PARTEA A SAPTEA Navigatia in zone cu maree Traversade Navigatia in zone cu maree. Traversade. Navigatia ortodromica33 NAVIGATIA IN ZONE CU MAREE §1 Generalitati Mareele sunt oscilatii periodice verticale ale nivelului apelor marilor deschise si oceanelor, produse sub actiunea combinata a forjelor de atractie ale Lunii si Soarelui, precum gi ca 0 consecinfa a miscarilor de rotatie gi revolutie ale Pamantului si Luni. Fenomenul de ridicare a nivelului apei, insojit de un transport insemnat de apa pe orizontali, se numeste maree inaltd, flux sau cresterea mareei. Sciderea nivelului $i retragerea apei este denumit& maree joasd, reflux sau cdderea mareei. Nivelul maxim al apei la flux se numeste apa inaltd, iar cel minim la reflux, apd joasd; diferenja de nivel dintre apa inal yi apa joasa imediat urmatoare reprezinta amplitudinea mareei. Inaltimea nivelului apei la un moment dat deasupra nivelului de refering al sondajelor din harta marina se numeste indlfimea mareei. Deplasérile orizontale ale apei sub actiunea forjelor de atractie ale Luni si Soarelui dau nastere curentilor de maree. Atat variafia nivelului apei pe timpul mareei, cat si curentii de maree, prezint un interes deosebit pentru navigafia in zonele in care se manifest acest fenomen. Fenomenul mareelor este deosebit de complex: mareea teorerica explicatd pe baza legilor mecanicii difera uneori considerabil de mareea efectiva dintt-o anumiti zona, ca urmare a influenfei reliefului fundului marii, a reflexiei coastei etc. In cele ce urmeazi ne propunem si prezentim doar acele aspecte legate de fenomenul mareelor, care il intereseaz& pe navigatorul de curs’ lungd in rezolvarea problemelor specifice in asemenea zone, cu ajutorul documentafiei folosite la bordul navelor noastre maritime. §2 Mareele teoretice. Notiuni asupra formarii mareelor Din cele mai vechi timpuri omul a asociat fenomenul mareelor de fazele Lunii, adic& de pozitiile relative ale Soarelui si Lunii in raport cu Pimantul. Explicajia fenomenului apartine lui Newton, pe baza legii atractiei universale gi a legilor lui Kepler (veri cap. 17, §2), care definesc migcarea Pamantului in jurul Soarelui, precum si a Lunii in jurul planetei noastre Forfele care produc mareele sunt in functie de masele Pamantului, Luni si Soarelui, de distanjele care le separ, de pozitiile lor relative, precum si de declinatia Soarelui si a Lunii, Potrivit legii atractiei universale, forta de atractie dintre dou’ corpuri ceresti‘este direct proportionala cu produsul maselor lor si invers propor- fionala cu pitratul distanjei ce le separa. De aceea, desi masa Lunii este considerabil 809mai mick decat masa Soarelui, ea are o acfiune preponderenta in formarea mareelor, datoriti distanjei incomparabil mai mici faji de Pamant. Mareele produse de Lund sunt in medie de 2,73 ori mai inalte decat cele determinate de Soare. 1 Mareea lunara Pentru a vedea modul de actiune a Lunii in formarea mareelor, se presupune Paméntul ca o sferi inconjurata de un strat de apa de densitate omogen’ si ci Luna execut miscarea sa de revolutie in jurul Pimantului in planul ecuatorului (fig. 33-1); PP’ reprezinta axa polilor terestri. Considerand masa Lunii M, iar distanja de la centrul T al Pamantului la centrul Lunii egal cu 60 de raze terestre, rezult& c& forja de atractie exercitat asupra unei particule de masa unitard este proportional cu: MM _ gact panicula se afl fn T yi practic aceeasi pentru orice punct 60? 3600 situat pe cercul mare PCP’D, normal la directia Pamant-Lund; MoM gy MM act particula este plasatii th A, fai de care Luna 59? 3481" 61? 3721 este la zenit si respectiv in B, la nadir. Diferenja dintre fortele de atractie aplicate in T, respectiv de-a lungul cercului PCP’D $i in A, este deci proportional cu: 1 1 M (4s) =M x 0.00000949; iar dintre cele aplicate in 7, respectiv de-a lungul cercului mare PCP’D si in B, proportional cu: 14 M | ——-—— | =M x 0.00000903. (ae al * Fig. 33-1 . Forfa gravitational exercitati deci de Luni asupra unei particule de api de pe suprafata acestni Pimént ipotetic cregte de la 0 anumita valoare de-a lungul cercului mare. PCP’D, lao mérime maxima in A (care corespunde distanjei minime la Luna) si scade la © valoare minima in B, punctul terestru cel mai departat de satelitul nostru. Forjele generatoare de maree iau nastere prin insumarea acestei diferenfe a forjei gravitationale, ce se exercit4 asupra diferitelor particule de api, cu forta centri- 810fuga de la suprafafa Pamantului in jurul centrului de greutate al sistemului Pamant-Luni. Se constati ci de-a lungul cercului mare PCP’D se realizeazi un echilibru intre forja de atractie si forta centrifuga. In punctele cuprinse in emisfera APCP’D, mai aproape de Luni, forta de atractie a Lunii are o actiune preponderent’: in emisfera BPCP’D, forja centrifuga are 0 actiune preponderenta fafa de cea de atractie. Fig. 33-2 Datorit’ forfelor generatoare de maree, apa de la suprafata acestui Pdmdnt ipotetic ia forma unui elipsoid de revolufie, a cfrui ax mare este orintata pe directia Lunii. In A, de unde Luna se vede la zenit, ia nastere © maree inalt, numit’ maree lunard; in B, ia nastere de asemenea o maree inalt&, denumiti maree antilunard, Dimpotriva, de-a lungul cercului mare PCP’D care determin’ meridianul PCP’ si antimeridianul PDP’, faji de care Luna se afla la orizont, ia nastere 0 maree joasd lunara. stribujia forjelor generatoare de maree la suprafats descris mai sus este cu aproximajie cea prezentatd in fig. 33-2. Se observa c4 singurele pozitii in care forta generatoare a mareci actioneazi pe directia normalei la suprafata Pamantului sunt A si B. in toate celelalte puncte, fora generatoare a mareei poate fi descompusi in dou% componente: 0 componenta verticald orientati perpendicular pe suprafafa Pmantului in punctul considerat si o componenté orizontald in directia punctelor A si B, care determina deplasarea apei spre aceste zone de maree inalt lunar si antilunar’. Considernd practic forjele generatoare de maree aplicate in diferitele puncte de pe suprafaja Paméntului actiondnd pe o directie paraleli cu TL, dat find distanta considerabil& la Lund si marimea acestei forfe in A egal cu f, respectiv cu ~f, in B, intr-un punct oarecare M, unde distanja zenitali a Lunii este z, fora generatoare a mareei f’ = f cos z; ea este maxima in A, unde z = 0° si zero pe cercul mare CD, unde z = 90°. Suma forjelor generatoare de maree care actioneazi in emisfera ACD, expusi spre Luni, este egala si de sens contrar cu suma acelorasi forte din emisfera BCD, opusi Luni; rezultanta forjelor generatoare a mareelor de la suprafaya P&méntului este deci zero, fari nici un efect asupra miscarii pe orbita sa. Efectul miscérii diurne a Lunii. Dac PamAntul si Luna ar fi relativ stafionare, ar avea loc o mare inalt lunar permanent in A si respectiv antilunard in B (fig. 33-1), Precum $i o maree joas4 lunar de-a lungul meridianelor PCP’ si PDP’. Ca urmare a migc&rii de rotafie a Paméntului in jurul axei sale si a migcarii de revolujie a Lunii in 811 P&mantului_ipoteticjurul planetei noastre, conformandu-se primelor doua legi ale lui Kepler, Luna exe- cutd o miscare completa in jurul axei lumii in timp de o zi lunard, egala in medie cu 24'48” timp solar mediu (vezi cap. 17, § 4); pentru facilitarea discutiei, mentinem presupunerea ci acest migcare se produce in planul ecuatorului ceresc (fig. 33-3). Pe KE WW Sa analizim acum varianta forfei generatoare a mareei f” intr-un punct M, de latitudine 9, in pozitiile succesive pe care acesta le ocupa in migcarea diurna fay de Luna. in timpul unei zilé lunare, punctul M ocup’ succesiv fap de Luni pozitiile Mo, My, Mz, My, «.., Mo. in Mo si Mz, cand planul meridianului locului sc confunda cu planul cercului orar al Lunii, deci cénd Luna se afla la culminatie, forfa generatoare de maree f” este maxima; cand planul meridianului punctului M este perpendicular pe planul cercului orar al Lunii (in M, si M3), forta generatoare de maree este zero. Rezult& c4, in timpul unei zile lunare, forta generatoare de maree in punctul M are o variajie armonic’, de form’ cosinusoidala, asa cum se aratd in figura (33-4), unde intervalul de timp este exprimat in timp solar mediu. Fig. 33-3 1 My % Me ™ My Fig. 33-4 on ez” 2h2umaghag™ = 2uhaa™ O ascmenca forta generatoare de marce care in timpul unei zile lunare prezinta doua maxime si doud minime, egale intre ele, se numeste semidiurnd, Cand Luna are declinafia zero, aa cum s-a ardtat in figura 33-3, forjele generatoare de maree sunt de tipul semidiurn la toate latitudinile. 2 Mareea solara Pe baza unor considerente analoge, se explici mareea generat sub actiunea forfei de atractie a Soarelui. in punctul de pe suprafata Panantului unde Soarele se afla la zenit ia nastere o maree solard, iar in cel de la nadir, 0 maree antisolard. De-a lungul cercului mare terestru perpendicular pe directia Soarelui se formeaz 0 maree joasd solara. 8123 Mareea lunisolara Sub influenta actiunii insumate de atracjie a Lunii si a Soarelui asupra parti- colelor de apa de la suprafaja Pim4ntului ia nastere mareea lunisolard. Faptul c& pozifiile relative ale Lunii, Pamantului si Soarelui, care dau nastere fazelor Lunii se schimbi continuu, are drept consecinja o vatiafic continu a forfelor generatoare de @» Fig. 33-5 maree dintr-un anumit punct de pe suprafata Pimantului. Pentru a ilustra modul de actiune comuna a Lunii si Soarelui in formarea mareelor, pistrim ipoteza formulata mai sus privind Pamdntul si se considerd ci Luna si Soarele se menjin in planul ecuatorului ceresc, la distanta medie fat de Pamant. In figura 33-5 reprezentim Pamantul in planul ecuatorului, avand polul nord proiectat in P, Soarele pe directia S, iar Luna in pozifiile succesive L,, L>..., Lg, prezentand diferitele ei faze. Sa analizim mai inti actiunea comund a Soarelui si Lunii in formarea mareetor la fazele principale. La Lund noud si la Lund plind, cand Luna se afla in L; la conjunctic cu Searele si respectiv in Ls, la opozifie, fortele generatoare de maree lunard / yi solara s sunt concomitente. Astfel se produce 0 maree inaltd lunisolara in A si B (determinata de suma forjelor generatoare de maree lunara ! si solar s), denumité maree de sizigii; in C siD se formeazi o maree joasi lunisolara. Pe timpul miscarii de rotatie a PamAntului in sens direct (vizuta din polul nord), toate locurile situate de-a lungul unui meridian si la antemeridian au mareea de sizigii simultan, in momentul culminafiei Lunii si Soarelui la meridianul locului. fn ipoteza admisa, ci Luna si Soarele se mentin in planul ecuatorului ceresc, amplitu- dinea mareei este maximé la ecuatorul terestru gi descreste cu cresterea latitudinii. Cand Luna se afli la cuadraturd, la primul pdtrar in Lo si la ultimul patrar in Ly, axa mare a elipsoidului mareei lunare orientati pe directia CD este perpen- diculara pe axa mare a elipsoidului mareei solare, de directie AB. La aceste faze ale 813Lunii, mareele inalte lunare coincid deci cu mareele joase solare si invers. Ca urmare a. actiunii comune a Lunii si Soarelui se produce 0 maree inalta lunisolard in C si D datorita actiunii preponderente a fortei generatoare de maree lunar /, numitd maree de cuadraturd; amplitudinea mareei de cuadratura este de circa 4/7 din amplitudinea mareei inalte lunare. in A si B se formeazi 0 maree joasd lunisolara, de o amplitudine mai mare decat mareea joasd lunard. Mareea de cuadraturd se produce in momentul culminatiei superioare sau inferioare a Lunii la meridianul locului. Din cele aritate mai sus rezulta urmatoarele concluzii importante: ~mareele de sizigii si de cuadraturi se produc odati cu culminatia superioara sau inferioara a Lunii. Deci, ora apei inalte la sizigii si la cuadraturd este egald cu ora culminatiei Lunii; ~mareele de sizigii au amplitudini mari, ca urmare a faptului ci fortele generatoare ale mareei lunare si solare se insumeazai; —mareele de cuadratura au o amplitudine redusa, deoarece actiunea Soarclui se opune celei lunare, acjiunea Lunii fiind preponderenti. Variatia inaljimii apei intre mareea de sizigii si mareea de cuadratura urmatoare se numeste inegalitate in amplitudine. in zilele intermediare dintre sizigii (Luna noud si luna plind) si cuadraturi (luna la primul si ultimul pdtrar), axele mari ale clipsoidului mareei lunare yi solare formeazi unghiuri diferite; din actiunea comuna a celor doi astri ia nastere un clipsoid de maree lunisolara a cirei ax mare este orientata pe o directie rezultanta, cuprins& intre directiile la Lun’ si Soare, mai apropiat& insi de cea a Luni ca urmare a forjei ei de atractie preponderente. Astfel. cand Luna se aflé in L>, la primul octant, forta generatoare de maree lunisolara f si deci axa mare a elipsoidului de maree lunisolara rezultat este orientata pe o direcie PE; ia nastere astfel o o maree inalti lunisolara in E si F, de o ampli- tudine mai redus& decat a mareei de sizigii si mai mare decat a celei de cuadratura. Mareea joasi lunisolara se produce de-a lungul meridianelor determinate de planul cercului mare perpendicular pe directia PE. Cand Luna se afla la Lg, la al treilea octant, axa mare a clipsoidului de maree lunisolara este orientat& pe o directie IPFI (de sens opus lui PE); ia astfel nagtere 0 maree inaltd lunisolara in F si E. Cand Luna se afla in Ly si Lg, 1a al doilea gi, respectiv, la ultimul octant, axa mare a elipsoidului de maree lunisolari este orientatd pe directia PG si respectiv PH, generand o maree inaltd lunisolara in G si H. Mareele inalte lunisolare din intervalul dintre sizigii si cuadraturi intr-un anumi loc au o anumit& amplitudine de o valoare intermediara fafa de cea a mareei la sizigii si la cuadraturi. Amplitudinea mareei inalte intr-un anumit loc are o reducere progresiva zilnica, de la sizigii la cuadraturi, deci intre Luna noud si primul patrar, precum $i intre Luna plind si ultimul patrar; dimpotriva, amplitudinea mareei inalte creste progresiv in intervalul de timp de la primul patrar la Lund plind yi de la ulti- mul patrar a Lund noua. 4 Anticiparea si intarzierea mareelor. Inegalitatea de faza Orele marcelor inaite la sizigii si cuadraturi sunt egale cu orele culminatiei superioare si inferioare a Lunii la meridianul locului. 814Considerind miscarea de rotajie a Paméantului, respectiv, migcarea aparenti diurnd a Soarelui si Lunii in jurul Pamantului in intervalul dintre Lund noud si primul pdtrar, la un anumit meridian, in decursul unei ile lunare apare urmatoare succesiune de fenomene (fig. 33-5): culminafia Soarelui, mareea tnalti si apoi cul- minatia Lunii, Marea inalti la meridianul locului precede deci culminayia Luni; fenomenul se numeste anticiparea mareei. Acelasi fenomen se petrece si in inter- valul dintre lund plind si ultimul patrar. in intervalul de timp dintre primul patrar si Lund plind, precum si intre ultimul pétrar si Lund noud, mareea inalti se produce dup’ culminafia Luni la meridianul locului; fenomenul se numeste intdrzierea mareei. Intervalul de timp cu care mareca inalté anticipeazi sau intarzie faji de momentul culminatici Luni la meridianul locului se numeste inegalitate de faza. Acest interval de timp creste in primele zile dupa sizigii sau cuadraturi, atinge 0 valoare maxima dupa 3-4 zile, dupa care scade, devenind zero la urmatoarea cua- draturd sau sizigie. valoarea maxima a inegalititii de faz este de 444", in ipoteza cl raportul dintre mareea solar’ si cea lunara este 1/2.73. Ora apei inalte la un meridian oarecare poate fi deci calculati din relatia: ora apei inalte = ora culminatiei Lunii + inegalitatea de fazd. in aceasta relatie, inegalitatii de faz i se di urmatorul semn: . —pozitiv, in cazul intdrzierii mareei, deci intre primul pdtrar si Lund plind, precum si intre ultimul patrar si Lund noud; ~negativ, in cazul anticipdrii mareei, intre Lund nowd si primul patrar, precum si intre Lund plind si ultimul patrar. 5 Efectul declinatiei Lunii si a Soarelui. Inegalitatea diurna In considerafiile facute mai sus s-a presupus c& Luna si Soarele se mentin in migc&rile lor aparente in jurul PimAntului in planul ecuatorului ceresc. Declinatia Soarelui variaz ins intre 0° si + 23°27’, iar declinayia Lunii intre 0° si 23°27’ + 5°09’. Inclinarea axelor mari ale elipsoizilor de maree lunard si solar faj4 de planul ecuatorului ceresc, de unghiuri diferite, egale cu declinatiile celor doi aytri, genereazi efacte specifice in formarea mareelor. Pentru a explica efectul declinafiei Lunii in formarea mareei lunare, in figura 33-6 considerdim o seciune meridiana a Pdmdntului ipotetic presupus mai sus, PP’ find axa polilor, gq’ ecuatorul terestru. Cand Luna se afl in L;, avand declinafia nordic egala cu BR. in punctele diametral opuse A, si By, de aceeasi latitudine insd de semn contrar, se produc efecte analoge: cand Luna se afla in Z;, amplitudinea mareei inalte 815esteA,A/in A, si B,Byin By; dup& o jumatate de zi lunar’, Luna fiind in Ly, amplitudinea mareei inalte este A,Ay B, By in By. Fig. 33-6 Declinafia Luni produce deci 0 inegalitate diurnd lunara in amplitudinea mareei, teprezentati de diferenjele: AM, - AM, BR, - BR, A,A/-A,A{ si B,Bf - B,BY. Din figura 33-6 rezult& ci: ~in punctele situate pe ecuatorul terestru inegalitatea diurnd nu se manifesta. La culminafia superioari si inferioara a Lunii la meridianul locului, pe ecuatorul terestru in punctele q si q’ iau nastere doux maree de aceeasi amplitudine gD = q'C; ~ inegalitatea diurni a mareei este maxim’ in punctele terestre care au Luna la zenit (E gi F) gi la nadir (E, si F). Declinatia Soarelui determina si ea o inegalitate diurnd solard in amplitudinea mareelor, de valori mai mici decat cea lunar’, pentru 0 aceeasi mirime a declingiei celor doi astri. 6 Efectul variatiei distantei la Luna si Soare. Inegalitatea anomalistica In cele ardtate mai sus s-a considerat c& orbitele miscarilor aparente ale Lunii si Soarelui in jurul Pamantului sunt circulare, deci c& distanfele la cei doi astri se mentin aceleasi. in realitate, migcarea Lunii in jurul PamAntului si a planetei noastre in jurul Soarelui au loc pe orbite elipse, potrivit primelor dou legi ale lui Kepler (vezi cap. 17, § 2). Ca urmare, Luna se afl la distanfi maxima de Pamant la apogeu si la cea minima, la perigeu (vezi cap. 17, § 3). Astfel, forta de atractie a Lunii variazi in timpul unei revolutii siderale (27.3 zile) de Ja v valoare maxim, cand Luna se aff la perigeu, la o valoare minima, cand aceasta se giseste la apogeu; sub influenta variafiei distantei la Soare, mareea inalt& are o amplitudine mai mare la periheliu decat la afeliu. Variafia amplitudinii mareei determinati de variajia distanjei de la Pamant la Luni si, respectiv, la Soare, se numeste inegalitate anomalisticd sau paralactica. 816Variatia distanjei la Lun poate cauza diferente in forfa generatoare de maree lunar de 15% - 20%; in cazul Soarelui, aceastA variafie este de aproxi- mativ 3%. 7 Concluzii asupra mareelor teoretice Mareele teoretice generate de diferitele forte 1a suprafaja Pamdntului ipotetic, sferic si acoperit complet cu api, se pot determina cu multi precizie pe baza cunos- tinjelor despre misc&rile Lunii gi ale Pamantului. Astfel, se pot calcula prevederile mareei teoretice, a orci si a indltimii mareei pentru orice punct de la suprafata Paméntului ipotetic, pentru o zi oarecare in viitor. ‘Axa mare a elipsoidului de maree lunisolara se mengine pe direcjia Lunii sau in apropierea acesteia, pe timpul miscarii ci diurne, dat fiind actiunea sa preponderenta in formarea mareelor. in fiecare punct de la suprafata PamAntului ipotetic se produc doua maree inalte in momentul culminafiei Luni la meridianul superior si la cel inferior sau in apropierea acestui moment (functie de inegalitatea de faza), separate de un interval de timp aproximativ egal cu o jumatate de zi lunara (12"24" timp solar mediu); fn intervalul dintre mareele inalte se formeaza cate 0 maree joasd, urmand la circa 1/4 de zi lunard (6"12™ timp solar mediu) dupit mareca inalti. in timpul unei zile lunare se formeazi deci dou’ maree inalte si dou’ maree joase, care se intercaleaza intre cele dintai, 0 maree inalt& Goasd) fiind urmata deci de una joasa (inaltd) la un interval de aproximativ 1/4 de zi lunar (6"12" timp solar mediu). O astfel de maree se numeste semidiurnd. §3 Mareele efective. Tipuri de maree Mareele efective de la suprafaja marilor deschise si a oceanelor Pamantului in majoritatea lor, se deosebesc considerabil fai de mareele teoretice prezentate mai sus. Producerea si propagarea diferita a mareelor este cauzati, in principal, de distri- butia neregulat a oceanulor gi a continentelor, de formele topografice submarine, de adancimea diferitd a apei, de forma gi orientarea coastei etc. Mareele efective cele mai apropiate de cele teoretice au loc de-a lungul Ocea- nului Austral, fntre paralelul de latitudine 50°S gi coastele Antarctidei, datorita extinderii considerabile a acestei zone oceanice in jurul Paméntului si a adancimilor mari. La suprafata acestui ocean unda de maree urméreste Luna si Soarele in mis- carea lor diurn&, de la est la vest si determina formarea mareei inalte aproape simul- tan in toate punctele situate pe acelasi meridian. in celelalte occane, unda de maree primard se reflect la intalnirea continen- telor, dand nastere unor unde secundare, a ciror propagare in continuare este deternimata de o serie de factori zonali, geografici, topografici si hidrometeorologici. Diversitatea influenjalor acestor factori face ca mareele efective s& prezinte mani- festiri caracteristice de la un loc la altul pe suprafaja Pimantului, iar in acelasi loc se observa variafii in timp ca urmare indeosebi a factorilor astronomici. Cunoasterea particularitatilor mareelor in locurile care prezint& interes, pe baza unor observatii . 817locale indelungate si aplicarea legilor fundamentale ale mareelor teoretice, dau posibilitatea rezolvarii problemelor legate de prevederea mareelor, activitate deosebit de important’ pentru practicarea navigatiei, exploatarea porturilor maritime ete. Forjele generatoare de maree formeazi unde de maree de amplitudini reduse la suprafata oceanelor adanci, care se propaga spre coast si intr pe estuare gi rauri. Pe masura ce adancimea apei scade, amplitudinea undei de maree creste; amplificarea continua in cazul in care propagarea ei se extinde pe estuare si rduri, care de regula se ingusteaz odati cu depirtarea de mare. Amplitudinea mareei la suprafata ocea- nelor este mai mic& de 1 m, atinge valori pnd la 6 m la apropierea de coast si creste considerabil in golfuri, estuare gi pe rauri. Cateva valori numerice ale amplitudinii mareelor in diferite locuri ale globului sunt edificatoare: 15 m la Saint Malo, 16 m in estuarul Severn, 18 m fn Stramtoarea Magellan si 20 m in Baia Fundy (Scotia Nod), cea mai inalt maree semnalat’. in marile inchise cu o suprafata relativ restrans%, amplitudinea mareelor este in general redusé. Astfel, in Marea Mediteran, cu exceptia coastei de nord a Africii unde se face simfita unda de maree transmisa din Atlantic prin Stramtoarea Gibraltar, cu amplitudini maxime sub 2 m, variatia nivelului apei este neinsemnati. In Marea Neagra, variafia nivelului apei generat de maree este in jur de 10 cm, practic rama- nfind neabservati. Propagarea undei de maree pe fluvii, estuare si canale prezinté uneori forme caracteristice. in anumite conditii, indeosebi in portiunile cu albii inalte gi nivel sca- zut al apei la mareea joast, unda de maree transmisa de la mare inainteazi zgomotos sub forma unei bare cu partea frontala abrupt si spumegand, atingand inalyimi pan& la cAtiva metri; fenomenul poarti denumirca de ,,mascaret“ pe raurile franceze, bore“ in Anglia si ,,proroca“ pe Amazon, Viteza lor de propagare poate si atinga valori de 20-22 Nd; confruntarea cu un asemenea val de maree pe fluviile maritime, pe timpul stafionarii la ancora sau in navigatie, impune misuri deosebite de precautie. Amplitudinea mareei descreste pe misura ce unda inainteazi pe fluviu si se anuleaza la extremitatea asa-numitei parti a acestuia, Nivelul apei la mareea ianlta este mai ridicat pe fluviu decat la gura acestuia; diferenja de nivel este cu atat mai accentuata, cu cat adancimea apei la gura fluviului este mai redusd. Pe timpul mareei inaite, intr-un anumit loc pe un fluviu, din punct de vedere al curentului se pot intalni trei situatii: curentul normal spre mare se mentine, cu 0 vitezd redusd; apa este stafionara pentru un anumit timp; in cazul unor mare inalte cu amplitudini mari, sensul curentului este in cel al undei, spre amonte. Unda de maree se poate propaga pe fluvii la distange apreciabile de mare. Astfel, pe Gange, mareea se manifesta pana la 160 de mile de mare, iar pe Amazon la 250 de mile — cu amplitudini ce ating valoarea de 9 m. Factorii meteorologici sunt in masuri sa influenjeze apreciabil amplitudinea marcci. Astfcl, diferenja de presiune dintre dou& zone maritime inyccinate poate determina cresterea nivelului apei unde presiunea este mai mica gi scdderea nivelului {in zona de presiune mai mare. De asemenea, cand vantul sufld spre coasté si indeosebi spre golfuri, nivelul apei poate creste apreciabil; dimpotriva, nivelul apei scade cand vantul bate de la coast spre larg. Aceastd influenj& este scoasi in evidenta de 818 .indltimea apei inalte gi joase, fajd de nivelul de referenja (nivelul zero hartd), masurata in portul Bremerhaven, in diferite condifii de vant, astfel: ~ pe calm: ~ apa inalt = + 3.6 m; — apa joasi = 0 m; ab 2d 656.789 O12 OK SON MBDARAREZ ANN 1 Fig. 33-7 ~ vant N - NW (spre coast), fora 10-11: ~ apa inaltd = + 6.3 m; ~ apa joasi = + 2.4 m; — vant SE (spre larg), forta 8-10: ~ apa inalt = + 1.2 m; ~ apa joasi = — 2.0 m Formele caracteristice ale marcelor in diferite locuri de pe glob, determinate indeosebi de numérul apelor inalte si joase dintr-o zi lunar, precum si de mirimea inegalititilor de faz, diume si anomalistice, au dat posibilitatea gruparii acestora in trei tipuri: semidiurne, diurne si mixte. Mareele semidiurne prezint& in timpul unei zile lunare, alternativ, dou’ maree inalte si dou marce joase, la un interval de aproximativ 1/4 de zi lunar (6°12 timp mediu), de o amplitudine egal sau aproximativ egal intre cle (fi. Mareele semidiurne produse intre orele 0" gi 12" se numesc maree de dimineafd, iar cele dintre orcle 12'-24", maree de dupd-amiazd. Marecle din majoritatea locurilor de pe glob sunt de tipul semidiurn gi ating cele mai mari amplitudini; ele se intélnesc de-a lungul coastelor de vest ale Europei, ale Anglici si Irlandei, precum gi pe coasta de est a Americii de Nord. 123456789 ONYOUE KM Bmm 221262526700 20509 1 Fig. 33-8 Mareele diurne produc singuri maree inalt& si una joasi in timpul unei zile lunare (fig. 33-8). Ele sunt determinate de existenta unor inegalitati diurne consi derabile, sub efectul declinatiei lunii si a Soarelui, care in anumite conditii astrono- mice si geografice fac ca mareele semidiurne sé se transforme in maree diure. Zonele geografice in care mareele sunt de tipul diurn sunt mult mai restranse decat cele cu maree semidiurne; astfel, ele se pot intalni pe coastele Golfului Mexic, coasta de sud a Golfului Sf. Laurentiu, Golful Aden si Golful Persic. 819in cazul mareelor mixte se produc alternativ doud maree inalte si dou’ maree joase, ca si la mareele semidiurne, prezentand ins& importante inegalitati in ampli- tudine gi de faza (fig. 33-9). Mareele mixte apar ca un rezultat al influenei inegalititilor diume, care iau valori diferite la intervale de timp apropiate, ca urmare a variatiei declinafiei Lunii si 5 at22b 5.8700 MN RRKERNBRAADAARAT ARM 1A a Soarelui. Mareele mixte sunt predominante in anumite zone costiere ale Australici, pe coasta de est a Asiei, precum si a insulelor din apropiere. Merita s& se refind ins& faptul c’, in acelasi loc, mareele pot fi de tipuri diferite, schimbndu-si caracterul la anumite intervale de timp; fenomenul este mai frecvent indeosebi in zonele unde se manifest’ mareele de tipul mixt si diurn. Observand curbele cu variafia nivelului apei in diferite locuri si tin find seama de fazele Lunii, de declinatia Lunii si a Soarelui, precum gi de paralaxa acestor astri (in functie de care variazi inegalitajile anomalistice), se trag urmatoarele concluzii — amplitudinea mareei scade de la o valoare maxima la sizigii la una minima cu cuadraturi; —cfnd Luna gi Soarele se afld in planul ecuatorului ceresc sau in apropierea acestuia, deci cénd declinatia lor este zero sau foarte mica, marecle inalte si joase consecutive au aceeasi amplitudine sau aproape aceeasi. ca urmare a inexistentei inegalitasilor diurne sau a unor valoré neinsemnate a lor. Diferenta lor de amplitudine se amplificd pe masura cresterii declinatiei Lunii si a Soarelui; — amplitudinea mareelor este mai mare cind Luna este la perigeu decdt atunci cnd este la apogeu, ca urmare a efectului inegalit&tilor anomalistice. Se observa ins& c& factorii locali, geografici si topografici, pot avea uneori actiuni preponderente faji de cei astronomici, in formarea $i propagarea mareclor. Varsta mareei. Studiul variatici nivelului apei in diferite locuri cu maree arata c& apa cea mai inaltd sau cea mai joasi apare cu o anumitd intarziere fa, de momen- tul astronomic cand forja generatoare a mareei atinge valoarea maxima. Astfel, in situayie cfnd Luna este la conjuncjie sau opozitic cu Soarele, cand cei doi astri se afli in planul ecuatorului ceresc si Luna la perigeu, respectiv pamantul la periheliu, determindnd deci forja generatoare de maree maxima, se constaté cA mareea cu amplitudinea cea mai mare urmeaza dup’ un anumit interval de timp, care de la un loc la altul poate lua valori de la cateva ore la cdteva zile. in mod similar, mareea de amplitudine minima are loc dupa un anumit interval de timp de la primul sau ultimul patrar. Aceasté intarziere in producerea mareci efective, fata de momentul astronomic cand ia nastere forja ei generatoare, se numeste varsta mareei, care se datoreste configuratiei coastei. 820 Fig. 33-9La mareele semidiurne, varsta mareei se defineste ca intervalul de timp dintre momentul conjuncfiei sau opozitie Lunii cu Soarele si momentul aparitie apei inalte. La mareele diurne, varsta mareei se considera egali cu intervalul de timp dintre momentul declinafiei maxime a Lunii si momentul apei inalte maxime. Valoarea medie a varstei mareei pe glob se considera egal cu o zi si jumatate. Faji de ccle arStatc mai sus la §2, p. 4 privind marccle tcorcticc, trebuic retinut deci cd sub influenta configuratiei coastei, mareca inalté anticipeazd sau intdrzie faa de momentul culminatiei Lunii, cu un interval de timp egal cu inegalitatea de faz, decalat cu o cantitate egal cu varsta mareei pentru locul considerat. In concluzie, intr-un anumit loc, mareea inalti nu anticipeazi momentul culminagiei Luni numai pana la primul sau ultimul p&trar, ci fenomanul se prelungeste cu un interval de timp egal cu varsta mareei; de asemenea, mareea inalt& se produce cu intérziere fayi de momentul culminafiei Lunii si dup Luna noud sau Luna plind, cu un interval de timp egal cu varsta mareei in locul respectiv. §4 Terminologia folositaé in navigatie Terminologia folositX in navigatie referitoare 1a maree este foarte variata si de aceea ea trebuie precis definita in scopul eliminarii confuziilor, cat si a uniformizarii. La bordul navelor noastre maritime comerciale se utilizeaz’ documentatia nautic& engleza privind mareele si curentii de maree. in cele ce urmeaza se redau termenii de marce folositi in navigatia, in limba romana, cat si corespondentii in limba engleza, ‘impreund cu abreviatiile utilizate in hdrfi, table de maree, cairti pilot etc. (fig. 33-10). Apa inalta, A.1. (high water, H.W.). Nivelul maxim al apei atins la mareea inalta (rise). Apa joasd, A.J. (low water, L. W.). Nivelul minim al apei la mareea joasd (fall). Amplirudinea mareet (range of the ride). Diferenja de nivel dintre apa tnalt yi apa joas& imediat urmatoare. Maree de sizigii (spring tides). Mareele (tides) care se produc dup& Lund noud sau Luna plind la un interval de timp egal cu varsta mareei (age of the tide). Maree de cuadraturd (niep tides). Mareele care se produc dupa primul si ultimul patrar la un interval de timp egal cu varsta mareei. Nivelul de referinja al sondajelor sau nivelul zero hartd (chart datum). Este nivelul mari fap de care se indica adfncimile (sondajele) in hirtile marine. Fati de acesta se exprima, de asemenea, nivelurile mareelor (fidal levels), cat si inalyimile diferitelor elemente de relief care periodic sunt acoperite cu ap sau apar la suprafata ci, odatd cu oscilatiile verticale ale nivelului apei; astfel, in figura 33-10 ,,indltimea de uscare“ (drying height) a clementului de relief R se exprima in raport cu nivelul zero harta. Prin injelegeri internafionale s-a convenit ca nivelul zero hartd si fie stabilit astfel ca nivelul apei si nu coboare ,.in mod frecvent™ sub acesta. Indiltimea mareei (height of the side). in&ljimea apei la un moment dat deasupra nivelului zero hartd. indljimea mareei reprezinté corecfia ce trebuie aplicaté adancimii indicata in hart in, punctul unde se aflX nava pentru a obtine adancimea apei in momentul considerat. Aceasté corectie este pozitiva cind nivelul mareei este 821deasupra nivelului zero hartd; in situajile exceptionale cdnd nivelul mareei este sub nivelul zero hartd, corectia este negativa. Adancimea indicaté in hart intr-un anumit loc se objine scdzénd indltimea mareei din adancimea masuraté cu sonda (sondaj). Aceastd operatiune se impune Nivelul cele’ mai inalte more astronomice Nivelul med ol AL lo Sizigit Nivel mediv ol Al. to cuadraturi Nivelul celei mai joase mare ‘stronomice Fig. 33-10 cnd sondajele indicate in hart se fol navei (vezi cap. 10, §3, p. 5). Nivelul mediu al apei (mean water level). Nivelul mediu al apei la un anumit stadiu al mareei, determinat intr-un anumit loc pe baza unor serii de observatii; astfel, functii de stadiul mareei la care se efectueaza stabilirea nivelului mediu se disting (fig. 33-10): = nivelul medi al apei inalte la sizigii (mean high water springs, M.H.W.S.); ~nivelul mediu al apei joase la sizigii (mena low water springs, M.L.W.S.); 270° (deci proiectia se face pe meridianul PQ); ca este negativa cand unghiul £ ~ g ia valori inte 90° yi 270° (proiectia se face pe antimeridianul PQ’). Variajia indljimii apei in raport cu nivelul Zp este dati de cosinusoida din figura 33-11 b. fn concluzie, unda component determinat& de un satelit fictiv oarecare are 0 osci- lagie armonic&, cosinusoid’, in jurul nivelului mediu al mareei Zo, a carei inaltime Y ia o valoare maxim& pozitiva pentru E — g = 0° si maxima negativa pentru E — g = 180°, egala in valoare absolut cu semiamplitudinea H. Cand E - g = 0°, si respectiv, 270°, inaaltimea apei Y este nuli gi nivelul apei se confunda cu nivelul mediu Zo. Semiamplitudinea H si intdrzierea de faza g se numesc constantele armonice ale undei componente intr-un anumit loc. Constantele armonice se obin din curba care reprezint& variafia inaltimii nive- lului mareei efective dintr-un anumit loc, inregistraté cu maregraful intr-o perioad’ suficient de lung; aceast curb& se descompune in curbe elementare armonice, reprezentind undele componente, fiecare din ele avand o semiamplitudine si 0 perioada proprie. Operafiunea se numeste analiza armonicé a mareei. Componentele armonice. in cadrul analizei armonice a mareei dintr-un anumit loc se determina perioa- dele diferitelor unde componente pe baza legilor astronomice dupa care se produc atractiile Soarelui si Lunii; semiamplitudinile gi intarzierile de fazA ale acelorasi unde componente se stabilesc prin analiz’ armonicd a inregistrarii mareei efective cu maregraful. 825in randul undelor componente se disting: —unde componente principale, care exprim& actiunea Soarelui si Lunii in generarea mareelor, considerand cA cei doi astri graviteazi cu o vitezd constanté in jurul Paim4ntului, in planul ecuatorului, pe orbite circulare, la distanta medie; —unde componente secundare, care exprima variajiile declinatiei Luni si Soarelui (numite componente declinationale), variatiile paralaxiei (componente eliptice sau anomalistice) si alte particularitaji in migcarea celor doi astri, menite si corecteze componentele principale. Fiecare undi componenta este desemnat printr-un simbol specific format din una sau doua litere gi o cifri, cu urmatoarele semnificatii: M, unde generate de Lund (,Moon“); S, generate de Soare (,,Sun“); 2, pentru unde componente semidiurne (adica se produc doua ape inalte intr-o zi); 1, pentru componente diurne (adic& se produce o singura apa inalta pe zi) etc. Undele componente de mai mare importan{é sunt urmittoarcle: a —componenta lunard semidiurnd principala (M;), generat de Luni (care se considera ci graviteazi in jurul Piméntului in condifiile aritate mai sus), cu o perioada egal cu 1/2 zi lunara (12°24 = 12".42 timp mediu), deci cu o vitezi orara 360° ap 7 28°.98; 12".42 b—componenta solara semidiurn’ principald (S,), generaté de Soare, cu 0 perioada egal cu 1/2 zi solara (12") gi o viteza orara v= a =30; ¢—componenta lunard elipticd semidiurna (N,), care reprezinti o corectie ce trebuie adusi componentei M;, functie de variatia distantei Luni (determinati de migcarea pe orbita sa elipticA in jurul PamAntului), faja de distanja medie. Perioada 12.66, viteza orard 28°.44; d ~componenta lunisolard declinationald semidiurnd (K 2), corectie ce trebuie adusa componentelor precedente pentru variatia declinayiei Lunii. Perioada 11°.97, viteza orara 30°.08; €—componenta lunisolara declinayionald diurna (K,), corectie ce trebuie adusi componentelor Mz si S, pentru variatia declinajiei Soarelui si a Lunii. Perioada 23".93, viteza orari 15°.04; ‘omponenta lunard declinayionala diurnd (04), determinati de variatia declinatiei Lunii, perioada 25" -82, viteza orara 13°.94: g—componenta solar declinationalat diurnd (P,)generatt de variatia declinaiej Soarelui, periaoda 24”.97, viteza orari 14°.96. Undele componente enumerate mai sus sunt generate de factori astronomici.. Componentele importante de naturi fizici, determinate indeosebi de forfele de frecare ale apei in zonele de adancime redusi, in golfuri, estuare, rauri sau porturi, care trebuie luate in considerar, sunt: h—componenta de supramaree cuadrodiurnd a undei M; (simbolul M,), determinat& de actiunea fundurilor mici asupra mareei, care face ca unda M, s& nu aibi o forma armonica regulati. Perioada 6”.21, viteza orara 57°.9; =unda compusa a lui My si S; cuadrodiurnd (simbolul MS,), avand perioada 6°.19, viteza orari 58°.98. Pentru o analiz& armonici completa trebuie si se tin’ seama de o serie de alte unde componente, determinate de factori astronomici, geografici, topografici sau 826meteorologici, cu acfiune constanti sau periodica (cazul musonilor). Numarul undelor componente utilizate este functie de complexitatea mareei efective, in practica metodei variind de la cele now’ componente enumerate la 62. Metoda armonica pentru prevederea mareelor consta in principiu din: — determinarea undelor componente pe baza constantelor armonice; — insumarea undelor componente intt-o undd rezulianid, din care se obtin orele si inaljimile apelor inalte si joase in raport cu nivelul mediu al mareci Zo, 1a locul si pentru intervalul de timp viitor ce prezinti interes. Aceasti operafie se efectueazi de citre institutele hidrografice ale diferitelor state pentru locurile ce prezinta interes, numite porturi standard (standard ports), folosind calculatoarele mecanice sau electronice, care combina in unde de maree rezultanti pani la 62 unde componente. $i deoarece previziunea armonica exprimi inaltimile Y ale mareci (relafia 33-1) in raport cu nivelul mediu al mareei Z, la caeasta se aduna indljimea acestui nivel hy deasupra nivelului zero hartd si se objin astfel indltimile mareei rezultante deasupra nivelului zero hartd, care intereseazi in navigatie. Rezultatele metodei armonice, orele legale si indilfimile apelor inalte si joase deasupra nivelului zero harté sunt redate in table de maree, folosite de navigatori pentru rezolvarea problemelor de navigatie in zonele cu maree. B. Aplicarea metodei armonice 1a bord pentru prevederea mareelor Pentru nevoile practice ale navigatiei, in activitatea de prevedere a mareelor, experienja a dovedit cA precizia este satisficitoare daci in aplicarea metodei armo- nice se {ine seama doar de cele noua unde componente menjionate mai sus. La bordul navelor noastre maritime, metoda se aplici prin folosirea tablelor de mare engleze ,,Tide tables". Constantele urmonice pentru localitijile principale de pe glob, semiampli- tudinea H si intarzierea de fazd g, sunt confinute in partea a Il-a, sectiunea a Il-a a acestor table. Calculul de prevedere a mareei cu aceste table pentru o anumitd zi, intr-un loc, const din: —determinarea indljimii Y a undei componente pentru fiecare din cele nous componente, din ori in ori, in raport cu nivelul mediu al mareei; —se face suma algebricd a ordonatelor ¥ ale celor nowi unde componente, la fiecare or a zilei si se objin inalfimile h,, ale mareei rezultate in raport cu nivelul mediu al mareei; —se aduni algebric inaltimea ho a nivelului mediu al mareei deasupra nivelului zero harté la iniltimea h,,din ord in ora si se objin indlfimile h, ale mareei deasupra nivelului zero hartd, Corectia de nivel hg ce se aplica inaljimilor h,, pentru a obtine inalpimile h, este constantd, fiind confinut in table pentru fiecare loc. Metoda este cunoscuti sub denumirea de prevederea armonicd aproximativa a mareelor, deoarece calculul ia in considerajie numai cele noua unde componente. fnalfimea ¥ a unei anumite unde componente fay de nivelul mediu al mareei la ora local’ O" a locului intr-o zi oarecare se obtine din relatia: Y=fH cos (E- g) (33-2) 827unde f este un factor de corectie a semiamplitudinii H pentru variaja anuali a inclin&rii orbitei lunare fa, de planul eclipticii; factorul f se obtine din tala a Ill-a »,Tables to assist predicting", a parjii a Il-a, sectiunea a Il-a. Succesiunea calculului inaltimii ¥ a unei unde componente cu Tide tables este urméatoarea: 1—din partea a Il-a, secfiunea a Il-a, in dreptul localitajii pentru care se afectueazi calculul, se scot din tabla constantele armonice (harmonic tidal constants), H (in picioare) si g (in grade) pentru cele nou’ componente (contituents), ., MSs, precum i indltimea ho a nivelului mediu al mareei fata de nivelul zero hartd. Tabla se prezint& astfel: HARMONIC TIDAL CONSTANTS ——_ Constituents No. | _ pozition Constants | 4,| s,| N,| K,| K | ,| P| Ms {MS,| % Place H (feet) AS o= 8° 2 ~din ,, Tide tables“ se scot urm&toarele mirimi: m, din tabla I. in functie de prima zi a lunii calendaristice. Marimea m (simbol derivand de la’, month“), reprezint& valoarea lui E la O" Greenwich pentru prima zi a lunii calendaristice; 4, din tabla a Il-a, in functie de data (ziua lunii calendaristice). Marimea d (de la day", exprima corectia ce se adund cu m pentru a objine pe E la 0" Greenwich a datei care intereseaz; f, din tabla a Il-a, in functie de anul calandaristic; 3 —se face suma m + d= £, diferenta E ~ g si produsul f- H; 4 ~ se calculeaza produsul fH cos (E ~ g), care reprezint& inaljimea Yo a fiecirei unde componente Ms, So, .... MS; la ora legald 0" a datei considerate; 5 —inalimile aceleiasi unde componente ¥;, ¥>, ... Yz3, la orele legale 1°, 2°, 23" ale zilei respective se obtin astfel: ~ se adauga succesiv unghiul (£ ~ g) cresterea unghiulard, v, 2v, ...23v in timpul miscarii diurne a satelitului fictiv, in functie de viteza orard v (in grade) a acestuia pe orbita circulara in jurul PamAntului si intervalul de timp (in ore); calculeaza inaltimile undei componente Y;, ¥, .... Y¥23, la orele legale 1", 2", ... 23" ale zilei respective din produsele: fH cos{(E - g) + v), fH cos{(E - g) + 2vI, .... fH cos{(E - g) + 230], Aceste ultime dou’ calcule se efectueaz4 cu ajutorul tablelor IV si V (,0 assist predicting"). Operatiunile descrise mai sus (/ la 5) se efectueazi succesiv pentru toate cele noua unde componente. Se objin astfel inaljimile ¥ ale celor now unde componente la orele legale 0", 1°, 2", ..., 23" suma lor algebricd di indlyimile A” ale mareei rezultante fafa de nivelul mediu ai mareei, la care se adauga constanta hy si se obfin indlfimile h, ale mareei in raport cu nivelel zero hartd, in ziua gi la locul considerat. Se intocmeste apoi diagrama mareei intr-un sistem de axe rectangulare, trecdnd orele legale pe axa abciselor si inaljimile h, ca ordonate; curba mareei se obfine prin 828unirea varurilor ordonatelor h, (fig. 33-12). Din aceasti diagrama se poate scoate indltimea h,a mareei la orice ord din ziua restectiva. hz Fig. 33-12 o 2 6° e 6 MI % 1 B20 ais cerohorla Cu explicatiile date mai sus si cu ajutorul exemplelor rezolvate conjinute in Tide tables“, consider ca accesibile aceste table pentru prevederea mareelor in navigafie; calculul este intr-adevar laborios, fird a fi insd dificil. C Rezolvarea unor probleme practice de navigatie Avand intocmitd 0 asemenea diagramd a mareei (fig. 33-12) pentru un anumit loc, se pot rezolva practic toate problemele care se pun in navigatia prin zone cu maree, intre care: — determinarea orelor (1" si 13") si in’ljimitor (h; $i hax) @ apelor inalte (A.1.) gi joase (A.J.). aceste date intereseaza obisnuit la intrarea in porturi, trecerea unor bare etc.; ~— determinarea intervalului de timp in care poate fi trecut’ in siguranta 0 zoni de adancime redusi. Astfel, considerim c& fay de pescajul navei, 0 zon de adancime mica poate fi trecuti la iniljimea h, a mareei fay de nivelul zero hart, care determina pe curba mareei punciele A si B. Rezult& c& in exemplul dat, aceasta zona poate fi trecuta intre orele 10°40” si 15°30"; —,,reducerea sondajelor mdsurate la bord la nivelul zero harté. Sondajul determin’ o linie de pozitie, izobata, care poate fi utilizatd pentru a objine indicii asupra nivelului navei (vezi cap. 13, § 8). Adancimile apei sunt date in harté fata de nivelul zero hart; daca, de exemplu, la ora 14° s-a masurat un sondaj, adancimea indicat in hart se objine scdzdnd inaljimea h, din sondajul mésurat. Sondajul redus astfel la nivelul zero hart poare fi comparat cu celelalte adancimi din zona de navigajia (conjinute in hart’), pentru a putea obfine indicii asupra poziticinavei. 2Metoda diferentelor (constantelor). Utilizarea tablelor de maree continute in B.N.A. Aceasté metoda, fundamentala teoretic si confirmata prin observatii, se bazeaza pe faptul ci in anumite locuri ale globului, mareele au caracteristicile principale comune; astfel, se constati c& in aceste locuri orele apelor inalte si joase sunt separate de intervale de timp constante, iar inaltimile mareei se mentin in raporturi 829determinate, numite diferente de maree (tidal differences) sau constante de maree (tidal constants). Diferenjele de maree dintre o serie de porturi standard (standards ports) de pe glob si un numir mare de porturi secundare (secundary ports), mai apropiate sau mai deprtate de primele, se determina pe baza unor observatii indelungate si a unor studii laborioase. Prevederea mareelor intr-un port secundar se realizeazi prin corectarea datelor ce definesc mareea din portul standard, in functie de diferengele de maree dintre cele doua porturi. Tablele de maree (,,Tide tables“) conjinute in partea a Ul-a din Brown's Nautical Almanac (B.N.A.) ofera, pe aceasta baz, posibilitatea prevederii mareelor la bord in majoritatea porturilor lumii. Sunt table care sunt folosite in mod frecvent la bordul navelor noastre maritime pentru rezolvarea problemelor de prevedere a mareelor in navigatie si numai in situafii deosebite se apeleazi la metoda armonici; procedeul este simplu, suficient de precis pentru nevoile practice ale navigatiei si expeditiv. » Tide tables" din B.N.A. contin trei par — ,Prevererile zilnice pentru coasta Angliei, Europei de vest, Indiei, Australie, Noua Zeelandd, Canada, America (,,Daily Predictions for the Coast of Britain, Western Europa, India, Australia, New Zeeland, Canada, America“): = .,Constantele mareelor pentru toate porturile din insulele engleze“ (,,Tidal Constants for all ports in British Isles"); — Constantele mareelor pentru porturile straine (,,Tidal Constants for Foreign Ports“). Orele apelor inalte, in prima parte, sunt exprimate in timp mediu la Greenwich si in timp legal (fapt precizat in table); in partile a doua si a treia se folosesste numai timpul legal jindicat in niste liste (,, Standard times“), pentru fiecare port in parte. a ~ Determinarea orei si inaljimii apei inalte in porturile standard. Tablele ,,Daily predictions for the Coast of Britain, Western Europe, India, Australia, New Zeeland, Canada, America“ contin orele si inaltimile apelor inalte in porturile standard, pentcu fiecare zi a anului calendaristic in curs. Prevederile mareelor pentru porturile standard conjinute in aceasté parte sunt determinate cu mare precizie prin metoda armonica. Exemplu. Se cer orele si inaljimile apelor inalte in portul Cardi in ziua de 15 decembrie 1973. Tabla de marce a portului Cardiff pe luna decembric 1973 conjine: Greenwich Mean Time throughout —December- ine Cardiff CO ‘Mora He Att Ht Mi Wh m m h m m is| s |10 45 uo [10 45 10.5 fn ziua de 15 decembrie 1973, indicata pe coloana ,,D of M“ (,day of month), sdmbita (Saturday), pe coloana ,,.D of W" (,,day of week“), au loc doud marce inalte: maree de dimineatd (,,Morn", morning") la ora 10°45", inaltimea 11.0m (,.Hti., 830wheight"); mareea de dupd-amiaza (,,Aft", afternoon") la ora 23°16", inaltimea 10.5 m. Orele sunt exprimate in timp mediu la Greenwich, Cand orele exprima timpul legal, acest timp este indicat pentru fiecare port in parte in lista ,, Standard times used in daily tidal predictions". b — Utilizarea tablelor de maree pentru porturile secundare. Cele doua table de maree pentru porturile secundare indicate mai sus contin urmatoarele (a se urmari tabela de mai jos): = portul standard (,,Stand. Port“(, sub care sunt indicate diferenfele de timp (,,Difference") dintre orele apelor inalte in portul standard si cele din porturile secundare; — longitudinea fusului (,,Time zone“), in ore, a portului secundar; —porturile secundare (,,Secondary ports) corespunzatoare fiecarui por standard; ~inaljimea medie a apei (,,M.H.W.", mean high water) la sizigii (Sp.", springs) si la cuadraturi (Np, neaps), pentru fiecare port secundar. Ora apei inalte a unui port secundar se determin’ adaugind diferenja (constanta) de timp a locului la ora apei inalte a portului standard (determinata in modul indicat mai sus); diferenta de timp este astfel intocmiti incAt ora apei inalte din portul secundar se objine direct in timp legal. Exemplu. Se cer prevederile mareei in portul Anvers in ziua de 16 decembrie 1973. Din tabla ,,Tidal constants for foreign ports“ se stabileste ci portul Anvers (Antwerp) este port secundar al portului standard Flushing, din care, pentru exemplificare, extragem urmatoarele: Stand. Port and | Time Zone Secondary Ports MLW. Difference Sp. Np. hm h Ft Ei Flushing — 00 28 -l Westkapelle 13.7 11.0 +0210 -1 ‘Antwerp 17.0 14, Orele apelor inalte la Anvers (Antwerp) in ziua de 16 dec. 1973 se determina astfel: —Ora A.I. la Flushing, 16 dec. a.m... 06'27" Ora ALL Ia Flushing, 16 dec. p: m ists” — diferenja de timp pentru Anvers 2°10". + 2°10" ~orele Al. la Anvers, 16 dec. = 08°37" wu. = 21°04" Orele exprima timpul la Anvers. inditimea nivelului mediu al apei inalte la sizigii (,Sp"), la Anvers, este de 17.0 picioare (Ft., fooet), iar la cuadraturi (,Np*.), de 14.5 picioare (ca la Flushing). Orele apei inalte (A.1) la Flushing se objin din prima tabla ,, Daily Predictions for the Coast of... Western Europe, ...,"* aga cum S-a aritat mai sus la punctul a. 8313 Informatii despre maree continute in hartile marine Hirjile marine engleze, sub titlul ,, Tidal information“, contin informasii privind indltimea nivelului mediu al apei inalte (high water) si apei joase (low water) la sizigii (mean springs) si respectiv la cuadraturi (mean neaps), deasupra nivelului zero harté, in cAteva puncte importante ale zonei reprezentate. §6 Curenfii de maree Cresterea gi descresterea nivelului apei sunt insotite de deplasari orizontale ale masei de apa, care dau nastere curentilor de maree (tidal streams). in rezolvarea problemelor de navigatic, acesti curenfi trebuie distingi cu atentia de ceilalti curenti ‘marini, generaji de vant, diferena de salinitate a apei, de presiunea atmosferica sau de alte cauze. Studiul curentilor de marce este foarte impostant in navigatic, pentru determi- narea drumului si vitezei navei deasupra fundului. La larg, curentii de maree prezint’, in general, aceleasi caracteristici de periodicitate ca si mareele; viteza curentului de mare (tidal stream rate}creste cu amplitudinea mareei, atinge viteza maximd (maximum rate) la api joas4 gi la apa inalti, viteza minima sau apa stationard (slack water) aproape de jumatatea intervalului de timp dintre mareea joasd si cea inaltd, cAnd are loc si schimbarea de sens a curentului. in apropierea coastei, acolo unde sectiunea de scurgere a masci de apa se restrange, viteza curentilor de maree creste considerabil in comparatie cu cea din largul mari. Astfel, in timp ce la larg viteza curentilor de maree atinge valori de 2-3 Na, in zona costier4 s-au inregistrat viteze pani la 12 Nd (in conditii speciale, in zona peninsulei Alaska). in cazul mareelor semidiurne, la larg, curentul de flux actioneazA aproximativ 3" inainte si dup apa inalti, iar curentul de reflux — 3" inainte si dupa mareca joasa. in zona costieri, cand unda de maree intalneste obstacole, ca funduri mici, coaste de anumite forme gi orient&ri fayi de cea a undei, momentul schimbirii directiei curentului poate varia considerabil in functie de condijiile locale. Aceste influente pot fi atat de mari, incdt momentul schimbirii directiei curentului si coincida cu apa inalt& sau cu cea joasi. in estuare si pe rauri, vitezele si momentele de schimbare a direcfici curentilor de maree urmeazi legi extrem de complexe, determinate indeosebi de forma albiei si adancimea apei. De aceea, observarea gi studiul curentilor de maree se realizeazd cu © dificultate cu mult mai mare decat cea a mareelor; astfel, de exemplu, se semna- leaz cazuri cand in mijlocul canalului se determina viteze de 3-4 Nd de un anumit sens, pentru ca la mica distant spre mal, in limitele parjii navigabile, si se constate apa stationard sau un curent slab de sens invers. In sectiunile foarte inguste ale raurilor, curcntul de marce atinge viteze maxime (tidal race). Curensii de maree sunt de doua tiputi: rectilineari si giratorii. Curentul rectilinear (rectilinear tidal stream), care actioneazA pe aceeasi direcrie, in sensuri opuse, desemnate prin denumirile: curent de flux (flood stream) si curent de reflux (ebb stream); asemenea curenti se intalnesc pe canale, rauri, estuare 832sau in stramtori (cAnd in functie de Ijimea stramtorii pot avea loc mici abateri de la dierctia principala). Curentii giratori (rotatory tidal stream) sunt curenti de maree formati la larg, care isi ating viteza maxim’ pe aceeasi directie, in sensuri opuse, dar care schimba succesiv de directie, executnd o giratie completa in perioada unei mare. in zonele in care curentii de marce prezinta o periodicitate regulata si exist posibilitatea stabilirii unor relatii intre evoluyia mareei dintr-un port de referinjé (standard sau secundar) si variatia elementelor curentilor de mare, intocmirea documentatiei pentru uzul navigatiei este mult facilitatd. Relafiile dintre cele doud fenomene, de interes practic pentru intocmirea unei asemenea documentafii, sunt: stabilirea de raporturi dintre schimbarea directiei curentilor de maree din zona si ora apei inalte dintr-un raport de referinja; determinarea unor relafii dintre vitezele curentului de maree gi variafia amplitudinii mareei. in asemenea conditii, elementele curenjilor de maree (directii yi viteze) se exprima in raport de ora apei inalte ale unui port de referinja din zona, in diferite forme: atlase de curenti de maree, hitrti de curenji si sub forme tabelare in harfile marine folosite in navigatie (asa cum se aratX mai jos). Desigur c&, realizarea acestor documentatii, fundamentate pe o asemenea baz, sunt rezultatul unor observatii indelungate si al unor studii laborioase. Pentru uzul navigatiei la bordul navelor, de foarte mare utilitate este prezentarea tabelari in hirtile marine a elementelor curentilor de maree din zona, exprimate in functie de ora apei inalte a unui port de referintd. Pentru exemplificare, se red in continuare un extras din harta ,,Zeegat van Texel to Friesche Zeegat“ (seria 2593) din Marea Nordului: (To Sat To axe ‘in hart& sunt prezentate o serie de pozitii, marcate prin litere (A, B, C etc...) inchise in cAte un romb, fntr-un loc potrivit, sub titlul ,,Tidal streams referred to H.W. at Helgoland“ (curenfii de maree referiti 1a apa inalté de la Helgoland), in acest caz deci, portul de referinfi fiind Helgoland, se prezinti sub form’ tabelara elementele curcntilor de marce; in dreptul fieciirui punct (A, B, C etc.) se indica coordonatele geografice ale acestuia. Pentru fiecare din aceste puncte se exprima urmitoarele clemente: ~directia curentului (,,Din™), indicand sensul in care se deplaseazi masa de apa in raport cu directia nord adevirat,’funcjie de ora apei inalte (,,H.W.“, high 833water) in portul de referinjd (Helgoland). $i pentru c& in-Marea Nordului marecle sunt de tipul semidiurn, ,direcfiile curentului se exprim& din ora in or’, 6 ore inainte de apa inalta (,,before H.W.") in portul de referinja si respectiv 6 ore dupd apa inaltd (,,after H.W."); ~ viteza (,,Rate“), in noduri (,,Kn“, Knots), la mareea de sizigii (,,Sp.", springs) sila cuadraturi (Np.", neaps). in scopul concretizarii modului de utilizare in navigatie a acestor indicayii din hart, considerim cin ziua de 10 noiembrie 1973, o nava intr’ in zona care confine 21’E) la ora bordului 16°10" (ora fusului 1 estic). Se lc gi vitezele curentului de maree din acest interval. Se procedeaz& astfel: —se determin ora apei fnalte la Helgoland pentru ziua de 10.11.1975. in B.N.A., partea a Ill-a, tabla ,, Tidal constants for foreign ports“, Helgoland apare ca port secundar al portului standard Cuxhaven, deci: —ora A.I. la Cuxhaven, 10.11.73..... ~ diferenta de timp pentru Helgoland..... — 1°21" = ora A.I. la Helgoland, 10.11.73. = 1I™ | __ ~din tabla zilnick a efemeridei la data de 10.11.1973 (vezi anexa II) se constata cA Luna este la faza de Lund plind, deci mareea este de sizigii (,.Sp.“, Springs); —tabelul ,, Tidal Streams reffered to H.W. at Helgoland™, la punctul A (din tabelul de mai sus), indic& urmatoarele: a—la ora 11°11™ (A.1. Helgoland), la sizigii (,Sp."), directia curentului 196°, viteza 1.2 Nd; b—la ora 16°11” (5" dup& apa inalt&), directia curentului 7°, viteza 1.5 Nd. Aceasta sunt elemntele curentului de care trebuie s& se tind seama la intrarea in zona punctului A, ¢—1a ora 17"11™ (6™ dupa apa inalta), directia curcntului 11°, viteza 1.7 Nd. Privind elementele curentului de maree din punctul A se conclud urmatoarele: —viteza maxind are loc la apa joasi (6" inainte si dup& apa inalt&) si la apa inalt&; — viteza minim’ este la 3" inainte si dup apa inalta; ~curentul este de tip giratoriu, avand viteza maxima la apa joasd si cea inalta, in directii aproape opuse (12° si, respectiv, 196°). Directia curentului gireazi in sens retrograd (12°, 16°, ..., 196°, ..., 7°, 11°). Fafa de caracteristicile pe care le prezint’, se poate afirma c4 in punctul A se produce un curent tipic de maree semidiurna. Elementele curengilor de maree sunt influenjate de factorii hidrometeorologici din zon: vanturi puternice de durati si din aceeasi directie, diferente mari de presiune atmosferic& in zonele invecinate etc. De aceea, pe timpul navigatiei se recomanda un control continu al elementelor curentului prin observatii proprii. = 12832"34 traversade. Navigatia ortodromica §1 Generalitati Executarea cu succes a unei traversade, atat sub aspectul siguranjei navi- gajiei cat si al celui economic, constituie unul din examenele de maturitate profesional ale navigatorului. Alegerea solutiei celei mai favorabile pentru drumul de urmat, masurile de luat pentru siguranta navigatiei etc. trebuie si {ink seama cu atentie de calititile nautice ale navei, de factorii hidrometeorologici din zon’, de felul marfii inc&rcate 1a bord, de eventuale precaujii impuse de modul de stivuire si amarare a marfii etc. Este deci de retinut ci drumurile recomandate pentru efectuarea unei traversade intr-o anumit zon4 nu sunt general valabile pentru toate tipurile de nave; chiar pentru o aceeasi navi, acestea pot diferi functie de conditiile de incircare sau de anumite particularitafi privind starea sa tehnicd. Plecarea in cilitorie se face dup’ o pregitire minutioas’ a navei, asigu- randu-i-se 0 bund stare de navigabilitate din toate punctele de vedere (condifii tehnice, de dotare si aprovizionare, de echipaj etc). Studiul drumului gi pregitirea navei se pot considera incheiate numai in stadiul in care comandantul apreciaza c& este in misuri si asigure raspuns oricdrei situajii in confruntarea dintre nav si maree. Teoretic, distanfa cea mai scurtd intre doua puncte pe sfera terestri este ortodroma (vezi cap. 8, § 2). In § 2, de mai jos, se prezint& modul de calcul al clementelor ortodromei necesare in navigatie. _ Practic, pe mare, distanja cea mai scurtd intre punctul de plecare si cel de destinatie trebuie consideratd aceea care permite executarea traversadei in conditii de deplind siguranjé si in timpul cel mai scurt; riscul impus eventual de particulari- tafile zonei sau ale navei trebuie preluat in limite rezonabile, tindnd seama perma- nent de primatul criteriului de siguranja. Condifiile extrem de variate ce pot fi intalnite pe mari si oceane nu permit stabilirea unor solujii general valabile pentru conducerea navei. Cunoasterea temeinicd a bazelor teoretice ale sistemelor clasice si moderne de navigatie, cat $i a conditiilor practice de aplicare, imbinate judicios intr-o conceptie moderna privind conducerea navei pe mare, constituie calea unica spre soluiile optime in exécutarea traverselor maritime $i oceanice, in conditii de siguranta si de eficienta economicd. 835§2 Navigatia ortodromica 1 Consideratii introductive Ortodroma este arcul de cere mare care uneste doud puncte A si B de pe suprafaja sferei terestre (fig. 34-1). Aga cum +a ardtat la capitolul 7, § 2, ortodroma are doua proprietaji cu importanja in navigifie: reprezintd distanja cea mai scurta B Fig. 34-1 A%as%al intre doua puncte de pe sfera terestr’; taie meridianele sub unghiuri diferite. Ortodroma se confundacu loxodroma cand punctele A si B se afld pe acclasi meridian sau pe ecuator; in aceste cazuri particulare, ortodroma taie meridianele sub acelasi unghi (0°, 180° si respectiv 90° sau 270°). In navigatia oceanic’, cfnd punctul de plecare A gi cel de sosire B sunt situate la © distanta mare, diferenta dintre distanta loxodromic’ m si cea ortodromic& M poate fi considerabila; aceasti diferent este exprimata de relatia: 2 Ma sin? Digto, — m-M 24 sin” D tg” On, 3438 (34-1) unde D = drumul adevarat (loxodromic) si @,, = 24* 22. Relajia (34-1) arata ct diferenta m — M creste cu cat: = distanga loxodromicd m este mai mare; = drumul loxodromic D este mai aproape de 90° (270°), deci, Ia aceeasi distanta loxodromici m, cu cit diferenja de longitudine dintre cele dou puncte este mai mare; = latitudinea medie @, a celor dou puncte este mai mare. fin navigatia oceanic’, dact diferenja m — M ia valori suficient de mari si conditiile hidrometeorologice sunt favorabile, se recomanda ,,navigatia pe orto- dromda“, deoarece ofera posibilitata reducerii duratei traversadei, deci economie de timp gi de combustibil. Deplasarea navei de-a lungul ortodromei nu este tnsa practic posibild, deoarece aceasta taie meridianele sub unghiuri diferite, iar guvernarea navei se asigura prin menfinerea unui unghi constant fati de directia nord, egal cu drumul loxodromic D. 836De aceea, navigafia ortodromicd se executi pe loxodrome scurte, cat mai apropiate de ortodroma, astfel (fig. 34-1): ~ se determind coordonatele unor puncte (Z;, Z>,...) de pe ortodrom’, situate la 0 diferenja de fongitudine constanti (de un numar intreg de grade), numite puncte intermediare; ~navigafia se executd pe loxodromele AZ}, Z;Zp etc..., care unesc punctele intermediare ale ortodromei; drumurile loxodromice si distanjele de parcurs intre punctele intermediare se determina la modul indicat la capitolele 8 si 9. Elementele principale care definesc ortodroma sunt: ~ distanta ortodromicd M, egal cu lungimea arcului de cere mare AB; —drumul initial Di, egal cu unghiul sferic PAB, format intre meridianul AP al punctului de plecare si arcul de cere mare AB; —drumul final Df, egal cu unghiul sferic PRA, format intre arcul de cerc mare AB si meridianul BP al punctului de sosire; —vertexul V, care este punctul de pe cercul mare ce trece prin A si B cel mai apropiat de polul geografic, deci punctul cu cea mai mare latitudine. Coordonatele geografice ale vertexului servesc ca bazi de calcul a coordonatelor punctelor intermediare ale ortodromei; . — coordonatele punctelor intermediare. Practica navigafiei pe ortodroma este mult facilitata prin folosirea hanjilor gnomonice (vezi § 4), pe care ortodroma apare ca 0 linie dreapta. 2 Calculul distanfei ortodromice Consideram o nava care pleacd din punctul A (@,, A4) in punctul B (@,, Xz), avand diferenta de longitudine AA = Ag ~ Ay (fig. 34-1). Distanga ortodromica M se obtine prin aplicarea formulei cosinusurilor laturilor in triunghiul sferic ABP, format intre punctul de plecare A, cel de sosire B si polul geografic P, in care se cunosc laturile AP = 90° +94, BP = 90° ~ @p, si unghiul sferic cuprins intre ele

S-ar putea să vă placă și

• Bsast BV Trs

  

  Document28 pagini

  Bsast BV Trs

  adrian4fan

  Încă nu există evaluări
• Man 402

  

  Document23 pagini

  Man 402

  adrian4fan

  Încă nu există evaluări
• Svfig Cublb Ctot

  

  Document15 pagini

  Svfig Cublb Ctot

  adrian4fan

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Jose Ortega y Gasset Revolta Maselor

  

  Document137 pagini

  Jose Ortega y Gasset Revolta Maselor

  Diana Barbu

  100% (6)
• Cinematica Navala Si RADAR

  

  Document134 pagini

  Cinematica Navala Si RADAR

  florinaaaa

  Încă nu există evaluări
• Sipetul Cu Rugaciuni

  

  Document5 pagini

  Sipetul Cu Rugaciuni

  adrian4fan

  100% (1)
• Deviatia Compasului

  

  Document14 pagini

  Deviatia Compasului

  adrian4fan

  Încă nu există evaluări
• 4 Ghid Istanbul

  

  Document10 pagini

  4 Ghid Istanbul

  Madalina Soare

  Încă nu există evaluări
• Marinarie

  

  Document169 pagini

  Marinarie

  adrian4fan

  100% (1)
• Anexa 04.20 - Model Fisa Postului Cadre Didactice

  

  Document4 pagini

  Anexa 04.20 - Model Fisa Postului Cadre Didactice

  adrian4fan

  Încă nu există evaluări
• Cararea Imparatiei Arsenie Boca

  

  Document42 pagini

  Cararea Imparatiei Arsenie Boca

  adrian4fan

  Încă nu există evaluări