Limba ca sistem de semne

- limba este un sistem

- „semn lingvistic” = unu sau mai multe cuvinte cu sens unitar
- structuralism in lingvistica Ferdinand de Saussure (1916)
- introduce lingvistica  parte a semioticii (stiinta generala a semnelor)
- semiotica in acceptia ei clasica are 3 ramuri:
- a. Semantica – relatia dintre semn si referentul sau (obiect, persoana)
- b. Sintaxa – relatia intre semnele lingvistice
- c. Pragmatica – trateaza adaptarea semnelor si mesajelor la Emitator si
Receptor intr-un anumit context sau situatie de comunicare

CARACTERUL ISTORIC SI SOCIAL AL LIMBII

- caracterul istoric presupune imbogatirea limbilor: calitativ / cantitativ –

prin procedee interne si imprumut
- de asemenea evolutia in diacronie (in evolutie) presupune diversificarea
limbii sub aspectul stilurilor functionale: tehnico-stiintific, publicistic, juridico-
administrativ, beletristic, varianta standard
- dinamica limbii romane presupune atat iesirea din uz sau trecerea in fondul
pasiv al unor elemente lingvistice, dar mai ales imbogatirea limbii si acceptarea
in limba literara a unor inovatii lingvistice aparute in limba vorbita
- caracterul social
- o limba isi evidentiaza caracterul social prin impunerea sa ca instrument de
comunicare institutionalizat intr-o comunitate etnica si posibil statala prin
functiile sale in comunitatea respectiva si prin evolutia sa
- graiuri: muntenesc, moldovenesc, banatean, crisan, maramuresan
- dialecte: daco-roman, medlenoroman, istroroman, aroman

FUNCTIILE LIMBII

- conditia comunicarii intre indivizii care compun comunitatea

Context (extralingvistic) functie informativa

(comunicativa)
Mesaj
functia emotiva E Receptor functie conotativa /
persuasiva (presa, mass-media)
 Cod prezenta in discursul
politic si reclame
canal – scris
– oral
– electronic

1. Functia informativa (context) (comunicativa) – apare in toate stilurile

limbii
2. Functia poetica (mesaj)
3. Functia metalingvistica (cod) – stilul tehnico-stiintific, juridic-administrativ
4. Functia fantica (canal) – verificarea, pastrarea contactului cu Receptorul
5. Functia emotiva (Emitator)
6. Functia persuasiva (Receptor)

STRUCTURA STILISTICA A LIMBII

- diversificarea unei limbi se realizeaza in functie de criteriul:

- a. geografic in dialecte / graiuri
- b. sociocultural in limbaje / stiluri functionale
- limba nationala – limbaj popular – uzual
- – artistic
- – argou
- – limbaj literar – limbaj literar standard
- – tehnico-stiintific
- – juridico-adminsitrativ
- – publicistic
- – beletristic
- limba limba literara este varianta normata, unitara, supradialectala si
cultivata a limbii nationale
- normele cu caracter oficializat, valori pentru toata lumea
- de regula nu au variante si sunt prezentate in lucrari cu caracter normativ,
academic (dictionare si gramatici) = normat
- normele reglementeaza fiecare nivel al limbii de ortopedie, ortografie,
morofologice, sintactice, lexico-semantice, stilistico-functionale
- adecvarea modului de formare a mesajului la situatia de comunicare

Dinamica = imbogatiri, intrari, iesiri = mobilitate

- se realizeaza in ritmuri diferite la diverse nivele ale limbii
- cele mai mobil vocabular datorita multiplelor sale determinari extra-
lingvistice ( de natura politica, sociala, culturala, tehnico-stiintifica, mode, etc)
- morfologia si sintaxa sunt mai putin dinamice deoarece, privind
morfologia, se recunoaste stabilitatea sistemului flexionar mostenit din latina si
capacitatea lui de asimilare a imprumuturilor de diverse origini (mai putini din
japoneza, araba)
- sintaxa evolueaza sub influenta unor constructii sau tipare sintactice din
limbi moderne (mai ales engleza, franceza)
- ex: engleza sexually abused  romana abuzat sexual
- franceza habiter une mison  romana a locui o casa
- cel mai stabil nivel al limbii este cel fonetic, deoarece sistemul fonetic al
romanei (7 vocale / 22 consoane) odata constituit in jurul sec IV-V d.Hr. nu s-a
mai modificat, chiar daca romana a asimilat cuvintele straine continand sunete
inexistente in sistemul ei fonetic (acestea au fost substituite prin sunete romane
apropiate in cazul cuvintelor pe deplin asimiltate sau sunt in curs de asimilare la
imprumuturile recente)
- romana recordman = engleza record holder
- romana tenisman = engleza tenis player
- modificarea reg normelor literare se realizeaza in functie de dinamica
fiecarui nivel
- de regula normele se modifica in momentul in care o inovatie fonetica,
lexicala sau gramaticala este acceptata de comunitatea de vorbitori si de
lucrarile normative de tip academic (DOOM2), Dictionar General sau de
Neologisme si Gramatici Academice

DICTIONARE

- dictionarele sunt cele mai cunoscute si folosite lucrari lexico-grafice

(lexico-grafia = stiinta si tehnica alcatuirii dictionarelor / lexicologia = stiinta
despre lexic)
- predecesorul dictionarului este glosarul, o lucrare lexico-grafica, functia
simpla sub forma unor liste bilingve sau monolingve de cuvinte fara definitii
sau indicatii de uz
- pt limba romana primele glosare au aparut in sec 15-16, insotind traducerile
de texte relatie din slavona si dand echivalentul roman al cuvantului slavon
- astazi glosarele sunt utilizate numai in dialectologie
- lucrari lexicologice mai complexe decat Enciclopediile care cuprind 2 mari
sectiuni
 1. dictionar de cuvinte comune
2. nume proprii (toponime, antroponime) +bogat material ilustrativ
- dictionarele lingvistice moderne sunt de mai multe tipuri:
1. dupa numarul de limbi folosite
- primul dictionar romanesc modern stiintific: 1825 „Lexiconul de la BUDA” =
primul dictionar roman-latin-maghiar-german, realizat sub coordonarea lui Petru
Maior  scris cu litere latine  lingvistii straini puteau sa-l consulte
2. dupa tipul de dictionar, cele monlingve sunt:
a. dictionare generale – care cuprind cat mai mult posibil din lexicul unei limbi –
explicative, care cuprind definitii fara etimologie
–
etimologice (sau istorice), care prezinta istoria fiecarui cuvant de la etimon pana
in prezent evidentiind atat modificarea de forma sau fonetica, cat si pe cele de
sens
–
mixte (explicative + etimologii) - DEX
b. dictionare speciale: neologisme, sinonime, antonime, paronime, pleonasme,
arhaisme

- dictionarele de terminologii (biologice, informatice) reprezinta un tip aparte

care combina aspectele lingvistice cu cele enciclopedice, deoarece cuprind atat
definitii, cat si informatii de specialitate si istorice
- dictionarele mixte sunt cele mai folosite si importante intr-o limba deoarece
cuprind 2 categorii de informatii:
- a. explicative – sub forma definitiilor de tip gen proxim, diferenta specifica
sau alte modalitati explicative (sinonimia sau parafraza)
- – unele dictionare cuprind si exemplificari sub forma de citate
sau mici contexte ilustrative realizate de lexicologii
- b. normativa – cuprinzand toate indicatiile de uz, in raport cu limba literara
norme grafice, norme ortopedice (pronuntare si accentuare) – de regula
prezentate pentru cuvinte straine si inca neasimilate, indicatii morfologice
privind genul substantivului si uneori forma de plural; conjugarea verbelor,
caracterul tanzitiv, reflexiv, de asemenea se indica partea / partile de vorbire
sub care circula cuvintele respectivele, normele sintactice care privesc sensurile
corecte ale cuvintelor, norme stilistico-functionale care se exprima prin indicatii
gen: popular, familiar, argotic, peiorativ, figurat, invechit, regional, livresc,
specializat
 VOCABULARUL
(Lexicul)

- vocabularul reprezinta totalitatea cuvintelor, locutiunilor, expresiilor si

formantilor lexicali (afixe, prefixoide, sufixoide) aflate in uz intr-o anumita
perioada din istoria limbii

Lingvistica Structuralista

- Ferdinand de Saussure, intemeietorul structuralismului abordeaza vocabularul

ca sistem sau ansamblu organizat in functie de diverse criterii sub forma unor
subansambluri – 5 criterii:

1. Criteriul frecventei imparte vocabularul in doua subansambluri:

A. fondul principal lexical
- 1500 de cuvinte fundamentale pentru comunicare denumind concepte de
baza (nume de rudenie, alimente, actiuni fundamentale) + prepozitii, conjunctii,
numeral, pronume, adverbe, auxiliarul
- majoritatea (60%) sunt mostenite din latina
- majpritatea sunt polisemantice
- au familii lexicale bogate real prin derivare si compunere
- are un numar relativ constant de termeni si, desi se caracterizeaza prin
stabilitate are si o anumita dinamica prin care termenii iesiti din uz trec in masa
vocabularului ca arhaism (termeni administrativi, transport, vestimentatie si, in
paralel, prin intrarea unor neologisme care devin larg cunoscute din masa
vocabolarului in fondul principal
B. masa vocabularului (55.000 cuvinte)
- neologisme, arhaisme, termeni specializati, elemente de argou si jargon
- este zona cea mai dinamica a lexicului atat sub aspectul imprumuturilor si
ale creatiei interne

2. Criteriul stilistico-functional
A. lexic comun (general) – popular (inclusiv familiar si argotic)
– uzul literar
B. vocabulare specializate sau terminologii

3. Criteriul semantic
- se refera la gruparea cuvintelor dupa sens in sinonime, antonime, omonime,
paronime si in campuri lexico-semantice

4. Criteriul psihologic
- imparte in - vocabularul activ
- - vocabularul pasiv (inteles, dar nu e folosit in mod efectiv, ex:
regionalisme, arhaisme, termeni)

5. Criteriul etimologic
- imparte in – cuvinte cu etimologie externa
- – cuvinte u etimologie interne (derivate si compuse pe teren
romanesc)

Tendinte Actuale in Formarea Cuvintelor

- cat mai multe cuvinte noi se formeaza printr-un procedeu numit productivitate
Tendinte actuale in derivarea progresiva sau propriu-zisa
- continuand traditia latinei si la fel cu celelalte limbi romanice, romana e o
limba derivativa de tip sufixal
- romana poseda circa 600 de sufixe (incluzanddu-le si pe cele regionale,
populare, arhaice), dar in limba actuala numarul celor productive este de circa
30-40
- acestea apartin fondului vechi, popular, mostenit din latina ex: sufixele
pentru numele de agent: -tor, -ar
- dar si numeroase sufixe latino-romanice, desemneaza cuvinte pentru care
nu putem spune ca sunt latina savanta, franceza, italiana
- sufixul romanesc – itate
- cele neologice latino-romanice au de regula circulatie internationala
- au patruns in romana prin intermediul unor imprumuturi care le contineau
- procedeul lingvistic prin care asemenea sufixe (sau alti formanti) produc un
numar nelimitat de cuvinte noi se numeste analogie
- in romana actuala cele mai numeroase derivate sufixale noi apar in limbajul
familiar, colocvial, in argou si in stilul publicistic din doua motive:
- 1. nevoia de a denumi noi referenti pentru care romana nu are nici o
denumire sau pentru care exista denumiri mai putin convenabil (termeni sau
expresii prea lungi) sau echivalentul din limba e polisemantic sau nu are
caracterul specializat cerut (ex. „a sponsoriza” are un sens mai tehnic decat „a
finanta”)
- 2. nevoia de expresivitate si originalitate propice limbii vorbite si stilului
publicistic
- dintre noile creatii lexicale o parte relativ insemnata reprezinta formatii cu
caracter ocazional („efemeride lexicale”), dar nu putine raman in vocabularul
limbii romane, patrunzand chiar in dictionar daca sunt considerate necesare si
daca sunt adoptae de comunitatea lingvistica (barbier, bisnitar)
- expresivitatea derivatelor se poate datora radicalului (smenar, tepar),
sufixului (gazetagiu), contrastului stilistic dintre radical si sufix
(popular/argotic si cult/livresc)
- cele mai productive sufixe neologice in stilul publicistic sunt:
- 1. sufixe pentru nume de agent:
- a. sufixele vechi, populare: -tor, -ar care formeaza de regula derivate cu
caracter denotativ
- b. sufixele neologice internationale –ist, se ataseaza la bazele cuvintelor
simple, nume proprii (CFR-isti)
- derivatele sunt substantive si/sau adjective, formeaza profesii noi:
- de la radacini straine (lobbyist)
- cu valoare exclusiv peiorativa apare sufixul vechi –giu
- sufixul vechi –ac: aplaudac, zvonac
- sufixe pentru nume abstracte: -ism (sufix neologic international) denumeste
curente, scoli, doctrine: socialism, liberalism, dar formeaza si cuvinte cu
valoare talibanism (oameni politici radicali), navetism, mitigism
- „-itate” (sufix substantival) se ataseaza unor adjective neologice formand
derivate cu caracter specializat: criminalitate, fiscalitate

Abrevierile = scurtarea unui cuvant

Tipuri
- in limba vorbita (indeosebi in argoul tinerilor) – cea mai des intalnita dorma de
abreviere este:

1. Trunchierea = scurtarea fara a tine seama de formare ex. mate, prof, cas,
net
- procedeul imprumutat din franceza atestat din perioada interbelica prin
cuvinte ca: taxi (taximetrie), cinema (cinematograf), metrou (metropolitan),
meteo (meteorologic)
- procedeul e - productiv si in limbajul publicistic actual: promo, foto, disco,
secu
- - frecvent in argou: smen, stouri
-
- in limba vorbita pe langa tunchiere functioneaza si:
2. Elipsa = procedeu prin care se omite un element al unui cuvant compus
- living (room), dressing (room), exchange (office)

- limbajul scris si de regula in terminologii, principalele tipuri de abreviere:

3. Acronimele
- sunt compuse din silabe initiale sau fragmentate ale unor cuvinte care
compun o sintagma (imbinari stabile)
- majoritatea sunt nume proprii de institutii, asociatii
- frecvente in limbajul administrativ, comercial => creatii de tip cult, dupa
modele straineL rusesti, germane, engleze
- ex: colhoz, solhoz
- Tarom (Transporturi aeriene romane), Asirom, Romavia, Romtelecom
- slab reprezentat la numel comune: Dero, salvamont, salvamari, frucada,
simtonic textil

4. Siglare
- siglele sunt formate din initialelor cuvintelor care formeaza o sintagma
- siglografie = stiinta despre sigle
- in Romania primele sigle atestate spre sfarsitul sec XIX CFR, CEC, PNL
- siglarea a inceput sa se impuna in romana din perioada interbelica cand era
cinsiderata un proces livresc
- s-a dezvoltat dupa al II-lea razmoi mondial sub influenta rusa, franceza, azi
in deosebi engleza
- principalul avantaj siglarii e economia lingvistica, precizia, circulatia
internationala a unor sigle imprumutate si posibilitatea de a forma derivate de la
sigle
- in functie de structura lor fonetica unele sigle se pot oraliza, adica se pot
trece in comunicare orala: ex SMS, SOS
- sub aspectul originii in romana actuala se intalnesc sigle:
- a. imprumutate: majoritatea din engleza: SOS, KO, OK, WC, DJ
- b. calchiate OZN (UFO), TVA (TVA), SUA (USA), ONU, UE
- c. create in romana: denumind organizatii, partide, societati, au de regula o
stabilitate redusa in timp deoarece apar si dispar odata cu referentul sau, sau
referentul isi modifica denumirea: GAC  CAP, PCR-PRMPCR, UTM-
UTC
- siglele create in romana apartin categoriei substantivelor comune
desemnand referenti din domenii ca:
- a. administrativ-juridic: ONG, SUP, NUO, AN
- b. financiar si economicL AGA, BIP (produsu intern brut), SRL, IMM,
SIF, ONG
- c. medical: ORL, TI, TBC
- d. sport: FRF, FC
- e invatamant: ID, CRP, RISE
- f. transport: TIR, DN, DE

Asimilarea siglelor
- majoritatea au un comportament morfologic specific substantivele fiind
asimilate unui gen si putand primi desinente de plural (sigle comune) precum si
articol hotarat / nehotarat
- unele pot avea si valoare adjectivala in functie de context
- genul siglelor imprumutate din engleza e neutrul cu plural in „uri”
- pentru siglele create in romana pot exista variante paralele de ex un TVA
de 16%, dupa cum vorbitorul are in vedere substantivul pivot al siglei sau
desinenta
- numele comune formeaza pluralul dupa reguli substantive romanesti: SRL-
uri, IMM-uri

Comportamentul lingvistic al siglelor

1. Grafia siglelor
- initial se impunea prezenta punctului intre initiale
- DOOM 2 accepta omiterea punctului in interiorul siglelor conferind astfel
tendinta in limbajul presei
- de asemenea se manifesta tendinta omiterii diacriticelor la majusculele din
sigla
- trecerea de la grafia cu majuscule la cea cu minuscule demonstreaza
impunerea siglei in uz ca substantiv comun
- acestea e evidentiata si de unde sigla cu dubla valoare de substantiv si
adjectiv

2. Rostirea siglelor (oralizarea lor)

- se petrece sub forma specifica variantei populare a limbii in cazul siglelor de
larga circulatie
- in uzul literar se intalnesc mai multe modalitati de oralizare
- imprumuturile din engleza se pronunta ca in limba sursa OK, PR, CD
- se pronunta conform regulilor romanesti dupa forma scrisa siglele englezesti cu
o oarecare vechime sau larg cunoscute: KO, UNESCO, VIP, NATO, SUV,
ATV
- siglele formate in romana sau calchiate (OZN, ONG) exista 3 situatii:
a. lectura cursiva legata atunci cand structura siglei permite lectura ca un cuvant
obisnuit (PIB, RADET)
b. lectura pe litere cu introducerea unei vocale (e) de sprijin (lectura alfabetica)
PeNeLe, PeSeDe
- intotdeauna e-ul final e accentuat in rostire
c. rostire mixta CSAT, UDMR

3. Morfologia
- asimilate flexiunii nominale prin atribuirea categorii si marcilor de gen, numar,
caz si determinare
- in etapa actuala coexista tendinta de utilizare invariabila a siglelor si tendinta de
modificare formala in context
- in cazul utilizarii invariabile
5. Compunerea Tematica (“savanta”) cu Prefixoide si Sufixoide
- prefixoidele ( -false prefixe) si sufixoidele ( false sufixe) sunt elemente de
compunere de origine in majoritate greaca / latina, unde reprezentau cuvinte
autonome sintactic si semantic
- in romana, aceste elemente nu provin din limbi clasice, ci reprezinta
imprumuturi savante din limbi moderne
- de regula franceza, engleza, italiana, uneori germana, ceea ce denota
etimologia lor multipla si circulatia internationala
- ele au devenit productive in romana prin detasarea din compuse
imprumutate si ulterior aplicarea la cuvintele baza romanesti
- acest tip de compunere era specific pana in 1990 terminologiilor tenhico-
stiintifice
- astazi, prin intermediul mass-media si al publicitatii, majoritatea acestor
elemente circula in limbajul literar standard
- majoritatea se folosesc cu sens denotativ, dar unele au dobandit valori
expresive, de regula ironice sau peiorative
- unele dintre aceste elemente si-au diferentiat sensul pastrandu-i si nucleul
semantic:
- - tele 1 – pastreaza sensul etimologic, primat, de distanta ex:
telecomanda
- - tele 2 – din „teleschi”, „telescaun” = transport pe cablu
- - tele 3 – din „televiziune”, „telespectator” = imagini transmise
la distanta
- modificari semanticede acest gen (prin dezvoltarea unor sensuri moderne)
au suferit si prefixoidele „audio” si „video” de origine latina
- la fel si „foto” (foto1- sinteza luminii, ex: fotosinteza; foto2 – din fotografie)
si „radio” (radio1 – raza; radio2 – aparatura)
- in alte cazuri sensul stiintific specializat trece in plan secund, iar
prefixoidul circula cu un sens generic ex: mega1 – unitate de masura; mega2 –
din limba uzual e sinonim cu superlativul „foarte mare”
- prin analogie, si prefixoidul „giga”, consacrat pentru unitati de masura
(109) se foloseste cu sens superlativ (gigapreturi)
- in romana actuala sunt productive si prefixoide moderne decupate din
imprumuturi de origine franceza, engleza, italiana ex: mini, maxi (eng:
miniskirt, fr. Minijupe) prefixoid – adjectiv –substantiv
- din punct de vedere functional al modului lingvistic exista: a. compuse
strict specializate
- b. compuse
„gazetaresti” cau valori denotative sau expresiva
- compusele gazetaresti pot avea valori denotative, dar si expresiva ex.
magaspectacol – denotativ, megatoapa – expresiv
- multe dintre ceatiile gazetaresti sunt calcuri de structura (taduceri) dintr-o
limba straina:
- megapetrecere < megaparty
- megaspectacol < megashow
- megapersonalitati < megaVIP-uri
- au valori denotative prefixoidele ca: afroamerican, biodiversitate,
fotoancheta, megawatt, megaziar, microregiuni, euro  nu reprezinta un
prefixoid propriu-zis ci o trunchiere din numele propriu Europa
- circula ca sumstantiv (moneda), dar e foarte productiv in limba
gazetareasca cu 2 sensuri:
- a. geografic: euromditeraneean, Eurosport
- b. referitor la UE: eurofunctionar, europarlamentar, europartid
- c. atitudine fata de UE: europtimism, eurosceptic
- d. apare in nume proprii de societati, emisiuni, pt a sugera ideea de calitate
de nivel european: clinica Euroestet, Euromedia
- compusele gazetaresti expresive, incluzand uneori creatii ocazionale
(Academia Catavencu)
- valorifica contrastul dintre prefixoidele savante si cuvintele baza, de obicei
populare, familiare, argotice: vicebulibasa rromilor, miniaurolac, a se
automilui, megamanelist, autoscarpinare, sentimente multitrandafirii,
megabuticuri, suspiciometru, rockozauri, megateapa, macrospaga,
pornoprocurori, teleperchezitia
- dintre sufixoidele: - crat, - cratie ex: meritocrat, meritocratie
- - gate – sensul de scandal de mare amploare, in spatiul
politic (Watergate) ex: Sexgate, Irakgate
- - land ex: Euroland

6. Conversia si antonomaza