Laborator Dispecerizarea energiei electrice – lucrarea 1

I. NORME DE PROTECŢIA MUNCII ÎN INSTALAŢIILE ELECTRICE

II. REGULI DE LUCRU ÎN LABORATOR

III. PRIMUL AJUTOR ACORDAT UNUI ACCIDENTAT

PRIN ELECTROCUTARE

I. NORME DE PROTECŢIA MUNCII ÎN INSTALAŢIILE ELECTRICE

1. CONSIDERAŢII GENERALE

Staţiile electrice şi posturile de transformare sunt instalaţii energetice complexe, care

cuprind un număr variat de fonduri fixe: construcţii, aparataje, echipamente, utilaje, etc. de a
căror funcţionare normală depinde continuitatea alimentării cu energie electrică a
consumatorilor.
În staţiile şi posturile de transformare, ca şi în celelalte instalaţii electrice, regulile de
tehnică a securităţii trebuie respectate întocmai, orice abatere putând duce la accidente grave,
adeseori mortale.
Accidentele datorită curentului electric pot fi complet evitate, dacă instalaţiile şi
aparatajul sunt construite conform normelor tehnice, dacă în timpul exploatării se păstrează
distanţele minime şi toate îngrădirile prevăzute în construcţia instalaţiei, dacă părţile metalice
ale instalaţiei şi echipamentului, care în mod normal nu se află sub tensiune, sunt legate la o
bună priză de pământ, dacă personalul de exploatare foloseşte mijloacele de protecţie
corespunzătoare fiecărei activităţi în parte, dacă mijloacele de protecţie sunt bine păstrate,
astfel încât folosirea lor să apere de pericol şi dacă personalul de întreţinere şi exploatare este
disciplinat la lucrări.
Personalul care îşi desfăşoară activitatea în staţiile electrice şi posturile de
transformare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de normativul PE119.
Din punct de vedere al măsurilor de securitate, lucrările care se execută în instalaţiile
electrice se împart în două categorii:
- lucrări cu scoaterea de sub tensiune;
- lucrări fără scoaterea de sub tensiune.
Se consideră lucrări cu scoaterea de sub tensiune acele lucrări la care, în funcţie de
tehnologia adoptată, se scoate de sub tensiune întreaga instalaţie sau doar acea parte a
instalaţiei la care urmează a se lucra în condiţii de securitate.
Pentru executarea lucrărilor cu scoaterea de sub tensiune a instalaţiilor sunt necesare
luarea unor măsuri tehnice pentru delimitarea zonelor protejate şi a zonelor de lucru.

1
 Laborator Dispecerizarea energiei electrice – lucrarea 1

Prin zonă protejată se înţelege zona care conţine instalaţia sau instalaţiile la care se
execută lucrări şi în care s-au luat măsuri de către personalul unităţii de exploatare menite să
împiedice apariţia accidentală a tensiunii.
Mărimea zonei protejate se stabileşte în funcţie de complexitatea instalaţiei şi de
condiţiile în care se execută lucrările, fiind cuprinsă între punctele de unde s-a făcut separaţia
vizibilă, respectiv de unde s-au scos de sub tensiune instalaţia sau instalaţiile la care se
lucrează.
Prin zonă de lucru se înţelege zona în care personalul execută lucrări la un moment
dat. În vederea realizării zonei protejate trebuie luate următoarele măsuri tehnice, în ordinea
indicată mai jos:
a) întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei;
b) blocarea aparatelor de comutaţie prin care s-a făcut separaţia vizibilă şi montarea
indicatoarelor de securitate cu caracter de interzicere;
c) verificarea lipsei de tensiune;
d) legarea instalaţiei la pământ şi în scurtcircuit.
Numai după luarea acestor măsuri, instalaţia se consideră scoasă de sub tensiune.
În vederea realizării zonei de lucru, trebuie luate următoarele măsuri tehnice, în
ordinea indicată mai jos:
a) verificarea lipsei de tensiune;
b) legarea instalaţiei la pământ şi în scurtcircuit (operaţie care cuprinde şi descărcarea
sarcinilor capacitive);
c) delimitarea materială a zonei de lucru;
d) măsuri tehnice de asigurare împotriva accidentelor de natură neelectrică.

2. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA

SERVIREA OPERATIVĂ A INSTALAŢIILOR ELECTRICE

Instalaţiile electrice sunt supravegheate în mod permanent de către o categorie de

personal operativ (denumit şi personal de supraveghere), care are sarcina de a urmări mărimi
fizice, semnalizări sau alte informaţii, în scopul de a interveni operativ, în caz de necesitate,
pentru menţinerea funcţionalităţii sistemului energetic, prin eliminarea sau izolarea
defecţiunilor apărute. În aceste situaţii, personalul de supraveghere execută controlul pentru
depistarea defectelor, manevrelor şi remedierea (totală, parţială sau prin provizorate) acestor
defecte, precum şi înregistrarea semnalizărilor.
Personalul de supraveghere a instalaţiilor electrice îşi exercită activitatea în tură, fie cu
prezenţă directă în instalaţiile pe care le deserveşte, sau la domiciliu (aflat în imediata
apropiere), fie la distanţă, primind informaţii telefonice sau cu ajutorul instalaţiilor de
telesemnalizare, telemăsură sau telecomandă.
Instalaţiile supravegheate de personalul aflat chiar în interiorul acestora sau la
domiciliu în apropiere se numesc instalaţii cu personal permanent, iar cele supravegheate de
la distanţă, instalaţii fără personal permanent.
Personalul de supraveghere a instalaţiilor electrice execută în afara sarcinilor de mai
sus şi lucrări pe bază de atribuţii de serviciu (AS) sau de instrucţiuni tehnice interne (ITI-P).

Personalul de servire operativă

Art.1. Personalul de servire operativă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să deţină minimum grupa a IV-a de autorizare dacă îşi desfăşoară singur
activitatea în instalaţiile electrice;

2
 Laborator Dispecerizarea energiei electrice – lucrarea 1

b) să deţină minimum grupa a IV-a, respectiv, minimum grupa a II-a de autorizare,

dacă instalaţiile electrice sunt servite operativ de două sau mai multe persoane.
Art.2. (1) În cazuri justificate şi pe timp limitat, se admite ca la dispoziţia, sau cu
aprobarea conducerii subunităţii de exploatare, formaţia de servire operativă de serviciu să fie
mărită sau completată, cu persoane ce fac parte din alte ture de servire operativă;
(2) Se admite ca personalul de servire operativă din staţii , cu excepţia şefului de tură,
să participe la lucrări de întreţinere-reparaţii ca urmare a dispoziţiei emitenţilor;
Art.3. (1) Personalului de servire operativă îi este interzis să demonteze îngrădirile
permanente ale instalaţiilor electrice sub tensiune şi să pătrundă dincolo de aceste îngrădiri;
(2) Se permite deschiderea îngrădirilor mobile sau a unor dispozitive (vizoare, capace)
special destinate pentru a crea posibilitatea controlului curent (vizual) a echipamentelor aflate
în interiorul îngrădirilor, fiind interzisă depăşirea către interior a planului acestor îngrădiri sau
dispozitive cu orice parte a corpului;
Art.4. Personalul de servire operativă trebuie să însoţească în instalaţiile electrice cu
supraveghere în care-şi desfăşoară activitatea persoanele cu drept de control sau alt personal
aprobat de conducerea unităţii.

Controlul instalaţiilor electrice

Art.5. (1) Controlul instalaţiilor electrice se efectuează de către una sau două
persoane;
(2) În următoarele situaţii controlul trebuie să se efectueze de către două persoane:
(a) instalaţii nominalizate ca locuri de muncă cu condiţii deosebite;
(b) instalaţii subterane la care accesul se face prin trape;
(c) instalaţii electrice exterioare (LEA) pe timp de noapte sau vizibilitate redusă
(viscol, furtună, ceaţă);
Art.6. (1) La controlul instalaţiilor electrice de înaltă tensiune aflate într-o incintă,
interioară sau exterioară, uşa (poarta) de intrare în incinta respectivă trebuie să fie închisă şi
încuiată din interior, de către cel ce execută controlul, în aşa fel încât să nu se permită accesul
unor persoane neavizate, dar să se permită în schimb ieşirea rapidă în caz de necesitate. La
efectuarea controlului în condiţii de întuneric şi noaptea, este obligatorie aprinderea luminii
din incintă sau folosirea unei surse independente de lumină.
(2) În instalaţiile electrice cu supraveghere, şeful de tură poate da dispoziţii pentru
control în situaţii deosebite (furtună, ploaie, viscol).
Art.7. (1) În timpul efectuării controlului, celor care îl execută le sunt interzise:
(a) executarea oricăror lucrări;
(b) demontarea îngrădirilor permanente ale instalaţiilor electrice;
(c) urcarea pe stâlpii liniei;
(d) urcarea pe structurile echipamentelor electrice.
(2) Se permite, la efectuarea controlului, aplicarea prevederilor art.3 (2) de mai sus;
(3) În timpul executării controlului, instalaţia (celulă, linie, echipament) trebuie
considerată ca aflată sub tensiune, chiar în cazul în care se cunoaşte că s-a întrerupt tensiunea,
având în vedere posibilitatea punerii instalaţiei sub tensiune (voită sau accidentală);
Art.8. (1) În cazul în care la control se constată o punere la pământ (atingerea unei
părţi din instalaţia care se află sub tensiune cu îngrădire permanentă, carcasa, stelajul, pereţii,
pardoseala sau un conductor căzut la pământ), persoanei care execută controlul îi este
interzisă apropierea de locul de defect, înainte de scoatere instalaţiei de sub tensiune;
(2) Este interzisă parcurgerea pe sub conductoare a traseului unei linii electrice aeriene
în cadrul controlului de noapte sau care se execută ca urmare a unei declanşări (chiar RAR
reuşit). Se exceptează liniile de 110-750 kV, la care este permisă parcurgerea pe sub
conductoare a traseului, în timpul zilei, în vederea depistării defectelor la aceste linii.

3
 Laborator Dispecerizarea energiei electrice – lucrarea 1

Art.9. (1) În timpul controlului, în instalaţiile electrice cu tensiuni sub 220 kV

inclusiv, personalul va utiliza casca de protecţie a capului şi încălţăminte de protecţie
electroizolantă;
(2) În instalaţiile electrice cu tensiuni mai mari de 220 kV, încălţămintea de protecţie
va fi de tip electroconductoare.

Executarea manevrelor în instalaţiile electrice

Art.10. La executarea manevrelor, personalului îi este interzis să atingă direct părţile
conductoare aflate sau destinate a se afla sub tensiune.
Art.11. (1). Manevrele în instalaţiile electrice trebuie începute numai după:
- primirea aprobării sau dispunerii de executare;
- identificarea instalaţiei (echipamentului şi elementului) la care urmează să se
execute manevra
(2) Se exceptează cazurile de incidente (deranjamente) precum şi cazurile de pericole
iminente de accidente umane sau de incendii, când manevrele se execută fără aprobare sau
dispunere;
(3) Identificarea se realizează vizual, obligatoriu la faţa locului, pe baza următoarelor
elemente după caz:
- inscripţii, numerotări, denumiri;
- aparate sau instalaţii de detecţie;
- aparate de măsură;
- schema electrică a staţiei, postului, etc;
- alte elemente.
(4) Manevrele se consideră terminate numai după confirmarea executării lor de către
persoana care le-a aprobat sau le-a dispus;
(5) În cazul manevrelor coordonate, este interzis a se trece la executarea unei grupe
distincte de operaţii sau a unei operaţii distincte fără a avea dispoziţia treptei de comandă
operativă care coordonează manevrele. Treapta de comandă operativă care coordonează
manevrele va considera grupa distinctă de operaţii sau operaţia distinctă dispusă ca executată,
numai după ce primeşte confirmarea.
Art.12. (1) Executarea manevrelor de către o singură persoană, având minimum grupa
a IV-a de autorizare, este permisă în următoarele situaţii:
(a) instalaţia electrică este de joasă tensiune (cu excepţia celor subterane la care
accesul se face prin trape);
(b) în cazul instalaţiilor cu supraveghere servite operativ de către o singură persoană;
(c) la broşarea-debroşarea întreruptoarelor;
(d) la închiderea-deschiderea cuţitelor de legare la pământ;
(e) în alte instalaţii de înaltă tensiune, stabilite şi aprobate de către conducerea
unităţii (subunităţii) de exploatare.
(2) În situaţiile în care operaţiile de broşare-debroşare sunt dificile pentru o singură
persoană, se admite participarea la manevre şi a altei persoane, aceasta fiind şeful de lucrare al
formaţiei sau un alt electrician cu minimum grupa a II-a de autorizare;
Art.13. (1) Executarea manevrelor de către doi electricieni având minimum grupele a
IV-a şi respectiv a II-a de autorizare, trebuie să se desfăşoare în condiţiile în care electricianul
cu grupa de autorizare inferioară (executantul de manevră) trebuie să execute manevra, iar cel
cu grupa superioară (responsabilul de manevră) trebuie să indice executantului fiecare
operaţie pe care acesta trebuie să o efectueze, controlând corectitudinea înţelegerii şi
executării fiecărei operaţii şi respectând succesiunea necesară a acestora (conform foii de
manevră, când manevra trebuie să se execute astfel);

4
 Laborator Dispecerizarea energiei electrice – lucrarea 1

(2) Operaţiile de verificare a lipsei tensiunii, a închiderii CLP-urilor şi de montare a

clemelor scurtcircuitoarelor, trebuie efectuate de către electricianul având minimum grupa a
III-a de autorizare;
(3) Ambii electricieni trebuie să cunoască perfect manevra ce urmează a fi executată şi
răspund solidar de corectitudinea executării acesteia;
(4) În cazul manevrelor în care acţionarea aparatelor de comutaţie se face de la
distanţă (din camera de comandă) se admite ca responsabilul de manevră, să realizeze această
acţionare, executantul de manevră verificând la faţa locului acţionarea corectă a aparatelor de
comutaţie manevrate.
Art.14. Manevrele de debroşare şi broşare a întreruptoarelor montate pe cărucior
trebuie să se execute în următoarele condiţii:
a) utilizarea căştii de protecţie a capului, mănuşile electroizolante şi a încălţămintei
electroizolante de protecţie;
b) utilizarea pentru manevre numai a dispozitivului special prevăzut de fabricant în
acest scop;
Art.15. (1) Manevrarea sub tensiune a siguranţelor de joasă tensiune este permisă
numai în cazurile în care nu există pentru elementul protejat prin siguranţele respective un
întreruptor (separator, contactor, etc.) propriu circuitului respectiv, care să permită
întreruperea tensiunii numai la elementul în cauză, astfel încât manevrarea siguranţelor să se
facă fără tensiune.
(2) Este interzisă manevrarea siguranţelor de înaltă tensiune sub tensiune;
(3) Manevrarea siguranţelor de JT ti MPR trebuie efectuată de un electrician al
formaţiei având minimum grupa a II-a de autorizare, utilizând casca de protecţie a capului cu
vizieră de protecţie a feţei, mâner pentru acţionarea siguranţelor cu manşon de protecţie a
braţului şi echipament individual de protecţie confecţionat numai din bumbac. În cazul în care
manevrarea siguranţelor MPR se execută de către un singur electrician acesta trebuie să deţină
grupa minimă de autorizare IV.
Art.16. (1) Verificarea lipsei tensiunii şi montarea scurtcircuitoarelor pentru zona de
lucru se execută de către un electrician având minim grupa a III-a de autorizare.
Supravegherea operaţiilor de montare a scurtcircuitoarelor trebuie să se asigure de un
electrician având minimum grupa a II-a de autorizare;
(2) În cazul în care manevrele în instalaţiile electrice fără supraveghere se realizează
de către un singur electrician având minimum grupa a IV-a de autorizare, verificarea lipsei
tensiunii şi montarea scurtcircuitoarelor se execută de către acest electrician, supravegheat de
către şeful de lucrare care urmează a fi admis la lucru sau un alt electrician din unitatea de
exploatare având minimum grupa a II-a.

5
 Laborator Dispecerizarea energiei electrice – lucrarea 1

3. INSTRUCŢIUNE TEHNICĂ INTERNĂ DE PROTECŢIE A MUNCII

ITI-P1.19

CONTROLUL INSTALAŢIILOR DIN STAŢIILE ELECTRICE

DE TRANSFORMARE FĂRĂ PERSONAL PERMANENT
DE EXPLOATARE

1. Domeniul de aplicare.
Prezenta instrucţiune reglementează modul de executare a controlului instalaţiilor din
staţiile electrice de transformare şi de conexiune fără personal permanent de exploatare.
Controlul instalaţiilor în staţiile fără personal permanent poate fi executat de:
- personalul de exploatare care face parte din formaţia de deservire operativă a
staţiilor fără personal permanent, pe bază de atribuţii de serviciu;
- personalul de întreţinere din subunităţile care au în gestiune staţiile de
transformare în cauză, pe baza prezentei ITI-P;
- personalul tehnico-ingineresc din cadrul subunităţii de exploatare care are, prin
atribuţii de serviciu, sarcina efectuării controlului în staţii de transformare;
- personalul tehnico-ingineresc din cadrul unităţii sau subunităţii de exploatare, care
are înscris în talonul de autorizare dreptul de a efectua controlul instalaţiilor.
2. Formaţia minimă de lucru: 1 electrician sau personal tehnic, având grupa a II-a de
autorizare.
Ca excepţie, controlul instalaţiilor din staţiile de transformare se va efectua de către
două persoane, dintre care una având cel puţin grupa a II-a de autorizare, în următoarele
cazuri:
- poduri, subsoluri şi canale pentru cabluri, nominalizate ca locuri de muncă cu
condiţii deosebite;
- instalaţii care nu satisfac prevederile standardelor sau prescripţiile M.E.E. în
vigoare;
- alte instalaţii considerate ca având condiţii deosebite de muncă.
3. Măsurile organizatorice de protecţie a muncii: consemnarea lucrărilor într-un
registru, special destinat acestui scop, aflat la sediul formaţiei de lucru, de către cel care
dispune executarea lucrării, notându-se:
- instalaţiile în care urmează a se lucra;
- numărul ITI-P pe baza căreia urmează a se executa lucrarea;
- numele şefului de lucrare şi numărul membrilor formaţiei de lucru;
- data executării lucrărilor;
- semnătura persoanei care dispune executarea lucrărilor şi a şefului de lucrare.
4. Măsurile tehnice de protecţie a muncii
Controlul instalaţiilor se face până la îngrădiri, fără întreruperea tensiunii.
La executarea controlului se impun următoarele restricţii:
- se interzice ridicarea sau depăşirea îngrădirilor;
- se interzice apropierea personalului, faţă de părţile aflate sub tensiune, la distanţe
mai mici decât cele prevăzute la art.3.2.1. din PE 119/82;
- în locurile lipsite de iluminatul natural se va folosi iluminatul artificial sau al unei
surse independente (lanternă);
- se interzice personalului executarea oricăror lucrări sau urcarea pe elementele de
construcţie ale staţiei de transformare.

6
 Laborator Dispecerizarea energiei electrice – lucrarea 1

Este permisă deschiderea, fără demontare, a unor dispozitive (uşi, capace, etc.) special
destinate pentru a crea posibilitatea controlului vizual în interiorul celulelor, fără a se depăşi
către interior planul acestora cu oricare parte a corpului.
În timpul executării controlului, instalaţiile (celule, echipamente) trebuie considerate
ca fiind sub tensiune, chiar în cazul în care se cunoaşte că acestea sunt scoase din funcţiune.
În situaţia în care se constată o punere la pământ sau alt defect care prezintă pericol de
electrocutare, personalului care efectuează controlul îi este interzisă apropierea de locul
defect, înainte de scoaterea instalaţiei de sub tensiune.
5. Sculele, dispozitivele, mijloacele de protecţie şi echipamentul de lucru
La efectuarea controlului în staţii, personalul va fi echipat cu cască de protecţie şi
echipament de lucru adecvat (salopetă, costum de iarnă). Dacă este cazul, personalul va fi
dotat cu lanternă.
6. Ordinea de executare a operaţiilor
a) Se echipează personalul executant cu mijloacele de protecţie necesare;
b) Se execută controlul după un itinerar stabilit la nivelul staţiei în aşa fel încât să
cuprindă toate echipamentele primare, secundare şi elementele de construcţie.
În cadrul controlului, trebuie să se urmărească principial:
- integritatea împrejurimilor şi starea construcţiilor;
- zgomote anormale în funcţionarea transformatoarelor şi a aparatajelor;
- starea izolatoarelor, barelor, contactelor;
- nivelul uleiului la transformatoare şi aparataje;
- integritatea aparatajului secundar;
- existenţa mijloacelor de protecţie a muncii şi PSI din dotarea staţiei;
- starea bateriei de acumulatoare;
- integritatea legăturilor la priza de pământ ale elementelor metalice care fac parte
din circuitele de lucru.
c) Se consemnează rezultatul controlului;
d) Se comunică, dacă este cazul, la sediul subunităţii de exploatare, încheierea
controlului.

7
 Laborator Dispecerizarea energiei electrice – lucrarea 1

II. REGULI DE LUCRU ÎN LABORATOR

Art.1. Încercările şi măsurătorile în înaltă tensiune se vor executa în spaţii îngrădite,

prevăzute cu uşi şi semnalizare;
Art.2. Toate aparatele fixe electrice din laborator se vor lega la o instalaţie de
protecţie prin legarea la pământ şi la nul;
Art.3. Aparatele electrice se vor conecta la prize cu punere la pământ prin nul, prin
cordon şi fişe corespunzătoare;
Art.4. Este interzisă conectarea aparatelor cu conductori cu izolaţie deteriorată sau
fără fişe, cu scurtcircuite interioare sau cu contacte interioare slabe sau defecte.
Art.5. Legăturile mobile ce se vor executa pe timpul încercărilor de laborator vor fi
astfel executate încât să asigure circulaţia personalului în condiţii de securitate şi o protecţie
sigură în ce priveşte izolarea conductoarelor electrice.
Art.6. În timpul probelor electrice se vor afişa plăcuţe avertizoare şi se va delimita
spaţiul de acces al personalului care nu are contingenţă la locul de lucru.
Art.7. La terminarea lucrului se va verifica dacă toate utilajele electrice au fost
deconectate de la reţea.

Ordinea operaţiilor în laboratorul electric

1. Accesul studenţilor în laboratorul electric este permis numai în prezenţa cadrului didactic
coordonator al lucrării de laborator;

2. Studenţii studiază documentaţia referitoare la lucrarea de laborator ce urmează a fi

efectuată;

3. Cadrul didactic coordonator verifică modul de însuşire a executării lucrării de laborator de

către studenţi şi pune la dispoziţie aparatele şi cablurile necesare efectuării montajului;

4. Studenţii execută montajul necesar lucrării fără a-l pune sub tensiune;

5. Cadru didactic coordonator verifică corectitudinea montajului şi dă avizul studenţilor

pentru a-l pune sub tensiune;

6. Studenţii pun montajul sub tensiune sub supravegherea cadrului didactic coordonator;

7. Studenţii efectuează măsurătorile necesare lucrării de laborator sub supravegherea cadrului

didactic coordonator;

8. Studenţii scot montajul de sub tensiune sub supravegherea cadrului didactic coordonator;

9. Studenţii desfac montajul, pun în ordine aparatele mobile şi cablurile de legătură şi le

predau cadrului didactic coordonator;

8
 Laborator Dispecerizarea energiei electrice – lucrarea 1

10. Studenţii prelucrează şi interpretează măsurătorile efectuate, consemnându-le în dosarele

individuale de laborator.
11. Cadrul didactic coordonator verifică modul de prelucrare şi interpretare a datelor de către
studenţi;

12. Studenţii părăsesc laboratorul electric în prezenţa cadrului didactic coordonator;

13. Cadrul didactic coordonator verifică scoaterea de sub tensiune a instalaţiilor din laborator
şi părăseşte laboratorul blocând accesul (încuie uşa şi pune în funcţiune sistemul de alarmă
dacă acesta există).

9
 Laborator Dispecerizarea energiei electrice – lucrarea 1

III. PRIMUL AJUTOR ACORDAT UNUI ACCIDENTAT

PRIN ELECTROCUTARE

La executarea lucrărilor în staţiile electrice, posturile de transformare sau puncte de

alimentare pot avea loc următoarele categorii de accidente:
- electrocutări;
- arsuri;
- mecanice.
La trecerea unui curent electric prin corpul omenesc are loc fenomenul de
electrocutare, cu influenţe din cele mai puternice asupra sistemului nervos şi a inimii.
Efectele electrocutării sunt influenţate de mai mulţi factori, printre care şi frecvenţa
curentului electric. S-a stabilit că frecvenţa de 50 Hz, deci frecvenţa utilizată şi în ţara noastră
este foarte periculoasă.
Luând în considerare rezultatele obţinute de diferiţi cercetători, se poate considera că
limita maximă a curentului nepericulos este de 10 mA, pentru curentul alternativ şi de 50 mA,
pentru curentul continuu.
Valoarea curentului electric care trece prin corpul omenesc depinde de doi factori:
- tensiunea la care este supus omul;
- rezistenţa electrică a corpului omenesc în momentul atingerii.
Măsurile de prim-ajutor depind de starea în care se află accidentatul după scoaterea lui
de sub tensiune:
a) Dacă accidentatul nu şi-a pierdut cunoştinţa, însă a fost anterior în nesimţire sau a
stat un timp îndelungat sub curent, trebuie să i se asigure o linişte perfectă până la
venirea medicului. Dacă medicul nu poate fi chemat imediat, accidentatul trebuie
să ie transportat de urgenţă la punctul sanitar, asigurându-se mijloacele de
transport necesare.
b) Dacă accidentatul şi-a pierdut cunoştinţa, însă îşi păstrează respiraţia, el trebuie
aşezat într-o poziţie comodă. I se vor descheia hainele, se vor îndepărta
persoanele de prisos, i se va da să miroase amoniac, i se va fricţiona şi încălzi
corpul. Dacă accidentatul respiră neregulat, foarte rar şi spasmodic, ca un
muribund, i se va face respiraţie artificială.
c) Dacă nu există convingerea că victima mai este în viaţă (respiraţia, bătăile inimii,
pulsul sunt foarte slabe sau imperceptibile), accidentatul nu trebuie să fie
considerat decedat, deoarece moartea poate fi doar aparentă. În această stare,
trebuie să i se acorde imediat primele ajutoare, prin efectuarea respiraţiei
artificiale, în caz contrar se periclitează ireversibil viaţa accidentatului. Respiraţia
artificială trebuie efectuată fără întrerupere până la sosirea medicului, care, în
aceste cazuri, trebuie chemat imediat.
Metodele de reanimare prin respiraţie artificială sunt:
- metoda de respiraţie artificială prin insuflare (gură la nas sau gură la gură);
- metoda de respiraţie artificială cu ajutorul aparatelor speciale;
- metode de respiraţie artificială manuale;
- procedee complementare de reanimare (inhalarea oxigenului).
Personalul care intervine în operaţia de salvare prin respiraţie artificială trebuie să ţină
seama permanent de următoarele reguli generale:
a) Rapiditatea cu care se intervine pentru începerea acţiunii de respiraţie artificială
trebuie să fie maximă;

10
 Laborator Dispecerizarea energiei electrice – lucrarea 1

b) Operaţia de respiraţie artificială nu poate fi întreruptă decât de către medic,

singurul care poate hotărî asupra stării victimei. Operaţia se va prelungi până la
readucerea la viaţă a victimei sau până la ordonarea întreruperii ei de către medic;
c) Supravegherea după readucerea la viaţă a accidentatului este obligatorie, în aşa
fel încât să se poată acţiona în caz de nevoie.
Singura persoană competentă care poate să stabilească moartea accidentatului este
medicul.
Efectul de electrocutare este însoţit în toate cazurile de arsuri provocate fie prin
atingere directă cu conductoarele neizolate, fie prin acţiunea arcului electric, ce se poate
amorsa între conductoare şi diferite părţi ale corpului victimei.
Aceste arsuri pot fi:
- arsuri localizate;
- arsuri întinse.
Arsurile pot proveni fie prin acţiunea directă a curentului electric, fie prin aprinderea
veşmintelor victimei, ca urmare a efectului provocat de arcul electric.
Arsurile localizate, care nu sunt întinse pe suprafeţe mari şi nu sunt nici profunde, se
vor trata la faţa locului. După scoaterea, cu multă precauţie a îmbrăcămintei arsurile vor fi
pansate, ca orice rană proaspătă, cu material sterilizat sau pânză curată, fără a fi unse cu alifii,
uleiuri, vaselină sau alte soluţii şi fără a fi atinse cu mâinile.
Nu este permis:
- spargerea băşicilor formate de arsuri;
- înlăturarea eventualelor materiale lipite de rană;
- smulgerea părţilor de haină arse, lipite de corp.
La arsurile la ochi cu arcul electric se vor aplica prişniţe reci cu acid boric.
Arsurile grave, profunde sau întinse se vor tratata de personalul medical necesitând
spitalizare.

11