ACTA MUSEI TUTOVENSIS Istorie veche si arheologie XVIIIDAN OLTEAN, Davele dacilor, Editura Art, Deva, 2018, 746 p., {SBN 978-973." 27673-2 in contextul in care ne preocup& de mai multi ani problema cetitilor din perioada de fnceput a celei de-a doua epoci a fierului din tertorile de la risirit de Carpet, aparitia unei Iuerdsi— repertoria al tuturor davelor din Roménia”, cu coordonate GPS, nu putea SA 1 8 stmeascé 0 anumitA curiozitate. Inainte de a trece la recenzia propriu-zisa, fie-ne permis s& prezentim edteva informatii despre traseul publicistic anterior al autorului — foarte curios de altfel — dar si despre relaja sa cu mediul de specialitate. feral 2002, Dan Oltean a publicat luerarea intitulat& Religia dacilor’. Bazal pe o bibtiografie generoasd, volumal propunea 0 abordare originalé a unui subject amplu dezbatut fn literatura de specialitate de la noi, cu argumente din zona folclorului $1 etno-religiei. In ciuda prezenfei unor ipoteze bazate pe dovezi circumstantiale si a wer paralele nu ntotdenuna inspirate?, luctarea a fost, totus, primitd cu interes de cite o parte a ‘comunitatii de specialitate, find citatA in mai multe studi gtintifice si chiar recomandaté spre lecturé studentilor in mai multe facultati de istorie din ard. ree Tncl ani de rile, acelasi autor a publicat 0 nou Incrare, inttulaté Burebista si Sarmizegenisa’, scr in acelsgi registra. Adaugm faptul — mu toemal Iipsit de importants ~ aermcand Wuerare a beneficiat si de 0 serie de lansiriefectuate in cfteva institut de culturé din ara la care au huat cuvantul muzeografi si arheologi. Mai mult, prefata primei editii a fost redactata de etre Vasile Moga, arneolog la Muzeul National al Unirii din Alba Tulia. in lumina acestor dou’ volume si mai apoi a ghidului intitulat Muntit dacilor*, pirea c& D, Oltean urma s& igi contureze o carierd de seriitoraflat la limita dintre Tumea stiintifica gi cas mmatorilon, apropiindu-se de prima, nu doar prin utiizarea terminologiet #1 bibliografiei specifice, ci i prin distanfarea (pe atunci) de curentele de tip dacoman car, Ja nivelul anilor soon, se bucurau deja de o anumiti vizibilitate in mass-media. Vizitele efectuate in preajma cetitilor daoice din Munfi Sureanu si alte zone invecinate i-au permis si adued in discutie tinele date de interes, Iegate de anumite obiective mai puyin cunoscute, in contextul in care, de rele anilor 1980, tilurile stinfifice dedicate zonei — nucleu a civilizatiel dacice ~ incepuserd sé devin8 din ce in ce mai putine si mai srace in informatii. Mai mult, D. Oltean a fostuna dintre vocile care au atras constant atentia in pres si online asupra dezastrului facut de braconieri, in perioada anilor 1990-2000. ‘Din aveste motive, si noi, dar si alfi colegi lam ajutat prin anii 2010-2011, pundndv-i 1a dispozitie anumite titi bibliografice din periodice mai greu de Basi, stiind & pregitea spre publicare o noua lucrare, intitulats Regit dacilor st rézboaiele cu romanii. Aparata in BOL, tucrarea s-a dovedit a fi o dezamagire de proporti. Tonul ieletiy cchilibrat din textele ae tcripare a fost abandonat, fiind inlocuit de o babilonie de idei care mai de care mai Fanteviste, asezonate cu lecturi ale aga-selor ,tablite de la Sinaia” si 0 interpretare original, Fronts reliefurilor Columnei Traiane. Snfluenta curentului dacomat eat se poate de pregnanta. La prima vedere, din cele 925 de pagini,ramanca¥ utilizabile doar datele oferite de eereetirile de teren, efectuate in zona fortficatiilor de camp romine si dacice din Muntii Sureanu, dar si 0 parte dintre acestea, eu ocazia vverificdrilor efectuate ulterior, s-au dovedit a _ UD .Oltean, Refigia dacilor, Ed. Sacculum LO., Bucuresti, 2002 eooceeae eeveenaia semaatS de Dan Dana, Dan Oltear, Religia dailor, Ediura Saecutum 1.0., Bucuresti, ‘2002, in Ephemeris Napocensis, XIII, 2003, p. 333-335. MP olteen, Burebista si Sarmizegensa, Ed. Saeculam L.O., Bucuresti, 2007 1b Olean, aan Daeitr. Catatori pe plaiurle regesti ale Sarmizegensel, EA. Daciet 2008. 1. Olean Regit dailorsirazboaielecu romani, Ed, Dan Olean Art, 2013, 163fi, din multe puncte de vedere, amendabile®, Ne-am intrebat la vremea respectiv daca aceastd lucrare a reprezentat o ratacire de moment sau daci ea marcheaz divortul autorului de lumea si discursul stiinyific. Lucrarea de fafd ne aratf insa cé D, Oltean nu numai cd s-a raliat complet discursului dacoman, dar a ajuns s& adopte si unele dintre cele mai virulente gi nocive idei ale acestuia, Avertizand cititorul ci, An cele ce wrmeaz’, vor exista multe pasaje de ,xésu’-pldnsu’”, sd trecem agadar la discutarea, confinutului cartii Davele dacilor. Lucrarea debuteaz cu 0 introducere intitulata, nici mai mult nici mai putin, decdt Periodizarile slugarnice $i iresponsabile ale arheologilor (p. 5-10). Autorul, intr-un limbaj foarte agresiv, similar celui utilizat de dacomani ,consacrafi", precum Napoleon Savescu $i altii, condamna in bloc arheologia romaneascd de la Vasile Parvan incoace, pentru preluarea tunor termeni precum Hallstatt sau Laténe, sau pentru c& opereaz cu conceptul de ,,cultura arheologica”, ce ar duce in opinia sa la fragmentarea ,,unitafii multimilenare” a civilizatiei dacice. Exprimari precum: ,a extinde cultura de tip Hallstatt in zona dacicd, asa cum a flicut- 0, in premiera, Parvan, inseamnd de fapt subordonarea dacilor in fafa celtilor. A fost firese ‘ca Parvan sd faca jocurile imperiale in condiiile in care acesta a fost bursier la Berlin si Breslau” (p. 5) sau ,,Pentru ca acesti arheologi sau lingvisti sé mu-si desdivargeasea opera mizerabild $i ticdloasd, ar trebui ca tofi oamenii onesti $i constienti sd-i arunce la groapa de ‘gunoi a istoriei, impreund cu scrierile lor” (p. 9), consider ci nu mai necesitl niciun fel de comentarii, dovedind o viziune extremista si o crasi lips de cunostinte istorice gi arheologice. Dacd cronologiile si terminologiile propuse de arheologi sunt ,,slugamice”, ce ne propune in schimb autorul? Nici mai mult, nici mai putin decat 0 schemé cu vaditd tent mitologizanta: “epoca lui Zalmoxis” (datati de el in secolele VII-V i-Hr.), ,epoca Ini Dromichaites” (datat& intre sec. V-IIT i. Hr.) $i in fine, ,epoca Burebista-Decebal” (datata intre sec. I Hr. - Id.Hr.). Primul capitol al Iucrarii este intitulat Zalmoxis (p. 7-66), prima parte, Epoca lui Zalmoxis, fiind impartita, la randul ei, in mai multe subcapitole distincte. Autorul incearca si demonstreze, pe baza unei bibliografii parfiale gi insuficient asimilate, o trecere masiva gi brusc& a populatiei din spatiul carpato-dundrean de la ritul inhumatiei la cel al incineratiei, in secolul VITi-Hr,, pe care 0 pune pe seama asimilarii invataturilor lui Zalmoxis. Concluzia este : servita cititorului pe un ton apoteotic: ,asculténd sufletul divin al lui Zalmoxis, semenii sii vor trece la noua religie in decurs de doar cdteva generafii. Acesta fapt este 0 adevaraté ‘minune divind” (p. 16). Mai departe, autorul cauté s& ne convinga de relatia de cauzalitate dintre cAderea Imperiului Asirian si al Babilonului si marile colonizari grecesti. Distrugerea acestui ,imperiu al rerorit”, intins, in opinia sa, din Libia pnd in Asia Centrald gi Stramtoarea Dardanele, ,2 cliberat energiile creatoare ale umanitéii” (p. 16-17). Acecasi idee o regasim si peste céteva pagini, unde aparifia pe scena istorica a unor filozofi si fondatori de religie, ca Zoroastru, Buddha, Lao Zi, Confucius, este vazuta tot ca o consecinfé a c&derii sus-numitului imperiu. Tragem concluzia c&, in viziunea autorului, si vechii chinezii, si indieni isi aveau energiile creatoare inlanfuite de zbirii lui Assurbanipal... Nu lipsese nici speculatiile de natura etimologicd, ce denota carenfe metodologice dintre cele mai grave. Astfel, pe baza unei simple asemandri formale de nume, gaetulii, atestafi de izvoarele antice in zona desertului Sahara, sunt considerafi de Dan Oltean nici mai mult, nici mai pufin, decat urmasii gefilor stramutati de la Dunare de c&tre Darius I. Pentru a da ,greutate” argumentafiei, autorul ne oferd fotografia regretatei interprete Elena Roizen, in costum popular dobrogean, alaturi de fotografia unei tinere din Mungii Atlas, in haine © Vezi, de pilda, E. S. Teodor, A. Petan, A. Berzovan, Cercetari perleghetice pe Plasforma Luncani 1. Tarsa gi Poiana Omulul, in ESTuar, 1, 2013; Ibidem, Cercetari perieghetice pe Plasforma Luncani. II. Ponorict si Chiciura, in ESTuar, 2, 2013; E. §, Teodor, A. Pejan, Cercetari de suprafatd in Valea Luncanilor, ia ESTuar, 3, 2014; E.S. Teodor, A. Pojan, A. Hegyi, A .New” Roman Temporary Camp in Pardng Mountains, in Cercetdri Dupa cum ne dovedeste luerarea sa, Great Thrace, Fdicura ,Carpayi", Madrid, 1977, gi A. Boldur s-a lasat prins in mrejele curentului dacoman, 166European, aceasta religie misogind, dusmand a femeii si a vietii a fost pulverizata de istorie. “Astizi, bisericile din Occident sunt pure opere de arta, lipsite de credinciosi” (p. 224); salon) dacdi femeile nu vor redeveni la ceea ce au fost vreme de sute cle mii de ani (sic!), dacé mu vor redeveni preotese si daca nu vor invafa sd celebreze din nou viata, Occidentul se va pulveriza pentru a doua oara din punct de vedere spiritual. Fara , focul viefii”, Europa se va depopula si va fi ocupatd de ,, monoteisti” misogini si ucigasi din Orientul Apropiat.” (p. 224) si multe altele de genul acesta sugereazi o raliere a autorului la curentele de tip neopigén sau neozalmoxian, devenite in ultima perioada din ce in ce mai populare, reprezentind mai degrabé un fenomen de import in spatiul romanesc (neopiginismul a aparut pe scena european incd de la finalul secolului al XIX-lea). Respingerea religiilor ,,consacrate” (crestinism, islam), vézute ca purtatoare ale unor ideologii si naratiuni inadeevate modernitifii, dezamagirea fata de perspectivele eschatologice sumbre ale materialismului ireligios, resurgena nationalismul etnicist sau de rasa, reprezint doar cdtiva dintre factorii care au contribuit la aparitia acestor curente, fondate in marea lor majoritate, nu intampl&tor, de etnografi sau folcloristi marginali. Este inutil si mai spunem cd incerearile de reconstituire, pe baza putinelor date scrise si a unor elemente pastrate in folclor, a unor religii disparute de sute sau mii de ani, reprezinté demersuri dificil de argumentat si sustinut stiinfific. Desigur c& nu avem voie s& negim nimanui dreptul de a profesa orice forma de spiritualitate voieste, cu conditia respectarii linigtii, integritéjii si ordinii sociale, dar este de datoria noastra, ca atheologi si cercetatori, sa taxa pseudostiinfa si impostura. Dacomania sau dacopatia, aga cum este ea denumité mai nou, este periculoasd si daundtoare din multiple puncte de vedere. O pseudo-istorie construit’ pe minciuni nu serveste niminui, decat celor care vor si manipuleze publicul si societatea catre idei politico- ideologice extremiste, care, asa cum ne dovedeste pe deplin istoria secolului XX sau conflictele din anumite state vecine, nu au dus la nimic bun. Paradoxal, proliferarea ideilor dacomane delirante, ce adeseori frizeazi absurdul, riscd s& arunce in zona derizoriului si penibilului tocmai imaginea celor socotiti a fi stramosii indepartafi ai poporului roman... Alexandru BERZOVAN'® © Academia Romina, Filiala lagi, Insttutul de Arheologie, berzovanslexandnu(@ gmail.com,