Tea Tru Contempo Ran in Sal I de Clasa

Teatru contemporan în săli de clasă - 5 texte pentru publicul tânăr
Redactor & Versiune pdf: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro
© 2022 – Texte: Arca lui Noe - Carsten Brandau (traducere de Elise Wilk), Trei cu susu-n jos - Carsten Brandau (traducere de Ciprian Marinescu), Stelele nu merg
la școală? - Carsten Brandau (traducere de Elise Wilk, Ciprian Marinescu), Tati e trăsnit - Paula Fünfeck (traducere de Elise Wilk), Zonă minată - Pamela Dürr
(traducere de Ciprian Marinescu)
© 2022 – Coperta: Dan Lancea
Toate drepturile rezervate autorilor.
© 2022 Editura LiterNet pentru versiunea.pdf Acrobat Reader
Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărții prin intermediul altor situri, modificarea sau
comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sînt interzise și se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor și
drepturile conexe, în vigoare.
ISBN: 978-973-122-164-9
https://editura.liternet.ro / office@liternet.ro
Editura LiterNet, 2022 2

Teatru contemporan în săli de clasă - 5 texte pentru publicul tânăr
Teatru contemporan în săli de clasă

5 texte pentru publicul tânăr 1
Carsten Brandau (traducere de Elise Wilk) - Arca lui Noe

Carsten Brandau (traducere de Ciprian Marinescu) - Trei cu susu-n jos
Carsten Brandau (traducere de Elise Wilk, Ciprian Marinescu) - Stelele nu merg la
școală?
Paula Fünfeck (traducere de Elise Wilk) - Tati e trăsnit
Pamela Dürr (traducere de Ciprian Marinescu) - Zonă minată
1
Piesele de teatru din acest volum au fost traduse în cadrul proiectului Teatru contemporan german în săli de clasă, dezvoltat, începând cu luna aprilie 2022, de Elise Wilk, Ciprian Marinescu și
Ioana Gonțea.
Teatru contemporan german în săli de clasă a fost finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului
Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului
finanțării.

Carsten Brandau (traducere de Elise Wilk) Arca lui Noe
Carsten Brandau (traducere de Elise Wilk)

Arca lui Noe
Personaje:
EU și TU pe scenă
NOE în sală
1. TU: Ce o mai fi și asta? Acolo e cineva!

(TU.)
TU: Bumm Bumm Bumm 5.
Inima mea TU: Bumm
Bumm Bumm
2. EU (off): Bumm
TU: inima mea bate TU: Hei!
Bumm
Bumm 6.
Bumm TU: Inima mea bate
EU (off): Bumm Bumm
Bumm
3. Bumm
TU: inima mea aici bate EU (apare): Bumm
Bumm Hei
Bumm
Bumm 7.
EU (off): Bumm TU: Bumm
TU: E ceva acolo? EU: Bumm
TU: Bumm
4. EU: Bumm
TU: Bumm TU: Salut
Bumm EU: Salut
Bumm Sunt aici
EU (off): Bumm

8. 11.
EU: Inima mea bate TU: Cine ești tu?
Bumm EU: Exact
Bumm Tocmai voiam să întreb
Bumm Cine ești
TU: Bumm bate inima mea Tu cine ești?
EU: Da TU: Eu?
Inima mea bate bumm. Și a ta? EU: Nu
Asta știu
9. Cine sunt
TU: Inima mea bate Vreau să zic
EU: Bumm Că eu sunt eu
Tocmai ziceam Dar cine ești tu?
Și a ta? TU: Eu sunt –
Cum bate inima ta? EU: Eu!
TU: Inima mea bate bumm! Da
EU: Da! Eu sunt eu
Tocmai am spus asta- Asta știu
Nu trebuie să repeți de o mie de ori că inima mea bate bumm Acum nu tre să repeți de 1.000 de ori
Dar a ta! Că eu sunt eu
Adică Dar tu!
Inima ta bate tot bumm? Cine ești tu?!
TU: Da! TU: Bumm Bumm
EU: Bumm EU: Bumm
TU: Bumm
EU: Bumm 12.
TU: Bumm TU: Eu sunt eu
EU: Bineînțeles că eu sunt eu
10. Și tu cine ești?
EU: Inima ta bate tot bumm TU: Eu!
TU: Bumm EU: Tu ești și eu?!
EU: Bumm TU: Nu
TU: Bumm salut EU: Bineînțeles că nu
EU: Salut Altfel n-aș întreba
Dacă tu ai fi și eu
Vreau să zic că

Aș fi știut Cine face asta Pling-pling

Dacă eu aș fi tu E ochiul tău
Dar tu nu ești eu Tocmai ai zis!
Nu EU: Da?
Tu ești tu TU: Da!
Nu-i așa? EU: N-am auzit
TU: Corect Că ai spus asta
Eu sunt eu TU: Tu!
EU: Eu sunt eu EU: Cred că faci o confuzie
Corect Adică
Și tu ești tu Eu am spus asta
Salut Că ochiul meu
TU: Salut Da
EU: Pling Dar tu?
TU: Pling? Nu
Tu n-ai spus asta
13. Că ochiul tău face și el pling
EU: Eu sunt eu Ochiul tău face și el pling?
Și tu ești tu TU: Bumm
TU: Bumm EU: Ochiul tău face bumm?
EU: Bumm TU: Inima mea!
TU: Bumm EU: Corect
EU: Pling Inima mea face bumm
TU: De ce Pling? Și inima ta face bumm
EU: Pling-pling Și ochiul meu
TU: Ce e aia? Face pling-pling
E ceva care face pling-pling!? Și ochiul tău face pling-ping?
EU: Ochiul meu uite TU: Ești ciudat
TU: Ochiul tău? EU: Așa e
EU: Habar n-am. Ești ciudat
TU: Habar n-ai? Da că și eu sunt ciudat
EU: Păi de unde să știu? Adică
Dacă și ochiul tău face pling-pling Așa ca tine
Pling-pling Dar nimeni nu spune că sunt ciud –
TU: Dar tocmai ai zis Crezi
Că Pling ăsta Că aș putea să-ți par ciudat?

Doar așa puțin? EU: Pling?

Nu? Pling-pling?
14. 16.
TU: Bumm TU: Bumm-bumm
EU: Bumm EU: Bumm-bumm
TU: Bumm TU: Bumm
EU: Bumm EU: Bumm
TU: Bumm TU: Bumm
EU: Pling EU: Pling-pling?
Pling-pling Dacă te-ai încurcat în mine
Îți face cu ochiul ochiul meu Asta am întrebat
Clipește Dacă ești încurcat
Pling-pling Adică
Nu e ciudat? Ochiul meu? Te-ai prins?
Că îți face cu ochiul? Te-ai răsucit
TU: Îmi face cu ochiul Poate că te-ai încâlcit în mine?
EU: Aiurea! Poate doar un pic?
TU: Dar – Poate te-ai încurcat doar un pic de tot în mine
EU: Cum să-mi facă propriul ochi cu ochiul!? Da?
Când îmi imaginez Te-ai încurcat?
Că propriul meu ochi face pling-pling
TU: Bumm 17.
EU: Chiar ești ciudat pling-pling EU: Bumm
TU: Te-ai încurcat TU: Bumm
EU: În mine? EU: Ești?
TU: Poftim? Pling?
EU: Tu te-ai încurcat în mine? TU: Nu.
Bumm-bumm? EU: Nu?
TU: Nu!
15. EU: Nu mă consideri ciudat
TU: Bumm TU: Te-ai încurcat
EU: Bumm EU: În mine?
TU: Bumm TU: Nu!
EU: Bumm Nu m-am încurcat în tine!
TU: Bumm EU: Păi și de unde vrei să știi?

Dacă m-am încurcat în tine EU: Numai pentru tine tu ești eu?
Nu TU: Și numai pentru tine eu sunt tu!
Asta n-ai cum să știi EU: Nu.
Asta știu doar eu TU: Ba da!
Da EU: Tu să fii eu?!
Dacă m-am încurcat în tine TU: Nu merge așa
Sau EU: Ce nu merge așa?
Poate nici măcar nu sunt răsucit în tine TU: Eu și cu tine avem nevoie de un nume
TU: Cred că faci o confuzie EU: Eu am deja
EU: Ce confuzie faci? Eu sunt eu
TU: Nu eu TU: Păi ăsta nu e nume
EU: Nu EU: Eu e numele meu
TU: Tu! Și pe tine te cheamă Tu
EU: Da TU: Tu?
Ce spuneam EU: Pe tine te cheamă Tu da
Și ce anume confunzi? TU: Păi nu mă cheamă Tu
TU: Nu merge așa EU: Nici pe mine nu mă cheamă Tu
EU: Ce nu merge așa? Pe tine te cheamă Tu
TU: Eu sunt eu Și pe mine mă cheamă Eu
EU: Eu sunt eu da Hei, tu!
Și tu ești tu TU: Tu chiar te-ai încurcat
TU: Corect EU: În mine
Dar și eu sunt eu TU (arată spre EU): Eu!
EU: Păi tocmai am spus! De ce tre să repeți de o mie de ori? Adică
TU: Încă o dată (arată spre EU) Eu chiar m-am încurcat!
Pentru tine sunt tu EU: Da
EU: Poftim? TU: Păi da
TU: Doar pentru mine eu sunt eu EU: În tine
Dar pentru tine sunt tu TU: În cine?
E așa de greu de înțeles? EU: Puțin de tot
Doar pentru tine ești eu! TU: În mine?
EU: Poți să mai spui o dată te rog? EU: Doar nu în mine
TU: Nu numai tu ești eu TU: Adică –
Și eu sunt eu. Pentru mine! EU: M-am încurcat în mine însumi. Dacă îmi imaginez asta
Înțelegi? TU (arătând spre sine): În tine?
Numai pentru tine tu ești eu EU: Doar puțin

TU: Adică EU: Bumm

(arătând spre EU) Eu m-am încurcat în (arătând spre el) tine?! TU: Umpf
EU: Dar numai puțin de tot Scuze
Hei tu EU: Sigur?
TU: Hei TU: Poftim?
Eu vreau să zic că... EU: Dacă ești sigur
EU: Ce vreau să zic? Că zgomotul nici nu merită menționat
TU: Nu. Zgomotul ăsta ciudat
(arătând spre el) Tu vrei să zici umpf Din burta ta
(arătând spre EU) Hei! Eu Cum ziceai că face?
EU: Pling-pling TU: Umpf
Scuze
18. EU: Exact
EU: Bumm Umpf
TU: Bumm Dacă ești sigur
EU: Bumm Că Umpf ăsta nu merită menționat
TU: Umpf Ești sigur?
Scuze TU: Sunt sigur
EU: Bumm Da
TU: Bumm EU: Nu
EU: Pling Cum să fiu sigur
TU: Umpf Dacă tu ești sigur-
Burta mea TU: Da!
Scuze (arătând spre sine) Tu ești sigur! Că nici nu merită menționat
EU: Burta mea? Bumm
TU: Umpf EU: Bumm
TU: Bumm
19. EU: Pling-pling
EU: Ți-e rău?
TU: Doar burta mea... 20.
EU: Burta mea e OK EU: Bumm
TU (arătând spre sine): Mă refeream la burta ta TU: Bumm
EU: Încurcat? EU: Bumm
TU: Doar face zgomot TU: Umpf
EU: Un zgomot ciudat Scuze
TU: Nici nu merită menționat Bumm EU: Nu trebuie să te scuzi

Nu pentru zgomotul ăsta ciudat EU: Pic

Pe care îl face burta ta TU: Cum adică pic?
Pentru asta nu-i nevoie să te scuzi Ce face pic?!
TU: Nu? EU: O picătură
EU: Nu. TU: O picătură?
Eu mă scuz pentru Pling pe care îl face ochiul meu? EU: Apă cred
Tu te scuzi pentru Bumm pe care îl face inima ta? TU: O picătură de apă face pic?
TU: Nu. EU: Face pic și cade pe pământ
EU: Păi vezi TU: Din nasul tău?
Pentru asta nu trebuie să-ți ceri scuze EU: Din nasul tău curge apă?
Așa cum nici eu nu trebuie să-mi cer scuze pentru inima mea care bate TU: Nu
Și pentru că s-au încurcat Eu voiam să zic
Bătăile inimii mele cu bătăile inimii tale s-au încurcat între ele Curge apa (arată spre EU) din nasul meu?
Pentru asta nu trebuie nimeni să-și ceară scuze EU: Nu.
Pentru Bumm-Bumm TU: Din (arată spre EU) ochiul meu care face cu ochiul?
Pentru asta nu trebuie să-mi cer scuze Și nici tu. Pling EU: Din ochiul meu?
TU: Umpf TU: Nu
Nu spune asta
21. Că apa
EU: Bumm Apa nu pică din -
TU: Bumm EU: Cred că din cer
EU: Bumm TU: Din cer cade apă pe pământ?
TU: Umpf EU: De acolo de sus
Bumm Da
EU: Pling Cade jos
Pling-pling Pic
TU: Umpf Auzi cum cade apa? Ia stai puțin
EU: Pic TU: Pleosc!
TU: Pic? EU: Da!
Pleosc!
22. Iarăși cade o picătură din cer pe pământ
EU: Bumm Acum sunt deja câte două picături
TU: Umpf Care s-au încurcat una în cealaltă
EU: Pling Două picături
TU: Bumm Bumm-bumm Ca mine și ca tine
Umpf Pic-pleosc

TU: Se numește ploaie Umpf

Dacă două picături cad din cer pe pământ atunci plouă EU: Și pleosc-pleosc-ploesc-pleosc-pleosc-pleosc!
Pic-pleosc
EU: Ploaie! 24.
Ce minunat! EU: Bumm
TU: Ce îngrozitor! Acum o să mă ud TU: Bumm
EU: Pic-pleosc! EU: Pleosc!
TU: Dacă aș avea măcar o umbrelă TU: Bumm
EU: O umbrelă? EU: Pleosc-pleosc-pleosc-pleosc-pleosc
N-am TU: Pleosc
TU: Din păcate EU: Pământul se scufundă
Da E o băltoacă imensă! Pământul e un lac acum
EU: Nu Care ne stropește!
Din fericire! TU: Umpf
TU: Pic EU: Pling-pling
EU: Pleosc! TU: Hapciu!
EU: Sănătate
23. TU: Mulțumesc
EU: Bumm EU: Cu plăcere
Bumm
Pleosc 25.
TU: Umpf EU: Bumm
EU: Pling TU: Bumm
TU: Bumm EU: Pic
EU: Pic-pic-pic TU: Pleosc
TU: Pleosc EU: Pling
EU: Plouă! TU: Ia spune
TU: Și încă cum EU: Ce?
Sper să treacă repede Pleosc-pleosc-pleosc-pleosc-pleosc
EU: Plouă o băltoacă! TU: Tu de fapt ce faci aici?
TU: Doar să nu răcesc EU: Poftim?
Sunt ud leoarcă deja! TU: Ce faci aici!?
EU: Ce-mi place! EU: Păi da
TU: Da Să mă întrebi așa ceva
(arată spre EU) Poate mie (arată spre sine) Dar ție nu Ce faci aici
Pic Eu aș spune

Tot timpul m-ai așteptat Poți să iei ploaia cu tine dacă pleci
Și acum stai în băltoaca cu apa până la genunchi (arătând spre EU) Pot să iau ploaia cu mine dacă plec! Ploaie nenorocită!
Pic-pleosc! EU: Asta nu merge
TU: Eu nu te-am așteptat TU: Ce nu merge?
EU: Inima ta singuratică a așteptat EU: Nu pot să plec
A așteptat-o pe inima mea TU: Nu te-am așteptat!
Și eu am fost singur EU: Nu
Așa ca tine Invers
TU: Tu ai adus ploaia? Inima ta a așteptat
EU: Tu ai adus ploaia?! Să se încurce să se încâlcească să se amestece
TU (arătând spre EU) Eu! Inima ta și inima mea
Vrei să spui că eu am adus ploaia!? Și acum s-au încurcat una în cealaltă
EU: Eu? Inima ta
TU: Înainte n-a plouat aici înainte să vii - Inima mea Bumm-bumm ia fă un pic de liniște
Înainte (arătând spre EU) ca eu să apar aici Bumm-bumm
EU: Nu se mai oprește Inima ta și cu inima mea bat împreună
ploaia asta Bumm
TU: Pic-pic-pic-pic-pic-pic TU: Bumm
EU: Pleosc Bumm
TU: Hapciu! EU: Bumm
EU: Sănătate TU: Umpf
TU: De ce nu pleci pur și simplu? EU: Să descurcăm inimile încurcate, eu și cu tine?
EU: Nu! Inima mea și inima ta?
Te rog nu! Nu
Te rog să rămâi Asta nu merge
Nu poți să mă lași așa singur în ploaie- Nu putem să le descâlcim
TU (arătând spre EU): Eu! Eu și cu tine rămânem împreună
De ce nu plec pur și simplu!? Eu și cu tine trebuie să mergem împreună
EU: Eu?! TU: Unde să mergem?
TU (arată spre EU): Eu! Pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic
Da! EU: Pleosc
EU: Asta vrei? Pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic
Să plec?! TU: Pleosc
După ce că m-ai așteptat tot timpul ăsta? Nu. Dacă continuă să plouă așa
Nu vrei să pleci O să ne ajungă apa până la gât, imediat
TU: Ba da! Pământul o să se transforme în mare

EU: Știi să înoți? TU: Eu cred –

TU: Nu EU: Apa crește, asta cred eu
EU: Nici eu TU: Deja îmi ajunge până la burtă Umpf
TU: Hapciu! EU: Ploaia asta nu se mai oprește
EU: Sănătate Bumm TU: Eu și cu tine n-avem de ales
TU: Umpf EU: Eu și cu tine trebuie să plecăm de aici
TU (arată spre public): Să mergem acolo
26. Hai
EU: Bumm EU: Acolo?
TU: Bumm Bumm Pic-pic-picp-pic-pic-pic-pic-pic
EU: Pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic TU: Hapciu!
Ce să facem acum? EU: Sănătate
TU: Eu și cu tine trebuie să plecăm de-aici TU: Haide!
EU: Dar unde? Pe uscat!
TU: Undeva (EU și TU înaintează prin apa care crește pe scenă în direcția publicului.
EU: Pe uscat Dar când vor să se așeze -
TU: Dar unde?
Pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic 28.
EU: Pleosc – din public se ridică NOE).
NOE: Stai-stai-stai-stai și stop! Rămâneți pe loc!
27. Nu se poate intra aici!
EU: Pic-pic (EU și TU se opresc. În ploaie, pe scenă.)
TU: Umpf pic EU (către TU): Se referă la mine și la tine?
EU (către public): Da! NOE: La voi, da, la voi doi!
TU: Ce e asta? TU (către EU): Se referă la mine și la tine.
EU: Habar n-am NOE: Voi doi nu sunteți cumva muzicieni?
TU: E cineva acolo TU (către EU): Ce să fim eu și cu tine?
EU: Cine? EU: Eu cred –
TU: Habar n-am NOE: Dacă sunteți mu-mu-mu-muzicieni!
Bumm EU (către TU): Tu ești mu-mu-mu-muzician?
EU: Bumm TU: Nu
În orice caz, acolo nu plouă (arată spre EU) Eu?
TU: Nu NOE: Dar nici n-aveți instrumente n-aveți nici un instrument la voi
EU: Arată uscat acolo EU (către NOE): Eu și tu suntem eu și tu?
TU: Și tu crezi că – NOE: Eu și tu?
EU: Ce crezi? TU: Tu și eu

Corect De cinci ori Mu-mu-mu-mi-muzicieni

NOE: Și care dintre voi e tu? Cine e eu? EU: Eu și tu suntem muzicieni!
EU: Eu sunt eu TU: Corect!
TU: Și eu sunt – Chiar e o coincidență
EU (către TU): Eu Atunci Tu și Eu urcăm la bord
Doar le-am spus NOE: Stop!
Nu trebuie să le spui de o mie de ori că eu sunt Eu Aici nu se intră aici nu intrați!
Și tu ești Tu TU: Dar Tu și Eu suntem și noi –
Nu trebuie să le spui NOE: Scratch!
Că – EU: Iarăși scratch?
TU (către NOE, arătând spre sine): Tu ești tu NOE: Drăguță încercare
EU: Exact Câte mai încercați dar toți încercați mereu același lucru dragilor Tu-tu-acolo
Hei și Eu-aici-eu
TU: Hei Dar nu
NOE: Atunci să cântăm cu toții să cântăm atunci hei hei tu-da-da! Nu-nu
Ola-tu-de-acolo Sigur nu sunteți mu-mu-muzicieni
Ola-eu-de aici TU: Tu și Eu suntem muzicieni
EU: Ola EU: EU și TU nu știm să înotăm!
TU: Scuzați-ne vă rog, dar – NOE: Dragilor voi mințiți!
NOE: Și scratch! EU (către TU): Dar eu chiar nu știu să înot
TU (către EU): Ce au spus? TU: Se referă la chestia cu mu-mu-mu-
EU (către TU): Nu cumva au spus scratch? NOE: Și oricum chiar dacă
TU: Scratch?! Chiar dacă ați fi muzicieni e prea târziu e târziu!
NOE: Noi am spus scratch noi am Barca e plină-plină-plină
Da-da-da-da Formația e completă
Aveți un auz bun în urechile voastre Imediat ridicăm ancora plecăm
Pentru Mine și pentru Tine nu e loc nu e nici un singur loc pe vaporul ăsta Muzica intergalactică o să plutească în altă parte
Vin doar mu-mu-mu-mu-muzicieni! Acolo sus o să cântăm muzică în spațiu
EU (către TU): Am auzit bine? În întunericul dintre planete
TU: Asta e salvarea! O să mixăm cântece drăguțe cu beat-uri răutăcioase
EU: Un vapor! Stelele o să danseze rock
TU (către NOE): Dacă asta nu-i o coincidență! Și voi
Pentru că Tu și Eu suntem mu-mu-mu- Dragii noștri dragi
(către EU) Cum le zice la ăștia? Oricât de rău ne pare-pare-pare
EU: Mu-mu-muzicieni? Voi o să rămâneți aici-aici
NOE: Cât de afoni sunteți complet lipsiți de ureche muzicală Aici o să rămâneți

EU: Pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic NOE: Ăsta e potopul aici!

TU: Pleosc TU: Po ce?
NOE: Poftim? NOE: Po-po-po-po topul!
EU: Dar aici plouă EU: Po-po-po-po-ce?
NOE: Dar bineînțeles că plouă evident NOE: O secundă vă rog o secundă
TU: Plouă cu spume! Stop!
EU: Nu se mai oprește! Scratch!
NOE: Bineînțeles că plouă cu spume chiar toarnă Așa nu merge nu merge așa
EU: Mie și ție deja ne ajunge apa Acum mă ascultați
Deja ne ajunge apa până la piept mie și ție
NOE: Și bineînțeles că apa o să crească în continuare 29.
Și o să ajungă deasupra capetelor voastre NOE: Motor acțiune
TU: Dar eu și cu tine nu știm să înotăm! Și șapte opt
NOE: Bineînțeles că nu Bass Drum vă rog!
Pentru că asta e sensul întregii chestii e clar Marii Chestii de acolo sus Atunci când Dumnezeu
Știți voi Acolo sus
TU: Ce? Cu mâinile lui
EU (către TU): Despre ce vorbesc ăștia? Cu care a creat lumea
NOE: Nu știți? cerul
TU: Ce anume? oamenii
NOE: Nu citiți ziarul pesemne nu îl citiți? râmele și pietricelele
EU: Ziarul? Absolut totul a făcut Dumnezeu cu mâinile lui totul
NOE: Știrile zilei de pe Twitter? Totul e creat de Dumnezeu
Biblia și Coranul? Tot-tot
TU: Poftim? Și când Dumnezeu
NOE: O Doamne Acolo sus
EU: Cine? După ce a creat absolut totul a creat
NOE: Scratch! S-a relaxat în fotoliu în piscina cu bile
Dar asta se știe de mult de mult se știe! Și a închis ochii închide ochii mu-mu-mulțumit
TU (către EU): Se-ști-ce-se știe? Îi în-în-în-închide
EU: Se ști-ști-știe Și e mu-mulțumit
TU: Păi am înțeles Și ascultă
NOE: Habar n-aveți Doar ascultă
EU: Ba da Acolo jos chitara bas cum pornește
TU: Ba știm Și începe
Dar despre ce vorbiți când spuneți că se ști-ști-știe? Da-da-da-da-da!

Și cum se relaxează el în fotoliu în piscina cu bile Nu mai cântă împreună

Dumnezeu al nostru Cântă haotic și deodată își strigă NU!
Cum chitara bass E dezordine în camera copiilor
Cum îi curge prin vene sunetul basului Și totul sună prost
Cum sclipește sintetizatorul cum îi pătrunde în mușchii cuprinși de Pungi de plastic colorate plutesc în derivă pe mările lumii albastre ca cerul
mahmureală Deșeuri atomice explodează în toate urechile
Dumnezeul nostru e mulțumit Țipăt de război
Cu adevărat mulțumit Scratch!
Și atunci Dumnezeul întinde mâinile către stele se întinde e atât de Au
mu-mu-mu-mu-mulțumit Și atunci Dumnezeul nostru deschide ochii
Că spune Dumnezeul nostru deschide ochii larg
Muzica asta Și zace acolo
Omul meu Dumnezeul nostru zace în fotoliu în piscina cu bile
Râmele și pietricelele Zace cu ochii larg deschiși
Da Zace cu urechile bosumflate
E bună muzica asta Își acoperă urechile
Vă rog trompetele Ca să nu mai fie nevoit să audă
Cornul și saxofoanele Pentru că e de nesuportat
Suflătorii! Din cauza asta Dumnezeu e sictirit e
Ador riff-ul ăsta de chitară îmi pătrunde în suflet Mânios
Dar în timp ce stă în fotoliu în piscina cu bile Furios e Dumnezeul nostru
În timp ce Dumnezeul nostru e așa de mu-mu-mulțimit Pe cât de mulțumit era înainte
În timp ce doar a-a-ascultă Pe atât de ofticat e acum
Aude ceva Ofticat de-a binelea
Ce aude oare? Atât de ofticat că își strânge pumnul
Dar n-a auzit Și îi amenință pe oamenii fără ureche muzicală îi amenință cu pedepse
Chiar a auzit asta? Și spune că i-a ajuns
Nu e cumva clinchetul unei tobe care duce războiul într-un ritm liniștit? Asta spune Dumnezeul nostru Dumnezeului vostru îi ajunge! Muzica asta
Dar nu îndrăznește așa ceva E proastă
Cred că n-a auzit bine Scratch!
Dumnezeu n-a auzit bine Trebuie să dispară trebuie
Dacă Dumnezeu aude ceva O să distrug tot ce-am creat
Atunci aude Cu toate că
Scratch! Nu totul nu
Pentru că într-adevăr oamenii cântă la instrumente Nu-nu-nu
Dar cântă ca nebunii își risipesc șansele acolo jos Dar oamenii care

Muzicienii ăia să fie o navă spațială asta să fie

Nu sunt muzicieni nu sunt Acest spa-spa-spa-spaţiu
O să-i șterg Să poarte numele de arcă
Pentru că muzica asta Arca lui Noe să fie numele acestei arce
Nu e muzică nu e nu am vrut-o și arca asta Noe s-o construiască cu propriile mâini s-o creeze așa cum
Nici un Dumnezeu n-o poate suporta Dumnezeu a creat omul
Numai un singur om are mila lui Dumnezeu Scratch!
Noe Dar a fost o greșeală
Pentru că dintre toți muzicienii îngrozitor de slabi Noe e un muzician bun un Și atunci Dumnezeul șterge omul de pe fața pământului
mu-mu-mu- Pentru că iată
Muzician e Noe Așa vorbește Dumnezeul nostru cu noe
Dintre toți oamenii Dumnezeu vrea să vină un potop pe pământ
De pe pământ Un po-po-po-po-potop
Care nu sunt muzicieni nu sunt Patruzeci de zile și patruzeci de nopți de ploaie
Așa vorbește Dumnezeul nostru Și toți oamenii care
Și Dumnezeu nostru spune Toți muzicienii ăia
Noe Care nici măcar nu sunt muzicieni
Pe el vreau să-l cruț O să fie nimiciți de Dumnezeu
Când o să-i distrug pe toți ceilalți oameni Scratch!
Dumnezeu o să-i distrugă pe toți O să fie înghițiți de ploaie
O să-i șteargă de pe fața pământului pe toți ceilalți oameni Și apa o să crească și o să-i facă să dispară
Dar de Noe al meu n-o să se atingă nici cu un deget Să se scufunde să se scufunde toți oamenii ăștia fără ureche muzicală
Așa vorbește Dumnezeul nostru Dar cu Noe Dumnezeu vrea să facă o formație cu Noe
Și deci Dumnezeul nostru vorbește cu Noe Pe Noe al lui vrea să-l cruțe
Noe Așa vorbește Dumnezeul nostru
Ascultă-mă bine Și spune
Iubitul meu Noe Noe să meargă în arcă Noe
venerat muzician Și Noe să ia muzicieni să ia cu el muzicieni
ia scânduri Adevărați
șuruburi cuie bormașine Bu-bu-buni
și construiește un spațiu pentru public să construiască Noe un spațiu cu Care să aibă beat-ul în sânge
scaune Mu-mu-muzicieni din ăștia
cu scaune moi și comode Câte doi pentru fiecare instrument
din pluș și din catifea Ca să trăiască cu Noe să rămână cu Noe
și spațiul ăsta să poată să zboare să muzica
plutească aia cu adevărat bună

să pornească spre u-u-u-univers 30.

să străbată galaxii îndepărtate EU: Pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic
și atunci TU: Bumm
Când Noe mânuiește bagheta EU: Bumm
Atunci orchestra intergalactică a lui Noe face universul să se scuture pe TU: Pleosc Hapciu!
ritmuri rock NOE: Înțelegeți acum?
Și stelele să danseze TU: Pic-pic-pic-pic
Și Noe face tot EU (către NOE): Dumneavoastră sunteți Dumnezeul ăsta?
Ce i-a spus Dumnezeul lui înțelegeți? NOE: Nu-nu-nu
(arătând spre public) Două chitare aici două trompete acolo TU: Noe sunteți
Două claxoane acolo NOE: Da
Două fierăstraie cântătoare Noe
Două violoncele EU: Sunteți–
Două flaute NOE: Dirijorul
(Și așa mai departe) Conducătorul orchestrei intergalactice
Barca e plină arca! Liderul trupei
Formația intergalactică a lui Noe e completă Solistul
Aici nu e loc nici un singur loc nu mai e liber pe arca lui Noe Căpitanul Noe la baghetă
Oricât ne-ar părea de ră-ră-rău Oricât ne-ar plăcea glumele TU: Ție și mie deja apa ne ajunge mie și ție până la gât!
Potopul ăsta nu-i o glumă EU: Și ploaia nu se mai oprește!
E tri-tri-trist NOE: Dar asta v-am mai explicat Mie și Ție v-am mai spus doar
E vechea po-po-poveste Că ne pare chiar rău
Că ploaia cade că plouă Așa de ră-ră-ră-rău ne pare de tot de toate astea
Patruzeci de zile încontinuu Sorry
Și patruzeci de nopți TU: Și nu aveți un loc pentru Tine și pentru Mine? Pe arca dumneavoastră?
Apa o să crească apa NOE: V-am mai spus Mie și Ție de o mie de ori că în primul rând
Arca intergalactică a lui Noe o să se salveze în timp și spațiu Pe arca noastră intergalactică primim doar mu-mu-muzicieni
Și Eu și Tu Și în al doilea rând
Voi doi Chiar dacă Eu și Tu sunteți mu-mu-mu-și așa mai departe
Voi doi o să fiți înghițiți de ape Formația e completă
O să fiți șterși din viața voastră Așa că în al treilea rând
Nimiciți Ne pare rău
Scuze Așa e vechea po-po-po-poveste
Dar muzica voastră nu e muzică Pe cât de tare ne dorim să vă ajutăm ne dorim mult să vă ajutăm
Scuzați cuvântul definitiv Dar e po-po-po-po-potopul aici și acum
Se numește Scratch! EU: Da

Po-po-po-po EU: Dar Noe tocmai a spus

(către TU) Cum îi zice încă o dată? Că eu sunt Noe
NOE: Potop! Și dacă eu sunt Noe –
EU: Potopul da TU: Noe e Noe
Ve-ve-vechea poveste EU: Bineînțeles că Noe e Noe și Noe sunt eu
NOE: Scratch! TU: Nu!
TU: Poate că Tu și Eu putem să vorbim cu Dumnezeul Dumneavoastră? EU: Ba da!
NOE: Tu și Eu? NOE: Probleme?
EU: Da! TU: Pic-pic-pic-pic
TU: Referitor la ploaie EU: Pleosc
EU: Pentru că TU și EU nu știm să înotăm TU: Hapciu!
Poate că dacă EU și TU mai vorbim o dată cu Dumnezeul Dumneavoastră- EU: Tu și Eu ne tocmai ne întrebăm pe mine și pe tine
NOE: Dumnezeul nostru e și Dumnezeul vostru e Dumnezeul nostru Dacă tocmai ați spus asta–
EU: Dumnezeul vostru e și Dumnezeul Meu și al Tău? NOE: Ce întrebare
TU: Ce coincidență Dacă Tu și Eu aveți probleme
Atunci Tu și Eu putem să – Dacă Ție și Mie ne ajunge apa până la gât
NOE: Nu! Nu trebuie să vă certați nu trebuie
Nu-nu Timpul
Dumnezeul nostru vorbește doar cu noi doar cu Noe vorbește Dumnezeu Care Ție și Mie v-a mai rămas doar puțin doar puțin timp a mai rămas
TU: Dumnezeul nostru nu vorbește cu Mine și cu Tine? Nu-l dăruiți certurilor nu-l dăruiți
EU (către TU): Dumnezeul meu și-al tău vorbește doar cu Noe. Nu vă cer-taaaaa-ți!
Spune Noe EU: Vreau să vorbesc cu acest Dumnezeu
NOE: Doar cu Noe NOE: Poftim?
EU: Și Noe sunteți dumneavoastră EU: Să vorbesc cu Dumnezeu
NOE: Da Să oprească ploaia
Noe sunt eu NOE: Dumnezeu vorbește doar cu Noe
EU: Poftim? EU: Știu asta
NOE: Eu sunt Noe NOE: Și Noe sunt eu
EU: Eu?! EU: Tocmai
NOE: Eu! Eu sunt Noe
Da Și de aceea vorbesc cu acest Dumnezeu alo Domnule Dumnezeu?
EU (către TU): Ai auzit asta? Puteți să mă auziți?
TU: Da Bumm Bumm
Dar – TU: Umpf
EU: Eu sunt Noe! NOE: Scratch!
TU: Nu EU: Nu sunt mu-mu-mu-mu-mu-mu-mu-mu

Sau cum îi zice Eu sunt doar Eu Hai să încercăm invers ce a răspuns?

Lângă mine e Tu EU: Cine?
Tu și Eu NOE: Dumnezeul nostru!
Dar Tu și Eu nu știm să înotăm așa că am vrut să întreb Ceți-a spus ce a spus? Doar a vorbit cu tine? Sau nu-nu-nu?
Am vrut să vă rog politicos EU (către TU): Dumnezeu a vorbit cu tine?
Tu și Eu am vrut TU (către EU): Dacă Dumnezeu a vorbit cu tine
Stimate domnule Dumnezeu Asta vor să știe
Ați putea să opriți ploaia? EU: Și?
Pe arcă nu mai e loc pentru Mine și Tine și dacă apa crește în continuare TU: Ce?
Atunci Eu și Tu va trebui EU: A vorbit?
Atunci Eu și Tu o să – TU: Cum?
NOE: Dumnezeu vorbește doar cu Noe și Noe sunt eu! EU: A vorbit cu tine!
EU: Nu trebuie să spuneți de o mie de ori că sunt Noe - TU (arătând spre EU): Cu tine!
NOE: Nu ești! Dacă Dumnezeul nostru mi-a răspuns.
EU: Nu EU: Nu
Bineînțeles că nu (arătând spre TU) Tu de acolo NOE: Păi atunci
NOE: Ba da! TU (către EU): Nimic?
EU (către TU): Și tu ești Noe? EU: Dacă nimic e absolut nimic
TU: Nu Da
NOE: Eu sunt Noe! Atunci nimic
EU: Păi tocmai Nu
TU: Dar Noe nu se referă la tine Atunci Dumnezeu nici nu m-a ascultat așa cred
EU: Nu Pic
NOE: Mă refer la mine TU: Pleosc-pleosc-pleosc
EU: Bineînțeles că mă refer la mine NOE: Sunteți caraghioși voi doi
TU: Dar Noe nu se referă la (arată spre EU) Mine! EU (către TU): Ai auzit?
EU: Doar a spus asta Noe! TU: Li se pare că suntem caraghioși
TU: Noe se referă la el! EU: Poate că Eu și Tu mai avem o șansă
EU: El? Poate –
NOE: La mine! NOE: Păcat
EU: Păi tocmai Că voi doi nu știți să înotați
Eu sunt Noe Că voi doi
TU: Nu! Dar ăsta e mersul lu-lu-lucrurilor
EU: Și Dumnezeu vorbește doar cu Noe! Mereu aceeași poveste
NOE: Scratch! Pe cât de mult am vrea să vă ajutăm bineînțeles că am vrea dar
Și? Ăsta e po-po-po-potopul e asta și acum Arca lui Noe e plină ochi

Toate locurile sunt ocupate Spune somnul către ton

Și acum ridicăm ancora o ridicăm Pot să ridic tonul?
Numărătoarea inversă Și tonul îi răspunde somnului
Șapte opt Nu, că ne trezești din somn!
Bass Drum vă rog! NOE: Ăsta e un banc?
TU: Da
31. Somn-ton
TU: Un moment! Stai stop! Înțelegeți? Mă rog
Eu știu un banc? NOE: Deci ăsta e–
EU: Eu știu un banc? EU: E haios
TU: Nu tu Nu e haios?
Vreau să zic Pic
Nu (arătând către EU) Eu aici (arătând către sine) Eu – TU: Umpf
NOE: Tu știi un banc? NOE: Ăsta, haios?
TU: Da EU: Da
(arată către sine) Eu – Deci mie mi se pare –
EU: Tu! NOE: E amuzant!
NOE: Iubim bancurile! E mu-mu-mult mai mult decât haios e de-a dreptul amuzant
Și tu știi un banc știi? Bancul ăsta de pești
TU: Da Atât de a-mu-mu-mu-zant
NOE: Întrerupem numărătoarea inversă mânăm startul! Îl luăm
Trebuie să auzim neapărat bancul neapărat trebuie Pauză! TU: Îl luați?
Scurtă pauză de odihnă pentru Bass Drum! NOE: Păi o să ne rostogolim pe jos de râs la bancul ăsta acolo în univers
Merci (către EU) Și tu?
Bancul tău Știi un banc la fel de amuzant?
Să bată tobele EU: Tocmai le-ai spus un banc –
Te ro-ro-ro-ro-rog! TU (către EU): Se referă la tine
TU: Așa deci NOE: Ne referim la tine!
Urmează un banc de pești EU: Dar tu tocmai le-ai–
Spune somnul TU (către EU): Ei se referă (arată către EU) La mine!
Către ton EU: La mine?
Pot să ridic tonul? NOE: Un banc!
Spune tonul către somn EU: Eu?
Nu, că ne trezești din somn! TU: Orice banc
NOE: Poftim? NOE: Nu știi bancuri?
TU: Păi da TU: Ba da!

EU: Dar – Hai la bord!

TU: Haide odată TU (către EU): Ai auzit asta?
NOE: Imediat pornim motoarele! EU: Te primesc pe arcă
EU: Bumm-bumm TU: Sunt salvat!
TU: Haide! EU: Tu
EU: Da deci Nu eu
Era odată NOE: Hai odată hai!
un pește La bord!
Și era Ridicăm ancora pornim motoarele începem numărătoarea inversă
Adică Șapte opt
Mai era încă Bass Drum vă rog!
Mai era un pește EU: Trebuie să mergi la bord.
Și TU: Și tu?
Nu EU: Tu o să fii salvat!
O iau de la capăt – TU: Dar (arată spre EU) Eu?!
NOE: Scratch! EU: Eu rămân aici în ploaie
Ăsta e banc? Și dacă o să-mi ajungă apa până peste cap –
EU: Nu știu bancuri! NOE: Nu putem nu putem să-i salvăm pe toți
NOE: Atunci nu Deci urcă
Atunci te lăsăm în ploaie te lăsăm aici (către TU) Și tu Apa crește
Tu vii cu noi tu vii po-po-po-potopul e aici!
EU: Poftim? EU: Bumm
Tu rămâi aici și tu vii? Ce înseamnă asta – TU: Umpf
TU (către NOE): Pot să vin? EU: Hai odată du-te pe arcă
EU: Pot să vin? Bumm
TU: Pe arcă? TU: Bumm-bumm-bumm-bumm
EU (către TU): Eu cred EU: Hapciu!
Că ai făcut o greșeală – NOE: Și chitara bass pornește motoarele
NOE: Cine nu știe bancuri Trei patru
Rămâne în ploaie Ultima șansă!
(către TU) Dar tu vii cu noi tu vii TU: Nu!
Da-da-da-da-da! NOE: Nu?
Bancul tău haios a fost atât de a-mu-mu-mu-mu-muzant! TU: Nu!
Îl luăm (arătând spre sine) Tu nu vii cu noi
Ne mai înghesuim un pic un pic de tot ne înghesuim și te NOE: Poftim?
Luă-luă-luăm! EU: Nu vrei să zbori cu ei?!

TU: Dacă (arătând spre EU) eu stau în ploaie (NOE dirijează, arca se ridică către cer. Nava spațială care e Arca lui Noe.
Cum poți (arătând spre sine) să te urci în arca salvatoare? Zboară mai sus ca ploaia. Se aud trompete. Muzică, în călătoria prin galaxii
NOE: Scratch! îndepărtate. În timp ce–
TU: Bumm
EU: Bumm 32.
NOE: Dar EU și TU rămân pe scenă. În mijlocul potopului. Apa le-a ajuns până la gât)
Voi doi TU: Bumm Bumm
Tu și Eu EU: Bumm
Voi sunteți – Bumm
TU: Suntem încurcați Tu și EU TU: Pic-pic-pic-pic-pic
Da EU: Pleosc
Inima mea și inima ta Pic-pic-pic-pic-pic-pic
Sunt îmbârligate TU: Pling-pling
S-au topit una în alta EU: Hapciu!
Nu le puteți despărți TU: Sănătate
NOE: Ce tot vorbești acolo?! Acum te-a apucat și pe tine
TU (arată spre sine): Inima ta aici și (arată spre EU) inima mea acolo Vreau să zic
Nu le auziți bumm-bumm? Bumm (arătând spre sine) Pe mine
EU: Bumm M-a apucat și pe mine
TU: Bumm EU: Mulțumesc
NOE: Scratch! TU: Vine de la po-po-po-po-po
Vă referiți la Bass Drums ăstea demodate? Nici nu mai au volum nu mai au Cum se numea povestea aia veche?
nimic EU: Că ai rămas
Le lipsește ritmul! În ploaie
Ce instrumente caraghioase Ai rămas cu mine. Mulțumesc
Sună ca ploaia pic pic! Bumm
EU: Dumneavoastră nu aveți inimă? TU: Bumm
NOE: Riff de chitară direct în suflet Bumm
Sintetizator EU: Pic-pic-pic-pic-pic-pic
Trompete TU: Pleosc
Pornim arca către stele! EU: Și acum?
Și refrenul TU: Acum mie și ție ne-a ajuns apa până la gât
La revedere tu-tu-tu EU: Mie deja mi-a ajuns până la bărbie
La revedere eu-eu-eu TU: Nu mai durează mult
Ne vedem în viața asta nu ne mai vedem! Așa
Cum plouă toarnă de-a dreptul

EU: Și atunci? 33.

TU: Umpf EU: Dacă eu și tu am fi pești poate balene
EU: Bumm Sau păsări
TU: Bumm Stele
EU: Pic-pic-pic-pic TU: Dar nu suntem asta, eu și cu tine
TU: Hapciu! EU: Nu
EU: Sănătate TU: Nu
TU: Mulțumesc Suntem TU și EU
EU: Să facă el așa ceva Și nu știm să înotăm
TU: Noe? EU: Nu știm să zburăm
EU: Dumnezeul meu și al tău! TU: Umpf
TU: Vrei să spui – EU: Te iau în cârcă
EU: Ce vrei să spui? TU: Poftim?
TU (arată spre sine): Tu EU: Nu
Ce (arată spre EU) vreau să spun eu Mai bine
E că dumnezeul meu și al tău face ceva? Te urci pe mine
EU: Eu voiam să spun Pe umerii mei
Să toarne cu atâta apă pe noi Te pui cu picioarele pe umerii mei
Că e în stare să facă așa ceva TU: Și pe urmă?
Fără nici un avertisment EU: Pe urmă n-o să-ți mai ajungă apa până la gât
TU: L-a avertizat pe Noe O să-ți ajungă doar până la glezne
EU: Dumnezeul meu și-al tău vrea să ne șteargă de pe fața pământului! TU: Dar –
Doar pentru că nu suntem mu-mu-mu-mu- EU: Hai odată!
TU: E Dumnezeul lui Noe TU: Și cu tine ce-o să se întâmple?
Nu poate fi Dumnezeul meu și al tău EU: Păi tocmai ți-am zis
Asta nu se poate! O să stai pe umerii mei și îți rămâne mai mult timp
EU: Nu De ce tre să-ți spun totul de o mie de ori
Dumnezeul meu și al tău n-ar face niciodată – TU: Ce o să (arată spre EU) se întâmple cu mine!?
TU: Nu EU: Cu mine?
Dumnezeul meu și-al tău ne-ar avertiza înainte TU (arată spre EU): Mie mi-a ajuns apa până la bărbie!
EU: Da EU: Umpf
TU: Pic TU: N-are sens pentru că
EU: Pleosc-pleosc-pleosc-pleosc-pleosc Dacă (arată spre sine) Tu te urci (arată spre EU) pe umerii mei și dacă apa
Îmi mai spui o dată bancul? Te rog continuă să urce
Atunci ție (arată spre sine) O să-ți ajungă doar până la genunchi
Corect

(arată spre EU) Dar pe mine deja m-a înghițit- EU: Nu

Eu o să fiu deja – TU: Ba da!
EU: Nu contează EU: Eu am fost
TU: Dar – TU: Tu?
EU: Hai odată EU: Eu!
Urcă-te pe umerii mei Am spus că nu mai aud nici un pic
TU: Lasă Asta am spus
EU: Hai odată! TU: Nici un pic?
TU: Mă doare! EU: N-aud
EU: Atunci o să te iau – TU: Și nici un pleosc
TU: Au! EU: Doar nu se oprește?
Ploaia
34. TU: Nici un pic-pleosc?!
(TU pe umerii lui EU.) Bumm
EU: Pic EU: Bumm
TU: Pleosc Nu se poate așa ceva
Bumm Ploaia deodată s-a
EU: Bumm TU: Dar ăsta e po-po-po-poto
Pic Cum era cu ve-ve-ve-vechea poveste?
TU: Pleosc EU: Stai puțin!
Bumm Chiar s-a oprit
EU: Bumm Ploaia asta
Pic TU: Dar asta ar însemna
Ai uitat să faci Pleosc EU: Că eu și tu
TU: Nu TU: Că tu și eu
EU: Dar n-ai făcut! EU: Că noi
TU: Pentru că n-a fost nici un pleosc! TU: Noi
EU: Nici un pleosc? Da
TU: Nu Exact
Stai cuminte puțin EU: Nu
Bumm Nu cred asta
EU: Bumm Bumm
Acu n-am mai auzit nici pic– TU: Bumm
TU: Uite! Și dacă începe iarăși?
EU: Unde? EU: Ploaia?
TU: Tocmai a picurat TU: Bumm

EU: Bumm 35.

Bumm „De ce trăim? Pentru că toată lumea ne-a așteptat.“ Lee 'Scratch' Perry,
TU: Ia uite 2016.
Stelele acolo sus
EU: Nu pot să le văd (Da. Sub comanda căpitanului NOE, sala de teatru zboară prin cerurile
De aici de jos galaxiilor îndepărtate și face într-adevăr stelele să danseze. Muzică.)
TU: Dansează?
Sfârșit.

Carsten Brandau (traducere de Ciprian Marinescu) Trei cu susu-n jos
Carsten Brandau (traducere de Ciprian Marinescu)

Trei cu susu-n jos2
Personaje:
Unu,
Doi
și
domnul Trei,
care desigur nu s-ar numi NICIODATĂ așa, pentru că el – dar veți vedea într-o clipă singuri...
0.
Doi se strecoară pe furiș pe scenă. Când publicul îl salută, el începe să se agite și să încerce să-l potolească.
DOI: PST! Nu așa TARE! UNU din noi să nu v-audă! Vreau să zic. Pe NOI să nu ne UNU. Pe MINE. Că EU sunt aici, vreau să zic. Vreau să zic. Că eu PRIMUL!
Pentru că UNU întotdeauna primul. NU eu. Vreau să zic. Eu sunt mereu al DOILEA. Cu toate că. De DATA ASTA. EU sunt –
Deodată, Doi îl observă pe Unu care a intrat pe scenă.
UNU: Credeam –
UNU: Credeai că am ajuns deja ACOLO?
Tăcere.
UNU: Încă nu am ajuns ACOLO. Sunt AICI. Și când o să ajung imediat ACOLO, dragul meu Doi, evident c-o să fiu PRIMUL.
DOI: Evident. Da.
UNU: Pentru că evident că nu se poate să NU fiu eu primul.
2Pentru Nico.
Piesa a fost creată cu sprijinul Premiului German pentru Teatru pentru Copii 2012. Scrierea piesei a fost finanțată de Centrul de Teatru pentru Copii și Tineret din Republica Federală Germania,
Frankfurt am Main, cu fonduri de la Ministerul Federal pentru Familie, Vârstnici, Femei și Tineret.
O piesă de teatru pentru TOȚI cei de la 4 ani în sus.

DOI: Da.
UNU: DA?!
DOI: NU, vreau să zic! Vreau să zic. Evident că NU VOIE. Ca tu aici să NU fi primul, Unu. Pentru că TU, evident, mereu primul.
UNU: Corect. EU sunt mereu PRIMUL. Și TU ești mereu al DOILEA, dragul meu Doi. Evident că această ordine NU trebuie dată peste cap.
DOI: EVIDENT că nu. Evident că ordinea asta trebuie –
UNU: S-o respectăm trebuie evident această ordine.
DOI: Evident. Da.
UNU: Păi atunci totul e ÎN ORDINE.
DOI: Totul e în ordine. Vreau să zic. M-AM CĂRAT deja, vreau să zic.
Doi părăsește scena vinovat și dispare în culise.
1.
Unu se află pe scenă. Doi se uită din culise.
UNU: UNU e întotdeauna PRIMUL.

DOI (off / spre public): EL ăla de-acolo.
UNU: EU cel de aici. Corect. Eu sunt UNU.
DOI (off / spre public): Unu evident că ÎNTOTDEAUNA primul.
UNU: Evident că cineva trebuie să fie întotdeauna PRIMUL și acela, în cazul de față, sunt EU aici. Cel de-al DOILEA este, desigur, întotdeauna dragul meu DOI.
DOI (off / spre public): Eu, cel de aici.
UNU: Cel de-acolo e dragul meu Doi. Corect. EVIDENT, el este mereu AL DOILEA. Mereu, dragul meu Doi.
DOI (off): Acum pot din nou să? Vreau să zic –
UNU: EVIDENT! Doar acum sunt PRIMUL aici, dragul meu Doi. Evident că ACUM poți urma tu. Și să fii AL DOILEA.
DOI (off): Mulțumesc.
UNU: Nu-mi mulțumi MIE, dragul meu Doi. Mulțumește-i ORDINII. NUMERELOR. ORDINII FIREȘTI A NUMERELOR! Că cel de-al doilea, vine, evident,
MEREU abia după primul. PRIMUL este urmat de AL DOILEA!
Doi intră în scenă.
DOI: Salut Unu.

UNU: POFTIM?!
DOI: Vreau să zic. Salut, voiam să zic.
UNU: Ești tu PRIMUL care salută, dragul meu Doi?! Sau oare am spus eu deja SALUT?
DOI: Nu. Vreau să zic –

UNU: Dar nu poți să fii pur și simplu PRIMUL care salută, dragul meu Doi! UNU trebuie să fie întotdeauna primul care salută. Și evident că acela sunt mereu EU!
DOI: Evident.
UNU: Evident, trebuie să PĂSTRĂM această ordine, dragul meu Doi. Eu spun PRIMUL salut iar tu, AL DOILEA la rând, poți să urmezi.
DOI: Evident. Mai întâi PRIMUL. Apoi al DOILEA.
UNU: Atunci e totul ÎN ORDINE.
DOI: Da. Totul ÎN ORDINE. Vreau să zic –
UNU: SALUT, dragul meu doi!
DOI: Salut, dragul meu –
Liniște.
DOI: Vreau să zic. Salut, UNU.

UNU: Te-ai referit cumva tocmai la mine cu DRAGUL MEU?
DOI: La TINE?
UNU: La MINE! Da! Tocmai te-ai referit la mine cu DRAGUL MEU.
DOI: NU!
Tăcere.
DOI: Vreau să zic. Ar fi PRIMA oară. Că ți-ar zice cineva DRAGUL MEU.
UNU: Corect. Ar fi PRIMA oară, când mi-ar zice cineva DRAGUL MEU –
DOI: Dar eu sunt al DOILEA! Și al doilea este evident mereu al DOILEA, vreau să zic. NU primul. Motiv pentru care evident că n-o să-ți zic primul DRAGUL
MEU. TOTUL trebuie să-și ordinea.
UNU: Da. Trebuie să existe ORDINE.
Tăcere.
UNU: Și dacă am inversa o singură dată? Vreau să zic. Ordinea. Dacă am face ca păsările și NE-AM FLUIERA pe ordinea numerelor, și mi-ai zice primul
DRAGUL MEU?
DOI: Eu sunt mereu al DOILEA. TU ești mereu primul, UNU. Această ordine trebuie EVIDENT –
UNU: RESPECTATĂ trebuie evident respectată. Da. Din păcate.
Tăcere.
DOI: Păsările se fluieră pe ordinea numerelor?

2.
Unu și Doi.
DOI: Unu? Oare te pot întreba și eu –

UNU: Doar dacă te pot întreba eu PRIMUL ceva, dragul meu Doi.
DOI: EVIDENT, Unu. Vreau să zic –
UNU: De ce nu vrei să mă numești DRAGUL MEU?
Tăcere.
UNU: Pentru că nu mă iubești.

DOI: Pentru că eu mereu al DOILEA! Fiindcă nu pot PRIMUL dragul meu. TOTUL trebuie să-și ordinea –
UNU: Trebuie să existe ORDINE. Corect, dragul meu Doi. Da. Din păcate.
DOI: Acum că sunt al DOILEA pot să te. Întreb ceva vreau să zic.
UNU: EVIDENT, dragul meu Doi.
DOI: Înainte. Vreau să zic. Aia despre PĂSĂRI. Aia cu FLUIERATUL –
UNU: Faptul că se FLUIERĂ pe ordinea numerelor?
DOI: Se fluieră pe ordinea NUMERELOR?
UNU: Nu auzi, dragul meu Doi? Cum zboară acolo sus ca sălbaticele și fluieră ALANDALA? PĂSĂRILE? Ele nu cunosc NICIO ordine! Fiindcă ele nu știu să
NUMERE, dragul meu Doi!
DOI: Păsările nu știu să NUMERE?
UNU: NU. Ele nu cunosc ordinea NORMALĂ a numerelor.
DOI: Ce păcat. Că nu suntem –
UNU: EVIDENT că nu suntem păsări! Noi ȘTIM să numărăm, dragul meu Doi. NOI evident că respectăm ordinea numerelor.
DOI: Din păcate. Da.
UNU: Da. Din păcate.
Tăcere.
UNU: Dacă am fi păsări, ordinea numerelor ar fi cu SUSU-N JOS. Și dragul meu Doi ar putea să-mi spună primul DRAGUL MEU.

3.
Unu și Doi.
UNU: UNU!
DOI: Doi.
UNU: Auzi ORDINEA normală a numerelor? Eu sunt mereu PRIMUL!
DOI: Și eu al –
UNU: Eu sunt mereu PRIMUL! UNICUL! Numărul UNU! Fiindcă MEREU se începe cu unu! EU sunt începutul!
Resemnat, Doi se așază pe podea.
DOI: Iar eu la final mereu ULTIMUL –
Unu îl fixează cu privirea pe Doi. Brusc, Doi devine conștient că s-a așezat primul pe podea. Agitat, se ridică din nou.
DOI: Scuză-mă. Vreau să zic. Că PRIMUL am –

UNU: TU nu te-ai așezat PRIMUL dragul meu Doi. Și anume fiindcă tu nu poți să fii NICIODATĂ primul. Tu evident că ești mereu al DOILEA! EU sunt primul
care se așază.
Demonstrativ, Unu se așază pe podea.
UNU: Nici nu poți să-ți imaginezi cât de STRESANT e pentru cineva ca MINE. Care e mereu PRIMUL. Cel mai rapid. Cel mai îndrăgit. Cel MAI BUN.
DOI: Dacă noi doi PĂSĂRI. Vreau să zic. N-ai mai fi PRIMUL. Iar EU. Eu n-aș mai fi mereu al DOILEA, vreau să zic. Am fluiera alandala ca SĂLBATICII.
UNU: Iar tu mi-ai spune DRAGUL MEU.
Tăcere.
DOI: Dar noi NU SUNTEM păsări, Unu.

UNU: Nu, dragul meu Doi. Din păcate.
Doi se așază.
UNU: Dacă am fi păsări, TOATĂ LUMEA m-ar iubi! Fiindcă atunci eu aș fi ACELA care și-ar fluiera CEL MAI FRUMOS cântecul în lume. Toți m-ar numi
DRAGUL MEU. TOȚI, dragul meu Doi.

4.
Unu și Doi.
DOI: Unu? Oare pot să te întreb și eu –

UNU: De ce nu mă iubești?
Tăcere.
UNU: E oare vina mea, că PRIMUL nu poate fi niciodată ULTIMUL? Că PRIMUL e mereu CÂȘTIGĂTORUL? Cel care atinge PRIMUL obiectivul? La care
după el ajunge apoi al DOILEA? EVIDENT că aici e vorba de ordinea numerelor, dragul meu Doi! După PRIMUL urmează al DOILEA. Cu ce sunt de vină că
sunt EU mereu PRIMUL?
DOI: Nările tale.
UNU: POFTIM?
DOI: Vreau să zic. Sunt DOUĂ. Nările tale, vreau să zic.
UNU: Nările sunt mereu DOUĂ, dragul meu Doi. Ca și brațele și picioarele și ochii și urechile și –
DOI: Și NOI.
UNU: Și NOI suntem tot doi. Corect, dragul meu Doi. UNU, care trebuie să fie mereu PRIMUL, și dragul meu Doi, care mereu este al DOILEA. Trebuie să existe
ORDINE, dragul meu Doi.
DOI: Însă. E valabil și pentru NĂRI? Asta cu ORDINEA! Respectă și ele ordinea numerelor? Vreau să zic. Care dintre nările tale e PRIMA? Care e A DOUA,
vreau să zic. Care este PRIMUL tău picior, Unu? A DOUA TA URECHE. E cea din DREAPTA? Sau urechea ta STÂNGĂ e a doua și urechea ta DREAPTĂ e
PRIMA –
UNU: Depinde. Cum le număr. Cu care nară ÎNCEP. Care picior pleacă PRIMUL, dragul meu Doi.
DOI: Asta înseamnă –
UNU: Când piciorul meu STÂNG e PRIMUL. Când DREPTUL.
DOI: Se SCHIMBĂ în permanență? ORDINEA?
UNU: Corect, dragul meu Doi.
DOI: Și DE CE? Vreau să zic. De ce ordinea NOASTRĂ nu se schimbă niciodată? Că doar și noi suntem DOI! De ce nu sunt și eu din când în când PRIMUL? Tu
al DOILEA?
UNU: Pentru că noi doi nu suntem PICIOARE. Nu suntem brațe. Mâini. Urechi.
DOI: Nici NĂRI.
UNU: Nu, dragul meu Doi. Nările nu știu să NUMERE!
DOI: Nările sunt ca și PĂSĂRILE. NU respectă ordinea.
UNU: Corect, dragul meu Doi.
Tăcere.

DOI: Dacă am fi nări. TU ai mirosi întotdeauna PRIMUL.

UNU: Și TU desigur că mereu al DOILEA, dragul meu Doi.
DOI: Dar nările miros ÎMPREUNĂ!
UNU: Motiv pentru care nu suntem NĂRI.
DOI: Și nici PĂSĂRI.
UNU: Fiindcă noi știm să NUMĂRĂM, dragul meu Doi.
DOI: Da. Din păcate. NOI știm să numărăm.
5.
Unu și Doi. La margine, Trei.
UNU: UNU!
DOI: Doi.
UNU: Și încă o dată! UNU!
DOI: Doi.
TREI: Pot să număr și eu cu voi?
Tăcere.
TREI: Aș vrea SĂ NUMĂR ȘI EU cu voi aș vrea!

UNU: Deja suntem DOI!
TREI: Dar să numărăm ÎN TREI doar putem să numărăm!
Tăcere.
TREI: Nu-mi spuneți că nu știți să numărați până la TREI nu știți deloc?

DOI (către Unu): Până la CE vrea el –?
UNU (către Doi): Până la TREI vrea să numărăm!
TREI: Împreună cu voi aș vrea să numărăm până la TREI! Exact!
UNU: Dar deja suntem DOI!
TREI: Dar ca să numărăm până la TREI trebuie să fim în TREI trebuie să fim!
UNU: Noi nu numărăm decât până la DOI! UNU mereu primul.
DOI: Și evident că eu mereu ULTIMUL. AL DOILEA vreau să zic.
UNU: Pentru că suntem în DOI, dragul meu Doi. CORECT!
TREI: Împreună cu mine am fi în TREI am fi însă atunci!

UNU: NU!
TREI: Ba da! Sau chiar nu știți să numărați până la –
UNU (către Trei): Am cumva TREI urechi? Există vreun nas cu TREI nări? O bicicletă care să fie TRIcicletă?
TREI: Desigur că există o bicicletă care să fie TRIcicletă există de-adevăratelea!
DOI: O BIcicletă n-are întotdeauna DOUĂ roți? Vreau să zic –
TREI: Există chiar și un nas cu OPTSPREZECE nări există! Iar dumneavoastră aveți O MIE ȘI TREI SUTE de urechi aveți dumneavoastră, dacă am NUMĂRAT
bine! Unu, doi, trei, patru –
DOI: O MIE ȘI TREI SUTE de urechi?
UNU (indicând spre Trei): El e o pasăre, dragul meu Doi.
TREI: CE sunt eu?!
DOI: O PASĂRE!
UNU: Fiindcă nu știți să NUMĂRAȚI!
DOI: Sau sunteți o NARĂ? Vreau să zic. (către Unu) Ar putea chiar și un braț sau un picior. Sau poate pasărea asta ciudată e o ureche –
TREI: Voi vreți să rămâneți ÎN DOI vreți să rămâneți, doar fiindcă nasul n-are decât DOUĂ nări?! Oamenii nu au decât o singură INIMĂ au ei. Înseamnă asta
ATUNCI că omul trebuie să rămână întotdeauna singur?
Tăcere.
TREI: Nu vreți să mă lăsați și pe mine să număr cu voi.

UNU: CORECT.
DOI: Da. CORECT.
TREI: Al TREILEA fiind din nou nu am voie să particip la numărat.
UNU: Noi numărăm în DOI!
DOI: În DOI. Da.
UNU: UNU!
Tăcere.
UNU: Dragul meu Doi! Fiind AL DOILEA tu urmezi!

DOI: Poftim?
UNU: UNU a spus cineva care mereu este PRIMUL.
DOI: O BIcicletă. Vreau să zic. Cu TREI roți, vreau să zic –
UNU: Aia e o TRIcicletă, dragul meu Doi. Nu o BIcicletă.

6.
Unu și Doi.
DOI: Dacă am fi în TREI –

UNU: Suntem în DOI, dragul meu Doi.
DOI: Însă. Dacă noi TREI. N-aș mai fi tot timpul ULTIMUL, vreau să zic.
UNU: Corect, dragul meu Doi. Atunci AL TREILEA ar fi cel care ar atinge MEREU ultimul obiectivul. AL DOILEA la rând ai fi, între PRIMUL și CEL DE-AL
TREILEA, MIJLOCUL.
DOI: MIJLOCUL. Da, mi-ar plăcea să fiu MIJLOCUL, Unu.
UNU: Și mie mi-ar plăcea să mi se spună DRAGUL MEU.
Tăcere.
DOI: Ce păcat. Că nu suntem NĂRI.

UNU: Sau PĂSĂRI.
DOI: Că totul mereu ORDINEA sa. Vreau să zic. Că numerele mereu aceeași ORDINE. E păcat, vreau să zic.
UNU: Să fii PASĂRE. Să ai ARIPI. Un CIOC. Am sta în copaci pe o ramură și toți m-ar IUBI! Fiindcă evident că mi-aș fluiera CEL MAI FRUMOS DINTRE
TOȚI cântecul! PRIMUL. Și evident că tu ai fluiera al DOILEA, dragul meu Doi.
DOI: Eu nu ȘTIU să fluier –
UNU: Dar știi să VISEZI, dragul meu Doi. Închide-ți ochii.
DOI: Să-mi în… –
UNU: – … chideți OCHII! Acum VISĂM!
DOI: TU primul.
UNU: Normal că EU primul. Dar ca să mă poți auzi în vis cum FLUIER, fiind al DOILEA evident că trebuie să-ți închizi ochii. TREBUIE să existe ordine, dragul
meu Doi.
DOI: Da, Unu. EVIDENT! Trebuie să existe ORDINE!
Unu își închide ochii. După o scurtă ezitare, și Doi.
7.
Unu și Doi cu ciocuri și aripi pe o cracă groasă. Unu fluieră. Când își termină cântecul, Trei aplaudă.
TREI: Bravo!
UNU: Mulțumesc! Mulțumesc de asemenea! DRAGUL de Unu vă mulțumește!

DOI: Ăsta e? Acolo JOS, vreau să zic. Să zic. Doar e –

UNU: Unul dintre toți cei care mă IUBESC! TU ești la rând. Să FLUIERI! Eu am fost PRIMUL și evident că acum tu ești al DOILEA care-și fluieră cântecul în
lume, dragul meu Doi!
DOI: Nu ȘTIU să fluier.
TREI: Puteți să-mi mai FLUIERAȚI un cântecel să-mi mai fluierați unul?
UNU: Eu nu! Însă dragul meu DOI! Fiindcă EL este acum la rând!
TREI: Cine e dragul meu Doi e cine?
UNU: Pasărea aici LÂNGĂ mine.
TREI: Dragul meu Doi e pasărea aia LÂNGĂ dumneavoastră e dragul meu Doi?
DOI: Da. Eu sunt dragul meu. Vreau să zic. Eu sunt Doi. Însă eu –
TREI: Vă doresc o ZI bună o zi, dragul meu Doi!
DOI: Da. Bună ziua, domnule –
TREI: Acum sunt CURIOS sunt acum, ce cântecel o să-mi fluierați acum, dragul meu Doi!
DOI: Dar eu nici NU ȘTIU să fluier!
TREI: Nu știți să FLUIERAȚI nu știți deloc, dragul meu Doi?!
DOI: Fiindcă nu sunt o PASĂRE!
TREI: Nu sunteți deloc o PASĂRE nu sunteți?!
UNU: Fiindcă știe să NUMERE!
DOI: CORECT. Eu știu –
TREI: Știți să NUMĂRAȚI știți dumneavoastră, dragul meu Doi?
UNU: CORECT! Și de aceea TREBUIE acum să fluiere!
TREI: De ce TREBUIE să –
UNU: Fiindcă UNUL, care sunt EU, trebuie mereu să fie PRIMUL! Și fiindcă eu fiind PRIMUL mi-am fluierat deja cântecul, evident că dragul meu Doi fiind al
DOILEA trebuie acum să fluiere. Fiindcă dragul meu Doi evident că este ÎNTOTDEAUNA al DOILEA! TREBUIE respectată ordinea!
TREI (spre public): Despre ce vorbește ăla acolo sus?
UNU: Vorbesc despre ORDINEA normală a numerelor! UNU!
DOI: Doi.
TREI (spre public): Ciudate păsări acolo sus.
UNU: Ați auzit asta acolo jos? TREBUIE respectată ordinea! Și de aceea dragul meu Doi fiind al DOILEA TREBUIE evident acum să fluiere! DĂ-I DRUMUL!
DOI: Dar eu nici nu ȘTIU să fluier –
UNU: DĂ-I DRUMUL ODATĂ!
TREI: Îmi cer IERTARE îmi cer! Dar dacă dragul meu Doi nu știe deloc să fluiere, de ce nu lăsăm numărul doi DEOPARTE îl lăsăm? Atunci nu-mi rămâne decât
să fluier EU în ordinea numerelor!
UNU: POFTIM?!
TREI: Da! Îl dăm pe DOI afară îl dăm pur și simplu afară din ordinea numerelor și numărăm unu, trei –
UNU: Nu AVEȚI VOIE să faceți asta!

TREI: Am voie TOT CE VREAU am voie! Dacă al doilea nu poate, atunci fluieră al TREILEA fluieră atunci pe locul doi!
UNU: Dar dacă după UNU nu mai urmează DOI ci TREI atunci lumea o să fie cu susu-n jos! Atunci noi păsările o să cădem ÎN SUS pe pământ!
TREI: Caz în care n-aveți decât să vă ȚINEȚI bine de cracă să vă ȚINEȚI!
UNU: Nu puteți pur și simplu să ÎNTOARCEȚI PE DOS ordinea numerelor!
TREI: Al TREILEA se fluieră pe ordinea numerelor acum că e al DOILEA se fluieră!
UNU: NU-UU!!!!
Când Trei începe să fluiere, lumea se întoarce cu susu-n jos. Unu și Doi se țin convulsivi de craca pe care stau. Până când cad. La podea. Care acum este cerul.
8.
Unu și Doi cu ciocuri și aripi. La margine Trei. În timp ce lumea e cu susu-n jos.
UNU: Ce COȘMAR! Lumea e CU SUSU-N JOS –

DOI: Și acest coșmar ÎNCĂ N-A luat sfârșit, Unu!
UNU: DRAGUL MEU!
DOI: Poftim?
UNU: Acum ai voie să mă numești DRAGUL MEU Unu, după ce mi-am fluierat cel mai frumos cântecul și TOȚI mă iubesc.
DOI: EU NU te iubesc!
UNU: Dar. Dragul meu Doi –
DOI: Nu sunt DRAGUL TĂU Doi! Fiindcă eu NU mai particip la asta! Mereu să fiu ULTIMUL. Al DOILEA. Care mereu în urma ta. Fiindcă TU mereu
PRIMUL! CEL MAI BUN! Te URĂSC pentru asta, Unu! UITE! Mănâncă!
UNU: Ce e asta?
DOI: Un VIERME DE PĂMÂNT!
UNU: Un VIERME DE PĂMÂNT?
DOI: Și o să-l MĂNÂNCI! PĂSĂRILE MĂNÂNCĂ VIERMI DE PĂMÂNT! Și fiindcă tu ești pasărea care evident că e mereu PRIMA, o să fii PRIMUL care o
să mănânce atunci și viermele ăsta! MĂNÂNCĂ, vreau să zic! HAI!
UNU: Ce COȘMAR! Mi se întoarce stomacul pe dos, dragul meu –
DOI: DĂ-I DRUMUL ODATĂ!
UNU: Te rog, NU –
TREI: Atunci mănâncă AL TREILEA mănâncă atunci viermele primul!
UNU: NU-UU!!!
Trei apucă viermele. Îl devorează, iar lumea se întoarce pe dos. Înapoi. Pe picioarele ei. Dacă ar fi avut unele.

9.
Unu și Doi cu ciocuri și aripi.
DOI: Unu? Încă mai visezi?

UNU: Să nu cumva să-mi amintești de VISUL ăla, dragul meu Doi. Îl simt în STOMAC! Un COȘMAR! VIERMELE ăla! Cred –
DOI: Care VIERME?
UNU: Tu mă URĂȘTI?
DOI: POFTIM?
UNU: Dacă mă URĂȘTI, dragul meu Doi?
Tăcere.
DOI: Oare cum ar fi. Vreau să zic. Dacă și EU o dată primul?

UNU: Asta evident că NU ar fi corect, dragul meu Doi.
DOI: EVIDENT că nu.
UNU: Asta evident că ar fi GREȘIT. Fiindcă Unu trebuie să fie MEREU primul.
DOI: Și Doi evident că trebuie să fie MEREU al doilea.
UNU: CORECT, dragul meu Doi. Fiindcă altfel ordinea ar fi ALANDALA. ORDINEA numerelor. Ar fi CU SUSU-N JOS! Fiindcă atunci totul ar fi ÎNTORS PE
DOS! Al DOILEA ar fi PRIMUL. PRIMUL ar fi al DOILEA. Atunci ordinea ar fi în DEZORDINE! Atunci după UNU nu ar mai urma DOI. Ci TREI! Păsările ar
cădea ÎN SUS pe pământ, iar noi de pe pământ am cădea ÎN JOS pe cer. Fiindcă atunci ar sta cu SUSU-N JOS! LUMEA noastră! TOTUL! Ceea ce e GREȘIT ar fi
CORECT, iar ceea ce e CORECT ar fi GREȘIT! Nici să nu te gândești, dragul meu Doi. Doar GÂNDUL la acest coșmar îmi întoarce stomacul pe dos.
DOI: CHIAR AȘA de rău?
UNU: Ba chiar și mai rău.
DOI: E totul în ORDINE, Unu?
UNU: Cred. Că îmi vine să –
Unu aleargă afară în off.
DOI: Ar trebui să-mi vină ȘI MIE? Vreau să zic. Fiindcă eu mereu al DOILEA?
Tăcere.
DOI: Nu. NU trebuie să-mi vină. De DATA ASTA după primul nu urmează doi. Atunci cel care e mereu PRIMUL rămâne SINGUR. Vreau să zic. SĂRACUL.
Unu e nevoit se APLAUDE singur. Că nu-i nimeni în jur! Care să-i răspundă la întrebări. Să-l ridice, când Unu cade! Nimeni, care SĂ AIBĂ GRIJĂ de el. Când

Unu BOLNAV, vreau să zic. Când Unu îi e frică. Că lumea o să se cu SUSU-N JOS! Și dacă asta îi face STOMACUL. (în off) E totul e în ORDINE, dragul meu
Unu?!
Tăcere.
DOI: Oare tocmai am spus DRAGUL MEU UNU? Vreau să zic. NIMENI până acum nu i-a zis celui la care mă refer DRAGUL MEU! Eu aș fi PRIMUL. (în off)
Poți să mă AUZI acolo afară, Unu?
Tăcere.
DOI: Dacă Unu acolo afară nici măcar nu mă. Atunci pot să fiu și eu o dată PRIMUL. Vreau să zic. Dacă n-aude nimeni. Pot să fiu EU Unu! UNU! Eu sunt al
DOILEA care poate să zică UNU! Care se FLUIERĂ așa ca păsările pe ordinea numerelor! Știu să FLUIER?
Doi într-adevăr știe să fluiere și își fluieră cântecul în lume.
10.
Doi cu cioc și aripi. Fluieră. Când își termină cântecul, aplaudă Trei, care stă pe o cracă groasă.
TREI: Bravo! Deci totuși știi să fluieri, dragul meu Doi! Și încă cum!
DOI: Dumneavoastră nu sunteți? Vreau să zic. Doar sunteți –
TREI: Sigur te-am mai întâlnit în VISUL tău cu siguranță te-am mai întâlnit, dragul meu Doi. Pentru Unul, care mereu trebuie să fie primul, probabil am fost un
COȘMAR.
DOI: CINE sunteți dumneavoastră? O PASĂRE?!
TREI: Fiindcă stau aici pe o cracă? Nu! Nu sunt o PASĂRE nu sunt. Tu ești o pasăre fiindcă ai aripi, dragul meu Doi?
DOI: Eu am ARIPI?
TREI: Și un cioc. Și ești din CAUZA ASTA ești o pasăre?!
DOI: Eu nu sunt o PASĂRE! Dragul meu DOI! Vreau să zic. Eu sunt cel care mereu al DOILEA vreau să zic. De când am ARIPI?!
TREI: Poate de când ești o PASĂRE, dragul meu Doi? Cel puțin fluieri ca o PASĂRE fluieri atât de frumos!
DOI: Dar eu NU sunt o pasăre!
TREI: Și atunci ce ești? O cutie cu nisip? Nu. O cutie cu nisip nu știe să FLUIERE nu știe. Trebuie să fii un fluier de arbitru!
DOI: Un FLUIER DE ARBITRU? EU?
TREI: Nu. Un fluier de arbitru fluieră ALTFEL fluieră el. Tu ești o mașină de pompieri! O păpușă-bebelușă? Nu. Un picior de pui, o bancnotă de 5 euro! Dragul
meu Doi este un pian, o hârtie, un deget de-al meu! Sau bunica, o felie de pâine cu unt și brânză!
DOI: NU!
TREI: Un fierăstrău care cântă?

DOI: Eu evident că sunt întotdeauna al DOILEA!

TREI: Întotdeauna al doilea CE?!
Tăcere.
TREI: Tu știi că TU nu știi cine ești?!

DOI: Dar DUMNEAVOASTRĂ știți cine?
TREI: Mare și mic.
DOI: Doar nu puteți să fiți amândouă SIMULTAN –
TREI: Dus și întors. Dedesubt și deasupra. Sus și jos.
DOI: Deci nici dumneavoastră nu știți cine.
Trei se lasă să cadă de pe cracă.
TREI: Mi-ar plăcea să fiu PRIETENUL tău mi-ar plăcea să fiu, dragul meu Doi.
DOI: AM deja unul.
TREI: Dar aș putea să fiu AL DOILEA TĂU PRIETEN aș putea să fiu atunci!
DOI: Al DOILEA sunt evident eu însumi întotdeauna.
TREI: Dar eu nu vreau tot timpul AL TREILEA nu vreau să fiu mereu! De ce trebuie să fiu ÎNTOTDEAUNA trebuie să fiu al treilea?
DOI: Pentru că asta ORDINEA numerelor.
TREI: Și dacă stau în cap?
DOI: Atunci lumea se-ntoarce pe DOS.
TREI: Corect!
DOI: Nu. Asta e GREȘIT! TREBUIE să existe ordine. Nu poți să pur și simplu stai în CAP. Fiindcă așa îi întorci lui Unu al meu, care evident că e mereu
PRIMUL, stomacul pe dos! Și NU AI VOIE să faci asta! Fiindcă Unu e PRIETENUL meu. Motiv pentru care plec acum. Fiindcă dragul meu Unu BOLNAV. Și
fiindcă trebuie să AM GRIJĂ de prietenul meu.
TREI: Așteaptă! Dragul meu Doi –
Însă Doi s-a retras deja în off.
TREI: Urăsc ORDINEA o urăsc! Numerele. Ordinea lor. Mereu trebuie să fiu al TREILEA trebuie să fiu! Și așa mereu nu am voie să PARTICIP la joc nu am
voie. Nu mai vreau să fiu tot timpul SINGUR nu mai vreau să fiu! Vreau pur și simplu să ÎNTORC PE DOS ordinea numerelor vreau. Vreau să număr trei, doi,
unu. Doi, trei, unu. Dar în nici un caz nu mai unu, doi, trei! Nu mai pot să mai AUD de ordinea asta! Vreau să existe dezordine în rândul numerelor! Vreau ca
ordinea să fie cu susu-n jos! La asta visez. Să fiu o pasăre. Să zbor printr-o grădină și să aud pe-o cracă două PĂSĂRELE să aud cum fluieră. Să mă așez lângă ele
și să fluierăm ÎMPREUNĂ alandala.

11.
Unu și Doi cu ciocuri și aripi. La margine, Trei.
DOI: Unu? Pot să te întreb și eu ce –

UNU: EVIDENT că poți să mă întrebi și tu ceva, dragul meu DOI.
DOI: Dar trebuie să mă întrebi tu ceva PRIMUL. Vreau să zic. Fiindcă MEREU tu primul. Iar eu evident că sunt întotdeauna AL DOILEA!
UNU: ÎNTOTDEAUNA? Nu m-ai numit tu adineauri primul DRAGUL MEU? Când mi s-a întors stomacul pe jos, doar ai fost PRIMUL care a avut grijă de mine.
Corect, dragul meu Doi?
DOI: Da. NU, vreau să zic! A fost GREȘIT!
UNU: A fost CORECT, dragul meu Doi!
Tăcere.
DOI: Ți s-a întors stomacul. Vreau să zic. E în continuare PE DOS?

UNU: Fiindcă nu trebuie să fiu eu mereu PRIMUL?
DOI: Evident că Unu trebuie să fie ÎNTOTDEAUNA primul!
UNU: Corect, dragul meu Doi. Dar asta e GREȘIT! Și dragul meu Doi are voie din când în când să fie PRIMUL!
DOI: EU? PRIMUL?!
UNU: Iar eu al DOILEA. Sau al TREILEA. AL PATRULEA. AL CINCILEA –
DOI: NU!
Tăcere.
DOI: Nu E VOIE, Unu. TREBUIE să existe ordine! Fiindcă altfel ORDINEA alandala. Lumea. Ar fi cu SUSU-N JOS!
UNU: Vrei să zici dacă am INVERSA ordinea numerelor?
DOI: Noi știm să NUMĂRĂM!
UNU: Dar ordinea NOASTRĂ, aceea poate să se SCHIMBE tot timpul! Uneori ești TU primul. Alteori EU. Uneori TU al doilea. Alteori EU, dragul meu Doi. Și
tocmai fiindcă dragul meu DOI poate să fie și el uneori PRIMUL –
DOI: Înseamnă că suntem URECHI?
UNU: POFTIM?
DOI: Picioare? Unu, noi suntem NĂRI?!
UNU: Doar nu suntem nări numai pentru că dragul meu Doi vrea din când în când să fie și el PRIMUL!
DOI: Dar ATUNCI CE suntem?!
UNU: Vrei să știi –
DOI: Tu ești UNU, vreau să zic.

UNU: Evident. Eu sunt Unu. Iar TU ești –

DOI: Tu ești Unu, care e mereu PRIMUL –
UNU: Sau al DOILEA. Sau al TREILEA –
DOI: Dar al treilea CE?! Știi asta, Unu? Vreau să zic. CINE suntem?
UNU: Chiar nu ȘTII? Cine SUNTEM?
DOI: Suntem cumva PĂSĂRI?
Tăcere.
DOI: Vreau să zic. Avem ARIPI. Și CIOCURI avem.

UNU: EVIDENT că suntem păsări, dragul meu Doi! Motiv pentru care o să mănânci acum și asta.
DOI: Ce e asta?
UNU: Un VIERME DE PLOAIE e asta.
DOI: Un VIERME DE PLOAIE?!
UNU: PĂSĂRILE MĂNÂNCĂ VIERMI DE PLOAIE! Și fiindcă dragul meu Doi vrea să fie și el atât de urgent și neapărat PRIMUL, atunci trebuie să mănânce și
acest VIERME primul! DĂ-I DRUMUL!
DOI: Dar dacă al doilea dintr-o dată PRIMUL! Atunci LUMEA se întoarce, Unu! PE DOS, vreau să zic!
UNU: Doar asta VREI! Să INVERSEZI ordinea! HAI, DĂ-I DRUMUL!
DOI: Te rog, NU –
UNU: MĂNÂNCĂ viermele, am zis!
TREI: Îmi cer SCUZE îmi cer! Dar aș vrea să-l MĂNÂNC eu viermele aș vrea!
UNU: POFTIM?!
TREI: Ador VIERMII DE PLOAIE îmi plac!
DOI: Dar NU AVEȚI VOIE!
TREI: Am voie TOT ce vreau am voie! Dacă al doilea nu vrea, atunci n-are decât să fie al TREILEA cel care mănâncă primul acest vierme delicios!
DOI: Dar atunci lumea se întoarce PE DOS! Dacă dintr-o dată al TREILEA devine PRIMUL!
UNU: Ăsta adoră VIERMII DE PLOAIE?!
DOI: Atunci o zburăm ÎN JOS spre cer, Unu!
TREI: Caz în care n-aveți decât să vă ȚINEȚI BINE atunci să vă țineți!
UNU: Dar ăsta n-are voie să inverseze pur și simplu ordinea NUME –
TREI: Al TREILEA se fluieră pe ordinea numerelor și o să mănânce primul viermele ăsta delicios!
UNU+DOI: NU-UU!!!
Trei apucă viermele. Îl înghite, iar lumea se dă peste cap. Unu și Doi zboară în sus. Spre cer. Care acum e pământul.

12.
Într-o grădină sălbatică se află un copac străvechi. Pe una din crăcile sale groase, care se întind ca niște oase în depărtare, stau două păsări: Unu și Doi își
fluieră alandala cântecul în lumea verde și însorită, în timp ce Trei vine zburând și se așază între ele. Cele trei păsări ciudate se uită o clipă una la alta. Iritate. În
așteptare. Pândind. Dar apoi, apoi fluieră împreună sălbatic alandala, iar din sunetele lor se cristalizează tot mai mult o fugă. Temele se împletesc una în alta
până când creanga putredă pe care stau cele trei păsări se rupe.
GATA.

Carsten Brandau (traducere de Elise Wilk, Ciprian Marinescu) Stelele nu merg la școală?
Carsten Brandau (traducere de Elise Wilk, Ciprian Marinescu)

Stelele nu merg la școală?
Personaje:
A. și O.
Nota traducătorilor: Personajele A și O pot fi interpretate atât de două actrițe, cât și de doi actori sau de un actor și o actriță.
1. A: Stop, gata!
O încetează.
A și O pe scenă.
O: Deja gata?
A: Există lumea pământul Abia am început.
Cerul și există o stea A: Ce te-a apucat?
O: Unde? O: Am țipat.
A: Acolo sus A: Nu puteai fi ignorat
Îmi imaginez că pe cer e o stea. Poți s-o vezi? O: Am căzut.
O stea care sclipește care strălucește A: Te-ai lovit rău?
Care cade O: Noo.
Și se naște un om A: Și atunci de ce țipi?
Un bebeluș O: Sunt steaua eu sunt steaua
Și îmi imaginez A: Ce stea?
Că țipă O: Steaua ta steaua sclipitoare
O: Îți imaginezi că ce? Steaua de pe cer
A: Că bebelușul țipă Care a căzut
Bebelușul
O începe să țipe. Tu ai spus asta tocmai ai spus-o
A: Da
A: Scuză-mă, te rog, ai putea să te oprești? Tocmai mi-am imaginat asta
O: Că există lumea și cerul
O continuă să zbiere. Și că tu îți imaginezi acolo o stea o stea luminoasă
Care cade

De pe acest cer A: Otunci?

Corect? O: Adică atunci vreau să zic
A: Cade din Și atunci?
O: De pe sau din
Nu e același lucru e același lucru 2.
A: Steaua sclipitoare cade din cer cade pe pământ
O: Cade din cer cade de pe cer corect A și O pe pământ.
Și steaua asta
Steaua asta e un om A: Există lumea pământul
Când ajunge Cerul și soarele
Aici jos O: Unde?
Atunci e bebeluș e A: Acolo în spate
Așa ai spus Acolo îmi imaginez un soare care răsare
Și ai spus că în capul tău îți imaginezi că bebelușul țipă Poți să-l vezi?
A: Îmi imaginez da Cum trece pe cer strălucind
O: Păi atunci Și pe urmă apune pe partea cealaltă și a dispărut
A: Atunci ce? O: Unde s-a dus?
O: Atunci țip A: Încă o dată
A: Te rog nu din nou – Soarele răsare pe o parte
O: Îl văd!
O începe să țipe din nou A: Și apune pe cealaltă parte
O: Dispare!
A: Încetează acum gata! A: Urcă coboară
O: Dispare din nou
O se oprește din țipat. Apare încă o dată
A: Și tot așa tot mai repede
O: Deja gata? Poți să mă urmărești?
A: Da deja O: Oho
O: Abia începusem abia A: Tot mai repede și mai repede
A: Dar la un moment dat trebuie să se termine nu Apune și apoi răsare
Să vină sfârșitul O: Cu mine se învârte totul se învârte în cerc
Gata A: E rotund ca un cerc și ne numără timpul
O: Oho Zilele și anii trec
A: Aha Da Trece un an trec doi
Orice început are și un sfârșit Dar stai! Mă gândesc opresc soarele
O: Șo otunci? O: Mulțumesc

A: Bebelușul nostru nu mai e bebeluș ia uite O: Abia am început abia

Începe să vorbească A: Cândva trebuie să se termine gata
O: Habalahabalahabala Stop
A: Păi da O (îl imită pe A): Orice început are un sfârșit
Începe să vorbească sunete A: Și după orice sfârșit urmează un început după orice cuvânt urmează un al
O: Adică hobolohobolohobolo doilea cuvânt
A: Și pe urmă spune primul lui cuvânt O: Plojă! Liniște.
O: Cine? Vreau să zic plajă vreau să zic.
A: Tu! A: Plajă?
O: Un cuvânt? O: Vreau să fac o groapă în plajă!
A: Primul tău cuvânt O groapă secretă!
O: Stai Ăsta e visul meu e
Vreau să fac o peșteră vreau să fac în plajă!
Tăcere. A: Vrei să spui în nisip
O: Dar e același lucru nu e același
O: Nu-mi amintesc primul cuvânt nu pot- A: Plajă se numește nisipul sălbatic la mare
A: Mama de exemplu da Plaja închisă într-o ladă se numește nisip
Așa mă gândesc O: În ce ladă?
Primul tău cuvânt e mama A: În lada cu nisip!
O: Noo O: Lada cu nisip
A: De ce nu? Ăsta a fost al doilea cuvânt al meu e lada cu nisip
O: Momo! A: Chiar ai crescut repede
A: Momo? O: Unde e lada cu nisip aici unde?
O: Momo a fost primul meu cuvânt a fost Momo A: E timpul să înveți al treilea cuvânt grădiniță
A: Aha O: De ce grădiniță?
O: Nu Oho! A: Pentru că
La grădiniță
O îl ține strâns de un picior pe A. Acolo îmi imaginez că e lada ta cu nisip
O: Oho
O: Momo!
A: Ce faci!? Lasă-mă! O îl ține pe A de picior
Nu vreau asta!
O: Trebuie neapărat să pui mâna pe mine? Gata! O: Momo! Ladă de nisip! Grădiniță!
A: Nu mă atinge gata acum
O dă drumul la piciorul lui A. Gata s-a terminat!

O îi dă drumul lui A. Azi începe

Ne uităm pe ascuns în stânga și în dreapta
O: Abia am început abia și pe urmă
A: Dar a fost un început greșit pe urmă unul din copii spune
O: De ce să nu te ating? îi spune celuilalt copil foarte încet
A: Uită-te la mâinile tale sunt lopeți Salut
Sunt așa de murdare bleax!
Acum începe cu adevărat! Grădiniță! Liniște.
O: Ladă cu nisip! A (mai tare): Salut!
A: Prima zi O: Solut
O: În sfârșit! A: Solut?
O: Solut!
3. A: Aha
O: Oho
Interpretul personajului O. povestește publicului cum a fost prima lui zi la
grădiniță. Probabil o să-i spună publicului exact ce aș spune și eu. Și anume Liniște.
că nu-și poate aminti cu exactitate acea zi. Dar că își amintește de mâinile
lui. Care într-adevăr erau foarte murdare atunci. Mereu. Și mai sunt și azi. A: Ești nou aici?
Pentru că sunt mâini cu care poate face orice. Mâinile lui sunt lopeți. Le-a O: Cine?
dat și nume: Stonga și dropta. A: Tu
O: Eu?
4. A: Dacă azi începi grădinița
O: Tu începi azi începi?
A și O la grădiniță. A: Și eu da
O: Solut
A: Există lumea pământul A: Salut.
Există cerul
Și sub cer Liniște
Există grădinița
O: Unde? O: Unde e lada cu nisip tre să fie aici pe undeva
A: Aici A: Abia aștept să încep școala
O: Aici? O: Abia am început cu grădinița
A: Da aici A: Cândva trebuie să se termine
Acolo îmi imaginez că e grădinița noastră. N-o vezi?
Grădina asta mică? Liniște.
Cei doi copii mari?

O: Nu văd nici o ladă cu nisip nu văd A: Azi la școală începe tot cu A

A: Cum te cheamă? O: E o ladă de nisip acolo există și asta la școala ta
O: Cine? A: Sigur ai și tu o literă preferată
A: Tu O: Nu
O: Eu? A: Școala mea e o insulă
A: Cine ești! O: De fapt am
O: Eu sunt eu O-ul sună așa de rotond
A: Și eu A: Rotond?
O: Și tu ești eu? O: Adică rotund așa rotund
A: Tu ești tu! A: Ah
O: Eu sunt tu?! Oho O: Nu
În orice caz tu nu ești eu nu ești O!
Eu sunt eu A: Se învârte singur în cerc e un Zero
Sunt steaua ta căzută Nici măcar nu poate să stea în picioare, O-ul
A: Steaua ta! Nu a mea Se rostogolește
O: Steaua ta! La vale
Doar am spus asta am spus O: Pot să intru în el în O
A: Dar – Înăuntru e o peșteră
O: Sunt steaua ta căzută steaua ta pot să vorbesc și acum vreau să sap O visez în secret
A: Avem nevoie de nume Sunt doar eu acolo singur
O: Și eu am nevoie de o ladă cu nisip vreau o ladă cu nisip Cu tine
A: Poți să-mi spui A Noi doi
O: A? Vrei să săpăm împreună în nisip?
A: E litera mea preferată A: Atunci o să te numesc O
O: Oh O: O?
A: Nu A! A: Împreună suntem A și O
E prima literă O: Oho
Stă sprijinită pe două picioare A: Aha Da
Și capul Suntem unul și același totul sau nimic
A îl ține drept și atinge cerul Numai unul și unul
E cea mai bună literă O: Mult și bine?
Cu ea începe totul A: În lung și-n lat
Acum de exemplu O: De colo-colo
O: Începutul de exemplu A: Exact
A: Începutul nu începe cu A Începutul și sfârșitul cei mai buni prieteni
O: Azi la grădiniță începe cu A Salut O

O: Salot A A: Aha Da
A: Visez școala mea Clar și la obiect stânga și dreapta mort și îngropat cerul și mâinile
O: Unde e lada cu nisip lipsește din grădinița noastră O: Scuze –
A: Stai în mijlocul ei A: Suntem cei mai buni prieteni
O: Aici? Noi doi
A: Exact acolo O: Gata acum!
Acolo îmi imaginez că e lada ta cu nisip Simți– A: De ce gata?
O: Nisipul! Prietenia noastră abia a început
A: E plin cu nisip închis în ladă O (imitându-l pe A): Orice început are un sfârșit
Pi-paa A: Dar –
O: Mulțumesc A O (imitându-l pe A): Și după fiecare sfârșit urmează un început!
A: Cu plăcere O A: Poftim?
O: Gata
5. Sfârșit și început
Acum încep acum începe O!
A și O în lada cu nisip. A: Cu ce?
O: Fac o groapă în nisip
A: Există lumea pământul Ăsta e noul început e
Există cerul Visul meu e o peșteră acum O sapă o peșteră
O (imitându-l pe A): Și sub cer există grădinița există acolo În lada cu nisip
A: Salut O A: Nu merge
O: Solut A O: De ce?
Și în grădiniță există A: N-ai lopată
Lada noastră cu nisip O: A se gândește în capul lui te gândești că n-ai lopată n-am lopată?
A: Aici A: O n-are lopată!
O: Știu deja O: În capul lui A se gândește prost te gândești
A: Și în mijlocul lăzii suntem noi O are două lopeți am!
A și O A: Unde?
Acest Tot sau Nimic O: Aici!
Numai unul și unul suntem tot sau nimic A: Alea sunt mâinile tale!
O: Nisip și plajă O: Corect
A: Cățel și purcel E tot aia tot aia e
O: Lopată și Sunt atât de murdare
Excavator? Sunt lopeți mâinile mele sunt două lopeți!
A: Lopată și lopată A: Bleax
O: Oho O: Tu ai spus!

A și-a imaginat în capul lui singur ți-ai imaginat toate astea 6.

Că astea sunt lopeți
Mâinile mele În timp ce interpretul lui O sapă cu entuziasm, interpretul lui A se oprește
Mulțumesc A pentru o clipă. Se gândește la cer și povestește publicului cum își întindea
A: Cu plăcere O capul spre cer când era copil. Cerul i se părea ca un cap limpede. Își
O: Le numesc Dreopta și Stonga se numesc mâinile mele imaginează tot felul de lucruri care au loc în cer. Lucruri vesele și triste.
Și visez acum O începe Gălăgioase și tăcute. Prieteni și... da, în fine. Asta cu prietenii n-a funcționat
Acum mâinile mele-lopeți încep să sape mereu bine.
Să sape o peșteră O sapă o peșteră în lada asta de nisip
7.
O începe să sape cu mâinile o groapă în lada cu nisip.
A în lada de gunoi.
A: Aha
Păi atunci A: Există lumea există pământul
Atunci ai grijă! Cum arată asta Există cerul
Școala arată altfel Și sub cerul senin
Adică Există grădinița
Noi suntem A și O! Aici mi-am imaginat doi prieteni într-o ladă cu nisip de plajă
Cei mai buni prieteni
O se oprește. Care stau acolo unul lângă altul
A și O
O: Vrea A să sape împreună cu O vrei să săpăm împreună? Salut O
A: Bleax
O: Poi atonci Liniște.
Atonci sop songur singur sapă O!
A: O?
O continuă să sape. Nisipul zboară de colo-colo. Salut O!?
A: Să ai grijă! Peste tot zboară nisipul! Liniște.

Nisipul ăsta închis în ladă n-are ce căuta în aer!
Trebuie să rămână în ladă! A: O?!
Așa nu mă pot gândi! Unde ești!?
Îmi umpli capul de nisip cu mâinile tale lopeți! Nu poți să mă lași singur
Bleax! Unde e O?
Cum să mă concentrez pe școală Doar nu e
Cum pot să-mi țin cerul liber cu atâta nisip!? Doar O nu e

În groapa asta din nisip din ladă bleax! A: Eu nu fac nimic aici jos
Sau e acolo?! Eu îmi întind capul spre cer aici sus
Și acum? O (off): Nu
Îmi sap o groapă fac o groapă aici jos în nisip
8. A: Da, măi!
O (off): Tu sapi în cer faci o școală acolo în cer?
A în lada cu nisip. Către groapa lui O. A: Nu
Când o să înveți asta odată
A: Există lumea pământul Că eu nu sunt tu și tu
Există cerul Tu nu ești eu
Și sub cerul senin Am zis gata acum!
Mi-am imaginat doi prieteni de la grădiniță
Sunt cei mai buni prieteni O scoate capul din groapă.
Sunt A și O
Eu sunt A O: Deja?
Și O Abia am început abia cu săpatul în nisip
A: Odată și odată tot tre' să se termine gata
Liniște. Stop
O (imitându-l pe A): Fiecare început are un sfârșit
A: Am spus O A: Și după fiecare sfârșit urmează un nou început
(strigă către groapă) O? O: Oho
Mă auzi? A: Aha Da
Ești în groapa asta cu nisip?! Bleax Și din acest motiv –
Salut O!? O: Din acest motiv gata cu singurătatea facem acum un sfârșit?
O (off, strigă din groapă): Solut A! A: Exact
A: Solut Gata cu Singur
Adică salut am vrut să zic Acum începe Împreună
O: Așa că A și O sapă împreună în nisip sapă împreună o peșteră.
Liniște. A: Poftim?
O: Gata s-a terminat
A: Ce faci acolo jos? Gata cu săpatul de unul singur pentru O s-a terminat!
O (off): Cine? Săpăm împreună A și O fac împreună o groapă în nisip
A: Tu! A: Dar nu asta voiam să spun
O (off): Tu? O: Începe gata început
A: Nu Hai!
O (off): Ce faci tu aici jos ce faci?

Dar A nu vine. O: Ai spus

Eu nu eu nu inventez nimic eu mă joc în nisip
O: Vii hai te rog vino! A: Dar suntem prieteni!
A: Nu merge O: Suntem cei mai buni prieteni suntem
O: De ce nu? A: A și O
A: N-am lopată O: Zis și făcut
O: N-am lopată? A: Sus și jos
A: Nu, măi! O: Tu ești sus tu ești
Vreau să zic că A: Sunt ce?
A n-are lopată O: Sus deasupra nisipului și eu sunt jos
O: Și ce e asta e ceva acolo? Sunt în peștera mea locuiesc în visul meu
A: Ceva acolo? A: Te duci înapoi în groapă?
O: Acolo la brațele tale în stânga și în dreapta O: A a plecat–
A: Aici? A: La un moment dat trebuie să înceteze jocurile astea de grădiniță-
O: Da O: A a plecat
Nu sunt lopeți acolo nu crezi că sunt lopeți? Și eu mă rostogolesc din nou și am dispărut!
A: Sunt mâini
O: Dar e același lucru O dispare în groapa din nisip.
Ale mele se numesc dreopta și stonga
A: Și sunt murdare bleax A: Dar stai O!
Ale mele nu După fiecare sfârșit urmează un nou început!
A nu sapă în nisipul închis în ladă nu cu mâinile Și acum tu continui să sapi? Nu poți să faci asta O! Noi am vrut să facem
O: Oho împreună
A: Aha Doar suntem cei mai buni pri-
A inventează cu capul lui povești din cerul nesfârșit A și O
O: Poi otonci Și cum?
A: Poi otonci? S-a dus A a plecat O Acum să fiu iarăși singur O!?
O: Voiam să zic păi atunci asta voiam să zic Trebuie să te întorci!
A: Atunci rămâi aici la mine?
Atunci O se așază lângă A în ladă? Liniște.
În sfârșit împreună A și O!
Cei mai buni prieteni A: În capul meu mă gândesc
Ne imaginăm împreună o insulă în cer? Mulțumesc O O e atât de rău
O: Nooo Să mă lase așa singur în grădiniță ce nedrept!
Eu nu stau în două picioare O nu stă în două picioare O se rostogolește pleacă Și cât de mult așteptam prima zi de școală era visul meu
A: Dar– Să se termine asta

Școala e o insulă în cer Săptămânile trec ca niște zile

Oare de ce avem două mâini? Întotdeauna din ce în ce mai repede
Dar avem un singur cap Un an trece în cinci secunde
E nedrept e foarte nedrept! Trei ani
Și apoi îl opresc
9. Soarele strident
Stoop
Interpretul lui A povestește publicului o amintire foarte personală din timpul Gata cu grădinița
grădiniței. Probabil va povesti același lucru pe care l-aș spune și eu. Și Începe școala
anume că nu-mi pot aminti prea multe amănunte. Dar ar putea să spună că Auzi O?
nu mergea cu plăcere la grădiniță. Până la urmă, când era copil prefera Trebuie să plecăm!
să-și imagineze cerul decât să se joace cu alți copii în peșteri de nisip. Și Începe școala!
astfel era mereu singur, ceea ce era rău și în același timp nedrept. Păi da. Și Vii?
din cauza asta a visat mereu la prima zi de școală. În fiecare zi avea un
singur gând: Când începe școala? Când o să fie în sfârșit lângă prietenul cel Dar O nu vine.
mai bun? Și când prietenul cel mai bun o să fie în sfârșit lângă el în loc să
dispară mereu în gropi de nisip? Interpretul lui A oftează. Spune că mereu A: O?
s-a gândit la asta: cum pot să fac ca timpul să treacă mai repede? Ca să Nu poți să mă lași singur
ajungem în sfârșit la școală? Și pe urmă și-a dat seama brusc... Trebuie să mergem împreună la școală
O!
10. Sigur mă auzi acolo jos
A în lada cu nisip. Către groapa lui O. 11.
A: Există lumea Interpretul lui A îi povestește publicului cum încă își mai amintește exact că a
Și cerul și așa mai departe pășit foarte aproape de gaura lui O din lada cu nisip. Că ar fi strigat în
Și există soarele gaură, dar n-a primit niciun răspuns. Pentru o clipă s-a gândit că atunci va
Pe care mi-l imaginez cum strălucește strident acolo pe cer merge la școală fără O. Singur. Dar imediat a alungat din nou acest gând.
Cum urcă pe o parte Pentru că totuși, împreună, ei doi sunt A și O! Pentru că A până la urmă a
Și coboară din nou pe cealaltă parte gonit soarele pe cer pentru a nu mai fi singur. Și acum? Niciun O. Niciun
Dispare și apoi se întoarce răspuns. Doar gaura asta întunecată. Ar trebui acum să coboare acolo și s-o
Ne numără zilele și eu îl las să numere mai repede scoată pe O? Bleax! Deși. Să presupunem că ar ploua, de exemplu, brusc.
Îl fac să se ridice și să se scufunde din nou Atunci va trebui să coboare în peștera lui O pentru a evita să se ude. Și chiar
Îl fac să dispară și să se întoarcă în cerc așa, ca de nicăieri, dintr-o dată au apărut nori negri! Și ca publicul să
Sus și jos creadă asta, jură că într-adevăr cerul s-a întunecat. Soarele a dispărut.
Tot așa mai departe Tunete și fulgere! Pe bune! Și astfel nu a avut altă opțiune. La urma urmei, ea

nu a inventat această furtună, povestește ea cu capul suspect de roșu și mai A: Mai încet
povestește că prin urmare a trebuit să se arunce cu capul înainte în gaura lui da
O! Și apoi a căzut. Mult timp. Și foarte adânc. scuze O
Nu există lumină nu există din păcate sau?
12. O: Ai căzut?
A: În sfârșit a venit momentul
În timp ce interpretul lui A se aruncă cu capul în gol în gaura lui O, O: Nu te-ai rănit deloc?
interpretul lui O povestește publicului că a auzit, desigur, apelurile lui A. A: Am venit să te iau
Desigur, a auzit foarte bine că ar trebui să înceapă școala. Interpretul lui O Școala noastră începe azi
oftează și povestește că tocmai își împlinise visul unei peșteri secrete. Și acum O: Școala?
ar trebui să se termine cu asta? Stelele merg la școală? s-a întrebat el. Nu. A: În sfârșit, gata cu grădinița
Stelele strălucesc când se întunecă. Și fix de asta nici nu a răspuns. Că A o să O: Există o cutie cu nisip în școala ta?
cadă brusc la picioarele ei greu i-a venit să creadă! În plus, O nu observase A: Nooo
nimic despre nicio furtună. Nu. De asta e sigură. Ploaia și-a imaginat-o A Școala este o insulă în marea cerului
strict în capul ei. Plajă sălbatică!
Gata cu nisipul închis în cutie
13. În sfârșit, gata
Vii?
A și O în peștera întunecată a lui O. O: Nu
A: O să întârziem!
A: Bleax O: Nu vin
Ce întuneric e aici poate că e A: Dar -
În nici un caz să ating ceva O: Trebuie să mergi singură
În orice caz să ies repede din A: Singură?
O? O: Felicitări pentru înscriere
Ești acolo? Eu o să mai stau aici jos mai stau
O: Sunt aici
Solut A Tăcere.
A: O!?
O: A trebuie mai încet trebuie să vorbești O: O să întârzii la prima lecție A
A (mai încet): Salut O A: Sus plouă
Unde ești? O: Oho
O: Dacă-mi întind mâinile A: Aha
A: Nu pune mâna! Da
O (șuierat): Pssst! Aprinde lumina!
Trebuie mai încet trebuie să fii O: Nu poți vorbi și tu odată mai încet!

A: Dar nu mă poți obliga 14.

O: O să-l trezești!
A: O să-l trezesc?! A și O în peștera întunecată a lui O. O face lumină.
O: Se odihnește
A: Cine e el? O: Există lumea
O: Cineva l-a fugărit pe cer Pământul
În sus și în jos Există cerul
Dus și întors Și sub cer
Tot mai repede și mai repede Strălucește adânc în ladă cu nisip -
Trei ani în zece secunde A: O?!
Așa de repede am crescut Tu ești ăsta?
Și el O: Ce să fiu?
El e terminat acum de oboseală A: Ăsta care strălucește!
A: Te referi la soarele strălucitor, sau? O: Ăsta sunt eu
O: Atât timp cât plouă sus A: Tu strălucești?!
Poate să stea aici la umbră O: Asta strălucește
O să facă pauză aici ascuns după nori Este steaua ta
Nu e nevoie să strălucească acolo Tu ți-ai imaginat
A: Unde? Că sunt steaua ta căzută
O: Sus Nu asta a fost ideea mea
Pe cerul tău Tu ești cerul
A: Nu Iar eu am mâini
Adică unde doarme el, vreau să spun A: Te-am inventat?
Un soare nu poate lua pauză O: Sunt steaua ta căzută sunt eu
Am nevoie de lumină am nevoie Care poate să vorbească
Nu pot vedea nimic aici Și mâinile mele sunt lopeți
O: Ți-e prea întuneric? Eu le numesc Stonga și Droptea
A: Tocmai spun Și deci strălucesc
O: Ete no Când ție ți se face întunec
A: Ete no? Atunci steaua ta este lumina ta
O: Am vrut să spun bine, uite na, vreau să spun A: Aha
Atunci o să strălucesc eu pentru tine Mulțumesc O
Când soarele tău se întunecă O: Cu plăcere A
Sunt eu lumina ta! A: Încă nu-l văd
O: Pe cine nu vezi?
A: Soarele?

Nu e aici jos Vino aici!

E pe cer O: Nu mă atinge!
O: Nu dacă permiți să plouă acolo Dacă mă atingi
El doarme aici în spate O e nisipoasă
A: Unde? Plină cu nisip închis
O: Acolo! Ai grijă de mâinile tale
Îmi imaginez soarele în peștera mea adâncă Că o să sape
Poți să-l vezi? Îi vor dezgropa lui A insula cerească
În timp ce se odihnește acolo A: Oprește-te acum!
Numărătorul obosit al zilelor are nevoie de o pauză O: Acum l-ai trezit
Pe care l-ai vânat pe cer în văzul lumii A: Pe cine?
L-ai vânat în cerc din nou și din nou O: Soarele
Pentru că A trebuie să meargă atât de urgent la școala ei (în gol) Ce ai spus?
Dar nu cumva să sape A: Ce?!
Bleax O (către A): Vorbesc cu soarele
A trebuit să sap singură (în gol) Da
Te-ai gândit vreodată la asta? Normal
Că s-ar putea ca O să sape singură aici jos? Hm
Doar pentru că vrei să-ți rămână curate? Sigur, sigur
Mâinile? Îmi pare rău
A: Încetează Scuze
O: Te gândești doar la tine Prietenul meu
A: Oprește-te acum! Da da
O (șuierat): Pssssssst! Bine
A (în liniște): Oprește-te acum A și O
Acum vii cu mine Cerul și mâinile
O: Unde? Începutul și sfârșitul
A: La școala mea A: Dedesubt și deasupra
O: Nu pot O (șuieră către A): Psssst!
A: De ce nu? (în gol) Dedesubt și deasupra
O: Stelele nu merg la școală Da, exact
A: Școala mea este o insulă! Dus și întors
Plajă sălbatică de nisip O, și
O: Visul meu este această peșteră Poftim?
Rămân aici Tăcere.
A: Te iau cu mine! A: Spune el ce spune?

O (către A): Cu greu îl pot înțelege 15.

(în gol) Așa, și ce?
Tăcere. A și O în peștera întunecată a lui O. O luminează.
(în gol) Cu chiu și vai
Exact O: Există lumea
Da, Da Pământul
Cu frică și durere Există cerul
Oha Și soarele
Bla bla Pe care mi-l imaginez în peștera mea întunecată
Păi atunci Poți să îl vezi?
Auăleu În timp ce se odihnește
blub blub Pentru că A trebuie să fie urgent la școala lui
boom boom Dar nu cumva să sape
Și gata Bleax
A: Nu e nimeni aici! Trebuie să sap singură
O (către A): Acum a plecat A: Oprește-te
A: El nu există aici jos O: Nu te gândești niciodată la mine
Soarele A: Oprește-te acum!
O: Tocmai se ridică pe cerul tău O: Rămân aici
În prima ta zi de școală A: Te iau cu mine la școală
Soarele tău strălucește o să strălucească Vino!
A: Tu l-ai inventat l-ai inventat! O: Nu mă atinge!
O: Tu ai inventat ploaia! Mâinile tale
A: Nu-i adevărat! Vor fi lopeți
O: Cerul tău A: Termină acum!
Nu există aici jos O: Nu mă poți face să
În interiorul pământului tău A! Au!
Asta e lumea mea! Asta doare!
Și în lumea mea nu există școală Dă-mi drumul
A: Pentru că ți-e frică de școală O să-ți sting lumina o să ți-o sting!
Cui, mie? A: Și-atunci?
A: Da ție! O: Atunci e întuneric
O: Ți-e frică! A: Și atunci?!
C-o să rămâi singur Când e întuneric
Ce facem atunci!?
O: Atunci visăm

16. A: Să stai lângă mine

Este visul meu
A și O visează, deși nu-și dau seama ce visează. Însă sunt sigur, totuși, că nu Să nu fiu singur
visează același vis. Sigur O joacă un rol în visul lui A - și invers. Și în felul O: N-o să fi singur
acesta poate ar putea fi vorba de două vise menite să fie împreună. Și ele A: Noi suntem A și O
împreună sunt propriul meu vis. Care s-a mai întâmplat odată să nu O: Sunt atât de multe litere
se-ndeplinească. La înscrierea la școală am fost despărțit de cel mai bun Între noi
prieten al meu. Am nimerit în clase diferite. Este o muzică foarte familiară pe După noi
care o aud aici în întuneric. Nu vă opriți. A: Dar nici măcar nu le cunosc pe celelalte!
Tăcere.
17. O: Deasupra slabului de I
Deasüpra I-ului subțire plutește un O minoscol
A și O în peștera întunecată a lui O. O luminează. Un monoscol O
A: Știu deja
O: Există lumea O: T se protejează împotriva ploii cu un acoperiș plat
Pământul Apropo, nu mai plouă sus
Există cerul A: Îmi vine să mușc întotdeauna în C-ul de la Covrig
Și sub cer Să-mi înfig dinții în piciorul lui
Îmi imaginez doi prieteni aflați la adâncime într-o peșteră întunecată O: Din Uuu poți să beiu!
A și O A: Dar nu știu la ce visează U!
Ei sunt cei mai buni prieteni Sau covrigul C
Care își iau rămas-bun Și dacă nu vii cu mine
Pentru că A Atunci lipsește O
Începe astăzi școala Nu se poate fără tine!
Și O Cum sună asta
Ăsta sunt eu eu sunt Salat
Nu vin O: Solut
A: Toată lumea trebuie să meargă la școală A: Chiar și salat al tău
Și tu O Fără O sună ca salat!
O: Stelele nu merg la școală O: Sunt atât de multe cuvinte
A: Dar la grădiniță? Atâți de O trec prin aceste cuvinte
O: Am căzut O să se găsească unul și pentru Salut al tău
A: Tocmai am căzut și eu O să întâlnești alți de O pe plaja ta sălbatică de pe insulă
O: Această peșteră de-aici e visul meu A: Dar nu vreau
A: Visul meu este școala este visul meu O: Trebuie să pleci
O: Atunci nu trebuie să întârzii A: Sună a început

A început și - Pământul
O: Sfârșit Există cerul
Da Și sub cer
Gata cu grădinița Îmi imaginez o școală
Asta ai inventat-o singur? Sunt doi copii sunt doi copii care stau acolo
Astăzi școala ta începe cu un A Stau unul lângă altul
A: Fără A Privesc în secret în jur
O. Poftim? Și apoi
A: Eu rămân Apoi spune un copil
O: Aici, pe plaja închisă? Ăsta sunt eu ăsta
Tu?! Îi spune apoi asta celuilalt copil
A: Doar și tu Foarte încet spun
Corect? Salut
O: Corect
Rămân Tăcere.
A: Exact
Așa mi-am imaginat A (mai tare): Salut
Iar eu cred O: Solut
Că și eu stau aici A: Solut?
Aici cu tine O: Solut!
18. Tăcere.
Dar nu, oftează interpretul lui A și explică publicului că el nici n-a putut să A: Ești cumva
rămână. Că pur și simplu nu a funcționat. El s-ar fi cățărat din nou în sus O: Eu?
prin coridoarele întunecate, s-ar fi rătăcit și chiar i s-ar fi făcut frică să nu se A: Tu
piardă în drum spre școală. Când însă în cele din urmă a ieșit din peșteră, Da
s-ar fi trezit din nou pe o plajă. Pe o insulă. În jurul lui cerul. Stele. Mii și O: Noo
milioane. Da. A fost un vis luminos de-al lui din prima zi de școală. Muzică Eu sunt eu
cerească nisipoasă. Nu tu
Eu sunt O
19. A: Ah
O: Nu
A și O la școală. O
Eu sunt O
A: Există lumea A: Salut O

Numele meu este A O: Ar trebui să fiu steaua ta ar trebui să fiu?!

O: Solut A A: Nici măcar nu strălucești
O: Putem fi prieteni
Tăcere. A: A și O?
Începutul și sfârșitul?
A: Ne cunoaștem cumva? Unul și totul?
O: Doar tocmai ne-am cunoscut O: Totul și toate
A: Voiam să spun A: Dus și întors
Corect Bun și bună!
O: Tacmai Început și -
A: Poftim? O (șuierând): Pssst!
O: Tocmai Oprește-te acum
Vreau să spun tocmai A: Începe acum începe?!
Chiar acum O: Începe școala
A: Aha A: Oha!
O: Oho Visez
O: Mâinile tale sunt murdare
Tăcere. A: Alea sunt lopeți sunt acelea
Se numesc Stonga și Droptea
A: Nu ești cumva?
Nu ești steaua mea ACUM S-A TERMINAT!
O: Steaua mea?
A: Adică steaua ta, vreau să spun Sfârșit.

Paula Fünfeck (traducere de Elise Wilk) Tati e trăsnit
Paula Fünfeck (traducere de Elise Wilk)

Tati e trăsnit
Personaje:
BIBA
MALOU
Locuința lui Biba și Malou. Dimineață. Un ceas arată ora 9.30. Biba e în pijama. Cască, se întinde.
BIBA: Azi nu mi-e somn.

Sunt odihnit ca în vacanță.
Azi nu mai trebuie să merg la școală fără pantaloni, așa cum s-a întâmplat de curând, când pleoapele mele iarăși erau mult prea grele dimineața, și nu lăsau lumea
să-mi pătrundă în cap.
(Biba deschide geamul.)
Bună dimineața tuturor! Bună dimineața, pițigoilor! Bună dimineața, containere de gunoi! Bună dimineața, standuri de bicicletă! Sunt odihnit ca în vacanță! Chiar
dacă nu e vacanță! Iupiii. Wow. M-am trezit chiar mai repede decât Malou!
O să se mire.
O să facă ochii cât cepele.
Așa ceva nu s-a mai întâmplat.
Să fiu odihnit ca în vacanță.
Cu toate că nu e vacanță.
(Biba se așază la masă. Așteaptă)
Mi-e foame.
Tati!
Malou!
Trezirea! Mai e mult până la vacanță!
Dacă aș face micul dejun? Malou ar rămâne ca vițelul la poarta nouă!
(Biba pregătește micul dejun ca cineva care nu prea are experiență în pregătirea micului dejun)
Super. În sfârșit masa e aranjată cu gust. Malou! Micul dejun!
Dacă m-aș îmbrăca singur? Pur și simplu!
Malou ar rămâne ca vițelul la poarta nouă.

Ar spune probabil:
Vai, Biba, ai făcut un pas mare în direcția independenței. Sau ceva de genul.
(Biba se îmbracă la fel ca cineva care nu prea are experiență să se îmbrace singur fără să fie rugat s-o facă).
Cool. În sfârșit sunt îmbrăcat cu stil. Malou!
Malou, încet-încet ar cam trebui să te dai jos din pat, e aproape șapte! Ca să fiu mai exact- cum ar fi dacă pur și simplu aș putea să citesc ceasul?
(Biba se uită la ceas, ceasul arată 10.30)
Au. Oh fuck. Băga-mi-aș. Fuck fuck. Zece jumate. Malou! Malou! Ceasul ne-a păcălit, timpul a fugit, am întârziat, am îmbulinat-o, am încurcat-o, Malou, Malou!
(Biba îl scutură pe Malou, care doarme și vrea să doarmă în continuare).
Malou! Ce să spun la școală?
Jumătate din dimineață s-a dus pe apa sâmbetei, ce să spun?
În fiecare zi aproape că întârzii sau ajung la școală fără pantaloni, în diminețile când pleoapele mele sunt prea grele ca să lase lumea să pătrundă înăuntru. În
fiecare dimineață alerg, ca să nu întârzii.
Trebuie să fug de rup pământul, din cauză că dimineața mă mișc atât de încet.
Sunt încet de parcă cineva mi-ar fi turnat lichid de încetinire în membre.
Numai azi am fost zglobiu și treaz, de parcă ar fi vacanță, și oare de ce? Pentru că ceasul deșteptător și-a luat concediu.
A dormit prea mult și a uitat să te trezească.
De ce nu te-ai trezit?
De ce nu stăteai lângă patul meu, ca de obicei, de ce n-ai strigat hai odată, fiule, că altfel trebuie iarăși să alergi!
Ridică-te, Malou.
MALOU: Sunt atât de obosit. N-am chef de nimic. De parcă prin craniul meu ar înota un cadavru de pisică în putrefacție.
BIBA: Bleax ce scârbos.
MALOU: Sunt trist. Am un gust nasol în gură. Ia, miroase.
BIBA: Bleax.
MALOU: Scârbos, nu-i așa. Îmi simt limba foarte galbenă. Ceva nu-i în regulă cu mine.
BIBA: Dar ieri erai atât de bine dispus. Ai râs și ai cântat și te-ai prostit de se cutremurau pereții.
MALOU: Până târziu în noapte, până în cel mai adânc somn, nici măcar n-am mai avut loc pentru vise în capul meu.
MALOU: Azi rămân în pat.
BIBA: Dar nu e voie să faci asta! Trebuie să mergi la școală, trebuie să mergi la serviciu. N-ai voie să rămâi în pat.
MALOU: Mi-e indiferent totul.
BIBA: Ești bolnav?
MALOU: Ce știu eu.
BIBA: Ce-ar fi dacă aș ști să citesc termometrul? (Biba scoate un termometru și îi ia temperatura lui Malou). Febră n-ai. Deci ești sănătos.
MALOU: N-am chef să mă ridic din pat azi.
BIBA: Eu n-am niciodată chef să mă ridic din pat.
Când nu e vacanță. Când nu e vacanță, trebuie să stai lângă patul meu, să mă scuturi și să-mi spui: haide, fiule, mișcă-te o dată, altfel iarăși trebuie să alergi. Și
dacă mergi să faci micul dejun, trebuie să-i poruncesc ferm fundului meu să se miște peste marginea patului, astfel încât să fiu în pericol să cad din pat.

Când simt că sunt în pericol să cad din pat, mă sperii, și asta mă face oarecum vioi. Adică suficient de vioi încât să mă dau jos din pat.
Așa că hai odată. Măcar să te îmbraci. Am pregătit micul dejun.
MALOU: Chiar?
BIBA: Da. Și în sfârșit masa e pusă cu un pic de stil.
MALOU: Biba, ai făcut un pas mare în direcția independenței.
BIBA: Așa zici?
MALOU: Da. Și te-ai îmbrăcat fără să te pun eu. Sau ai dormit îmbrăcat?
BIBA: Nu, mă gândeam că o să rămâi ca vițelul la poarta nouă dacă mă prezint aici îmbrăcat în sfârșit cu stil.
MALOU: Chiar am rămas ca vițelul la poarta nouă. Dacă ieși afară și te uiți, probabil că o să vezi un vițel holbându-se la o poartă, și o să arate exact ca mine.
(Biba râde. Malou oftează și se bagă înapoi în pat).
BIBA: Stai! Nu te băga înapoi în pat! Te ajut să te îmbraci.
(Biba strânge hainele. Malou privește trist)
MALOU: Eu nu știu ce poate să fie
Ce-mi sună mereu în urechi
BIBA: Cu veșnica-i melancolie
Un basm din zilele vechi.
Uite.
Ia de-aici. Chiloți curați.
MALOU: Nu vreau chiloți curați.
BIBA: Dar ăștia s-au cam îngălbenit.
MALOU: Dacă mă obligi să iau pe mine chiloți curați, eu nu mă mai joc. Mai bine mă întorc în pat.
BIBA: Atunci începe cu șosetele. Dar măcar mișcă-te.
(Malou își pune încet o șosetă.)
BIBA: Cum de nu vrei chiloți curați?
MALOU: Nu ți se pare rușinos ca propriul tău fiu să-ți schimbe chiloții?
BIBA: Și tu mi-ai schimbat chiloții. De multe ori. Ia aici cealaltă șosetă.
Mă ajuți și tu un pic?
Să te îmbrac e ca și cum ar trebui să îndes un porc mort într-un costum de baie mărimea 38.
MALOU: Mi se pare rușinos.
BIBA: Dacă îmi scrii scutire, mai bine nu scrie că am întârziat pentru că n-ai fost în stare să te trezești. O să li se pară caraghios.
MALOU: Păi e fain. Dacă li se pare caraghios.
BIBA: Mă refer la faptul că sigur o să li se pară ciudat. Bag mâna în foc că și mie mi s-ar părea ciudat dacă aș primi o scutire pe care scrie: Îmi cer scuze, fiul meu
n-a putut să răsară la primele trei ore, de fapt n-a putut să răsară deloc la ore azi.
MALOU: Să apară.
BIBA: Să răsară e mai frumos.
MALOU: Dar nu se folosește expresia asta.

BIBA: Și ce. În orice caz, n-a putut să ajungă la ore pentru că eu, adică tu, tatăl meu, deci pentru că eu n-am fost în stare să mă trezesc și oricum nu prea am mari
ambițiuni...
MALOU: Ambiții!
BIBA: Nu prea am mari ambițiuni de genul să mă îmbrac singur sau să pregătesc micul dejun sau așa. N-am avut nici febră, nici erupții pe piele. Și când am dat la
o parte plapuma, nu-mi lipsea niciunul din membre, și cu toate astea eram atât de înțepenit și lipsit de vlagă ca un porc mort într-un costum de baie mărimea 38.
MALOU: Mereu ești așa de articulat dimineața?
BIBA: Nu când nu e vacanță.
MALOU: Aha. Dar practic nu e vacanță.
BIBA: Într-adevăr. Dar se pare că nu se poate schimba.
MALOU: Cu debitul ăsta verbal îl îngenunchezi pe cel mai sever profesor.
BIBA: Pleoapele mele sunt prea grele dimineața și nu lasă lumea să pătrundă în capul meu. La primele trei ore efectiv dorm incomod.
MALOU: Să scriu că ai vărsat de vânt?
BIBA: Mai bine că vomit toată ziua, că atunci nu trebuie să merg la doctor, dar profii se bucură că nu apar la școală. Și pe urmă trebuie să suni la tine la serviciu.
MALOU: Eu?
BIBA: Păi cine? Spui că nu poți ajunge. Pentru că ești bolnav.
MALOU: Dar asta n-o să le placă.
BIBA: Dacă nu îi anunți, o să le placă și mai puțin. Ochelarii. Pune-i pe cap, că altfel nu-i găsești când îți trebuie.
MALOU: Nu prea am chef acum de dat telefoane.
BIBA: Eu niciodată n-am chef de dat telefoane.
MALOU: Să fii bolnav e un motiv prost. E o slăbiciune.
BIBA: Păi și ce să spui? Că n-ai chef?
MALOU: Nu dau niciun telefon, nu sunt comunicativ momentan.
BIBA: Malou!
MALOU: Sună tu. Eu nu pot.
BIBA: Dar...
MALOU: Tu ești odihnit și ai cuvintele la tine, poți să inventezi ceva.
BIBA: Sunt un copil.
MALOU: Îți modifici vocea.
(Biba ia telefonul)
BIBA: Super. Ai numărul?
(Malou ia telefonul și formează un număr. Apoi îi întinde telefonul lui Biba).
Și ce să spun?
(în timp ce Biba vorbește la telefon, Malou se străduiește să-i arate prin semne ce să spună)
Alo? Ă... da, da, eu ă aici aici e Lautenbach, da, păi, hm, deci soțul meu, deci el, ăăă nu, adică fiul meu, Biba, deci e...e un pic... are probleme de comportament,
deci azi dimineață, doamne nu mă pot aduna, deci azi dimineață a dat foc la perdea, a fost balamuc mare aici, șapte mașini de pompieri, dadada, și deci, noi noi
l-am... deci l-am dus cu salvarea, intoxicație cu fum, amândoi? Da, păi, deci eu nu, adică mai exact eu nu eram acolo de fapt, deci noi noi locuim separat, da da de

multă vreme, lui... lui nu-i prea place să vorbească despre asta, ăăă, deci soțul meu l-a dus singur la spital, m-a sunat ca să, deci ca să vă anunț eu pe
dumneavoastră, păi e în stare de șoc evident, deci nu cred că azi o să mai, în ultima vreme foarte des? Da. Hm.
(Biba se holbează deziluzionat la receptor).
Să-ți transmit că poți să rămâi acasă.
MALOU: În sfârșit.
BIBA: Ce?
MALOU: În sfârșit.
BIBA: Bărbatul de la telefon a spus că lipsești cam des!
MALOU: A, da?
BIBA: Și că i-a cam ajuns și că nu ți-e clar că alți 100 de oameni stau la coadă pentru jobul ăsta? Și că cine te crezi. Și că o să te informeze în scris. Acum trebuie
să merg la casa de copii?
MALOU: Ei pe dracu. De unde până unde?
BIBA: Am auzit odată chestia asta. Că te poate lua protecția copilului. Dacă părinții nu se ocupă de tine.
MALOU: Ce prostie.
BIBA: Sigur?
MALOU: Nu-i așa ușor.
BIBA: Dar nu e exclus?
MALOU: Nu știu. Azi nu sunt în stare să gândesc. Capul meu e varză. Și în plus, ce să însemne asta. Eu nu mă ocup?
BIBA: Păi da, dacă o să ajungi șomer, o să te neglijezi complet și o să mă neglijezi și pe mine.
Și atunci intervine protecția copilului.
Poate vin și verifică apartamentul, și dacă nu e totul lună și bec, o să mă ia. Și atunci o să ajung în plasament la o familie și familia aia o să fie probabil mult mai de
treabă ca tine și probabil o să aibă și un câine sau măcar un hamster, și probabil că n-o să mai știu de cine aparțin de fapt. Și asta n-ar fi prea OK.
MALOU: Ce prostie.
BIBA: Să facem o dată curățenie generală. Ca să nu aibă ce să ne zică.
(Biba începe să facă ordine, destul de haotic).
MALOU: Biba!
BIBA: Fac eu ordine în cocioaba asta. Să nu aibă ce să zică. Verifică și dacă ai bani în cont, atunci când te iau în vizor. Și când sună la ușă, nu le deschizi. Sau nu.
Asta ar înrăutăți totul. Când sună la ușă, mă ascunzi.
(Sună la ușă.)
Au venit! Mă ascund. În colțar.
MALOU: Nu fi penibil. E poșta.
BIBA: Poate acum au un supersoftware! Sunt complet conectați cu toate, urmăresc totul prin satelit, lasă-mă să mă ascund în colțar!
Vreau să mă ascund în colțar!
MALOU: Nu te mai prosti.
BIBA: Vreau în colțar! Acum!
(Malou se ridică. Biba se ascunde în colțar).

Încheie-te la pantaloni înainte să deschizi!

(Malou se încheie la pantaloni. Merge la ușă. Ascultă)
MALOU (tare.): Nu, deja beneficiem de pachetul cu internet și telefonie. Nu, nu strângem punctele bonus. Mulțumesc. La revedere. Vecinii? Nu-i cunosc.
(Deschide ușa repede și silențios și o trântește puternic. Apoi se așază încet pe colțar).
Boală nenorocită.
Ca o preluare ostilă.
Se înființează pur și simplu în capul tău și se joacă de-a v-ați ascunselea cu gândurile tale.
(Se aud bătăi în lemn)
Deja am halucinații.
Mă simt de parcă cineva ar bate în fundul meu.
(Se aud bătăi.)
BIBA: Malou! Malou! Lasă-mă să ies!
MALOU: A, tu erai!
(Malou se ridică, Biba iese din colțar).
Scuze, uitasem de tine.
BIBA: De data asta a fost numai un reprezentant. Dar asta nu înseamnă că trebuie să stăm liniștiți. Trebuie să avem grijă.
Și tu trebuie să ieși din casă mâine.
MALOU: Ce? Unde să ies?
BIBA: Te plimbi în jurul blocului. Poți să te întorci prin ușa de la pivniță.
MALOU: Cred că ești paranoic. Nu vrea nimeni să te ia de aici.
BIBA: Tata.
MALOU: Da?
BIBA: Ce să însemne asta?
Boala asta nenorocită.
MALOU: Tu ai tras cu urechea?
BIBA: Păi n-aveam încotro.
MALOU: Așa e, ai dreptate. OK.
BIBA: Ce înseamnă asta? Boala asta nenorocită.
MALOU: Sunt bolnav, Biba.
Am aflat de curând.
E de la cap.
BIBA: Ce e de la cap?
MALOU: Stările mele.
BIBA: Și eu am stări.
MALOU: Da. Dar stările mele sunt mai ciudate ca de obicei. Vin și pleacă. Fără un motiv anume. Sus, jos, sus, jos și așa mai departe. De la o vreme a început să
fie neplăcut.

BIBA: Cum adică?

MALOU: Câteodată sunt exaltat. Fără un motiv anume. Dacă sunt exaltat, gândurile mele o iau la goană. De parcă aș fi pilot de Formula 1 și i-aș întrece pe toți.
Dar din păcate mecanicii au îndepărtat frânele. Nu mă pot opri. Nu pot să stau liniștit. Atunci când sunt în starea asta, am idei geniale. Doar că nu pot să le notez,
că totul merge prea repede. Atunci mă gândesc că pot să întorc lumea cu josul în sus și îmi vin niște idei de le pică fața tuturor colegilor.
BIBA: De exemplu ce?
(Malou arată ceva uimitor. Scoate un creuzet și se dă cu cremă pe mâini. Apoi pocnește din degete și proiectează, fără un aparat vizibil, pete colorate de lumină
în diferite locuri din încăpere)
Cum faci asta?
MALOU: Secretul meu.
BIBA: Wow.
MALOU: Invenția mea.
Formula e aici în sertar. Asta e doar o joacă. Dar poți optimiza produsul pentru toate domeniile posibile. Chiar și în spațiu s-ar putea folosi. Doar trebuie să găsesc
pe cineva care să finanțeze proiectul.
BIBA: Păi găsește-l!
MALOU: Trebuie să fiu în formă, altfel n-are sens.
Bancherii nici nu te bagă în seamă dacă nu ești top fit.
Sau îți fură ideea, și rămâi cu buza umflată. Te duc cu zăhărelul până nu mai știi de tine.
BIBA: Păi aranjează o întâlnire pentru atunci când ai o zi exaltată! Și mergi acolo și îi aburești până li se fac fețele albastre și pac - îți dau un credit.
MALOU: În zilele exaltate îmi vin idei pentru invenții, nu pot să merg la bancă să solicit credite.
Și în zile ca astea sunt vai de capul meu. Mă simt ca o grămadă de vechituri.
BIBA: Nu ești o grămadă de vechituri!
MALOU: Dar așa mă simt. Și sentimentul ăsta e mai puternic decât toate celelalte. Așa pot să-mi zic de o sută de ori: Malou, ești cel mai tare din parcare. Pentru
că senzația mea e că sunt ca o grămadă de vechituri. În zile ca astea scap mobilul în WC sau în loc să-i trimit un mail bunicii Ilse i-l trimit șefului. Câteodată aș
vrea să dispar. Sper să înceteze la un moment dat.
BIBA: Ai fost la medic?
MALOU: Spune că nu e un motiv să arunc armele. Sunt destui oameni care suferă de asta.
BIBA: Mama din cauza asta a-
MALOU: Nu, nu. Nu.
A fost mai degrabă. Invers.
BIBA: Și ce înseamnă să dispari? Vrei cumva să te sinucizi?
MALOU: Câteodată mă gândesc la asta. Atunci când e foarte rău.
BIBA: Păi și ce-o să se aleagă de mine?
MALOU: Exact. Asta mă întreb de fiecare dată. Și pe urmă renunț la idee.
BIBA: Și eu am vrut să dispar o dată.
MALOU: De ce?
BIBA: Când mi-am pierdut onoarea.

MALOU: Adică cum?

BIBA: Am întârziat la ore. Am alergat și-am alergat. Și cu toate astea am întârziat cinci minute.
Două minute mai stau în fața ușii, că nu mai am aer. Și pe urmă intru în clasă, îmi dau geaca jos și văd oroarea. Am uitat să-mi iau pantalonii pe mine.
(Malou trebuie să râdă fără să vrea.)
MALOU: O, nu. Ce penibil.
BIBA: Îmi venea să intru în pământ. Dar pământul nici nu se gândea să se deschidă și să mă înghită. Mi-am legat geaca de brâu și m-am furișat în banca mea, de
parcă n-ar fi fost nimic. În loc să bag o replică cool.
Wow, acum știu de ce mi-era așa frig la picioare.
E un program de călire, mă pregătesc să devin astronaut.
La noi au dat semnal de alarmă la dezastre. Au evacuat tot blocul înainte să apucăm să luăm hainele pe noi.
Orice aș fi putut să spun. Dar n-am zis. Stăteam acolo și îi ofeream toată încrederea podelei ăleia stupide din linoleum. Care evident s-a sustras. Așa că am fost
idiotul zilei.
MALOU: N-am știut de asta.
BIBA: Nu știi multe.
MALOU: Tu cum vorbești cu tatăl tău?
BIBA: Normal.
MALOU: Nu știu. Mi se pare cam îndrăzneț. Când spui că nu știu multe.
BIBA: Păi nu știi multe.
MALOU: Despre tine?
BIBA: Și despre tot.
MALOU: Dar și despre tine.
BIBA: Da.
MALOU: Nici n-ai cum să știi tot.
BIBA: Nu.
MLOU: Au râs?
BIBA: Cine?
MALOU: Copiii.
BIBA: Chiar și învățătoarea.
(Malou ia o mătură și vrea să iasă)
BIBA: Ce vrei să faci?
MALOU: Vreau s-o plesnesc un pic pe parașută.
BIBA: Buu. Cool. Dar... dacă o caftești, poate o să te declare nebun și atunci
MALOU: Ce pițipoancă. Ce matracucă. Vai, ce m-am enervat.
Ce figurantă. Ce pipiță. Ce fâță ordinară. Dar cu copiii poți să faci asta. Tare.
Rumpumpazant.
BIBA: Rumpumpazant?

MALOU: Ce știu eu. Battabombardistic.

BIBA: Sau Toddermodderanplartistic.
MALOU: Scapidedracușidaidemăsa nesi nesi
BIBA: Maledixtantabumalic
MALOU: Tataa tataa
BIBA: Riba badoing
MALOU: Așa m-am enervat. Deja mă simt altfel. Ce scorpie infectă.
BIBA: Badoing.
MALOU: Dar măcar mă simt un pic mai bine.
BIBA: Chiar?
MALOU: Mai puțin moale și pleoștit.
BIBA: Cool. Apropo, am pregătit micul dejun.
MALOU: Chiar? E un pas mare în direcția independenței.
(Cei doi iau micul dejun)
BIBA: Am o idee. Declarăm boala ta drept dușman oficial.
MALOU: Da și?
BIBA: Și pe urmă luptăm împotriva ei. Sau țipăm la ea. Strigăm că n-are ce căuta în capul tău și să dispară.
MALOU: Crezi că o să ajute?
BIBA: Putem să încercăm.
MALOU: Dar atunci ne trebuie o figură.
BIBA: Ce figură?
MALOU: O păpușă sau așa ceva. Ia dă-l încoace pe Domnul Müller.
(Malou ia un iepure de pluș din patul lui Biba).
Fantomă mizerabilă ce ești, intră în luptă dacă ești bărbat!
(vrea să lupte împotriva iepurelui de pluș)
BIBA: Dar domnul Müller e mult prea drăguț. În nici un caz nu e un dușman. Hai mai bine să fabricăm noi unul.
MALOU: Asta-mi place! Să fabricăm un dușman.
(Malou și Biba fabrică un dușman.)
BIBA: Acum trebuie să-i declari război.
MALOU: Dușmanule! Băi, băi. Stai un pic, tre să mă înarmurez.
BIBA: Nu se zice înarmez?
MALOU: E un cuvânt inventat. Pentru că nu vreau să folosesc arme.
BIBA: Nu trebuie să fie o armă periculoasă.
MALOU: Ai dreptate.
(Malou ia o lingură de lemn.)
Atunci mă înarmez cu asta. Și tu-mi porți scutul? Ca vechii cavaleri?

(Îi pune lui Biba o tavă în brațe)

Pentru cazul în care trage.
BIBA: Momentan nu poate să tragă.
MALOU: Atunci îi facem noi ceva.
(Malou și Biba îi fabrică un dispozitiv de catapultare dușmanului)
Acum avem nevoie de un loc în care să ne adăpostim.
BIBA: Dar nu avem voie să fim prea lași.
(Răstoarnă masa și se ascund în fortăreață).
Acum îl provocăm. Îl jignim țintit, ca să își piardă concentrarea.
(Malou se dă pe mâini cu pastă luminoasă și își îndreaptă mâinile spre dușman)
MALOU: Și cu asta îi derutăm simțurile! Haide!
BIBA: Intrusule ingrat!
Ce fel de lighioană ești tu?
MALOU: N-ai ce căuta aici!
BIBA: Cavalerul meu nu va accepta ca tu să-i descompui și să-i deterorizezi spiritul!
MALOU: Fără supărare, dar deterorizezi e greșit.
BiBA: Măi, dar ce atent ești. Și cum se zice, mă rog?
MALOU: Deteriorezi. Cavalerul meu nu va accepta ca tu să-i deteriorezi spiritul nobil- ah, am spus spiritul nobil, fiule! Mi se potrivește mânușă. Așadar n-o să
accept ca tu să-mi deteriorezi spiritul nobil.
BIBA: Ai două posibilități. Prima: te retragi voluntar.
MALOU: A doua: ești alungat cu foc și arme!
BIBA: Sună sublim! Cu foc și arme!
(Atacă păpușa și declanșează mecanismul prin care aceasta trage cu arma)
MALOU: Ha! Nenorocitule! Nu mă prinzi tu așa de ușor!
BIBA: De obicei alungăm spiritele rele cu găinaț dat prin blender!
MALOU: Și dacă nu ajută, apelăm la tot ce ne oferă bucătăria!
(Aruncă în dușman cu resturile de la micul dejun. Malou vrea să se năpustească asupra dușmanului, dar e prea nestăpânit, astfel încât păpușa cade pe el)
Ah! M-a prins lighioana! Vai, am fost împușcat mortal.
BIBA: Cavalerul meu! E doar o rană mică. O ung puțin cu unt și o să vezi că imediat o să fie mai bine.
MALOU: Vai, chiar m-am rănit. Nu mă mai joc. Ăsta e un tâmpit.
BIBA: Dar l-am declarat dușmanul nostru. Și tu l-ai atacat. Nu tre să te dai bătut așa, cu una, cu două. Îl lăsăm să bată în retragere, a uitat să se aprovizioneze cu
alimente și muniție, așa că trebuie să se întoarcă puțin în patria lui prăfuită înainte să ne poată ataca din nou.
(Biba organizează retragerea dușmanului)
MALOU: Dar nu e drept. S-a aruncat pe mine, și eu m-am rănit. Nu vreau așa. Oricum deja mă simt suficient de nasol. Asta mai lipsea, să mai fiu și atacat.
BIBA: Acum e vina mea că ți-a căzut păpușa în cap?
MALOU: Ai fi putut s-o construiești mai solid.

BIBA: Am vrut doar să te ajut.

MALOU: Să mă ajuți? Ăsta nu-i un joc de copii. Crezi că poți tu să faci ce nu reușesc medicii? Câteodată ai niște idei cam deplasate.
BIBA: Și tu poți fi super răutăcios câteodată.
MALOU: Acum te-ai ofticat.
BIBA: Mereu dai vina pe alții.
MALOU: Eu dau vina pe alții? Ce sensibil ești. Trebuie să înveți să gestionezi critica.
BIBA: N-am nimic împotriva criticii. Dacă e pe bune.
MALOU: Ai crezut că joci joculețul ăsta stupid cu mine și brusc sunt iarăși OK. Dar nu e așa de ușor. Nu știi cum e să fii negru pe dinăuntru, se face atât de negru
înăuntrul meu, de parcă ar fi noapte toată ziua. Asta nu-i una din problemele tale minuscule. Nu e ca faza cu pantalonii. Dacă ți-e somn dimineața, culcă-te mai
devreme.
BIBA: Dar nu mă lași! Nu pot să adorm pe lumină. Dacă seara citești cu voce tare ore în șir. Sau dacă vrei să mergi la zoo în mijlocul nopții.
MALOU: Am făcut-o pentru tine! Voiam să-ți fac o bucurie. Câteodată uit cât de mult te iubesc. Și pe urmă îmi amintesc din nou, de multe ori îmi amintesc brusc,
și atunci mă sperii și mă întreb cum de am putut să uit.
BIBA: Eu nu uit niciodată. Nici în cel mai adânc somn nu uit cât de mult te iubesc.
MALOU: Câteodată nu sunt de treabă, recunosc. Atunci poți să uiți.
BIBA: Mai ales atunci nu uit. Când cineva e mereu de treabă, e mega ușor să-ți fie drag. Nici măcar nu observi.
MALOU: Asta îmi face inima mai ușoară! Simt o avalanșă cum coboară din piept. Mereu ești așa de drăguț și bun și răbdător cu mine. Ar trebui să te mai comporți
și nasol din când în când, ca să îmi amintesc cât de tare te iubesc.
(Biba e puțin jenat.)
De curând te-am observat în cadă, te jucai de-a foca.
BIBA: Dar eu nu mă joc de-a foca!
MALOU: Bineînțeles că te-ai jucat de-a foca. Săpunul ud era peștele, îl lăsai să-ți alunece din când în când din aripă și atunci m-am gândit că n-am mai fost la zoo
de ani de zile. Și copiilor le place să meargă la zoo. De-aia ți-am propus să mergem.
BIBA: A fost drăguț. Dar de ce după miezul nopții?
MALOU: A fost mult mai interesant. În plus, n-am mai plătit intrarea.
(Biba și Malou intră prin efracție la zoo. Mâinile strălucitoare ale lui Malou le folosesc drept lampă).
Bufnițele! Multe animale zac pe timp de zi, sau se ascund.
BIBA: Pssst. Cred că vine cineva.
MALOU: Ascunde-te. E paznicul de noapte. Trece pe lângă noi. Auzi și tu tobele în depărtare?
BIBA: E inima mea care bate.
MALOU: Oh. Nu te speria. Leii sunt în cușcă.
BIBA: Sunt mai speriat ca oricând.
MALOU: Nu trebuie să fii. Uite, vulpile de deșert. Uite cât de lacom le sclipesc ochii. Vor să-l mănânce pe tatăl care s-a strecurat cu fiul lui în grădina zoologică
pe beznă, să-i arate animalele active noaptea.
BIBA: Malou! Nu sunt ochii vulpilor de deșert, e lanterna paznicului!
MALOU: Băga-mi-aș, cred că ai dreptate. Hai, sari gardul!

BIBA: Ă, am rămas agățat!

MALOU: Urcă! Dacă ne prind, o să ne coste o grămadă de bani! Hei rup! Hei rup! Gata. A fost la limită.
(Biba și Malou scapă de paznic.)
BIBA: Am o mega gaură în pantaloni.
MALOU: O repar eu. Mă pricep.
BIBA: La școală o să mă facă iarăși boschetar.
MALOU: Cum? Pe vremea mea era cool să umbli cu pantalonii rupți. În orice caz, excursia noastră nocturnă la zoo a fost mult mai mișto decât în timpul zilei.
BIBA: Da, și eu zic. Privind în urmă.
MALOU: Dar poate că preferi să trăiești o viață de burghez cu Hai să zicem una, una este lunaaaa și chestii din astea. Poate că preferi, dacă ești sincer, să trăiești
într-o familie adoptivă care să aibă un câne sau măcar un hamster.
BIBA: De ce spui asta.
(Biba începe să tremure.)
MALOU: Ce te smiorcăi acum.
(Biba nu răspunde.)
N-am vrut, scuze. Dar e prea mult pentru mine azi.
BIBA: Și pentru mine e prea mult.
MALOU: Hai că fac ceva de mâncare. Asta e ce fac de obicei tații singuri. Învață să gătească și să spele vasele și să le interzică copiilor să bea cola.
BIBA: Fă ce vrei.
MALOU: Ce ai? Ești sictirit. Nu e prea OK! Acum mă simt și mai rău. Data viitoare, mai bine să te abții decât să înrăutățești totul!
BIBA: Știi ceva? Mi-a ajuns. Poate ar trebui să vină ăia de la protecția copilului să mă ia.
(Biba iese. Malou rămâne singur.)
MALOU: Biba! Nu fugi. Sunt bolnav, nu mai știu ce vorbesc! E din cauza dușmanului, el mă lasă să spun tâmpenii. Pentru că mă simt mizerabil. Văd toată lumea
prin lentile negre.
(Se oprește, trist.)
Hai, du-te. Mai bine să pleci. Sunt o povară pentru ceilalți. Sunt contagios. Nu sunt în stare să am grijă de un copil. Dacă ar putea cineva să vadă cum arată în capul
meu. Mâine. Mâine o să fiu mai bine. Trebuie să rezist până mâine. O să treacă. Mereu trece. Până acum a trecut de fiecare dată. Mâine. Mâine. Mâine o să întorc
din nou lumea cu susul în jos. Mâine o să fiu din nou pilot de formula 1 și mecanicii o să îndepărteze frânele.
(Caută în bucătărie după alimente și se apucă de gătit).
Unde mi-au dispărut iarăși ochelarii. Mereu dezordinea asta. Mereu cineva îmi face ordine și pune lucrurile de care am cea mai mare nevoie undeva unde sigur n-o
să le găsesc.
(Caută printre pachetele din dulap).
Unde e piureul de cartofi.
Fix atunci când n-am chef de nimic, lucrurile se ascund de mine.
(Ia un pachet și amestecă conținutul în apă clocotită).
Arată absolut dezgustător.
Ca aracetul.

(Gustă.)
Bleax ce oribil. Dacă tații singuri sunt singuri de mai multă vreme, o să învețe la un moment dat să facă un piure de cartofi ca lumea. Din cartofi adevărați cu unt
adevărat și lapte adevărat. Nu din pungă și cu gust de aracet.
(Intră Biba.)
BIBA: Am stat bosumflat.
MALOU: Am gătit.
BIBA: Am ieșit desculț pe stradă, fără geacă și fără căciulă. M-am așezat pe bancă sub tufa aia de iasomie pleoștită și am așteptat. Am așteptat să vină cineva să
zică: copile, cum să stai să îngheți aici, o să te nenorocești pe frigul ăsta, te ducem la casa de copii pe termen nelimitat, pentru că părinții tăi te neglijează în mod
evident. Dar n-a venit nimeni. Nimeni n-a vrut să mă ducă la cămin. Caraghios.
MALOU: Ți-am zis doar că îți faci griji aiurea. Am gătit.
BIBA: Cred că n-ai chef de nimic azi.
MALOU: Dar eu sunt responsabil pentru tine. De-aia am tras de mine și m-am ridicat din pat. Așază-te. Mâncăm piure.
(Biba se așază, încordat.)
Nu sunt supărat pe tine.
BIBA: Cum adică?
MALOU: Nu sunt supărat că ai stat bosumflat.
BIBA: Ar fi și mai frumos.
MALOU: Cum?
BIBA: Lasă. Nu contează.
(gustă piureul)
Bleax. Ce-i asta?
MALOU: Da, semipreparatele astea nu-s chiar ce trebuie. Toate au gust de aracet.
BIBA: Asta-i otravă curată.
(Biba ia cutia)
Tu ai gătit asta?
MALOU: De ce bagi fața asta?
BIBA: E aracet.
MALOU: Nu pe bune. Credeam că are gust nasol pentru că am avut eu o zi proastă. Pe bune? Aracet? Măcar papilele mele gustative sunt în regulă, și asta e
liniștitor. Dar dacă-mi ascunzi ochelarii, cum să-mi dau seama ce e în cutie.
BIBA: Ai căutat și pe cap?
(Malou se pipăie pe cap și găsește ochelarii).
MALOU: Oh, uite ochelarii. În fine.
(Sună la ușă. Biba și Malou se privesc speriați).
BIBA: Cine poate fi?
MALOU: De unde să știu.
BIBA: Am impresia că ăștia știu că suntem acasă și nu vrem să deschidem.

MALOU: Doar ți se pare. E un gând simpatic, dar e doar în capul tău.

BIBA: Probabil m-au observat când am stat sub bancă sub tufa pleoștită de iasomie. Au văzut prin satelit.
MALOU: Bați câmpii, ai prea multă imaginație. Nu mai citi atâtea comicsuri.
BIBA: Nu citesc comicsuri.
MALOU: Sau prostii de genul. Uite, o să deschid, și pe urmă o să vezi că ai bătut câmpii.
(Sună din nou.)
BIBA: Uite! Nu renunță! Au venit să vadă dacă avem nevoie de ceva, sau ceva de genul. Și pe urmă verifică în fiecare colț. Își plimbă degetele, ca din întâmplare,
peste toate rafturile, să verifice dacă nu cumva s-a depus prea mult praf, și în același timp întreabă cu o voce mieroasă: și, micuțule? Îți place la școală? Nu? Vrei
să ne spui de ce nu-ți place la școală? Nu? De unde ai vânătăile alea albastre pe picioare? Te-ai împiedicat? Vrei să vorbești despre asta? Nu? Dacă vrei să ne spui
ceva ce nu vrei să audă tati, e ok, e ceva normal, nu? Nu? Nu? De ce nu? Nimic? Sigur nu e nimic? Sigur-sigur? Nu e sigur?
MALOU: Calmează-te odată, pentru numele lui Dumnezeu. Uite, deschid.
(Malou deschide ușa. Nu e nimeni.)
Nu e nimeni. Poate erau martorii lui Iehova.
(Biba închide repede ușa.)
BIBA: E o zi caraghioasă azi. Așa bine dispus eram când m-am trezit. Eram odihnit că în vacanță și am urat bună dimineața întregii lumi. Dar acum mi-e somn de
parcă ar fi mijlocul nopții și mi-e frică de sonerie. Și altădată aștept degeaba să sune cineva la ușă.
MALOU: Aștepți să treacă cineva pe aici?
BIBA: Da. Mama. Sau cineva de la școală.
MALOU: Nu-s eu de vină că nu stai cu ea.
BIBA: Știu. Nici nu vreau să stau la altcineva. Te iubesc. Chiar dacă uneori e foarte obositor. Crezi că te dau afară de la muncă?
MALOU: Sută la sută. Sunt prea obositor pentru ei. Pe termen lung sunt prea obositor pentru toată lumea.
Te-ai jucat vreodată de-a înmormântarea?
BIBA: Ce?
MALOU: Hai să ne jucăm de-a înmormântarea. Pun pariu că nu te-ai jucat niciodată de-a înmormântarea.
BIBA: Mereu fac asta. Sunt expert.
MALOU: Chiar? Cu atât mai bine atunci. Eu nu m-am jucat niciodată de-a înmormântarea.
BIBA: Eu îl înmormântez mereu pe domnul Müller. Deja a murit din toate cauzele pe care ți le poți imagina. Printre care și un atentat sinucigaș. Și mai nou a fost
răpus de gripa porcină. A fost rău.
MALOU: Și poate să ducă toate astea?
BIBA: Da, dar îl scot imediat după ce pleacă ultimii participanți la înmormântare, ca să nu fie prea ud, și pe urmă îl usuc cu foehnul, merge super.
MALOU: Atunci mă înmormântăm pe mine azi, da?
Presupunem că am murit și că sunt înmormântat.
Mi-ar plăcea să știu cum se simte chestia asta.
BIBA: Să fii mort?
MALOU: Păi da. Și când ceilalți plâng după tine și așa. Și ce o să spună despre mine. După.
BIBA: Și tu stai comod în sicriu și eu să plâng după tine. Am dreptate?

MALOU: Păi da. Hm. Putem să facem cu schimbul. Sau? Fiecare are voie o dată. Eu vreau să fiu înmormântat într-o cămașă roșie. Și mi-ar plăcea să puneți o
melodie de la Supertramp. Și pe urmă scriem un discurs, pe care unul din noi să-l țină în fața gropii. Și ce spun participanții. Ia dă masa asta la o parte.
BIBA: De ce?
MALOU: Avem nevoie de colțar.
BIBA: Pentru ce?
MALOU: Să-l folosim drept sicriu, evident. În grădină e prea frig. Și să punem fața de masă sub noi, ca să fie mai comod.
(Biba și Malou transformă colțarul din bucătărie în sicriu)
BIBA: Și cum ai murit?
MALOU: În mod tragic.
BIBA: Ah. Dar cum, mai exact? Dacă te-ai sinucis, nu mă joc. Trebuie să fie o moarte naturală. Accident de mașină sau așa.
MALOU: Accidentul de mașină nu e ceva natural. Cum să fie natural?
BIBA: Nu? Hm. Cancer.
MALOU: Durează prea mult.
BIBA: De inimă rănită. Asta sună a ceva.
MALOU: Wow. Nu-i rău. Aș fi putut să mă îndrăgostesc fatal, și iubita mea să fi fost sfâșiată de un leu în timpul unui safari în Sahara. Vai ce înspăimântător. Mă
ia cu fiori.
BIBA: În Sahara nu există lei.
MALOU: Nu?
BIBA: Leii trăiesc în Kenia, de exemplu.
MALOU: OK. Atunci iubirea vieții mele a fost sfâșiată de o leoaică în timpul unei excursii opționale în care puteai să vizitezi plantații de cafea.
BIBA: Din partea mea ok, sunt impresionat până la lacrimi. Dar mai așteaptă cu muritul, și te rog îmbracă-te singur cu hainele în care o să fii înmormântat, adică
înainte să fii informat de vestea tragică. N-am chef să te dezbrac și să te îmbrac, e prea obositor. Aracetul ăla n-a fost prea hrănitor.
MALOU: E puțin înfricoșător că o să-mi reproșezi toată viața chestia cu rușinea.
(Malou pleacă să se schimbe pentru înmormântare. Biba improvizează un speech).
BIBA: Îndurerată audiență. Când spun îndurerată nu mă refer neapărat la faptul că vă doare ceva, dragă audiență, dar anyway. Îndurerată audiență, ne-am amendat
ai.., cu toții aici ne-am adunat, înainte ca trupul acesta de viermi să fie mâncat, am pierdut un membru de seamă al societății noastre, cu toate că nu toți suntem de
părerea asta, mai exact tatăl meu, acum serios, cei din ultimele rânduri vă rog, nu mai râdeți, ne-am adunat aici să deplângem moartea prematură a..., sper că toți
cei care v-ați amendat... scuze adunat aici știu cum mă pot consola după, de exemplu încă n-am playstation, deci ăăă în orice caz, pe de altă parte, ca să fiu scurt și
la obiect, el a fost ăăă, dați-mi voie să vă spun pe scurt, înainte să vă năpustiți asupra bufetului, să vă spun cum era, nu-i deloc ușor să faci un speech de
înmormântare, lăsați-mă să..., era un tip destul de neobișnuit, dacă locuiai cu el nu erai scutit de surprize - Malou!
MALOU: Ce e?
BIBA: Vrei să fii tu sau altcineva?
MALOU: În orice caz, cineva important!
BIBA: Dar am început deja cu un speech despre tine!
MALOU: Atunci trebuie să mă faci important!
(Malou se întinde în sicriul-colțar)

Eu nu știu ce poate să fie / Că-mi sună mereu în urechi / Cu veşnica-i melancolie... Cam mic sicriul ăsta. Unde-mi pun picioarele. O să stau ciuciulete. Hai, zi
speechul ăla.
BIBA: Deci dacă e să vă spun adevărul, tatăl meu a fost un geniu neînțeles. Știu că sună comic, după ce... dacă ați văzut vreodată cum arată la el în casă, deci nu
era tocmai David Beckham, dar asta nu înseamnă nimic, el... vreau doar să spun... el avea o bogăție interioară fantastică. Și bogăția asta interioară din exterior arată
cam caraghios câteodată, recunosc. Dar la geniile neînțelese, dezordinea face parte din program. Și în plus, prezența personalului de curățenie sau a servitorilor sau
a posh-ului super chic sau așa... i-ar fi deranjat creativitatea. Este autorul unui număr impresionant de invenții, care vor dăinui mult după moartea sa, ăăă... Malou.
MALOU: Când intrasem și eu în atmosferă...
BIBA: Dar e o repetiție. Pot să pun întrebări, nu?
MALOU: Ce mai e?
BIBA: Câte invenții ai făcut?
MALOU: Nu le-am numărat. Câteva sute.
BIBA: Și toate sunt în sertar?
MALOU: Pe unele le-am trimis mai departe.
BIBA: Și nu s-a interesat nimeni de ele?
MALOU: Ba da. Doar că ăștia sună mereu în zile nepotrivite. Dacă sună când am o zi proastă, atunci eu spun numai aberații, și ei cred că n-am toate țiglele pe casă
și spun bine mulțumim, și nu mă mai caută niciodată. Și după doi ani îmi descopăr invenția pe rafturile supermarketurilor.
BIBA: Am terminat speech-ul, a ieșit marfă.
Mulțumim pentru atenție. Donații pentru urmașii defunctului puteți face la ieșire. Mulțumim.
MALOU: A, am uitat să ascund testamentul. Ești singurul meu moștenitor.
BIBA: Și ce-o să moștenesc?
MALOU: Păi, invențiile mele. Îl ascund sub saltea, ca să nu cauți prea mult.
(Malou merge în încăperea vecină)
BIBA: Dacă ăștia sună doar în zilele proaste, poate ar trebui să răspundă altcineva la telefon.
(Sună telefonul.)
Ia uite ce repede se mișcă. Da, alo? Casa genialului inventator Laudenbach? Ă... protecția copilului? Ă... nu poate vorbi acum, se îmbracă pentru propria
înmormântare. Deci e... da... îîî... adică e doar un joc, deci dacă... aha... să faceți o vizită, ăăă paăi da, de ce nu, aici e super, îmi place la școală, dimineața sunt atât
de fresh că le urez o zi bună pițigoilor, tomberoanelor și standurilor de biciclete și n-am avut în viața mea nici o vânătaie.
(Malou s-a întors și s-a întins în sicriu. A aprins câteva lumânări și a pornit melodia lui preferată).
MALOU: Gata. E timpul pentru înmormântare.
BIBA: Au sunat de la protecția copilului. Vor să vină în vizită.
MALOU: Asta e o glumă?
BIBA: Nu. Au primit o sesizare din partea unui vecin, că noaptea a țipat cineva foarte tare și se gândesc că mă bați.
MALOU: Cum de le vin idei din ăstea?
BIBA: Cred că e de seara trecută, când mi-ai citit Harry Potter pe voci. O să te sune legat de programarea vizitei.
MALOU: Ce rahat.
(Telefonul sună din nou.)

BIBA: Da. Băga-mi-aș.

MALOU: Ce să facem, nu putem să ne sustragem. Ce pot să ne facă, până la urmă? (Malou ridică receptorul.) Aici genialul inventator Laudenbach, aveți noroc că
l-ați mai prins, se grăbește la o întâlnire importantă, se pregătește pentru evenimentul vieții lui. Dacă vă interesează una din invențiile lui, vorbiți cu managerul
lui- Biba!
(Râzând, Malou îi pune receptorul în mână lui Biba, care face un gest de parcă s-ar feri)
(încet, lui Biba.) Nu te lăsa intimidat de ăștia. N-au ce să ne facă. Și dacă ne fac ceva, o ștergem de-aici. Și nu accepta orice propunere pentru data vizitei.
BIBA: Alo? Sunați într-un moment foarte nepotrivit, așteptăm 100 de musafiri, vreți... ce? (ascultă o perioadă mai lungă.)
MALOU: Amână-i. Câștigăm timp.
BIBA (încet către Malou.): Nu mă întrerupe, Malou, e - (tare)!?
MALOU: Nu suntem obligați să acceptăm. E peste câtevav- e poimâine. Trebuie să ne lase mai mult timp.
BIBA: Tocmai îmi spune domnul Laudenbach (încet, puțin stresat.) Tata!
MALOU: Gândește-te la mizeria de sub canapea.
BIBA: Tata, e...
MALOU: Trebuie să ne dea mai mult timp. Nu înainte de 20. Avem milioane de probleme.
BIBA: Domnul Laudenbach spune că trebuie să ne dați mai mult. Sub 20 de milioane avem o problemă.
MALOU: Dacă nu acceptați, mă stabilesc în străinătate, bum.
(Biba stă încremenit cu receptorul în mână, Malou îl obligă să repete cuvintele în telefon)
Spune-le! Hai! Nu te da bătut.
BIBA: Dacă nu acceptați, mă stabilesc în străinătate, pac.
MALOU: Și copilașul îl iau cu mine. Creația mea, produsul meu!
BIBA: Și copilașul îl ia cu el. Creația lui, produsul lui!! (încet către Malou.) Tata, nu sunt o creație!
MALOU (încet către Biba.): Trebuie să le arăți că nu suntem ultimii fraieri. (Tare.) Atunci nu mai au control asupra noastră.
BIBA: Atunci nu mai aveți control asupra noastră!?
MALOU: Sau în fine, să trimită pe cineva. N-avem nimic de ascuns. În afară de un pic de praf pe după canapea.
BIBA: În fine. Trimiteți pe cineva. Bineînțeles că ținem secret.
(Biba pune receptorul în furcă. Pe urmă sare de bucurie)
Tata! Nu era protecția copilului. Era chestia aia, Na, chestia aia Nas...
MALOU: Nasul? Un nas ne-a dat telefon?
BIBA: Nu, chestia aia cu spațiul și-așa.
MALOU: NASA?
BIBA: Vor să-ți cumpere invenția, și noi am negociat tot mai sus. Am repetat efectiv tot ce mi-ai spus, și acum îți oferă opt milioane pentru pasta luminoasă!
MALOU. Ce? Dar e imposibil, doar am avut o zi proastă azi!
BIBA: Nu crezi că și în zilele proaste se poate întâmpla ceva bun?
MALOU: Te străduiești să mă faci să mă simt mai bine. E drăguț din partea ta.
BIBA: Deci ăia chiar au sunat.
MALOU: Știi ce facem acum?

BIBA: Semnăm contractul și luăm milioanele.

MALOU: Nuu. Ne luăm periile de dinți. Hai, fiule. Igienă orală.
BIBA: Dar...
MALOU: Am impresia că vrei o viață de burghez. Și pe urmă mergem la zoo.
BIBA: Daaa! La zooo!
(se spală pe dinți unul pe celălalt)
MALOU: Băga-mi-aș. Protecția copilului.
BIBA: NASA!
MALOU: Protecția copilului.
BIBA: NASA!
MALOU: Protecția copilului. Hai. Să le deschidem.
Sfârșit

Pamela Dürr (traducere de Ciprian Marinescu) Zonă minată
Pamela Dürr (traducere de Ciprian Marinescu)

Zonă minată
Personaje:
Jasna
Emina
Mulțumiri pentru: Jovanka, Svetlana, Jasmina, Tatjana, Catherine, Alex, Mladen și DJ Auge
PROLOG
Jasna se așază pe catedră și își lasă picioarele să atârne, Emina i se alătură. Se privesc reciproc. Au aproximativ 6 ani.
EMINA: Trebuie să fii și tu nemțoaică?

JASNA: Cei mici trebuie să fie întotdeauna nemți. Altfel nu se joacă nimeni.
EMINA: Ce răutate.
JASNA: Da. Ce răutate. (Emina se așază lângă Jasna. Amândouă își lasă picioarele să atârne.) Și mereu zece contra unu.
EMINA: Și mereu mă gâdilă până nu mai pot.
JASNA (Dă din cap aprobator.): Ce răutate.
EMINA: Da, ce răutate.
(Pauză.)
JASNA: Și ce facem acum până când ne prind partizanii?

EMINA (Ridică din umeri.): Păi ce altceva decât să fim nemți.
(Jasna se ridică, își prinde părul în coadă, își îndreaptă umerii, iese din scenă. Emina rămâne așezată și continuă să-și lase picioarele atârnate.)

Jasna intră în clasă. Este schimbată, o femeie adultă, pe la treizeci și cinci de ani, are două hărți rulate, un atlas geografic mai vechi, un atlas geografic actual,
dosare și foi desprinse pline cu date statistice, o cutie cu scrisori, o poză înrămată, un reportofon. O vede pe Emina așezată încă pe catedră, cu picioarele
atârnând. Jasna este mirată, dar în exterior nu pare surprinsă. Ea se instalează cu uneltele ei la catedră, încercând mereu să o evite pe Emina cât mai discret
posibil.
JASNA (Către elevi.): Voi începe cu o discuție de prezentare. Ein Vorstellungsgespräch. Un exercițiu de imaginație. Cuvânt frumos, apropo:
Vorstellungs-Gespräch. Exercițiu de imaginație. Aproape toate cuvintele mele preferate în germană sunt așa… compuse din mai multe cuvinte. (Privirea ei
rămâne atârnată de Emina. Scurtă iritare, dar Jasna își revine rapid.) Deci un exercițiu de imaginație, asta înseamnă că: eu vorbesc și voi vă imaginați orice. Deci
vă imaginați… o țară. (Emina ridică privirea.) O țară este descrisă în atlasul de geografie drept „covor colorat de popoare, state și culturi”. Are o coastă ca-n
albumele de artă, râuri ale căror culori sunt subiectul poeziei, în munți se realizează filme cu bărbați care privesc grav în depărtare și se fac frați de sânge.
EMINA: Hugh!
(Amândouă fac gestul Winnetou și privesc serios în depărtare. Jasna oprește mișcarea, rânjește în chip de scuze, aleargă din nou în spatele catedrei.)
EMINA: În grădina bunicii de la marginea orașului mare cresc vinete, fasole, ceapă, prune.
JASNA (Încearcă să o acopere. Copiază gesturile Eminei.): Vecinii mei din orașul mai mic se numesc Milanović, Muratović, Baruch, Jukić… Cei de acolo pot
să-și dea seama după numele de familie al oamenilor dacă aceștia provin dintr-o familie creștin-ortodoxă, musulmană, evreiască sau catolică. Își dau seama de asta
imediat, deoarece aici numele de familie a fost adesea prenumele unui strămoș, cum ar fi Milanović, deci din Milano, deci creștin-ortodox, Murat – Muratović,
deci musulman și așa mai departe. Desigur, copiii de aici se prezintă mereu astfel: „Numele meu este Jasna Marković, provin dintr-o familie creștin-ortodoxă, cu
excepția bunicii paterne, care este evreică, iar mătușa mea tocmai s-a căsătorit cu un catolic. Încântată.”
EMINA (În același timp cu Jasna.): „Sunt Emina Hamidović, strănepoata unui musulman pe nume Hamid, părinții mei sunt într-o căsătorie mixtă, mama mea are
rădăcini catolice, tatăl meu este musulman, foarte încântată…”
(Își întind mâinile pentru a se prezenta, brusc se minunează de gest, înainte ca mâinile să se întâlnească, fac o pauză. Izbucnesc în râs. Jasna se întoarce de la
Emina la elevi, rânjește jenată. Încearcă în continuare să o ignore pe Emina cât mai bine.)
JASNA: Evident, prostii.

EMINA: 'dent.
JASNA: Asta e tot…
EMINA (Îi suflă din spate, ca la teatru.): Nici o problemă.
JASNA: … chiar nu e nicio problemă. Trăim împreună. Vreau să zic, TRĂIM. ÎMPREUNĂ.
EMINA: 'dent.
JASNA: Sărbătoresc împreună cu familia musulmană a celei mai bune prietene a mea Emina festivalul Bairám, iar ea vine cu mine când sărbătorim Paștele
ortodox la bunica…
EMINA: 'dent!
JASNA: …oricum sărbătorim cu toții împreună ziua lui Tito, Ziua Muncii și toate sărbătorile comuniste…

EMINA: Ca niște pionieri mândri, cu o fundă și o șapcă cu steaua roșie!
(Emina înaintează și salută steagul.)
JASNA (Încearcă să o strige.): Cântăm împreună în cor…

EMINA: În mare parte fete musulmane!
JASNA: … într-o cameră pe care Biserica Catolică ne-a pus-o la dispoziție pentru repetiții, iar duminicile cântăm mulțumiri în cadrul Liturghiei:
(Emina se duce din nou cu respect lângă Jasna, o fată foarte evlavioasă.)
AMÂNDOUĂ: Aleluia! Aleluia! Aleluia! Hei, aleluia! Aleluia!

JASNA: Pe mai multe voci!
EMINA: 'dent.
JASNA: În fața bisericilor nu stau polițiști. În fața sinagogilor nu stau polițiști.
EMINA: 'dent că nu.
JASNA: În fața moscheilor nu stau polițiști.
EMINA: Putem schimba perechile de pantofi din fața ușii fără ca nimeni să-și dea seama. (chicotește) Dezordinea!
JASNA: O dezordine frumoasă. Apropo, frumoasă expresie. DEZORDINE FRUMOASĂ.
EMINA: Da, frumos.
JASNA: Nimeni nu mă mai crede azi.
EMINA: Dar așa a fost!
JASNA: … evident. (Se uită fix la Emina.) Țara aceea nu mai există.
(Desfășoară harta Iugoslaviei cu grupurile etnice de populație desenate colorat, în spatele căreia dispare Emina.)
JASNA: Când eram mică, se numea Iugoslavia.
(Jasna o împinge ușor pe Emina înapoi cu harta până la nivelul tablei. Jasna fixează harta de tablă și scrie deasupra ei cu cretă: „IUGOSLAVIA 1978”. Se așază
pentru o clipă pe catedră.)
JASNA (Încearcă să găsească un nou început.): … Tovarășe Tito! (Își scotocește prin lucruri după poza înrămată a lui Tito, o scoate și o atârnă pe tablă. Se
străduiește să adopte un ton mai distanțat.) … Tovarășul Tito a condus țara noastră cu o mână autoritară. Mitul luptei partizane comune a tuturor iugoslavilor
împotriva fasciștilor germani a ajutat, după marea vărsare de sânge din al Doilea Război Mondial, să trăim împreună în pace timp de cincizeci de ani. Idolii
copilăriei mele au fost eroii filmelor partizane, mai ales Valter (Emina rostește ecoul numelui cu timbru cuceritor), salvatorul Sarajevo-ului. (Pune pe tablă poza
lui Valter, decupată dintr-o revistă ilustrată.) Filmele au fost difuzate de atâtea ori la televizor încât cu toții puteam să repetăm cuvintele. Tovarășul Tito a
proclamat: „Trăiți ca și cum ar fi întotdeauna pace și fiți pregătiți de parcă mâine ar izbucni războiul!”. (Emina vorbește cu o ușoară întârziere, sună ca o emisiune

radio veche.) Noi, pionierii, și toți copiii iugoslavi, noi toți (gesticulează în jurul hărții, pe care sunt marcate diferitele grupuri etnice), bosniacii musulmani, sârbii
creștin-ortodocși, croații catolici și toți ceilalți, toți ne jucam împreună, în fiecare zi:
(Emina se repede din nou în față.)
AMÂNDOUĂ: Nemți și partizani!

JASNA: Joc cunoscut aici ca „De-a v-ați ascunselea”, cred. (Ea o privește pe Emina în ochi. Zâmbește.) Așa ne-am cunoscut. Erai bună în rolul „nemțoaicei”…
(Emina se ridică balansându-se de pe catedră și se uită încruntată în îndepărtare.)
EMINA: „Ciudat…”
JASNA (Către elevi.): Filmul meu partizan favorit!
EMINA: „De când sunt la Sarajevo îl caut pe Valter și nu-l găsesc. Acum, când trebuie să plec, știu cine este.”
JASNA: „Știți cine este Valter??? Spuneți-mi imediat numele lui!”
EMINA: „O să vi-l arăt. Vedeți acest oraș?”
JASNA: Cameră panoramică peste Sarajevo, panoramică, panoramică, panoramică, panoramică…
EMINA: „ACESTA este Valter.”
(Amândouă cântă melodia finală din Valter brani Sarajevo3).
JASNA: Primele mele cuvinte în germană. Scena finală din filmul Valter apără Sarajevo, în care fasciștii germani recunosc neputința de a-i învinge pe partizanii
iugoslavi…
EMINA (o întrerupe): „Jasna! Rapid! Partizanii au nevoie de ajutorul nostru!” (Rupe un cearșaf în bucăți și leagă superficial doi elevi între ei.)
JASNA (rânjește.): Mai târziu, când frățiorul Eminei a fost suficient de mare pentru a fi neamț și a-și învăţa textul pe de rost, noi două am devenit asistente
medicale partizane. (Ea scrie deasupra panoului anul „1980”.)
EMINA: „Sunt prea mulți! (Către doi elevi.) Mirela! Tovarășă Mirela! Și: tovarășe Milan! Trebuie să mărim infirmeria! Așezați răniții lângă bolnavii de tifus!
Dacă doar tovarășul Valter poate ține fortul…”
JASNA: Emina…
EMINA (Se apleacă în adăpostire în fața catedrei.): „Trag în noi de pe deal. Tovarășe Milan! Păstrați acoperirea… NUUUUUUUUUUUUUU!!! Trebuie să-l trag
afară din linia de foc…”
JASNA: Emina… (Încearcă să o rețină.)
EMINA: „Lasă-mă…” (Ea aleargă prin perdeaua imaginară de gloanțe. Este lovită de mai multe gloanțe.)
JASNA: EMINA!!! (Emina rămâne întinsă cu membrele răsucite.)
3
Valter apără Sarajevo, film din 1972, în regia lui Hajrudin Krvavac, în care a debutat ca actor Emir Kusturica (nota LiterNet)

(Un moment de liniște.)
JASNA (Șoptește.): Emina…

EMINA (Brusc trage un foc de armă în sus.): „Tovarășă?” (Rânjește.)
JASNA: M-am săturat să joc același lucru iar și iar.
EMINA: Ai dreptate. Facem altceva. (Ea desenează pe tablă.) Podul peste Neretwa – aici nemți – aici partizani – așa – apoi cartușele – cine nimerește pe cine –
așa – și-așa – și-apoi așa – și-apoi sânge, sânge, așa, izvoare și apoi bălți, așa – și-așa…
JASNA: Desenezi bine. (Șterge un semn roșu de cretă de pe fruntea Eminei. Emina se uită la ea radiind.)
EMINA: Chiar?
(Emina continuă să deseneze harta și adaugă schițând în grabă Germania/Berlin. Întoarce poza lui Tito și o atârnă lângă anul „1980”.)
EMINA: Apoi, nu mult mai târziu, brusc, eroii noștri s-au dovedit a fi din Germania.
JASNA: Măcar ei fac muzică acolo…
EMINA: Ba-ba-ba-uuu… (Ea cântă intro-ul la „Absolute Beginners” – David Bowie, împletit cu următorul text al Jasnei.)
JASNA: În Berlinul de Vest. Iggy Pop. Nick Cave. Și Bjork!
EMINA: Și David Bowie…
JASNA: Momentul pervazului ferestrei…
EMINA (Cântă.): I’ve nothing much to offer
There’s nothing much to take
I’m an absolute beginner
But I’m absolutely sane…
JASNA (În același timp.): … Pe pervazul ferestrei din fața sticlăriei de la noi de pe stradă, acolo ne întâlnim cu prietenii, iarna, primăvara, vara, mereu afară, căci
bani pentru cârciumi nu avem…
EMINA (Cântă.): As long as we’re together
The rest can go to hell
(Sugerează mișcări de dans sincrone.)
AMÂNDOUĂ: (Cântând.) I absolutely love you

But we’re absolute beginners…
JASNA: … Pervazul nostru este buricul Pământului, se învârte în jurul propriului ax tot timpul cât trăim, vorbim, râdem, cântăm, ne îndrăgostim, ne despărțim, ne
îndrăgostim din nou și vorbim, vorbim, vorbim… Despre eroii din Germania și cei de lângă noi de pe pervaz…
EMINA (Cântă.): With eyes completely open
But nervous all the same

JASNA: …eroul cu cămașa deschisă. (Emina o ghiontește pe Jasna, ele chicotesc.) Eroii cu Nike-urile. Eroul tău cu eșarfă cu stele prinsă în jurul capului. Al meu,
care știe să cânte la chitară…
AMÂNDOUĂ: (Cântând.) If our love-song could fly over mountains…
JASNA: Apoi alți eroi, complet noi, au început să răsară în Iugoslavia ca din pământ, precum ciupercile, încă de la moartea lui Tito (Jasna arată imaginea
inversată). Eroii s-au înmulțit tot mai mult și între timp Iugoslavia aproape că pocnește de atâți eroi, toți cântă, niciodată nu s-a cântat atât de mult în țara asta și
cântecele nu sunt frumoase…
EMINA (trâmbițează): Soarele va străluci din nou și Serbia nu este mică, nu e mică, și tatarataa! Să-i lăsăm pe eroii bosniaci să trăiască…
JASNA: Și într-adevăr, într-adevăr, Iugoslavia face poc (Rupe harta în două, fisura se întinde între Croația și restul Iugoslaviei), cusăturile hărții fac poc, prea
mulți eroi pentru o singură țară. Oamenii își construiesc apărarea, la început, cu cântecele…
EMINA (trâmbițează): Taratata!
JASNA: … apoi cu steagurile, apoi cu armele…
EMINA (Dansează pe mese, bate din picioare și din palme. Cântă.): … să fim curajoși, noi, poporul cel mai bătrân și blablabla eliberați de jug și taratata! și…
JASNA (o întrerupe): Ce e cu maimuțăreala asta clișeistică de circ? Cine spune că la noi se dansează toată ziua pe mese? Eu nu dansez niciodată pe mese!
NICIODATĂ nu dansez pe mese! (Ea pornește reportofonul.) Eu mă uit la televizor.
(Înregistrarea de pe reportofon: „… situația din Slovenia.” Emina scrie pe tablă: „2 august 1991”. „Indiferent de armistițiul din 30 iulie, ostilitățile din Croația
continuă să crească.” Emina se așază lângă Jasna, care își îmbrățișează genunchii. Se uită împreună la reportaj. „Armata Populară Iugoslavă a pornit-o spre
Osijek, Kostajnica și Dalj cu artilerie grea și rachete…”.)
(Reportajul continuă în timpul dialogului: „… împotriva unităților croate, pentru a opri mișcarea croată pentru independență. Orașul Kostajnica este cunoscut
începând de astăzi ca recucerit de Garda Națională Croată. Luptele sunt în plină desfășurare în numeroase orașe și sate din Croația; în Iugoslavia sunt acum peste
50.000 de oameni care caută refugiu. Încercarea reînnoită a delegației CE de a ajunge la un acord între prim-ministrul iugoslav Marković, președintele Republicii
Serbia Milošević și președintele Republicii Croate Tudjman pentru a stabili o încetare a focului în Croația a eșuat astăzi în boicotul întâlnirii finale a delegației
sârbe. Președintele sârb Milošević a spus că reprezentanții CE sunt întotdeauna bineveniți ca politicieni, diplomați sau oameni de afaceri – dar nu sub forma unei
forțe de menținere a păcii…”.)
EMINA: Sârbii ăștia de căcat sunt complet scăpați de sub control.
(Jasna se uită la ea.)
EMINA: Adică… nu tu… Vreau să zic… ACOLO!
(Jasna își îndepărtează privirea.)
JASNA: Croația… E la fel de departe… ca și Uganda. N-o să vină la noi. Aici suntem în Bosnia! Nu se poate.
EMINA: Acolo e război.

JASNA: La fel de departe ca Uganda. Imposibil de departe.

EMINA: 200 de kilometri… Ce se întâmplă dacă și Bosnia se destramă?
JASNA: Ce se întâmplă acolo… (Dă din cap spre televizor.) Asta nu vine la noi. imaginează-ți cum ar fi. (Pauză. Clătinând din cap.) Nu se poate! Tu ai lupta
împotriva mea, „musulmanco”?
EMINA: Doar nu eu…
JASNA: Nici măcar nu merg la biserică!
EMINA: Deci Paștele…
JASNA: Da, și ai fost cu mine! De ce vrei să tragi linie aici? Bosnia este foarte amestecată! Asta ar fi… un abator aici… (Oprește televizorul.) Doar nu suntem cu
toții nebuni.
EMINA: Îl cunoști pe Mirsad? Fratele Munirei? El a spus că te-ar lega dacă „problema ar cere-o”.
JASNA: Ah, Mirsad e un idiot.
EMINA: Nu e nimic personal.
JASNA: Uită-l.
EMINA: Nu are nimic împotriva ta „personal”.
JASNA: A fost mereu prostul clasei.
EMINA: Știai că are o armă?
JASNA (Explodează.): La naiba, și ce încerci să-mi spui? În niciun caz, sârbii nu sunt scăpați de sub control! Uitați-vă și voi cui le puneți pistoale în mâini!
EMINA: Vreau doar să spun că… trebuie să fim atente. (Pauză.) Poate ai dreptate. Uită-l. Nici măcar nu arăți ca o sârboaică adevărată. (Pauză.) Scuză-mă.
(Pauză.) Of, la naiba! N-ar trebui răsplătiți toți idioții mereu pentru rahatul pe care îl scot pe gură. Răsplătiți cu atenție, vreau să spun. Și cu frică. Și cu timp de
vorbire la televizor. Și cu onoruri și posturi și monumente. Când o să devin președintă, o să dau medalii pentru lucrurile cu adevărat importante. Ordin pentru cei
care trec cu vederea idioții. Insignă pentru ignorarea discursurilor incendiare. Și monumente pentru cele mai frumoase săruturi. Plăci de alamă pentru cele mai
bune nopți de dragoste. Mențiuni de onoare pentru cele mai consecvente abdicări. Premii Nobel pentru blugii care stau cel mai bine! Imagini statice cu cele mai
crocante funduri! Lumea ar fi mai frumoasă.
JASNA: Cu siguranță. (Ele râd) Nu te întoarce la Sarajevo. Rămâi aici, Emina. Am nevoie de tine aici.
EMINA: Trebuie să mă întorc la universitate luni. Dacă vreau să devin președintă, am nevoie de cel puțin o diplomă de facultate. (Chicotește) Vino cu mine! Ce
mai faci aici în cuibușorul ăsta? Vrei să fii chelneriță toată viața?
JASNA: O știi pe mama. (Se maimuțărește imitând-o pe maică-sa.) „În vremurile astea…” „În primul rând trebuie să-ți câștigi banii tăi…” „Locul tău este cu
familia…” „Cine știe ce se mai întâmplă la Sarajevo…”
EMINA: Îți rezerv un loc. Și în weekend o să fiu din nou aici. (Cântă.) Well if my love is your love / We’re certain to succeed! (Se retrage la tabla din fundal.
Scrie o nouă dată: 5 aprilie 1992.)
JASNA: Mă uit singură la acest reportaj TV. Transmiterea în direct a unei demonstrații de pace a tuturor grupurilor etnice în Sarajevo, zeci de mii de oameni sunt
pe străzi.
(La televizor, un grup mare de oameni strigă în același timp: „ȚARA MEA ESTE IUGOSLAVIA!”, „TERMINAȚI CU RĂZBOIUL!”… apoi împușcături, țipete,
alergături.)

JASNA: Lunetiștii trag în mulțime de pe acoperișul hotelului „Holiday Inn”…
(În fundal, Emina continuă foarte încet să picteze tabloul copilului pe tablă, prelungind o linie roșie de foc, astfel încât să pară din spate că ar fi lovită ea însăși.)
O femeie fuge peste stradă, o vezi doar din spate, aleargă, aleargă de-a lungul străzii. Este lovită în spate. Cade cu fața la pământ. Transmisiunea este întreruptă.
(Emina îngheață și imită sunetul BIIIIP-ului de la televizor.)
JASNA: Este război în Bosnia. La noi.
(Emina începe să întunece ferestrele.)
JASNA (Către elevi.): Reportajul TV nu este singurul care va fi întrerupt. Liniile telefonice vor fi tăiate. Oficiul poștal se va închide. Nu mai avem voie să ne
părăsim orășelul. Nicio șansă de a comunica cu lumea exterioară. Sub patul meu se umple o cutie cu scrisori către Emina, care nu mai ajung la ea la Sarajevo…
(Jasna aprinde o lanternă.)
JASNA (Citește.): „Zenica, 15 aprilie 1992. Eminaemina, ce mai faci? Îți scriu din orașul nostru capsulă. Aici este o gaură neagră în care toată lumea dispare.
Prietenii noștri pleacă fără să-și ia rămas bun. Fără să-mi spună la revedere! Nu mai au încredere în mine. Ei fug din fața vidului, pe front sau în exil. Și vin
refugiați musulmani din zonele ocupate de sârbi, orășelul nostru se prăbușește de atâția oameni, școala este închisă, refugiații sunt repartizați pe camere, mâncarea
este puțină, spațiul îngust, pute, toată lumea este bolnavă…”
(Jasna aprinde o altă lanternă.)
JASNA: „Zenica, 30 aprilie 1992. Eminaemina, azi am văzut pentru prima dată turbane în casa scărilor noastre, turbane!… trupele islamiste, ele sprijină armata
voastră, nici ție nu ți-ar plăcea de ele… Au impus restricția de a părăsi domiciliile și trimit femeile în fuste scurte acasă. Părinții mi-au dat un nume musulman ca
să mă poată striga pe stradă, a devenit periculos să fiu sârboaică aici…”
(Aprinde o altă lanternă, scrie pe perete cu lumina.)
JASNA: „Zenica, 10 iunie 1992. Eminaemina, mi-e atât de dor de tine, ești la 70 de kilometri sau mulți ani lumină distanță, în Sarajevo, care acum este înconjurată
de trupele sârbe, și anii lumină de distanță devin un zid izolat fonic și fiecare „Ce mai faci?” (Emina înregistrează fragmente din propozițiile Jasnei și le derulează
în loop) pe care îl țip împotriva zidului cade la pământ, se rotește în capul meu de jur împrejur ca un ecou, se aruncă împotriva pereților craniului meu ca un animal
captiv și mă înnebunește.”
(O altă lanternă.)

JASNA: „18 februarie 1993. Eminaemina, o iau razna, de aproape doi ani sunt blocată aici în spațiul ăsta în care nu e aer, de-aici fuge oricine poate, indiferent
cum, prietenii noștri își iau câte un pistol și fug pe front, Edin a plecat, Denis a plecat, poate se împușcă undeva unul pe celălalt, Munira a sărit de la etajul
unsprezece, foarte mulți dintre prietenii noștri iau heroină, n-o să crezi, e atât de ieftină acum în război, mai ieftină decât țigările, o modalitate ieftină de a uita, o
cale de a muri mai calm… dar eu una nu vreau! Îmi doresc în continuare atât de multe, vreau să mă culc cu bărbați, să beau, să mă droghez, să fiu high, măcar să
fiu high când or să mă…”
JASNA: „25 iunie 1994… încă un an în vid-vid-vid, viața se desfășoară în altă parte, timpul e o mlaștină grea, trebuie să ies, Eminaemina, trebuie, trebuie să plec
de aici, vreau să trăiesc, să trăiesc din nou.
Valiza mea este împachetată și ascunsă, nimeni nu știe, Eminaemina, trebuie să plec din Bosnia, trebuie să…”
JASNA: „13 septembrie 1994. Eminaemina, plec din orășelul nostru, plec din țara noastră, singura cale e prin Serbia, Eminaemina, poate mă înțelegi, fug în
Serbia, acolo nu sunt lupte, la unchiul Zoran în Belgrad, pentru mine e singura cale de ieșire. Eminaemina, plec. (Ea stinge lanternele.) Plec fără să-mi iau
rămas-bun.” (Eliberează ferestrele ca să intre din nou lumină, deschide un geam și se uită pentru o clipă afară.) Minune după minune s-a întâmplat pe drumul din
orășelul nostru spre Belgrad. Cineva m-a ajutat, deși nu mă cunoștea, și m-a luat cu el în mașină. Și în fața baricadelor sârbești a pus o casetă cu șlagăre sârbești
(Emina, care stă pe jos în fața primei bănci cu reportofonul, fredonează un șlagăr de Ceca Raznatović). Și în fața baricadelor bosniace a atârnat mărgele de
rugăciune musulmane în jurul oglinzii retrovizoare (Emina schimbă melodia) și am ajuns la următoarea oprire. Am cumpărat un bilet. Și autobuzul s-a dus la locul
care era scris pe bilet. Și nu am fost opriți și sortați, bărbații… pe front… și femeile… Și am ajuns la destinație… (Își trasează calea de evacuare pe hartă cu
degetul. Apoi scrie pe tablă: „Belgrad, 21 septembrie 1994.”) La Belgrad, însă, miracolele nu s-au încheiat încă. Până și războiul se schimbase, o minune!
Apărătorii de acasă erau aici agresorii, agresorii de acolo eroi aici, eliberatorii de acolo, criminali de război aici… Oamenii erau șocați când am spus: „Nu, prietenii
mei musulmani nu m-au violat…” (Îl imită pe unchiul ei.) „Dacă ți-a plăcut atât de mult acolo, de ce ești aici?”
Trebuie să plec de aici, și de aici, trebuie să… Nu pot pleca în străinătate din cauza embargoului, sunt blocată aici… Dar pot să mă înregistrez în Germania ca
studentă dacă, dacă, dacă… (Se așază pe un scaun liber, cu spatele la elevi.) … voi trece testul de germană. (Începe să decline.) Ich bestehe, du bestehst, ersiees
besteht… Învăț limba germană la fel de obstinat ca și cum ar însemna viața mea. (Declină.) Ich gelte, du giltst, ersiees gilt, wir gelten, ihr geltet, sie gelten. Gelten,
galt, gegolten. Ich gehe, du gehst, ersiees geht, wir gehen, ihr geht, sie gehen. Gehen, ging, gegangen. Ich habe, du hast, ersie… ich habe… Încă mai am acest
număr, numărul de telefon al Mirelei, Mirela se află la Düsseldorf, încă de… dinainte de război, am stat în aceeași bancă pe tot parcursul școlii elementare, ea o să
mă ajute…
MIRELA (Actrița care o joacă pe Emina vorbește în microfonul reportofonului.): Mirela Muratović?
JASNA: Mirela! Mirela, eu sunt, Jasna! Jasna de la școala elementară…
MIRELA: Jasna… tu? Chiar ieri vorbeam cu Emina despre tine…
JASNA: Emina?
MIRELA: Emina, da, e la Berlin de un an și jumătate…

JASNA: A ieșit… dar Sarajevo este… îngrădit…

MIRELA: A scăpat prin tunelul de sub pista aeroportului, psihopații sârbi, sunt bolnavi, tot-tot au făcut praf toți niște infractori, sârbii ăștia… (Își ține respirația.)
Jasna? De unde mă suni?
JASNA: Din Belgrad, Mirela, eu… sunt în Belgrad, în sfârșit în siguranță, în sfârșit, în sfârșit pot să sun din nou, nu-ți poți imagina… nu-ți poți imagina cum
acasă… în Zenica… orășelul nostru este complet…
MIRELA: Să nu mă mai suni niciodată.
JASNA: Eu…
MIRELA: Mă suni din Serbia.
JASNA: Eu… okay…
MIRELA: Nu mă mai suna niciodată, Jasna. M-ai înțeles. Niciodată. (Închide.)
JASNA (Se holbează drept înainte pentru o clipă. Fără a scoate niciun sunet.): Cursul de germană este biletul meu de plecare de aici, cu diploma mă pot înregistra
în Germania ca studentă. Ich kann, du kannst, ersieskann, wir können, ihr könnt, sie können. Können, konnte, gekönnt. GekONNt, gekonnt. Ich habe, du hast, er…
Ich habe, du hast… Ich… haben, hatte… mi-e frică să o sun pe Emina. Luni întregi m-am ferit de asta. Ferit: drücken. Drücken, drückte, gedrückt. Nu ne-am mai
vorbit de doi ani. A vorbi: sprechen. Sprechen, sprach, gesprochen… gesprach… ge… Rahat. „Rösslein, Rösslein, Rösslein rot, Rösslein auf der Heiden!!!”4
Limbă de rahat. Dacă Emina nu mai vorbește cu mine… Nu pot să îndur asta: ich ertrags nicht. (Aleargă la tablă, scrie.) Ertragen, ertrug, ertragt… ertRUG,
ertragen, ertrug… eu… (Ea scrie: „Belgrad, 12 februarie 1994”. Stă cu fața la tablă. Continuă să scrie cifrele: „0049 30 44 04 33 5…” trage aer în piept „…2”.)
EMINA (Vorbește în microfonul reportofonului.) Da, alo?
JASNA (Rămâne la tablă, cu spatele la Emina.): Emina.
EMINA: Jasna. Unde ești?
JASNA (Pauză.): Belgrad.
EMINA: Jasna… (Pauză. Ele plâng.) Vorbim data viitoare.
JASNA: Da. Da! Vorbim data viitoare.
(Jasna scrie pe tablă: „Berlin, 12 mai 1995”. Emina se ridică. Jasna se întoarce. Se uită una la alta.)
EMINA: Trei ani…! (Atinge obrazul Jasnei. Se îmbrățișează.) Vii cu mine. Locuiesc la Helmholtzplatz, o casă ocupată, plină de ilegali, ciudați, artiști șomeri, toți
fără un acasă. O să te simți bine. În primul rând vii la mine. (Se urcă pe o masă și o ajută pe Jasna să se urce și ea.) Și o să ți-o explic… Noua și frumoasa lume
de-acolo de-afară.
(Posibil un fragment șoptit din cântecul „Aleluia” de la început. Amândouă se așază pe masă. Emina o piaptănă pe Jasna.)
EMINA (Un flux de cuvinte de neoprit.): Toți sunt nebuni. Oamenii de aici. Toți nebuni. Ei trăiesc normal aici, locuiesc aici absolut normal și nu apreciază asta.
Incredibil. Pot să studieze, pot să meargă pur și simplu la universitate, pot să traverseze strada fără să le fie frică de lunetiști, aici apeși singur butonul de schimbare
4
Din poemul lui J.W. Goethe Heidenröslein / Trandafirul de câmpie, în traducerea oficializată în română: Roșu, roșu trandafir, Floare de răsură. – n.tr.

a culorii la semafor, există un buton, îl apeși și un semnal merge direct către… nu știu… butonul raportează: „Vreau să traversez strada, mașinile să se oprească!”
Și BLING! E verde!
JASNA: Prostii…
EMINA: Jur! Toți sunt nebuni aici, pe bune, ei pun zahăr în prăjitura cu brânză, și nimeni nu te întreabă câți ani ai, sau despre copii, familie, soț… nimeni! Ei cred
că ți s-ar părea incomod, „Privatsphäre” așa se numește aici, frumos cuvânt, „a respecta sfera privată”, ei cred că e grozav, tu, aici sunt apartamente uriașe care nu
au cadă! Iar toaleta se află la o jumătate de treaptă mai jos, în casa scării! În schimb sunt străzi separate pentru biciclete, asta e normal, multe lucruri sunt normale
aici, absolut normale, ei habar n-au, habar n-au câte lucruri sunt normale aici, nu își prepară iaurtul singuri în casă, iaurtul nu costă douăsprezece milioane de
dinari, ei au 42 de feluri de iaurt, 42!, le-am numărat, îl poți cumpăra gata făcut și știi pe ce se enervează? Pe vreme.
JASNA: Au ceva împotriva sârbilor?
EMINA: Nu chiar împotriva sârbilor. Important este să nu te întinzi pe sacoșele lor.
JASNA: Să ce?
EMINA (chicotește): Să nu stai pe banii lor. Ei numesc asta „să nu te întinzi pe sacoșele lor. Auf der Tasche liegen.”, frumoasă expresie… (chicotește) Deci,
important este să nu fi un caz social. Să studiezi. Să studiezi e bine. Să ai un job e bine. Atunci poți să fii și sârb.
JASNA: Dar eu n-am nici un job.
EMINA: Tu vii cu mine.
(Emina ia un teanc de lenjerie de pat de sub catedră. Amândouă golesc catedra și fac cu cearșafurile un pat din ea.)
EMINA: … Ține colțurile… și trage! Exact… Și îndoaie sus… și jos… aici… așa… asta se numește „a plia perfect: falten”, asta e important, șeful verifică
mereu… trage puțin în jos… și… grozav…
JASNA: Falten…
EMINA: Cu F, de la falten: a plia.
JASNA: Limbă de rahat.
EMINA: Germana este grozavă… atât de elegantă.
JASNA: Da, super elegantă. „Rösslein, Rösslein, Rösslein rot, Rösslein auf der Heiden”…
EMINA: Aceste expresii. „Sunteți de invidiat. Sie sind zu beneiden”. Super. Sau aceste cuvinte compuse. Le poți compune singur! Și eu am deja o grămadă de
cuvinte, care sunt atât de precise, super, nici cum să le traduci deloc în sârbo-croată! De exemplu „Duldung” – primul meu document oficial aici, Duldung, în
sfârșit! Dar explică asta în sârbo-croată, deci în Germania am fost „geduldet”, ai putea spune tolerată, dar nu descrie sută la sută, e prea pozitiv, mai degrabă…
nevăzută cu plăcere, dar dacă n-avem încotro… despre permis de ședere nici nu vorbim, iar să muncești, haha, doar cu autorizație specială, deci mai degrabă un fel
de deportare suspendată, deci cumva… până când o să găsească altceva pentru mine… dar mai întâi, deocamdată… cam așa…
JASNA: Duldung, da. Super cuvânt.
(Ele își schimbă pozițiile între ele. Jasna întinde un cearșaf. Își fac un pat într-o manieră deja mai exersată.)
JASNA: Am devenit mai rapide.

EMINA: La 78 de paturi pe zi…

(Ele lucrează, în tăcere.)
EMINA: Ai vești?
JASNA: De auzit se aud multe. Tu?
(Emina respiră adânc.)
JASNA: Unchiul Zoran zice că bunica și părinții mei s-au putut salva inclusiv în partea sârbă.
EMINA: Unchiul Zoran.
JASNA: Cel cu fiul, Milan, îl cunoști.
EMINA: Cel cu fiul.
JASNA: Întotdeauna ne jucam nemți și partizani cu el…
EMINA: Cel care-a plecat pe front.
JASNA: A fost recrutat.
EMINA: Cetnicul.
JASNA: Ei… și ce altceva să facă…
EMINA: Nu fi naivă.
JASNA: I-am trimis bani pentru un curs de germană. În curând o să iasă de-acolo.
EMINA: Ai făcut ce?!?
JASNA: I-am… eu… da, i-am. Unchiul Zoran m-a ajutat să ies. Îi datorez…
EMINA: Tu ești conștientă de ce-au făcut?
JASNA: La naiba, da, dar nu… tu ce crezi că…
EMINA: Tu știi ce-au făcut cetnicii…
JASNA: Dar tu știi ce-a făcut cealaltă tabără? Ai fost acolo? La Belgrad se spun exact aceleași povești, dar despre voi! Literalmente!
EMINA: Vrei să spui că nimic din toate astea nu s-a întâmplat?
JASNA: Nu știu. Nu mai știu pe cine să mai cred.
EMINA: Crede-mă PE MINE! Eu am fost acolo! Și am văzut, în fiecare zi, cum lunetiștii sârbi…
JASNA: Vrei să spui că armata bosniacă…
EMINA: N-ai nici cea mai mică idee!!!
JASNA: Am văzut cum au deschis închisoarea din Zenica și i-au trimis pe toți pe front— pe toți. Hoți, ucigași în masă, criminali. Chiar crezi că bosniacii s-au
purtat mereu cavalerește pe front?
EMINA: OK, bine. Te-ai jucat cu cetnicul „nemți și partizani”. Frumos, da. Atunci sigur îți aduci aminte de fratele meu mai mic. Și cu el te-ai jucat „nemți și
partizani”… Știi ce i-au făcut? Și soției lui? Și celor doi…

(Jasna își acoperă urechile și cântă tare, în timp ce Emina își mișcă mută buzele în timp ce continuă cu textul [inaudibil]: „…micuți ai lui? Au fost ridicați
noaptea și duși la râu împreună cu alți doisprezece. Pe pod, li s-a tăiat gâtul ca vitelor la sacrificare. Lui nu, pe el doar l-au violat cu bastonul de poliție în fața
soției. Și apoi pe ea. El aproape că era mort când l-au aruncat de pe pod, nici măcar nu s-au obosit să-l împuște. Știi oare…” Emina îi împinge Jasnei mâinile jos
de pe urechi şi aceasta se oprește din cântat.)
EMINA: … ce mi-a spus? Dacă izbucnește războiul, ia o armă și împușcă-i pe toți cei pe care-i iubești. Împușcă-i pe ei și apoi pe tine…
(Jasna se uită în ochii ei și îi cântă în față. Emina îi pune mâna la gură. Jasna îi pune Eminei mâna la gură. Stau așa pentru o clipă. Apoi se eliberează și își pun
frunțile în palmele celeilalte. Murmură.)
EMINA: Nu-ți pierde nervii…

JASNA: Să nu cumva să-ți pierzi…
EMINA: Speranța.
JASNA: Să nu cumva să-ți pierzi încrederea…
EMINA: că totul…
JASNA: că totul…
EMINA: o să fie bine…
JASNA: o să fie bine…
(Următorul text îl vorbesc încrucișat, ca pentru ele însele, în timp ce efectuează un ritual de lucru mecanic absurd cu cearșafurile.)
JASNA: Nu-mi asum nicio vină. N-o să fac asta. Dacă o să mă rușinez de originile mele, o să mă fac vinovată. Și nu sunt vinovată. Și nu o să-mi neg familia.
Toate astea s-au întâmplat, da. Dar eu una nu le-am făcut. Eu nu le-am făcut. EU nu le-am făcut! Și n-o să permit să mi se inoculeze asta. Nu familiei mele. Nu
celei mai bune prietene ale mele. Vreau să știu doar ce se întâmplă între ea și mine. Doar între ea și mine. Nu „între noi” și „între voi”. Nu-mi asum nicio vină.
EMINA: N-avem voie să uităm asta. Eu n-am voie. N-avem voie să uităm ce s-a-ntâmplat! Și să continuăm ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Așa începe mereu
totul. Oamenii uită. Uită cine le este prieten, cine le este vecin, uită ceea ce împart, dau la o parte asta, ca să facă loc unei idei nenorocite. Și apoi se dezlănțuie
iadul. Și când reușesc să se salveze, uită din nou? De data asta lucrurile rele, pur și simplu le uită? Și-apoi din nou sunt de vină vecinii? Drăguțul de unchi? Băiatul
slab și bâlbâit cu care te-ai jucat în copilărie? Ucigașii de ieri? Și ce se întâmplă, se uită?… Până data viitoare? Eu una nu uit! Eu nu uit.
AMÂNDOUĂ: Trebuie să terminăm cu asta.
(Se întorc și fac patul împreună.)
EMINA (Către Jasna.): Pliu perfect.

JASNA (Către Emina.): Da… da.
EMINA (Șoptind unui elev.): Atenție, ai grijă… (Ea se urcă pe o bancă.)
JASNA: A devenit o vară liniștită…

EMINA: Shhhhhh… atâtea lucruri despre care nu putem vorbi…

JASNA: Trebuie să învățăm mai întâi asta: să NU lăsăm să ni se inoculeze ceva…
(Se urcă și ea pe bancă, amândouă se mișcă cu precauție de pe o bancă pe alta, vorbind în mod repetat cu fiecare elev în parte.)
EMINA: Ai grijă, ai grijă.

JASNA: Caut în secret un apartament pentru mine.
EMINA: E ca o plimbare pe un teritoriu minat.
JASNA: Îi trimit bani unchiului Zoran la Belgrad cu microbuzul. Iar lui Milano mâncare și haine.
EMINA: Nenorociții de sârbi au pus între timp peste un milion de mine.
JASNA: Ea nu știe nimic despre asta, shhh…
EMINA: Le-au pus peste tot, inclusiv aici, la Berlin. Inclusiv aici… (Își bate cu degetul în cap.)
JASNA: Nu vreau s-o rănesc.
EMINA: Ei abia așteaptă să arunce în aer prietenia noastră.
JASNA: Trebuie să fiu pe fază…
EMINA: Să ne mișcăm numai în zona eliberată de mine. (Ele se întâlnesc în același punct.)
JASNA (Către Emina,): Prunele de aici… niciodată nu sunt cu adevărat coapte. Bunica ta ar refuza să facă dulceață din așa ceva.
EMINA: Eu nu mai fac dulceață.
JASNA: Am înțeles… (Rânjește.)
EMINA: Mi-a spart toate borcanele. Am crezut că sunt în filmul greșit. Rambo în bucătăria mea. Un tip foarte sălbatic, a împușcat fiecare borcan pe rând, eroul de
război sârb ce este. Mi-am jurat că o să rămân liniștită, foarte liniștită, o să fiu mai nemișcată decât un borcan de dulceață, poate mă trece cu vederea, stau
nemișcată, iar dacă supraviețuiesc acestui episod, atunci mă car… (Trage ca o sălbatică în jur. Jasna sare de pe bancă.)
JASNA (Către elevi.): Ea a explodat întotdeauna la fel.
EMINA: Am lăsat totul în urmă. Tot.
JASNA (Sare balansându-se înapoi pe bancă.): Părinții mei au fost nevoiți și ei să-și…
EMINA: Câți musulmani din Sarajevo crezi că ar fi fericiți…
JASNA: … suprascrie proprietatea orașului…
EMINA: … dacă măcar…
JASNA: … și nici atunci n-au fost siguri că…
EMINA: … dacă măcar și-ar putea salva viața! (Sunt amândouă pe catedră.)
JASNA: Ei bine, cel puțin tu ai reușit, nu?
EMINA: Nu pot să cred, Jasna, nu pot să cred că și tu…
JASNA: Ce e ăsta, un concurs de căcat despre cine suferă mai mult???
(Ele sar de pe catedră. Prind cearceaful dintre ele, fac patul, cu mișcări de rutină, foarte mecanice, în timp ce fiecare vorbește cu ea însăși.)

EMINA: Trebuie să mă adun.

JASNA: Doar fii atentă: Vorsicht!
EMINA: Un cuvânt greșit să nu rostești.
JASNA: Frumos cuvânt: Vorsicht. (Către Emina,) Ai avut dreptate. Frumoasă limbă. Nu credeam că voi avea cuvinte germane preferate.
EMINA: „A te despărți cu timpul: sich auseinander leben”. Cuvântul meu preferat.
JASNA: Da, frumos.
EMINA: Adică, imaginează-ți, în sârbo-croată: ar fi nevoie de o prelegere întreagă ca să explic asta!
JASNA: O prelegere… da.
EMINA: … și aici înseamnă doar… exact așa… „a te despărți cu timpul”. „Wir haben uns auseinander gelebt: ne-am despărțit cu timpul”.
JASNA: Corect, ce expresie frumoasă.
(Stau așezate una lângă cealaltă pe catedră, așa cum făceau când erau copii.)
(Jasna se ridică, vrea să termine ce are de spus. Încearcă să obțină un ton distanțat. Scrie pe tablă: „30.8.95”.)
JASNA: Când vara s-a apropiat de sfârșit, a început NATO…

EMINA: În sfârșit! (Rămâne așezată, privind la „televizor”, acționând în timp real, ca în prima scenă TV.)
JASNA: … bombardarea masivă a pozițiilor sârbilor bosniaci.
(Ea scrie pe tablă data: „10.12.95.”)
JASNA: Armistițiu.
EMINA: Dacă o să dureze de data asta…
JASNA: Negocieri. (Scrie datele una sub alta: 1, 2, 3 etc. … noiembrie 1995.)
EMINA: Fără să se mai termine…
JASNA: … în spatele ușilor închise…
EMINA: Labagiii ăștia nenorociți, doar n-o să…
JASNA: După trei săptămâni (Ea scrie data „21 noiembrie 1995”) este anunțat public acordul de la Dayton: (Ea desfășoară a doua hartă și o agață de tablă.)
Bosnia-Herțegovina rămâne independentă, un stat separat cu două republici constitutive, Republica Sârbă Srpska și Federația Bosniaco-Croată.
EMINA: Ei cimentează epurarea etnică!
JASNA: Refugiații bosniaci și sârbi au dreptul să se întoarcă la locul de reședință inițial.
EMINA (Râde amar.): Au dreptul să se sinucidă…
JASNA: Trupele sunt dezarmate.
EMINA: N-o să mai trăim în viața noastră cu ei! Nu cu ei!
JASNA (Către Emina.): Emina, e pace.
EMINA (Șoptește.): Pace…
JASNA: Noi avem…

EMINA: … am supraviețuit?
(Pauză. Se uită una la alta. Pentru o clipă se pare că vor să se îmbrățișeze, dar Emina sare brusc și adună cearșafurile, le rulează grămadă, scrie pe tablă:
„Berlin, 13 aprilie 1996”.)
JASNA: N-o să faci asta. Ești nebună! EȘTI NEBUNĂ! N-o să faci asta!
EMINA: Au nevoie de o traducătoare.
JASNA: O trupă de DJ-i berlinezi, la trei luni după război! Ce să însemne asta, turism prin dezastre sau ce? Sunt niște bolnavi!
EMINA: Lasă-i în pace. Vor să facă ceva, să mixeze muzică în centrele de tineret, să susțină concerte cu trupe locale în Tuzla, Rijeka, Sarajevo, în Mostar, pe
ambele maluri ale râului. Ce să le faci, că doar nu sunt reparatori de acoperișuri sau zidari sau altceva… Și în plus, în felul ăsta mai văd și eu cum arată grădina
bunicii. Aprilie, hm. Aproape prea târziu pentru vinete.
JASNA: Trebuie să le bagi în cap…
EMINA: 'dent.
JASNA: Ei nici măcar nu știu despre ce e vorba. Freakși de Berlin. Cum o să le bagi asta în căpățână?
EMINA: Mixează muzică grozavă. Jungle, dancehall, reggae… toate chestiile noi…
JASNA: Nu părăsi niciodată străzile! Suprafețele de beton! Minele sunt peste tot!
EMINA: 'dent.
JASNA: În niciun caz să nu faci pipi după copac!
EMINA: 'dent.
JASNA: Dar ia zi – vrei să iei toate astea cu tine?
EMINA: 'dent.
JASNA: Șase perechi de blugi?
EMINA: 501. Originali. În fruntea listei de dorințe a tuturor.
JASNA: Îmi vine să vomit, e dezgustător!
EMINA: Și am chiar mai multe comenzi. Nu pot lua totul cu mine.
JASNA: Nu-mi vine să cred.
EMINA: Hei Hei! Oare noi două eram diferite?
(Se privesc reciproc.)
EMINA: (Cântă.) Nothing much could happen

Nothing we can’t shake
Though we’re absolute beginners
We’ve nothing much at stake
(Ea apucă grămada de cearșafuri și pleacă. Ușa se închide.)

JASNA: Să ai grijă de tine.
(Cântecul dispare pe hol.)
EMINA: (Cântă.) As long as you’re still smiling

There’s nothing more I need …
EPILOG
JASNA: S-a întâmplat acum treisprezece ani. De treisprezece ani încerc să înțeleg asta. Această… (Arată spre tableta complet scrisă.) Întreaga… dezordine. Și
încerc să-mi imaginez… dacă poate fi din nou frumoasă? Dezordinea frumoasă? E posibilă? A fost posibilă? „’dent!” ar spune Emina… Așa că încerc să-mi
imaginez… o țară. (Strânge rulând prima hartă.) Vor scoate minele din Bosnia cel mai devreme în 100 de ani. Atât timp sunt active. (Ea strânge rulând a doua
hartă.) Și până atunci ce facem? „Ei bine, o să fim nemți”. (Ea curăță tabla.) Și eu, da, eu… mă descurc. Doar că uneori… dezordine, devin… confuză… și… am
nevoie de tine aici, doar ți-am s… BIIIIEPP… trebuie și… trebuie să-ți imaginezi. Fără rămas bun… și uneori… confuză, uneori am nevoie de… un exercițiu de
imaginație. Atunci funcționează.
(Ea fredonează.) Nothing we can’t shake…
Am aflat de la ambasada Bosniei. Bărbatul a spus că a fost foarte neglijent din partea Eminei că a părăsit zona minată. Ar fi trebuit să știe mai bine. Chiar dacă
aparent era vorba de grădina bunicii ei. Și sincere condoleanțe. Con-doleanțe. Bei-Leid. Frumos cuvânt.
(Ea fredonează și își strânge lucrurile grămadă.) Well if my love is your love… We’re certain to succeed… Ea ar spune: „’dent!”… Îți poți imagina, acum? Că
traiul împreună a fost posibil în Iugoslavia. A fost posibil… Dacă îmi pot imagina asta din nou? CU această amintire. Deci îmi imaginez… o țară…
(Ea iese.)
Notă:
Toate persoanele menționate sunt personaje fictive. Aproape toate evenimentele menționate în piesă s-au întâmplat în realitate, dar nu acelorași oameni.
În privința hărților, se pot folosi ca ghid cele două hărți de pe paginile Wikipedia / războaiele din Iugoslavia (grupuri de populație Iugoslavia) și Wikipedia /
Acordul de la Dayton (Bosnia-Herțegovina).
Sfârșit

Citiți și alte cărți din colecția de teatru a Editurii LiterNet:
1. Petre Barbu - Tatăl nostru care ești în supermarket / Delegatul
2. Igor Bauersima - norway.today (traducere de Victor Scoradeț)
3. Laurențiu Blaga – Întoarcerea
4. Norbert Boda, Adriana Creangă, Teona Galgoțiu, Andreea Tănase, Lucian Țion – 5 piese de teatru (Când noaptea ne cheamă / Gelateria / Animalul ăsta care se rănește singur /
Totul e bine când se termină / Sărățele și friptură: o serată cu Decebal și Traian)
5. Lavinia Braniște, Ovidiu Cioclov, Andreea Lăcătuș, Kata Győrfi, Mădălina Perjariu, Alexandra Voivozeanu – 6 piese de teatru (Marele cutremur / Tragedie 2.1 / Succes / Love
me tinder / La marginea impasibilului / Detașat)
6. Georg Büchner - Woyzeck (traducere de Mihaela Sîrbu)
7. Lia Bugnar - Femeia din manuscris / Omul de zăpadă
8. Ștefan Caraman - Morți și vii / Santiago el campeon
9. Gianina Cărbunariu - poimâine alaltăieri / Stop the Tempo! / Tigru
10. Anton Pavlovici Cehov - Livada de vișini (traducere de Alexa Visarion) / Pescărușul (traducere de Maria Dinescu și Andrei Șerban)
11. George Cocoș, Mircea Moroianu - School feat. CooL & Jurassic / SuperOK! (MIC RO Laborator de creație teatrală)
12. George Cocoș, Alexandra Felseghi, Cornelia Iordache, Maria Manolescu, Mariana Starciuc - 5 piese de teatru (Ce mi a trebuit mie să chiulesc / Nu vorbim despre asta / Pauze de
respirație / la centenar. odă / Tără(z)boi)
13. George Cocoș, Alexandra Bandac Andreea Tănase - Legume / Ghid de supraviețuire / 98% Decizia corectă (#SafeSpoTT, 2019 - 2020)
14. George Cocoș, Selma Dragoș, Ioana Hogman, Irisz Kovacs, familia Nick King, Mâna Mișcătoare, Anca Ștefan - Start. Dramaturgie pentru copii (Aventura Căpitanului Vic în
Lumea Reală / Fereastra care n-avea somn / Melcul Mec și Melcul Lec / Uriașii / Mimo, mimoza monstruoasă / Scafandrul meu / Pisic și Pixel)
15. Teodor Corban - Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
16. Selma Dragoș, Elena Morar, Cosmin Stănilă, Oana Uiorean, Raluca Ungureanu – 6 piese de teatru 2020 (Toate astea vor fi ale tale, O zi bună pentru crabii hermit & Ce-ţi iau,
Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois, Parfum de sparanghel, Unul dintre noi)
17. Brian Dykstra - Strangerhorse (traducere de Gabriela Monica Rusu și Mircea Sorin Rusu)
18. Iulia Enkelana, Oana Hodade, Mădălina Stoica, Andrei Ursu, Doru Vatavului - Drama 5 – 5 piese de teatru, 2021 (Scheletul de pasăre, Scene din viața familiei Stuck, Ale mele,
Monştri, Disco Regret
19. Cătălina Florescu - Vecinele
20. Árpád Göncz - Gratiile (traducere de Anamaria Pop)
21. Eugen Gyemant – Universul regizoral: Liviu Ciulei
22. Ioana Ieronim – Cămășile
23. Mihai Ignat - Nu nțeleg ce se ntâmplă
24. Thomas Jonigk - Făptașii (traducere de Victor Scoradeț)
25. Rajiv Joseph – Echo Point (traducere realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de Arte din Târgu Mureș, coordonată și revizuită de lect. univ. dr.
Anda Cadariu) / Descrie noaptea (traducere realizată de studenții Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de Arte din Târgu Mureș, 2015 2017: Boris Cremene, Natalia
Graur, Ioana Hogman, Alexandru Macrinici, Daniel Oltean, coordonată și revizuită de lect. univ. dr. Anda Cadariu)
26. Cristian Juncu - Ciupercutze
27. Franz Xaver Kroetz - 3 piese cu femei (traducere de Victor Scoradeț)
28. Andrei Kureicik – Insultați Belarus(ia) (traducere de Raluca Rădulescu)
29. Dea Loher - Legăturile Klarei (traducere de Victor Scoradeț)
30. Olga Macrinici, Mariana Starciuc, Andreea Radu - Antologia msd - Masteratul de scriere dramatică al Universității de Arte din Târgu Mureș (Moldovashop. Avem di tăti, …
Oral, M de la Iepure. Teatru Hip-hop)

31. Martyna Majok - Cât te costă să trăiești (traducere de Selma Dragoș, Andi Gherghe, Carmen Ghiurco, Gabriel Sandu, realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al
Universității de Arte din Târgu Mureș, coordonată și revizuită de lect. univ. dr. Anda Cadariu)
32. Rodica Mandache - Povestea Elisabetei Rizea
33. Maria Manolescu - Ca pe tine însuți / With a Little Help from My Friends & Sado-Maso Blues Bar
34. Roxana Marian - Mede / ea sau Despre fericirea conjugală
35. Rogelio Martinez - Născuți în Berlinul de Est (traducere realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de Arte din Târgu Mureș, coordonată și revizuită de
lect. univ. dr. Anda Cadariu)
36. Péter Nádas - Înmormântarea (traducere de Anamaria Pop)
37. Alina Nelega - Amalia respiră adânc / Decalogul după Hess
38. Tatiana Niculescu Bran - Brâncuși contra S.U.A.
39. Ioan Peter, Mihai Ignat, Alina Nelega, Peca Ștefan - 4atru piese
40. Cosmin Perța - Să împuști iepuri e bine aici
41. Răzvan Petrescu / Dragoș Alexandru Mușoiu – Jaf armat / Spargerea
42. Tudor Popescu - 4 comedii
43. Sînziana Popescu - Domnul de Ciocolată / Teatru pentru prichindei: mari, mici și mititei / Trumpison, hoțul zăpezii, și Liga Secretă a Copiilor
44. José Rivera - Tectonica norilor (traducere realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de Arte din Târgu Mureș, coordonată și revizuită de lect. univ. dr.
Anda Cadariu)
45. Roland Schimmelpfennig - Noapte arabă (traducere de Victor Scoradeț)
46. William Shakespeare - Măsură pentru măsură (traducere de Ioana Ieronim)
47. Géza Szőcs - Busurmanii din Crîngul de Jos (traducere de Anamaria Pop)
48. George Ștefan – Țara Zânelor
49. Andreea Tănase, Alex Mircioi, Alina Medoia, Laura Ivăncioiu: Playwrights Ground: Family Business / Un conflict absolut banal în Brănești / Pluta / Mâine e tot un fel de azi
50. Lucian Dan Teodorovici - Audiență 0
51. Lucy Thurber – Săracii (traducere de Selma Dragoș, Andi Gherghe, Carmen Ghiurco, Gabriel Sandu, realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de
Arte din Târgu Mureș, coordonată și revizuită de lect. univ. dr. Anda Cadariu)
52. Katalin Thuróczy - Cina zeilor (traducere de Anamaria Pop)
53. Ana Turos, Livia Stoica, Gabriel Sandu, Inna Cebotari, Alexandra Pâzgu - 5 din 5 piese de teatru (Trei piese scurte despre copii și adulți, Atenție, se nchid ușile, Tatăl meu,
preotul, Entuziaștii, Proteine fluorescente)
54. Radu Țuculescu - Bravul nostru Micșa
55. Andreea Vălean - Eu când vreau să fluier, fluier
56. András Visky - Julieta (traducere de Paul Drumaru)
57. Matei Vișniec - Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia / Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal / Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare
avortat
58. Charles Way – Crăiasa Zăpezii (traducere de Ilinca Hărnuț)
59. Frank Wedekind – Deșteptarea primăverii (traducere de Victor Scoradeț)
60. Elise Wilk – Pisica verde / Avioane de hârtie / Crocodil / Eltűntek (traducere de Albert Mária) & Dispariții (ediție bilingvă)
61. Antoaneta Zaharia – Jocul
Lista completă a volumelor din colecția de teatru se află la https://editura.liternet.ro/catalog/toate/0/10/Teatru.html. Lista completă a volumelor publicate de Editura LiterNet se află la
https://editura.liternet.ro/catalog. Toate volumele pot fi descărcate gratuit de pe site-ul LiterNet pentru uz personal. Reproducerea lor pe alte siteuri sau pe alte suporturi este interzisă.

Tea Tru Contempo Ran in Sal I de Clasa

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tea Tru Contempo Ran in Sal I de Clasa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teatru contemporan în săli de clasă - 5 texte pentru publicul tânăr

Redactor & Versiune pdf: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro

© 2022 – Coperta: Dan Lancea

Toate drepturile rezervate autorilor.

© 2022 Editura LiterNet pentru versiunea.pdf Acrobat Reader

Editura LiterNet, 2022 2

Teatru contemporan în săli de clasă

Carsten Brandau (traducere de Elise Wilk) - Arca lui Noe

Editura LiterNet, 2022 3

Carsten Brandau (traducere de Elise Wilk)

1. TU: Ce o mai fi și asta? Acolo e cineva!

Editura LiterNet, 2022 4

Editura LiterNet, 2022 5

Aș fi știut Cine face asta Pling-pling

Editura LiterNet, 2022 6

Doar așa puțin? EU: Pling?

Editura LiterNet, 2022 7

Editura LiterNet, 2022 8

TU: Adică EU: Bumm

Editura LiterNet, 2022 9

Nu pentru zgomotul ăsta ciudat EU: Pic

Editura LiterNet, 2022 10

TU: Se numește ploaie Umpf

Editura LiterNet, 2022 11

Editura LiterNet, 2022 12

EU: Știi să înoți? TU: Eu cred –

Editura LiterNet, 2022 13

Corect De cinci ori Mu-mu-mu-mi-muzicieni

Editura LiterNet, 2022 14

EU: Pic-pic-pic-pic-pic-pic-pic NOE: Ăsta e potopul aici!

Editura LiterNet, 2022 15

Și cum se relaxează el în fotoliu în piscina cu bile Nu mai cântă împreună

Editura LiterNet, 2022 16

Muzicienii ăia să fie o navă spațială asta să fie

Editura LiterNet, 2022 17

să pornească spre u-u-u-univers 30.

Editura LiterNet, 2022 18

Po-po-po-po EU: Dar Noe tocmai a spus

Editura LiterNet, 2022 19

Sau cum îi zice Eu sunt doar Eu Hai să încercăm invers ce a răspuns?

Editura LiterNet, 2022 20

Toate locurile sunt ocupate Spune somnul către ton

Editura LiterNet, 2022 21

EU: Dar – Hai la bord!

Editura LiterNet, 2022 22

Editura LiterNet, 2022 23

EU: Și atunci? 33.

Editura LiterNet, 2022 24

(arată spre EU) Dar pe mine deja m-a înghițit- EU: Nu

Editura LiterNet, 2022 25

EU: Bumm 35.

Editura LiterNet, 2022 26

Carsten Brandau (traducere de Ciprian Marinescu)

Deodată, Doi îl observă pe Unu care a intrat pe scenă.

Editura LiterNet, 2022 27

Doi părăsește scena vinovat și dispare în culise.

Unu se află pe scenă. Doi se uită din culise.

UNU: UNU e întotdeauna PRIMUL.

Doi intră în scenă.

DOI: Salut Unu.

Editura LiterNet, 2022 28

DOI: Vreau să zic. Salut, UNU.

DOI: Păsările se fluieră pe ordinea numerelor?