Costel Ghioancă 

 |  |  Tematica: Ispita

Text principal: Efeseni 6:10-24

 
Introducere
Epistola apostolului Pavel către Efeseni este în esența ei o carte centrată pe harul divin și pe
lucrarea desăvârșită pe care Dumnezeu o desfășoară în Biserică, potrivit planurilor Sale veșnice.
Cu toate acestea, sfârșitul epistolei (și nu numai) demonstrează că cei credincioși sunt angajați
într- o luptă extrem de intensă, fiind chemați la multă seriozitate și veghere în sfințirea lor
progresivă. (6:13  – „de aceea luați toată armura lui Dumnezeu”..)
I.                   ASPECTE SPECIFICE LUPTEI SPIRITUALE
1.      Conștientizarea puterii pe care o avem la dispoziție
v. 10 „Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui” (se accentuează foarte
mult puterea lui Dumnezeu deoarece ea este o realitate de care ne bucurăm în luptele spirituale,
vezi 1:17-19).  Biblia ne învață că victoria în luptele spirituale este posibilă: „Iacov 4:7 –
Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi..” (Vezi și Efeseni 3:16).
 
2.      Natura luptei spirituale
v. 12 „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor,
domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății
care sunt în locurile cerești.”
Este important să conștientizăm că avem de luptat într-o lume imaterială, la nivel sufletesc, cu
spirite (duhuri) reale și active. Acest fapt duce la cel puțin două implicații:
-          Chiar dacă nu conștientizăm lupta în lumea fizică ea este reală în lumea spirituală  (să
spunem NU ignoranței).
-          Mijloacele de luptă sunt și ele de natură spirituală (împotriva lumii spirituale nu putem
lupta cu „carnea și sângele”).
3.      Responsabilitatea personală în lupta spirituală
v. 11 și 13 „…Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu…”
Toată puterea vine de la Dumnezeu (v.10) însă creștinul nu se poate întări în puterea Domnului
dacă nu se îmbracă cu armura lui Dumnezeu. Pavel repetă de două ori necesitatea îmbrăcării cu
armura lui Dumnezeu pentru a întări importanța deosebit de mare a acestui act.
4.      Războiul este într-o stare continuă
6:13 „…să vă puteți împotrivi în ziua cea rea…”  6:16 „săgețile arzătoare ale celui rău…”
„Ziua cea rea” nu se referă la o singură zi anume, se referă la realitatea faptului că creștinul este
asaltat prin atacuri, ca o realitate continuă a războiului spiritual.
 
II.                DESCRIEREA ARMURII FOLOSITE ÎN LUPTA SPIRITUALĂ (6: 14-19)
Apostolul Pavel face o paralelă între armura unui infanterist din armata romană și cea pe care
trebuie să o poarte un creștin pentru a fi biruitor în luptele spirituale. Toate elementele sunt
importante și de neînlocuit („TOATĂ armura lui Dumnezeu”, 6:13). ÎnEfeseni 6:14-19 întâlnim
7 componente care alcătuiesc armura lui Dumnezeu.
·         Mijlocul încins cu ADEVĂRUL – accentul cade pe stabilitate, consecvență în
caracter. O trăire dreaptă, potrivită cu adevărul, sinceră. Aceasta nu exclude stabilitatea în
 adevăr ca doctrină și învățătură. Diavolul este tatăl minciunii (Ioan 8:44) – nu vom avea victorie
în luptele spirituale dacă trăim în minciună. Orice abatere de la caracterul creștin trebuie sesizată
și rectificată. Să trăim în adevăr!
 
·         Îmbrăcați cu PLATOȘA NEPRIHĂNIRII – platoșa era un obiect din metal care proteja
pieptul, plămânii și inima (organe vitale). În lupta spirituală, neprihănirea (dreptatea) ca atribut
divin este disponibilă acum credincioșilor (Is.59:17) și este și ea cu rol vital. Să trăim în
sfințenie!
 
·         Picioarele încălțate cu RÂVNA EVANGHELIEI PĂCII – se referă la  pregătire
(hetoimasia) pentru război cunoscând mesajul Evangheliei păcii. Deci, având picioarele încălțate
cu „pregătirea dată de Evanghelia păcii.” În mod paradoxal, „Evanghelia păcii” (pace între om și
Dumnezeu și pace între oameni) ne pregătește pentru război. Pacea deja realizată (războiul
câștigat) ne pregătește să ne avântăm în războiul spiritual.
 
·          SCUTUL CREDINȚEI – Scutul credinței (tureos și nu aspis) – 1,2/0,75 m pentru a
proteja întregul corp. Scutul era confecționat din lemn peste care era pus un strat gros din piele.
Înainte de luptă scutul era udat cu apă pentru a stinge săgețile trase de inamici. Și noi trebuie să
avem credință în puterea lui Dumnezeu de a ne ajuta să rămânem tari în luptele
spirituale.Contraatacăm bazându-ne pe credința în puterea lui Dumnezeu.
 
·         COIFUL MÂNTUIRII –Coiful protejează o altă parte vitală a trupului: capul! Potrivit
cărții Efeseni, coiful mântuirii trebuie primit (a lua cu mâna,  a accepta, a primi, a lua ceva ce ți
se dă - dexaste). În Efeseni mântuirea este un dar al lui Dumnezeu (2:8,9) iar omul trebuie
să primească acest dar. Nimeni nu poate birui în luptele spirituale dacă nu a acceptat darul
mântuirii.
 
·         SABIA DUHULUI care este Cuvântul lui Dumnezeu –  atacăm bazați pe puterea lui
Dumnezeu, folosindu-ne de Cuvântul Său (Sabia Duhului). De remarcat aici că apare rhema
Theou  și nu logos, ceea ce ne face să înțelegem că se referă la Evanghelia lui Dumnezeu. Deci,
Evanghelia nu doar că ne pregătește pentru luptă, este chiar arma cu care luptăm.
 
 
·         RUGĂCIUNI ȘI CERERI prin Duhul – rugăciunea (prin Duhul, călăuziți de Duhul)
este foarte importantă în luptele spirituale. Ea ne ajută să rămânem alerți, vigilenți (veghetori) și
să evaluăm corect situația de pe câmpul de bătălie. Vedem că un motiv bun pentru care să ne
rugăm (motiv ce ne ajută să conștientizăm realitatea luptei spirituale) este cel amintit chiar de
apostolul Pavel: să facă de cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, 6:18-19. Să ne rugăm
prin Duhul!
III.             CONCLUZII
Credincioșii sunt angrenați într-un război spiritual. Pentru a fi victorioși aceștia trebuie:
 -să conștientizeze realitatea și natura războiului spiritual
-să conștientizeze puterea divină pe care o au la dispoziție
-să se îmbrace cu toată armura lui Dumnezeu
