Subiectul I unitatea de învăţare „Funcţii” clasa a VIII-a putem proceda

astfel:

După studiul atent al programei şcolare de matematică, observăm că

noţiunea de funcţie este introdusă în clasa a VIII-a, ceea ce implică proiectarea
elaborată a acestei unităţi în vederea formării competenţelor specifice vizate.

Cu ajutorul conversaţiei, o metodă care stimulează gândirea elevilor în

vederea fixării şi sistematizării cunoştinţelor, se pot proiecta următoarele
activităţi, care vizează formarea competenţelor CS1, CS3:

1. Analiza unor exemple de dependenţe funcţionale întâlnite în studiul

altor discipline:
Prin discuţii cu clasa, se analizează câteva exemple de fizică şi
geometrie: la o viteză constantă, distanţa parcursă depinde de
timpul cât are loc deplasarea, o distanţă dată este parcursă într-un
interval de timp care depinde de viteza de deplasare, aria unui
pătrat depinde de latura acestuia.
2. Construirea altor exemple practice de dependenţe funcţionale.
Discuţia se poartă astfel încât să fie induse exemple de dependenţe
funcţionale: numele elevilor şi locurile care le ocupă în bancă, scriitori
şi opere, persoane şi adrese.

Conversaţia ajută la formarea raţionamentului matematic la elevi. În cadrul

conversaţiei este foarte important ca întrebările să fie formulate clar, precis, să
nu fie vagi, să vizeze un singur răspuns şi să nu conţină răspunsul. În cadrul
acestuia, profesorul are rolul unui partener care adresează întrebări acestora,
dar şi răspunde la întrebările formulate de elevi. Ca formă de organizare, în
cadrul acestor activităţi, putem menţiona activitatea frontală. Dacă până nu
demult, în cadrul acestei activităţi, conţinutul era orientat cu precădere spre
transmiterea cunoştinţelor, profesorul şi materialul demonstrat de acesta
constituind principalele surse de informaţie pentru elevi, în centrul acestei
forme de muncă prinde din ce în ce mai mult contur funcţia profesorului ca
organizator şi îndrumător al activităţii de învăţare pe care o desfăşoară elevul.

Astfel, activitatea cu întreaga clasă are menirea să pregătească

activitatea pe grupe sau individuală ce urmează, aici delimitându-se şi
stabilindu-se problemele ce vor fi dezbătute, metodele ce vor fi folosite şi
etapele ce vor trebui parcurse. Pe de altă parte, activitatea frontală permite
aprecierea calităţii muncii depuse de elevi, dezbaterea rezultatelor activităţii şi
punctarea concluziilor. Avantajul constă, că din punct de vedere intelectual,
realizează o omogenitate a colectivului cu care se lucrează, deci conţinutul şi
metodele vor fi adecvate particularităţilor elevilor.

În cadrul lecţiei „Funcţii de tipul " ” putem începe proiectarea

demersului didactic, gândindu-ne la o metodă modernă, care poate fi folosită
fie ca o activitate individuală, fie de grup cum ar fi metoda ciorchinelui. Astfel,
profesorul are rolul de a—i îndruma pe elevi să formeze o schemă de la un
cuvânt de bază. Plecând de la cuvântul „funcţie” (scris pe tablă şi pe fişele de
lucru), în prima etapă elevii sunt solicitaţi să scrie pe fişele de lucru cât mai
multe cuvinte, noţiuni care le vin în minte legate de „cuvântul rădăcină”.
Această etapă nu trebuie să dureze foarte mult, fiind o parte introductivă (5
min). Apoi, aceştia vor merge pe rând la tablă unde vor realiza următoarea
schemă:

diagramă
Sistemul puncte
XOY
tabel

dreaptă Graficul
reprezentare
funcţiei
grafic

funcţie
Lege de
corespondenţă
Domeniul de
definiţie
Imaginea
funcţiei
 Cu ajutorul acestei scheme, sunt reamintite cunoştinţele anterioare
legate de noţiunea de funcţie, graficul unei funcţii , urmând a se
pregăti noua lecţie care vizează funcţiile definite pe intervale din R. Astfel se
punctează formarea şi dezvoltarea competenţelor CS3, CS4. Această metodă se
poate utiliza şi ca activitate de grup, elevii fiind astfel stimulaţi să gândească
alături de ceilalţi colegi şi să împărtăşească părerile proprii.

Ca materiale didactice se pot folosi fişele de lucru, pentru lucrul

individual, unde fiecare elev îşi conturează pentru început ideile proprii şi apoi
se discută rezultatele obţinute.