REVISTA

FUNDAŢIILOR REGALE
1 FEBRUARIE 1934

ADRIAN M A N I U . . . . 243
I. AL. BASSARABES C 1 . La casa d n Batişce 248
V I C T O R E F T I M I U . . . Inscripţie pe un album . . 260
M A R T A R Â D U L E S C U . . Mcdona . . „ „ ., _ 268
C. R Â D U L E S C U M O T R U Amintiri din vremea studiJor . . 274
GALA G A L A C T ION . . . 0 lecţie asupra lui J. S. Mill (II) 288
C O L O N E L L Â C U S T E A N U Amintiţi (II) , „ . , , . , . , 301
BARBU E R E Z I A N U . . . Despre politeţea lui Anton Pann . 321
VALERIU M A R C U . , .
EM. C I O M A C N:etzs(he şi Wagner 352
SC. S T R U Ţ E A N U . . . . Px-oblema învăţământului nostru se- ^

G E O R G E S T R O E . . . . O cr.ză economică acum două sute

(SI
de ani 378
VICTOR HILLARD . . . 393
PAUL Z A R I F O P O L . . . Idei pentru cultura literar.. . . . 404

C R O N I C I
i PETRE C I O C A Z A N (411); CRONICI FRANCEZE de / . Igiraşianu (415);
Ş T E F A N G E O R G E dc Emil Riegler (419); O A M E N I ŞI ÎNTÂMPLĂRI DIN
T I M P U L L U I E D U A R D AL V I I - L E A (435); A N U L F I L O S O F I C 1933 de-
C. Nvica (431); PROBLEME IN L E G Ă T U R A C U CRIZA E C O N O M I C A de
dr. 1. Jvănescu (439) ; C O N S T I T U Ţ I A ESTONIANĂ (442) ; C A V A L E R U L
ROZELOR de Radu Cioculescu (444); C O N C E R T E de Radu Georgescu (451) ;
ROMANUL ROMÂNESC IN 1933 de Serba n Cioculescu (455).

"Sibiu l
REVISTA REVISTELOR

NUMĂRUL - 240 PAGINî - 25 IÎC

REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ,

ARTĂ Şl CULTURĂ GENERALĂ

s i

Comitetul de direcţie:
I. Al. Brâtescu-Voineşti, O. Gcga, D. Guşti, E. Racoviţa,
C. Rădulescu-Motru, I. S i m i o n e s c u .

Redactor şef:
Paul Zarifopol
Secretar de redacţie
şi administrator:
Radu Ciocul eseu

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA:
B U C U R E Ş T I , I
39, B-dul Lascăr Catargi
T e l e f o n 241/97

3 0 0 L E I A B O N A M E N T U L A N U A L LEI 3 0 0

2 5 LEI E X E M P L A R U L 2 5 LEI

EDITATĂ DE FUNDAŢIA PENTRU LITERATURĂ Ş I ARTĂ

„REGELE CAROL AL 11-lea"
 REVISTA

FUNDAŢIILOR REGALE

ANUL I, No. 2, FEBRUARIE 1&34

B U C U R E Ş T I

IMPRIMERIA F U N D A Ţ I E I C U L T U R A L E „PRINCIPELE C A R O L "

 SBORUL CEL MARE

Ascultaţi... ascultaţi, vestea slăvită

Aşa cum retrăeşte în noi la împlinirea anilor :
S'a reîntors pe tronul strămoşesc, acela care
Era sortit să poarte pe frunte,
Coroana de oţel a întâiului rege,
Coroana împodobită cu jertfa neamului întreg
Coroana sfinţită de spinii durerilor.
Ascultaţi, ascultaţi, vestea cea mare.

Bucură-te, neam, de reîntoarcerea pe care-ai cerut-o,

Bucură-te, pământ - înalţă~ţi munţii
Desmiardă-ţi codrii şi înfloreşte-ţi lanurile.
Bucură-te până 'h înseninarea soarelui
Bucură-te până 'n adâncurile unde dorm vitejii
Şi prin glas de clopot reaminteşte,
Că la chemarea celor morţi, şi la chemarea celor vii
La chemarea trecutului, şi a vremilor viitoare
Păstor viteaz păzeşte iar hotarele,
întors, să poarte grije întoarcerii belşugului.

E ceas de slavă e ceas de închinare

Un drum nou s'a deschis despicând albastrul înalt
Suspinul ţării a fost auzit şi i-a răspuns faptă,
Sborul aducându-ne nădejdea aşteptată.
Ascultaţi, neuitată se deschide cronica
In frumuseţe de basm să retrăiască sfinţenie de rugăciune.
E ceas de slavă, e ceas de închinare.
Nu vom uita, cum te-ai reîntors între noi,
Pentru început de domnie e linie dreaptă,
Arătând peste suferinţele celor mulţi, zarea viitorului.
Nu vom uita, că pe când alţi se suie în scaun,
Tu te-ai coborît pe tron - venind
Din văzduhurile în care înfrângeai cu voinţă
Primejdia morţii - alegând această primejdie,
Ca să înlături vărsarea de sânge a altora...
Şi să fii semn, de pace adevărată...

In holdele de grâne - când secerătorii osteniţi de trudă

Ridicară fruntea cântând spre furtuni
Unde fulgere de aur zăvoreau nădejdea semnului senin
Te aşteptau pe tine fecior de Domn,
Cu pâinea lanului, cu sarea muntelui
Şi cu urcior de apă neîncepută.

Sburător viteaz trecând printre furtuni

Purtai încă nume tăinuit, cum sub alt nume
Venise în ţară şi întâiul Domnitor pe o corabie de foc.
Dar plutirea ta era hotărîtă să coboare muntele
Pe calea pe unde înaintaseră de o mie de ani întemeietorii*.
Hotărît să fii descălicător din ceruri,
Norul furtunei te ţinea ascuns privirilor noastre
Dorul însă te păstra în pieptul celor buni.

De sus din slăvire în care te călăuzea ciocârlia

Tu priveai întreaga ţară desfăşurată în sbor Ia picioare
Ca o carte deschisă la pagina unde slova se oprise
Suferind în aşteptarea unei dreptăţi ce întârzia
Să se pogoare, în fapt de seară.

Dorit ai fost ca o neînfrântă dreptate

Pasărea măiastră trecea deasupra ţăranilor tăi
Care în chiot îţi sărbătoreau întoarcerea
Pe când ostaşi credincioşi, lângă care ai copilărit,
Fără să mai aştepte nici o altă poruncă
Au făcut streajă dreaptă, gata să moară pentru tine
Şi au îngenunchiat smeriţi la alba ta arătare.
Graba sborului, deasupra norului
întrece vulturii - întrece vântul - ajunge gândul,
Când fiecare clipă de răgaz ar răsturna izbânda.
Mai repede - mai repede - iată că-1 întâmpină din zare
Lanţul munţilor, şir de voevozi venit în alai,
In mantii purpurii de amurg - şi cunună din cetină verde,
Cu scumpe nestemate şi focuri din stâne,
Tămâind din cădelniţă un sobor nevăzut...
Când albăstrise negura văilor.

Mai repede, mai repede, aripa sparge aerul tare,

Sburătorul trebue să ajungă neîntârziat ţinta
Şi nu vâjâitul pasărei îngână bătaia inimii
Cât legănări alunecă peste prăpăstii de înălţime.
Dar când primejdia morţii pare să fie întrecută,
De-odată sburătorul opreşte porunca întoarcerii
Când să rămâie în urmă vârful cu d o r . . .
înapoi - înapoi - aţi uitat povestea cum feciorul de Domn
Asvârle în flăcări haina de pribeag?
De trei ori pasărea înconjoară mândrul Caraiman
Stingherul munte sihastru căruia pribegia îi luase numele,
Şi de sus din slăvi domnitorul aruncă înapoi muntelui
Numele pe care îl purtase în amintirea ţării întregi.
Om şi munte reîntâlnindu-se
Ca deslegare a ursitei - după care rotirea se desface
In neclintit avânt, să săgeteze printre stele
Drumul spre cetatea unde nu toate făcliile veghiază,
Când ceasul de cumpănă a clintit pe cei slabi.

Va regăsi cetatea, pe care o ascunde înoptarea?

Va întâlni duşmani?-Va isbuti măcar să pogoare?
Sborul va putea să-şi ajungă menirea?
Numai dorul purta în noapte călăuzirea.

Cetatea ta tânjea în miros de tei

Când în amurg târziu - pasărea măiastră
Se apropie de tărâmul în care luminile neştiutoare
Licureau din neguri cuib de jăratic în cenuşe.
Neliniştită aşteptare în grădina regească.
Dar iată, se aud paşi - şi senine din pridvor...
Frate bun aleargă să întâmpine frate mare, stăpân al coroanei
Şi cu o îmbrăţişare îi şopteşte : locul tău era în fruntea
noastră,
El cel dintâi închinându-se în semnul tuturor supuşilor
Şi înălţându-se prin această păstrare
Mai mult decât poate cuvântul să preamărească.

Atunci în grădina bătrână copacii înclinară coroanele,

Iar deasupra palatului trist pe care suliţa îşi dorea steag,.
S'ar fi văzut o rază de lumină,
Pe care toţi ochii în lacrimi au avut-o mărturie.

Şi în cetatea întreagă şi în toată ţara,

Fără nici o veste - încă în miez de noapte...
S'a simţit venirea - şi s'a ştiut bucuria
Că de prea mult - şi prea puternică era aşteptarea
închisă în fiecare piept - închisă ca o v e g h e . . .
Zăvorită şi păzită pentru ceasul paşnicei izbucniri,
Când din nou căpăta înţeles cântecul...
Care alt îşi înăbuşea înţelesul,
Aşa cum îl răsună de atunci. v

Şi cum va suna în întărirea vremurilor': Rugăciune.

Iată dece sărbătorim buna venire,

Fecior de Domn - ce-ţi împlineşti menirea...
îmbărbătând pe cei harnici, cu povaţă şi faptă,
însufleţind vremi ce trebue să poarte mărire;

Tu ştii să asculţi glasurile ţării tale

Măria Ta, puterea ta, e înţelegerea supusă a ţării,
0 ţară care îndură lipsuri şi nevoi,
O ţară în care cei mai lipsiţi şi mai nevoiaşi să fie dragi
Tu ascultând durerile, tu alintând, şi îndreptând.
Sărbătorirea e cinstirea neamului tău de regi.
Şi e credinţa pe care tu ne-ai d a t - o . . .
Că dintre spini - va înflori lumină trandafirul gândului,
Pe temeliile ţării fiind menit să ridici
înalta biserică a gândului românesc
 SBORTJL C E L M A B B 247

Tu n'ai venit pentru bucuriile domniei

Nici pentru desfătări - ci singur ai înaintat
In palatul înegrit de focul vremurilor negre
Unde pasului răspunde răsunetul amintirilor...
Atunci când în cumpăna nopţii veghiezi sorţii ţării.
Şi când amiaza zilei împarte hrană săracilor.

Tu ai venit pentru greutatea vremurilor

Aşa curii în furtună cârmaciul ia singur asupra lui
Grija de a străbate valurile năpraznice,
Unind pe toţi în aceiaşi poruncă puternică.
Te iubeşte soldatul bătrân şi plugarul cel tânăr
Te iubeşte copilul, şi cărturarul...
Pentrucă fiecare vede în tine, şi numai prin tine crede
Putinţa unui trai drept şi cinstit al tuturor,
Şi ţi se închină în numele cinstei şi al hărniciei.
Crede în tine - oricine crede că hotarele trebuiesc păzite,
Ti se supune ţie cel ce vrea libertatea tuturor.
Trăeşte-ne, pentru întreg acest popor.

Cei care sunt bătrâni au cunoscut înainte,

Doi Regi - care dovediră prin truda lor,
Că bine - cuvântată va fi rodnica ta domnie.

Trăeşte-ne, Măria Ta, pentru hotarele acestei ţări,

Pentru slava celor ce au fost, şi au luptat în această credinţă.

Trăeşte-ne, pentru viitorul acestui gând,

Care trebue să crească puternic, sub dreptă ocârmuire,
Trăeşte-ne pentru învingerea nedreptăţii,

Trăeşte-ne pentru înlăturarea asuprirei

Fii paza noastră în mărirea vremilor.

ADRIAN M A N I U
 LA CASA DIN BATISTE

Domnu Pândele Filioreanu îşi făcuse casă nouă în Batiste- Car­

tier boieresc, grădină în fund, colţ de stradă, trei etaje, toate bine
luminate de soarele dinspre miază-zi. Stil cubist, ultimul c u v â n t :
ferestre bondoace şi dese, u r m â n d până şi linia curbă a zidurilor u m ­
flate ca nişte butoae. Albul de ipsos, strălucitor în bătaia soarelui
de după prânz, da întregii clădiri o înfăţişare de vapor american,
ieşit n o u - n o u ţ din şantier şi lansat pe apă abia de câteva zile. Fireşte,
nu lipseau nici susţinătorii de antene ale instalaţiei de radio, aşezaţi
simetric în cele patru colţuri ale acoperişului, santinele credincioase
pândind zi şi noapte undele de p e oceanul tainic al nevăzutului,
aducătoare de ştiri, de svonuri şi de cântece de tot felul.
Soţul şi soţia - coana Olimpia - se m u t a i acum dela T u r n u în
Bucureşti. Copii n'aveau ; bani strânseseră din belşug. Ce era să mai
caute în orăşelul mic şi trist, cu grădina lui publică veşnic pustie în
zilele de lucru, cu trotoarul înalt şi îngust al străzii principale, co­
tropit, şi acela, de tot soiul de mărfuri aşezate la vedere, pentru o mai
repede vânzare? Butoae cu măsline mici şi cu sardele ruseşti sărate,
lângă stămburi pline de flori meşteşugite, făcând front unic cu nişte
bufeturi şi şifoniere cu oglindă, la rând cu .bidoane de tinichea, cra-
tiţe de tuci, de-asupra cărora u n mănunchi de bice fără coadă sta
drept în bătaia feţei trecătorilor, ca să-i îndemne la cumpărat.
Nevrând să sape o prăpastie între Pândele, samsarul de grâne
fără noroc de odinioară, şi domnu Pândele ajuns acum milionar,
maestru al contingentărilor, războiul astupase golurile cu aur din
belşug.
Om deştept şi harnic, pricepuse rostul norocului prin tine şi n u ­
mai pentru tine. Războiul i-a adus pe farfurie momentul prielnic.
Ajutat de comandant, care-l cunoştea din timp de pace, plutonierul
Pândele a dus cu el mai departe, după demobilizare - în viaţa
civilă - avântul de activitate practică, nebănuit la u n om atât de slab,
cu obrajii brăzdaţi adânc, cu picioarele atât de subţiri, încât pantalonii
moderni, cu excesul lor de lărgime, fâlfâiau pe ele ca două steaguri
pe catartul unui crucişător în mers, în bătaia vântului.
Colonelul Pârâiaş îi fusese - ce e drept - ca u n părinte. Erou
de pe front, învinuit că a înnecat mai multe batalioane într'o baltă
neprevăzută, fu adus în părţile Bacăului, comandant al aprovizionării.
Acolo a dat peste Filioreanu, care învârtea unitatea. Legaturile de
serviciu întăriră pe cele de prietenie. Nici Pândele nu se dumireşte
cum a putut deveni pe nesimţite cel mai intim confident al supe­
riorului său, eare-i înşiră toate nedreptăţile ce îndurase.
Incheerea păcii înlesni colonelului, trecut acum la pensie cu gradul
de general, mijlocul de a se ajuta de Filioreanu, la noi câştiguri.
Se înscrise în partidul naţional al « Românilor Autohtoni», intră în
Senat. Cuvântul «aprovizionare » fu înlocuit cu «contingentare».
Pândele era băiat deştept. Generalul se văzu deodată mare agricultor,
cu moşie mănoasă şi conac boieresc în M o l d o v a ; iar Filioreanu asfi-
xiase cu depozite sefurile unei bănci bine garantate şi acum încerca
prima aplicare pe teren a unei părţi din averea agonisită cu atâta trudă,
zidindu-şi casă mare în Batiste.

Tapiţerul avusese mult de lucru cii pretenţiile coanei Olimpia,

n u atât fiindcă ea îi cerea lucruri grele de executat, cât pentru schim­
bările prea repezi de păreri, în paguba mobilelor care călătoreau din
odae în odae, mirate parcă şi ele că nu-şi mai găsesc odată rostul
în casa asta nouă. Covârşită de bucuria de a se vedea stăpână pe atâtea
lucruri scumpe, coana Olimpia dase d r u m liber simţului de auto­
ritate, pe spinarea bătrânului tapiţer, care-i executa ordinele cu r e ­
semnare şi chiar cu o discretă compătimire, ce flutura din când în
când în albastrul vărgat al ochilor lui de meşter vechi şi încercat.
Dela cele dintâi ordine o cântărise şi o pricepuse.
Dar şi coana Olimpia făcuse o g r e ş a l ă : decât să-şi bată capul
cu toţi şoacăţii Bucureştilor, mai bine asculta la T u r n u de sfaturile
coanei Aglaiei Surduc, nevasta inginerului şef al judeţului.
Că-i zisese f e m e e a :
— Luaţi-mă cu d-voastră, m a d a m Filioreanu, să vă aşez eu
divanurile, să potrivesc scoarţele pe unde trebue, să pui la locul
lui fiecare tablou, după mărime şi lumină. Că nu e lucru uşor. Să
nu ţi se pară glumă.
Şi a avut dreptate. D a r . . . unde era să mai încapă şi ea în limuzină ?
Să fi pus-o între ei, ar fi stat incomod Pândele. Că aşa a fost omul
ăsta cu femeile, de când 1-a l u a t : se pierde lângă ele, se face mititel
cât u n pisoi, se roşeşte şi se gudură, parcă-ţi vine să-i strigi alte alea,
ca la câini. Să fi trecut apoi pe Filioreanu lângă şofeur, s'ar fi canonit
rău omul. I-ar fi amorţit genuchii, lung şi deşirat cum e. Şi, la urma
urmelor, să mă înveţe pe mine menajul o madam Surduc, fata lui
Niţă Pescaru din Piaţa Mică? Fiindcă a stat doi ani la Viena, cine
ştie în ce şcoală, şi-şi dă aere că e nevastă de inginer şi că numai ea
ştie să întindă cârpeturile pe mese şi ţoalele prin casă? Pentru atâta
lucru s'o las să se 'ndese - Doamne, iartă-mă - în mine şi în
Pândele atâtea ceasuri şi să nu ne mai găsim loc, nici eu, nici bietul
om în maşina noastră?
Coana Olimpia uitase cu desăvârşire că la nunta lui Surduc şi
a Aglaei nici n u fuseseră poftiţi şi - când au auzit fanfara cântând
marşul de primire - au alergat şi ea şi Pândele, în mulţimea curio­
şilor din stradă, să vază mireasa şi pe ginere. Că - pe atunci - n i ­
meni n u se uita la Filioreanu, u n biet elev de administraţie, pus la
otdinele tuturor.
*

Pe la cinci, spre seară, tapiţerul termină, îşi luă plata şi plecă, lă­
sând u n băieţel să ajute domnului Pândele, care ţinuse cu orice p r e ţ
să aşeze cu mâna lui tablourile în pereţi.
Coana Olimpia, stoarsă d e oboseală, luă u n scaun şi se duse în
balcon, atrasă de sgomotul din ce în ce mai înteţit al clacsoanelor,
care însufleţeau strada.
Dar n ' o răbda inima să întârzie prea mult, să-şi lase soţul să mun­
cească singur la u n lucru nou. Neaşteptat de n o u . Foarte rar domnu
Pândele bătuse portrete prin casă, mai ales că nici nu prea avuseseră
până atunci. N u i se păruse ban mai aruncat în vânt, ca banul stricat
pe tablouri.
Acum, însă, călcase în gura lăcomiei. S'a sfătuit cu profesorul de
caligrafie dela şcoala de comerţ din T u r n u , au stat de vorbă la u n
aperitiv şi acesta i-a scris pe o hârtiuţă, ca să nt^uite, c u v â n t u l « c r o -
molitografie ».
Apoi i-a zis a ş a :
— T e duci în Bucureşti la Cartea Românească şi, dacă nu ţi-o
conveni preţul, te interesezi la Alcalay şi la Socec. Dacă nici aceştia
nu-ţi vor fi pe plac, ia-o spre Bărăţie şi urmează înainte pe calea
Văcăreşti, că sunt pe acolo u n cârd de negustori de oglinzi şi rame,
care-ţi vând o frumuseţe de tablouri p e nimica tot.
Atât i-a trebuit lui Filioreanu, obicinuit cu târgurile, să prindă
firul, că de rest nu s'a mai t e m u t . Trei zile şi-a r u p t picioarele, inte-
resându-se dela unul la altul, chibzuind fără să se pripească, alegând,
fără să întrebe pe nimeni, numai ce i-a plăcut lui.
— Fiindcă eu am să trăesc cu ele. Eu o să le am înaintea ochilor
mereu, zi şi noapte. N u d u m n e a t a . . .
Aşa răspundea el vânzătorilor mai îndrăzneţi, care-1 îmbiau prea
stăruitor să cumpere anumite bucăţi.
T o t culegând, dela unii şi dela alţii, cunoştiinţe noi în pictură, a
aflat oă Grigorescu e cel mai mare pictor al ţării şi s'a hotărît să cum­
pere în copie patru peisaje, despre care i-a vorbit şi coanii Olimpiei -
reproducând cu atâta entuziasm tot ce auzise, încât aceasta de abia
aştepta să vie ziua despachetării, ca să le vază.
U n a peste alta, pusese la bătae, pentru picturi, cincisprezece mii
de lei. Cam mult chiar, căci nici n u i-a cheltuit pe toţi.
Coana Olimpia îl găsi în mijlocul sufrageriei, fără guler şi cravată,
într'o jachetă pe talie, cenuşie şi veche, plină de pete : haina lui de
lucru, haina în care îşi făcuse ani de-a rândul - la T u r n u - mica
tâmplărie în casă, micile reparaţii în curte şi în grădină.
Şi se aşeză alături de el ca să admire tablourile înşiruite pe scaune,
pe divan, pe bufet, pe mese, aşteptând să li se destine în pereţi
locul, de u n d e vor patrona, de acum încolo, camerele atât de frumos
mobilate ale stăpânilor.
In primul moment de extaz, coana Olimpia le văzu pe toate ca
p r i n t r ' o pânză ameţitoare, fără să poată desluşi altceva decât îngră­
mădeala culorilor, încercuită în rame grele, sculptate numai în ghir­
lande aurite de foi şi frunze. Apoi, privirile îi fură atrase de portre­
tele familiei, două la număr, singurul edec decorativ adus de acasă.
Erau fotografiile în mărime naturală ale părinţilor : coana Efimia,
mama domnului Pândele şi sărmanul Ghiţă Dogaru, tatăl coanei
Olimpia, om cu frica lui Dumnezeu, fost dascăl în dreapta la biserica
Sfinţii împăraţi din T u r n u . Atât le mai rămăsese moştenire vie dela
bieţii strămoşi. Domnu Ghiţă mai cu seamă era scos m i n u n a t : cu
părul în sus, ca ariciul, cu guler larg şi cravată albă de ginere, la gât,
iar de butoniera hainei atârnând în plin « Trecerea Dunării», decoraţie
căpătată în războiul din 1877.
Coana Olimpia, înduioşată, zise numai a t â t :
— M i t i t e i i ! . . Să fi trăit să ne vază în Batiste! Ce bucurie pe ei,
D o a m n e ! Nici n'ar fi v i s a t . . .
Dar domnu Pândele îi făcu semn din sprâncene că o aude tapi-
ţeraşul. Ea nu înţelese şi u r m ă :
— Ştii ce? Să-i p u n e m pe amândoi în dormitor, deasupra p a t u ­
rilor. Să stau cu ei de vorbă când pleci mereu şt mă tot laşi s i n g u r ă . . .
Domnu Pândele se încruntă din nou :
— Să lăsăm vorba, - zise el, - că se înnoptează şi ţinem băiatul
Hai să luăm scara şi să începem.
Şî-şi roti privirile pe sus, de jur împrejurul odăii. Nişte vergele
lungi de alamă împodobeau pereţii, aşteptând picturile. Pentru sala
de mâncare erau destinate trei b u c ă ţ i : u n tablou cu mai multe zar­
zavaturi, din mijlocul cărora răsărea din belşug o conopidă mare,
bine l u m i n a t ă ; altul, înfăţişând u n coş plin de struguri cu boabele
atât de umflate că - de i-ai fi avut aşa în natură - ar fi fost p r e ­
miaţi la cea mai pretenţioasă expoziţie d e fructe. Cel de al treilea
conţinea u n crap cu nişte solzi viguroşi - conturaţi prin tonuri
puternice - şi cu u n ochi privind în sus, aşa de omeneşte şi atât de
dureros, că ţi-ar fi fost milă să-1 pui la tavă.
Domnul Pândele îl luă sub braţ şi vru să ceară scara, ca să-1 p u e
la loc b u n . Dar u n ţipăt al nevestei îl încremeni pe loc. Ridicând
peştele de pe scaun, lăsase să iasă la iveală u n nud, care până atunci
stătuse pitit parcă anume, ca să-i facă sânge rău coanei Olimpia
tocmai la sfârşit.
— Ofemee goală, - strigă ea. Asta ne trebuia... Ai înnebunit la bă­
trâneţe, Pandelache! Ei, dar rafinat ai mai fost, nene!... N u te ş t i a m , . .
 Şi, apucând tabloul cu două degete, ca p e u n lucru spurcat, îl
dete băiatului şi-i z i s e :
— Du-1 repede la etajul de jos şi pune-1 după scară, că ştiu eu
ce fac cu el.
De geaba se sili domnu Pândele să facă apologia nudurilor, să le
ia apărarea, să o asigure că toate casele b u n e sunt datoare să aibă
cel puţin u n u l ; coana Olimpia fu neîndurată. N u vru s'audă nimic.
Simţise însă că a înaintat prea mult, că prin furtuna ce deslăn-
ţuise, a împrăştiat câţiva nouri tocmai pe seninul zilei fericite a insta­
lării lor în casă nouă.
De altfel - fire liniştită şi b u n ă - nu păstra mult necazul.
Acum se supăra şi după u n ceas o cuprindeau remuşcările. Şi-şi
stima bărbatul, fiindcă înduraseră multe împreună în viaţă.
Nu-şi dete nici ea seama cum şi-a p u t u t ieşi din fire, dar nudul
acela tolănit cu neruşinare pe atlasurile moi ale unui divan luxos prea
o insultase. Trebuia să-1 înfrunte.
Pândele se arătă mâhnit. Ea se potoli îndată. începu să râdă şi
zise băiatului, care executase ordinul, bătându-1 pe u m e r i :
— A m glumit. E o cadra frumoasă. î m i place m u l t ; dar vreau
să fac cu dânsa surpriză cuiva şi trebue s'o ţin a s c u n s ă . . .
Neştiind*cum să dreagă lucrurile, se duse cu mâinile întinse spre
-un tablou mare, original, în u l e i : u n portret de femee între două
vârste, chipeşă, roşie la faţă, cu pieptul bogat, cu mâinile uşor împreu­
n a t e , îmbrăcată după moda veche, cu u n văl pe cap şi cu părul despletit
p e umeri. Dar, ceea ce atrăgea mai mult atenţia din întregul chip era
o pereche de sprâncene îmbinate, groase ca două lipitori. Se vedea
bine că pictorul nu făcuse acolo nici o economie cu tuburile de văpsea.
— Asta da. Zic şi e u . . . N ' a r e nici u n cusur. O frumuseţe. Parcă
e Domniţa Ruxandra din Istoria Românilor de Ioan M . Florenţiu,
de când eram eu mică şi învăţam la numărul patru, la doamna Ma-
nolescu.
Chipul domnului Pândele se lumină de bucurie.
Coana Olimpia, văzând că loveşte în plin şi-i poate da compen­
saţia nemulţumirii ce-i pricinuise, adaose cu e m o ţ i e :
— Te-am ghicit, hoţule! Sprâncenata asta e cadoul meu de casă
n o u ă . . . Spune-mi şi mie cine a făcut-o ; de unde ai luat-o?
D o m n u Pândele făcu u n gest marţial, foarte potrivit cu jacheta
p e talie, căreia nesiguranţa luminii de amurg îi ascundea cusururile.
Intinzând arătătorul, o îndemnă să citească în josul tabloului, la stânga
şi la dreapta.
Şi coana Olimpia silabisi cu glas tare :
— G i o - c o n - d a . . . Pascal.
Domnişoara Pascal era o minune a T u r n u l u i . N u exista familie
mai b u n ă în oraş nebinecuvântată de cel p u ţ i n u n tablou al acestei
artiste. Se iscălea cu modestie « Pascal ». N'avea nevoe de mai mult.
Lumea o cunoştea. Avea expoziţie permanentă în sala Primăriei din
localitate. Nici u n artist din ţară n'ar fi cutezat să vie în T u r n u , s'o
 LA CASA D I N BATISTE 255

concureze pe domnişoara Pascal. S'ar fi expus oprobriului întregului

oraş, care l-ar fi făcut repede să priceapă că n ' a găsit locul unde se
pot vinde castraveţi la grădinar.
Când a aflat că Filiorenii îşi fac palat în Bucureşti, domnişoara
Pascal s'a pus pe lucru. A găsit pe Gioconda Ia librărie, într'o cartă
poştală în culori. A muncit la ea două săptămâni, ca s'o mărească şi s'o
încondeeze. S'a pornit apoi s'o contemple. Era fără cusur, afară de
u n singur gol, care o râcâia pe i n i m ă : lipsa sprâncenelor.
« N u se poate, şi-a zis ea din fundul celei mai sincere convingeri
artistice. N u se poate ca u n artist mare ca Lionardo da Vinci să fi
lăsat fără sprâncene nişte ochi atât de pătrunzători ca ai Monii L i z i i ;
căci, sau artistul n ' a avut vreme să-şi termine portretul, sau copia
din carta poştală e scoasă greşit de la tipar »,
Şi domnişoara Pascal a împlinit lacuna. Dar, văzând că prin
adaosul sau, ochii rămân cam mici, i-a mărit şi pe ei, în proporţia
noului element introdus în figură. Şi astfel, a dat naştere unei v r e d ­
nice urmaşe a Giocondei din Milano, stabilită cine ştie prin ce m i ­
n u n e pe malul stâng al Dunării, la T u r n u . . .
Tablourile erau acum toate puse în pereţi. Coana Olimpia dase
deslegare ca nudul să fie adus în sufragerie şi aşezat lângă peşte.
Băiatul dela tapiţer plecase, cinstit cu prisosinţă.
*

Pendula uriaşa din hali bătea pe u n ton impunător de catedrală

ceasul şapte, când feciorul prezentă soţilor Filioreanu - pe o tavă
de argint - o scrisoare recomandată.
Cu o sfială de slugă nouă, Marin lămuri pe stăpâni, că factorul
o adusese mai de vreme ; dar el - u r m â n d ordinelor primite -
aşteptase pe conaşu şi pe, coniţa să sfârşească mai întâi cu tablourile.
Ambii soţi apucară scrisoarea, în acelaşi timp, cu câte o mână.
Când fură singuri, porniră pe divan u n război vesel, presărat cu râ­
sete copilăreşti, vrând, când unul când altul să deschidă, el cel dintâi,
plicul. Dar plicul le dete iute satisfacţie : adresa expeditoarei era
acolo, la îndemână : Lori Boxler..«
Martin Boxler era profesor particular de piano şi limba germană
în Bacău. Filiorenii fuseseră găzduiţi d e ei în tot timpul refugiului
în Moldova. Oameni primitori şi veseli din fire, îi făcuseră să nu simtă
apăsarea vremurilor grele şi povara necazurilor.
Herr Profesor Martin - vechi cetăţean român - deşi avea u n
picior de lemn, cutreera toată ziua oraşul după lecţii.
La orice oră din zi şi noapte i-ai fi dat u n pahar cu bere, el ţi-1
primea cu aceeaşi voioşie nesecată. Madam Lori, nevasta lui, săsoaică
de o vrednicie care-i atrăsese ura multor băcăoance, spăla, călca,
gătea singură. Văzând-o numai, ţi se făcea foame. Filioreanu spunea
după război turnenilor că strudele cu mere şi şniţele vieneze ca în
casa aia, n'a mâncat de când e el.
 Aveau u n singur copil - o fată cu ochi de cicoare şi cu păr d e
aur : Lizi, pe atunci de cinci ani, acum, aproape de douăzeci.
Familiile rămăseseră în corespondenţă. Intre altele, Filiorenii
aflaseră că Lizi a concurat la premiul de frumuseţe şi că a ieşit a doua
p e Bacău. De atunci, lumea nu-i mai zice decât Greta G a r b o . D e
bucurie, H e r r Martin a băut în ziua aceea şase halbe.
Scrisoarea anunţa sosirea mamei şi a fetei peste două zile. M a d a m
Lori se ruga de Fikoreni să le găzduiască la ei şi să le recomande
u n u i doctor b u n , pentrucă Lizi începuse să se îngraşe şi vrea cu orice
p r e ţ să-şi păstreze silueta.
U n refuz ar fi fost peste putinţă. Dimpotrivă, coanii Olimpiei îi
păru chiar bine că-şi poate arăta recunoştinţa, acum, când aveau slugi
şi apartamente, să fi adăpostit întreg Bacăul.
— Să le răspundem telegrafic, - zise ea.
D o m n u Pândele trecu îndată la biroul său de mahon şi-1 inaugura
cu următorul răspuns u r g e n t : « Să veniţi sănătoşi. Anunţaţi trenul.
Aşteptăm gară ».
*
Cu telegrama în mână - încă nedusă la poştă - Marin, feciorul,
dete busna în casă, uitând să mai bată la uşe, aşa cum i se poruncise.
— Coniţă, domnu general Pârâiaş, cu cucoana, cu băiatul şi cu
mai multe geamantane, aşteaptă jos cu maşina. întreabă dacă-£
primiţi.
— C u m n u ? Să poftească, - răspunse domnu Pândele.
Şi se întoarse către Olimpia :
— Ce ne facem , nevastă? Avem piăpămi ăestule, aşternuturi,
pleturi ?
— Este, este, n'ai grije. Dacă n ' o fi, n ' o să ne prăpădim. O m
dormi noi desveliţi şi pace, - răspunse grăbită coana Olimpia. Şi, roşie
ca u n mac, luă u n tartan cadrilat pe spate, alergă înaintea musafirilor,
care tocmai urcau scara, duse mâna la gură, cu ruşine - ca să n u se
audă bine tot ce spune - şi rosti următorul discurs de primire :
— L u m e nouă, lume n o u ă . . . Bine aţi venit sănătoşi, coniţă
şi domnule general! A, uite şi domnul Scipione, ce mare s'a f ă c u t ! . .
Toţi v'aţi îngrăşat. Ce bine-mi p a r e ! Pândele e sus. V'aşteaptă. Pof­
tiţi, p o f t i ţ i ! . .
Bătrânii nu băgaseră de seamă ; dar Scipione, care - cu scrupu-
lozitatea vârstei lui - analiza împrejurările, îşi făcea în gând socoteala
c u m o fi p u t u t madam Filioreanu să constate schimbarea la faţă a
câtor şi trei, pe întuneric, când ea - de emoţie - uitase să aprindă
becul!
In urma convoiului, două servitoare aduceau cutiile cu pălării şi
geamantanele, încet. Se vedea bine că familia venise hotărîtă să stea
mai multe zile.
Generalul simţise obligaţia ce are, încă dela început să risipească
- fie şi în parte - oarecare îngrijorări ce, poate, s'ar fi deşteptat
în sufletul gazdelor :
 — Coană Olinipio, să nu credeţi că rămânem cu toţii. Scipione
are camera lui în oraş. El e acum bucureştean. De aproape şase luni
ocupă u n post mare. E şef de cabinet al lui Moşorogan.
— Cine e ăsta Moşorogan? - întrebă Filioreanu.
— Cum, nu-i cunoşti? Se vede bine că te-a absorbit de tot insta-
- larea în frumuseţea asta de castel. Doctorul Aureliu Moşorogan din
Cluj e directorul Casei Autonome, numit de curând de noul guvern.
A fost adus anume ca unic specialist - gras plătit - ca să reorga­
nizeze instituţia, abia înfiinţată.
Şi pe când Filioreanu, cu bunul lui simţ de om de afaceri, se
întreba nedumerit ce reorganizare poţi face într'o autoritate abia
înfiinţată, generalul u r m ă :
— De altfel, o să-i faceţi cunoştinţa în curând. Poate chiar aici,
la dumneavoastră, dacă - fireşte - ne vom î n ţ e l e g e . . . Fiindcă
avem o noutate bună sa vă dăm. O bucurie.
Filiorenii strâmbaseră capul, ascultând cu atenţia căţeilor de rasă,
când aud sgomote ciudate.
— Ei, dar nu trebue să v'o spunem acum. Georgică a mâncat
labe de gâscă, zise madam Pârâiaş ritos şi cu vocea groasă de veche
directoare de clasele primare, ce fusese. O să aflaţi totul la masă.
Deocamdată să vedem şi noi castelul ăsta din basme şi după aceea,
dacă e aici vre-un colţişor de odihnă, să ni-1 arătaţi ca să ne facem
toaleta înaintea mesei.
Când auzi de masă, Coana Olimpia simţi că se înneacă. N'aveau
nimic pregătit. Regimul mâncării nu fusese încă ridicat la înălţimea
noului domiciliu. N'avuseră vreme să se ocupe de el. Soţii Filioreanu
rămăseseră încă la obiceiul patriarhal din T u r n u , unde se mulţumeau
să ia, seara, la iuţeală o bucată de salam sau de caşcaval, să bea u n pahar
de vin şi să se culce.
Filioreanu avu dibăcia să descurce şi de astă dată lucrurile : Ii
pofti pe toţi pe socoteala Iui la restaurant.
— Acolo e şi muzică şi lume multă.
— Şi bem şi aldămaşul, - adaose generalul râzând.
— Şi ne spuneţi şi bucuria, cu care ne-aţi făcut curioşi, - se
grăbi să răspundă Filioreanu.

La masă aflară pentru ce Pârâiaş şi coana Crisanta se înduraseră

să părăsească liniştea conacului lor din Moldova şi să vie aşa pe
neaşteptate în Capitală.
Se împlinea u n vis de mult d o r i t : de doi ani, Scipione iubea pe
o fată din Iaşi. Mama însă, o văduvă slabă şi nervoasă, avea u n prin­
cipiu peste care n'ar fi trecut nici în ruptul capului.
— Oricare ar fi averea unui tânăr, zicea ea, banul e trecător. Ca­
riera e totul. Ea e baza. In ziua când Scipione va avea o slujbă, mâna
fetei mele va fi a lui. I-o promit solemn. Fata îl poate aştepta. E tot
ce pot să-i acord deocamdată.
256 REVISTA FUNDATULOB EEGALB

Şi s'a ţinut de c u v â n t : a aşteptat. Băiatul a muncit. A luat

licenţa. A început să scrie la gazete. Şi-a făcut cărţi de vizită cu
« Scipione Pârâiaş, ziarist ». Iar succesul cel mai mare 1-a obţinut în
ziua când, după ce publicase în revista « Lumina Farurilor » câteva
poezii moderniste, s'a văzut primit cu majoritate de voturi în cercul
«Poseidon », cerc foarte exclusivist de conferenţiari în smocking şi
poeţi aleşi numai dintre cei care ştiu să îmbogăţească limba cu vorbe
noi şi fraze nebuloase, alunecând spre calea l a c t e e . . .
. . . Coana Olimpia rămăsese, ascultând cuvintele generalului, cu
o felie de pară într'o mână şi cu cuţitul în cealaltă.
Din când în când în - timp ce Pârâiaş îşi lăuda băiatul, care se
făcea că ascultă orchestra - ochii placizi ai celor doi soţi, pe jumătate
adormiţi de munca de peste zi, se îndreptau spre Scipione cu scânteeri
de admiraţie şi de respect.
II ştiuseră aşa de mic, şi-1 vedeau acum atât de mare, peste mă­
sură de mare, aşa cum numai generalul îl putea p u n e în lumină.
Dar nu aflaseră încăt tot. D o m n u Pândele, iscoditor prin fire şi
meserie, bănuind că generalul se codeşte să spue numele viitoarei
soacre, puse la noroc î n t r e b a r e a :
— Şi cum aţi zis că o chiamă pe mama viitoarei?
— Doamna Răzmiriţă, - răspunse coana Crisanta.
— Doamna R ă z m i r i ţ ă ? . . Sofia?
— Da. Sofia Răzmiriţă.
— Născută C h i p e r ?
— Da, născută C h i p e r . . . Dar de unde o cunoşti? - întrebă
soţia generalului, intrigată.
— Apoi, să vă spui, - zise domnu Pândele. Ii am carta d e vi­
zită în buzunar. Chiar zilele astea am dat peste ea.
Şi căutând-o în carnet, o găsi. Era, în .adevăr, scris întocmai, cu
litere de litografie :
Sofia Răzmiriţă
născută Chiper

— Mi-aduc aminte, - urmă Filioreanu, - cum a intrat la Bacău

pe timpul războiului, în biroul meu, rz o furtnă şi mi-a întins car­
tonul ăsta, cu o mişcare, de am crezut la început că e supărată. Pe urmă
am băgat d e seamă, că aşa e dumneaei, e n e r g i c ă . . . Venise să mă roage
să-i fac rost de o trăsură s'o ducă până la moşie. A m servit-o î n d a t ă . . .
E o doamnă mică, slabă, p u ţ i n roşcovană şi are u n căţel alb, Puffi.
— Da, - răspunse generalul. Când îl mângâe, îi zice Puffili, vin
la m ă m i c a . . .
— Şi cu p ă r u l . . .
— Cam vâlvoi, şi cu faţa cam pungită,- completă coana Crisanta.
— Şi vorbeşte cam tare, - îşi aminti Filioreanu.
— Zbiară. Parcă toată lumea ar fi surdă, - urmă mama lui Sci­
pione, cu o ciudată mulţumire în ochi şi în glas, că i se dă ocazia să-şi
încondeeze viitoarea cuscră.
 Apoi se grăbi să adaoge, zâmbind :
— Fii însă liniştit, că Scipione n'o ia pe ea ; ci pe f i e - s a . . .
D o m n u Pândele, profită să întrebe mai departe :
— Dar pe domnişoara cum o chiamă?
— Geta, - răspunse Scipione, care până atunci nu spusese mai
nimic
Toţi făcură haz de amestecul lui neaşteptat tocmai la capitolul
acesta al convorbirii.
Coana Olimpia ridică p a h a r u l :
— Dacă e aşa, să ne trăiţi.
Toţi ochii dela mesele vecine încremeniseră pe rochia ei de mă­
tase crem, cu flori mari albastre, rochie foarte scumpă lucrată la cea
mai bună croitoreasă din Bucureşti, care dela primul cuvânt a înţeles-o
şi i-a ghicit gustul.
Generalul, văzând că amândoi soţii căpătaseră dispoziţie, găsi
momentul nemerit să-şi destainuiască întreaga dorinţă :
Cu toţii hotărîseră să facă logodna departe de Iaşi, ca să scape de
numeroasele obligaţii ce îi s'ar fi impus în oraşul unde atâta lume îi
cunoştea. Şi aleseseră casa nouă a familiei Filioreanu. Că, în impasuri
grele, omul la prietenii vechi şi adevăraţi recurge ; iar nu la duşmani.
De aceea, roagă pe cei doi soţi să nu se supere şi să consimtă ca lo­
godna să se facă în casa lor. Şi să mai îngădue ca doamna Razmiriţă
şi cu fata, care sosesc peste trei zile, să fie găzduite tot la ei. Iar lo­
godna să fie chiar în Duminica următoare,
Fiîiorenii încremeniseră m u ţ i . Urmă o tăcere supărătoare de
câteva clipe. Pândele băgă de seamă în ce mojicie periculoasă cad
amândoi faţă de fostul lui comandant şi binefăcător şi se trezi repede :
— Ce zi avem azi, domnule general? - întrebă el,
~- Marţi.
— M a r ţ i . . . Va să zică : poimâine, Joi, vine madam Boxler cu fata.
— Cine e madam Boxler cu fata?
— Nişte persoane foarte cum se cade. La care am stat noi în
Bacău. Are nevoe pentru fata ca s'o consulte doctorii la n o i . . .
— N u e n i m i c ; pot veni şi ele la logodnă.
Apoi generalul se r ă z g â n d i :
— Ce zici, Crisanto? N u s'o supăra madam Razmiriţă? N u ne-o
face vre-o scenă?
— Atât ar mai trebui, - răspunse doamna Pârâiaş. In casă străină,..
Ar fi bună de legat.
Sciopione p r o t e s t ă :
— Lasă, mamă, că nu e nici aşa cum o descrii d-ta. Prea exa­
gerezi.
— Masa va fi pe seama noastră, - zise Pândele.
— Şi şampania o dau eu, - răspunse generalul.
— Mai ales că vine şi directorul meu şi vre-o doi prieteni dela
Poseidon, - adaogă Scipione.
— Cei cu smocking? - întrebă Pândele.
 — Confraţii iui de poezie, - zise Pârâiaş cu orgoliu.
Şi dete semnalul de plecare.

Acasă, în dormitorul inaugurat de abia de trei zile, fiecare îrf patul

lui, cu somnul pierit, cu ochii deschişi, proprietarii casei din Batiste
se frământau munciţi de grije. De afara, o plută bătrână, crescută
în stradă, îşi proecta jocul frunzelor mişcate de vântul toamnei, pe
albul transperantelor de la ferestre, agitându-se ca pe u n ecran.
Mersul lin al maşinilor din ce în ce mai rare, alunecând uşor pe pa­
vajul de asfalt al străzii, în ceas înaintat din noapte, le trimetea îndem­
nuri prieteneşti spre somn, aducându-le mereu aminte că e târziu.
Tăceau însă amândoi, înveliţi cu pleturile până la gât, crezând
fiecare despre celălalt că a adormit.
Coana Olimpia şedea cu faţa în sus, cu privirile pironite pe ochii
mari ai Giocondei, p e care Filioreanu o aşezase drept în mijlocul
peretelui din faţa paturilor, între coana Efimia şi domnu Ghiţă D o -
garu. Luminată mai viu decât celelalte două portrete, prin reflexul
direct al ferestrelor, opera domnişoarei Pascal căpăta acum un suflu
nou şi ciudat de viaţă, împiedicând pe coana Olimpia să reflecteze
în linişte la programul complicat al zilelor cu mosafiri şi al D u m i ­
nicii cu logodnă.
— Ce? N'ai adormit, Olimpio? - întrebă domnu Pândele, au-
zind-o cum oftează.
— Cum s'adorm, dacă mă munceşte gâridul ce-o să fac mai
întâi m â i n e ?
— O să avem b a i r a m . . .
— Ce bairam? Tărăboi. Şi să vezi ce-o să fie poimâine, când or
veni Boxleroaele. Că şi alea sunt nişte g ă l ă g i o a s e . . .
— Eu parcă prevăd de pe acum u n scandal cu madam . . . . .
. . .născută Piper, că n'am v r u t să audă domnu general, dar e o ne­
bună, fără pereche. Din nimic îi sare ţ a n d ă r a . . . B r e J . . . De unde
ne mai căzu pe cap şi năpasta a s t a ? . . Lăcustele astea păgâne?
— Mai liniştiţi eram la T u r n u , - zise coana Olimpia.
Şi se întoarse cu faţa spre Pândele, ca să fie auzită mai bine.
Apoi adaose :
— Dar ce-or fi crezut ei că e aici? Hotel garni, sau han, ori
sala M a r n a ? . . Dacă i-o mai trece cuiva prin gând să vie zilele astea,
o să trebue să-1 culcăm cu noi.
Coana Olimpia era foarte îngrijorată de ce va face cu mâncarea.
Dar domnu Pândele o linişti repede, asigurând-o că de a doua zi chiar
va aduce u n bucătar bun şi doi feciori cu ziua.
Filioreanu începuse să aţipească. U n sentiment dulce de mândrie,
la gândul că fostul lui comandant nu s'a dat în lături să facă logodna
băiatului în casa lor, îi încălzea inima şi-1 mângâia de banii ce era
silit să cheltuiască.
Deodată tresări, asvârlind într'o parte u n colţ de plapămă.
 — Ce e, frate dragă? - strigă coana Olimpia, speriată.
— Cadoul de l o g o d n ă . . . Ce cadou le facem? L.a cadou nu ne-am
•gândit. Generalul e foarte pretenţios la de-astea. Numai eu ştiu cu
câte m'a pârlit în timpul c o n t i n g e n t ă r i i . . . Ce să-i dăm, ce să-i dam ?
— Dă-i una din alea noile, - zise coana Olimpia. Mi-ai spus că
ai cumpărat nişte cadre de Gligoriu.
— Grigorescu, dragă, nu Gligoriu. Mă 'nţelegi? Gri-go-rescu,
- zise Filioreanu apăsat.
Apoi, sări din plapămă, se duse la scaunul cu haine, scoase car­
netul unde însemnase numele pictorilor şi se auto-controlă.
— Da. Grigorescu. Să nu mai greşeşti, Olimpio, că ne facem de
râs. Coana Crisanta e profesoară, Scipione poet şi generalul atât
aşteaptă ca să te ia în primire.
— Bine, bine. Lasă că ţiu minte acum, - răspunse alene coana
-Olimpia, doborîtă cu desăvârşire de somn. N ' a m să u i t : Gli-go-rescu,
cel m a i . . . proverbial pictor din România.
Şi adormi liniştită, lăsând pe domnu Pândele să vegheze singur
mai departe, muncit de grijile casei şi de ambiţie.
*
Logodna a avut loc - aşa cum Scipione a anunţat-o în urmă la
gazete - în cea mai strictă intimitate.
Nimeni n'a putut afla amănuntele.
Singură domnişoara Pascal a cules câte ceva răzleţ, dintr'o scrisoare
primită la T u r n u dela coana Olimpia. Anume, că madam Răzmiriţă
a făcut scandal din cauza căţelului, fiindcă a surprins pe Filioreanu
- care nu poate suferi animalele - zicând lui P u f i : «maşir, javră »
pentrucă făcuse murdărie în casă. Că din cauza asta - şi poate
mai mult din cauză că i s'a părut că Boxleroaele puseseră ochii pe
Scipione - s'a îndârjit şi n'a mai vrut să facă logodna în casa Filio-
renilor, nişte parveniţi, care şi-au mobilat casa cu un lux infect. Că
a luat pe general şi pe coana Crisanta cu ea la u n hotel, de-au con­
tinuat acolo logodna lui Scipione cu G e t t a ; şi că fata şi-a urmat
părinţii în hohote de plâns, de ruşine.
Domnu doctor Moşorogan a preferat să rămână mai departe pe
loc. înflăcărat subit după Lizi Boxler, i-a cerut mâna. Şi a rămas să
chefuiasca mai departe cu nemţoaicele dela Bacău. Şi că nu se ştie
dacă Scipione nu va fi scos în curând din slujbă, căci madam Răzmi­
riţă a indispus mult de tot pe domnu director al Casei Autonome
cu arţagul dumneaei.
Scrisoarea se încheia cu următoarele cuvinte :
« N u s'a văzut pe lume femee mai rea. Când se încrunta la om,
n'o mai cunoşteai: făcea nişte ochi şi nişte sprâncene îmbinate şi
g r o a s e . . . cât al)e Giocondei t a l e . . . »
Atât s'a putut auzi în T u r n u , din Batiste, dela casa nouă în stil
cubist, cu ziduri umflate ca butoaele, cu înfăţişarea de vapor american
ieşit nou-nouţ din şantier, la soare.
I. A. BASSARABESCU
 INSCRIPŢIE PE UN ALBUM

Nu-mi mai păziţi porţile, căci nu veţi afla cine a intrat şi m ' a
făcut în răstimpul unei singure dimineţi, să-mi schimb firea şi j u ­
decata şi o hotărîre ce părea nestrămutată. Căutaţi mai bine ame­
stecul morţilor. Sunt sute de strămoşi, în fiecare dintre n o i : unul
brav şi altul mişel, unul statornic altul schimbător, unul a - toate -
credincios şi altul pan - inconoclast, plugar, unul şi altul vântură
lume. Unul aducea o mie de cântece şi de poveşti, din recolta ocea­
nelor, altul a murit flămând pe un morman de safire. Unul plângea
repede şi-şi dăruia calul şi armele când auzea cucul primăverii, iar
altul când se înora cerul sau îl trezeai din somn sau îşi vedea prie­
tenul călărind mai graţios ca el, îşi ucidea prietenul cel mai drept.
Unul îşi bănuia şi umbra, altul se 'ncredea şi'n drumeţul d e
seară. Această moştenire milenară, veacurile gliemuite 'n fiecare
dintre noi, strămoşii de sânge şi de neamuri felurite, cu sufletul
altminterea străfulgerat, cu creerul hrănit de alte năzuinţe, se'ncru-
cişează 'n noi şi ne oţelesc voinţa, ne întunecă mintea, ne moae
inima sau ne sbârlesc scăfâilia, într'un singur biet mileniu de
secunde.
Nu-mi mai păziţi porţile, căci nu pe-acolo se strecoară fantomele.

Numai natura îşi poate permite cazuri anormale, ilogice, n e ­

verosimile. Arta e sinteză, iar cazul special e prea anemic, ca să poată
hrăni esenţe.
*
Morala se plimbă numai pe plaiurile ficţiunei. Realităţile n u
sunt nici măcar imorale.
*
Flori pe ruine, noile religii au răsărit, totdeauna, după marile
dezastre. In epocile de refacere ale omenirii, entuziasmul credinţei
este mai necesar decât obiectivitatea ştiinţifică. Succesul creştini­
smului a stat în faptul că primii săi apostoli, încredinţaţi de a p r o -
piatul sfârşit al acestei lumi, au propagat cu fanatism dogma noului
profet, silind mulţimile s'o primească atât sub imperiul panicei
provocate de cataclismul iminent, cât şi în perspectiva consolatoare
a unui loc confortabil, în eternitate.
In veacul nostru însă, când nimeni nu crede fără să cerceteze,
rebgiile noi nu mai pot fi fecunde, căci intră deadreptul în obser-
vaţiunea spiritului critic care, interzicându-le faza de iluminare şi
eliminându-le exagerările, le distruge însuşi fundamentul.

Fiecare epocă îşi are divinităţile binefăcătoare: uneori e Cinstea

care purifică, alteori Ironia care biciuieşte, Scepticismul care nive­
lează, Pesimismul care controlează şi, în sfârşit, Pasivitatea care con­
servă. In epoca noastră suprema divinitate nu poate fi decât Idealismul
creator.
*
Floarea se leagănă 'n lumina soarelui şi spune trecătorului:
— N u te-am întrebat dacă sunt ori nu frumoasă!

Idealizându-se, trogloditul a desenat cu silexul, pe stânci, făpturi

superioare. Apoi, a tins se să realizeze. Omul a fost creat dintr'o
necesitate artistică. Tot aşa şi semizeii. Când ne vom realiza?
•4.

In politică, marea artă este să găseşti formula morală a unei ac­

ţiuni imorale.

Să te ferească Dumnezeu de omul care mi-ţi cere nimic, căci

va sfârşi prin a-ţi cere lucruri imposibile.

•• * *
Mă simt egal cu cei mici. Faţă de oamenii «mari» însă, mă
socotesc mai mare, o ! mult mai m a r e !

Sunt oameni a căror supremă ambiţie este să fie consideraţi « u n

t i p primejdios ».
*
Sunt prea puţine întrebările care nu rănesc. N u întreba, căci
rişti să ţi se spună neadevăruri. Minţim ca să scăpăm de indiscreţi.
Minciuna este o armă defensivă împotriva indiscreţiei agresive.
*
Ştiinţa a respins cu dispreţ, până acum, mărturisirile poetice, tra-
diţia orală, semnele din altă lume. Progresând însă, omenirea s e
spiritualizează şi elementele idealiste devin material ştiinţific.

Dacă nu vrei să te părăsească ceilalţi, nu te părăsi, în primul rând,,

tu însuţi.
*
Goana după originalitate e tot atât de vulgară ca şi platitudinea.
•k

Ne plângem, toţi, de «ţigănie». Dar care din noi se poate lăuda

că n'a contribuit cu puţin la această ţigănie?

Femeile îţi suportă orice mojicie, dacă le dai ca motiv gelozia.

Femeile cer discreţie, ca să aibă ele ce povesti.

* " *
Nu prea te înduioşa de omul care se vaită mereu.

Orice ţi se dă, la noi, ţi se dă pe jumătate.

w
* * \
Oamenii care nu fac nimic pretind celorlalţi numai acţiuni supra­
naturale.
* '* *
Pentru tine, gândeşte cu mintea vârstei taie. Pentru ceilalţi însâ^
gândeşte cu mintea vârstei lor, dacă vrei să vă înţelegeţi.

* " *
Prostul nujmbătrâneşte.

Cine ştie să ceară, ştie şi să fie refuzat.

%• " %

Omule de spirit, ia seama : te pândeşte gafa!

Oare fapta bună pe care o fac,, u'ascunde puţină laşitate ?

*
Fereşte-mă, Doamne, să-mi rup un picior, fiindcă nu mai scap
toată viaţa de gura nevestii.
 Orice soluţie indispune. Glorie provizoratului!.

începând cu Homer şi sfârşind cu Baizac şi Victor Hugo, marea

eoică e roman senzaţional.

Totdeauna, e de vină celălalt şofeur.

Politica este arta de a juca pe un cal şi de-a câştiga cu ceilalţi.

*
Dispreţuim, mai ales, ceea ce n'avem.

Aş fi vrut să urlu cu lupii si sunt îndemnat să mă târăsc ca şo-

pârleîe.

Parveniţii sunt oamenii cei mai atacaţi de către arivişti.

Prietene, mă vei cunoaşte mai bine din ceea ce scriu eu, decât
din ceea ce se scrie despre mine.

Renunţaţi să mai distrugeţi pe scriitorii defuncţi: un om mort

c mai greu decât unul viu, chiar dacă e acelaşi.

Românul nici semnul crucii uu şi-1 face întreg : vrea să păcă­

lească până şi pe Dumnezeu.

Reflecţia unei doamne foarte mondene :

— Cu mania asta a exactitudine!, viaţa a ajuns imposibilă!

Românul e vorbă lungă, dar de-a altuia n'ascultă nici când e scurtă.

Superstiţia nu trebue niciodată tratată cu indiferenţă: când n'o

poţi combate, exploateaz'o!
*
Samăn şi uit.
 N u e tragic să te visezi mort, fiindcă te deştepţi. E tragic să te
visezi tânăr, - tot fiindcă te deştepţi.
* " *
Numai repulsiile fizice sunt sincere. Corpul nostru e mai să­
nătos decât spiritul. Reacţiunile sale sunt spontane şi pure. Spiritul
calculează.

M ă cam feresc de oamenii simpatici.

*
N u mă linguşiţi. Nici odată laudele \ oastre nu vor ajunge ia înăl­
ţimea orgoliului meu.
^*

Orgoliu : reumatismul personalităţii.

•k

Omule politic, învaţă că puterea este ibovnica fugară. Soţia ta

legitimă e opoziţia.

Unii au opinie publică. Noi ne mulţumim cu gura lumii.

* v

Tinereţea inspiră ceva din neîncrederea în casele noi,

*
Teme-te de u n singur cap. Balaurul cu şapte capete nu este pri­
mejdios.

Te jimpui, nu prin binele pe care l-ai făcut, ci prin r ă u l pe care

l-ai putea face.

Plăcut e numai trenul cu care pleacă alţii. Al dumitale este numai

o obligaţie.

Toate călătoriile sunt plictisitoare. Frumoasă este numai amin­

tirea lor.

Tristeţea noastră vine din dezechilibrul făpturei noastre : d e

câteva zeci de mii de ani, trupul ni s'a istovit din cale-afară, iar spi-
ritul ni s'a desvoitat uimitor. Corpul nostru nu mai e capabil să rea­
lizeze aspiraţiunile sufletului nostru. Şi iată pentru ce în fiecare dintre
noi e un învins.
*
Singura generozitate e cea pe care o numim risipă. Restul e calcul.

Poţi vorbi de deşteptăciune şi chiar de înţelepciune, dar nu poţi

vorbi de inteligenţă acolo unde nu există generozitate.

Popor mitologic, românul se simte rău în plină realitate : de-

aceea, nu-i împliniţi visurile.

In ţările mici, gloria este o simplă iritare.

Popoarele fericite n'au istorie. Scriitorii fericiţi nu scriu.

* " *
Nici nu fă tovărăşie, dar nici nu te lua la harţă cu omul "care
n'are ce pierde.
*•

Nu prea sta la un loc cu înăcriţii, ca să nu te înăcreşti şi tu : ra­

tarea este o boală care se ia.

Nu poţi şlefui diamantul cu labă de elefant, dar nici catedrală

M U vei dura, cu unelte de ceasornicar.
*
Lăsaţi iluzia consacrărilor postume : posteritatea va avea destul
de furcă cu proprii ei literatori, ca să mai gireze poliţele noastre!
*
Lasă totdeauna femeilor, impresia că ele te-au părăsit! E cea
mai delicată dintre i r o n i i . . .

Mai ales bărbatul de stat trebue să fie necontenit leal, să spună

mereu adevărul, să se ţină de vorbă în cele mai neînsemnate prilejuri,
pentru ca atunci când va fi nevoit să spună o mare minciună, să co­
mită o nelealitate necesară, acoperit de o reputaţie imaculată, să fie
crezut.
366 R E V I S T A KWDATirLOE R E G A L E

Cine umblă după doi iepuri, ceva tot foloseşte : a 'nvăţat cără­
rile pădurii.
*

Poetul dramatic, ca şi oratorul, trebue să ţină calea mijlocie între

platitudine şi abstracţie. Căci, dacă tiparul nu suportă platitudinea,
auditoriul respinge abstracţia.

Primele clipe de fericire ne dau cele mai generoase imbolduri.

Fericirea prelungită însă, devine un spăimântator profesor de egoisnu

Experienţă mai însemnează şi descurajare.

Elocvenţa este arta de a proclama, cu emfază, locui-comun. Ti­

miditatea îl demască.

Elocvenţa altora o numim demagogie.

Nu numai platitudinea, dar şi aroganţa a„o formă a lipsei de-

demnitate.

Sunt oameni care înfrunta viaţa cu un surâs înalt luptând cu toată

lumea, ripostând energic la atacuri, atacând ei înşişi violent; în inte­
riorul căminului însă. devin cei mai sterşi dintre muritori, acceptând
orice, lăsându-sc terorizaţi de cel mai neînsemnat membru al familiei.
Alţii, dimpotrivă. In oraş, se strecoară pe lângă ziduri, salută
umil, înghit toate afronturile, zâmbesc şi cer • scuze tuturor, pentru
ca odată ajunşi acasă la ei, să se înalţe cu mândrie, să ridice vocea,
să-şi mărească gesturile, să facă exces de demnitate şi bravură, umi­
lind o nepoată pripăşită, ori o biată nevastă care a spălat rufe toată
ziua şi nu i-a servit supa destul de răcorită: prin eroismul casnic,
răscumpără o existenţă publică stigmatizată de platitudine.
Compensaţii..

Să fii onest, să te speli şi să faci binele pentru propria ta plăcere,,

nu cum fac cei mai mulţi, care sunt generoşi de ochii îumu cinstiţi
;

de frică şi se primenesc pentru alţii.

* " *
Stilul trece, proporţia rămâne.
 rSSOEirTTE PE UN ALBUM 26>

N ' a m văzut, p â n ' a c u m , escroc antipatic.

*
Cum cred p u ţ i n în Dumnezeu, unii îl şi fac meserie.
*
Până şi reformele, la noi, s u n t piedici în calea progresului.--
F i i n d c ă le aplicăm atunci când aiurea, s'au perimat.

Românul e născut chiriaş.

*
N'ajunge să pretinzi perfecţiunea, trebue să şi contribui la ea^.
&

Gloria scriitorului român e ca parlamentul : sc disolvă'n fie­

care a n .
*

Admiraţia dumitale m'ar încălzi şi mai mult, dac'aş simţit

în dosul ei, puţină invidie.
*
Aşteptând, fă altceva.

Odată cu ţânţarii, Dumnezeu a lăsat şi o plantă al cărei fum.

îi goneşte. Am scăpat de ţânţari şi ne-ara ales cu t u t u n u l .

Cine ameninţă, se t e m e .

Cele mai strânse raporturi între popoare le provoacă războiul...

Cu ce ne-am 2les de pe u r m a Chinei, cu care trăim în pace d e
două mii de ani?

Pe aceste vremuri haotice, nu ştiu dacă o guvernare «cum.

s'o nimeri » nu e mai bună decât una cu p r o g r a m .
1
*
Bâta s'o duci dumneata, să nu te ducă ea.

VICTOR EFTIMITJ*
 M A D O N A

Mal de apă verde-vânătă, cu creasta de spumă lividă, venea

asupra bărcii, balaur care vrea s'o înghită, împroşcând-o de departe
c u bala stropilor amari. In groapa undei adânci, în găoacea jucăuşe
a luntrii, cinci furnici omeneşti lopătau din răsputeri, cu ochii la
peretele lichid care venea spre ei. O smucitură în s u s : valul prinde
pupa bărcii, înălţând-o spre c e r . . . U n duş de s p u m ă . . . Răsuflarea
oprită reîncepe, în piepturile încleştate inimile bat iarăşi în
ritm grăbit.
Nici de data aceasta n'a fost!
In barcă e apă de u n lat de mână. Doi vâsîaşi lasă lopeţile şi, cu
v

găleţile, svârlă grăbiţi afară apa din fundul ei, apoi vâslesc iarăşi cu
toţii, în ritm frenetic. Ochii cârmaciului cărunt zăresc în depărtare
malul ceţos, unde se sparg malurile, cu furia fortunei. Pleoapele lui
ude de ploae şi înlăcrimate de bătaia vântoasei clipesc nervos la
fiecare fulgerare. Moşul îi îmbărbătează totuşi pe cei mai t i n e r i :
— « H a i ! Mai avem puţin. Ţărmul e aproape ».
Vântul îi smulge vorba din gură şi o sfârtecă de numai crâm-
pee vagi ajung la urechile lopătarilor. Dar au înţeles. întorc o
clipă chipurile crispate spre proră, cu o privire iute ascuţită şi vâslesc
apoi voiniceşte.
Alt mal de apă. Altă crispare. Acum i-acum!
U n duş violent îi pălmueşte şi-i înundă. Atât.
Fulgerele devin clipă cu clipă mai dese. Hohot satanic de tu­
nete răsbubue într'una peste munţii valurilor. Bobi de grindină
rari pornesc în barcă biciuind obrajii şi braţele până la sânge.
Cârmaciul se închină des şi fervent.
Din uscat nu se mai vede acum nimic. E undeva, departe, la o
veşnicie de d r u m . Al treilea, al patrulea val, îmbarcă fiecare pachete
de apă, care se ridică în luntre până mai sus de genunchi. Vâslirea
e tot mai g r e a . . . Braţele sunt de p l u m b , răsuflarea gemută. In fe­
ţele livide, cu guri încleştate de ies muşchii fălcilor, ochii se deschid
ficşi şi mari, în faţa neantului, în aşteptarea cea mare.
Cerul se rupe acum definitiv, potopitor, în cataracte, cu m u ­
gete clocotite. U n ultim val, ca o creastă gigantică, mai năvalnic
decât toate, îi îngroapă, îi înghite în urlete de volbură. Apa pătrunde
în nas, în ochi, în urechi, în gura care ţipă, în plămânul setos de aer...
Mişcări s p a s m o d i c e . . .
Sfârşitul.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . ...........
Ce-i asta? Apa se retrage. Intră iar aer în plămâni.
Ridicându-se din nisipul plescăit de apă al plajei, bătrânul se
pipăe rătutit, încă surd de vuetul valurilor, orbit de unda amară.
In timp ce-şi şterge zornic ochii, se uită ameţit împrejur. La
câţiva paşi, din apa până la genunchi, un altul se ridică.
*— « T u eşti, Giocomo?»
Giacomo răspunde însă din altă parte şi apare însoţit de un al
treilea, rupând vâlnicele ploii. Ceva mai departe, pe plaje, răsturnată
pe-o coastă, barca. Iar lângă ea - leşinat ori m o r t ? - al cincilea.
II duc pe braţe.
— Maica Domnului, se închină cu evlavie bătrânul pescar, m u l -
ţumescu-ţi ţ i e ! Pe locul acesta voi ridica o troiţă, băieţi».
*
Aci ar trebui să se termine povestea asta banală ca toate poveştile
vieţii si ale morţii. Căci întâmplări asemenea au loc cu miile şi an de
an, p e malul mărilor de pretutindeni.
Nici n'aşi fi povestit-o dacă urmarea n'ar fi fost nemaipomenită.
Povestea mea t'a întâmplat pe coasta dalmatină şi începe abia
cu troiţa, adică micul altăraş acoperit, dar deschis, în care mado­
nele sau Iisuşii sculptaţi în lemn şi vopsiţi cu artă străjuesc în numele
Domnului, la marginea drumurilor sau pe malul mărilor, amintind
de recunoştinţa credincioşilor...
Cel ce mi-a spus această poveste, ori şi cât de rară şi ciudată ar
părea, m'a asigurat că e adevărată. Lucru de care, de altminteri,
cetitorii se vor convinge singuri..
Aşadar, bieţii pescari au vrui; să mulţumească Maicii-Dom-
nului pentru scăparea lor minunată şi au pus ban de ban, să-i facă
o troiţă.
— «Vom aşeza pe Madona Pescarilor acolo sus pe faleză, în
dreptul locului u n d e ne-a scăpat de pieire.
Bătrânul pescar se duce deci în oraş să arvunească madona de
lemn pentru capelă.
— « O madonă de lemn? întrebă birtaşul mateloţilor. Aşa ceva
nu poate să-ţi facă nimeni mai bine decât beţivanul de Pranzini».
— « O madonă pentru troiţă? mârâi sculptorul, zbârlindu-şi
încă mai mult, cu un gest nervos, ciuful părului. O madonă a mă­
rilor pentru troiţă? repetă el. Ce idee! Bine. Costă două mii de lire.
Ce? Ţ i se pare m u l t ? Dacă-ţi p l a c e . . . O Madonă pentru două
mii de lire e chiar gratis. Ce d r a c u ! »
— « Dar,..»
— « Nici un dar. Dacă nu-ţi place, du-te la altui, sau la dracu,
270 REVISTA FO'DATIILOR REGALE

dacă preferi. Ai înţeles? Dai o mie de lire acont şi cealaltă mie

când va fi gata».
Dar moşul era tenace, învăţat să se tocmească cu hoţii de ne­
gustori de peşte. Se ciorovăiră, unul mai dând, celălalt mai lăsând,
până când făcură târgul pe o mie două sute de lire.
Pranzini îşi ascunse mulţumirea pe care o simţea pipăind pri­
mele şase bilete mătăsoase de câte o sută de lire.
Peste un ceas, sculptorul năvăli în buduarul celei mai zăpăcite
dintre feţele uşoare ale oraşului. Drept bun, venit, fata îl întâmpină
•dela uşă.
— «Iar vii să mă plictiseşti! Calicule, nebunule, neţesălatule!»
— «Lavinia, bambina mia, iată şase sute de lire. T i m p de două
săptămâni cât îmi vei poza pentru o madonă, le vom păpa împreună.
JRestul de alte şase sute, pe care le voi primi când madona va fi
gata, îl voi împărţi pe jumătate cu tine. M'auzi tu, copiliţo, nebuno,
iubito?!»
Lavinia se repezi ca o pisică de-i smulse hârtiile, pipăindu-le
neîncrezătoare.
— «Ve-ri-ta-bi-le! Şi eram tinichea. Idiotul da Domizio a
plecat la M i l a n o . . . Dar să pozez două s ă p t ă m â n i ! . . Che barba!
H a ! H a ! H a ! Halal de model de madonă!» râse ea.
— «Acum nu ne mai rămâne decât să avem şi copilaşul pentru
poză ».
— «Copil? N u - m i trebue!»
— - « D a r nu'nţeîegi c ă . . . » v

— «Nu'nţeleg nimic. Cu u n copil în braţe nu pozez. Am şi

-eu moralitatea mea. E i n d e c e n t . . . La urma urmei, ce? Trebue n u ­
mai decât să fie madona cu copil? »
— «? »
— «Dacă-ţi place fără copil, bine. Dacă nu, basta!»
Astfel sculptorul îndrăgostit îşi începu lucrul. Din butucul" alb
al lemnului se desghioca pe încetul o madonă admirabilă, de o fru­
museţe plictisită, torpidă, cu ochii migdalaţi, pe jumătate închişi,
somnoroşi, cu braţele rotunde şi mâinile împreunate pe genuchi.
Se desprindea tot mai vie. Zi şi noapte, întrerupând lucrul numai
pentru masă şi pentru a plictisi cu mângâeri pe Lavinia, sculptorul
termină în două săptămâni cea mai frumoasă operă a vieţii sale.
Apoi o vopsi. Carnaţia curată de culoarea chihlibarului şi a tran­
dafirului galben-roz, părul negru, unghiile viorii, haina albastră şi
picioarele goale, splendide, în sandale aurite.
— « A h ! După ce m'ai plictisit atât, ai făcut-o mai frumoasă
decât mine, exclamă cu lacrimi de furie Lavinia, când o văzu termi­
nată. Fir-aţi ai dracului şi tu şi ea!»
Şi fugi.
In zadar o căută sculptorul seara la varieteu, apoi a doua zi la
ea acasă.
— «A plecat cu un domn cu cioc», explică servitoarea.
 Reîntors în atelier, artistul adormi pe divan, cu gândul la ea
şi visa că vine la dânsul u n domn cu cioc şi cu două corniţe discrete
care îi s p u s e :
— «Prietene, Lavinia dumitale a comis u n simpatic sacrilegiu,
pentru care am avut plăcerea s'o primesc în dar, dela Prea înaltul,
pentru o mie de ani, în puigatoriu. Ieri am şi luat-o în primire. La
început m'am bucurat, să-ţi spun drept, căci părea fată simpatică.
Dar de ieri până acum, atât mi-a împuiat capul, încât pedeapsa
purgatoriului nu e pentru ea, ci pentru mine şi pentru toţi dracii.
O mie de ani e prea mult cu zănatica asta. Şi acum ştii ce m'am
i gândit? Ca să împlinesc voinţa Prea înaltului, de a o pedepsi cu ade­
vărat, am s'o pun în locul madonei tale, să facă ea pe sfânta. La
aşa pedeapsă nu s'a gândit nici Creatorul, rânji Diavolul».
Şi, dând jos statua de lemn, pe care o luară în grabă nişte draci,
aşeză în locul ei p e Lavinia nemişcată, ca moartă şi apoi începu să
ţintuiască în cue rochia albastră pe soclul aurit.
T o c ! Boc! Boc! Atelierul bubuia atât de tare, încât sculptorul
se d e ş t e p t ă . . . Acum se auzeau aevea bubuiturile.
Cineva bătea la uşe. Era chiar bătrânul marinar, care coman­
dase madona.
— «Poftim, prietene, poftim. Madona Dumitale e gata. Poţi
s'o iei,»
Bătrânul rămase uimit. Aşa frumuseţe nu mai văzuse. Era cu
adevărat divină. Dar apoi, se ivi pe faţa lui o n e d u m e r i r e . . .
— «Dar copilul? »
'•— «Ei, copilul! Madona marinarilor nu are copil în braţe : tre-
bue să aibă mâinile libere, ca să poată merge prin valuri să vă salveze.
Altfel de cine o să vadă întâi? De copil sau de marinari?»
Moşului i se luminară ochii de îrţelegere.
— «Bine zici. Vezi, asta înseamnă să ştii regulile şi canoanele
artei bisericeşti».
* *

Tot cătunul de marinari se adunase în ciopor să privească cu

ttimire statuia, care nu păru nimănui prea scumpă. Porniră în grabă
se înjghebe un altăraş, cu coperiş larg de lemn sculptat, închis pe
trei laturi până sus, şi având în faţa despre mare, zăbrele de lemn
frumos împodobite şi o portiţă pe care intrau cei ce veneau să se
roage, atârnând de cuişoare, anume bătute în pereţi, ex-voto de.
argint, de ceară şi chiar de aur.
Astfel ochii pe jumătate deschişi, migdalaţi ai madonei puteau
privi mereu la jocul nesfârşit al valurilor.
Când chemară preotul s'o sfinţească, acesta rămase cu ochii hol­
baţi la ea. Era u n preot tânăr şi timid, dintr'o parohie săracă. Iar
inima şi gândul lui fuseseră pân'atunci pline numai de cele sfinte.
— «Dar copilul? întrebă el cu îndoială,
— Cum, nici atâta nu ştii ? se miră cu demnitate bătrânul marinai-,
că Madona Apelor e cu manile goale, ca să poată mai bine salva p e
oameni dela înnec?
Tânărul preot se roşi până 'n pleoape. Şi pentru a nu se lăsa
blamat, zise repede.
— « Ştiu, ştiu! Uitasem numai de ce e vorba ».
Şi începu slujba. Era încă atât de zăpăcit, cu gândul mai mult
la statue, încât ceti, în locul formulei sfinţirii troiţelor, formula d e
afurisenie a vrăjitoarelor. Cum era însă în latineşte, nimeni nu observă,
nici chiar tânărul preot, care nu-şi dete seama de asta, decât când
cu ultimul fum de tămâe, sfârşi de rostit cuvintele sacramentale
ale blestemului, care*se ceteşte la rugul vrăjitoarelor.
împietri de groază, dar nu îndrăzni să repare nimic. N u în­
drăzni să repete slujba aşa cum trebuia, sfinţând pe cea pe care o
afurisise.
Pentru păcatul acesta multiplu şi exorbitant, tânărul preot s'a
călugărit a doua zi, în mănăstirea trapiştilor. Şi cum în fiecare zi
îl chinuia chipul madonei afurisite, primi aceasta cu resemnare, ca
una din pedepsele cuvenite pentru fărădelegile lui.
Bunii pescari n'au aflat însă niciodată nimic despre această
dramă. Ei veneau în fiecare zi să se roage la sfânta lor protectoare,
îngrijind candela şi aninând de cupola troiţei, sau de scaunul ei,
felurite ex-voto, corăbioare de argint, peştişori de aur şi de aramă,
copilaşi de ceară şi multe altele. Iar de câteori plecau în expediţiile
lor marine, se rugau cu sinceră evlavie, să le dea peşte din belşug.
Şi rugăciunea lor era de fapt ascultată, cu toate că rece şi luminoasă,
frumoasa figură din capelă părea a-i privi cu ochi plictisiţi, abia
înăbuşind un căscat d e lemn. v

Marinarii tineri o visau noaptea, bineciivântându-i zâmbitoare,

pe u n val de argint şi socoteau că a doua zi, vor avea noroc la pescuit.

Intr'o zi de ploae groaznică, u n tânăr marinar se adăposti la altar

îngenuchiă, se rugă şi, drept ex-voto îi puse în poală u n buchet de
flori de câmp. N u ştiu exact ce fel de flori erau, dar asta nu interesează.
Şi aşteptând să treacă ploaia, se tot uita la frumoasa madonă,
nemai putându-şi deslipi privirile din ochii care păreau atât de v i i . . ,
deşi erau ai unei sfinte madone de lemn.
Se îndrăgosti de moarte.
Veni mai multe zile în şir, spre seară, când nu mai trecea nimeni^
privind-o în genuchi, extaziat. In cele din urmă, nebun, îşi p r o ­
puse s'o fure.
Ca să nu-1 recunoască nimeni, îşi amanetă barca şi căsuţa părin­
tească şi se ferchezui frumos, de se prefăcu într'un Don Juan elegant*
cu baston, monoclu şi u n buchet de crisanteme, pe care îl aşeză în
poala madonei de lemn.
încurajat de noua lui ipostază de fante elegant, el îndrăzni s'o.
sărute pe buze.
Şi atunci se întâmplă minunea.
 Fie că veleatul se împlinise, fie din alte motive, cunoscute numai
Providenţei, ea deschise ochii cu u n oftat şi-i înlănţui gâtul cu bra­
ţele care erau încă de lemn.
Iar primele cuvinte ale madonei înviate au fost.
— « î m i placi mai bine aşa, decât ca u n mitocan de matelot.
Iţi stă foarte bine cu monoclu ».
. . . . . . • • • • . * . « « « . » . . . « * . » • . . .
— Ce ne facem acum? întrebă el după u n răstimp.
— Mie mi-e imposibil să mai stau aci, hotărî fosta madonă de
lemn. Sunt de părere s'o ştergem în lume. Mai ai băni?
— Mai am două sute de lire.
— Ajunge şi atât! şi surâse cam decepţionată. Când te gândeşti
că măgarul de Pranzini trebue să fi tocat de mult cele trei sute d e
lire pe care mi le d a t o r a . . .
— Cine e acest Pranzini? întrebă cu gelozie fericitul ei învietor.
Fără a-i răspunde, ea puse în buzunar câteva ex-voturi de aur
şi de argint.
— La nevoe, le putem amaneta la muntele de pietate.
Deteră foc troiţei, ca să li se şteargă urma şi plecară amândoi
în lume.
D e atunci bieţii pescari din cătunul dălmatin au rămas fără troiţă.

Această poveste mi-a fost spusă de bătrânul meu prieten A n ­

tonio, spiritist emerit, care a primit-o sub formă de mesaj metapsichic,
chiar dela spiritul marinarului, erou al aventurii, sinucis două săp­
tămâni după aceea.
HARTA D. RÂDULESCU
 Amintiri din vremea studiilor
IN. Ţ A R Ă .

LA UNIVERSITATEA D I N BUCUREŞTI 1885-1889

In ultimii două zeci de ani ai secolului trecut, tinerimea din v e ­

chiul regat român îşi avea u n ideal de cultură bine fixat. Ea îşi avea
inima şi mintea îndreptată spre Europa apuseană. Aceea ce în E u ­
ropa apuseană era valorat ca ideal, era valorat şi în România. Şcolile
superioare din Germania, Franţa şi Italia erau imitate pe cât era
posibil. N u era dorinţă mai legitimă pentru u n tânăr român, decât
dorinţa de a-şi desăvârşi studiile în străinătate.
In aceşti două zeci de ani, 1880—1900, avem în splendoarea s a ,
domnia Regelui Carol I. O domnie liniştită, cum n u găsim în t o t
trecutul nostru. Liniştită mai ales, prin supunerea întregii activităţi
româneşti la u n ritm comun. Dela nestaşnicul cioban, badea Cârţan,
până la marele industriaş D . Bragadiru* dela ultimul cântăreţ de b i ­
serică, până la cel mai talentat profesor d e Universitate, toţi câţi
munceau şi cugetau în România aveau credinţa, că viitorul şi-1 croieşte
fiecare, după cursul unei ordine sociale, stabilit odată pentru t o t ­
deauna. Tinerii nu aşteptau miracole sociale; cel mult cariere p r o ­
ductive. Viaţa politică îşi împrumuta ideologia din Apus. T o t aşa,
viaţa artistică şi economică. Spiritele cele mai revoluţionare n u î n ­
trezăreau pentru cultura românească u n ideal diferenţiat necum o p u s ,
culturei europene. Chiar din punct de vedere naţional, dacă R o ­
mânii aspirau să se unifice, aceasta nu era pentru a turbura ordinea
politică a Europei, ci pentru a întări această ordine, după exemplul
d a t d e alte popoare.
U n tânăr român, prin urmare, care avea să intre în şcoala secun­
dară şi apoi în Universitate, avea o cale bine indicată. El intra în şcoala
Europei. Interesele de clasă, de confesiune, de familie, le lăsa tânărul
acasă la el, în grija părinţilor. In şcoală toate aceste interese erau
fără rost. Viaţa lui de mâine, u r m a să fie ca la ori şi ce Român, a c e e a ş i :
viaţa imitată după A p u s .
 Aşa îmi explic, pentru ce tatâl m e u , care era o fire autoritară,
n u şi-a permis u n sfat măcar, când a fost momentul să-mi aleg s p e ­
cialitatea studiilor d i n Universitate. Am ales Facultatea de filosofie
şi d e drept cum aşi fi p u t u t alege pe ori şi care alta, în deplină l i ­
bertate. Şcoala, care avea să mă desăvârşească pentru viaţa de mâine,
n ' a v e a pentru el o legătură cu interesele mele d e proprietar de p ă ­
mânt, de ortodox, sau de fiu al unei familii numeroase în copii, fiindcă
t o a t e acestea erau bune pentru România trecută, iar nu pentru România
care avea să fie pregătită de şcoala europeană. In urmă numai, d u p ă
ce alegerea era făcută, tatăl meu şi-a dat curs sentimentelor. C a
vechi discipol al lui Eufrosin Poteca, d e care şi fusese crescut d e
m i c copil, el era mulţumit. Scrisoarea ce mi-a scris-o la Bucureşti,
c u această ocazie, este poate cea mai caldă scrisoare din câte mi le-a
scris. M ă felicita d e alegere. Filosofia şi dreptul erau, după el,
ştiinţele care încununează geniul omenesc. In special, alegerea filo-
sofiei îl încânta. Ea ar fi încântat, scria el, şi pe Eufrosin Poteca, dacă
ar mai trăi, căci el ar fi văzut că lecţiile date tatălui n'au trecut p e
deasupra fiului, ci ele au pregătit u n nou iubitor al filosofiei. Tatăl
m e u era vădit mulţumit, cred eu, şi la gândul că el îşi putea oare­
c u m plăti din datoria d e recunoştinţă către Eufrosin Poteca.
Desigur, că influenţa lui Eufrosin Poteca a fost determinantă
-şi în hotărîrea p e care eu am crezut-o luată într'o deplină libertate.
Tatăl m e u , în orele cât am fost lângă dânsul, şi aceasta s'a întâmplat
fără întrerupere în intervalul vacanţelor şcolare, până la vârsta d e
douăzeci de ani, nu pierdea ocazie ca să-mi repete lecţiile p e care şi
el le auzise dela fostul egumen al mânăstirei G u r a - M o t r u , care lecţii
erau făcute în spiritul lui Jean Jacques Rousseau. Din cât p o t să
judec acum, aceste lecţii n u mi-au dat impulsul pentru a cerceta
anumite probleme filosofice. Tatăl meu n u mi-a transmis cunoştinţe
sistematizate. El se mulţumea să facă aplicaţii practice, şi aceasta
probabil după exemplul lui Eufrosin Poteca. Atât cât mi-a d a t , a
fost suficient însă ca să-mi intreţină interesul pentru filosofie *).-

Timp d e patru ani, între 1885—1889, am urmat cursurile F a ­

cultăţii de filosofie şi litere, precum şi ale Facultăţii de drept d i n
Bucureşti. N u în mod tocmai regulat. Dimineaţa, între orele 9—12*
l
) Asupra spiritului în care erau ţinute aceste lecţii ale tatălui meu, adaog
următoarele. In cele mai multe din ele a predominat un spirit critic. Deşi
crescut în mănăstire, mai întâi ca învăţăcel şi apoi ca secretar al lui Eufrosin
Poteca, tatăl meu iubea discuţia liberă. Era, în religie, un deist din şcoala ra­
ţionaliştilor. Politiceşte, un conservator ; dar un conservator fără entusiasm
pentru tradiţia boierească. Era, mai curând un anti-burghez. Adesea l-am auzit
vorbind cu dispreţ de albăstrimea dela oraşe. Tatăl său, adică bunicul meu,
a făcut parte din oastea lui Tudor Viadimirescu, şi avea un suflet de revoltat.
Pentru a-şi pierde urma, după înfrângerea lui Viadimirescu, el s'a făcut preot.
Dispoziţiile unui suflet revoltat, mi s'a părut că le are şi t2tăl meu.
 se ţineau cursurile la drept. Am fost aproape regulat la câteva dintre
ele. Dar nu pot z i c e : cu folos. Pe vremea aceea profesorii nu făceau
discuţii cu studenţii, ci rosteau depe catedră expuneri nesfârşite, p e
care era foarte greu să le înregistreze cineva, în mod metodic. Mai
ales eu, care am suferit totdeauna, la ascultarea lecţiilor, de lipsa
d e atenţie. Eram, în primii ani la drept, regulat la curs, dar gândul
îmi era în altă parte. Singur Danieleanu isbutea să mă fixeze şi cu
gâr.d.il. La el, profesor d e drept roman, n'am audiat însă dreptul
roman, ci dreptul internaţional. Cu seria mea, dreptul roman 1-a
făcut N . Crătunescu, care repeta aidoma cele scrise în tratatul lui
Demangeat. O puternică impresie mi-a lăsat profesorul de procedură
civilă, Alexandru Şendrea, deşi l-am avut în ultimul an al vieţii sale.
Constantin Dissescu mi-a fost mai de folos prin biblioteca sa, p e
care cu multă liberalitate mi-a pus.-o la dispoziţie.
Despre suplinitorul profesorului de drept civil, C. Nacu, care
e r a ministru, nu-mi amintesc aprojpe nimic. Nici de bătrânul Ale­
xandru Vericeanu. In genere amintirea studiilor mele în drept, în
ceea ce priveşte contribuţia profesorilor, îmi este foarte vagă. Totuşi
studii de drept am făcut. Le-am făcut prin lectura unor cărţi se­
rioase şi originale pe acea vreme. Am fost de aîtmintreli între p u ­
ţinii studenţi care îşi cumpărau cărţi dela librărie. Cei mai mulţi
dintre colegii mei se mulţumeau cu vechile tratate recomandate
Ia curs, şi pe care le găseau la bibliotecă. Eu aveam curiozitatea să
răsfoesc cataloagele noilor publicaţii, şi să cumpăr ceea ce mi se
părea, după titlu, mai original. Aşa am căzut peste celebra scriere
a romanistului v. Ihering, despre Spiritul dreptului roman, în patru
volume. Tot întâmplător, am descoperit pe H . Sumner Mâine, care
face în mai multe volume filosof ia dreptului vechi indian şi roman.
Toate monografiile juridice, expuse în vitrinele librăriilor, mă v. piteau
s ă le răsfoesc şi pe unele chiar să le citesc. Aşa, în cele din urmă
ajunsesem să-mi câştig o oarecare cultură juridică. Dar o cultură
fără mare valoare practică, şi în orice caz, cu totul departe de a fi
p e placul profesorilor mei. Aceasta am putut-o constata la examenul
d e licenţă. Răspunsurile mele la acest examen au pus pe profesori
în aşa de rele dispoziţii, încât desigur, aş fi fost respins, dacă nu
intervenea marea bunătate de suflet a lui N . Crătunescu. Acest
profesor de drept roman era u n fervent adept al individualismului
juridic. Consecvent cu educaţia p e care o primise la Facultatea d e
d r e p t din Paris, el considera dreptul roman ca chintesenţa acestui
individualism juridic. Auzir.du-mă pe mine susţinând teoria pro­
prietăţii colective în vechia Italie, după re criticasem rodul lui Napo­
leon pentru excesul lui de individualism, şi după re ofensasem pe
bătrânul Vericeanu, exprimândn-mi părerea ră legile economice n u
au eternitatea legilor fizire, profesorul Crătunesru, după u n ' m o m e n t
d e indignare reţinută, începu să se uite la mine cu o bunătate de
părinte. Indignarea a făcut, în sufletul său, loc compătimirii. M ă
lăsă să termin cu teoria mea asupra proprietăţii colective, şi apoi
îmi ţinu o cuvântare cam în felu) acesta : Tinere, te-au rătăcit Nemţii
cu teoriile lor asupra colectivismului primitiv. Ei, fiindcă au avut
la origine « marca » u n fel de obşte, cred că toată lumea a fost ca ei.
Află tinere, că între dreptul roman şi sufletul nemţesc este o p r ă ­
pastie. N u te lua după Nemţi. Noi, latinii, suntem individualişti
p r i n sânge. îndată ce legile noastre se vor abate dela spiritul i n d i ­
vidualist, suntem pierduţi. Sapă bine în mintea ta aceste adevăruri
p e care ţ i le spun acum. Am credinţa că nu le vei uita. Văd că ai
muncit, deşi pe o cale rătăcită. «Rog pe colegii mei să te declare
admis cu bile albe. Fii sănătos ».

Cursurile Facultă:ii de filosofie şi litere se ţineau, între anii

1885—1889, după u n orariu mai liber decât acelea dela Facultatea
•de drept. înainte de amiază erau acele de limbă latină şi greacă, p r e ­
c u m şi unele de istorie. D u p ă amiază erau acele de filosofie şi câteva
d e literatură. Coincidenţa cursurilor de dimineaţa m ' a obligat
aproape t o t timpul să am o frecvenţă neregulată, atât la o facultate
c â t şi la cealaltă. U n curs însă n u l-am absentat nici o d a t ă : acela
;al lui Titu Maiorescu, d e Logică şi de Istoria filosofiei contemporane.
N u atât fiindcă acest curs se ţinea între 5—6 seara, când eram liber,
c â t mai ales fiindcă el m ' a atras din primul moment. Titu Maiorescu
a fost singurul profesor pe care l-am putut urmări vorbă cu vorbă,
într'o atenţie susţinută. Lui Titu Maiorescu îi datoresc şi faptul
d e a fi persistat până la sfârşit cu urmarea cursurilor Facultăţii
d e litere. Căci, deşi mă înscrisesem ca student regulat la Facultatea
d e litere, în primul an n ' a m urmat totuşi dela această Facultate decât
p e Titu Maiorescu. Probabil că aş fi rămas şi pe viitor cu acest
curs, dacă la sfârşitul anului nu s'ar fi întâmplat să-mi vină o încura­
jare specială pentru studiul filosofiei, tocmai din partea lui T i t u
Maiorescu.
La sfârşitul fiecărui an, Titu Maiorescu obicinuia să dea studen­
ţilor o lucrare ce trebuia în timp de o oră scrisă în faţa lui, şi p e care
dânsul o considera ca examen. O asemenea lucrare am făcut şi eu la
sfârşitul anului şcolar 1885/1886. Subiectul lucrării era raportul
dintre I m . Kant şi David H u m e . N u - m i amintesc conţinutul foilor
scrise de mine. Am păstrat însă în amintire adânca impresie pe care
m i - a lăsat-o aprecierea lui Maiorescu. Lucrarea a fost găsită d e
u n merit excepţional. Ea aducea, pe lângă u n b u n rezumat a celor
auzite la curs, o gândire personală. Cu această apreciere superlativă,
Titu Maiorescu m ' a fixat la Filosofie pentru tot restul studiilor mele
universitare.
In anii următori mi-am rărit frecvenţele la Facultatea de d r e p t
«1 le-am multiplicat la aceea de litere. A m avut astfel ocazia să c u ­
nosc la faţa pe bătrânul Francudi, pe Quintescu, pe Tocilescu, p e
V . A. Urechia, şi pe Crăciunescu. In anul 1885, prin luna N o e m -
brie, a fost transferat dela Iaşi la Bucureşti şi profesorul C. D i m i -
*rescu-Iaşi, pe care dela al doilea an am început să-1 urmez regulat.
 Un alt profesor, la care urmam regulat, era B. P . Haşdeu. D i n ne*"
norocire însă, lecţiile lui Haşdeu erau foarte rare. Câteva pe an.
Baza culturei mele filosofico-literare n'a fost însă formată d i n
cunoştinţele câştigate la cursuri. Ca şi în formarea culturei juridice,
cetirea cărţilor a mers înaintea audierii lecţiilor. Eram, dela al doilea
an de Universitate, u n pasionat cetitor. De altmintri cetitul îmi
plăcuse încă din liceu. Până la bacalaureat, îmi trecuse pe sub ochi
aproape toate volumele din biblioteca naţională franceză.
Profesorii dela Facultatea de litere ca şi aceia dela Drept nu făceau
lucrări practice cu studenţii. Toată activitatea lor se mărginea la ex­
p u n e r i orale depe catedră. Studenţii, cei mai mulţi, din această
cauză erau dezorientaţi. N u ştiau cum să-şi completeze şi să-şi
corecteze notele luate la curs. La examene, ei se serveau de nişte
caete, în care adeseori nu se afla o pagină scrisă ca lumea. N u m e l e
autorilor erau redate upă pronunţarea românească. Aşa, în caetele
dela cursul de psihologie, numele psihiatrului englez Maudsley e r a
scris Moţlei. Francezul Charcot era scris Şarco. Fiziologul Beaun-
n i s era scris Boni. Studenţii care luau notele nu-şi dedeau osteneala
să controleze cele auzite cu cărţile originale ale autorilor citaţi.
Au trecut prea mulţi ani de atunci, pentru ca să mai pot găsi,
în amintirea mea, date precise despre cele învăţate în Facultatea
d e filosofie şi litere. Atitudinea intelectuala a profesorilor o păstrez
cu toate acestea. Pare că îi am înaintea ochilor şi acum.
-
Profesorul d e psihologie, de pedagogie şî - estetică, Ion Crăciu-
nescu, era tipul expresiv al v r e m e i : profesorul mijlocitor al ştiinţei
apusene. Punctual în îndeplinirea obligaţiilor şcolare, el se ţinea la
curent cu publicaţiile noi în psihologie, pedagogie şi estetică. De p e
catedră, expunea obiectiv tot ce cetea, şi cetea mult. Din nefericire,
pentru vremea noastră, era lipsit de talent şi de originalitate. L e c ­
turile lui se mărgineau la aceea ce publica editura Felix Alean din Paris.
Cu mai mult orizont, în altă direcţie, era atitudinea intelectuală
a lui Grigore Tocilescu. Acesta era u n mijlocitor al cercetărilor d e
istorie antică şi de epigrafie din A p u s , dar n u u n mijlocitor servil şi
unilateral ca Ion Crăciunescu, ci cu avânt şi ceva originalitate.
C. Dimitrescu-Iaşi, profesorul de filosofie veche şi modernă,
mergea ceva mai d e p a r t e ca Tocilescu. El avea ambiţia nu numai
s ă mijlocească, dar să şi completeze ştiinţa apuseană. A creat u n curs
d e sociologie la Bucureşti, când u n asemenea curs nu se găsea încă
la Paris. A organizat şi seminarul de pedagogie, după o ştiinţa nouă.
Totuşi Dimitrescu-Iaşi n ' a egalat în strălucire pe T i t u Maiorescu,
deşi atitudinea acestuia a fost cu mult mai modestă. T i t u Maiorescu
n ' a ambiţionat să deschidă orizonturi noi filosof iei, cum a ambiţionat
într'o oarecare măsură Dimitrescu-Iaşi. El a fosi, în sclnmb, u n
realizator mai cu succes decât Dimitrescu-Iaşi. Titu Maiorescu stă­
pânea auditoriul, Dimitrescu-Iaşi îl captiva numai. Maiorescu era
magistrul înăscut care transforma pe acel care îl a p r o p i a ; D i m i ­
trescu-Iaşi era u n fermecător partener de discuţie.
 Atitudinile intelectuale ale celorlalţi profesori dela Facultatea
d e filosofie şi litere, p e care i-am cunoscut între 1885—1889, sunt
mijlociile celor descrise mai sus. Excepţie fac Bogdan Petriceictt
Haşdeu şi Alexandru Odobescu. Pe amândoi i-am ascultat foarte
p u ţ i n . Haşdeu era u n amestec curios de geniu şi de nebunie. O d o ­
bescu u n profesor de o competenţă rară în arheologie, dar cu o acti­
vitate şcolară prea intermitentă. Amândoi şi cu preocupări străine
Universităţii.
In anul 1888 am absolvit Facultatea d e drept şi în 1889, în Iunie,
Facultatea de filosofie şi litere, trecând înaintea fiecăreia câte u n
examen d e licenţă.

IN STRĂINĂTATE.

PARIS, HEIDELBERG/MUENCHEN, L E I P Z I G 1889—1893

Continuarea studiilor universitare în străinătate era pentru toată

generaţia m e a u n lucru aşa de natural, încât ea nu cerea aranjamente
prealabile. Tinerii, care erau independenţi, din punctul de vedere
al mijloacelor materiale, plecau când voiau. Părinţii lor n'aveau
nimuf de~ obiectat şi nici tinerii n'aveau sfaturi d e cerut. Plecau,
fiindcă aşa făcea toată lumea. Tinerii, fără mijloace materiale,
aşteptau ocaziuni de burse, care se iveau foarte des. O mică stăruinţă
la u n mînîsTfu, "şt bursa era gata pentru ori şi ce specialitate. Intrau
direct în carierele lor, fără să mai meargă în străinătate, aceia care
erau grăbiţi.
Este curios că această plecare în străinătate se făcea aproape în
m o d mecanic, fără să fie însoţită de obicinuitele anticipări "sentimen­
tale. Tânărul român pleca ; nu fiindcă era dornic să vadă ceva ce n u
mai văzuse încă, sau fiindcă avea nostalgia unei culturi despre care
îi vorbiseră alţii şi pe care el nu o avea în ţară, ci el <pîee,a.,_pur şi
simplu luat de curent. Ajuns în străinătate, în afară de şcoala, u n d e
avea să urmeze, el n u cunoştea decât cafeneaua şi restauîâfiTtjl. Ini-
ţiarea în viaţa culturală a străinătăţii interesa pe foarte putini. Cei
mai mulţi, chiar dacă întârziau cu anii prin străinătate, se înapoiau
îh ţară, din punctul de vedere cultural, aşa cum fuseseră la sosire.
Aveau o diplomă şi cu aceasta erau mulţumiţi.

In timpul ultimilor doi ani de studii universitare în Bucureşti,

am fost adeseori primit în casa lui Titu Maiorescu, împreună cu
alţi câţiva colegi. Doamna Ana Maiorescu (a doua soţie, născută Ben-
gescu şi soră cu doamna Negtuzzi) era de un tact atât de afabil, că
distanţa dintre noi şi profesorul, pe care îl preţuiam mai p r e s u s
d e oricare altă personalitate, era scăzută până la dispariţie. M ă sim­
ţeam ca u n copil al casei. D u p ă ce am trecut examenul de licenţă
în filosofie la 18 Iunie 1889, în condiţiile de familiaritate în care
 mă găseam cu Titu Maiorescu, ar fi fost natural ca acesta să se inte­
reseze de cariera pe care trebuia să mi-o aleg. Cu toate acestea n ' a
făcut-o. E r a s p i r i t u l yremei lipsa de interes pentru orientarea p r o ­
fesională a tinerimei. Cum ştia însă, că plecarea mea în străinătate
•este asigurată, T i cu Maiorescu mi-a făcut deosebita cinste de a m ă
l u a cu dânsul pe timpul vacanţei, în voiajul pe care îl făcea, împreună
'cu soţia sa, prin Tirol şi Elveţia, şi aceasta mi-a compensat cu prisos
lipsa sfatului său de orientare profesională.
Titu Maiorescu obicinuia să voiajeze în fiecare vacanţă. Era u n
pasionat amatoi de peisaje pitoreşti, de soare, de aer şi de perspective.
U n răsărit de soare îl ţinea în extaz. Aerul rece de dimineaţa era
p e n t r u el un deliciu, pe care vedeai cum îl soarbe prin porii pielii.
In faţa unei frumoase perspective de munte se bucura ca u n copil.
In timpul voiajului, Titu Maiorescu făcea impresia unui om care
şi-a găsit libertatea de a se mişca în natură, departe de tortura vieţei
orăşeneşti. Vorbea puţin în voiaj, ca şi cum n'ar fi voit să-şi 'aducă
aminte de multiplele obligaţiuni la vorbă pe care le avea [la oraş.
Nici o discuţie politică sau filosofică, care să amintească pe fruntaşul
politic sau pe profesorul din Bucureşti; în schimb, nici o ocazie pier­
dută în care el să nu atragă atenţia asupra frumuseţei unui vârf d e
m u n t e , sau a unei căderi de apă. Atenţia lui era tot timpul solicitată
<ie impresii periferice. Lumina, temperatura, umezeala, liniştea, cu­
loarea peisajului îi captivau tot interesul. Adeseori m'am întrebat,
•dacă aceasta extraversiune nu era la dânsul provocată de starea bol­
năvicioasă a uneia dintre urechi, de care ştiam că suferă şi ale cărei
senzaţii neplăcute trebuiau să fie învăluite prin configuraţia exteriorului.
T i m p de două luni, Iulie şi August 1889, am însbţit p î Ana Maio­
rescu şi Titu Maiorescu în voiajul lor de vacanţă. Am vizjtat Viena,
şi poziţiile dimprejur, câteva localităţi din Tirol, şi la urmă Elveţia.
A m învăţat să cunosc prin ei, din cultura europeană, laturea de con­
fort care până aci îmi era ascunsă.
Frumuseţi de ale naturei văzusem şi în ţara mea. Dar în Tirol
şi Elveţia le vedeam în alte condiţii de cum le văzusem în România.
Aci nu ajungi la frumuseţile naturei, după ce ai sângerat la picioare,
din cauza drumurilor rele, şi nu stai în faţa lor cu corpul obosit şi
flămând, neavând casă şi masă confortabilă; în aceste ţări ajungi
să guşti frumuseţile naturei, după ce asperităţile luptei cu natura
le-ai învins prin ajutorul celor mai îndrăzneţe aplicaţii ale ştiinţei.
Pe urcuşul cel mai periculos de munte găseşti u n drum de fier, şi în
colţul cel mai pustiu, dar potrivit pentru a gusta natura, găseşti u n
hotel. Această întiegire, în confort a naturei cu munca ştiinţifică
a omului, poate să nu fie u n ideal, din punctul de vedere al moralei
sau al esteticei autonome, ea este însă o bună şcoală pentru tânărul
român, ieşit pentru prima oară din ţara lui şi obicinuit să vadă în
faţa celor mai splendide peisaje ale naturei poteci glonţuroase şi
case sărăcăcioase, în care nu există o saltea măcar pentru dormit.
Astăzi, o şcoală a confortului o poate găsi cineva şi în România. L a
 AMTKTIKI DES VEBilKA STODIILOE a8r

1889, însă nu. Mulţumită lui T i t u Maiorescu cu am cunoscut-o

p e cea mai bună.

La jumătatea lui Septembrie 1889 sosesc la Paris. Aci, era t o c ­

mai pe sfârşite expoziţia, făcută pentru comemorarea marei revoluţii
franceze din 1789.
Titu Maiorescu, după o şedere de zece zile, se înapoiază în ţară,
d u p ă ce mi-a recomandat insistent să-1 ţin în curent cu tot ce voi
face, fără însă să-mi indice nici la despărţire ce direcţie să dau s t u ­
diilor mele.
Păstrez o vie amintire a stărei mele sufleteşti din primele zile,
d u p ă sosirea la Paris.
Eram într'o stare de deprimare completă. Motivele acestei d e ­
primări le-aşi fi pierdut probabil din amintire, dacă după mulţi ani
în urmă ele nu mi-ar fi fost împrospătate de o scrisoare trimisă p e
aceea vreme tatălui meu, şi pe care am găsit-o printre hârtiile sale,
d u p ă moarte.
Deprimarea este redată prin cuvinte grele. Copiez câteva: « N u
ştiu ce aşi putea î n c e p e . . . Suntem aşa de înapoiaţi noi Românii,
c ă ori şi ce specialitate aş lua, nu voi putea ajunge*fa ceva de seamă...
Iordache Golescu, cu toate că se gândea la sărăcia spirituală şi m a ­
terială a României, era totuşi u n om fericit, fiindcă avea credinţa,
că prin bunăvoinţă, starea Românului se poate îndrepta. Eu n u a m
această credinţă. Eu cred că suntem meniţi să rămânem printre p o ­
poarele etern sărace. Roata norocului nu se va învârti niciodată pentru
noi. Alţii, care au deschis înaintea noastră ochii la civilizaţie, ne-au
furat tot n o r o c u l . . . La Bucureşti mă credeam î n v ă ţ a t , acum văd
că nu ştiu n i m i c . . . Să mă apuc de D r e p t ? De Filosof ie? Ori şi ce
aşi face, avocat adevărat, ori filosof adevărat, n'am să fiu. Am să
fac p e avocatul şi pe filosoful, dar n'am să fiu avocat sau filosof...»
In o altă scrisoare, pe care am găsit-o în corespondenţa u n u i
prieten, coleg de Universitate de mai târziu, deprimarea se îmbrăca
în cuvinte de u n negru pesimism, « N u am credinţa să ajung la
c e v a . . . Noi suntem ursiţi să trivializăm cultura pe care alţii a u
creat-o din adâncul lor sufletesc. Egiptul face pe toţi oamenii b r u n i ,
Balcanul face pe toţi oamenii balcanici, adică uşurei, zeflemişti,
juisori...»
In cursul lunilor de iarnă am vizitat câteva cursuri la Facultatea
d e drept, la College de France şi la Hautes Etudes, fără să m ă f i ­
xez definitiv la o specialitate. M ă duceam cu mai multă plăcere
la laboratorul de psihologie, pe care îl înfiinţase provizoriu fiziologul
H . Beaunnis la Sorbona şi la lecţiunile psihiatrului Charcot dela S a l -
p t â d e r e . Propriu vorbind, mă comportam ca u n diletant, în voiaj.
Teatru, muzee, cursuri pe la diferite şcoli, şi în restul timpului c e ­
tire de romane. N ' a m cetit în viaţa mea atâtea romane, cât am cetit
în primele luni de iarnă la Paris.
t.£ Abia în primăvara anului 1890 am început să mă scutur de dile-
tantism, şi aceasta o datoresc lui Jules Soury, conferenţiar U Hautet?
Etudes.
« Ecole des Hautes Etudes » este o instituţie croită pe o fericită
inspiraţie a geniului francez. O şcoală liberă de specializare. Aci,
alături de mulţi alţi specialişti în limbile moarte şi în arheologie,
făcea Jules Soury u n curs despre sistemul nervos. Dela piima s a
lecţie am fost captivat. Aveam înaintea mea u n bătrân grăsuliu, chel,
c u figura complet rasă ca a unui preot catolic ; când vorbea închidea
puţin o c h i i ; în genere, un fizic omenesc lipsit de ori şi ce expresi­
vitate ; în schimb însă, o minte de o agerime extraordinară. înainte,
d e toate, u n savant de o obiectivitate ştiinţifică, cum nu întâlnisem
încă până aci. Jules Soury mi-a trezit interesul pentru ştiinţa psiho­
logiei. U n interes pentru psihologie aveam eu încă din Bucureşti,
dar aveam u n interes haotic. Jules Soury mi 1-a precisat. Dela el
a m învăţat cum trebue să învăţ psihologia.
Cu patru zeci de ani în urmă, psihologia ştiinţifică era la primele
sale începuturi. Perioda primelor începuturi, aproape la toate ştiin­
ţele, este caracterizată printr'un naiv optimism. Pe drumul abia.
început, omul de ştiinţă are multe iluzii. I se pare că ştiinţa sa este
d e ja în apogeu. Cu acest optimism venisem şi eu din Bucureşti. E r a m
gata să susţin că psihologia se afla la înălţimea ori şi cărei ştiinţe exacte.
Jules Soury m'a adus la realitate. El a fost primul care mi-a dat şi
sfaturi cum să-mi dirijez studiile pe viitor. In u r m a acestor sfaturi,
a m frecventat în tot restul timpului cât am mai stat la Paris, clinicele
dela Salpâtri&re ale celebrului Charcot, între asistenţii căruia se găsea
d r . G . Marinescu, şi clinicele dela Sainte Anne ale profesorului Ball,
u n d e mă duceam adeseori în tovărăşia lui Georges D u m a s , astăzi
profesor de psihologie la Sorbona şi cu care făceam împreună, de
două ori p e săptămână, lucrări în laboratorul de psihologie al lui
H . Beaunnis.
Jules Soury mi-a scurtat şi şederea la Paris. Dela prima noastră
convorbire el mi-a atras atenţia că ştiinţa psihologiei nu se poate face
la Paris. Laboratoarele de fiziologie şi de fizică, în care trebue să
lucreze psihologul, sunt în Paris rezervate mediciniştilor şi studen­
ţilor în ş t i i n ţ e ; u n student în filosofie nu poate pătrunde în ele,
în nici u n chip. El mi^a recomandat să mă duc numaidecât în Ger­
mania, u n d e organizarea facultăţilor permite ca filosoful să intre,
ca student regulat, în oîi şi ce laborator voeşte. Ceea ce am [şi
făcut"dek'""sfSrşîfBI l u i Tuhie 1890.

Anul cât am stat la Paris a fost dezordonat, în ceea ce priveşte

programul studiilor , el mi-a fost totuşi de u n mare folos, pentru,
cultura mea sufletească. Am trăit un an de viaţă coimopolită, î n
care am simţit binefacerile unei civilizaţii cu adevărat ospitaliere.
Parisul este singurul oraş mare din Europa, în care străinul se simte
c a la el acasă. Nimeni nu-1 jicneşte aducându-i aminte continuu că
civilizaţia pe care o gustă este opera altora. Francezii n'au osten-
taţia bogăţiei lor. N u insistă asupra originalităţii lor naţionale. Ge­
niul francez n'are nevoe de reclamă. Tendinţa spre general şi uman,
d e care vorbesc adesea aceia care vor să caracterizeze geniul francez,
este ieşită din această particularitate a Francezului de a nu face pa­
radă de însuşirile lui naţionale. U n Ungur, un Bulgar, un Sârb şi
chiar u n Român, Ia ori şi ce ocazie se p u n înainte, ca valori de com­
paraţie ; un Francez niciodată. Aceasta n u însemnează că Francezul
nu-şi iubeşte naţionalitatea, sau nu se interesează de însuşirile lui
n a ţ i o n a l e ; dimpotrivă, el face şi una şi alta, dar nu ca să-1 ştie toată
l u m e a ; el simte o jenă de câteori este nevoit să strige pentru ca alţii
să-1 audă. Această politeţă înăscută a Francezului constitue socia­
bilitatea franceză, fără pereche în lume. C u u n om superior francez,
poţi sta la masă ; poţi convieţui în aceeaşi casă zile şi luni în şir, nici­
odată el n u te va face, în mod intenţionat, să-i simţi superioritatea.
C u u n om superior german, italian, şi chiar englez, simţi distanţarea
intenţionată chiar de a doua zi. Este în viaţa Parisului un ritm d e
umanism care lipseşte din toate celelalte oraşe mari ale Europei.
Amintirea acestui ritm o păstrez şi astăzi, după patruzeci de ani,
fără să-mi fie desminţită d e amintirea celorlalte două vizitări ale
Parisului, făcute mai târziu.

In Iulie 1890 mă găseam la Heidelberg. Cursurile universitare

erau*^esîâTşiter Am apucat să audiez "câteva lecţii de istoria filosofiei
la K u n o Fischer, u n renumit orator de catedră, iar restul timpulQi
i-am întrebuinţat pentru a mă iniţia în obiceiurile vieţii studenţeşti
şi a mă p u n e la curent cu exerciţiul limbei germane.
Limba germană îmi era cunoscută din copilărie, dela internatul
Gustav Arnoîd d i n Craiovâ. O vorbisem prin clasele primare. Intrat
însă în liceu, deşi pe vremea mea germana era obligatorie dela clasa
I-âi gimnaşială, am sfârşit prin a "oi uîtă. I n liceu, cu aceea ce ştiam
din clasele primare, eram socotit aşa d e tare în nemţeşte, că p r o ­
fesorul îmi da notă fără să mă mai asculte. La aceasta, adăogându-se
şi lipsa mea de talent pentru limbi străine, am ajuns ca, în ceea ce
priveşte exerciţiul limbii germane, să fiu într'o situaţie paradoxală,
înţelegeam destul de bine p e aceia care îmi vorbeau, dar nu mă p u ­
team eu face înţeles. Multă vreme a trebuit să lupt până să mi se deslege
limba.
In Heidelberg de altfel o nimerisem, cum nu se poate mai rău,
pentru învăţarea limbii germane. Erau aci, peste tot, aşa de n u m e ­
roşi turişti englezi, încât mai curând aşi fi învăţat englezeşte decât
nemţeşte. Chiar studenţii germani preferau să se exercite ei într'o
limbă străină, decât să înlesnească străinilor învăţarea limbii lor.
Dacă în exerciţiul limbii germane mergea greu, cu iniţiarea în
obiceiurile studenţeşti mergea, la Heidelberg, cum nu se poate mai
bine. T i m p de trei luni, cât am mai stat aci, mi-am_pjamiî_hoîeZuI
d e comUitotu. 4u8&j&„mM-$tskt-*&iiiL Nopţi petrecute cu cântece
şi băutură de b e r e ; excursii pe râul Neckar, în mijlocul celor mai
încântătoare p o z i ţ i i ; serbări.de, tot felul la vechiul castel, şi p r i a
localităţile învecinate ; o v i a ţ ă - c u u n cuvânt - de pierde-vară, dar o
viaţă n u lăsată l a voia mea liberă, ci regulată ca u n ceasornic de
canonul « Burschenschaftalui ?.
| L a începutul lui Octombrie, acelaşi an, am trecut la Muenchen.*
A c î începe o altă viaţă. Frecventarea "cursurilor devine regulată.
Vizitarea teatrelor şi a pinacotecelor se face, deasemenea, după u n
plan ordonat. I n sfârşit, Uh factor important de cultură universitara,
şi poate cel mai important pentru mine, bibliote^a^ intră în toate
drepturile sale. Devin u n cetitor'statornic în biblioteca Univeratăţii»
Poate că la aceasta am fost adus şi de buna organizare, p e . care bi*
blioteca Universităţi „o ,.ayţîa_.îa., Muenchen".HStudentul, când cetea
la biblioteca, era servit repede , avea loc c o m o d , linişte perfectă.
Când voia să ia cărţile acasă,(ţlujera ob^aX^Q^A^oA^l^^P^j^
In tot timpul cât am practicat cetitul, în biblioteca Universităţii d i n
Muenchen, aveam şi obiceiul să scot note. Acest oblceiu l-am păstrat
cât am fost student sila Leipzig. L a venirea mea în ţară am adus cu
mine u n cufăr plin~de~notiţe, de care m ' a m servit însă foarte puţin.
Probabil că aceste notiţe trebuiau puse şi ele într'o ordine pentru a
putea fi utilizate la nevoe. Dacă n'am ajuns să le dau o ordine, aceasta
s'a datorit desigur naturei mele. N ' a m lucrat niciodată după notiţe.
Chiar când am pregătit notiţe pentru o scriere, îndată ce începeam
scrierea, uitam de notiţe. Până acum de curând, păstram încă din ele
u n maldăr. La ultima mea schimbare de locuinţă, în 1931, s'au r i ­
sipit în cea mai mare parte. Le-am văzut chiar risipindu-se s u b ochii
mei. Am rămas cu puţine, care sunt rătăcite prin diferitele colţuri
ale bibliotecii. File îngălbenite de vreme, când întâmplător d a u
peste vre-una, am o strîngere de inimă. Găsesc în ele extrase din cărţi,
d e care nu-mi amintesc să le fi c i t i t ; observaţii de completare î
proecte de viitor ; şi peste tot, avântul tineresc al studentului care
se măsoară cu cei mai mari filosofi ai l u m i i . . . Anilor, anilor, u n d e
v'aţi d u s ?

In Marte 1891 eram la Leipzig, pentru a face practică în labora­

torul de psihologie al profesorului W i î l K t o . J ^ | m â t
Studiile mele universitare, din dezordonate cum au fost la început,
a u ajuns să se facă mai mult sau mai puţin ordonate. L a Muenchen
mă deprinsesem să audiez cursuri întregi. A m a u d i a t : fizica la LomeL _
i
mti(^h^'^JoS3âm^^i^^^j?^&^ . la Cari Şîumpf, pe (ângă-
alte curattdJ^B^^iSCBJSfâlglie. , ? M aci însă, n u studiasem cu
dinadinsul şi sistematic opera unui filosof. N u m ă pusesem adică s u b
influenţa directă a unui gânditor filosof. Profesorii p e care i-am
audiat până aci, erau unii cu mare prestigiu, însă fără scrieri, cum era
bunăoară Titu Maiorescu ; alţii cu multe scrieri şi cu multă elocvenţă
la cursuri, însă fără putere de sugestiune asupra mea. In Wilhelm
W u n d t am găsit, în sfârşit, pe profesorul care îndeplinea ambele
c o n d i ţ i i : prestigiu ca profesor şi gândire bogată ca filosof.
 Prestigiul lui Wilhelm W u n d t era stabilit pentru mine, încă
înainte d e a ajunge la Leipzig. La Bucureşti, profesorul Crăciunescu
jura în numele lui W u n d t . Adeseori el jura fără să înţeleagă bine
pe W u n d t , căci din scrierile lui W u n d t era tradus in limba franceză,
singura limbă străină pe care o cunoştea Crăciunescu, numai tra­
tatul învechit de Psihologie fiziologică, şi acesta într'o traducere
foarte defectuoasă. Apoi la Paris, Soury cita adeseori pe W u n d t .
La Muenchen, ilustrul patolog Hugo v. Ziemssen, în calitate de rector,
când i-am fost prezentat la începutul rectoratului său - cum era
p e atunci obiceiul să fie prezentaţi noului rector toţi studenţii - au-
a b d u - f t t t x ă eu am venit pentru studiul psihologiei, mi-a recomandat
să mă duc negreşit şi la marele Wilhelm W u n d t , la Leipzig..
Formal, prestigiul lui W u n d t exista aşa dar pentru mine înainte
d e a ajunge la L e i p z i g . . . Ajuns la Leipzig, el a devenit, în fapt,
covârşitor. N u prin înfăţişarea personală a lui W u n d t . Nici prin felul
cum vorbea el în particular, sau la curs. Prestigiul lui Wundt a d e ­
venit covârşitor pentru mine, după ce am cunoscut şcoala lui W u n d t :
p e asistenţii lui d e laborator, pe docenţii şi pe toţi care îşi primeau
inspiraţia dela W u n d t : pe O. Kuelpe, Ernest Meumann, F . Kiesow,
Titchener, Menţz şi^ alţii. Pentru prima oară, am cunoscut vraja din
juriîTgandirei unui filosof. T o t ce se discuta între n o i ; tot ce se
proecta, ca muncă în viitor, se lega de gândirea lui Wundt. La curs
şi în laborator, el era sufleteşte vecinie prezent între noi. Din prima,
lună am şi început să cetesc şi să recetesc scrierile lui W u n d t . Nici
n'aşi fi putut altminteri. Wundt era izvorul din care ne alimentam
cu toţii.
In jurul persoanei unui gânditor, am întâlnit şi aiurea, cerc de
prieteni sau şcoală de discipoli. La Bucureşti, în jurul lui Titu Maio­
rescu ; la Paris, îh jurul lui R i b o t ; la Heidelb erg. % jurul hu,, jCuno
r

Fischer. De ce însă am fost tocmai aci atât de împresionat? Ce era

nou în jurul lui W u n d t , pe care nu-1 întâlnisem aiurea? Era atmo­
sfera de gândire pură, în care n u trăisem încă. Până aci, peste tot, fu­
sesem obicinuit să găsesc în legătura acelora din jurul marilor mei
profesori motive de cea mai variată provenienţă. Pe unii i-am v ă z u t
legaţi de profesor prin interesele lor personale; pe alţii prin intere­
sele de clasă socială, sau de tradiţie. Profesorul gânditor este adulat
mai peste tot locul. Dar nu pentru munca lui proprie, ci pentru
eontribuţia pe care el o aduce la realizarea idealului social sau etic,
p e care îl apreciază mai dinainte adulatorul. W u n d t era adulat pentru
munca lui proprie. Nimeni din jurul lui nu-i făcea înjuria să-I bă»
nuiască că este în serviciul unui ideal străin adevărului. El făcea filo*
sofie pur ştiinţifică. Era prototipul cercetătorului obiectiv.
Această atmosferă de gândire pură, obiectivă, m'a câştigat din
primul moment. Am început să studiez opera lui W u n d t , nu cu i n ­
tenţia de a găsi în ea sistematizarea definitivă a filosofiei, ci cu cre­
dinţa că ea repiezintă ultimul cuvânt al cercetării ştiinţifice. In această
credinţă mă potriveam cu toţi colegii mei din laboratorul lui W u n d t
 Toţi ne permiteam teorii personale, dar cu o condiţie subînţeleasă r
mai întâi, aveam să ţinem seamă de ce a spus W u n d t . Ori şi ce con­
strucţie nouă personală trebuia verificată în lumina gânditei magi­
strului. N u fiindcă el cerea aceasta, ci fiindcă noi eram convinşi d e
puritatea acestei lumini.
T i m p de doi ani şi jumătate, cât am rămas la Universitatea d i n
Leipzig, prestigiul lui W u n d t a rămas ' n e ş H f b î t " ^ ' l l u î I ^ ' " m e u .
cursurile lui. D u p ă reco-
mandaţia sa, mi-am completat cunoştinţele de fizică începute la
Muenchen, precum şi acele de matematică. Am u r m a t apoi to*a"fe
cursurile,' careaveau"o trirMife cu psihologia. Niciodată, în .ttmpfaf-
acesta de filosofieştittiţifică,: nu mi-a trecut prin gând să adun m a ­
terial de cunoştinţe pentru a susţine o anumită direcţie politică,
sau chiar etică. Sub influenţa lui W u n d t , am muncit ca cetăţean
ideal al unei republici a adevărului, desbrăcat de ori şi ce consideraţie
personală. N u mi-am pus niciodată intrebarea, dacă munca mea va
profita într'un mod, sau într'altul, persoanei mele, neamului m e u .
Influenţa lui W u n d t mă ţinea deasupra ori şi cărei contingenţe p ă ­
mânteşti.
Această atmosferă de obiectivitate pură am încercat să o păstrez»
ca ideal pentru munca mea, şi după ce am părăsit Leipzigul şi a m
venit în ţară. Dar n u cu acelaşi succes. Condiţile de viaţa ale R o ­
mâniei nu se potrivesc cu acelea în care se afla Germania între anii
1891—1893. Obiectivitatea pură este b floare f ă r î s i m ă ' î n ' v î a ^ p o -
poSeTdrT Condiţiile, în care trăesc popoarele tinere, sunt cu d e o ­
sebire puţin prielnice obiectivitătii.
Chiar în Leipzig, ea n'a durat mult.
D u p ă declararea războiului mondial, din anul i g j ^ a m p r i m i t
din I ^ p j ^ j ^ u j ^ s c o b n ^ d e - ^ . propagandă în Javparea Gennaniei.
Scrierile acebtea, ca toate scrierile de propagandă, erau redactat
în spiritul celor mai şoviniste tendinţe. Intr'o zi primesc u n mare
pachet de jurnale. N u mă surprinde atât mărimea pachetului, cât
mă surprinde scriitura adresei. Scriitura îmi era cunoscută. Era a
lui W u n d t . Deschid pachetul .Tăeturi din articole înflăcărate pentru
dreptatea germană şi pline de ură la adresa beligeranţilor francezi
şi englezi. In zilele următoare, din nou alte pachete. Aceleaşi tăeturi,
pline de laude, la adresa Germanilor şi de invective la adresa adver­
sarilor. Şi la toate pachetele adresele scrise de marele Wilhelm Wundt...
Doamne, cât este de plăpândă floarea obiectivitătii în chinuita
viaţă a omenirei!

In luna J u l k .lS9i_am_ţrecut examenul de doctor în filosofie l a

Leipzig. Ş e . . ^ c ^ i a i ^ j ^ a c e a s t a „dată, opt ani de studii'' universitare.
Dacă ar fi fost după mine, studiile ar ^nâTÎT continuat. Dar atât
tată-meu, cât şi Titu Maiorescu, cu care eram în corespondenţă,
găseau că am studiat destul. Foştii mei colegi îşi începuseră cariera
de doi-trei ani. Venise şi rândul meu. Grabă, la drept vorbind, n u
avea nimeni din acei care studiau în străinătate. Pe acea vreme n u
exista şomaj. Mai curând sau m?i târziu, fiecare îşi găsea un rost.
A m studiat la Universitate timp dq^opt "ăbi, fără ca u n moment
să-mi treacă prin minte că, accelerând studiile aşi, fi putut avea
vre-un avantaj.
"împrejurările s'au schimbat. De aceea nu pot da tinerilor de
astăzi, ca exemplu de imitat, durata studiilor mele.
f 15 Decembrie 1933. ;
PROF. C. R A D U L E S C U - M O T R U
 O LECŢIE ASUPRA LUI JOHN
STUART MILL
(Urmare)

III

CUNOŞTINŢE FĂCUTE IN U L T I M U L M O M E N T

Cei trei prieteni, râzând şi vorbind tare, coborîră de pe trep­

tele amfiteatrului şi ajunseră la catedră. Studenţii ceilalţi goleau
sala unii, tot în grupuri gălăgioase, alţii stingheri şi tăcuţi. Când se
y
îndrepta spre uşă, Filipache simţi că-l opreşte cineva. Se întoarse
şi văzu cu mirare pe vară-sa, Sanda Petrovici.
— Sando, tu a i c i ? . .
Apoi (ărre tovarăşii l u i :
— Băieţi, staţi pe l o c . . . Uite aici frumoasa mea verişoară, doamna
Sanda Petrovici, tot atât de frumoaiă pe cât de c u m i n t e . . . Veri­
şoară, îţi înfăţişez pe eminenţii mei prieteni Constantin Boruzescu,
ucenicul lui Platon, şi Silviu Bujortanu, preotul lui A p o I I o . . .
Constantin Boruzescu, cu pălăria în mână, spuse Sandei Petrovici:
— Doamnă, dacă nu aţi fi vată cu amicul nostru Filipache, aşa
dar dacă n u l-aţi cunoaşte tot atât de bine ca şi noi, i-am turna şi
noi u n d u ş de c o m p l i m e n t e . . .
Sanda Petrovici făcu u n gest împăciuitor şi ară'ă celor trei prie­
teni u n grup de studente care se despărţeau :
— Domnilor, aceste complimente (dar dc cea mai bună calitate)
păstraţi-lc pentru aceste două camarade pe care vi Ic î n f ă ţ i ş e z . . .
Fetelor, veniţi încoace!..
Două fete veniră către Sanda. U n a înaltă, cutezătoare, cu o c h i
spititori, alta mai mică, sfioasă şi parc-că puţin bucuroasă de noi
cunoştinţe.
Sanda stătu la mijloc între părţi.
— Domnilor, vă prezint pe colegele mele de şcoală d-ra Elvira
 Iatropol, medicinistă, şi Antonina Ţanţu, studentă în anul al doilea
la l i t e r e . . . Prin urmare : stimă şi consideraţie, studente cu vechime,
faţă cu Dv., domnilor î n c e p ă t o r i . . . Fetelor, iată vărul meu D o r u
Filipache, domnul Boruzescu, domnul B u j o r e a n u . . .
Filipache interveni.
— Sando, trebue să desăvârşesc p r e z e n t a r e a . . .
Silviu Bujoreanu îi întrerupse şi-I dădu la o parte :
— Stimate d u d u i t e . . . pcrmiteţi-ne să ne lipsim de bunele ser­
vicii ale amicului Teodor Filipache: Mă cheamă Silviu Bujoreanu.
Uneori, scriu poezii p r o a s t e . . .
Boruzescu obligat de exemplul lui Silviu şi încurajat de suc­
cesul lui, veni la rând :
— A r u n c i . . . mă cheamă şi pe mine Constantin B o r u z e s c u . . .
Insă, u n e o r i , m i sc pare că sunt mai puţin prost d e c â t . . . poeziile
lui S i l v i u . . .
Elvira Iatropol învălui pe presupuşii noi cunoscuţi în privirile
ei catifelate şi chemătoare şi le declară ca unor copii păcăliţi:
— N u vă cheltuiţi în z a d a r ! . . Vă cunosc mai de m u l t . . . Pe
d. Filipache îl cunosc din convorbirile mele cu S a n d a . . . Pe d .
Bujoreanu îl cunosc din revista « Flori de tei», iar pe d. Boruzescu
2 cunosc dela concursul «Asociaţiei Profesorilor S e c u n d a r i » . . .
Silviu Bujoreanu se repezi iar cu v o r b a :
— D u d u e , ne-ai băgat în c o f ă . . . Dar te r o g . . . Dacă mă cunoşti
din revista « Flori de tei», ai putut să cunoşti tot de acolo şi pe a-
amicul Filipache şi pe diadohul lui Schopenhauer, alias Constantin
Boruzescu...
Intr'adcvăr, câte trei prietenii tipăriseră în această revistă juvenile
şi prolixe pagini de poezie şi de proză. Dar această destăinuire nu-i
convenea nici lui Filipache, nici lui Boruzescu.
Amândoi protestară şi-1 acuzară pe Silviu de indiscreţie. Dar ser­
vitorul sălii se ivi şi rugă pe retardatari să-1 lase să stingă lămpile.
Ieşiră toţi în coridoare, de aci coborîră scara şi ieşiră din p a ­
latul universitar. Se întovărăşiră doi câte doi. Silviu Bujoreanu m e r ­
gea înainte cu Sanda Petrovici. Boruzescu era curios să afle dela
Elvira Iatropol ce ştie despre premiul obţinut de el, la concursul
«Asociaţiei Profesorilor Secundari». Doru Filipache venea pe u r m ă
cu Antonina Ţanţu. O întrebă pe când coborau t r e p t e l e :
— Sunteţi bucureşteancă, domnişoară?
— N u , domnule F i l i p a c h e . . . Sunt din Brăila, ca şi Elvira Ia­
tropol, cu care mă î n r u d e s c . . .
— Ce secţiune urmaţi la litere?
— Acum trebue să mă d e c i d . . . Cred că voi urma filologia m o ­
derna. . .
— Aveţi, în Bucureşti, vre-o rudă, vre-o familie, la care sunteţi
găzduită?..
— N u , domnule F i l i p a c h e . . • Stau cu Elvira la u n cămin par­
ticular...
 Filipache se uita peste umăr la interlocutoarea lui - la gâtul ei
fraged, la urechea mică şi roză, la blondul puf de păpădie care-t
sbura în jurul tâmplelor şi al cefei - şi simţi în el o inexplicabilă
îngrijorare:
Cine ocroteşte şi are milă de acest biet copil, trimis, la Bucu­
reşti, printre străini, ca să înveţe carte?
— Ce rudă sunteţi cu d-ra latropol?
— Rudă cam d e p ă r t a t ă . . . prin a l i a n ţ ă . . .
Filipache văzu din spate pe Eivira şi pe Boruzescu, cum ieşeau
prin uşa cea mare şi-i auzi râzând cu zgomot. I se păru curios, i se
păru chiar neplăcut să pună alături, în gândul lui, pe medicinista
Elvira cu această fată discretă şi subţiratică. Când ajunseră şi ei
afară, sub lampioanele de pe bulevard, Filipache se uită cu dinadinsul
la Antonina Ţ a n ţ u . Părea a fi u n pui, căzut din cuib, prin nu ştiu
ce regretabilă împrejurare!.. Biata fată! Ce caută ea, aici, printre
atâţia studenţi obraznici şi printre atâtea studente, care de sigur nu
poartă în sân icoana sfintelor lor patroane? Mai ales, este o rea p o ­
triveală că este rudă şi tovarăşă cu această Elviră, care ştie să p r i ­
vească pe oameni în fundul o c h i l o r . . .
Cele trei perechi se apropiară. Elvira lăsă pe filosof şi veni să ia
de mână pe Antonina, cu aerul unei pedagoage, sau al unei protec­
toare.
— Repede, Nino dragă, că iar ajungem târziu la m a s ă . . .
Apoi către Filipache, cu o expresiune semi-perfidă, semi-ştren-
gărească:
— O i a u ! N ' a m ce să-ţi f a c ! . .
Cele două fete alergară după tramvaiul cu cai. Sanda Petrovici
împreună cu cei trei prieteni traversară bulevardul şi se opriră lângă
statua lui Eiiade Rădulescu.
Doru Filipache întrebă pe v a r ă - s a :
— Aţi fost, cu adevărat colege?
— N u t o c m a i . . . Elvira era înaintea mea cu un an şi Antonina
venea după seria mea. Dar suntem surate de pension şi bune prietene.
Filipache întrebă mai d e p a r t e :
— D-ra latropol este, fără şagă, m e d i c i n i s t ă ? . .
— Vezi bine! Şi încă c u m ! Una din cele mai muncitoare şi mai
bine n o t a t e . . .
— Se p o a t e . . • Dar mare contrast este între ea şi mica Antonina!..
N u - m i închipuesc cum ar putea fi prietenia l o r . . .
— In aparenţă, nedomiiirea ta poate să fie f o r m u l a t ă . . . In
fond e n e l e g i t i m ă . . . Elvira este temperament iubitor şi puţin d e s ­
potic. . . Antonina e o floare de seră, dornică de iubire şi de ocrotire.
Boruzescu interveni:
— Am schimbat cu d-râ latropol o semi-duzină de propoziţii,
dar mi s'a părut o inteligenţă care frige, dacă nu te p ă z e ş t i . . .
Bujoreanu îşi ascunse cu m â n î u n căscat şi ipoi o ridică, cu e m ­
fază, spre ctitorul literaturii române, cel încremenit în m a r m u r ă . . .
 —...«De ce bătrâne de-atâta vreme,
« Ca mâna întinsă, ta staî şi-acum?..
Filiyache se î r t o i r t e sp.e Bujcieanu :
— Prost, Silviu, de două ori p r o s t . . . Sfârşeşti ziua cu u n fa­
l i m e n t . . . întâi, pentru că îţi este somn la şapte s e a r a . . . Şi al doilea,
fiindcă n'ai mai găsit în capul tău decât această epigramă, făcută
de altul...
Bujoreanu răspunse :
• — M a i întâi, Filipache, m'a obosit acest Maiorescu-Beethoven...
2Şi al doilea, am prânzit azi m i z e r a b i l . . . De unde carbon de rezistenţă?
Boruzescu se descoperi în faţa Sandei Petrovici:
— Doamnă, servitorul D v . . . Dorule, mă d u c . . . Silviu, o
şterg!..
Dar Silviu îl apucă d e m â n ă :
— Stai, Boruzescule!.. Ascultă că te i n t e r e s e a z ă . . .
Apoi către Filipache:
— Dorule, am o idee rupta din stele ( . . . ca de o b i c e i ) . . . Ştii
c ă amicul nostru Badea Jiu s'a înapoiat în capitală, ca să petreacă
i a r n a . . . Bietul poet (scumpul commilitone!) nici eri nu deslegase
p r o b l e m a p a l t o n u l u i . . . Mare noroc cu aceste zile de clemenţă
t o m n a t i c ă . . . Ştii ce, Dorule? Roagă umilit, din partea noastră, p e
-doamna Filipache, mama ta, să-şi mai facă o pomană cu noi şi să
ne facă mosafirii tăi la u n p r â n z . . . A venit şi Badea Jiu. O să fie
pentru el o mare bucurie, ca să nu mai vorbesc de Boruzescu şi
de mine...
— Minunat, S i l v i u ! . . Acceptat!.. Uite, domnule, că iar e
sprinten şi cu idei personale!.. Foarte b i n e ! . . Adu pe Badea J i u ! . .
Poate că eu nu dau de e l . . . Când să ne întâlnim? Atunci, duminică,
l a ora 1 2 , veniţi la mine acasă. Iţi convine, Boruzescule?
'— Ei, asta e ! . . îl mai î n t r e b i ! . .
— Te rog nu răspunde tu pentru m i n e ! . . Voi face aşa ca să
nu lipsesc...
Se închinară amândoi în faţa Sandei Petrovici, zguduiră braţul
iui Filipache şi porniră de lângă Eliade Rădulescu spre Mihai Vi­
teazul.
Filipache rămase cu vară-sa.
— Dorule, du-mă până a c a s ă . . . Stau tot lângă Grădina Icoanei...
— Sando, la dispoziţia ta, cu d r a g ! , . Dar fă-mă să înţeleg toate
câte nu te-am putut întreba de faţă cu amicii tăi şi ai m e i . . .
— Dorule, să-ţi spun totul într'o singură vorbă : N u mai merge î
Bărbatul meu mă târăşte în p r ă p a s t i e . . . S'a ticăloşit într'un mod
înspăimântător!.. Bea de zvântă, joacă toată noaptea cărţi, vine
acasă, spre ziuă, iritat, scandalagiu, gata pe b ă t a e . . .
— Biata mea fetiţă!.. Până aici a coborît frumuseţea, cu care
început tu această căsnicie?..
— Ce frumuseţe!.. Ce căsnicie!.. Temniţă şi b a l a m u c ! . .
— Bine draga mea, dar cum s'a putut schimba atât de tragic,
omul în care ţi-ai p u s , acum doi ani, toată încrederea şi toată d r a ­
gostea?
— N u s'a schimbat, doruîe ; era şi atunci tot cel de azi, dar era
mascat şi f ă ţ a r n i c . . .
Intrară în strada Batiste şi continuară drumul, în pas domol,
dându-şi braţul unul altuia.
— Toată greşala este a mea. Şi eu una n'am dreptul să acuz
p e n i m e n i . . . Dar, pentru bieţii mei părinţi, trebue să grăbesc desno-
dământul. Ce-au visat, bieţii bătrâni, pentru copila lor şi ce-a ieşit...
— Bine, fată dragă, dar nu mai departe ca pe la Sân-Petru -
când fusei la voi, în preziua vacanţei - îmi păreaţi, tu şi cu bărbatu-
tău, destul de amicali şi d e . . . s t i l i z a ţ i . . . Cine ar fi zis că toată
căsnicia voastră stă să se prăbuşească?
— Dorule, tu nu ştii încă ce însemnează ipocrizia socială şi ce
însemnează laşitatea la care viaţa casnică osândeşte pe bietele f e m e i . . .
— Poate, S a n d o . . . Mie însă, îmi rămăsese în amintire i m p r e -
siunea unei adevărate legături sufleteşti între tine şi acest om, care
m i se pare că a fost, nu ştiu când - acasă sau la pension - profe­
sorul, ori pregătitorul t ă u . . .
— Da, aşa a f o s t ! . . . N'ar fi fost să mai f i e ! . . Poate au fost
însă aparenţă şi ş a r l a t a n i e . . . Codin Petrovici e u n om care ştie să
ascundă prăpăstiile sale morale sub u n văl de m ă t a s e . . . E amabil,
interesant, dolent, trubadur şi victimă simpatici, până când se plic­
tiseşte de acest rol, sau i-ai căzut în mână şi, deci, şi-a ajuns scopul...
D e aci înainte, este u n despot rigid şi ros de v i ţ i i ! . . Când am început
să înţeleg că acest tovarăş al meu pe toată viaţa este stăpânit de beţie
şi de cartoforie, m'am gândit, în multe nopţi de aşteptare şi d e
l a c r ă m i : - Poate îmi ajută Dumnezeu şi-1 vindec de aceste p a t i m i ! . .
Şi aş fi izbutit, atât eram de hotărîtă să mă umilesc şi să mă port
cu el ca o soră şi ca o m a m ă . . . Dar totul a fost z a d a r n i c ! . . U m i ­
linţele, lacrămile, sfâşierile inimii mele au întâlnit numai ochi d e
fiară, pumni crispaţi şi explozii de beţiv, dat afară din cârciumă!..
M ' a m convins de u n lucru spăimântător şi iremediabil: că stau
înjugată în acelaşi jug cu o dihanie de altă speţă zoologică!.. Codin
Petrovici n'are inimă, n'are creştere, n'are nimic din secretul achi­
ziţiilor urbane pe care - unora dintre noi - ni le hărăzeşte eredi­
t a t e a . . . Petrovici este exponentul u n u i mediu inferior şi necioplitul
codrilor, pe marginea cărora s'a n ă s c u t . . .
Dorule dragă, cu u n preţ grozav de mare am învăţat u n lucru
p e care eu una poate că de aci înainte îl voi păstra numai ca pe u n
giuvaer, fără folos p e r s o n a l . . . Dragul meu, când îţi va veni vre­
mea să-ţi cauţi u n tovarăş în viaţă (şi odată trebue să vie) să nu te
uiţi şi să nu-i ceri decât o singură calitate: să aibă o inimă bună şi
delicată! Să nu te bucuri la f r u m u s e ţ e ; e mai totdeauna o mască.
Să nu te bucuri la avere, la deşteptăciune, la cine ştie ce talente
artistice!.. Să cauţi cu abilitate şi cu stăruinţă să te încredinţezi
numai de a t â t a . : Are bunătate adevărată? E plină de simţire ome­
nească inima alesei tale?
Daca vei ajunge să-ţi dovedeşti că aceea pe care vrei s'o faci
părtaşa vieţii tale are într'adevăr u n suflet cald şi a l t r u i s t : atunci
fii înţelept şi indulgent cu unele lipsuri e v e n t u a l e . . .
— Sando dragă, mă doare să constat cât de mult te-a înţelepţit
nefericirea, dar îţi mărturisesc satisfăcut că vorbeşti ca o î n ţ e l e a p t ă , , .
Dar să revenim la situaţia t a . . . î m i spuneai anul trecut că renunţi
l a studiile tale u n i v e r s i t a r e . . .
— Şi anul acesta mă desmint şi te informez că mi-am revalorat
drepturile şi m'am înscris din n o u . . . Ce pot să mai f a c ? . . M a i
mult de cât mine, părinţii mei nu mai au r ă b d a r e . . . şi a s t a - n o a p t e . . .
mâine n o a p t e . . . când Codin se va întoarce acasă, abrutizat de b ă u ­
tură, tata îl va da a f a r ă . . . Mare noroc că sunt mereu în casa părin­
ţ i l o r ! . . La începutul anului care vine, trebue să încep procesul d e
d i v o r ţ . . . In aşa condiţii, îmi mai dă mâna să renunţ la învăţătură
şi să mai încerc marea cu degetul, adică o nouă căsătorie ? . . Voi
t e r ina şi eu facultatea, voi ieşi dăscăliţă, voi avea pâinea mea şi
încă o data liniştea şi demnitatea pe care le-am pierdut atât de greu,
d e doi ani î n c o a c e . . .
— Sanda mea, frumoasă şi b u n ă ! . . Am fost amândoi nişte
n a i v i ! . . . Ţie ţi-a fost frică de mine, fiindcă eram v ă r u - t ă u . . . Mi-«e
mi-a fost ciudă pe tine, fiindcă te vedeam atât de convinsă că văr
cu văr nu se pot iubi şi căsători!..
— S s t ! . . Nici o v o r b ă . . . Iţi m u l ţ u m e s c ! . . Iată sunt a c a s ă . . .
Vrei să intri u n moment şi să vezi pe bătrâni?
—• N u acum, S a n d o ! . . Spovedania ta m'a amestecat şi m ' a
î n t u n e c a t . . . Afară de asta e cam târziu şi ai mei mă a ş t e p t ă . . .
Spune bătrânilor smeritele mele închinăciuni!..
— Şi tu tot aşa : Spune mătuşicăi şi Clariţei că le strâng la piept...
L a revedere!
— La revedere, S a n d o ! . .

IV

VALURI M Ă R U N T E

Doru Filipache porni spre casă, impovărat de mărturisirile

Sandei şi de toate gândurile pe care i le aţâţase în minte conferinţa
marelui dascăl. îşi dădea seama că venise faţă în faţă, întâia oară,
cel puţin cu u n virtuos al c u v â n t u l u i . . . Dar printre categoriile
abstracte, recoltate la lecţiunea inaugurală, treceau necontenit,
dezordonate şi producătoare de dezordine, destăinuirile Sandei,
idila lor cea veche, energic cenzurată de prejudecăţile familiei, c h i ­
purile tinere cunoscute astă-seară, vorbele şi atitudinile celor d o i
prieteni, Boruzescu şi B u j o r e a n u . . .
 Pe d r u m , în seara presărată cu felinare, Filipache întâlni câţiva.
colportori de ziare care îi strigau energic, revelatoriu: Adevărul f
Rezultatul alegerilor de ieri!
Îşi aduse aminte vag de ultimele dezordini politice, de alegerile
dela colegiul întâi comunal, efectuate duminica trecută, într'un.
clocot grozav de patimi, de înverşunare şi de ilegalitate, îşi aduse
aminte de configuraţia politică a momentului şi se simţi cuprins
de păreri de rău la ideea că profesorii Spiru Haret şi C. Dimitrescu-
laşi fac şi ei parte dintr'un partid - astăzi la cârma ţării - şi că prirt
urmare vicisitudinile politice nu-i vor cruţa nici pe e i . . .
Doru Filipache, prin firea lui contemplativă şi inimică vulgari­
tăţii, era făcut, în ce priveşte treburile publice, numai pentru renun­
ţare şi pentru ironică espectativă. Dacă îl ademenise, acum câţiva
ani, idealurile socialiste, era pentru partea lor de poezie umanitară-
şi de apostolat. Niciodată nu i-ar fi trecut prin cap să se coboare
în arena luptelor corp la corp, acolo u n d e loveşti şi eşti lovit, acolo
u n d e te cufunzi în grosolănie şi în brutalitate. Pe băncile şcoalei,
privea şi asculta - mirat şi nesolidar - discuţiile, teoriile, rivalităţile
timpurii dintre colegii săi, cu prilejul vre-unei schimbări d e regim
sau al vre-unor alegeri parlamentare, făcute după obiceiul p ă m â n ­
tului. Din toată politica naţională, Doru Filipache admitea şi ad­
mira numai comediile lui Caragiale: O noapte furtunoasă şi Scri­
soarea pierdută...
Dar acasă, Doru Filipache dădu tocmai peste o adunate fami­
lială care discuta cu gravitate ultimele evenimente şi făcea proo­
rocii politice. Pe lângă d-na Filipache şi soră-sa mai mare, d-na
Calfaiani, amândouă matroane văduve şi înţelepte, care ascultau
mult şi vorbeau puţin, Doru mai găsi, la masa de seară, şi pe doi
veri ai săi, (unul era primar, altul soţul surorii acestuia) amândoi în
curent şi interesaţi de buletinul politic.
Cel dintâi avea o microscopică slujbă la u n abator comunal. AL
doilea era membru înscris în partidul conservator şi, când veneau
conservatorii la putere, era funcţionar la primăria din U r l a ţ i . . .
Cel dintâi era nenea «Matache », secundul era «nenea I l i u ţ ă » . . . .
Bietul nenea Matache fusese cam împins dela spate să voteze
lista liberală. Ce poate să facă un funcţionar altceva decât să fie gu­
v e r n a m e n t a l ? . . Dar nu-i convenea să spună pe faţă că a fost la u r n ă
cu tot cârdul şi căuta să-şi acorde şi el o mică atitudine politică şi
ceva idei liberale şi democratice.
Nenea Iliuţă era mai tare, deşi se găsea în opoziţie. Guvernul,,
d u p ă mintoasa sa socotinţă, nu mai avea decât puţine zile de trăit.
Primul ministru, enervat, hărţuit, certat cu proprii săi colaboratori,,
trebue să închine steagul. Chestiunea Ghenadie, zgândărită din nou
d e efervescentul prim-ministru, în cuvântările dela Craiova şi dela
Iaşi, chestiunea rentei şcoalelor din Braşov şi procesul pe care eforia
braşoveană este gata să-1 intenteze guvernului român, urgia elec­
torală d e duminica trecută, dizidentele Aurelian şi F l e v a . . . sunt.
atâtea şi atâtea măciuci, la un singur car de oale, partidul liberal de
azi, uzat şi m ă c i n a t . . .
Nici Matache, nici Iliuţă nu aveau cine ştie ce temperamente
sau convingeri adecvate ideologiilor celor două partide istorice,
liberal şi conservator. Dar Matache fusese numit controlor la abator
prin mijlocirea unei vecine milostive, moaşa unei cusătorese din casa
primarului Robescu. Tot eşa, Iliuţă era clientul administratorului
unor podgorii din averea familiei Cantacuzino. In urma zarvei p o ­
litice, începute cu alegerile de Duminică, Iliuţă, care aştepta la Ur­
laţi semnele cerului şi ale ziarelor conservatoare, se întovărăşise
cu alţi nerăbdători politici - gata toţi să se jertfească pentru intere­
sele obşteşti - şi venise în Bucureşti să adulmece atmosfera, să mai
soarbă o cafea la Collaro şi să mai dea ochi, dacă n u cu sfinţii cei
mari ai partidului, cel puţin cu intendentul dela c l u b . . .
Doru Filipache se uita ia aceşti modeşti clienţi ai burgheziei
stăpânitoare şi se simţea cu atât mai stingherit şi mai indispus de
mediocritatea lor sufletească, cu cât nu putea să intre cu ei în nici
u n fel de controversă. Deprinşi cu rezerva lui, şi în intimitatea cuge­
tului convinşi că vărul lor Teodor s'a cam vătămat de multa lui
cetanie, Matache şi Iliuţă se combăteau, trânteau afirmări năstrujnice,
făceau filosofie politică şi-şi drtgeau elocinţa şi isteţimea cu minu­
natul vin de Drăgaşani, pus la masă în cinstea lor de d-na Calfaiani.
Matache, băiatul unei surori de mult răposate a doamnelor Cal-
faiani şi Filipache, era u n personaj roşcovan, mustăcios şi foarte
pătruns de nu ştiu ce demnitate personală pe care nu izbutise, p â n ă
la patruzeci de ani, s'o documenteze cu nimic. Trăia greu, mai m u l t
din dărnicia d-nei Calfaiani, decât din leafa iui dela abator, avea
p3tru copii şi o soţie fantastică, vecinie preocupată de visele de peste
noapte şi de opiniunea cărturăreselor. Sărmanul Matache întruchipa
uneori, în cehii lui Filipache, pilda nenorocului, a uscăciunii şi a
alergăturilor d e a s u r d a . . .
«... geaba vii, geaba te duci
geaba rupi la cei papuci...»
Povestea lui era jalnică şi din ea reieşea că toata lumea se înto­
vărăşise, ca jurată, să-1 păcălească, să-1 doboare şi să-1 declaseze,
începând cu arvanitul Calfaiani, care-i încurcase viaţa şi-1 însurase
pentru nişte avortate interese negustoreşti, şi sfârşind cu ultimul lui
asociat, la o arendărşie aducătoare de f a l i m e n t . . .
Nenea Iliuţă era mai cu cherestea şi mai stăpân pe hăţurile să­
răciei. Nevastă-sa era muncitoare, copiii învăţau carte şi din livada
dela Urlaţi scoteau întreţinerea casei. Când veneau «ai noştri» la
putere, familia Iliuţă îşi relua pe nesimţite strana din biserică, locul
dela cafenea şi scaunele dela sindrofiile de iarnă. Iliuţă avea o im­
punătoare figură administrativă. înalt, osos, oacheş şi împodobit
cu o barbă desfăcută în două părţi - ca u n u l dintre corifeii parti­
dului conservator - Iliuţă îşi acoperea lenea şi încetineala cu o se­
riozitate de om care a văzut multe. Era mult mai inteligent decât
Matache. Dar inteligenţa lui nu putuse să treacă dincolo de con­
dicile primăriei din Urlaţi şi de polemica ziarelor partidului! Era
decorativ, sterp şi b u g e t i v o r . . .
*
Doru se despărţi de rude, sub cuvânt că are preocupări univer­
sitare, pentru a doua zi, şi se retrase în odaia l u i . . . Se plimbă cât­
va timp între uşă şi ferestre şi se opri în faţa unei aqua-forte, din
p e r e t e . . . Era un portret quasi-sacerdotal al magului Sar Peladan,
cel ce vizitase capitala României în primăvara acelui an şi ţinuse două
conferinţe la A t e n e u . . . Portretul avea dedesubt o iscălitură, lată
ca u n arabesc şi scrisă cu o cerneală verde-albastră : Sar Peladan...
Doru îşi aduse aminte de fervoarea şi de extravaganţa acelor
zile de Februarie, de entuziasmul său şi al amicilor săi pentru astra­
lul mosafir, şi - printr'un contrast fatal - văzu faţă în faţă pe au­
torul operei La Decadence Latine, cu nenea Matache şi nenea
Iliuţă.
Unde este a d e v ă r u l ? . . Cum trebue să concepi şi să disciplinezi
viaţa aceasta, ca să n'o pogori nici până la gunoaiele mahalalei şi
ale pieţii. dar nici s'o exilezi definitiv în ţara bizarului şi a fantasma­
g o r i i l o r ? . . . Filipache trece cu gândul mai departe, spre toate câte
cunoaşte din viaţa altor scriitori şi artişti, în deosebi francezi, şi
asvârle - cum ai asvârli spre stele un pumn de pae - mănunchiul
aşteptărilor şi al planurilor sale, desmierdate în t a i n ă . . . Când ai
puterea să înţelegi şi să defineşti exact valoarea şi nivelul sufletelor
din ţara şi din mediul tău, ce speranţe de eliberare, de tihnă crea­
toare şi de biruinţă artistică sau filosofică, poţi să mai proectezi
asupra viitorului? v

Priveşte oamenii din jurul t ă u ! . . Matache şi Iliuţă sunt repre­

zentativi. Sute de mit, milioane, după chipul şi asemănarea lor, umplu
tiparele patriei şi ale n e a m u l u i ! . . Şi dreptatea este cu ei, fiindcă ei
sunt cei mulţi şi carul vremei şi al evoluţiei merge în pas cu e i . . .
Poezie, cutezanţă, idealuri exotice, (transplantate la noi, ca lămâii
şi ,ca r o d i i i ) . . . cpere de artă, devotamente şi sacrificii... trebue
să tot crească şi să tot moară, pe pământul nostru, ca nenumărate
generaţii de f r u n z e . . . până să se îngraşe ogorul şi să se producă
acel strat preţios de pământ vegetal, propriu speciilor d e e l i t ă . . .
Dar până a t u n c i ? . . Viaţa noastră publică e jalnic de superficială.
Românul care scrie şi ceteşte are o singură pasiune (din care de
obicei îşi scoate şi existenţa), pasiunea p o l i t i c ă . . . Dar toţi ceilalţi,
care sporesc cota analfabeţilor?.. Cine va doborî aceste înfricoşate
stânci ale ignoranţei şi cine va face să treacă peste ele marea cale
culturală, indispensabilă convoitdui talentelor!..
îşi aduse aminte de Titu Maiorescu. Ştia ceva din munca şi din
luptele lui pentru şcoala românească. Câţi Herculi de forţa lui Maio­
rescu ne vor mai trebui, până să curăţăm plaiurile noastre sufleteşti
d e toţi monştrii şi de toate pacostele cuibărite de v e a c u r i ? . .
 Doru Filipache, cu fruntea grea şi mai pe aproape de meridianul
adevărurilor autohtone, întoarse ochii dela portretul lui Peladan şi-i
opri, în raftul cu cărţi, asupra Baladelor şi Idilelor lui Coşbuc.
*
A doua zi, Doru se sculă târziu, dar limpede, odihnit, şi pare-că
premenit sufleteşte, nu atât de somnul reparator, cât de poeziile lui
Coşbuc, recetite cu reculegere, până către miezul nopţii.
îşi aduse aminte că trebue să se ducă la Biblioteca Academiei
JRomâne şi ca student nou să ceară liberă intrare în sala de lectură.
Se îmbrăcă degrabă, simplifică gustarea de dimineaţă şi ieşi afară,
s u b cerul uşor învăluit, dar plin de purpura unui soare de toamna,
d e abia înălţat deasupra profilului sur al oraşului.
Fusese la Academie, cândva de mult, cu u n comision al direc­
torului liceului, dar uitase detaliile acestei vizite. Intră în grădina
cu porţi de fier, şi simţi galeşa învăluire a copacilor desfrunziţi şi
a răzoarelor de flori, în zilele lor din urmă. Dar luă aminte mai ales
Ja uriaşa ederă, de lângă pragul călcat de mandarinii li terilor şi ai
ştiinţei româneşti şi la falnica ci ascensiune spre ceruri, de jur împre­
j u r u l copacului î m b r ă ţ i ş a t . . . Doru se g â n d i t Această ederă şi se­
m e ţ u l copac care o susţine sunt vrednici de meditaţia şi de stihu­
rile unui p o e t . . . Este aici simbolul unei tovărăşii pe viaţă şi p e
moarte şi în acelaşi timp taina unei tragedii gemene, fiindcă soţii vor
m u r i , amândoi, în aceeaşi zi.
Dincolo de pragul cetăţii cărţilor, Doru găsi u n servitor care-1
d u s e la custodele din ziua aceea. Era o figură cunoscută şi originală...
Exa cel mai amabil mai ceremonios şi mai boier, din toată boema
literară pe care Filipache o admira de câţiva ani, în paginile revistelor
şi în fumul cafenelelor...
— Fii bine-venit, d-le F i l i p a c h e . . . Cu ce pot să servesc pe
cei mai tânăr, dar cel mai interesant din contingentul noilor colegi...
Custodele părăsise catedra lui şi vorbea cu Filipache, afară d i a
sala de lectură, în vestibulul ornat, cu portrete de vlădici şi de cti­
tori c u l t u r a l i . . .
— Maestre, sunt student, înscris la Facultatea de litere, de
-vre-o câteva s ă p t ă m â n i . . . Aspir şi eu la liniştea laborioasă, la atmo­
sfera sufletească şi la cărţile acestei săli pe care o p r e z i d e z i . . .
— Voeşti o carte de liberă i n t r a r e . . .
— D a . . . fiindcă preciziunea este şi ea una din calităţile stilului...
— Lucrul e u ş o r . . . Iţi trebue recomandarea unui profesor uni-
"ver s i t a r . . . .
— Fie el chiar bibliotecarul A c a d e m i e i ? . .
— F i r e ş t e . . . dacă te c u n o a ş t e . . .
— Cred că d. profesor universitar de azi n*a uitat pe elevul s ă u
d e eri, dela liceul Sf. Sava.
— M i n u n a t . . . Atunci, pofteşte în sală şi aşterne-mi o c e r e r e . - .
Nu este obligator s'o faci în v e r s u r i . . . Iată aici pană şi h â r t i e . . .
 Doru sc aşeză la una din mesele cele lungi, din sala cu geamuri
vaste şi luminoase, întoarse spre răsărit şi spre Biserica Sf. Nieolse-
Tabacu, şi-şi scrise cererea de admitere. Insă, pe când o recitea
şi o semna, prinse de veste că în faţa lui, în colţul din potrivă, printre
diferiţii cetitori din sală - studenţi şi oameni mai bătrâni - înfloreşte
u n chip bălai, de o izbitoare distincţiune sufletească. Recunoscu pe
Antonina Ţanţu, colega recomandată în ajun.
Ceremoniosul custode, poetul cu glas de bas şi cu monoclu s u b
sprânceană, se apropie de Filipache şi-i spuse în şoaptă, dar o şoaptă
care se auzea în toată s a l a :
— Lasă cererea la m i n e . . . Voi prezinta-o eu d-lui p r o f e s o r . . .
Dar fiindcă ai venit până aici şi nu găseşti locul displăcut, rămâi
şi ceteşte c e v a . . . Iată, de pildă, clasicii l a t i n i . . .
— Maestre, dă-mi pe V i r g i l i u . . .
Era ora unsprezece. Ar mai fi avut de făcut u n drum prin oraş,
dar renunţă la el şi deschise Bucolicele poetului l a t i n . . . Constată
însă că e risipit, leneş şi incapabil să-şi recheme amintirile filologice...
D e p e pagina latinească, ochii lui Filipache alunecau spre soba lângă
care stătea, cufundată în lectură, fata cu aureolă de păr blond şi î m ­
brăcată într'un sacou b ă e ţ c s c . . .
Părea că are nu mai mult ca 17 - 19 ani. Deşi atât de tânără la
înfăţişare, totuşi fruntea ci curată şi puţin boltită, obrazul ei delicat
şi melancolic, ţinuta ci supraveghiată, concentrarea ei neprefăcută,
denotau, în acest copil, un suflet de elită.
Era de crezut că sosirea lui Filipache şi convorbirea lui cu custo­
dele sălii n u scăpaseră nimănui dintre cetitori. Tottişi, Antonina
Ţ a n ţ u îşi vedea mai departe de lectura ei şi de caetul de note, d e
alături...
L u i Filipache îi răsări în minte - ca o floare de mac, printre ele-
tele cu grâu - stihurile lui Coşbuc cetite aseară-:

E capul ei, şi pieptul ei -

O văd acum î n t r e a g ă . . .
O strig pe n u m e şi-i vorbesc,
Dar ea să mă ' n ţ e l e a g ă ? . .

Subţire'n trup şi blândă'n grai

Şi'n port aşa isteaţă,
Pe urma ei, în fapt de-amurg
Dau zori de d i m i n e a ţ ă . . .

De-aş fi ştiut că n'a venit

Anume pentru mine,
Eu n'aş mai fi vorbit eu e a . . .

Filipache se veseleşte în gândul l u i . . . Aici este tocmai pe d o s ! . .

Ştiu perfect de bine că n'a venit pentru mine şi nu i-a trecut p r i n
 :
cap (cum nu m - a trecut nici mie) că ne vom întâlni azi, în această
sală de l e c t u r ă . . .
In aceeaşi clipă, Antonina Ţ a n ţ u ridică fruntea şi se întâlni ochi
în ochi cu F i l i p a c h e . . . Dar lăsaseră ochii jos amândoi, subit înfio­
raţi şi surprinşi de nu ştiu ce tresărire ciudată, ia care nu se aştep­
tase nici unul nici altul.
Filipache se g â n d i : încep să fac experienţe cu mine î n s u m i . . .
Este plăcut să priveşti, prin poezia şi rechemările lui Coşbuc, u n
cap frumos de fată, dar este ne la locul lui acest flux de sfială şi d e
m i s t e r . . . Să studiem fenomenul mai d e a p i o a p e . . .
Dar cu toate repetatele priviri ale lui Filipache spre cetitoare»
din capul băncii, experienţa râmase în drum. Antonina Ţ a n ţ u ceti
cu stăruinţă, atentă şi firească, până la clopoţelul de evacuare.
In vestibul Antonina şi Filipache se întâlniră şi se salutară ca
doi colegi. Filipache deschise vorba.
—• Vii adeseori în aceasta sală, d-ră Ţ a n ţ u ?
— Aproape z i l n i c . . .
— Eu, ca recrut universitar, am descoperit-o de abia astăzi,
dar îmi place atmosfera ei şi voi mai c ă u t a - o . . .
— Eu o frecventez d e n e v o e . . . > Căminul nostru ne oferă masă
şi locuinţă, dar nu şi putinţa unor ceasuri liniştite, pentru lucru
spiritual...
— E adevărat, d o m n i ş o a r ă . . . Mi-ai spus că locueşti în acelaşi
• cămin cu d-ra latropol. îmi dai voie să te î n s o ţ e s c ? . .
— Da, d-le F i l i p a c h e . . . Dacă nu ţi-aş da voie ar însemna să.
te oblig să te înapoiezi la casa d-îale p e un drum o c o l i t . . .
— Adică ce însemnează a c e a s t a ? . .
— însemnează că trebue să facem amândoi acelaşi drum - cel
mai drept până la casele noastre - fiindcă stăm pe aproape, u n u l
de a l t u l . . .
— Cum asta, domnişoară?
— N u locueşti d-ta, in strada Semicerc?
— Ba d a . . . De unde ş t i i ? . . Dela d-ra l a t r o p o l ? . .
— » . . Ş i eu locuesc în Calea Griviţei, nu chiar peste d r u m d e
casa d-tale, dar peste drum de şcoala dintre biserică şi casa d - t a l e . . ^
— Asta însemnează că suntem m e g i a ş i . . .
— Da, dacă îţi place acest c u v â n t . . .
Tăcură amândoi şi ajunseră la porţile de fier ale grădinii.
Filipache socoti cu voce t a r e :
— Putem să facem drumul sau pe Calea Victoriei - Calea G r i ­
viţei, sau p r i n stradelele din dosul Academiei.
— Sa dăm prin dosul A c a d e m i e i . . . E drumul mai scurt şi mai
liniştit...
Mergeau unul lângă altul. O tăcere grea, dar de care le părea
rău, îi apăsa pe amândoi... Cu fiecare pas, fiecare, dintre noi, merge
spre necunoscut şi spre apocalipsa măsurată fiecăruia... Dar uneori
avem presimţirea lucrului şi pare că numărăm paşii noştri, în aştep-
 tarea îngrijorată a celor ce ne aşteaptă şi trebue să se destăinuiască,
•din clipă în c l i p ă . . .
Ziua era dulce şi străzile prididite, la amiază, de umbrele lungi
•şi prevestitoare ale toamnei. Peste ulucile grădinii din dosul
Academiei, copacii scuturau, în soarele roşiatic, frunzele întârziate
ş i transfigurate.
Filipache îşi birui sfiala şi î n t r e b ă :
— Pot să întreb, domnişoară Ţ a n ţ u , ce fac părinţii d-tale?
— Sunt mici negustori în Brăila.
— Eşti singurul lor copil, sau mai au şi a l ţ i i ? . .
— Suntem d e s t u i . . . Trei băieţi şi patru f e t e . . . Eu vin cam p e
l a mijloc.
— Anul trecut, ai stat tot la căminul din Calea Griviţei?
. — N u , am stat la o mătuşă care a trebuit să plece din Bucureşti...
Urmară strada Sfinţii Voevozi, până în faţa Bisericii.
— Iată căminul m e u . . . Clădirea asta cu e t a j . . .
— Stăm atât de aproape, încât, dacă n'ar fi locuinţa directorului
-şcoalei, s'ar vedea dela fereastra d-tale la fereastra m e a . . .
Antonina nu r ă s p u n s e . . . Stăteau unul în faţa celuilalt, lângă
biserica pe care n'o înţelegea nici u n u l . . .
— A t u n c i . . . bună ziua, d^le F i l i p a c h e . . .
— Mă închin d-tale, domnişoară.
Şi porniră amândoi, înfioraţi şi miraţi de atâta apropiere topo­
grafică. . .
(Va urma)
GALA GALACTION

v
 AMINTIEILE
Colonelului Grigore Lăcusteanu
P A R T E A A Il-a

BIOGRAFIA MEA I N ETATEA NEVARSNICIEI ŞI A

JUNEŢEI.

Grigore Lăcusteanu, fiul stolnicului Ştefan Lăcusteanu şi al

Elenei Lăcustencei (născută Dedulească).
Născut la anul 1813, Martie, cu temperament sanguin-choleric,
botezat d e cumnatul tatălui meu, stolnicul Grigorascu Paladi,
La vârsta de trei ani, m ' a u p u s părinţii Ia învăţătura limbei h e -
l e n i c e ; făceam progrese distinse ( s u b u n profesor grec Spirea) aşa
încât, în etate d e patru ani, am zis u n cuvânt de felicitaţie (ev Jyxcojxtax)
în ziua anului nou 1817, domnitorului Vodă Caragea, în plină şedinţă
domnească (divan), după obiceiul d e atunci. Cuvântul era compus
de episcopul Argeşiu Iosif *) care mă şi medita.
D u p ă ce am terminat cuvântul fără nici o sfială (căci p e acele
vremuri erau îngrozitori Domnii cari aveau dreptul d e viaţa şi d e
moarte), m ' a m apropiat d e dânsul vrând să-i apuc mâna să o sărut
dânsul m i - a întins degetul arătătorţ vrând să-1 apuc, au schimbat
alt deget şi aşa jucându-se cu mine câteva secunde, m ' a u întrebat
ce voesc să-mi dăruiască? I-am răspuns, un armăsar de călărie. î n ­
dată au chemat p e cămârasul şi au ordonat să-mi dea u n armăsar
de călărie d i n grajdurile domneşti, înşelat cu o şea domnească ş i
să fiu condus acasă călare însoţit d e patru ciohodari în uniformă
(guarda domnească). Ordinul s'au executat la moment. Eşind d i n
sala tronului cu sărutările şi urările cu «să trăeşti» ale boerilor, a m
fost chemat de Doamna în harem, care mi-a zis să repet cuvântul

1
) Originar din Oltenia, unul din cei mai de seamă ierarhi ai timpului,.-
Episcop titular al Sevastiei, apoi primul episcop al Argeşului, dela 1793, pâa&
la moartea lui, în 1830. Autor, traducător şi editor de numeroase opere reli­
gioase. (V. N. Iorga, «Istoria Bisericii româneşti», Bucureşti 1930, voi. I I ,
pg. 189—191 şi «Istoria literaturii româneşti în secolul al XVIII-lea *, Buc.
1901, voi. II, pag. 377 şi passim.).
 care rostisem lui Vodă. După ce l-am terminat, m'au sărutat şi
mi-a dat o punguliţă cusută cu fir, care conţinea o sută d e rubieJts
(rubiaoa valora 6 lei vechi), iar învăţătorului meu o hârtie cu 50
rubiele, invitând p e tatăl meu să m ă conducă adeseori la Măria Sa.
Aceasta au fost cea mai mare bucurie în viaţa mea copilărească.
In etate de şapte ani, Ia 1820, am abandonat p e bunul meu p r o ­
fesor care mă învăţa cu multă silinţă şi dragoste, fiind că se orân-
duise tatăl meu ispravnic (cârmuitor) al districtului Olt, având t o ­
varăş p e Alecu Ghika (devenit mai în urmă domnitor al ţărei), iar
x
la 1821 ramplasat Ghika cu Chiţescu ) . Aşa d a r , cu profesorele m e u
provincial din Slatina, unde ne aflam, mai mult am pierdut decât
am profitat în limba helenă, fiind profesoarele puţin instruit şi fără
nici o metodă m ă pusese să studiez psaltirea lui David.
La anul 1821, prin impulsia Rusiei, se formase o eterie secretă
(secta carbonarilor), omoară p e Vodă Suţu prin punere d e otravă
la fântâneaua manei sale, prin ştirea chiar a fiilor săi, şi se proclamă
zavera sau insurecţia Greciei, de odată cu revoluţia lui Tudor Vla-
dimirescu. Acest Tudor era u n om foarte neînsemnat, moşnean d i n
Valahia Mică, fără nici u n fel d e învăţătură sau inteligenţă şi d r e p t
tot meritul era că slujise în armata rusească câtăva vreme şi se r e ­
trăsese din oştire cu rangul d e potparucic (sublocotenent) de infan­
terie, şi prin urmare nici capacităţile cari îi lipseau nici patriotismul
ţărei îl făcuse să se răscoale, ci o mână puternică străină îmbrâncin-
du-1, l-au făcut să lase u n nume istoric în ţară. Sfârşitul însă au avut
fatal, căci l-au tăiat în o sută de bucăţi la Târgovişte căpitanul Ipsilant,
general al Rusiei în retragere şi comandant suprem al legiunelor
străine revoluţionare.
In această anomalie tatăl meu medita să fugim în Austria, însă
poziţia interesantă a mumei mele îl făcea sa mai amâne timpul ţ
2
dar într'o seară, au fost surprinşi d e căpitanul Farmachi ) (grec),
unul din căpeteniile revoluţionare, însoţit de 400 albanezi, şi d u p ă
o înţelegere prealabilă ce au avut cu tatăl meu (fiind fost amândoi
carbonari), s'au decis ca amândoi cârmuitorii să fugă cu u n ceas
mai înainte de sosirea lui Tudor care trecea cu patru mii d e panduri
la Bucureşti, căci fiind inamic de moarte al aristocraţiei, îndată ce
îi va prinde îi va jefui şi omorî.
Fuga ambilor cârmuîtori cu familiile lor au urmat imediat, luând
drumul Sibiului, peste munţi şi plaiuri, având cu dânşii o escortă
d e 20 albanezi (care le-a fost dată d e căpitanul Farmachi) să-i d u c ă
până la graniţă şi vre-o treizeci d e slujitori ai districtului, fiindcă
erau ameninţaţi şi de bande turceşti cari cutreerau ţara.
A treia zi, ajungând la satul Sălătrucu între munţi, au sosit ceasul
ca să se uşureze muma mea, unde au şi născut pe fratele meu Iancu.
In acest timp, ne-a sosit după urmă u n căpitan de panduri cu vre-o

*) Stolnicul Niculae Chiţescu.

2
) Cunoscutul şef eterist.
 amintirile colonelului geigore lacusteanu
S«3

câţi-va panduri şi turci, trimeşi d e Tudor şi cu o scrisoare măglisi-

toare către cârmuitori, ca să se întoarcă la district. Chiţescu săr­
manul s'au înşelat şi s'au întors singur fără familie, iar tatăl meu
i-au răspuns lui Tudor că fiind muma m e a lehuză o va petrece
p â n ă la Sibii şi se va întoarce.
Sărmanul Chiţescu, îndată ce s'au întors, i-au cerut Tudor o sumă
însemnată d e bani pentru susţinerea oştirei, care neavând, I a u p u s
în fiare şi l-au închis într'un bordei, făcându-i cele mai cumplite
execuţii, astfel că în trei zile au şi m u r i t .
Iar n o i , după două zile de şedere la Sălătrucu, am plecat şi a m
ajuns la Sibii.
La Sibii, Hermannsstadt, în Transilvania, a m şezut până la
1824, locuind în casa lui Ion Denc, văpsitor de profesie. Casa era
şi este situată lângă poarta cetăţii, uliţa Strejamentului, proprie­
tarul avea o consoartă şi o singură fată de o vârstă cu a m e a ; o chema
F a n i , învăţa limba franceză, clavir şi chitară.
La Sibii am întrerupt iarăşi studiul regulat al limbei helenice
In lipsă d e învăţător, deşi tatăl meu m ă medita ţ pentru limba ger­
m a n ă m ' a u d a t extern la strejament (şcoală a copiilor militari) u n d e
a m urmat cu învăţătura până la 1824, la reîntoarcerea noastră în ţară.

Reîntoarcerea în ţară
L a 1824 ne-am reîntors în ţară. Am reînceput studiile limbeîor
îielenice şi germane, cea dintâi la profesorul George Ianiotu, cea
de-a doua Ia părintele Bodor, călugăr catolic şi preot cu desăvârşită
literatură şi filozofie.
Cu grecul, în curs de doi a n i , a m trecut mai mulţi autori cla­
sici, pe Xenofon, Tucidid, p e Sf. Vasile, Ioan Chrisostomul, L u ­
cian şi a l ţ i i ; cel de al doilea, germanul, îmi preda ştiinţa, precum
aritmetica, geografia, istoria, naturala şi altele. L a şcoala Bărăţiei,
care era s u b direcţia profesorului meu, a m d a t mai multe examene,
în prezenţa consulilor străini, din care dela două am luat premii.
Aveau multă metodă şi se sileau sărmanii profesorii cu mine (Dum­
nezeu să-i ierte), şi eu însă n u mai puţin corespundeam la dorinţa lor.
La 1825 tatăl meu cade bolnav d e peripneumonie ; îl tratează d o c ­
torul Mesitz *) amicul său intim ; peripneumonia se formează în apos-
timă şi, după o zăcere de două luni aproape, se săvârşeşte în Domnul.
Până în ultimele ceasuri mă ţinea de mână lângă dânsul (fiindcă
eram copilul răsfăţat al părinţilor). Adesea l-am văzut uitându-se
la mine şi curgându-i câte o lacrimă din ochi. î m i da] mai multe

l
) Iuliu Mesitz, fiu al doctorului Ferdinand Mesitz, venit în ţară ca chi­
rurg al armatelor Imperiale în 1786. El însuşi ajunge şef al serviciului sanitar
în Muntenia în timpul domniei lui Grigore Vodă Gbika. Căsătorit cu fiica
doctorului Grtinau, moare de ciumă în 1829.
sfaturi şi poveţe. î m i explica şi făcea aluzii chiar la chestii politice,,
căci avea multă învăţătură şi ştiinţă practică şi teoretică în chestii
politice.
Minunile lui Dumnezeu sunt mai presus de toate!
D u p ă săvârşirea tatălui meu din viaţă, m u m ă mea fu izbită d e
cea mai dureroasă şi mai nenorocită lovitură, căci pe lângă aceia c ă
perduse pe iubitul ei soţ şi rămânea cu patru copii nevârstnici, cea
mai mare era aceia că se afla lehuză cu soră mea Mariţa numai d e
trei zile. Rudele, amicii şi medicii o hotărîseră că n u va putea r e ­
zista ca lehuză la o asemenea calamnitate. Dar minunea lui Dumnezeu l
au trecut peste nenorocire fără să rămână cu nici o patimă.

1826. Profesorele grec m ă lăsă, ca să se instaleze la Craiova.

M u m ă mea mă angajează la şcoala privată a călugărului Neofit Duca
renumit filozof şi autor. Şi plătea m u m ă mea trei galbeni p e lună,
o retribuţie mare p e vremea aceia. Toată tinerimea aristocratică
studiase şi studia la d â n s u l ; au dat ţârei mai mulţi bărbaţi literaţi.
Colegi d e studiu eram vre-o treizeci în curs de doi a n i ; la 1828, a m
trecut în clasa superioară u n d e n e preda poeziile lui Omer, făceam
syntax din limba helenă în cea greacă, cu limba germană continuam,
însă o cam slăbisem fiindcă pierdusem p e tatăl meu care m ' a r fi
observat şi m'ar fi silit prin nobilul său metod. Cu cât slăbisem însă
limba germană, cu atât mă sileam şi făceam progrese în limba latină,
căci într'un scurt timp traduceam p e Cornelius Nepos în limba
germană.
« D e educaţiunea şi instrucţiunea junimei depinde soarta Sta­
tului » (Anacharsis).
«Instrucţia şi educaţia este şi rămâne suprema afacere a o m e -
nirei şi merită a se lua în deaproape consideraţie, n u numai când
e vorba de ameliorarea geniului uman în genere, ci şi când e vorba
d e înaintarea binelui şi fericirei cetăţenilor în specie». (DenZel).

O fatalitate în cariera mea.

O fatalitate a destinului meu puindu-se în cariera studiilor mele,
m'a oprit d e a mai putea u r m a cu învăţătura, spre a dobândi lumini
m a i întinse. Iată şi chipul cu care soarta m ' a mărginit.
La anul 1829, Ghenarie 20, m u m a mea se afla dusă cu u n c h i u l
m e u Siică Dedulescu la moşia Topliceni; p e mine mă lăsase la m ă ­
tuşa m e a Brătăşanca ca să n u întrerup învăţăturile. In ziua de 20
Ghenarie, întorcându-mă acasă dela şcoală, găsesc u n lipcan dela
ministerul finanţelor care mă aştepta cu o invitaţie olografă d i n

J) Profesor la Academia grecească din Bucureşti dela 1815 până la 1 8 1 8 .

V. Iorga t Istoria învăţământului românesc », p. 156.
partea vornicului Alecu Filipescu (poreclit V u l p e ) ' ) , atunci m i ­
nistru de finanţe, ca să merg îndată la minister. Cam d e voe, d e
nevoe, m ' a m d u s , neştiind ce rezultat poate avea chemarea m e a
la minister ; îmi consultam memoria dacă nu am bătut vre-un şcolar
sau nu am insultat vre-un jidov. Intrând în camera de seanţă a m i ­
2
nistrului, care şedea alături cu u n general rusesc S t u r z a ) , con­
trolor al ministerului din partea guvernului r u s , timiditatea m ă r o ­
şise până la urechi. După ce am salutat p e ministrul p e care îl c u ­
noşteam de mult (fiind că mergeam adesea cu tatăl meu la d â n s u l ) ,
îmi zice că se socoteşte fericit că poate să răsplătească amiciţia t a ­
tălui meu prin chemarea fiului său în serviciul guvernului. A m
mulţumit ministrului pentru bunele sale intenţii, adăugându-i că
nu poci primi nici u n serviciu ca să întrerup studiile mele la cari
aspir atât de mult. In fine, îmi zice că este o urgenţă necesară ca
să merg deputat cu u n general d e Stat Major care nu ştie decât
limba germană şi nu are cu cine mă înlocui. Eu persistând în hotă-
rîrea mea de a n u primi, generalul r u s Sturza m ă întrerupe zicân-
du-mi că dacă n u voesc să merg după o rugăciune care mi se face,
apoi mă va trimete cu o escortă de cazaci. Pe de o parte temerea sau
ameninţarea muscalului, iar pe de alta îndemnul altor unsprezece
tineri feciori de boeri, între care şi vărul meu Cârlova poetul, che­
maţi tot pentru asemenea misii, m ' a m înduplecat şi am arătat m i ­
nistrului consimţământul meu, însă pentru u n timp scurt şi-1 r o g
să-mi dea u n ajutor fiind că îmi lipseşte experienţa slujbelor. M i ­
nistrul îmi mulţumeşte şi-mi propune u n salariul d e 500 lei pe lună,
iar cât pentru ajutor, să trec în sala ministerului unde sânt o m u l ­
ţime de aspiranţi şi să-mi aleg pe care voi eu. Eşind în sală am fost
înconjurat de o mulţime de ciocoi, care îmi implora clemenţa ca
să le arunc u n bs al guvernului.
In această clică, u n om mai înalt decât toţi şi mustăcios, î m ­
brăcat şi legat la cap turceşte, mi-au atras a t e n ţ i a ; 1 am întrebat
cum îl chemaă, îmi zise «Prijbeanu », u n nume d e familie furat d e
dânsul (căci familia Prijbenilor era şi este cunoscută de nobilă şi ono­
rabilă în ţ a r ă ) ; aşa dar, impresionându-mă atât numele familiei cât
şi înălţimea corpului, am presupus că trebue să fie şi vrednic, d a r
m'am înşelat căci era u n beţiv. In fine l-am înfăţişat ministrului
care au o'donat să-i dea u n salariu d e lei 200 pe lună, povăţuindu-î
ca să mă îngrijească ca ochii lui din cap, căci dacă la întoarcere voi
arăta eu ministrului că n ' a m fost mulţumit de dânsul, are să-i tragă
500 de nuele la falangă (aşa tratau boerii pe ciocoi p e atunci, până
la 1848, când revoluţia au adus libertatea şi progresul care, ajutat

:
) Boer mare, însemnat prin rolul ce 1-a jucat în timpul revoluţiei lui Tudor
Vladimirescu. Candidat la domnia în 1843, vel ban în 1843, preşedinte al înal­
tului divan în 1846 (1776—1856).
') Alexandru Sturdza: fiul lui Scarlat Sturdza, general rus şi guvernator
al Basarabiei. El însuşi diplomat şi general în serviciul Rusiei (1791—1854).
şi împins de feciorii de boeri, au urcat pe ciocoi de asupra ruinelor
lor). A doua zi, primind instrucţiunile ministeriale, m'am dus la bunii
mei profesori ca să le anunţ incidentul, care cu multă mâhnire au
primit o asemenea noutate ; am luat ziua bună dela dânşii şi colega
mei, prorniţându-le că mă voi sili să scap d e această năpastă cât
mai curând ca să reîncep iarăşi studiile.

începerea serviciului meu către stat.

înfăţişarea la Generalul,

1839 Ghenar 23, m ' a m înfăţişat la generalul Enholm, general

de stat major, pe lângă care eram acreditat din partea guvernului
român ca deputat. Era în etate de 50 ani, om cu multă învăţătură,
cunoştea mai multe limbi orientale, de u n caracter foarte original.
Am fost primit CIÎ multă amabilitate, invitându-mă pentru a doua
zi la masă unde am găsit mai mulţi comeseni: erau doi adjutanţi
ai lui şi şapte - opt ofiţeri superiori din statul-major. Serviciul său
era tot de argint, până şi farfuriile de bucate ; tratamentul era oriental,
zicându-ne că voeşte să-şi aducă aminte d e Persia unde a petrecut
o parte a vârstei sale.
Peste o săptămână am plecat la Giurgiu, însoţiţi şi d e rdjudanţi,
ca să dea planul pentru luarea cetăţii. Cetatea era asiejată de 50.000
x
oştire ) , toată oştirea era cantonată în subterane pe valea Frăţeş­
tilor. Ara stat în gasdă la generalul Jarchin, comandant suprem
2
al armatei de acolo ) , care locuia într'un subteran cu şase camere
şi u n salon, tapisate peste tot cu cele mai frumoase covoare. In salon
era o masă întinsă, care n u se ardica nici ziua nici noaptea, înpro-
spătând numai mâncările cari se c o n s u m a u ; o muzică concertantă
şi u n a vocală era în p e r m a n e n ţ ă ; într'o cameră se juca jocuri de
hasard cu miile de poli imperiali. î n t r ' u n cuvânt, u n ce feeric! Am
şezut acolo o săptămână, mergând în toate zilele cu generalul meu
pe câmpul Giurgiului de ardica planul cetăţei; eram însoţit tot­
deauna d e 500 cazaci şi doi săteni bătrâni cari prin mine dau in for-

1
) Cifră de sigur foarte exagerată, deşi armata de investiţiune, care nu
se urca la începutul asediului (18 Maiu 1838) decât la 5—6000 oameni, a fcst
de atunci neîncetat sporită.
2
) Primul comandant al trapelor ruseşti înaintea Giurgiului a fost gene­
ralul Geismar. Alţi doi generali însărcinaţi rând pe rând să-i succedeze (ia
urma numitei lui Geismar comandant al armatei de ocupaţie In Oltenia) au
încetat din viaţă la scurt interval. Un al patrulea comandant, Potemkin, este
înlocuit (Oct. 1828) prin Generalul Langeron şi apoi prin prinţul Lobanof. In
Iulie 1839 armatele de investiţiune se aflau sub ordinele generalului Kissckf.
Generalul Jarchin, a cărui identitate n'am putut-o stabili, n'a trebuit deci să
ocupe acest post decât foarte puţin timp (v. Hurmnzachi XVII, pag. 68 şi urm.,
rapoartele lui Hugot şi Bourgoing către La Ferronnays).
 jLwrrrBrrjB C O L O N E L U L U I G E I G O E E L A C U S T E A N I T 307

maţii generalului despre situaţia cetăţei. A m şezut acolo până la

luarea cetăţei prin asalt şi breşe l ) . Eram recomandat la toţi câţi ve­
neau la generalul, bine văzut, bine primit şi bine tratat de toţi. M ă
iubea sărmanul generalul ca p e copilul lui. Această viaţă şi petrecere
feerice îmi aprinse dorinţa de a intra în armata rusească, făcâcdu-mă
să uit dragostea părintească şi a învăţăturei şi a ţărei. Spusei gene­
ralului, care primi cu bucurie propoziţia mea, făgăduindu-mi că
îndată ce n e vom întoarce la Bucureşti îmi va face formalităţile, în-
lesnindu-mi intrarea d e a fi primit ca cadet (nobil).
Dela Giurgiu a m plecat către Turnu-Magurelelor, pe marginea
Dunării, însoţiţi d e o escortă de vre-o 500 d e cazaci. In mergere
am întâlnit două trei bande mici turceşti p e caii le luau în goană
cazacii. Seara am ajuns la satul Zimnicea. I n seara sosirei noastre
2
se lua Turnu-Magurelelor d e către generalul Langeron ) . Noaptea,
auzind generalul bubuiturile tunurilor, m ă chiamă şi îmi zice că
trebue să plecăm îndată ca să se afle acolo la luarea Turnului. I-am
spus că este imposibil, fiind o furtună cu viscol şi u n ger d i n cele
mai aspre ale iernei. In sfârşit, în revărsatul zorilor, lăsând trăsurile,
bagajurile şi adjutanţii în Zimnicea, am plecat călări la T u r n u .
N u voi uita în toată viaţa mea asprimea acelui timp. D u p ă o călă­
torie d e două postii ajungem la T u r n u şi descălecăm la o bucătărie
soldăţească în câmp. Generalul se desbrăcă până la cămaşe şi se
îmbrăcă cu uniforma. Oştirea era ca la 30.000 bivuace, în câmp de
trei zile fără nici u n adăpost, aşteptând momentul favorabil ca să ia
cetatea Nicopoîii. Generalii numai se adăposteau într'o geamie pustie.
Aspectul acestei panorame era foarte tragic şi contrasta cu bivuacul
Giurgiului. Generalul meu se înfăţişă la generalul Langeron, coman­
3
dantul suprem al toatei armatei din R o m â n i a ) recomandându-mă

;
) Aci memoria autorului îî înşeală. Cetatea Giurgiului a rezistat - da­
torit eroicei apărări a unei slabe garnizoane turceşti comandate de viteazul
Kutchuk Ahraed Paşa - tuturor sforţărilor inamicului şi nu a fost predată
Rusiei decât la 4 Noembrie 1829, ta urma încheerei tratatului dela Adriaaopol.
Eroarea este însă lesne explicabilă, dacă ne gândim că, atunci când autorul
Îşi scria amintirile, trecuseră mai bine de patruzeci de ani dela evenimentele
narate, precum şi la faptul că extrema sa tinereţe şi inexperienţă - nu împli­
nise încă 16 ani - au putut prea bine să-1 facă să confunde luarea vre-unui fort
sau vre-unei lucrări izolate cu luarea însăşi a cetăţei.
*) Cetatea Tumu-Măgurele se predă la 12 Februarie generalului Lart-
eron, după ce fortul Kule, principalul element al sistemului de apărare a
Nicopolei, fusese luat cu asalt de trupele ruseşti la 26 Ianuarie precedent.
3
) Andrault comte de Langeron, născut la Paris în 1763. Ca tânăr ofiţer
sa parte, sub ordinele lui Rochambeau, la războiul Americei. Emigrat la
începutul revoluţiei la curtea Ecaterinei a Il-a, este primit la armata rusă
cu gradul de general. In această calitate participă la războaele napoleoniene şi
la războiul ruso-turc din 1807—1812. Guvernator al Crima ii în 1815, joacă
apoi un rol însemnat în războiul din 1838—1829. Moare de holeră în 1831,
Jurnalul campaniilor sale îa contra turcilor publicat în coi. Harmtuaehi, sapL.
voi. 3.
şi p e mine. M'au întrebat dacă sufăr frigul şi foamea; i-am r ă s p u n s
că îl sufăr cu mare acces, d a r , « â la guerre comme â la guerre». M ă
pofti împreună cu generalul la o mescioară de lemn, neacoperită c u
pânză, pe care era u n curcan fript şi p e u n alt taler vre-o câteva
pârjoale reci, pâne neagră şi o butelcă de vin (vasele erau de argint).
A m mâncat cu o foame de l u p .
Peste o jumătate de oră am plecat pe câmpia Turnului, la distanţă
d e o lovitură d e t u n de N i c o p o l i ; eram însoţiţi de escorta d e 500
cazaci şi de doi ţărani bătrâni. Generalul ardicând pe hartă p u n c t u -
rile necesare ale cetăţii, ne-am întors, dând planul generalului L a n -
geron şi am plecat îndată la Zimnicea, unde am ajuns noaptea foarte
târziu. Când am ajuns, m ' a u dat cazacii după cal în braţe : e r a m
îngheţat ca u n lemn, picioarele erau degerate cu desăvârşire. Mi-au.
tăiat cişmele şi m ' a u oblojit cu foi de v a r z ă ; usturimea era d e n e ­
suferit. A doua zi, cu picioarele înfăşurate în petice de cojoc, m'am.
p u s cu generalul în carată şi am plecat Ia Bucureşti.
M u m a mea, aflând de emanciparea mea, venise în Bucureşti
cu toată familia. Am fost tratat cu doctor de degeretură trei luni,
vre-o două semne ale rănilor sânt şi astăzi imprimate la picioare.
Generalul venea din vreme'n vreme e mă vedea şi mă ruga ca după.
însănătoşire să merg cu dânsul la Balcanuri, până unde armele r u ­
seşti făcuseră conquistă şi apoi îmi va aduce o decoraţie, p r o m i -
ţându-mi şi alte avantagii. Suvenirul recent al Turnului mă făcuse
să renunţ la toate bunurile din lume care aş fi putut dobândi. D u p ă
ce s'a încheiat pacea, mi-a trimis generalul o medalie d e argint p e
cordela Sf. Gheorghe, cu inscripţia «Pentru campania anului 1828»
şi p e care n u am purtat-o nici odată.

Tinereţe fără minte, amăgită d'început,

Care încă omenirea ce-o să zică n ' a ştiut,
Dintr'o gură de credinţă de vei auzi vre'un sfat,
N u - l faci haz, nu-1 bagi în seamă, tot ţi-e frică de'nşelatf

Viaţa sburdalnică şi frenetică care găseam în adunările ofiţe­

rilor ruseşti, cu cari mă asociasem şi eram inseparabil, plăcându-mi,,
îmi forma convincţia că unica carieră care trebue să îmbrăţişez
este cea ostăşească. Pe d e altă parte îndemnul colonelului O d o -
1
bescu ) , amic din copilărie al tatălui meu, şi îndemnul lui Nicolae
Brătăşanu, cumnatul sorei mumei mele, amândoi atunci în oştire,

1
) Ion Odobescu (1793—1857), sublocotenent în armata rusă în 1819,
intrat în oştirea română în 1834, colonel în 1839, locţiitor de şef al oştirei im
1845, mare spătar în 1850. Tatăl lui Alexandru Odobescu scriitorul.
 cel dintâi lieutenant-coîonel şi cel de al doilea lieutenant, amândoi
J
în regimentul Actirţclii ) de husari şi, cu toată opoziţia mumei mele
ş i a rudelor, m'am decis şi am dat petiţie generalului conte Chiselev * ) ,
guvernator al Principatelor Moldoviei şi Valahiei, prin care m ă
rugam să fiu primit în oştirea rusească, în regimentul de husari A c -
tirţchi. Generalul au p u s următoarea rezoluţie, zicându-mi şi v e r b a l ;
« Dorinţa exprimată o primesc cu plăcere, însă te sfătuiesc ca s ă
aibi puţină răbdare, căci în curând şi foarte curând se va organiza
oştirea pământească şi la care p e cel dintâi ce voi recomanda vei
fi d u m n e a t a » .

Două, trei cuvinte asupra formărei oştirei şi de unde au

luat naştere această frumoasă şi binefăcătoare instituţie
Blagoslovnicei şi de Dumnezeu blagoslovitei Rusii datorim m u l ­
tele şi nenumăratele faceri de bine şi milostiviri (ab antitjuo, încă
' dela Petru cel Mare) care au revărsat în favorul creştinismului ş i
mai cu osebire asupra României.
România devenise cămara turcească (sau chelerul împărătesc,
3
d u p ă numirea oficială care se da d e guvernul turc ţârei ) , căci p e
lângă birul anual care da ţara turcilor şi care din vreme în vreme
îl tot sporea după voinţa lor, apoi veneau angaralele şi beilicurile,
p r e c u m dări de unturi, seuri, cirivişuri, sureciuri (cirezi d e vite)
cu sutele d e mii de oca, iar vitele cu miile de capete, pentru furni­
t u r a oştirei turceşti, apoi cherestea pentru facerea cetăţilor care»
posedau în tot lungul Dunărei, şi se întinseseră cu stăpânirea î n
toate districtele mărginaşe ale Dunărei cu cari guvernul roma»
n u mai putea avea nici-un amestec ; toate proprietăţile din aceste
districte le însuşiseră t u r c i i ; cutez a zice că a patra parte a ţârei e r a
stăpânită d e turci. Hrăpeau fetele şi copii dela părinţi, femeile dela
bărbaţi cu miile, pe care parte îi turceau, parte îî luau robi şi parte
îi omorau. Intr'un cuvânt, ţara era s u b robia cea mai barbară şi n e -

1) Fostul regiment al 12-lea de husari, astfel numit după orăşelul Achtyrfca

lângă Charkov, unde-şi avea garnizoana.
2
) Paul Dimitrievitch Kisselev, născut la Moscova în 1788. Ia parte, ca
tânăr ofiţer, la campaniile în contra lui Napoleon (Eylau, Friedland, Moskowa).
însoţeşte apoi pe Tarul Alexandru, în statul său major personal, la Congresul
dela Viena. General de stat major în 1816, aghiotant general în 1823. Se
semnalează, în timpul campaniei din 1828—1829, la asediul Şumlei. Numit
după pacea dela Adrianopol comandant al trupelor ruseşti din ambele Prin­
cipate şi guvernator general, cu titlul de Preşedinte plenipotenţiar (1829—34).
Reîntors în Rusia, este numit ministru al Domeniilor imperiale, funcţiune
In care lucrează cu râvnă pentru îmbunătăţirea soartei ţăranilor. Director al
Cancelariei imperiale, în fine ambasador la Paris dela 1856 până la 1862; re­
prezintă, în această calitate, guvernul rus la Conferinţa din 1858 pentru orga­
nizarea Principatelor. Mort în 1872.
8
) Devletin Keleri.
auzită în veacul al XlX-îea. La ţipetele românilor, Puterile e u r o -
peene, precum Austria, Franţa, Anglia, Germania, nu s'au gândit
nici odată să arunce o picătură de balsam pe suferinţele şi dure­
rile lor.
La anul 1828 Rusia şi mai cu osebire Imperatorul Niculae al
Rusiiîor, apărătorul şi mântuitorul creştinătăţii, fu indignat şi izbit
în principiile credinţei de către Sultanul Mahmut, care au omorît
pe Patriarhul ecumenic chiar în Sfânta biserică a patriarhiei Con-
stantinopolui pe când săvârşea sfânta jerftă şi apoi, investit cu sfin­
tele odăjdii, îl târau mort turcii şi evreii pe stradele Constantino-
polului. In urma acestui act infam şi barbar, Imperatorul au declarat
rezbelul religios de exterminare barbarilor, şi în adevăr că exter­
mina pe turcii din Europa, dacă nu se opuneau Puterile europene
(zise creştine), pentrucă în timp de u n an puternica Rusie făcuse
conquista Andrianopolului şi era la o distanţă de câteva ore de Con-
stantinopol.
Istoria adevăraţilor români creştini au vorbit, va vorbi şi va bine­
cuvânta blagoslovnica Rusie care au jertfit preţiosul ei sânge pentru
salvarea creştinătăţii de sub sabia păgânismului.
Aşa dar, prin tratatul de pace dela Andrianopole, Rusia au impus
Turciei recunoaşterea Principatelor Valahiei şi Moldovei de Sta­
turi independente şi numai sub suzeranitatea (iar nu suveranitatea)
Turciei şi protecţia Rusiei.
Rusia au delimitat jumătatea Dunărei cu ostroavele ei ca hotar
al ţărei. Rusia au ras turcului toate cetăţile şi geamiile din ţară, în­
torcând proprietăţile turcilor la români. Rusia au izgonit în patru­
zeci de zile p e toţi turcii peste Dunăre, fără â: mai avea drept vre-un
turc a călca în ţară, nici chiar cu vre-un firman al Sultanului, afară
de neguţătorii turci, şi aceia cu paşaporturi (şi fără arme), cu soroc
mărginit şi fiind primiţi de autorităţile române.
Rusia au impus turcului recunoaşterea unei armate regulate
române pentru paza graniţei despre Turcia, şi care armată Rusia
au organizat-o, dăruindu-i mai multe mii de arme.
Rusia au înfiinţat carantinele despre tot hotarul Turciei, care
avea însemnătatea atât politică pe cât şi sanitară şi care carantină ne-au
mântuit de îngrozitorul flagel al ciumei care adesea au pustiit ţara.
Rusia au făcut să fie recunoscut pavilionul român e toate statele
europeene.
Rusia au impus turcului recunoaşterea domnitorilor pământeni
pe viaţă şi constituţionali.
Rusia au dat românilor frumoasa constituţie (Regulamentul
organic) culeasă din toate constituţiile Europei, cu o Obştească
Adunare, care au legiferat această constituţie sub oblăduirea guver­
natorului ţârei, generalul conte Chiselev.
Această constituţie, revoluţionarii şi desculţii dela 1848 au n i -
mi cit-o şi au ars-o, blamând faptele milostive şi creştineşti ale R u -
 AJIEmKILE C O I X W E L U M J I GRIGOKE LACUSTBANU ya

siei, ca să se urce craii şi descreeraţii cu legile lor cele desfrânate

peste ruinele boerilor avuţi şi adevăraţi români.

(Urmează textul art. 379, 407, 408 şi 409 din Regulamentul or­
ganic privitoare la organizarea oştirei).

Aşa dar, pe baza precedentelor paragrafe 407, 408, 409 şi tabloul

dela cap. I. Desp. 8-a din Regulament, toţi feciorii de boeri a
căror părinţi erau învestiţi cu rangurile dela ban până la paharnic,
sau stolnic inclusiv, se primeau în oştire cu rangul de sub-locotenent
(praporgtc), iar dela rangul de paharnic în jos erau primiţi juncan.
Asemenea şi bocrii se primeau în oştire cu rangurile echivalente după
tabloul mai sus z i s : de exemplu hatmanul M . Băleanu unul din
cei doisprezece boeri veliţi au fost primit la formare cu rangul de
colonel (polcovnic).
Acest privilegiu însă nu att fort d e lungă durată, căci în şase
luni oştirea au fost a i desăvârşire formată şi complectă ; căci la 1831
au intrat prinţul Searlat Ghika, fiul lui Gligore Vodi Ghika, şi au
fost primit în oştire juncăr, fără nici u n fel d e consideraţie.

Cariera mea ostăşească,

Anul 1830, Mai 20, am intrat în oştire cu gradul de praporck

(sub-locotenent) în consideraţia statutului mai sus citat.
La 30 Mai am primit ordinul de plecare în lagărul Craiovei, unde
se organiza oştirea. In ajunul pîecărei mele s'au adunat tonte ru­
dele ca să mă vază şi să consoleze pe mumă mea, care era neconsolată
sărmana! Tristă au fost lovitura ei când au văzut că mă despart
din braţele ei şi es din casa părintească. Am plecat cu mai mulţi
camarazi din Bucureşti, cu Costache N . Filipescu, Niru Rosset*}
şi alţii. Trecând pela Piteşti am luat şi pe Tudorache Brăuanu ").
Ajungând la Craiova ne-au dat îndată ia cvartire : eram în cvartir
la D . Catinca Samurcăşoaia *). Caimacam era Costache Ghika*)
care şi dânsul peste puţin s'au înrolat în oştire.
Toţi ofiţerii eram ospătaţi şi bine primiţi de toţi bocrii CraioveL
F3 întrecea rare de care să ne dea prânzuri şi serate la dânşii. A

x
) Manokehe, fiul marelui ban Grigore Băkasts. Candidat la Domnie
in 184a, vel ban în 1856, caimacam al ţârei în 1859 (1794-,..).
*) Fiul marelui clucer Constantin Rosetti şi văr bun cu C. A. Rontti. Mfort
îa 1893.
3
) Fratele mai mare al lui Dumitru şi Ion Brăîianu. Maior în 1839, apoi
cdonel, şi agă în 1858, deputat, membru în coraisiunea centrală deia Focşani.
*) Catinca Ralet, soţia lui Ion Sarau-caş, mare postelnic şi caitaacam al
Craiovei în 1821, decedat în 1822.
s
) Frate cu Grigore şi Alexandru Vodă Ghica. Candidat la Domnie îa
1842 (1797—1850).
 doua zi după sosirea noastră, ne-am prezentat la generalul Starov,
general inspector şi instructor al oştirei române.
Ne-am d u s împreună de ne-am prezentat la caimacamul, unde
am şi rămas la prânz acoîo. La caimacam am găsit p e polcovnicul
1
S o l o m o n ) , polcovnic d e p a n d u r i ; era îmbrăcat arnăuceşte, cu
şalvari, cepchen, legat la cap turceşte şi cu pistoalele la brâu.
Peste o lună după această au fost primit în oştire cu gradul de
maior şi comandir al regimentului al 3-lea, în consideraţia rangului
de maior civil rusesc care deţinuse pentru războaele ce făcuse cu
Ruşii împreună, ca comandir al volintirilor. T o t atunci s'au primit
în oştire şi vre-o câţiva căpitani de volintiri, sau panduri, cu gradul
2
de praporcic (sublocotenent), precum TelUi, adică Hristache T e l l )
3
şi fratele său ) care s'au sinucis, Boboc, Ispir şi alţi trei, patru.
Primirea acestora au făcut p e mai mulţi boeri aristocraţi şi ambi­
ţioşi de a renunţa la intrarea în oştire.
La 15 Iunie toate cadrele oştirei erau complecte, atât în cinuri
d e jos, cât şi în ofiţeri.
Cavaleria avea numai 6 escadroane, care se socoteau în catas-
tişele regimentelor de infanterie, adică câte două escadroane d e
regiment, însă până la complecta disciplinare şi învăţătură erau
înregimentate s u b comanda colonelului Odobescu.
Aşadar cavaleria - neînregimentată după regulament - ofiţerii ei
nu aveau perspectivă la înaintări de ranguri, decât numai până la
gradul de căpitan inclusiv.
Multa mea silinţă şi pasiune care aveam pentru arta militară au
^atras dragostea, încă pot zice multa slăbiciune, atât a generalului
Starov inspectorul cât şi a şefului oştirei Alexandru Ghika.
Intr'o dimineaţă, mă cheamă generalul Starov din lagăr la cvar-
tira sa în Craiova. Infăţişându-mă, îmi zice aceste vorbe în limba
rusească (care o vorbeam bine) «Lagastiana, te-am chemat ca să-ţi
arăt că sânt mulţumit de purtarea şi silinţele tale în oştire, şi dorind
a te vedea ajuns departe - şi pentru că în cavalerie n u ai perspec-

1
) Ion Solomon, fiul căpitanului Petre Solomon. Comandant de panduri
în 1809, slujer în 1830, colonel în 1830, vel logofăt al credinţei în 1850, de-
-putat în 1857 şi 1859, senator în 1864 (1793-...).
2
) Christian Tell, născut la Braşov, dintr'o familie originară din Gorj, în
1808. Elev al lui Gheorghe Lasăr şi al lui Eliade Rădulescu. Ia parte, cu pri­
mele organizaţiuni militare române din Oltenia, la campania din 1828—29.
Intrat în armata regulată a ţârei la întocmirea ei, o părăseşte în 1848 cu gradul
de maior. Membru al guvernului provizoriu în 1848. Exilat după înăbuşirea
revoluţiunei, se reîntoarce în ţară în 1856 spre a lua parte la luptele pentru
unirea şi neatârnarea Principatelor. Membru al divanului ad-hoc, apoi co­
misar al guvernului în Oltenia în 1864. Ministru de război, de justiţie, de fi­
nanţe şi de instrucţiune publică în cabinetele conservatoare ale lui Nic. Kretzu-
lescu, Lascar Catargi (1871) şi G-ral Florescu. Primar al capitalei, deputat şi
senator până la moartea sa în 1884.
s
) Constantin Tell, ofiţer, mort înainte de 1848.
t i v ă - te m u t în infanterie ». I-am mulţumit şi am primit, însă lăcră-
mile curgeau d i n ochii mei (căci dragă îmi era cavaleria!).
Generăleasa însă, care era în cameră, îmi zise : « Sper că lăcră-
Jnile d-tale să fie lăcrămi de bucurie, şi te invit la masă a i c e a » . . .

A treia zi, am primit ordinul de strămutare d i n cavalerie în infan­

terie, şi comandir al roţei I-a d e grenadieri (aşa se numeau p e atunci
companiile de grenadieri şi carabinieri) din regimentul I. Peste câte-va
zile, generalul Starov singur au ales din toate regimentele cei mai
înalţi şi frumoşi soldaţi şi au complectat compania. Căpitanii pan­
durilor cari n u - i primise în oştire cu rang d e ofiţeri şi erau decoraţi
cu medalia campaniei dela 1828, iar unii cu cavaleria Sf. Gheorghe
de argint, i-au trecut în compania mea, înălţându-i la gradul d e
unter-ofiţeri, care peste trei, patru ani, o regretam toţi.
Silinţa şi esersisurile deveneau penibile, căci câte opt ore n e
«xersam p e zi, astfel că în patru luni oştirea nu mai era recrută, iar
mai cu osebire compania mea, în care erau oamenii cei mai cu inte­
ligenţă, şi prin multa stăruinţă a învăţătorilor ruşi făcea concurenţă
<M vechii ostaşi ruşi.
Durata lagărului au fost până în luna lui Noembrie. I n cele dintâi
zile ale lunei s'au prorogat lagărul şi ne-am aşezat prin sate la cvar-
t i r e pânprejurul Craiovei, rămânând în Craiova batalionul al 2-lea
ca să ţie garnizoana împreună cu oştirea rusească. Eu eram cu divi­
zionul I, adică compania I-a şi a I l - a a lui Tcoîogu, Ia satul Işalniţa
peste Jii, o jumătate d e oră de Craiova.
La 15 Noembrie am fost chemat la Craiova şi mi s'au poruncit
ca să mă pregătesc să merg cu compania la Bucureşti, ca să vază
generalul guvernator al ţărei conte Chiselev şi boerii ţărei progresul
care au făcut oştirea română într'un timp aşa d e Ecurt.
La 1 Decembrie 1830 am fost în Bucureşti cu compania com­
plectă, având ofiţeri în companie pe fraţii Tell (luaţi vremelniceşte
<lin regimentul al III-lea, fiindcă cunoşteau bine tactica) şi Tache
Budişteanu.
Şeful oştirei, Vodă Ghika *), în ajunul plecărei din Craiova aflân-
d u - m ă la dânsul, au chemat la dânsul u n croitor şi mi-au luat m ă ­
sură de haine, fără a-mi zice nimic.
A doua zi după sosirea-mi în Bucureşti cu compania, au venit
spătarul să ne viziteze la cazarmă (în casele lui Mavros dela Jicnita) *)
şi d u p ă revizie mulţumindu-mi, mi-a făcut surpriza cu o uniformă
complectă până la mănuşi, zicându-mi ca să-1 iubesc ca p e tată-
meu, căci în viitor el va suplini locul părintelui meu.

Adică viitorul Vodă Ghika.

*) Casele din Str. Negru Vodă unde a fost instalată, până in 1910, Lega-
ţiunea Italiei; astăzi cămin al studenţilor evrei.
Prima înfăţişare a oştirei române în capitala României
în veacul al X X-lea.

Anul 1830, Decembrie în 6, ziua onomastică a Autocratorului

Rusiei Nicolae Pavlovici, ne-am d u s la cvartira generalului Chiselev
guvernatorul Principatelor române, ca să-i înfăţişez compania, în­
soţit şi de u n pluton de cavalerie s u b comanda praporcicuiui Costache
N. Filipescu. Cvartira generalului era în casele lui baron Meitani.
1
pe podul Mogoşoaei *). In apropiere de cvartira ne-a oprit generalu
Starov la biserica Zlătarilor, ca să se mai cureţe oamenii. Generalul
îmi dă u n raport de zi cu numărul oamenilor, ca să-1 prezentez ge­
neralului Chiselev, zicându-mi să-1 iscălesc «lieutenant Lăcusteanu » ţ
mi s'au adus călimările de la o băcănie şi l-am iscălit pe tobă. Intrând
îa curte, cu o muzică rusească în flanc, am aşezat compania în linie
de război. Generalul Chiselev, înroţit de o suită numeroasă de ge­
nerali şi ofiţeri superiori, precum şi de toţi boîrii cari veniseră să-1
feliciteze pentru aniversarea Imperaforului, s'a dat jos în curte. Ge­
neralul a ordonat să fac exerslsul de companie, care l-am executat
cu multă exactitate, căci la fie care mişcare a companiei îmi mul­
ţumea, când ruseşte, când franţuzeşte, când româneşte, strigând î
« Haraşo! Tres bien! Bine copii!» Comanda o făceam în limba r u ­
sească. După săvârşirea exersisului companiei şi a plutonului de ca­
valerie, ne-am urcat în salon. Generalul, după mai multe elogiuri,
au felicitat atât pe mine cât şi pe Costache Filipescu pentru rangul
de parucic (lieutenant), zicându-mi: « T e r o g s ă urmezi cu aceiaşi
v

silinţă şi să nu te osteneşti, ca nici eu să ostenesc răsplătindu-ţi oste-

nelele ». D u p ă aceasta ne-au invitat pentru prânz cu toţi ofiţerii com­
paniei.
Eoerii şi poporul era entuziasmat. Când eşeam pe uliţă, cu ane-
voinţă străbăteam uliţele. Intr'un cuvânt, bătrâneţea ne binecuvânta,
iar tinereţea ne îmbrăţişa.
Două zile dearândul generalul Starov, înroţit de toţi ofiţerii
români, au făcut vizite boerilor, ca să se prezenteze ; toţi îmi făceau
elogiuri şi mă sărutau cu o dragoste nedescrisă. M u m ă mea săr­
mana era încântată şi când le afia, plângea de bucurie. Iarna a m
rămas în Bucureşti cu compania; Duminica şi zilele de sărbători
ţineam obvachta împreună cu ostaşii ruşi.
In luna lui Aprilie ne-am întors la Craiova. A m cantonat tot la
satul Işalniţa unde lăsasem curtea roţei şi ştabul batalionului care
îl comandam provizoriu. In predominaţia amiciţiei şi camaraderiei

') Actuală Prefecturi a Poliţiei Capitalei.

 AKLSITEIXE GJBIGOKE I*&CDSXBAKTJ 315

1
locuiam îiitr'o casă ţărănească cu trei ofiţeri amici ai mei, Nicu M â n u ) ,
2 3
Pandeli C e r k e z ) şi Radu Golescu ) .
La 15 Mai am eşit iarăşi la lagăr. Mai în toate serile p e vremea
plimbării se prefira toată societatea bună din Craiova. Era o fru­
moasă petrecere!

Un scandal în lagăr.
Intr'o dimineaţă, la exersisul de batalion, comanda u n învă­
ţător r u s (sub-îocotenentul Frank, neamţ d e origină). î m i impută
că n u conduc bine batalionul ca « flancher ». E u tac. Apoi îmi trimite
un unterofiţer să meargă în flanc alături cu mine. A m suferit-o şi
aceasta. Peste câteva minute îmi strigă că mă va da afară din front
şi m ă va a r e s t a . . . Atunci eşind din front şi mergând repede spre
dânsul cu sabia scoasă, îl întreb cum au îndrăznit să insulte înaintea
frontului p e superiorul lui (fiind că eram lieutenant), ameninţându-i
să-i vărs maţele. Neamţul fuge, eu după d â n s u l . . . colera mea creşte
(eram iute, violent până la excesuri), caz jos leşinat, m o r t ! Ofiţerii
aleargă, mă ardica pe mâini, m ă d u c leşinat în c o r t : eram în totală
nesimţire. Se dă alarma printre ofiţeri, se adună toţi ofiţerii supe­
riori şi inferiori la cort la mine, colonelul regimentului M . Băleanu
mă fricţionează cu odicolon; mă deştept.
Chestia devine u n punct de onoare militar ; se hoîăresc toţi să
demisioneze pentru motivul că rangurile noastre n u au nici o va­
loare. E u le promit să împuşc p e neamţ.
Generalul Starov ne promite satisfacere imediată, arestează p e
ofiţer şi îl mută p e dată la regimentul al 2-lea vremelniceşte, p r o ­
miţând a-1 trimite în Rusia. C u aceasta au liniştit spiritele, eu numai
rămâi neîmpăcat. A treia zi m ă chiamă generalul în oraş, întâi mă
ameninţă, apoi mă roagă să-mi retrag demisia, e u stârnesc într'ânsa.
Generăleasa m ă opreşte la masă, o r e f u z ; dânsa stărueşte, în sfârşit
mă calmează şi-i promit să-mi retrag demisia cu condiţia să facă
pe ofiţer nevăzut, p e care l-au şi trimes în Bucureşti, iar peste câteva
luni l-au ataşat la regimentul al 2-lea, schimbându-şi el n u numai
purtarea, dar şi caracterul.

Cholera morbus în ţară.

Anul 1831 pentru prima oară, vine epidemia necunoscută p â n ' a d ,
cholera morbus. In Bucureşti seceră câte două, trei sute de suflete

!
) Fiul marelui vornic Mihai Mânu. Demisionat din armată ca maior ia
1842, mare logofăt în 1847, deputat în 1848 (1813 - 75)-
*) Fiul paharnicului Scarlat Cerkez, maior în 1845, mort în 1859.
'} Fiul lui lordacbe şi frate cu Diraitrie şi Alexandra Golescu.
p e zi şi mai cu osebire jidovimea; cădeau oamenii pe uliţă morţi
ca d e trăsnet. Lumea spăimântată căzuse la rugăciuni, singura m â n ­
tuire. Guvernul şi capii bisericii preumblau moaştele tuturor sfin­
ţilor ce avem prin ţ a r ă ; când au adus p e Sfântul Decapolitul G r i ­
gore dela Bistriţa la Craiova, l-au întâmpinat toată oştirea română»
făcându-i o mare paradă.
La i August se face dislocaţia: regimentul i era destinat să ţie
garnizoana Bucureştilor. Plecăm la Bucureşti; bivuacurile p e d r u m
se făceau în câmp în apropiere de sate, aşezându-se cordon împrejur
ca să n u comunicăm cu satele să ne molipsim de choîeră, cu toată
că în Valahia Mare mergea scăzând. Ajungem în marginea Bucu­
reştilor, bivuacăm p e câmpia dela Malmaison. Pân'aci nici unul d i n
ostaşi n u fusese bântuit d e e p i d e m i e ; din cavalerie însă, în m o ­
mentul care au descălecat, au căzut opt soldaţi izbiţi de choleră. Pân'a
doua zi s'au întins epidemia în toată oştirea. Pe toată ziua aveam
câte i o , până la 15 morţi, infanterie şi cavalerie. D e două ori p e z i
Schimbam bivuacurile împrejurul Bucureştilor; tot într'o vreme
ţineam şi co don sanitar pentru cei cari intrau în capitală. Toţi dor­
meam în câmp ; ofiţerii aveau corturi turceşti, dăruite de ruşi, care
se puneau cu mare înlesnire, însă le puneam numai seara, iar ziua
încrucişăm trei puşti, aruncam o manta soldăţească şi u n covor d e ­
desubt : aceasta era adăpostul nostru căci n u dormeam niciodată
două nopţi la u n loc.
îmi aduc aminte că într'o dimineaţă bărbierul roţei tunzându-mă,
m ă lasă jumătate tuns, fiind că îl apucase cârceii, s ă r m a n u l ; peste
u n ceas au fost mort. într'o altă zi, pe câmpuLHerăstrăului, făceam
bivuacul de p r â n z ; mie îmi făcuse culcuşul, ca să zic aşa, p e muchea
unei v ă i , îmi aşterne covorul, îmi pune perna de piele, mă trântesc,
văz căpătâiul prea î n a l t ; bag mâna s u b covor, trag o pălărie româ­
nească ; ardic covorul, era capul unui mort d e choleră îngropat prea
puţin în pământ. Nerodul de soldat când au aşternut covorul n u a u
băgat d e seamă, căci trupul era în vale şi capul ajungea p e muchea
dealului. Tinereţea n u se sperie de nimic în l u m e !
Generalul Chiselev n e vizita în toate dimineţile cu caleaşca
încărcată cu u n oţet inventat atunci de doctori, care se numea, « vi-
naigre d e s quatre voleurs » (oţet d e patru hoţi) \ împărţea la toţi
ofiţerii, ne ancuraja şi ne sfătuea să n u eşim dimineaţa din cort fără
să facem gustare.
într'o dimineaţă, generalul Chiselev, vizitând spitalul Filantro­
piei care era destinat pentru bolnavii noştri de choîeră şi negăsindu-I
în desăvârşită curăţenie, trimite p e dată să aducă pe colonelul Bă-
leanu, comandantul regimentului nostru şi p e co'onelul Odobescu,
inspecfo ui cavaleriei, şi după o aspră dojana, îi arestează pe amân­
doi la spital, cu o~din de a n u se mişca de acolo până n u vor aduce
spitalul în desăvârşită curăţenie. Au şezut trei zile acolo arestaţi,

*) V. Pappasogîtt, «Istoria fondărei oraşului Bucureşti» pag. 1 1 3 .

până au adus spitalul în curăţenia c e r u t ă ; i-am găsit într'o zi mân­
când, pe o tarabă a cârciumei de peste drum de spital, cârnaţi de bă­
cănie ; noaptea dormeau în cârciumă.
Cu asemenea străşnicie se ocârmuea oştirea atunci!
Stăpânitorul răsplătea meritul cu mâna deschisă şi pedepsea
viciul cu mâna d e fer.
. Câte odată mă strecuram noaptea printre cordon şi alergam că­
lare în oraş, ca să văz pe mumă mea. Nimic mai îng~ozitor ca uli­
ţele Bucureştilor a t u n c i ; în tot lungul uliţelor nu întâlneam alt fără
numai care cu ciocli care transportau morţii la câmp ca să-i îngroape,
femei din popor care urmăreau carele cu ţipete şi răcnete sfâşietoare,
câinii în haită urlau de te înfiorau. Ce aspect îngrozitor! M u m ă mea
îngrijorată d e mine, ochii ei n u se mai uscau d e lacrămi. Şedeam u n
ceas, două cu dânsa şi plecam, condiţionând a reveni numai dacă
n u va mai plânge.
îndată ce au încetat epidemia am intrat în oraş, decimaţi de cho-
leră, în vreme ce din Craiova plecase regimentul complect. D i n ofi­
ţeri numai sublocotenentul Socoleanu au murit.
Tot regimentul au cazarmat în hanul Golescului, pe podul Ca-
1
liţei ), toţi ofiţerii şedeau în cazarmă şi chiar aceia cari aveau casele
lor în capitală.

Manevrele.
Anul 1831, August, mari manevre pe câmpiile dimprejurul B i u
cureştilor. Toată oştirea română au fost chemată să coopereze cu
cinzizeci d e mii oştire rusească, care se întorcea d e peste Dunăre*
Toată oştirea era campată pe câmpul Mărcuţei. Durata manevrelor
au fost trei zile, oştirea română forma avangarda.
D u p ă săvârşirea manevrelor, generalul Chiselev mulţămind
oştirei, au citit oştirei u n ucaz împărătesc prin care Rusia recunoaşte
rangurile militare române, acordându-le şi dreptul de a purta e p o -
Ieturi şi eşarfuri ruseşti (căci până atunci purtam p e umăr nişte c o ­
zonaci de fir împletiţi şi în loc d e eşarfuri cordoane de piele cu ca­
taramă, deosebindu-se rangurile prin cusături de fir a cordoanelor
şi poleitura cataramelor).
Apoi au făcut mai multe înaintări, atât în rangurile superioare
cât şi ofiţereşti, între care mă prenumăram şi e u .

Oştirea română la destinaţia ei.

A dcua zi după săvârşirea manevrelor, regimentul I cu şase esc 2-
droane au rămas la Bucureşti pentru ţinerea garnizoanei, regimentul

l
) Alături de biserica Sf. Niculae din Prund, la colţul căii Rahovei (podul
Caliţei sau Calicilor) cu str. Bibescu JVodă.
I I l-au împrăştiat pe companii în lungul Dunării pentru paza cor­
donului, cu ştaburile regimentului şi al batalionului i-ul la Brăila,
iar ştabul batalionului al 2-lea la Giurgiu ; regimentul I I I în Valahia
mică pentru ţinerea cordonului dunărean şi ştabul regimentului
la Craiova.
Anul 1831, August 22, am fost înălţat la rangul d e căpitan. In
1
15 luni am dobândit trei ranguri, şi la vârsta de 17 ani împliniţi ).
Foarte puţini din camarazii mei au dobândit o asemenea carieră,
deşi această precipitare semănase o gelozie între colegii mei şi o ră­
ceală a superiorilor români către mine.

O serată scandaloasă la Bal masque\

Intr'una din zilele carnavalului 1832, am fost orânduit dejurnă
(de serviciu) peste cazarmă. Pe la vremea prânzului, când credeam
că nici-un şef superior nu o să viziteze cazarma, m ' a m repezit acasă
să prânzesc cu mumă mea (fiind locuinţa în apropiere de cazarmă).
Printr'o întâmplare, vine comandantul regimentului colonelul Bă-
leanu, nu m ă găseşte şi ordonă adjutantului ca îndată ce voi veni
să-mi ia sabia. Seara mă duc la colonelul, îl rog să mă ierte, îmi zice
că voeşte să ţie strict disciplina militară, mă pofteşte la ceai, îl refuz
şi mă d u c supărat la cazarma.
In seara aceia erau serate d e baluri mascate (cluburi). Eu ne­
putând merge la clubul cel mare (Noble club) fără sabie - şi d e te­
mere ca să n u mă afle colonelul - am rugat p e lieutenantul Ale­
2
xandrescu ) , comandantul roţei a 4 - a să m ă însoţească la u n club
de al doilea ordin (la Burlan). Amicul meu au consimţit şi ne-am
dus împreună. Intrând în club, ne-am oprit în pragul uşei salonului;
văzând înghesuiala din lăuntru sălei, d e mulţimea ofiţerilor ruşi
şi a femeilor publice, ne-am retras în camera laterală, ne-am aşezat
amândoi p e o canapea, distrându-ne cu câte u n pahar de ceai.
Deodată n e pomenim cu u n maior de infanterie rusesc că se
pune în faţa noastră şi mă întreabă: « Ce eşti tu ? General d e pan­
d u r i ? » Eu tac. «Spune ce eşti? Feldmarşal?» repetă muscalul.
Alexandrescu îmi zice « Răspunde-i ruseşte, ca să ne scăpăm de e l » .
« Căpitan » îi zic eu. « Căpitan » îmi zice el, înjurându-mă de mumă.
Până a nu isprăvi vorba, i-am aplicat o palmă ca u n trăznet. Asiicui
meu Alexandrescu ca printr'un instinct, i-au trăsnit şi dânsul alta
pe partea cealaltă a obrazului. Muscalul uimit pune mâna în peptul
Alexandre s c u l a i ; tovarăşul meu, deşi mărunt la trup şi slab ca o
iasmă, dar era vânoS şi iute ca iarba de puşcă, îl înghesue în colţul

') Născut ia Martie 1813, autorul avea 18 ani la acea dată.

*) Deşi Grigore Alexandrescu, poetul, era îa, oştire cam în acel timp, na
trebue să fie aci vorba de dânsul. Ion Ghica afirmând că a părăsit armata cu
gradul de sub-locoierteaî (V. « Scrisorile către Vasiîe Alexandri»).
 zidului şi bate p e muscal cu pumnul în cap şi prin fălci. Sărmanul
muscal cerea ajutorul celorlalţi ofiţeri, dar în zadar, căci în momentul
care se petrecea scena ofiţerii fugeau, care cu şapca, care cu capul gol,
lăsând săbiile în salon (de temerea judecatei militare). D u p ă să­
vârşirea operaţiei, căci abia am scos p e muscal din mâna Alexand-
drescului, ajutat fiind eu şi d e căpitan Costache *), ajutorul poliţiei,
care şi dânsul din când în când mânca câte o palmă dela Alexan-
drescu pentru amestecul său, iar dânsul la fieşcare palmă îi răspundea
prin * Sărut mâna, domnule ».
Ofiţerii ruşi adunaţi toţi p e scara antreulid din afară ne trimeteau
parlamentari, rugându-ne să n e împăcăm. întâi am refuzat, iar mai
în urmă am consimţit, fiind insulta răzbunată şi c u condiţia ca tot
maiorul să-mi ceară excuzuri. Atunci ofiţerii s'au întors în club,
înduplecând p e maiorul să-mi ceară ertare şi să n e d e a la toţi u n supe
pentru împăciuire. E u , temându-mă d e vre-o cursă din partea ofi­
ţerilor la masă, am trimis u n bilet prin ordonanţă dela club, prin care
rugam pe toţi ofiţerii cari îi va găsi la cazarmă să vie ia club. Au şi
venit îndată vre-o zece ofiţeri, p e cari ofiţerii ruşi i-au primit -cu
o curtenie distinsă şi ai noştri încă n u corespundeau mai puţin. Toţi
au fost poftiţi la masă, supeuî a fost splendid şi garnisit cu o suta
d e sticle de şampanie.
In timpul veseliei au venit şi comandantul ras ca să cerceteze
scena întâmplată, însă n u au putut afla nimic oficial dela ofiţeri,
dacă n u misterios, carele s'au şi retras liniştit, fără a d a pricină la
u n nou scandal.
A doua zi, comandantul colonelul Iacobion a u raportat inci­
dentul generalului Chiseiev, care au ordonat şefului oştirei prin
grai (recomandându-i discreţia) ca să-i prezenteze la cea dintâi D u ­
minică pe Alexandrescu ca ofiţer de ordonanţă, ca să-1 vază (căci
p e mine m ă cunoştea).
In cea dintâi Duminică, după ce au primit generalul ordonan­
ţele, îi zice Alexandrescului: «Iţi mulţumim, Domnule, şi doresc să-ţi
moderezi şi să-ţi calmezi caracterul, ca să preîntâmpini nenorocirile
cari te-ar ameninţa».

Retragerea Oştirei
Anul 1834, retragerea armatei ruseşti din Principate şi suirea
hti Alexandru Vodă Ghika p e tronul Românilor, începe retragerea
oştirii prin îmbrăţişarea nepotismului, distincţia aristocraţiei, ne­
socotind meritul şi capacitatea. Se înconjoară d e u n guvern vicios,
v
înlăturând virtuţile ; încredinţează comanda supremă a oştirei fratelu.

5
) Zis «chioru t, vestitul căpitan de poliţie cunoscut prin apucăturile sate
de «sbir». Asupra rolului jucat ulterior de dâasul în revoluţia din 1848. Vi
• Anul 1848 *, vel V I , index.
33 ~> EEVISTA FOTDATIILOB E E G A 1 E

său Costache Ghika, care era o n u l i t a t e ; se introduce abuzurile ş i

hoţia în ministerul ostăşesc prin Banov, o incapacitate rusească primit
la noi în oştire. Cu toate acestea, oştirea au păstrat lui Vodă G h i k a
o dragoste şi u n devotament sincer în tot timpul domniei sale, în
consideraţia sublimei sale administraţii ca şeful oştirei (deşi con­
dusă această administraţie de generalul Chiselev).
Românul nu este vindicativ, îşi răzbună numai când îi dă cuţitul
la o s .
In domnia lui Alecu Vodă Ghika, mulţi militari capabili descura-
jându-se, au demisionat, brizându-şi cariera, fiind că erau izbiţi în
ambiţia militară. Intre aceştia şi eu unul am fost descurajat, cu toată
simpatia şi dragostea care afecta că are pentru mine în timpul admi­
nistraţiei sale ca şef al oştirei. Sub guvernul Chiselev mi-au trecut
înainte 16 căpitani, înălţându-i în rangul de maior, pe unii trecându-i
în ştabul domnesc, pe alţii în consideraţia înaltei aristocraţii şi p e
alţii în consideraţia vârstei, pironindu-mă şase ani în rangul de că­
pitan. Asemenea arbitrarităţi au adus decadenţă oştirei.
Pro morîis nihil, sicut b e n e !

Două bucurii ale ostaşului în cariera militară

In cariera militară două bucurii predominează: cea dintâi, înăl­
ţarea din rândurile de jos în ofiţer, şi cea de â doua, din subaltern,
în ofiţer superior.
La anul 1837 văzând destrăbălarea guvernului în administraţia
militară şi ştiind că toate posturile cu ranguri d«. maior sânt ocupate,
idea înălţărei nu mă mai preocupa şi vegetam în oştire, abando-
nându-mă la destinul meu.
In dimineaţa zilei de 20 a lunei lui Iunie mă deşteaptă servitorul
din somn, spunându-mi că au sosit un curier cu depeşe dela Bu­
cureşti. Curierul îmi prezentează o scrisoare şi o cutie cu epoleturi
de maior. Scrisoarea era autografă a şefului oştirei Costache Ghika,
prin care felicitându-mă, îmi făcea cunoscut că Măria Sa Vodă bine-
•vo'nd, m'au înălţat la rangul de maior, trimiţându-mi (Alexandru
Vodă Ghika) şi o pereche de epoleturi, adăugând că tot prin acel
decret m'au numit şi comandir al batalionului al 3-lea din regi­
mentul I, în locul maiorului Costache Creţulescu pe care l-au numit
cârmuitor la Brăila.
Această bucurie nespusă am simţit-o când m'am înălţat în rangul
de maior, la anul 1837, Iunie 20.

(Va arma)
Despre politeţea lui Anton Pann
«Anton Pann fiul Pepelei, cel isteţ ca un proverb »
M . EMINESCU

Binevoim să ţinem în minte amintirea, dela faptul atât de amabil,

atât de suav şi suspect al Evei - care după ce a lăsat tiparul dinţilor
săpat în miez de măr domnesc - a oferit mărul lui Adam, ca să se
înfrupte şi bărbatul din frăgezimea poamei sale.
Acesta, după ce a muşcat, foarte politicos, i 1-a înapoiat cu rugă­
mintea să-1 mântue - după cum ar fi putut să-i s p u n ă : mă iertaţi,
doamnă, dar eu nu pot să-1 iau ; sufăr de stomac.
Cu acest act de impoliteţă faţă de înalta Gazdă, care ceruse doar
respectul fructului oprit, cu această călcare de lege - s'a p u s , poate,
temelia politeţei umane.
Plictisitoare, plină de concesii şi îngrădiri - politeţea uşurează
traiul oamenilor; îi fereşte.
Să luăm, de pildă, pe însăşi strămoaşa întemeetoare, căreia i-ar
fi fost cu mult mai plăcut să păstreze pentru sine, şi să consume
întreg mărul. Făcând însă aceasta - în ochii omului său n'ar mai fi
părut fată bine crescută. întreaga istorie se schimba la faţă. Şi Eva,
T
şi-ar fi părăsit nu numai Raiul, dar şi t o v a r ă ş u l . . . Singură ce s ar
fi făcut? Singur ce-ar fi făcut sihastrul din Paradis??
La ce bun să mai ştim!
Dar Eva, mai înainte de toate, a fost politicoasă. N'a vrut să fie
socotită nici lacomă şi hrăpăreaţă - şi nici lipsită de dărnicie.
N u voia dânsa, femee, să-şi asume întreaga răspundere a unei
infracţiuni; Eva căuta cu tot dinadinsul în afară de reptilul autor
moral, să-şi solidarizeze u n complice biped şi mamifer. Ca ea.
De altfel avea atâtea şi atâtea motive ca să-şi lase fructul micşorat
de o muşcătură bărbătească.
Aşa s'a întâmplat că politeţea, salvată dela Adam şi până în zilele
noastre, şi-a urmat cursul prin toate meleagurile, prin toate veacurile.
S'a desăvârşit î n t r ' u n e l e ; adânc s'a prăvălit î n t r ' a l t e l e . . . S'a le­
gănat, purtată de oameni şi de tainicele lor l e g i . . . A dat naştere
la bădărani şi la ciopliţi. Ciopliţi - cum însăşi etimologia î n d r u m ă :
oameni asemănători pietrelor rupte d i n stânci. Roci lucrate cu dalta,
bătute cu ciocanul, dichisite şi ajurate ca gingaşele giuvaere. Aşa
încât nici nu le mai poţi recunoaşte, prefăcute în sticle d e cerneală,
în scrumelniţe, în cruci şi în inele.
Bădăran, bădărănie, sună onomatopeic (urât şi expresiv), aşa
cum este necioplitul.
Anii de acasă, educaţia dela pension, frecventarea facultativă a
universităţilor, acel frecuş prin lume - toate au drept ţel stârpirea
bădăranului. Acesta însă este u n mic purceluş ce foarte greu se lasă
îngenunchiat de o m . Mojicia, chiar în cele mai bune rezultate o b ­
ţinute, abia de-o poţi îndupleca să se ascundă, precum se ascundeau
Francezii veacului al XVII-lea, cu tocurile lor rumenite, cei de p e
vremea Regenţei, apuşii Apuseni, curteni şi crai d e viţă, toţi stro­
piţi cu argint, în dantelării, mătăsuri şi pietre destul de scumpe -
p e deasupra - iar dedesupt, foarte nobili dar nespălaţi - şi - iertare
cuvântului - aproape j e g o s i . . ! Acesta era spectacolul uluitor, jocul
aparenţelor, şi aceasta era şi desamăgitoare, realitatea povestită d e
martori şi d e nările timpului. Se dădeau acolo, în palate, lupte diafane
între alese parfumuri şi miroase comune.
*
Insă o politeţă sumară dela om la o m , dela partea bărbătească la
partea femeiască întâlnim, se pare, în chiar firea lucrurilor. D e
pildă, în priveliştea ogrăzilor mişunând de păsări, unde, crestat şi
mândru, cocoşul, simbol al Galilor şi al galinaceelor - scormone
ţarina cu pintenii şi (fără a gusta măcar u n bob!) dărue, întreaga
comoară a seminţelor ciugulite, a râmelor găsite., ca u n mic sultan
mărinimos, haremului său de găini - este săvârşirea celei mai duioase,
a celei mai naturale danii, este o faptă care face multă cinste nea­
mului cocoşesc.

II

Dar, gluma la o parte, să venim la neamul nostru românesc. I n

speţă, la Anton Pann, scriitor ce se poate apropia de Eminescu, d e
Ion Caragiale, de Ion Creangă, într'o statornicită familie clasică.
Poet înzestrat, Pann este u n a din oglinzile epocei sale, u n ciob spart
între anii 1794 şi 1854.
Băştinaş din ţinuturile şesului dunărean, el intră în viaţa aproape
la cinsprezece ani, în 1812, ca psalt începător, la strana bisericei r u ­
seşti din Chişinău *), îl regăsim, cu slujba d e paracliser la biserica
Olari din Bucureşti, apoi cântând în strană la biserica boierilor C r e -
ţuleşti depe Podul Mogoşoaie , îl aflăm «dascăl domnesc » la R â m ­
nicul-Vâlcii ; cantor la biserica Scheiîor d e lângă Braşov. Şi peste

l
) Cf. A . Targa:
r
Istoria Hteraturei româneşti, pag. 233.
tot, la Bucureşti, la Chişinău, Râmnic, Braşov, Sibiu - poet şi com­
pozitor de muzică bisericească; «învăţător în arta muzichiei» cu­
noscând pe de rost greaca, slavona, limba turcă, şi probabil şi la­
tina, franceza, bulgara, de vreme ce întocmise evanghelia lui Iban,
în opt limbi tălmăcită, cu note şi lămuriri, în ceea ce priveşte accen­
tele şi felul în care trebueşte cetită: «...cu acsii după cuviinţa, ca
să puteţi păzi tonurile zicerilor...», aşa cum ne spunea admirabilul
poligolot. Pann la drept vorbind, n'a învăţat aproape nimic. « N'a
trecut chiar prin nicio şcoală, mulţămindu-se cu ucenicia pe la unul
şi altul, care-i dă mai bine decât orice « clasuri» ştiinţa de cântări
şi ştiinţa de greceşte din care e în stare a traduce, dela un capăt la
altul, în tacticoase versuri...», cum scrie d. prof. Iorga.
Cunoscut astăzi abia din cartea lui cu vorbe dela lume adunate
x
şi la lume iară date, şi din viaţa lui, în 1929 romanţată ) , Anton
Pann era de pomină prin 1827, când, înamorat lulea de nepoata sta­
reţei mânăstirei Dintr'un Lemn (Anica pre nume), şi neputând s'o
aibă de soţie pe calea pacinică şi legiuită, răpi nepoata, stârnind o mare
vâlvă printre maici. Perechea fugi dela mănăstirea Dintr'un lemn
şi peregrină cine mai ştie cum (în căruţă, în teleguţă, pe jos, pe cal),
trecură şi munţii şi hotarul ajungând într'o frumoasă dimineaţa la
Kronstadt. Aci, ca să nu dea nici măcar vre'o bănuială la care-va,
îşi îmbrăcă iubita băeţeşte, prezintând-o în lume t fiul meu! (Cu
care fiu a avut apoi unul veritabil şi o copilă din flori).
Acest Anton era într'adevăr o inimă albastră pe care astăzi încă,
o mai simţi cum bătea de iute prin scrierile sale, în cântecele
care-i alinau dragostea, în Spitalul Amorului, cum îşi botezase cu
atâta haz cartea!
Pentru timpul şi ţara lui, craiul nostru a scris un număr nemai
pomenit de mare de opere, cărţi, dar mai cu seamă cărţulii. Numai
z
în 35 de ani a dat el la iveală «peste 100 de broşuri şi volume ) .
In covârşitoarea-i rodnicie s'a sprijinit mult şi pe ajutorul tiparniţei
care izbutise cu trudă să şi-o înjghebe « cu mari iconomii şi cu aju­
torul multor prea cuvioşi archimandriţi, igumeni şi stareţi ai osebi­
telor monastiri, începându-o dela anul 1843, cu încetul-încetul abia
am adus-o în starea în care se află, adică cu două teascuri - unul de
fier şi altul de lemn - cu cinci rânduri de slove » etc. etc. (A. Pann :
« Diată », din 20 August 1854).
Este interesant de ştiut, cel puţin, titlul lucrărilor care i-au adus
lui Pann elogii de felul acesta 1 «primul anecdotist român », «cel
dintâi autor care zugrăveşte mahalaua noastră» (Gh. Adamescu);
«cel mai vechi folklorist»; «meritul lui nu vine dela mulţimea
materialului adunat, ci din faptul că chiar ideea de a aduna este a
sa » (Speranţia); «E Anacreon în papuci » (N. Iorga), şi alte adjective.
1
) i?. Dianu şi S. Dan: Viaţa romanţată a Iui Anton Pann. Ed, « Cultura,
Naţională ».
2
) Tk. D. Speranţia: «Scriitorii Vechi», pag. 72.
calificative şi exclamaţii, mărturisind toate admiraţia neocolită a
lui D . A. Laurian, Vasile Alecsandri, Hajdeu, Delavrancea, G h .
D . Teodorescu, Ion Ghica, Ion Barbu, Ion Pillat, A. Maniu, Ion
Călugăru, P . Comarnescu, S. Dan, R. Dianu, ş. a. - pentru felurite
opuri ale lui Pann botezate Erotocrit; Privegher; Tipic; îndreptă­
torul beţivilor; Teoreticon; Cântece de lume (pentru petrecerea vie­
ţuitoarelor) ; Versuri muziceşti; Cântătorul beţiei; Năzdrăvăniile lui
Nastratin Hogea ; Epitaf; Fabule ; Moş Albu ; Povestea Vorbii, şi toate
câte or mai fi ca s'ajungem la totalul celor o sută cărţulii, scrise
sprinten, în ritmul trohaic al poeziei noastre populare, al muzicei
noastre populare. Anton Pann avea chiar năravul frumos d e a scrie
aproape ori şi ce scria, numai în versuri. Astfel unele jalbe către
d o m n i e ; astfel testamentul său (de două ori redactat p o e t i c ) ; astfel
epitaful său, admirabil ca şi cel al lui Frariţois Villon, mai cunoscut
însă decât al nostru, acesta :

Aci s'a mutat cu jale

In cel din urma an,
Care în cărţile sale
Se citeşte Anton Pann.

Implinindu-şi datoria
Şi talantul ne 'ngropând,
Şi-a făcut călătoria
Dând în lume altor rând.

Rămăşiţele lui Anton Pann stau ca aceste versuri uitate, s u b a

lespede înmărmurită în curtea bisericei Lucaci. v
Se pare că absenţa dela cultul moaştelor, şi lipsa politeţei la r o ­
mâni, sunt două noţiuni înrădăcinate prejudecăţii naţionale.

III

Totuşi eram încă la 1876, când P . S. S. Episcopul Atanase al Râm­

nicului dădea politeţei o mână d e ajutor ; şi dintre teascurile tiparni­
ţelor episcopeşti, se ivea cartea care învăţa toate moravurile cele bune
- sau, mai pe scurt şcoala moralului - sau într'un c u v â n t : Hristoitie -
o p datorit de asemeni bunului nostru Pann.
Acest canon al bunelor moravuri şi maniere - al treilea p e care
slovele cirilice îl răspândea prin Ţara Românească *) - era cel d i n -
ntâ Scris în întregime în versuri şi aducând pecetea specific naţio-
ală. Dul'pă proza celor două tratate de politeţă (pân'aci în vigoare),
cesta se bucură de-o aşa mare trecere, încât peste nouă ani se trage,
2
a data aceasta la Craiova, o a doua ediţie ) .

x
) Unul, ştim dela d. N. Iorga, era datorit lui Naum Râmniceanu,
2
) La librăria editoare Filip Lazâr. Craiova 1885.
 Timpul în care se vindea Hristoitia, era timpul ciocoilor, epoca
lui Dinu Păturică, al cărui arbore genealogic (atunci arbust) se va
ramifica mai târziu cu Tănase Scatiul, cu Gore Pîrgul, şi alte crăci
de soi mai prost. Toţi mitocani, cu musca pe căciulă - se simţeau
la început prea din topor. Erau stingheriţi, şi le trebuia «zor nevoie
mare», un îndreptar pe limba lor, care să le spună - ieftin şi poporan -
cum trebue să se poarte, ce trebue să facă, şi mai ales ce să nu facă.
Cu periuţe, cu chiu cu vai, cu şmecherii şi tertipuri - ajunseseră
ei la cufere cu galbeni, la case cu trăsuri la poartă; însă cum ieşeau
(din casă, din trăsură, de pe poartă) - pe stradă, în lume, prin sa­
loane - se izbeau cu capul de pereţi şi policandre, făceau tumbe,
pozne şi gugumanii. încât ei, chiaburii parveniţi, ajunseseră de râsul
lumii bune, care arătându-i probabil cu degetul, îi zeflemisea spunând î
— « Uite, s'a suit ca scroafa'n copac »!
Trebuia aşadar un grabnic leac, trebuiau să se deprindă cu noua
boierie şi să-şi însuşească toate zorzoanele ei. Pentru aceasta plăteau
ei oricât, numai şi numai să înveţe ; trăgeau cu ochiul, cu ure­
chea, momeau slugi de casă care luau în căsătorie slute şi schi-
loade de neam, făceau ori şi ce, pentru a da de rostul mai-marilor
şi pentru a se boieri. Aurul lor avea nevoe de pajure şi blazoane stră­
vechi.
Clipa era foarte prielnică manualelor de bună cuviinţă şi Pann,
cunoscător al slăbiciunilor şi împrejur arilor, găsi nimerit a adapta
un astfel de cod « ad usum valachi». Din limba greacă îl tălmăci şi-1
turnă în şugubeţe versuri româneşti... Şcoala «moralului», folo-
S'toare pentru cioplirea neciopliţilor, dar aducând şi farmecul poe­
ziei şăgalnice, se bucură de un succes bine simţit în punga lui Pann,
în aşa vremuri când parveniţii, ă la recherche du temps perdu, voiau
cu orice preţ să cucerească cei şapte ani de-acasă, vremuri când
1
scriitorului îi dădea mâna să trăiască din literatura lui. ).
Nu trebue să ne mire de fel competenţa lui în această delicată
materie protocolară. Deşi de o joasă extracţie (era se pare fiu de
căldărar), Pann era însă un om şi jumătate, foarte umblat, ştiind
să cânte cu măestrie la ghitară şi din gură, şi mai presus de toate,
deştept. Ion Ghica, beyde Samos şi fost prim ministru al Principa­
telor Unite, făcea mare haz de el, şi ne istoriseşte cum Anton Pann
împreună cu încă doi prieteni « erau veselia grădinilor lui Deşliu, lui
Pană Breslea şi lui Giafer » - şi că boeri de prim rang ca Iancu al
Muruzoaiei, Bărburcică al Tiţii Văcăreaschii, fraţii Băcăneşti, lite­
ratul Facca, poetul B. Paris Mumuleanu, nu puteau fără dânşii».
Se formase, tot I. Ghica ne povesteşte, un «grup Anton Pann » f

într'un anotimp al vieţii când ziua uneori cânta în strană - iar nop­
ţile chiuia, chefuia şi era «lăutarul literar» al caselor şi meselor
boiereşti,
înzestrat cu bunul simţ al observaţiei, dibuind fără nici o greu-
l
) ...»dintr'însele vânz cu încetul şi-mi ţin cheltuelile casei». A. -P.
3a6 EEVISTA FUNDATfILOK EEGALE

tate, «partea comică » a lucrurilor - aceasta chiar în cele mai tur­

burate împrejurări - Anton Pann, culegea, asimila, prindea de prin
sufrageriile ospitaliere (în afară de bucate şi de băutură...) şi bunele
maniere, de cele mai multe ori elegante la începutul petrecerei!
înzestrat mai mult decât alţii, fostul ţârcovnic a ştiut să deose­
bească în chiar smintita destrăbălare - apucăturile societăţii. Apucă­
turi pe care a doua zi, în răcoarea căsuţei sale împodobită cu multe
glastre, cu multe flori, le aşternea curat pe hârtie, zugrăvindu-le în
culori vii, locale.
Gradul de civilizaţie al unei societăţi se restrânge totdeauna în
moda şi prin moravurile ei. Şi ceea ce istoria patriei n'a fost mai tot­
deauna în stare să redea - au fost fermecătoarele, gingaşele amănunte
(câte-odată respingătoare sau caraghioase amănunte), din viaţa
protagoniştilor săi. Mărunte şi varii detalii de intimitate, care laolaltă
alcătuesc treptele unei civilizaţiuni în capriciul celui mai întortochiat
urcuş.
Mărunţişurile sunt însă păstrate în cutia cu basme a literaturei.
Din mărturia unuia sau altuia, răsar miniaturi din veacuri trecute.
O carte pedagogică şi care să nu fie plictisitoare şi unde sfaturile,
dojenile şi principiile bunei cuviinţe să curgă în versuri educative
hazlii - este de bună seamă « Hristoitia » lui Anton Pann.
Invăţându-ne cum să ne poruncim nouă înşine, cum să ocolim ori
şi ce gâlceava, sau orice jignire, cum să impunem o bună disciplină
nervilor şi muşchilor - ne dădea însăşi taina căminurilor fericite, a
legăturilor sociale prietenoase, şi a unei vieţi lipsite de amărăciune.
O carte care în afara preţului istoric şi literar - precum se va vedea
la vale, este încă într'o fragedă actualitate şi încă folositoare pentru
v
urmaşi.

IV

Moralistul crescut prin biserici, predă o «învăţătură trupească »,

indicân modul cum « sufletesce şi trupesce - în deobşte fiece june
trebue să se împodobească, cu moravurile bune »- astfel ca să se
deprindă cu ele încă din pruncie şi « cu vârsta împreună ». Pann în­
ţelege să-şi împartă dojenile oarecum medicinal:

Ca doctorii cum dau leacul

Că şi ei au obişnuire
Când dau vre-o doctorie
Mai greţoasă sau amară
Peste ea, zahăr presară,
Ceva de-o mai îndulceşte...

Zahărul lui este bine 'nţeles versul presărat. Poezia lui glumeaţă,
care izbuteşt» în mare parte să moaie şi să decoloreze seriozitatea
«greţoasă sau amară », a cruntei moralităţi.
 Ca să nu mai ocolim în van subiectul (mai ales că se află înşirat
cu duh şi într'un stil plăcut), îl vom lăsa pe autor să-1 depene, şi
să îndrume totdeodată paşii şovăelnici şi acţiunile mai mult sau mai
puţin convenabile, ale unui ipotetic bucureştean din veacul trecut,
care credem că va fi devenit omul cel mai bine crescut al timpului său.
*
«Pentru evlavia spre cele Dumnezeieşti», se intitulează întâiul
capitol al cărţii creştinului Pann. Iar onorabilul cetăţean, căruia
năzue să-i sădească în suflet bunele noţiuni, este luat din cearcea­
furile calde ale patului său, de cum a făcut ochi, pentru a i se spune
că înainte de toate, înainte de a se coborî din- pat,

. . . datorie are
Intru toat'a sa viaţă
Când se scoală dimineaţă,
încă din aşternut, gândul
La Dumnezeu înălţându-l
Să-L laude, să-L mărească
Din suflet să-L stăveascâ...
Mai mult, să-I dea mulţumire,
Din inimă, din simţire,
Care de El este făcută
Pentru a noastră răsuflare
Şi-a trudelor depărtare.

Despre toaletă şi podoaba hainelor.

Sprinten (dacă se poate), cu cugetul împăcat (dacă se poate),
omul nostru părăseşte culcuşul şi este mânat la lighian, la apă şi
săpun. Aci însă fără nici o exagerare, căci, nu-i aşa:

Foarte frumos lucru este,

Ca în toată dimineaţa
Să-ţi speli mâinile şi faţa
- Dar nu cu multă silinţă
Şi cu vre-o socotinţă
Ca să dobândeşti frumuseţe
Au vre-o altă albeţe.

Iar mai mult de prisoseşte

Din ceeace trebueşte,
Este faptă nebunească
Iar nu urmare bărbătească.

Baia este de acum ca şi luată. Urmează toaleta propriu zisă (freza,

găteala, etc.). Şi aci, pentiu un bărbat se cuvine cât mai puţină isme-
neală:
 Nici mâinile în tot pasul
Să-ţi umble în cap cu ceasul,
Să-ţi dregi, să-ţi netezeşti perii,
Să ţi-i piepteni, nu să-i perii.
Nici ochii mult să privească,
Cu uitătură prostească
Spre haina ta cea îmbrăcată
Să vezi de-ţi stă delicată...
Şi numai cât e trebuinţă,
Iară nu peste cuviinţă
Ca să cazi din omenie
In muereascâ nebunie.

Deşi se arată atât de neînduplecat cu « muereascâ nebunie » de-a

se scălda un ceas, de-a se pieptăna două, şi a se îmbrăca nouă - Pann
faţă de mâini se arată ceva mai binevoitor ; el îndeamnă la o cât mai
deasă manicură şi cu u n ton aproape imperativ cere să nu-ţi laşi
niciodată

Vreme îndelungată
Unghiile netăiate,
Scârnave, necercetate...

Şi dacă totuşi, din nebăgare de seamă sau din altă pricină, ai

uitat să le tai, să le cureţi, şi trebue să dai ochi cu lumea, şi să stai
la masă la niscaiva prieteni, sau în salon - să nu cumva să te apuci
acolo de treaba a s t a ; fiindcă te faci de ocară : v

Aşa e şi fără cale

Să tai unghiile tale
De faţă cu oricine
Şezând de vorbă cu tine,
Or să le rozi cu dinţii
De neajungerea minţii...
Nici să-ţi faci învăţătură
Ca să-ţi bagi mâna 'n gură.
Ori cum-va, degetele mâinii,
Să ţi le lingi ca câinii.

Decât asemenea îndeletniciri câineşti - aspirantul bunelor maniere

să-şi ţină mai de grabă mâna strânsă şi unghiile ascunse.
înainte de a-i da voe să iasă în târg, Pann iscăleşte o noua serie
de observaţii restrictive, în ce priveşte «găteala » care trebue să fie
modestă, moderată, deoarece

Cela ce se găteşte
Mai mult decât trebuieşte
 Şi des se priveşte,
Se pipăie, se chiteşte
Ca să se arate pre sine
Mai galant decât oricine-
Astfel de om să na-ţi pară
Că va scăpa de ocară.
Cu hainele pe trup «bine tocmite », spălat pe vârful bărbiei şi
al nasului, pieptănat, cetăţeanul nu trebue să poarte batista în mână :
Că e lucru urât foarte.
Ci, o pune în sân (!)
Insă să fie şi frumos strânsă,
îngrijind cu priveghere
De a nu fi la vedere,
Vre'un colţ afară să şeadă,
Florile să-i se vadă,
După cum fac flâcăiaşii,
Cei făloşi şi fluturaşii.

Urmează câteva rânduri împotriva obiceiului mitocănesc de a

ieşi pe străzi c'o floare la ureche , sau, negustoreşte, cu un condei...
Şi lucru mai ciudat - altele scrise împotriva portului cununelor de
flori pe cap I
Acum o sută de ani se vede că unii bărbaţi din Bucureşti, foarte
demni coborîtori ai lui Traian, se plimbau pe uliţă împodobiţi cu
cunune şi ghirlande.

Despre evlavie.
După cum era şi firesc într'o «carte care învaţă toate obiceiurile
şi moravurile bune » - sufletul nostru este pus pe primul plan, de­
oarece de el se cuvine
Să îngrijim, fieşte cine,
D'a împodobi mai'nainte,
Sufletul cu fapte sfinte,
Şi să ne punem silinţa
Pe cât ne este putinţa -
Să-i ştergem prin îndreptare,
Ori câte greşeli are.
Căci şi-un trup făcut bine,
Cu frumuseţe, cum se cuvine,
De s'o întâmpla s'aibâ în faţă
Vre-o pată de negreaţă,
Ace'a lui, se socoteşte
De uriciune, fireşte.

Asemenea şi-o greşală

 Dă sufletului negreală
Şi'lu face urât în lume
De poartă în veac râu renume.

D u p ă rugăciunea, călduros rostită în clipa deşteptării la viaţă*

odată cu gândul dintâi - după buna grijă ce-o poartă părţii noastre
lăuntrice, cântăreţul înamorat de strană şi de cele sfinte, spune cu
luare aminte fratelui creştin că
orice sărbătoare,
Oprită prăznuitoare,
Trebue s'o păzească.

In fiece zi leguită, să intri în casa Domnului «cu faţa smerită,

şi cu păşire t i h n i t ă . . . » Apoi în timpul liturghiei «c'o privire lină,
spre altar te 'nchină » - păstrând o rânduială liniştită şi sfioasă.
Puse în fruntea scrierei, gândurile lui Pann vădesc neîndoelnica
sa aplecare pentru «evlavia spre cele dumnezeieşti». Laturea lu­
mească îl va preocupa abia în al doilea rând, după ce va fi fost îndes­
tulată comoara sufletului.

Plimbarea («pentru buna rânduială a umbletului»).

Sfătuit cum trebue să se comporte ciracul în biserică - acum
isteţul nostru Pann coboară în uliţă, pentru a face câteva conside-
raţiuni asupra artei de-a păşi, ajungând la concluzia c ă :
La oameni, precum se pare,
E trei feluri de umblare:
v
Una este prea curândă,
Pripită şi fluturândâ.

Alta e prea moleşită,

Rară şi încet păşită.
Iar între amândouă aceste
Cea bună, de mijloc este.

Pasul iute, pasul bleg sau cel potrivit - cu oricare pofteşti să mergi
Când te duci pe cale (!)
Nu-ţi târî mâinile tale,
Ca şi când ar fi deşirate,
Şi din umeri strămutate
Să se legene şi să joace
Când încolo, când încoace.

Şi să nu bagi nimic în gură,

Nici vorbi singur în sine,
Ca când este cu oricine.
 Nici să ridici pietricele
Au să dai cu bălu'n iele.
Nici să tropăi la umblare,
Să faci sgomot, răsunare,
Bătând ca în pisătoare
Pulberea de sub picioare. *
Nici,
Să nu murmureşti sau să flueri
Şi ca ciobanii să şueri.
Sau
Să umbli cu craii,
Cu oamenii ce sunt din fire
Cu urâtă nărăvire.

Mergând « pe cale» cum se spunea şi la 1876, se poate întâmpla

să întâlneşti pe unul poate «mai procopsit decât tine». Atunci, « fă-t
ţeremonia înainte»; tu, cetăţean mai modest, mergi
Puţinei mai în urmă,
Ca de un picior de urmă,
Ca, când va vrea să-ţi vorbească,
Gâtul să nu şi-l sucească.

Protocolul străzilor (întâlnirile, încrucişările pe uliţă, condescen­

denţa şi salutul faţă de mai mari şi procopsiţi) - este predat cu un
lux de amănunte prevăzând până şi apariţiile pline de farmec, apa­
riţiile uluitoare ale Domnitorului şi Arhipăstorului Ţârii:
Iar dacă la plimbare
întâlneşti din întâmplare
Cumva pe Cârmuitorul
Ori pe Arhipăstorul,
Ori şi pre altul oarecare
Cu vreo boerii mare -
Acestora totdeauna
Trebue să dai cinstire bună,
Făcând cu înţelepciune
Cu cap gol, plecăciune,
Şi să stai într'un loc de parte.
Pân' vor trece mai departe.

Protocolul trotuarului - odinioară ca şi astăzi - este important

pentru ceata pedestraşilor, nesfârşiţi târîe - brâie, cască-guri şi în-
safleţitori ai oraşelor.
Sindrofia.
Pătrundem de acum împreună cu Anton Pann, maestru de cere­
monii al veacului, prin saloanele timpului. Suntem în vizită la Iu-
mea bună, la o sindrofie unde bunele maniere .precumpănesc şi
trebuesc date în vileag.
Aci convenţia socială porunceşte o ţinută demnă, un vocabular
a l e s , şi mai ales lăsarea acasă a ticurilor. Aici, sub zodia protipendadei,

- Când şezi cu oricine,

Stai cu picioarele bine:
Nu le ţinea încrucişate,
Şi unul peste altul încălecate.

- Nu vorbi în gură ce-ţi vine

Până nu te gândeşti bine,
Ca să nu-ţi scape vreodată
O vorbă neregulată.
Sau urâtă, ruşinoasă,
Şi deşartă, flecăroasă.

- Ţine-ţi gura în depărtare.

Nu o apropia tare
Cât suflarea gurii tale
Să meargă în nările sale.
Nu te vârî în el cu totul,
Ca sâ-l îmboldeşti cu cotul.

- Şi mai vârtos îngrijeşte

Şi de aceasta te fereşte.

- Când ştii că ai mâncat la masă

Ceapă, usturoi sau prasă,
Şi alte legume puturoase,
Care foarte greu miroase.

- Şi, ia seama bine

Când vorbeşti cu oarecine,
Ca să nu-l stropeşti cu bale.
Şi cu scuipirile tale.

- S^ă ai vorba potrivită,

Cu măsură cumpănită:
Nici să fie prea pripită,
Nici prea de tot zăbovită.

- Să râzi cu rânduialâ,
Zâmbind puţin, cu sfială -
Iar nu să porneşti tare,
Cu hohote, cu glasul mare,
Să strigi, să râzi nebuneşte,
 După cum nu trebuieşte.
C'aceasta o fac ţăranii,
Neciopliţii şi ciobanii,
f
- Mai vârtos, ş aceasta învaţă :
Ca, când vorbeşti c'o fată,
Să n'araţi spre aceea parte
Cu degetul, ori cu alte.

întâlnim uneori prohibiţiuni din cele mai neaşteptate, năzdră­

vane deprinderi care sunt vestejite cu o poetică asprime.
Sunt poate oarecare reflexe care, nu cumva, aşa dintr'un rău nărav

- Când vei fi la adunare.

Sau vorbeşti cu oarecare -
Să-ţi fie mâinile ajunse
Spre părţile cele ascunse.
• AM să te scarpini cu ele.
Spre locurile cele -
Că e lucru de ruşine,
Şi a face, nu se cuvine.

Sau dacă ai izbutit să prinzi vre-o insectă

Purici şi alte ca aceste

(Asemenea orice este)
Să nu sfărâmi niciodată
Când vei fi cu alţii vreodată.

Sunt bine 'nţeles chestiuni intime, cu mosafiri prea apropiaţi

- aşa că şi osânda se cuvine s'o dăm în cea mai mare taină. Lui Pana
nu-i scăpa nimic din întâmplările adunărilor mondene. Astfel, luând
măsuri şi împotriva unor năravuri nazale - iată ce proclamă, pentru,
când va suna « ceasul ca să-ţi sufli nasul»,

Să o faci cu pază mare

Şi cu multă ruşinare,
Să nu faci sunetul suflării
Ca să trâmbiţezi cu nării.
- încă pe lângă aceste
Foarte scârbos lucru este,
Când nasul - şi curăţeşte
Cu unghiile şi-l svârcoleşte.

După câte se vede, moralistul nostru se arată adânc desgustat de

teapa acelor răspândiţi ramoneurs de nez, publici şi indencenţi.
Dar dacă
 Face trebuinţă
De vre-o mare silinţă
Să tuşeşti din întâmplare
(Au îţi vine strănutare) -
De vor fi alţii cu tine,
Ia seama împrejur bine,
Ca să faci cu fereală
Şi pe cât poţi cu sfială.

Pann, versificând canoanele bunei cuviinţe, defineşte şi atitu­

dinea junelui galant, a bonjuristului salonard - căruia îi spune i
« Când vorbeşti cu oricine » să nu cumva să te apuci

Să te întinzi fără ruşine,

Mâinile, peptu încordăndu-ţi
Şi mijlocul frângâniu-ţi
Ca proştii, ca nătărăii,
Şi după cum fac şi dulăii.
Ci,
Să stai frumos şi în pace,
Iar nu să-ţi mişte, să-ţi joace
Trupul, capul, încolo, încoace,
Şi fără de astâmpârare
Să dai din mâini, din picioare,
Ori să înalţi din sprâncene
Şi să clipeşti des din gene.
Ori să le ţii pogorâte, v

Triste şi posomorâte.

- Ori buzele strâmbate

Rău, ca nişte desfrânate.
Au, cu altă strâmbătură,
Să le sugi şi strângi în gură.
Şi cu trupul au cu capul
Să te 'nvârteşti ca dulapul.

Calmante poveţe de stăpânire de sine, bune pentru înfrânarea

tuturor schimonoselilor la oameni «nevricoşi», lipsiţi de voinţă sau
ismeniţi din cale afară.
După acest popas prin saloanele epocei, multora dintre oaspeţi
li se va fi făcut foame; de aceea poate că e binevenită vestea fecio­
rului din casă, care cu temenele, pofteşte lumea în sufragerie.

«Pentru câte se cuvine a se păzi la masă» - este capitolul în care

sunt dădăciţi «de pântece închinătorii», cum, cu un epitet rablaisiao,
numeşte Anton Pann gastronomii contemporani şi bădărani.
 Gămanilor acestora, nu pe degeaba li s'au spus că ar fi oamenii
cei mai prost crescuţi din lume! In faţa unei sarmale sau a unei
fleici, ei într'adevăr că se pierd ; uită orice cuviinţă, orice ţinută ; lea­
pădă orice demnitate, orice tacâm. « Lăcomia pierde omenia » - cura
altundeva, dela lume auzise şi scrisese, tot pentru lume, Pann.
Moralistul nostru pune comesenilor atâtea beţe în roatele obi­
ceiului, încât acestora le va fi pierit toată pofta. Insă dumitale, fie
că-ţi tihneşte, fie că nu

De-ţi place ori nu-ţi place,

Taci şi mănâncă în pace.

Nu-ţi pune pe masă cotul

Nici te rezema cu totul.
Şi nu-ţi umple gura tare
Indesând-o cu mâncare.

Să nu rozi vreodată oase

Că sunt lucruri mojicoase.
Ori să le spargi în măsele
Să sugi măduva din ele.

Când ai mâncare în gură

Să nu ceri de băutură,
Nici să începi vreo pricină
Să vorbeşti cu gura plină.

Gânduri care ni se par astăzi absurde, uneori direct jignitoare

pentru specia umană - (cum sunt acelea care interzic roaderea şi
spargerea oaselor în măsele) - se alătură celor mai obicinuite, celor
mai prieteneşti mustrări - (coatele pe masă, spălatul pe mâini etc.) -
greşeli prohibite până şi de ultimul cod al bunelor maniere engleze.
In noianul preceptelor, vom întâlni deseori ciudate înfrânări*
ciudate propuneri - la care erau supuşi strămoşii noştri căpcăuni:

Este prea fără minte

Cu şervetul dinainte
Să-ţi ştergi sudoarea şi nasul
Cum şi mâinile şi vasul.

Trebue înlăturată confuzia între batistă, prosop, otrep şi şervet

-ultimul fiind aşezat doar spre folosul gurei. Mâna dealtfel, n'ai
avea dece s'o ştergi.
Nici măcar
Degetele nu le linge,
Ci cât poţi nu le atinge,
Să le mânjeşti cu bucate.
 Ca să fie tot curate,
De aceea-s rânduite
Linguri, furcuţe, cuţite:
Ca să-ţi fie în loc de deşte.

Iată unde apare adevăratul rol al «furcuţelor» cu cinci dinţi,

1
ca cinci degete! Dar să continuăm. Iată s'a servit primul fel (ciorba).

. . .Supă sau zeamă

D'o fi caldă fără seamă
Mestică ceva în taler
Cu lingura, să ia aer -

Mâncăul nu trebue să se grăbească «gura, bucile să-şi umfle şi

în lingură să sufle» ...Zeama în cele din urmă se va răci, şi o Vei
putea sorbi în pace, fără să sugi din buze

Să răsuni, să se auze.
Nici să înghiţi lâcomeşte,
Să 'nghiorţăi dobitoceşte.

Apoi când ai sfârşit

In vas mai lasă bucate,

Nu le mătura pe toate.
Nici
Să ridici la gură vasul v

Şi să sorbi să vezi rămasul.

Intre feluri, unii au tristul obicei de a face din pâine gogoloae

şi fărămituri. Scriitorul se ridică împotriva acestora, luând pâinea
sub scutul său :

N'o sfărâma niciodată

Ciupind-o au rupănd-o
Şi cu mâinile frăngând-o.

Tot între feluri «împotriva cuviinţei» mai este

Să stai să-ţi cureţi dinţii

Cu cuţitul ori cu deştul
Or să ţi-i ştergi cu şervetul.

In fine apare pe masă felul al doilea, al treilea, poate şi al pa­

trulea. Şi, tot ce se poate, unul din ele să nu aibă destul piper, ori
să fie la gustul tău nesărat. Atunci
 Sare dacă-ţi trebwşte,
Nu lua din ea cu deşte,
Că, cu această urmare
Araţi prea prostie mare.
Ci, mai întâiu se cuvine
Să-ţi ştergi cuţitul bine
P'o coajă de pâine mică
(De nu este şerveţică)
*,» Ş'aşa, ia cu dânsul sare
Or piper, după întâmplare...

Dacă nici aşa nu-ţi place mâncarea, şi vei găsi-o «acră sau amară »

Şi vei s'o scuipi afară -

Apucând-o înţelepţeşte
Să o scoţi cu două deşte.
Au de ai ceva zemos în gură
Care n'o suferi, nu-ţi place,
Tot asemenea vei face:
Intorcăndu-te într'o parte,
(De masă ceva departe),
Ş'aşa din gură o scoate,
Ascuns, ferit cât se poate.
Să nu pricinueşti greaţă
Celor ce stau în faţă!

Tânărul care tinde să-şi desăvârşească educaţia, nu trebue săi

cadă nici în greşala ivită uneori la aperitiv, alteori la masă sau la de­
sert. Este într'adevăr o ruşine

Mâncând poame sau măsline

S'arunci sâmburii prin casă
Au să-i ascunzi pe sub masă.
- Ori oasele din bucate
Să le pui împrăştiate,
Ci în taler le adună
Cu o rânduială bună.

Nu spusesem încă nimic despre băutură - un mic paragraf care

n u putea să lipsească. Lui Anton Pann nu-i plac făţarnicii care se
fălesc a fi cunoscători în ale vinului. Şi care pentru a te speria încep

întâiu puţin să sorbească,

Să stea gura să-şi clătească.
După aceia să-l înghită.
Apoi să bea rămăşiţă.
 Găseşte această clăteală tot aţâţ de greţoasă ca şi scobitul « ca co-
ţîtal ori cu deştul». Pann ar recomanda bucuros, drept echivalent, spă-
iatul pe dinţi, după masă - după cum foarte higienic şi minunat,
pentru a fi pururi svelt, este sfatul lui următorul:

îndată după mâncare

Nu te duce la culcare.
Ci, când te scoli dela masă
Umblă puţintel prin casă.
Ori eşi prin curte afară
- Dacă este vreme de vară -
Pentru că această mişcare
Iţi aduce folos mare.

Bucuroşi, «de pântece închinătorii» noştri se cotorosesc şi sunt

părăsiţi în fine de pisăloaga pedagogie cu acest rămas bun, sintetic
şi cuprinzător :

Nu te 'ndopa cu de mâncare
Nici bea pân'la îndestulare.

Un subiect ce nu face multă plăcere şi care de bună voe nu poate

plăcea - un material literar veşted şi uscat - şi totuşi, datorită glumei
sale alunecătoare, a izbutit să se prefacă în cronica sclipitoare a tim­
purilor uşoare.
Codul manierelor desăvârşite, întâiul versificat, şi tipărit ultima
dată la 1885 - îl înapoiem (după 48 de ani), unei actualităţi abia
desminţite.
In perspectiva istorică a protocolului, pare ca şi cum ( 4 8 orc
după), am fi întors vizita domnului Anton Pann.
Cu nădejdea c'am fi fost bine crescuţi.
BARBU B. B R E Z Î A N U
 1871
Regele Prusiei este încoronat împărat german împotriva voinţei
sale. Parada care se desfăşoară în curtea palatului dela Versailles ;
cei cinci sute de ofiţeri tineri, din toate corpurile de trupă, adunaţi
în galeria oglinzilor, pentru a reprezenta armata germană; cele şai­
zeci de steaguri; corul de soldaţi; cele două duzini de principi su­
verani cu principele de coroană în frunte; manifestaţia războinică
în ţara duşmană învinsă; proclamarea orgolioasă şi agresivă a unei
stări de drept nouă, produs exclusiv al forţei, abia reuşesc să ascundă
atmosfera de proastă dispoziţie, care domneşte la înfăptuirea acestui
act istoric.
In ajunul serbării, la 17 Ianuarie 1871, regele, principele de co­
roană, Bismarck şi ministrul palatului, contele von Schleinitz-
sosit în grabă dela Berlin - discută şi se ceartă ore întregi, într'o
cameră a prefecturii din Versailles; nici unul din ei nu vrea să-şi
asume răspunderea hotărîrii, care nu suferă amânare. In vederea
evenimentului de mâine, fiecare caută un alibi.
Bismarck se teme ca monarhul să nu se sustragă dela încoro­
nare, iar monarhul respinge cu desnădejde povara unei coroane
plină de necunoscut. Inima lui este mută faţă de imperiul cel nou,
cu toate că e plină de dragoste pentru trecutul prusian. Noutatea
care i se pregăteşte îi opreşte răsuflarea, îi prevesteşte numai rele ţ
din titlul, plin de sonoritate, de împărat, nu aude decât vocea orgo­
liului. Dacă ar fi cuprins de alte sentimente, n'ar mai fi un rege pru­
sian, îşi aduce aminte de înaintaşii săi: marele Elector, regele Fre-
deric I, Frederic Wiihelm I şi Frederic al II-lea. Acest monarh
în vârstă de şaptezeci şi patru de ani, contemporan gloriei lui Na­
poleon Bonaparte şi a celui de al II-lea, cunoscuse durerea înfrân­
gerii lor. Nu se teme, nici de victoria câştigată, nici de robia noro­
cului, cu condiţia însă, ca Prusia să rămână Prusia şi ca nu cumva
un şarpe imperial să fie ascuns în coşul, plia de făgăduinţe, al trium­
fului. Chiar când norocul îl favorizează, regele Prusiei trebue să
rămână puritan şi să reziste tentaţiei apogeului său. Chezăşia stator­
niciei i-au fost poruncile misterioase ale Provindenţei. Dumnezeu
ţine toate în mâna Sa; Atotputernicul temperează pasiunile sau le
lasă joc liber : de aci nasc toate convulsiunilc omenirii. Napoleon caută
nepieritorul în spuma întâmplărilor şi eternul în extaz. Asemenea
lucru nu este îngăduit unui rege prusian, care se simte supus unei
puteri mai înalte. Este înainte de toate conservator. Conservatismul,
înseamnă legătura şi garanţia duratei. Opera trecutului îl leagă şi
nu-1 lasă să părăsească linia dreaptă a istoriei prusiene. In definitiv,
victoria aparţine Prusiei, celelalte state germane au participat, mai
mult sau mai puţin la victorie, chiar în decursul războiului. Bavaria
nu era cât pe aci să rămână neutră? şi la Mainz, Stuttgart şi Diis-
seldorf?... A accepta coroana imperiului înseamnă să-ţi iei rămas
bun dela Prusia, să o trădezi, după Sedan şi Metz. De mai bine de
două veacuri nu luptaseră fără odihnă markgrafii de Brandenburg,
electorii de mai târziu şi regii Prusiei, împotriva împăratului german?
Şi la urmi urmei, este titlul de împărat altceva decât un titlu,
ca oricare altul ? Drepturile fiecărui stat german în parte, care urmau
să se unească, ar putea rupe hlamida împărătească. Regele Wilhelm I
se teme ca imperiul să nu contribue la dispariţia Prusiei şi a Reichului.
Bismarck se teme că monarhul nu va recunoaşte, pur şi simplu,
înţelegerea cu Bavaria, Saxonia, Wiirtemberg şi Baden, iscălită cu
multă trudă şi după lungi tratative. Cancelarul are conştiinţa încăr­
cată faţă de rege; în definitiv, uneltise împotriva lui, prin faptul
că le smulsese, pe ascuns, coroana imperială. Majestatea Sa nu tre­
bue să afle nimic din labirintul culiselor, în dosul cărora primul
său ministru tratase cu deţinătorii suveranităţii germane.
Un conducător al naţional-liberaliîor caracterizează astfel tra­
tativele care au condus la unitatea imperiului: «Fata este urîtă,
totuşi trebue măritată». Regele Wilhelm este în situaţia unei mirese,
care nu ştie că este cerută în căsătorie numai de dragul zestrei. In
şedinţa dela 17 Ianuarie, este frânt sufleteşte. Cu toate că se obiş­
nuise cu, «titlul trist» de împărat, caută să se agate de lucruri mă­
runte ; există posibilitatea ca acestea să anuleze încă totul. Wilhelm
voia să fie numit împărat al Germaniei, cu condiţia însă ca titlul
de rege al Prusiei să rămână înaintea substantivului «împărat», ca
să conducă ca un gigant pe un pitic. Bismarck însă, între timp, fă­
găduise Bavarezilor un împărat german. Wilhelm nu se lasă convins.
Seamănă unui copil încăpăţânat, rămâne opac argumentelor fiului
său - care, mai acum câteva zile, vorbise altfel, preconizând între­
buinţarea violenţei, mai mult decât înclina însuşi Bismarck s'o aplice
-dar căruia astăzi, îi este frică de ziua de mâine. Bismarck, zelos,
vorbeşte monarhului o oră întreagă, îi tălmăceşte protocolul impe­
rial, argumentează că nici ţarul nu poartă titlul de împărat al Rusiei,
ci acela de împărat rus. Wilhelm se răsteşte, afirmă că nu-1 interesează
problemele şi exemplele istorice, bate cu pumnul în masă, ca stă-
pânitor, şi totuşi se simte violentat; cu toată severitatea tonului
întrebuinţat, este nesigur şi se simte nenorocit sufleteşte; amenin­
ţările lui sună a rugăminţi şi desnădejde. Omul pe care îl aşteaptă
coroana imperială nu vrea să apară mâine, în «galeria oglinzilor »,
nu vrea să audă de această ceremonie funebră.
 Şedinţa din 17 Ianuarie e ridicată, fără să se fi luat vre-o hotărîre.
Bismarck este «încărcat». Totdeauna a făcut politică cu trupul,
-din fiere, din plămâni, din inimă; de aceea mărturiseşte că ar vrea
să fie o bombă, ca să explodeze.
La 1 7 , problema protocolară a titlului este încă nerezolvată şi
nu se ştie dacă regele va lua parte, mâine, la încoronare; la 18, pro­
blema se rezolvă pe calea cea mai simplă. Regele apare totuşi şi ma­
rele duce de Baden exclamă: «Trăiască Majestatea Sa împăratul
Wilhelm». Când Regele Wilhelm primeşte defilarea principilor şi
capetelor încoronate, când coboară de pe tribuna improvizată,
Bismarck stă singur în faţa Iui, în mijlocul unui semi-cerc de înalţi
demnitari. Majestatea Sa dă mâna cu toţi, numai cancelarului nu
i-o întinde. Pe Bismarck nu-1 vede în ceasul acela.
La un metru în jurul tronului imperial şi în toate palatele su­
veranilor germani domneşte aceeaşi atmosferă încărcată. Regii Ba-
variei, Saxoniei, Wiirtembergului simt că victoria comună asupra
Francezilor şi supremaţia politicei prusiene i-a luat prin surprin­
dere. Prima zi a unităţii germane a fost pentru ei o zi neagră. Ştiau
cu toţii că nu mai poate fi vorba de viitorul Bavariei, al Saxoniei,
al Wurtembergului, ci numai de viitorul german. Nu cumva însă
«german» nu înseamnă decât «prusian»?
In edifciul nou al naţionalismului german se distinge fiecare
piatră a particularismului şi patriotismului local. Această opoziţie
nu se mărgineşte numai la principii suverani care, împreună cu re­
gele Bavariei, califică unirea drept un păcat de moarte, ci cuprinde
şi pe unii factori ultra radicali: visătorii paşoptişti ale căror convin­
geri nu au fost modificate de evenimente, democraţii saxoni, bava­
rezi, wurtemberghezi, pentru care unitatea echivalează tot cu un
păcat de moarte ; nu de dragul drepturilor suveranilor lor violate»
ci pentrucă Bismarck bruscase principiul «dreptăţii, egalităţii şi
fraternităţii». La Frankfurt, Stuttgart, Mîinchen, Dresden trăesc
încă ideologii unui idealism, care nu admit să li se turbure idila lor,
care iubesc liniştea domoală a oraşelor mici germane, aspectul pacinic
al peisajului în haină de sărbătoare, cinstea şi credinţa. Aceşfia cri­
tică cu humorul criticului indulgent şi privesc lumea cu zâmbetul
scepticului mulţumit. Când sunt rău dispuşi, visează cel mult la o
campanie legală împotriva suveranului. Vor ca moralitatea lor parti­
culară să fie practicată şi în domeniul politic în general şi în pro­
blemele interesând naţiunea germană, în deosebi. Aceşti idealişti
înseamnă răzvrătirea vieţii liniştite împotriva necesităţilor imperioase
ale înlănţuirilor isterice. Revoluţionarii badezi, wurtemberghezi
sau bavarezi, consideră că bogăţia, mizeria masselor, industria,
armata activă, impozitele şi politica externă constitue o imixtiune
în socotelile lor locale. Aceşti republicani ai izolării germane sunt în
comunitate de simţire cu monarhul lor semi-absolutist.
Tocmai faptul că aceleaşi sentimente unesc oameni cu interese
şi vederi deosebite, arată adânca nemulţumire provocată de unire.
O tăcere frăţească în faţa Berlinului. Se vorbeşte numai în cercuri
restrânse. Antipatia împotriva imperiului este un secret public care,,
sub presiunea oficialităţii, nu se hotărăşte sâ vorbească. Puterea noului
imperiu, zămislit pe câmpul de luptă, impune tăcere oricărei păreri
particulariste. Victoria nu poate totuşi stinge amintirea trecutului.
Urmele ultimelor zece veacuri sunt vizibile.
Germanii de sud considerau Prusia ca un şes uscat, pustiu, ne-
roditor, stăpânit de o castă de cuceritori, iar Berlinul o «terre mau-
dite » care-şi îngădue cheltueli militare excesive.
Dece este nevoe ca dinastiile vechi şi puternice germane, din
Bavaria, Franconia, Turingia, Suabia şi Hessa să fie stăpânite de
ţinuturi brandenburgheze, pomerane şi kassube, ţinuturi popu­
late, după concepţia Germanilor de sud de un amestec de «cinci­
zeci la sută slavi, o treime prusieni (lituani) şi numai o şesime germani ?*>
In aceste temeri, exagerări, prejudecăţi şi judecăţi, se incarnau
deprinderi înţepenite până la viciu. Prin ele vorbea vechea expe­
rienţă politică. Tocmai această experienţă moştenită trebuia sfărâ­
mată. Un punct de vedere nou, o viaţă nouă erau necesare. In împre­
jurări cu totul nouă, experienţa echivalează cu rutina goală şi supă­
rătoare. Trecutul trebue smuls din capul omului de acţiune. Cel ce
stă în fruntea evenimentelor trebue să aibă curajul să simtă neistoric,
cel puţin un timp oarecare.
In această împrejurare, Bismarck are îndrăzneala să creadă şi să
vrea tocmai ceea ce este în contrazicere flagrantă cu obişnuinţa şi
cu experienţa.
Punctul lui de vedere nu coincide nici cu părerea domnitorilor,
v
nici cu programul partidelor de opoziţie. -
Simpatiile lui personale merg spre conservatori, cu care, în ca­
litatea lui de junker, avusese comun, atât vocabularul şi tempera­
mentul, cât şi felul lor de a gândi. Iubea firea şi viaţa lor, însă ideile
lui politice se îndreptau pe alte căi. Chefuia bucuros cu aristocra-
ţimea agrară, care trăia retrasă pe pământurile ei, la răsărit de Elba,
şi ştia bine că ea va participa, fără lacrimi şi griji, la orice campanie
a Prusiei; îşi dădea seama şi i se părea natural că tocmai pe aceşti
aristocraţi nu putea să-i cucerească pentru orizonturi largi şi stră­
lucite. Când aceştia formulau idei cu privire la politica mondială,
ca Leopold von Gerlach, care cerea «legitimitate » şi un « stat creştin »,
îi lipsea până şi darul de a-i înţelege.
« Câte existenţe », scria el mai acum vre-o zece ani lui Gerlach,
* mai sunt în lumea politică de azi, în care să nu prindă rădăcini te­
renul revoluţionar? Gândeşte-te la Spania, Brazilia, Portugalia,
la toate republicile americane, Belgia, Olanda, Grecia, Suedia, la
Anglia care şi astăzi se întemeiază, conştientă, pe revoluţia ei glo­
rioasă dela 1688.. •»
Atât adevăraţii conservatori cât şi adevăraţi liberali consideră
statul drept protectorul principiilor «reacţionare» sau «revolu­
ţionare». Acest contrast îi pare lui Bismarck un lucru secundar»
 în politică ai în vedere numai statul. Şi statul este o formă a puterii
îndreptată către exterior. El este pătruns de pathosul statului, de
prestigiul puterii, şi în cursul unei vieţi publice şi politice de două­
zeci şi doi de ani, simţise amarnic slăbiciunea Prusiei în concertul
marilor puteri europene. Suferea fiziceşte din această cauză. Problema
germană, cu toate consecinţele ei, constituia pentru el o preocupare
personală, din cele mai chinuitoare.
Sgomorul statelor mari îl trăgea. Dorinţele lui, atât de aproape de
realizare, spărgeau toate zidurile convenţionalului, încât amatorii
de linişte puteau, cu drept cuvânt, să îe califice cinice. Bismarck era
gata să se alieze cu Napoleon împotriva Italiei, care lupta pentru
unitatea ei, sau cu Italia contra lui Napoleon ; era gata să por­
nească cu Austria sau împotriva ei, deoarece considera unitatea ger­
mană ca o problemă de politică externă şi nu de interes intern. In
luptele dintre popoare, în conflictele europene, voia să găsească,
să dobândească o libertate de acţiune pentru teritoriile germane,
strivite între marile puteri.
Fost-a Bismarck un prusian încăpăţânat sau un naţional-german?
Nu şi-a dat niciodată seama şi nici nu s'a întrebat vreodată : ce sunt?
Mergea dealungul puterei prusiene; această putere a devenit mun­
tele german pe care el 1-a urcat. Cu cât se apropia mai mult de do­
ritul război din 1870, cu atât devenea mai naţional-german. Un
funcţionar înalt al regelui spunea : « Bismarck o să ne ruineze întreg
statul prusian».
Teoria naţionalităţilor ca atare i-a rămas străină: prea miroase
a răzvrătire. Până acum nu a fost în stare să triumfe în Germania
şi, pe zi ce trece, a devenit un loc comun al « democraţilor de întru­
niri ». înainte de toate, acest principiu l-ar fi silit să meargă pe un
singur drum, i-ar fi interzis orice soluţie violentă a problemei ger­
mane şi ar fi eternizat problema : cui îi revine supremaţia în Europa
centrală: Vienei sau Eerlinului ? Acest principiu, experimentat de
mai toate ţările europene, a sucombat până şi la proprii săi apostoli.
Lui Bismarck, adversarul teoriei naţionalităţilor, i-a fost dat să
facă pentru acest principiu mai mult decât au realizat înşişi
adepţii lui.
Şi toate împrejurările şi faptele pledau împotriva cancelarului.
Bismarck avea pentru el numai firul lăuntric al lucrurilor, pe care
nimeni nu-1 putea descoperi, căci ce a sfâşiat mai violent naţiunea
decât războiul Prusiei împotriva Austriei şi Saxoniei? Această cam­
panie nu a fost decât o incizie operată brutal asupra unei vine de
simţire comună, o amputare aduîă unui trup sănătos. Complexul
istoriei germane părea că se încurcă din ce în ce mai mult, ghemul
se încăleca, soluţia devenea insolubilă. Şi niciodată realizarea uni-
tăţei nu părea mai îndepărta'ă decât în ajunul bătăliei dela Sadova,
când tocmai bătea la uşă. Revoluţiile menite să schimbe faţa lu­
crurilor sunt generate, de obicei, prin luptele diferitelor clase în-
^uşmănite ale societăţii, care descătuşează puteri nouă şi distrug
aşezăminteîe vechi, pe câtă vreme, în Germania, iau forma unor
lupte între state, unele împotriva celorlalte.
După cum Prusia, şi Bismarck se revărsa în Germania. Prusia
însă nu se revărsa asupra ţinuturilor Europei centrale cum se revarsă
un fluviu în mare, ci ca şi când marea ar fi pătruns în apele râurilor
^i le-ar fi dat culoarea ei.
Afară de putere, Bismarck nu a spiritualizat nimic, nu a ridicat
nimic la rang de principiu, nu a divinizat nimic. El nu a exclus, din
arsenalul lui politic, teoria naţionalităţilor, pentrucă, de obicei, nu
excludea nimic. Această teorie putea să-i slujească drept mijloc,
ca oricare altul, în vederea scopurilor sale. In tot cazul, îi vedea
lămurit primejdia. Ce o să se întâmple cu Polonia? întreba el pe
cei ameţiţi de politica de «liberare a popoarelor ». Statul nu trebue
să-şi jertfească individualitatea de dragul vre-unei idei; suspi­
nele popoarelor robite, mari sau mici, nu-1 pot interesa. Victoria
politicii naţionalităţilor nu i-ar strica în momentul de faţă? Ca o
consecinţă practică a acestei teorii crede că Germania ar putea fi
silită... «să formeze un stat slav din ţinuturile dela Sud-Est, Stiria
şi Illiria, să retrocedeze Tirolul italienesc şi să întemeieze din Bo-
emia şi Moravia, până în inima Germaniei, un stat independent».
Nici un principiu nu-şi găsea loc la Bismarck; nu îi era frică de
nici o idee, oricât de apreciată şi de evidentă. La el aveau trecere
mai de grabă prejudecăţile decât axiomele şi principiile generale.
Cu prejudecăţile se simţea în elementul său; ele aveau pentru el
aceeaşi valoare ca numele moştenit, botezul, înfăţişarea şi sănătatea.
Erau lucruri de când lumea, dela care nu te poţi sustrage şi care dau
o bază solidă acestei existenţe fragile. Prejudecăţile lui Bismarck
erau atât de înrădăcinate în firea lui, după cum sufletul său se
întegra în pătura stăpânitoare prusiana. Teoriile universale nu în­
semnau în ochii săi un lucru deosebit, un drum spre realitate ; şi
ce este drumul unui om de stat decât o călătorie prin potecile rea­
lităţii? Fiecare zi nouă, fiecare situaţie nouă se prezenta omului po­
litic sub un aspect cu totul original, care necesită un răspuns co­
respunzător ineditului pe care este chemat să-1 soluţioneze. Ceea ce
numim generic principiu, este de cele mai multe ori atmosfera spi­
rituală comună, pe care o respirăm cu toţii, atât oamenii de rând,
cât şi conducătorii.
Şi teoria naţionalităţilor este un principiu. Desigur, este ceva
mai mult decât o abstracţie savantă. Din atomii societăţii, ea făureşte
unităţi puternice, le echipează pentru presiuni şi ciocniri, cutre­
mură istoria de aproape trei veacuri, este ciolanul din care rodeau
cu toţii, în Europa. Bismarck însă nu avea siguranţa că şi Germania
se va transforma după legile care au determinat evoluţia Franţei,
Angliei şi Italiei.
Fiecare naţiune are poate tendinţa de a deveni stat. Este în inte­
resul Prusiei să susţină această tendinţă? Naţiunea germană se com­
punea din mai bine de o duzină de state suverane. Existenţa lor nu
însemna o nenorocire ; ele reprezentau un trecut şi o activitate. Tre­
buia distrus acest trecut? Nu puteau oare concura mai multe state
germane la binele naţiunii germane? Moştenirea trecutului repre­
zintă o avere totdeauna. Bismarck era pradă acestor întrebări. Era
îndrăgostit de puterea prusiana. Un stat are nevoe şi doreşte slăbi­
ciunea vecinilor săi. Vecina Prusiei era Germania. Numai coaliţia
îngădue o excepţie la această regulă. Unui aliat nu-i doreşti moartea,
ci o anumită putere, ceva mai mică decât puterea ta proprie. Tocmai
•de acecp, Bismarck căuta alianţa cu statele germane. In acest sens,
unirea statelor izolate i se părea că formează un tot omogen, ci
acoperă divergenţele, după cum treptele unei scări formează un tot
care duce în sus. Acest «în sus » era viziunea lui spre putere. Unirea
în aceste condiţiuni era nu numai o necesitate imaginată, ci una
evidentă, nu numai o consecinţă a istoriei politice germane, ci a so­
cietăţii, a obiceiurilor şi a formelor stabilite de viaţă, la care se mai
adăuga înclinarea sentimentală a lui Bismarck pentru stat ca atare.
Pentru el, statul este sinonim cu puterea. Naţiunea este arena în
care-şi găsesc loc toate nehotărîrile, toate scânteile romantismului,
toate frământările masselor supuse. Ca prusian nu putea dori o
unitate absolută a naţiunii germane; o plăsmuire după modelul
francez, care ar fi alterat caracterul regatului prusian. Atât timp
cât Prusia îşi păstra individualitatea, ea îşi putea menţine şi prepon­
derenţa în cadrul imperiului, fără să recurgă la constituţie. Cine este
mai puternic cântăreşte mai greu. O greutate nu poate renunţa la
conţinutul ei, din prietenie, din sentiment de solidaritate, de dragul
principiului naţionalităţilor, din spirit de egalitate, declarând : suntem
fraţi cu toţii.
Compromisul cu statele germane era o necesitate. Rămânea de
stabilit numai forma înţelegerii: cât de mare va fi influenţa Pru­
siei, cât de mare aceea a celorlalte state?
Alianţele ofensive şi defensive ale Prusiei cu celelalte state ger­
mane confirmaseră la Gravelotte, Sedan şi Metz viabilitatea con-
strucţiunei lui Bismarck; armatele aliate erau doar sub comanda
supremă a Regelui Prusiei. Unitatea în luptă se înfâptuise înaintea
unităţii Imperiului. Şi cei dela Berlin, care voiau să comande tu­
turor, se întrebau deci cu drept cuvânt, întrucât s'ar dovedi mai
^rea administraţia internă, în timp de pace, decât ceea ce fusese po­
sibil în timp de război; dece nu s'ar putea proclama constituţia
armatei, drept cod al unirii. Bismarck considera drept păcat acest
fel mecanic de a gândi; era convins că desfăşurarea puterii militare
nu fusese posibilă, decât graţie statelor suverane şi nu voia, ca în urma
victoriei comune, să uneltească acum împotriva Bavariei, Saxoniei
şi Wurtembergului. Acest gând îl conducea până la ultimele lui con­
secinţe : teoretic, recunoştea fiecărui stat dreptul de a părăsi uni­
tatea germană. Evenimentele îi schimbaseră cu siguranţă şi structura
lui intimă. Chiar în clipele în care a cumulat cele mai mari puteri,
vedea foarte limpede marginile posibilităţilor, care rămâneau con-
 fuze pentru ceilalţi. Mai târziu scria: « Ţări cu un trecut bogat, cu
o istorie vie, cu o desvoltare specială şi cu posibilităţi de existenţă
îndreptăţite, ca Bavaria, Wiirtembergul, Baden sau Saxa, se pot
foarte bine şterge de pe hartă; transpunerea în realitate a acestei
încercări nu ar reuşi însă ».
Tocmai pentrucă mai bine ca oricare altul, cunoştea tainele pu­
terii, pleda pentru un compromis între Prusia şi celelalte state. Ajuns
în culmea unei puteri de mult dorite, nu se lăsă robit de un punct
de vedere ideal, ci de unul practic : compensarea şi compromisul
unor interese singulare, deci contrarii; vrea să ajungă, dela multi­
plicitatea suveranităţilor germane, la o suveranitate germană unică»
Această unire părea prea precară susţinătorilor ei.
Bismarck ar fi putut întinde şi mai tare această legătură : presti­
giul Prusiei strălucea doar în culori proaspete. Ar fi putut sili pe
protivnicii ei, «dar », spunea Cancelarul, «voiam ca lumea să fie
mulţumită sufleteşte. Ce reprezintă un tratat, când este impus!»-
Bismarck nu putea uita că Germania neprusiană era condusă
şi nu cucerită de Prusia. îşi dădea seama şi înţelegea toate elementele
nouă care se combinau, efectele contradictorii ale situaţiilor schim­
bate, raporturile nouă atât de variate; cunoştea complicaţiile pe
care le comporta unitatea germană şi în sufletul său se născuse un
perfect echilibru între diferitele forţe politice, echilibru pe care
voia să-1 reflecteze în lumea exterioară. «Din momentul în care..»
am fost convins că sentimentul naţional prusian este nicovala pe care
se va făuri unirea celorlalţi, am încetat să mai urmăresc scopuri uni­
laterale prusiene ».
El îndeamnă la accelerarea unirii; cu toate că, la început, pute­
rile europene nu se amestecă în chestiunea unităţii germane, ele
încep totuşi să bată la uşa construcţiei nedesăvârşite încă, pentru a
obţine accesul diplomaţilor lor la Versailles, sau pentru a propune
luarea în discuţie a unităţii germane, în cadrul unui congres inter­
naţional, asemenea acelora care au desbătut problema Eosforuîui
sau a Macedoniei.
Cu toate că, prin victoria câştigată pe câmpul de luptă, raportul
d e forţe este fundamental modificat, totuşi limba şi obiceiurile di­
plomaţiei internaţionale sunt aceleaşi. Noua stare de fspt nu avusese
timp să înlocuiască convenţiunile. Bismarck vrea să înlăture, cu
orice preţ, amestecul străin. Problema germană se poate soluţiona
fără imixtiune străină, numai graţie precipitării evenimentului înco­
ronării, prin unitatea repede înfăptuită.
Bismarck se găseşte în culmea unei puteri nebănuite încă, a cărei
consecinţă politică - în afară de victoria repurtată asupra Franţei -
numai el este în măsură s'o înţeleagă. Militarii - după cum le pre­
scrie datoria - gândesc numai milităreşte, regele numai din punct
d e vedere prusian, iar prinţul moştenitor visează de mult după
fast împărătesc, se documentează asupra giuvaerurilor coroanei
Habsburgilor, vede evenimentele în desfăşurarea lor teatrală. Toată
răspunderea politică apasă asupra lui Bismarck. Şi această răspun­
dere nu este birocratică şi abstractă. A fost dorinţa lui înfocată
timp de două decenii. Acum aude cum «foşneşte mantia lui Dum­
nezeu dealungul evenimentelor » şi vrea să se repeadă ca «să pună
mâna pe pulpana acestei hlamide ».
«Puterea prin ea însăşi nu contează », scrie Ranke, « ea nu este
decât o unealtă, a cărei valoare depinde de scopurile la care este
întrebuinţată, sau de modul în care te serveşti de ea».
Cu toate acestea, Bismarck nu dispune în mod absolut de pu­
tere, nu poate să comande direct, are voe să şoptească numai, nu
poate să proclame legi, din propia lui voinţă, ca Napoleon după
Austerlitz sau Lenin la institutul Smolny. Este silit să lupte pentru
fiecare măsură nouă. In misiunea lui istorică cea mai înaltă, după o
serie neaşteptată de succese, rămâne legat de ierarhie. Cancelarul
este servitorul regelui său şi curtezanul involuntar a două duzini de
suverani. El, care crease puteri, doreşte puterea din tot sufletul şi
vrea s'o strângă la piept. Cum nu-şi poate ajunge scopul, este co­
pleşit de măreţia creaţiei sale, de care nu se poate atinge, şi oftează
ca cel din urmă nenorocit: « . . . de aşi avea vreodată numai pentru
cinci minute puterea, să spun : asta mi-e porunca, aşa se va face,
şi nu altfel».
Nu ese din camera lui ore întregi, vrea să facă totul singur : po­
litică internă, externă, prusiana; are grije de presă şi evită intrigile
reale sau imaginare. Şefii de resert ai statelor aliate se înfăţişează
înarmaţi cu «drepturile lor rezervate », privilegii fiscale, legi asupra
berei, rachiului, hameiului sau marţului, chestiuni de cocarde şi
insigne, cereri de n.turalizări şi colonizări. Refuzul solicitărilor par-
ticulariste poate ofensa multe susceptibilităţi. E apoi neveit să-şi
tiagă firele prin urechea stiâmtă 3 acelor vanităţi, chiar atunci când
pacientul ar fi gata să strige : « Ce-mi apasă oare pieptul, de nu-rri
pet trage răsuflarea?»
Temperament sanguin, el trebue să-şi descarce mâni»: după
cină, blestemă lumea şi pe Dumnezeu sau spune palavre, de parca
ar fi venit dela vânat.
Temperatura războiului îl întărâtă nu numai contra inamicului,
ci şi împotriva anturajului său. In timpul războiului, regele îşi aplescă
urechea mai de grabă spre generalii săi, decât spre cancelarul civil.
Bismarck se amestecă în treburile armatei, cere să i se explice ele­
mentele strategice ale campaniei; critică planurile lui Moltke, con­
testă comandamentului destoinicia iniţiativei. Aceste divergenţe au
motivele lor obiective : nici un manual nu prescrie cum se pot deo­
sebi, cu preciziune, în timp de război, măsurile care trebuesc luate
de militari, de acelea care sunt de competenţa oamenilor politici.
Politica, în totalitate ei, revine cancelarului imperiului. Moltke
s'a supus acestei evidenţe şi a suportat cu o răbdare afectuoasă, cu
•nobleţă lui înăscută, toate accesele temperamentului lui Bismarck.
Orice rezistenţa împotriva războiului, total şi nelimitat, îl înfuria
până la inconştienţă. Voia să deslănţuiască numai teroare împotriva
întregii populaţiuni franceze, purta doliu după fiecare parizian ne­
executat care a încerc ît să treacă linia fortului, pentru a culege
câţiva cartofi de pe câmp, după cum îi părea rău de fiecare franc­
tiror neîmpuşcat, fiecare sat neincendiat din care şuerase încă un
glonte franţuzesc.
Nu e nevoe, pentru aceasta, să acordăm lui Bismarck circumstanţe
atenuante : cunoştea şi dogma « umanităţii»: cu cât mor mai mulţi
oameni, cu atât rămân mai puţini. In război nu-1 putea interesa
acest adevăr uşor de controlat, ci numai desfăşurarea operaţiunilor.
Tocmai pentru:ă voia să cuprindă în mâna lui întreaga condu­
cere a războiului, trebuia să fie chinuit de toate furiile unei hotărîri
fără îndurare.
Deşi plin de mânie, Bismarck nu era totuşi ameţit de sânge.
Nu înţelegea ca, prin divagaţiuni filosofice, să scuze nenorocirea
generaţiei sale şi să lase moştenire urmaşilor săi, o perfecţiune do­
bândită cu sacrificiul celor care mureau pe tâmpul de luptă. Nu
voia, după război, să-şi asume rolul providenţei; nu voia să împo­
dobească victoria cu locuri comune morale; nu voia să se proclame
judecător al lumii. « Opinia publică » scrie el, « cere ca, în conflictele
dintre state, învingătorul să judece pe învins, după codul moralei...
Această dorinţa este însă cu totul nejustificată: a proceda astfel
înseamnă a nu ne da seamă, întru nimic, de natura politicei, în care
nu au ce căuta noţiunile de pedeapsă, răsplată sau răzbunare. Astfel
«'ar falsifica firea politicei. Politica n'are nici dreptul, nici datoria
să ia locul judecătorului; în toate împrejurările^trebue să-şi pună
exclusiv întrebarea: în situaţia de astăzi, care sunt interesele ţării
mele şi cum pot sluji mai bine aceste interese?...»
Astfel vorbea Bismarck o lună după Sedan.
Greutatea problemelor pe care avea să le rezolve, nu izvorau numai
din război şi din unitatea imperiului, ci mai ales din conducerea
acestui imperiu. Cine urmează să conducă ţara unită: Prusia sau
noul organ de conducere creat? Nu era această problemă de natură
să pună în discuţie, însăşi temelia unităţii germane? Bismarck simţea
că unitatea în legiferare, în armată şi în diplomaţie, cu greu dobân­
dită, era definitivă. Poate tocmai de aceea n'a soluţionat destul de
limpede problema conducerii. Timp de şaptesprezece ani, cât a fost
cancelar şi cât era nevoe să-şi afirme voinţa, s'a sprijinit alternativ,
când pe Prusia, când pe Reich, după cum reclamau împrejurările
interne. Lupta pentru hegemonie între Prusia şi Reich s'a men­
ţinut şi după moartea lui şi a pricinuit multe necazuri urmaşilor săi.
La Versailles, evitase formulări precise în tratatele încheiate cu sta­
tele germane. Prin această lacună el transmite urmaşilor săi o boală
cronică : conflicte de competenţă între Reich, Prusia şi celelalte state
germane, care dădeau naştere la exagerate pretenţiuni prusiene ale
birocraţiei atotputernice. Administraţia şi conducerea statului, com­
plicate prin însăşi natura lor, deveneau şi mai complicate. Cel mai
strălucit tip de funcţionar se măcina în labirintul problemelor de
competenţă, de care ţinea prestigiul fiecărui stat în parte. Maşinăria
complicată a Reichului putea funcţiona bine atât timp cât era stră­
bătută de sistemul nervos a lui Bismarck. Imperiul depindea de gutu­
raiul şi de tuşea unui muritor. Graţie calităţilor lui Bismarck, se
împleticiră în jurul postului de cancelar multe chestiuni de tact,
care nu se pot învăţa. Cancelarul trebuia să perceapă situaţii care nu
puteau fi înţelese din referatele funcţionarilor, trebuia să aibă o struc­
tură mentală care să reacţioneze la lucruri dorite şi negândite de alţii.
Ministerul căruia îi revenea să menţină relaţiile între diferitele state
germane era tot atât de complicat ca şi ministerul de externe.
Bismarck era convins că numai el este la înălţimea evenimentelor.
Făcea funcţie de paratrăznet; era singurul ministru responsabil,
îşi comandase câteva perechi de cisme de cancelar şi credea că toţii
urmaşii lui aveau să aibă acelaşi picior. Competenţa lui se supra­
punea competenţei imperiului. El este preşedintele « Bundesrat »-ului,
care înlocucşte guvernul imperiului şi cuprinde pe reprezentanţii
celor douăzeci şi cinci de state aliate. Toate decretele şi dispozi-
ţiuniîe împăratului necesită semnătura lui Bismarck. El cumulează
atribuţiunile întregului cabinet, pe deasupra aceea de prim-mi-
nistru, căci miniştrii nu sunt, în definitiv, decât şefi de resort şi
secretari subalterni ai cancelarului.
Bismarck n'ar fi putut înfăptui unitatea imperiului, dacă n'ar
fi fost susţinut de burghezia germană.
Burghezia depăşise de mult etapa idilică. Ea alungase toate
formulele vechi, le înlocuise prin altele nouă; era pătrunsa de ideea
de progres a timpului. Tinerii cocardieri paşoptişti au ajuns bărbaţi
liniştiţi, care, dacă nu vorbesc de baricade, consideră totuşi dezbi­
narea germană pe de-o parte ridicolă, pe de alta ruşinoasă. Pătura
celor mai avuţi, din toate statele germane, arată multă dragoste co­
roanei imperiale. Acest sentiment era alcătuit din interese, idealuri
şi visuri de unire.
Bismarck conta pe această burghezie şi vedea în ea temelia stă­
pânirii ; cu ajutorul ei nădăjduia să dea o strălucire nouă institu-
ţiunilor de stat şi conservatorilor.
El ştia că Imperiul nu poate fi condus după metodele după care
se administrează moşiilor dela răsărit de Elba şi voia să apropie
pe aceşti garanţi ai stabilităţii prusiene de noua minoritate însem­
nată a veacului al XlX-lca - de intelectuali. El scrie: «Indispu­
nerea masseîor supuse poate produce o criză acută, pentru care
avem leacuri, în schimb, indispunerea minorităţii culte poate pro­
voca o boală cronică al cărei diagnostic e greu şi a cărei vindecare
e lungă. Şi de aceea, după mine, lucrul de căpetenie este educaţia
şi starea de spirit a claselor culte din fiecare stat». Cu toate că nu
era în stare să vorbească limba noilor veniţi, nici să le înţeleagă men­
talitatea, totuşi încredinţează burghezilor posturile cele mai impor­
tante, prin care statul să poată fi influenţat de viaţa economică. In
350 KEVISTA FCXDAŢIIL0E BEGALE

politica internă, cei mai apropiaţi colaboratori ai săi au fost acei

ce aveau legături strânse cu cercurile financiare, prin al căror canal
trebuiau să curgă capitalurile private.
Simţea că hotărîrea trebue luată repede. Tocmai el, care a fost
cel mai aprig duşman al democraţiei, el care avea în urma lui un
deceniu de luptă împotriva parlamentarismului, el, acel «Junker
trăznit», care după toate regulile logice este cel mai puţin indicat
apărător al ideilor liberale, se întâlneşte cu burghezia în jungla inte­
reselor economice.
El făgădueşte un imperiu tare şi naţional-liberalii văd prin sma-
ragdeîe coroanei: comerţ liber, piaţă internă liberă, moneră şi drept
unitar, reprezentare puternică în străinătate a intereselor lor.
Când un conservator îi aruncă epitetul de trădător, greu de
înconjurat în vâltoarea luptelor politice, el răspunde: « In fond,
distrugerea formelor vechi este un act mai conservator decât men­
ţinerea stării de dezbinare ».
Pentru viaţa germană este caracteristic faptul că prestigiul can­
celarului, al cărui caracter nu înclina către compromis, constă toc­
mai în compromisele sale politice, care i-au supravieţuit de altfel.
Burghezia mai ceruse odată, în tinereţea ei, coroana imperială:
în 1848. Pe vremea aceea, fratele actualului suveran prusiano-german
considera această dorinţă a supuşilor săi drept o încercare de a mitui
baricadele, şi numea coroana o «coroană porcească ».
Acum în 1871, nimic nu mai aminteşte acest trecut.
Şi de aceea burghezia intră cu spatele încovoiat, în noul impe­
riu german.
Delegaţii Reichstagului Germaniei de nord, care pornesc la Ver-
sailîes să roage pe Majestatea Sa a accepta coroana imperială, sunt
primiţi ca slugile admise în salon să felicite pe stăpân de anul nou.
In 1848, revoluţionarii unirii, care doreau coroana imperială, cereau
ca împăratul să renunţe la comanda supremă asupra armatei. Parla­
mentul hotărîse ca toate contigentele statelor aliate să depună jură­
mântul de credinţă regentului. Regent era Arhiducele Johann de
Austria - astfel încât armata prusiana ar fi fost sub autoritatea lui
imediată, şi nu sub aceia a unui Hohenzollern. Aceasta ar fi însemnat
nu numai detronarea regilor prusieni, ci şi a istoriei prusiene. Căci
înainte de toate, istoria acestui stat este o istorie militară, iar armat,
firul conducător deaîungul evenimentelor.
Acum nu mai este vorba de asemenea pretenţie. Regele Prusiei
nu numai că rămâne generalisimul armatei prusiene, ci devine şi
căpetenia armatei germane: ministrul de război al Prusiei devine
un organ al imperiului.
Tot ce se grupează în jurul burgheziei germane - şi în 1870, abia
un sfert Ia sută din populaţie - industriaşii, comercianţii şi acoliţii
lor - merită acest nume: marea massă a meseriaşilor, a ţărănimii,
plătesc cu o înfrângere politică, realizarea celei mai înalte năzuinţi i
unirea. De acum înainte ei recunosc în armata prusiana pe apără-
 torul stabilităţii, a prestigiului naţional nestingherit. Prestigiul pu­
terii, comanda supremă a armatei, păstrează regelui adepţi, care dela
începutul secolului al XVII-lea alcătuise o unitate de luptă, printr'un
jurământ de credinţă şi care pentru uzul lor, stabiliseră un ritual
al nobleţei, până în cele mai mici amănunte ale vieţii lor particulare.
Burghezia preia multe din patrimoniul de idei ale armatei. Tipul ei
ideal nu se va desvolta din propriul ei caracter, ci din acela al în­
vingătorilor săi. Acest proces sufletesc nu-şi găseşte expresia nici îr*
tratatele de sociologie, nici în prevederile constituţiei, ci în construc­
ţia abstractă şi internă a evenimentelor şi a situaţiilor politice.
Monarhia conservatoare prusiana, puterea ei care revoluţionase
Germania, fără să-şi piardă câtuşi de puţin individualitatea ei con­
servativă, îşi are origina în legătura ei cu armata.
«In Prusia » spune Bismarck «revoluţiile se fac numai de regi»»
Comanda supremă necondiţionată a monarhului asupra armatei,
liberă de orice influenţă parlamentară - iată preţul pe care patidele
burgheze l-au plătit lui Bismarck pentru Unire.
Imperiul german avea să păstreze caracterul militar al momen­
tului în care se născuse. Conducătorul imperiului, care avea îndato­
rirea să îndrumeze aceste calităţi spre curentul politicei generale,
şi însărcinarea să facă elastice aceste resorturi gigantice de război
şi să le subordoneze scopurilor unei vieţi naţionale comune, căruia
i se încredinţase misiunea de a armoniza spiritul legilor scrise şi ne­
scrise - acest conducător le-a putut îndeplini pe toate, numai o sin­
gură dată: atât timp cât s'a numit Contele Bismarck.

VALERIU MARCU
 NIETZSCHE Şl WAGNER

Toţi cei care au fost fascinaţi de personalitatea şi de cercul ideilor

lui Frederic Nietzsche s'au oprit asupra unui pasaj caracteristic
din cartea indispensabilă pentru cunoaşterea vieţei lui, carte scrisă
cu pietate naivă şi sinceritate de sora sa, Elisabeta Foerster Nietzsche.
Iată pasajul mult citat: « Intre ţin ându-se într'o zi cu unul din disci­
polii săi asupra tendinţelor noi în literatură, fratele meu spuse :
«nu înţeleg mania ce îndeamnă pe romancieri să ia mereu ca unic
subiect al povestirilor lor iubirea, o temă care a devenit atât de plicti­
coasă, de mult ce a tot fost întrebuinţată! »
— Dar, răspunse tânărul, nu e oare din pricina că iubirea este
singura pasiune care dă loc la atâtea conflicte şi atât de tragice ?
Atunci, fratele meu exclamă cu o vioiciune cu totul deosebită :
t — Ce greşală! Prietenia, de pildă, dă naştere în suflete, ace­
loraşi conflicte şi într'un grad mult mai înalt. La început e atracţia
/reciprocă întemeiată pe impresia unei comunităţi de gândire, apoi
(fericirea de a se simţi unul al altuia, cu admiraţia şi adorarea mu-
{tuală ; apoi, o neîncredere, o bănuială crescândă lasupra valorii prie-
| tenului; certitudinea că va veni ziua despărţirii, teama totuşi de a
\nu putea îndura despărţirea; fără să mai număr alte mii de chi-

Tânărul discipol parcă rămase încremenit şi puţin convins.

« Fără îndoială, adaogă sora lui Nietzsche, lui nici măcar nu-i trecea
prin gând că cineva putea fi însufleţit de o prietenie atât de pa­
sionată ».
Putem crede astăzi, când suntem în posesia mai multor documente
biografice, că Nietzsche vorbea din experienţă, şi că experienţa privea
cursul legăturilor lui cu Richard Wagner. Dacă istoria acestei dra­
goste şi a acestei duşmănii, tot atât de acute, între doi din oamenii
cei mai reprezentativi ai veacului lor, ni se pare de un interes extrem,
nu e numai pentru mărturia psihologică a unor individualităţi supe­
rioare, ci mai cu seamă pentru nesfârşitele lumi de idei ce erau
desbătute, ce se împreunau sau se respingeau între amândoi. Dacă
Nietzsche a avut una din minţile cele mai ascuţite, dacă a cuprins cu
unghiul lui de vedere, orizontul intelectual cel mai larg, dacă filo-
zofia lui, dărâmătoare de idoli şi creatoare a unor valori noi, a avut
şi are încă atâtea virtualităţi, nu trebue să uităm că mai toată această
filozofie, mai toată evoluţia acestei gândiri a fost condiţionată, după
propria lui mărturisire, de fenomenul Wagner. Fără Wagner ca
impuls, ca reactiv, Nietzsche nu ar fi fost Nietzsche, şi o repetăm,
nu spunem aceasta noi, ci a spus-o el însuşi.
Perspicacitatea, puterea de sinteză, a filozofului poet, a fost ca un
precipitat care a coagulat, aş zice : a cristalizat (dacă nu mi-ar fi
teamă de inexactitatea metaforei chimice) mai limpede şi mai conştient
concepţiile destul de nebuloase ale lui Wagner, căci Nietzsche, de par­
tea lui, 1-a revelat pe Wagner lui Wagner.
Nu trebue să ne mărginim a considera pe autorul Tetralogiei,
al lui Tristan şi al lui Parsifal ca pe un simplu muzician. Avea de-
altminteri onoarea să fie privit numai ca atât; purta ambiţia de
reformator, nu numai al muzicei, dar al tuturor artelor şi chiar al
moravurilor, iar mintea-i neliniştită şi răscolitoare propunea soluţii
pentru a ccnjura ceea ce, împreună cu prietenul despre care ne între­
ţinem azi, numea : decăderea Europei.
Amândoi au fost urmăriţi tiranic până la obsesie, până la manie,
de dubla preocupare a degenerescentei şi a regenerării umane,
îmbrăţişaţi o clipă pentru susţinerea aceloraşi păreri, au ajuns să se
strângă cu duşmănie până la înnăbuşire, când evoluţia divergentă
a ideilor lor i-a îndemnat să ia drumuri protivnice.
In a> est curs de amplificare şi de procreare continuă a gândirii
lor, nu se poate vorbi de consecvenţă. Fiecare a fost mânat de expe­
rienţa lui proprie şi noi n'avem dreptul să suspectăm pe nici unul
de nesinceritate, atunci când schimbau vizibil de metodă, de ţintă,
de ideal, în căutarea dureroasă a adevărului.
Dar dedesubtul unirii lor prime şi apoi a încaerărilor finale, nu
e numai ideologia. La lumina documentelor ce au început să fie
date la iveală, a mărturisirilor unor contemporani ce au putut să se
informeze chiar dela origine, ca Hans Bellart, autorul unei cărţi despre
tragedia prieteniei între Nietzsche şi Wagner, din sugestiile ce ni
le aduce publicarea recentă a unor scrisori inedite, ni se pare a între­
zări şi temeiul unei rivalităţi, şi al unei desamăgiri omeneşti, vai! prea
omeneşti. E chipul Arianei, care pluteşte peste prietenia şi duşmănia lor.
Cine e enigmatică Ariana? Ce este ostrovul mitic şi simbolic,
Naxos ? Naxos, care ca un leit motiv revine mereu în opera lui Nietzsche,
luminiş pierdut în nesfârşitul mărilor, evocat din antichitate, prin
valurile vremurilor, de vraja poetului filozof; Naxos, unde se întâlnesc
Teseu, Dionysos şi Ariana. Azi am avea puternice motive să credem
că Teseu e Wagner, că Dionysos e zeul cu care Nietzsche s'a iden­
tificat până la urmă, iar Ariana e Cosima, fiica lui Liszt, întâia soţie
a lui Hans von Biilow, a doua soţie a lui Wagner. Ariana în visul
dionysiac al lui Nietzsche e mireasa lui mistică. Iar Naxos, insula
unei împliniri supra-omeneşti, a revelaţiei depline, putea să fi existat

s
odată, cel puţin ca viziune, în Elveţia, la adăpostul depe ţărmul la­
cului Celor Patru Cantoane, la Tribschen.
Iată prilejul să evocăm în acest liniştit peisaj alpestru, de
munţi, de păduri şi de ape, întâlnirea celor trei protagonişti ai unei
drame ideologice şi, fiindcă e vorba de supra-oameni, ai unei drame
supra-umane. In lunea Rusaliilor din anul 1869, un tânăr profesor
de filologie al Universităţii din Basel se prezintă la vila în care lo­
cuiau soţii Wagner. Cu o zi înainte, nu reuşise să fie primit; auzise
numai dela poartă câteva acorduri ale maestrului, acorduri în care,
mai târziu, avea să-şi amintească pasajul din actul al III-lea al lui
Siegfried, purtând cuvintele semnificative pentru noi: « M'a rănit
acela care m'a deşteptat». Şi într'adevăr, când discipolul fervent,
iluminat cu atâta înţelegere şi cunoştiinţe, cu sensibilitatea lui fremă­
tătoare intră în intimitatea soţilor Wagner, începu o convieţuire
spirituală care pentru Nietzsche a fost ca o deşteptare nouă la viaţă
a personalităţii lui intelectuale.
Contactul căutat cu Wagner, infinitele sugestii ce se iveau în
apropierea lui îi dădeau posibilitatea să se reveleze, să se realizeze
el pe sine însuşi, ca să întrebuinţăm formula lui. Ce-1 mânase către
artistul şi revoluţionarul pribeag, care-şi găsise în sfârşit un adăpost
pacinic unde urma să lucreze pentru încheerea şi împlinirea operei
sale renovatoare? Aveau în comun cultul unei arte a viitorului, me­
nită să joace un prim rol etic şi estetic, în viaţa socială : arta care
să educe, să regenereze, să solidarizeze omenirea, în vederea scopu­
rilor sufleteşti celor mai înalte ; arta menită sa ridice făclia valorilor
spirituale din mâna slăbită a bisericii şi să ţie locul religiei.
Se inspirau amândoi dintr'o îndoită admiraţie ce o aveau pentru
un precedent din antichitate şi anume tragedia greacă ; apoi din filo­
zofia lui Schopenhauer, maestrul comun care dădea locul preeminent
artei.
Arta, mijloc de cunoaştere, arta, oglindă a străfundului din taina
sufletului omenesc, cea care-i revelează esenţa şi Destinul, prin
vecinicie, viziunea intuitivă care, sub valul reprezentării sublimate
a fenomenelor, atinge tărâmul Ideilor eterne, arta ce pe deasupra
vieţii reale crează visul mângâetor, visul ce duce la anihilarea eului
în contemplaţia senină, uitarea, Nirvana. Dar între toate ramurile
ei, muzica e cea mai curată, cea mai direct expresivă. Ea nu are nevoe
de haina materială pentru răsfrângerea adevărurilor firii, ea e cea
mai puţin contingenţială. Ea vorbeşte nemijlocit; însăşi «voinţa »
vieţii se exprimă prin ea.
Şi aici Nietzsche face legătura între geniul muzicei şi cel al tra­
gediei antice. Cel dintâi, el aruncă în circulaţie această mare şi ori­
ginală idee, că tragedia s'a născut din geniul muzicei - la origine
sunt corurile ei, în care la început figurau satirii lui Dionysos,
şi comentarul lor cântat este expresia fondului permanent de re­
flecţie al înţelepciunei populare, al experienţei colective.
Nietzsche, după Schopenhauer, proslăvea tragedia ce face să se
cupă vălul cu care« Maia », amăgirea vieţii caută să ne înşele. Tragedia,
operă culminantă, ce ne arată nesecata nenorocire a omului, « triumful
necesar al absurdităţii viclene, stăpânirea neobrăzată a hazardului,
înfrângerea necesară a celui drept ».
Scopul tragediei este tocmai « să ne arate această jertfire a celei
mai nobile umanităţi, Ursitei ce stă la pândă. Spectatorii ei vor fi
poate mâine victimele aceloraşi iluzii fatale ale Maiei. Spaima stă
ascunsă în căminul tuturor lucrurilor. Această purificare prin sufe­
rinţă, în care mor eroii, cum n'ar stinge oare şi voinţa noastră, a celor
ce privim martiriul lor? Voinţa e doar moartă în ei de bună voe şi,
prin abnegaţia lor,« ei devin mari în ochii noştri». (După Ch, Andler,
Les Precurseurs de Nietzsche).
Teoriile lui Wagner îşi găseau un minunat compliment, un lă­
muritor prestigiu în fulguranta descoperire a lui Nietzsche. Autorul
Tetralogiei, operă în care mitul şi Destinul jucau un rol atât de co­
vârşitor, se socotea doar ca un moştenitor al tragicilor greci. El
aspira să dea lumii moderne un teatru asemenea celui grec. Un
teatru care să vorbească solemn şi festiv mulţimii şi s'o lumineze
asupra făpturii şi ţelurilor ei. Un teatru sintetic şi în sensul că va
uni poezia, plastica, dansul şi muzica. Dar oricât ţinea Wagner să
fie un cap universal, un realizator egal în toate domeniile creaţiei
şi ale teoriei artistice, latura lui tare, nemărturisitâ, era tot muzica.
Nietzsche îi venea cu acest ajutor - tragedia veche - reînnoită de
geniul modern sub egida muzicei. Nietzsche se înflăcăra pentru oda
bucuriei obşteşti a lui Schiller şi Beethoven, odă în care vedea pre­
vestită marea unitate sub semnul de solidaritate al entuziasmului
dionisiac.
Beethoven exclamase altădată.
«Sunt Bacchus, care aduce în dar oamenilor nectarul divin ».
Şi Nietzsche era în căutarea modernului Dionysos. A crezut la început
că-1 găseşte în Wagner. Un farmec nespus răspândea pentru el vră­
jitorul acesta. De partea lui, maestrul bătrân simţea tot aportul de
credinţă capabilă să fie tradusă în faptă ce i-1 aducea tânărul iniţiat.
Nietzsche corespundea imaginii factice a adolescentului german
în care Wagner îşi pusese doar toată nădejdea. Din nesfârşitele con­
vorbiri ce le-au avut la Tribschen se iscară acele cursuri făcute la
Universitatea apropiată din Basel - pe care Nietzsche le strânse
într'un volum ce apăru în 1872 sub titlul de : Die Geburt der Tra-
goedie aus dem Geiste der Musik.
Editorul acestei cărţi ce făcu scandal era şi cel al lucrărilor lui
Wagner, care i-o şi recomandase. Acesta din urmă e deci cel ce a
dat putinţa cea dintâi de afirmare tânărului sau discipol. E un act
de generoasă înţelegere, dar şi de interes propriu, bine priceput.
Filologii germani atacară cumplit ceea ce li se părea o erezie a tână­
rului universitar corupt de wagnerianism.
Willamovitz-Moellendorf scrise cu acest prilej împotriva lucră­
rilor lui Nietzsche două broşuri violente pe care, mai târziu, le re-
gretă. Răsunetul în lumea academiilor fu aşa de mare, că un student
nu mai voi să se înscrie la facultatea din Basel, unde profesa «un
eretic ca Nietzsche ». Ce era atât de revoluţionar în opusul profesorului
incendiar ? Faptul că acesta explica tragedia greacă prin conjunctura
celor două spirite contrarii: Apollon şi Dionysos ?
Apollon - zeul luminiş al contemplaţiei senine, obiective şi
crude, ordonatorul formelor plastice - şi Dionysos - acel simbol
al puterilor obscure şi universale, ce fructifică şi se reînnoesc mereu ?
Pesimismul afirmator al lui Nietzsche care identifică la Greci, contrar
tuturor părerilor curente până atunci, adâncul fior tragic, groaza ce-i
cuprindea în faţa vieţii reale pe care o găseau suportabilă numai în
viziunile înalte ale artei? Revolta opinia universitară, paradoxul că
decadenţa umanităţii elene începe cu optimismul lui Socrate şi Platou
- şi cu drama fără fond tragic adevărat a lui Euripide ?
Desigur aceste idei pasionate puteau biciui la întâia lor înfăţişare
opinia făcută. Dar nu acestea erau temeiul ostilităţii, ci « origina
tragediei» a scandalizat fiindcă apăru ca un manifest în onoarea
lui Wagner, protagonistul ideilor unei arte neacceptate încă. Con­
cepţiile acestuia păreau pronate cu o strălucire primejdioasă. Lumea
nu vedea că în timpul când prozeliţii lui Wagner, în cap cu maestrul,
luau ferventa apărare a tânărului filolog transformat subit în splendid
exponent al cauzei lor, acesta din urmă presimţea deja începutul
unei despărţiri sufleteşti între el şi inspiratorul său.
Nietzsche evoluase repede. El văzuse în Wagner pe revoluţionarul
dela 1848, ridicat împotriva societăţii. Şi Wagner, după ani de luptă
şi pribegie, îşi consolida oarecum o fericire oarecum burgheză, prin
protecţia oficială a unui Rege îndrăgostit de el şi de arta lui. Pesi­
mistul schopenhaurian şi ateu din Wagner se convertea în optimist
creştin. Cel care cântase o umanitate tânără, voioasă, spontană, simbo­
lizată în eroul supra-om Siegfried, apologistul dragostei libere, începea
să dea semne de abdicare, de renunţare, de resemnare. Aspectul
psihologic pe care-1 lua figura zeului schopenhaurian Wotan, cel
cu negaţia finală a voinţei de a trăi, era caracteristic.
In timpul războiului dela 1870, Nietzsche împărtăşise numai o
clipă entuziasmul patriotic al perechii Wagner. Aşteptase câtva
timp reînnoirea promisă în preajma luptei, de Germania tânără împo­
triva lumii bătrâne, aşa zisă «franco-iudaică ». Dar toate aşteptă­
rile nu i se împliniră. Din victoria lor, Germanii nu făcură nimic.
Convenţia, filistinismul, optimismul greoi, degenerescenta se instalau
mai puternice, mai satisfăcute, şi dintre satisfăcuţii care voiau să ardă
Parisul, care proclamau triumful «culturii » învingătorului, al po­
porului celui mai tare, deci celui mai demn de biruinţă - dintre
aceşti corifei ultra-naţionalişti, era şi Wagner cu soţia sa. Acesta să
fie « Messia » naţiei germane, care va reîntrupa geniul grec şi va da
formula regenerării ?
Şi apoi e sigur oare că acea « cultură germană ar putea birui vechea
civilizaţie franceză ? » Moraliştii francezi îşi exercită o luminoasă în-
râurire asupra lui Nietzsche. Din ce în ce mai lămurit asupra lui
însuşi, i se pare că în propaganda reuşită ce a făcut-o wagnerianismului,
în noua religie care începe a se răspândi în tineret, partea leului,
partea cea mai bună, îi revine lui. - Wagner i-a servit ca exponent. -
Wagner e oarecum creaţia lui. II iubeşte încă fierbinte ca om - dar
îi vede neajunsurile de tot felul şi i se pare că-1 domină. Zilele dela
Tribschen, în care avu acea comoţie vitală ce 1-a ajutat să se realizeze,
nu le poate uita. Ii sunt mai scumpe ca orice în viaţă. Clipe adânci
şi rodnice.! Şi acea femeie virilă «de stilul cel mai înalt», fascinatoarea
lucidă, care a înfruntat o lume pentru a împărtăşi viaţa tovarăşului
ei, femeea fără de care desigur nervosul maestru s'ar fi scufundat -
care nu-i dânsa geniul conducător, îndreptarul în care şi el, Dio-
nysos, a simţit un geniu egal cu al lui?
Dânsa ordonează traiul soţului, ea răspunde pentru el - şi căr­
ţile, lucrările pe care i le dedică, Ea le pricepe, le preţueşte, le co­
mentează.
E aici locul să hazardăm o conjectură asupra caracterului parti­
cular al lui Nietzsche.
Acest om prodigios de inteligent, acest sensitiv crucificat vecinie
de viaţa cotidiană, pare să fi fost sfios în traiul practic, un delicat
ascuns, cu lirismul stăpânit, blând şi inofensiv în aparenţă, ca un
intelectual ce mânuia numai arme abstracte. Miop, cu o sănătate
şubredă ce-1 chinuia cumplit, fără ca el să exteriorizeze nici un fel
de suferinţă, mare singuratec care se lega cu atât mai mult de prie­
tenii şi de puţinii ucenici ce îi putea recruta, înţelegea totuşi să fie
urmat orbeşte în ideile lui îndrăzneţe şi cea mai mică neconformitate
a gândului celorlalţi i se părea intolerabilă ca o insultă gravă. Avea
siguranţa personalităţii lui excepţionale şi cerea această recunoaştere
fără s'o spună. Era mortificat de singurătatea, de neînţelegerea ce i-au
arătat contemporanii. Căci gloria lui, care, fără îndoială, va mai creşte,
e postumă. « Voi fi înţeles după viitorul război european», a exclamat
el cu o extraordinară dublă viziune profetică. Şi e locul să amintim
în această scurtă paranteză că el mai prevedea şi dorea ca spiritul
modern, democratic şi socialist, să ducă la o uriaşă revoluţie, cum e
cea din Rusia actuală - şi în urma cataclismului necesar, omenirea
să se reedifice sub stăpânirea unei noi clase selecţionate, de stăpâni
care vor aduce lumii valori noi, inspirate din propria sa filozofie,
în particular, din concepţia supra-omului, El, răzvrătitul împotriva
ascetismului, cântăreţul vieţii primejdioase, cum a putut fi iniţiat
în tainele ei? De sigur a cunoscut-o prin meditaţia solitară a uria­
şului şi a complexului său suflet. A avut şi acea viziune revelatoare
ce transfigurează şi dă o cunoaştere supra-naturala, misticilor, pro­
feţilor, sfinţilor.
Dar, dacă a cunoscut prin harul acesta sensul adânc şi grav al vieţii,
desigur experienţa traiului de toate zilele î-a lipsit. Călătorul acesta,
cu vederea scurtă asupra lumii exterioare, avea privirea întoarsă
toată spre iluminaţia lăuntrică. Şi de aceea Nietzsche nu este un
psiholog în cele mici. In cele mici, dacă voiţi, pentrucă el nu a pri­
ceput bine sufletul femeii. îşi închipuia că poate să seducă una din
aceste fiinţe capricioase prin prestigiul intelectului; dar, s'a mai spus,
o femee nu se cucereşte cu abstracţiuni.
Wagner, dimpotrivă, avea o uriaşă experienţă ; trăise în viaţa de
rând, se izbise de toate colţurile ei, o înfruntase, o împinsese şi fusese
învins rând pe rând. Şi apoi, acel prestigiu de farmec muzical, dio­
nisiac, pe care-1 proslăvea Nietzsche însuşi, altfel îl reprezenta nease­
mănatul simfonist, decât stângaciul profesor, cu muzica lui de vorbe.
Putea Cosima să ezite între ei? Ce dezamăgire pentru Nietzsche
când îşi dădu seama de mirajul în care se încrezuse, atunci când şi-a
închipuit că, şi în ochii ei, el va apărea până la urmă ca Dionysos
dominatorul şi că dânsa îl va urma ca femeia aleasă, în toate episoa­
dele vieţii sale sufleteşti. Dar Cosima se da acuma toată numai operii
soţului ei şi ea începuse să organizeze gloria din ce în ce mai oficială
a lui Wagner. De pe acum era preocupată sa l conducă pe fostul
r

olandez rătăcitor la limanul bunei cuviinţe convenţionale. Mistica,

oarecum ipocrită de la Bayreuth, începea să ia fiinţă. Autobiografia
lui Wagner, pe care o transcria dânsa, era extirpată de toate amănun­
tele compromiţătoare pentru integritatea caracterului lui Wagner.
Se spune că vorbele lui Wagner dela începutul povestirii vieţii lui:
« Sunt fiul lui Ludwig Geyer », au fost scoase, cu dela sine putere,
de Cosima. Ar mai fi încă 12 exemplare ale acestei ediţii prime, ce
nu se pot regăsi şi retipări. De ce a fost făcută amputarea aceasta?
Fiindcă Geyer, soţul al doilea al mamei lui Wagner, părea să fie evreu
de origine, şi atunci, cum rămânea teoria scumpă lui Wagner şi lui
Gobineau, a rasei pure ariene, degenerată prin amestecul sângelui
v
iudaic?
Tot astfel au fost scoase părţile cele mai înfiorate, ce pomeneau
despre legăturile lui Wagner cu diverse femei, în special cu Ma-
thilda Wesendock, modelul Isoldei lui.
întreaga ideologie revoluţionară ce făcuse din condamnatul la
moarte dela Dresda, un pribeag prigonit trebuia îndulcită, călăuzită
spre doctrina de stat a noului imperiu. Trebuia raţionalizată exploa­
tarea bunei voinţe entuziaste a regelui Ludovic pentru teatrul din
Bayreuth care începea a se clădi. Cosima, care fusese şi ea o femee
răzvrătită, ce ascultase numai de pasiunea ei şi părea că înfruntă pre­
judecata curentă, căuta şi obţinea acomodamente cu cerul credinţei
oficiale. Fiica lui Liszt, catolicul, trecuse la protestantism ca să îm­
brăţişeze religia soţului ei şi a Prusiei lui Bismarck - şi acum ea
îşi exercita o influenţă insidioasă asupra fostei libere cugetări a lui
Wagner.
Dar Nietzsche, am mai spus-o, rămânea duşmanul intransigent
al oricărei ipocrizii. Acest răsturnător al tuturor valorilor nu era za­
darnic un spirit liberat de tirania oricărei dogme. La serbările inau­
gurale din 1876 dela Bayreuth, el apăru ca invitat al lui Wagner.
Intr'însul dispăruse încrederea în idolul pe care-1 vestise Germanilor,
ca pe un factor determinant de reînnoire, culturală şi artistică. Dari
se părea ca triumful ideii, ce creştea vizibil în pietrele templului de
pe colina bavareză, era în cea mai mare parte şi triumful cugetării
sale personale. Şi acum vine momentul psihologic al rupturii, al marii
sfâşieri.
Trebue să înfăţişăm lucrurile aşa cum sunt, chiar dacă ar fi ca eroii
acestei expuneri să nu răsară într'o lumină din cele mai prielnice lor.
Cu 4 ani înainte, Nietzsche îşi luase rămas bun dela casa dinTribschen,
de care-1 lega amintirea unei fericiri pe care o presimţea apusă pentru
vecinicie.Familia se muta în Germania, care acum recunoştea înWagner
pe artistul ei împărătesc. Acesta lipsea, şi Nietzsche o găsi singură pe
Cosima în casa cu mobilele răscolite. Şi o mărturie ne spune că,
incapabil de a exprima în cuvinte desnădejdea pe care o resimte,
Nietzsche deschide pianul şi într'o improvizaţiune sfâşietoare revarsă
tot ce freamătă într'însul, tot dorul, toată suferinţa lui tăinuită.
In însemnările lui dela 1874, multă vreme inedite, deja îl judeca
aspru pe «gloriosul histrion », cum îl numea. Totuşi publică doi ani
mai târziu (şi veni cu ea la Bayreuth) o noua carte (Wagner în Bayreuth)
ce poate fi socotită şi acum ca cel mai perfect breviar wagnerian.
Nu voia încă să se desmintă pe faţa, deşi sfârşitul studiului se
încheia cu vorbele echivoce : «...Se va înţelege ce va fi Wagner pentru
poporul acela care va fi în drept să citească propria lui istorie în tră­
săturile caracteristice ale artei l u i . . . ceva ce nu poate fi pentru nici
unul dintre noi, nu profetul unui viitor depărtat, cum am fi ispitiţi
s'o credem, ci interpretul şi glorificatorul unui trecut».
Iată cuvântul insidios care poate răsturna totul: Trecut.
Nietzsche venind la Bayreuth se aştepta totuşi la o consacrare
egală în ceea ce-1 privea; şi atunci avu dezamăgirea catastrofică a
unei vanităţi poate îndreptăţite, în orice caz a amorului său propriu
atât de vulnerabil.
In cortegile de regi, de principi şi de fanatici, el trecu aproape
nebăgat în seamă. Abia în treacăt îl văzu pe Wagner, care lua în se­
rios ceea ce i se părea lui Nietzsche o comedie oficială exterioară.
Wagner se înclina în faţa măririlor pământeşti cu complezenţă de
parvenit şi-l trata pe genialul filolog ca pe un discipol meritos şi un
colaborator de a cărui fidelitate firească n'avea nevoe să se intere­
seze mai de aproape. Nietzsche plecă ulcerat în inimă ; reveni cu nă­
dejdea de a găsi o atitudine mai neatârnată, mai auto-ironică a lui
Wagner, dar maestrul pontifia tot cu mai multă solemnitate şi, la
închiderea festivalurilor, adresându-se întregii Germanii, rosti cu­
vintele pline de trufie : « Dacă voiţi o artă naţională, depinde de voi
acum s'o aveţi».
In toată lupta şi în toată biruinţa, Nietzsche se vedea socotit ca
un ostaş de rând pierdut printre ceilalţi. De atunci se accentua în el
acea pornire care-1 făcea să vadă semnele răufăcătoare ale decadenţei
tocmai în persoana şi în arta celui pe care-1 iubise atât. Wagnerianismuî
îl socotea ca o boală de care se vindecase. Era un stadiu pe care-1
depăşise. încă un pas şi el va arde ce a adorat.
Arta, cu viziunea ei, terapeutică? Mângâere, Frumosul, deasupra
realităţii? Nu, viaţa trebue privită, acceptată, sublimată bărbăteşte.
Vechiul pesimism schopenhaurian, părăsit.
De aci înainte, fiecare din lucrările lui cuprinde o suspiciune,
o invectivă din ce în ce mai străvezie împotriva celor dela Bayreuth.
Toate fulgerele le va strânge el în mănunchi abia după 12 ani în pam­
fletele celebre : Cazul Wagner şi Nietzsche contra Wagner.
Dar de pe acum, din anii aceştia, se arată el desgustat de conexiu­
nea între ceea ce numea el demagogia wagneriană şi evoluţia Germa­
niei imperiale spre democraţia utilitară. Ea nu ştiuse ce să facă din
biruinţa ei. Nu spusese el: «o mare victorie e o mare primejdie...
luaţi seama, victoria prosteşte!»? Totul începea să-i pară fals la
Bayreuth ; până şi muzica ce-1 vrăjea altădată i se părea de natură
puţin înaltă cu seducţia ei sexuală. Wagner în oraşul biruinţei sale
se asemăna cu Napoleon la Moscova. Era învins de sine însuşi. Şi
însemnările lui Nietzsche cuprind, ca un blestem, un păcat mortal
împotriva propriului său duh, atunci când afirmă că la urma urmelor,
o naţiune se interesează de lucrurile serioase. Ea trebue, după cuvin­
tele-i surprinzătoare, «sa ia în consideraţie influenţa crizei financiare,
incertitudinea generală a situaţiei politice, îndoelile ce se ridică
asupra direcţiunii destinelor ei».
. . . « A trecut timpul când lumea se pasiona pentru lucrurile
artei ca pe vremea lui Liszt». «Şi apoi, importanţa, artei aşa cum o
concepe Wagner, nu se potriveşte cu condiţiunile noastre sociale
şi cu desvoltarea pe care a luat-o munca ». v

Parcă ar vorbi un economist şi politician din Zilele noastre şi nu

nobilul apoliinian şi dionysiac. E o patimă care se 'năspreşte. Se mai
văzu odată la Sorrento, în Italia, cu antagonistul lui. Nietzsche era
în tovărăşia lui Paul Ree, un filozof evreu, nesuferit lui Wagner.
Intr'un peisaj minunat, se plimba pentru ultima oară cu fostul
său prieten.
Vrăjitorul muzician, cu farmece acum inoperante, simte rezerva
filozofului. Tăcere prelungită. In sfârşit, Wagner şopteşte : «Ce pri­
velişte propice pentru un adio!»*j Şi-i vorbeşte de Parsifal, cea din
urmă dramă muzicală, cununa şi apoteoza mistică a vieţii lui.
« Rezultatul unei experienţe autentice », afirmă Wagner.
— Penitenţă, renunţare la viaţă, - împăcare în sânul credinţei,
ascetism, castitate, înlăturarea păcatului original, izvor al tuturor
suferinţelor lumii, cultul milei, răscumpărare - răscumpărarea ce-1
urmări mereu pe cel care 1-a creat pe Olandezul rătăcitor, pe Tann-
hăuser, pe Tristan, pe Siegfried şi pe Brunhilda.
La enunţarea acestor postulate neo-creştine, neaşteptate în gura
păgânului de altă dată, Nietzsche tresare - dar tace ca îngheţat.

1) Cf. Guy de Pourtales, Nietzsche en Italie, La Vie de Wagner,

Păcatul originar, mila, răscumpărarea, idealul clerical! Câteva luni
mai târziu, Wagner uimit la rândul său, primeşte cartea Omenesc,
prea omenesc, în care Nietzsche denunţă ceea ce numeşte el antica
superstiţie, în care proclamă « vanitatea oricărui ideal, laşitatea com­
pătimirii, adânca josnicie a simţămintelor ce trec drept cele mai
înalte ».
Drumurile lor se despart de acum pentru totdeauna. Nu se mai
văzură niciodată.
îşi mai trimeteau lucrările cu dedicaţii măgulitoare. Dar Wagner
răspunse cu amărăciune odată în « Foile dela Bayreuth », atacurilor
anti-creştine ale lui Nietzsche, veştejind, fără a-1 numi, «saturnalele
de gândire ale filologilor » . . . care analizează şi critică tot, fără a băga
de seamă că realitatea nu are nimic comun cu meschinele lor răutăţi ».
Iar doamna Cosima îl osândea cu mai multă asprime, într'o scrisoare
adresată surorii lui Nietzsche.
Acesta din urmă, până la sfârşitul vieţii, nu se putea apăra de
vraja muzicei lui Wagner. Dar o socotea ca un maleficiu, vătămătoare,
bolnavă, născută din febra unui om bolnav, bună pentru bolnavi,
degeneraţi şi isterici. El tindea să iasă din ceţurile germanice şi să
devină un mediteranean. Şi muzicei uriaşului dela Bayreuth, el îi
opunea cea a lui Bizet din Carmen.
Despărţiţi, fiecare îşi spune cuvântul din urmă în opere nemuri­
toare. Iată întâi evoluţia finala a lui Wagner cum se exprimă în
Parsifal, concepţiile religioase şi morale la care ajungea în asfin­
ţitul vieţii lui. Exilatul şi ateul dela 1848 avusese un ideal comunist,
omenesc şi terestru. Anticapitalistul, cum foarte bine îl defineşte
Bernhard Shaw, voia să pună capăt împărăţiei aurului. Tot după B.
Shaw, romanticul găsea un panaceu în triumful final al Iubirii - nu
al Iubirii aproapelui - ci al Amorului propriu-zis. Proslăvea pasiunea.
Cu Parsifal, totul se schimbă. Răscumpărarea se poate obţine.
Lumea, cum o spunea Schopenhauer, rămâne funciarmente rea.
Pentru filozoful pesimist nu era alta scăpare decât în moarte, în abdi­
carea totală a voinţei, în negaţia vieţii, în pacea Nirvanei. Autorul lui
Parsifal, dimpotrivă, ajunge a crede«că putem fi salvaţi chiar în viaţa
aceasta prin conştiinţa limpede a suferinţii şi 3 corupţiei universale ».
Acel care vede în voinţa egoistă, în dorinţa necurată, izvorul tuturor
relelor şi năzueşte din toate puterile sufletului să scape din păcat
şi din mizerie, acela poate, nu prin abdicarea voinţei de a trăi, dar
prin tr'un efort suprem şi desnădajduit al voinţei conştiente, să
omoare în el egoismul şi să se ridice la sfinţenie.
1
« Voinţa deci n'ar fi rea în sine şi omul s'a înrăit prin degenerare» ) .
Şi aci vine Wagner cu soluţiile lui, atât de mişcătoare şi de magnifice,
când sunt poetice şi muzicale, atât de copilăreşti, când sunt expuse cu
gravitate în scrieri teoretice. Cu drept cuvânt, Nietzsche şi-a putut
bate joc de cel care propunea ca remediu la degenerescenta actuală a
J
) Citat după H. Lichtenberger.
lumii, vegetarianismul, lepădarea de păcatul originar, castitatea şi
păstrarea sângelui arian.
Prin mila conştientă, prin renunţare, prin « conversiunea » voinţei,
prin aşteptatea « miracolului salvator », această atitudine se identifică
acum creştinismului şi Wagner isprăvea printr 'o arzătoare profesiune
de credinţă religioasă.
Iar Nietzsche care se îndrepta hotărît spre concepţia aspra şi cuce­
ritoare a tuturor bunurilor ce trebue să fie ale supra-omului, Nietzsche
care afirma cu optimism morala stăpânilor liberi şi puternici, deasupra
plebei imbecile şi laşe - nu credea în sinceritatea celui ce se « proster­
nase la picioarele Crucii » şi-1 dispreţuia, deşi continua să-1 iubească
şi sa plângă la auzul numelui său. Coincidenţă impresionantă. La
13 Februarie, când el pune punctul final la lucrarea lui de frunte
Also sprach Zarathustra, prin care-şi proclamă noua evanghelie
a eroului, a profetului, a sfântului, a supra-omului cum îl înţelege
el, Wagner moare la Veneţia în consacrarea unei glorii depline şi
împăcat în sine.
Până unde merge intransigenţa intelectuală a Iui Nietzsche faţă
de fostul său magistru, se vede într'o scrisoare a celui mai credincios
ucenic al său, alter-ego, acel Peter Gast - muzicianul ce-i împăr­
tăşea gândurile cele mai tainice. Scrisoarea a văzut lumina tiparului
abia acum vre-o câteva luni, în «Berliner Tageblatt» şi iată cum începe :
« Dacă mă întrebi ce cred despre moartea lui Wagner, îţi voi
spune că o socotesc o binefacere. Un mare număr de oameni dotaţi
sunt ruinaţi prin wagnerită, prin imitaţia sentimentelor şi gândurilor
wagneriene ». Iar Nietzsche urma, în fiecare lucrare nouă a lui, să de­
nunţe turpitudinile influenţei dela Bayreuth, şi' şe afirma din ce
în ce mai anti-creştin. Discipolul pesimist din vremuri al lui Scho­
penhauer îşi renega în mare parte magistrul şi în admirabilul lui
poem filozofic « Zarathustra » voia să canonizeze râsul - dansul -
voia bună. Orice îndrăzneală e permisă omului superior, Prometeului
deslegat. Şi întâlnim un fragment revelator ca acesta:

Die Welt ist tief

Und tiefer als der Tag gedacht,
Tief ist ihr Weh.
Lust - tiefer noch als Herzeleid:
Weh spricht: vergehl
Doch alle Lust will Ewigkeit,
Will tiefe, tiefe Ewigkeit!»

(Lumea e adâncă, mai adâncă decât a gândit-o ziua, adânca-i

durerea. Mai adâncă decât suferinţa inimii e bucuria. Durerea
spune : Treci! Dar orice, orice bucurie, voeşte adânca vecinicie).
Aceste versuri sunt săpate pe o piatră comemorativă dela Sils-
Maria, în Elveţia, lângă-St. Moritz, unde Nietzsche stătu câtăva
vreme şi concepu în parte capodopera sa şi una a întregii literaturi
germane : « Astfel vorbi Zarathustra ».
Imagini splendide, un stil condensat, de diamant, o gândire nouă
la fiece rând, efuziuni lirice străbat ca imnuri sonore paginile unice.
Iată începutul şi sfârşitul cântecului de noapte :

Nacht ist es: Nun reden lauter aller springenden Brunnen. Und
auch meine Seele ist ein springender Brunnen.
Nacht ist es: Nun erst e. wzchen alle Lieder der Liebenden. Und
auch meine Seele ist dos Lied eines Liebenden,
Ein Ungestilltes, Unstillbares ist in mir, - das will laut werden.
Eine Begierde nach Liebe ist in mir, die redet selber die Sprache der
Liebe...

Adică : « E noapte : acum vorbesc mai tare fântânile săltătoare.

Şi sufletul meu e o fântână săltătoare. E noapte : acum abia se trezesc
toate cântecele îndrăgostiţilor. Sufletul meu e şi el cântecul unui
îndrăgostit. Un neastâmpăr ce nu se poate linişti e în mine şi vrea
să fie auzit. Un dor de iubire-i în mine, ce vorbeşte el singur graiul
iubirii».
Traducere palidă şi fatal necredincioasă.
In capitolul din partea a 4-a «Der Zauberer », vrăjitorul (adică
R. Wagner) cântă bocetul enigmatic al Arianei ce se sfârşeşte cu
versurile :
« O komm zuriick
Mein unbekannter Gott! Mein Schmerz.'
Mein letztes Gluck» l

(Revino zeul meu necunoscut! Durerea mea! Norocul meu din

urmă!) Atunci Zarathustra îl loveşte cu toiagul şi-i strigă: « Taci,
actorule! Falsificatorule de monezi! Mincinosule, te recunosc doar
bine »! - Şi totuşi, când face pelerinajul Ia locurile sfinte ale amin­
tirii, din Tribschen, Nietzsche vorbeşte de Wagner şi de Cosima ca
de două fiinţe «pe veci pierdute, vecinie adorate». Emoţia lui e adâncă.
Sufletul îi e împărţit între ură şi iubire.
In « Morală şi Fisiologie », altă lucrare a lui, întâlnim un pasaj
umoristic semnificativ... Personajele : Teseu, Dionysos şi Ariana
sunt la Naxos. Nu ştiu ce îndrăzneală a rostit Dionysos, că Ariana
izbucneşte :
« Aber mein Herr, Sie reden Schweinedeutsch!
— Deutsch, antwortete ich, lassen Sie das Schwein weg, meine
Gottin ; sie unterschătzen die Schwierigkeit, feine Dinge deutsch
zu sagen! - Pe româneşte : Domnule, vorbeşti o nemţească de
porc. - Vorbesc nemţeşte, i-am răspuns! Lasă porcul, zeiţa mea!
Nu cântăreşti greutatea de-a spune lucruri subţiri pe nemţeşte!»
Din ce în ce, spiritul lui Nietzsche se făcea mai combativ. « Ger-
 mania nouă,» spiritul greoi, boala wagnerianitei, creştinismul erau
pentru el adversarii ce trebuiau striviţi de noua lui învăţătură.
In unul din aforismele lui apar iarăşi cele trei personaje citate mai
sus. Ariana zice : « Teseu devine absurd ; Teseu devine virtuos!
Teseu (adică Wagner) e gelos, Dionysos, ca zeu, nu. Acesta din
urmă spune : «Cum ar putea să iubească un Teseu ceea ce iubesc
eu în tine, Ariano?.. Ariano eşti un labirint! Teseu s'a rătăcit în
tine şi acum nu mai are firul. Ce-i mai foloseşte că nu 1-a mâncat
minotaurul? Ceea ce îl mănâncă e mai rău ca m i n o t a u r u l ! - M ă
măguleşti, răspunse Ariana, dar nu vreau să-mi fie milă când iubesc ţ
sunt obosită de compătimirea mea, în mine se prăbuşesc toţi eroii!
E cea din urmă dragoste a mea pentru Teseu şi îl prăbuşesc! »
Actul cel din urmă : Nunta Arianei cu Dionysos E aici mitul
femeii părăsite, desperate în insula pustie, ce-şi regăseşte o viaţă
nouă în dragostea zeului Bacchus (sau Dionysos) care poate apărea
şi ca un simbol al sensualităţii, al misticismului vital, perpetu - al
vecinicei reînnoiri şi întoarceri. Heraclit şi lirismul înnăbuşit al lui
Nietzsche - se destăinuesc în imaginile acestea stranii. Ariana ar
mai putea simboliza şi eternitatea dorită, iubirea, împreunată cu­
noştinţei.
Dar Cosima şi garda ei de gineri wagnerieni dela Bayreuth arun­
cară o excomunicaţie majoră şi definitivă împotriva fostului discipol
răsvrătit. Puţin îi păsa ei, cel puţin în aparenţă, de invectivele lui
şi poate de sbuciumul dragostei şi urii cărora sigur că le bănuia cauza.
Creştinismul ei îl exaspera din ce în ce mai mult. Intr'o scrisoare el
zice că dânsa e femeea de cel mai falnic stil pe care a întâlnit-o
vreodată, dar socoteşte că ea 1-a stricat pe Wagner care n u merita
o astfel de soţie. Parsifal ar fi fost o condescendenţă gustului ei,
instinctelor catolice ale fiicei lui Liszt, un act de recunoştiinţă şi umi­
lire a unei fiinţe slabe faţă de una superioară, un soi de mişelie vecinică
a bărbatului faţă de faimosul « etern-feminin ».
Cu toate atacurile lui teribile împotriva bisericii şi a preoţilor,
Nietzsche păstra un sentiment blând de admiraţie pentru Iisus.
Dar toată sublimitatea învăţăturii lui, el o vedea travestită de spiritul
iudaic ce impregnează Sfintele Scripturi. E spiritul rabinic al Sfântului
Paul - duhul rău al bisericii, nimicitor al civilizaţiei antice, al celei
maure din Spania, al Renaşterii, duhul râu, autorul Reformei, căci
protestantismul ar fi cea mai odioasă formă şi reînnoire a Creşti­
nismului. Puţine luni înainte de a fi lovit de paralizia generală,
Nietzsche termină cartea l u i : «Antichristul», în care invectivele lui
întrec orice măsură, orice respect. Creştinismul după el e negaţia
vieţii, traficantul înşelător al mizeriei ce răscoleşte şi exploatează
puroiul durerii celor slabi, marea calamitate a lumii, unica perver­
siune interioară, unicul mare instinct de ură, unica şi nemuritoare
pată a o m e n i r i i . . .

1) Cf. şi capitolul „Ariane" din lucrarea citată a lui Hans Bellart.

 In ultimele zile ale anului 1888, Nietzsche dă semne de vizibilă
demenţă. Iscăleşte scrisori pline de mania tipică a grandoarei, celor
bolnavi ca e l : semnează Cezar, Antichrist şi însfârşit, cu cele
două nume antinomice, sinteză a vieţii l u i : Crucificatul şi Dio-
rtysos. La Turin le spune trecătorilor : « Fiţi mulţumiţi. Eu sunt
Dumnezeu. M'am deghizat aşa ». Printre incoerenţele lui din acea
epocă, mereu revine răsunetul aceluiaşi vis prelung înnăbuşit...
Ariana! « Cosima Wagner, femeea mea m'a adus în starea aceasta ».
Şi biletul acesta scurt şi cel mai mişcător din toate : d-nei Cosima
Wagner, « Ariano, te iubesc ».
A mai trăit în noaptea nebuniei 12 ani. Era blând şi supus, se
lăsa călăuzit de mama şi de sora lui .Se aşeza adesea la pianul lui şi
vărsa lacrimi când îşi recânta vre-o pagină din « Tristan şi Isolda ».
Iar când cineva îi amintea de Richard Wagner, sărmanul geniu
pustiit răspundea îndată: « Pe acela, pe acela, mult l-am iubit!»

EM. CIOMAC
 PROBLEMA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
NOSTRU SECUNDAR

Şcoala secundară românească se găseşte de cinci ani într'o con­

tinuă frământare din partea legiuitorilor, care îi caută o mai temei­
nică aşezare, după reforma dela 1928.
Intr'adevăr, prin această reformă, legiuitorul a rezolvat câteva
probleme ale învăţământului nostru secundar, dar a comis şi câteva
erori dela care pornesc frământările de astăzi.
Şcoala secundară dela noi a dobândit un caracter sistematic şi
aproape organic numai dela 1864. Sub regimul legii dela 1864, care
a durat treizeci şi patru de ani, învăţământul secundar se preda Un
următoarele categorii de scaii:
a) Licee unitare de băeţi cu 7 clase având un program alcătuit
d i n : religie, latină, elină, franceză, matematici, fizico-naturale,
istorie, geografie, filosofie, iar germana şi italiana fiind faculta­
tive. Româna devine materie obligatorie şi sistematic programată
abia la 1874, introdusă de Titu Maiorescu, în timpul ministeriatului
său dela 1874 la 1876.
Din seria de materii predate astăzi lipsesc : dreptul, economia
politică şi igiena, în schimb eran şi atunci ca şi astăzi: muzica, de-
semnul şi gimnastica.
Liceul acesta avea deci un accentuat caracter clasic şi se termina
cu un examen de bacalaureat care se dădea la Universitate.
b) Şcoli secundare de fete cu 5 clase având un program redus.
c) Şcoli reale numai în câteva oraşe, cu un program imperfect,
pregătitor pentru anumite şcoli profesionale superioare.
Acest regim a fost recunoscut ca un sistem defectuos de învă­
ţământ. De aceea s'au elaborat diferite proecte în 1866, în 1873, în
1874, în 1876, în 1880, în 1881, în 1886, etc. care aveau de scop să
amelioreze defectele şi să împlinească lipsurile. Dar în tot acest
răstimp nu s'a ajuns niciodată la redactarea unei legi definitive. S'au
realizat numai câteva timide schimbări de detaliu, mai ales cu ca­
racter administrativ, care au lăsat neairerată esenţa legii din 1864.
; La 1898, Spini Haret vine cu legea învăţământului care prevede
liceul cu 8 clase, având două cicluri: cel inferior, gimnaziul, cu 4
clase şi cel superior, liceuj'propriu zis, tot cu 4 clase.
Gimnaziul dădea o serie^de cunoştinţe sumare, dar complete în
seria lor ; el se termina cu un examen de absolvire, primul examen
de capacitate. Absolventul se putea îndrepta către liceu sau către
o şcoală cu caracter practic.
Cursul superior, liceul propriu zis, era trifurcat, pentru pregă­
tirea mai timpurie în vederea alegerii unei cariere, în trei ramuri:
secţia clasică cu ore numeroase de latină şi greacă, cu foarte puţine
ore de fizico-chimice şi naturale, fără geografie; secţia reală cu ore
numeroase de matematici, fără latină şi greacă, însă cu engleză sau
italiană la alegere, pe lângă desemnul liniar; secţia modernă ai ore
numeroase de latină fără greacă, iar matematicile într'o proporţie
mai redusă decât la secţia reală şi mai amplă decât la secţia clasică.
Cursurile comune erau: religia, româna, franceza, germana,
filosofia, dreptul şi economia politică, istoria, muzica şi gimnastica.
Cu alte cuvinte, greco-latina era baza secţiei clasice ; matematicile
şi ştiinţele fizico-naturale, a celei reale ; iar latina şi ştiinţele fizico-
naturale, a celei moderne.
Legea lui Haret, care a introdus trifurcarea, începând din clasa
a V-a, pentru băieţi, spre a se realiza o specializare în vederea carierei,
a organizat însă pentru fete o şcoala secundară unitară alcătuită tot
din două cicluri: gradul I şi al II-lea cu câte 4 clase, corespunzând
gimnaziului şi liceului propriu zis al băieţilor. Elevele care nu voiau
să intre în gradul al II-lea făceau clasa a V-a şi, după terminarea ei,
obţineau un certificat de absolvire. Programa diferea întru câtva
de aceea a băeţilor şi în plus, în gradul al II-lea, pe lângă franceza
şi germana din liceul băieţilor, fetele mai urmau o limbă obligatorie
după alegere: italiana, engleza sau latina. La Universitate intrau
numai cele ce urmaseră latina.
Legea lui Haret dela 1898 suprimă bacalaureatul prevăzut în
legea din 1864 şi înlocueşte acest examen cu un al doilea examen
de absolvire, de data aceasta a liceului sau al doilea examen de capa­
citate, primul fiind după terminarea celor patru clase inferioare.
Legea lui Haret, deşi a fost promulgata la 1898, nu intră în
vigoare decât Ia 1901, după ce a fost modificată de d-rul Istrati la
1900 şi apoi completată de Haret el însuşi la 1901, când devine din
nou ministru al instrucţiunii, între 1901 şi 1904.
Modificările d-rului Istrati reprezintă anumite completări aduse
proectului lui Take Ionescu dela 1895. Intre altele, înregistrăm în­
fiinţarea şcoalelor primare superioare cu o durată de 3—4 ani, cu
un program gimnazial fără latină, cu o singură limbă modernă şi
cu anumite tendinţe practice (contabilitate, lucru manual, noţiuni
de agricultură).
Legea d-rului Istrati revine la liceul de 7 clase, menţine trifur­
carea şi înlocueşte examenul de absolvire al liceului cu un examen
de admitere în universitate. Legea însă nu se aplică, întrucât d-rul
Istraîi pleacă din fruntea ministerului, după ce funcţionase 6 luni
numai (Ianuarie-Iulie 1900).
Această lege este abrogată la revenirea lui Haret şi înlocuită cu
legea promulgată la 1898, adăugându-i-se acum completările ne­
cesare.
Aceste completări şi anumite modificări sunt încă sporite ia 1908,
tot de Haref, care simplifică programa analitică ce păruse prea încărcată.
Modificarea cea mai de scamă însă constă în noua organizare
a şcoalelor secundare de fete. Primul ciclu a rămas neschimbat; fe­
tele însă care nu intrau în gradul al II-iea urmau clasa a V-a com­
plimentară, sau secţia comercială cu 2 ani.
Ciclul superior era împărţit în secţia modernă şi cea clasică-mo-
dernă. Cea dintâi, fără latină, cu materii ştiinţifice mai puţine, cu
o mare dezvoltare a limbilor modeme şi a dexterităţilor. Absolvirea
acestei secţii nu da dreptul la înscrierea în Universitate. Secţia ciasică-
medernă avea o programă aproape identică cu secţia modernă a băie­
ţilor, cu latina însă din clasa a V-a, nu dintr'a IlI-a cum era la băieţi.
Această secţie dădea dreptul înscrierii la Universitate. Cealaltă secţie,
având din ce în ce mai puţine eleve, a sfârşit prin a se desfiinţa.
Mai târziu C. C. Arion aduce anumite modificări în ansamblul
structural al şcoalei româneşti, înfiinţând aşa numitele şcoli medii
(1911—1911) ce reprezentau de fapt şcolile primare superioare din
legea Take-Ionescu-Istrati dela 1900.
Aceste şcoli au fost însă desfiinţate după câţiva ani.
La 1918 d. S. Mehedinţi reînfiinţează vechile şcoli primare su­
perioare sub forma de şcoli pregătitoare pentru populaţia rurală, aşa
cum erau în genere şi şcolile primare superioare dela 1900, care che­
mau numai elevii ce nu se mâi duceau la liceu.
Aceste şcoli înfiinţate de d. S. Mehedinţi au .funcţionat în Mol­
dova, după ce a fost votată legea de parlamentul dela Iaşi, dar odată
cu încheerea păcii această lege a căzut în desuetudine.
După război, legea lui Haret, care rămâne aceeaşi în esenţa ei,
economia ansamblului nesuferind nicio alterare, primeşte o serie
de precizări, completări şi retuşări.
Aşa, spre pildă, prin decretul-lege din Septembrie 1919, în fruntea
ministerului instrucţiei fiind d. dr. C. Anghelescu, gimnaziul care nu
fusese la început decât etapa de unde se putea trece în mod practic
numai la liceu, devine o şcoală unică post-primară cu 3 clase, ce
trebuia să fie la baza tuturor şcolilor secundare de orice categoric,
fie cu caracter teoretic : liceu, şcoală normală, seminar; fie cu ca­
racter practic : şcoală de meserii, de comerţ, de agricultură, etc.
Decretul acesta însă nu s'a aplicat şi nouiîe gimnazii create au
mărit doar numărul vechilor gimnazii care reprezentau primul ciclu
al liceului şi cărora, prin neaplicarea decretului lege, li s'a adăugat
o clasă a Vl-a celor trei prevăzute de decretul-lege amintit.
La 1925 se votează legea învăţământului primar prin care se în­
fiinţează cursul primar complimentai' de 3 ani, ce de fapt realiza acea
 şcoală post-primară, pentru cei ce nu mai urmau liceul, şcoală pre­
conizată de Take lonescu la 1895, de d-rul Istrati la 1900, de C.
C. Arion la 1 9 1 1 şi de d. S. Mehedinţi îa 1 9 1 8 . Această şcoală tindea
la cultivarea elementară şi practică, dar completă, a elementelor care
trăiau în cadrul ocupaţiilor rurale.
Tot îa 1925, d. dr. C. Angheiescu elaborează şi un proect de lege
pentru învăţământul secundar teoretic şi aplicat (practic). Cu câteva
iuni mai înainte de elaborarea completă a legii, introduce câteva mo­
dificări în legea lui Haret spre a nu se mai întârzia, o clipă, cu starea
de decădere a învăţământului şi anume, legiferează : examene anuale
în cursul superior, examenul de admitere în cursul superior şi un
riguros examen de bacalaureat ia finele liceului, în locul examenului
de absolvire a liceului.
Dar legea dela 1925 nu se mai votează, deoarece guvernul se retrage
şi învăţământul rămâne numai cu acele careva modificări votate înainte
de legea generală, care nu s'a mai putut prezenta în faţa Camerei.
La 1927 s'a redactat de d. I. Petrovici, ministru al instrucţiunii
pe vremea aceea, un anteproect de lege a învăţământului, prin care
liceul redevenea, ca în proectui Angheiescu, unitar, având filosofia
ca pivot al întregului învăţământ secundar. Guvernul retrăgându-se,
anteproectul n'a putut deveni lege.
In anul următor, la 1928 d. dr. C. Angheiescu, redevenind mi­
niştrii, prezintă parlamentului şi acesta votează o lege a învăţămân­
tului, completând măsurile luate ia 1925 într'o lege organică, dar,
spre deosebire de proectui său de lege dela 1925, se ocupă acum
numai cu învăţământul teoretic, lăsând pe cei practic pentru mai
târziu ; dar acesta nu s'a votat nici până îa ziua de astăzi. A fost o gre-
şală, fiindcă astfel învăţământul teoretic rămânea în aer, nu se nu mai
lega de cel teoretic, şi aşadar legea nu şi-a putut da toate roadele aştep­
tate. Dar nu şi-a dat aceste roade şi din alte motive. Noua lege readuce
liceul din nou la 7 clase în loc de 8 ; desfiinţează trifurcarea, începând
dela clasa a V-a, adică îi dă caracterul unitar dc ai'ă dată ( 1 8 6 4 ) ;
stabileşte că învăţământul fetelor este identic cu acel ai băieţilor ;
introduce examene anuale în toate clasele ; în sfârşit, cele două cicluri
vor fi formate din 3 şi 4 ani, nu din 4 şi 4 ca în legea lui Haret, exa­
menul de admitere în liceu va avea ioc la finele clasei a III-?,, nu al ce­
lei de a IV-a. Ciclul inferior, adică gimnaziul, potrivit dccretului-lege
din 1919, devine un grad de învăţământ elementar, dar complet, o
şcoală unică de unde se alimentează şi învăţământul teoretic pre uni­
versitar şi cel practic superior, care trebue să fie astfel totdeauna post-
gimnazial.
Pe această cale s'au precizat mai bine dispoziţiile legii lui Haret
în această materie.
Legea dela 1928 a prevăzut şi un an preparator sau de specializare
la universitate, cu care sc completa ceea ce se luase liceului prin re­
ducerea anilor de studii dela 8 îa 7.
"Din toate aceste elemente ale legii, dintre care unele sunt de o
preţioasă însemnătate, trei dintre ele au fost profund vulnerabile:
reducerea liceului dela 8 la 7 clase ; caracterul unitar al liceului şi re­
nunţarea la elaborarea legii învăţământului secundar practic.
Aplicarea legii însă a suferit iarăşi modificări din partea guvernului
următor, în ceea ce priveşte identitatea ce nu s'a păstrat între gim­
naziu şi cursul inferior al Seminariilor, apoi în ceea ce priveşte pro­
gramele analitice care au fost reduse şi modificate; economia ge­
nerală a legii a fost păstrată.
• La 1931, d. N . Iorga modifică din nou structura liceului, reparând
eroarea iniţială a legii dela 1928, căci liceul redevine iarăşi cu 8 clase
împărţite tot în două cicluri, dar de câte 4 clase: cursul inferior,
gimnaziul, şi cursul superior, liceul; se atenuează eroarea cu desfiin­
ţarea furcării, căci ciclul al II-lea are menirea, prin noua lege, de a
da o îndrumare spre specializare în primii 3 ani şi o furcare: lite­
rară sau ştiinţifică în ultimul an, în vederea intrării în universitate;
în schimb se comite o altă eroare, căci, cu toată inflaţia universitară,
examenul de bacalaureat final în loc să devină mai sever pentru o mai
serioasă selecţionare, el se reduce aproape la o simplă formalitate.
La 1933, d. D . Guşti schiţează unele intenţii de a repara mai d e ­
parte structura liceului, dar nu se ajunge la nimic concret.
Actualul proect în studiu al noului guvern cu d. dr. C. Angheîescu,
autorul legii dela 1928, la ministerul instrucţiunii, pare că vrea, după
ce au fost recunoscute erorile semnalate, să ducă mai departe orga­
nizarea învăţământului secundar, menţinând durata de 8 ani a liceului,
furcarea din penultimul an al liceului, reînfiinţarea bacalaureatului
riguros şi revenirea, în elementele de ansamblu, la economia legii dela
1928, urmând ca acum să se organizeze ceea ce nu se făcuse la vreme
şi anume legiferarea sistematica a învăţământului practic.

Iată în linii generale evoluţia legislaţiei şcolare de grad secundar

timp de 70 de ani (1864—1934).
Şcoala noastră secundară a avut timp de 34 de ani (1864—1898)
un liceu unitar cu 7 clase; timp de 30 de ani (1898—1928) un li­
ceu trifurcat cu 8 clase; timp de 4 ani un liceu unitar cu 7 clase
(1928—1931), iar dela 1932 e vorba să aibă 8 clase.
Ce presupune această stare de lucruri? E mai mult decât pro­
babil că legiuitorii noştri care au susţinut liceul unitar de 7 clase au
fost mânaţi de cele mai bune intenţii, dar n'au fost în deajuns de
documentaţi şi au încercat experienţe proprii, când puteau utiliza
pe ale altora. Din această cauză a rezultat legiferarea oscilantă, pe
care am expus-o mai sus, în ceea ce priveşte durata liceului. Numărul
de 7 sau de 8 clase nu însemnează nimic atâta timp cât problema
nu e situată şi integrată în ceea ce priveşte toată perioada pre-univer-
sitară. Aproape toate ţările au recunoscut, după o mai lungă sau mai
scurtă experienţă, că această perioadă pre-universitară are nevoe de
 za—13 ani pentru asimilarea completă a cunoştinţelor pre-universitare.
Iată câteva exemple:
In Anglia cursul primar durează 6 ani, liceul 6 şi 7 ani ( 6 - 4 - 6 = 1 3 ;
6 4 - 7 = 1 3 ) ; în Austria, cursul primar 4 ani, liceul 8 ani ( 4 + 8 = 1 3 ) ;
în Belgia, cursul primar 6 ani, liceul 6 ani ( 6 + 6 = 1 2 ) ; în Ceho­
slovacia, cursul primar 5 ani, liceul 8 ani ( 5 + 8 = 1 3 ) ; în Elveţia,
cursul primar 5 ani, liceul 6 1 / 2 ani ( 6 + 6 1 / 2 = 1 2 1/2); în Franţa,
cursul primar 6 ani, liceul 7 ani ( 5 + 7 = 1 2 ) ; în Germania, cursul
primar 4 ani, liceul 8 ani ( 4 + 8 = 1 2 ) ; în Irlanda, cursul primar
6 ani, liceul 6 ani ( 6 + 6 = 1 2 ) ; în Italia, cursul primar 5 ani, liceul
8 ani ( 5 + 8 = 1 3 ) ; în Norvegia, cursul primar 7 ani, liceul 6 ani
( 7 + 6 = 1 3 ) ; în Olanda, cursul primar 6 ani, liceul 6 ani ( 6 + 6 = 1 2 ) ;
în Polonia, cursul primar 6 ani, liceul 6 ani ( 6 + 6 = 1 2 ) ; în Scoţia,
cursul primar 7 ani, liceul 6 ani ( 7 + 6 = 13); în Statele Unite,
cursul primar 6 ani, liceul 6 ani ( 6 + 6 = 1 2 ) ; în Suedia, cursul
primar 4 până la 7 ani, liceul 4 până la 9 ani ( 4 + 9 = 1 3 ) ; în Ja­
ponia, cursul primar 6 ani, liceul 7 ani ( 6 + 7 = 1 3 ) .
E adevărat că există 5 state unde durata e mai mică de 12 ani
şi anume: Danemarca (11 ani), Portugalia (11 ani), Rusia (9 până
la 11 ani), Spania (11 ani) şi Turcia (11 ani). In schimb din tabloul
celorlalte state rezultă că în cele 15 state indicate, sunt 8 cu 12 ani
de studii pre-universitare; 7 cu 13 ani şi unul cu 12 1/2.
Ţara noastră, printr'o stranie înţelegere a lucrurilor, a făcut între
3928 şi 1931 experienţa cu 11 ani, întrucât noi aveam cursul primar
de 4 ani, iar liceul de 7 ani ( 4 + 7 = 1 1 ) şi am enumerat în seria de 15
state pe cele mai importante sub raportul cultural.
Dacă am voi să avem o serie şi mai copioasă de state cu un m i ­
nimum de 12 ani de studii pre-universitare, am mai adăuga : Ungaria
cu 12 ani, Albania cu 12 ani, Bulgaria cu 12 şi 13 ani, Finlanda
cu 12 şi 13 ani, Grecia cu 12 şi 13 ani, Jugoslavia cu 12 ani.
Din seria de state cu mai puţin de 12 ani d e studii pre-universitare,
putem elimina Rusia, unde experienţa altora e socotită ca o erezie
şi unde toată structura socială e o vastă experienţă, însă ale cărei
rezultate şcolare au exasperat chiar pe actualii conducători sovietici.
De asemeni putem scoate Spania, tot cu 11 ani de studii pre-uni­
versitare, fiindcă acolo există anul preparator la universitate, aşa cum
era prevăzut şi la noi pentru liceul de 7 clase.
Turcia n'o putem discuta încă drept model de centru cultural.
Rămân Danemarca şi Portugalia care sunt singurele centre unde
durata de 11 ani a studiilor pre-universitare formează o excepţie în
seria de 29 de state analizate mai sus.
Argumentul central dela 1928, când a fost la noi liceul redus la
7 ani, a consistat din faptul că « nevoile noastre sociale şi econo­
mice sunt atât de mari după război, încât trebue făcut tot posi­
bilul, ca să le satisfacem cât mai repede şi cât mai intens », apoi
« golurile mari lăsate în urma războiului, înmulţirea serviciilor şi ne­
cesitatea de a avea cât mai mulţi factori producători ne cer scurtarea
duratei acestui învăţământ, bine înţeles însă fără a periclita organi­
1
zaţia şi rezultatele l u i » ) .
Răspunsul e foarte uşor de dat. Nevoi sociale şi economice mari
au avut toate ţările după război şi mai au încă, dar aceste nevoi
n'au fost nicăeri satisfăcute prin reducerea liceului la 7 ani, iar golu­
rile mari lăsate în urma războiului, înmulţirea serviciilor şi necesi­
tatea de a avea cât mai mulţi factori producători nu puteau fi rezol­
vate prin acelari mijloc de reducere a duratei cursurilor pre-univer-
sitare, chiar cu preţul de a se sacrifica instrucţia tinerilor, când această
reducere se făcea 10 ani după război şi când nicio ţară de pe lume
nu s'a gândit îa această cale de redresare economică şi socială.
Dar a mai fost şi un alt argument în favoarea reducerii. Iată-Î t
« De altfel şi în alte ţări, în Franţa, în special, liceul are o durată
de 7 ani şi nimeni n'a cerut şi nu cere în Franţa, ca această durată
să se lungească. Eficacitatea învăţământului secundar nu atârnă de
un an mai mult sau mai puţin dat studiilor, ci este în legătură cu alcă­
tuirea programelor, cu prepararea corpului didactic, cu modul cum
profesorii îşi fac datoria şi cum aplică metodele pedagogice, toate
aceste consideraţiuni au mai multă importanţă de sigur decât un an
2
sau doi în plus într'un liceu, unde aceste condiţiuni sunt împlinite » ) .
Aci este şi mai uşor de răspuns.
Dacă în Franţa sunt 7 ani la liceu, şi noi vom adăuga că sunt ţări,
după cum am văzut, unde liceul are numai 6 ani, aceasta nu sprijină
teza legislaţiei dela 1928 ci dimpotrivă poate. In Franţa sunt 7
ani la liceu, dar cursul primar are 5 ani, pe când la noi cursul primar
avea şi are 4 ani, iar liceul avea 7 ani, deci 12 ani pre-universitari în
Franţa şi 11 la nou
Inconvenientul insuficienţei celor 1 1 ani pre-universitari a fost
însă rezolvat prin legea dela 1931 care a readus liceul la 12 ani.
Dar n'ar fi fost mai bine ca, îa loc să zdruncinăm tot si temui de
învăţământ prin aplicarea fazelor de tranziţie dela 8 la 7 ani, încer-
cându-se fel de fel de comprimări, să se fi renunţat la această expe­
rienţă care, după trei ani, a fost recunoscută ca eronată, între alţii,
chiar de către autorul legii dela 1928?
Cât despre valoarea acelui faimos an preparator dela universitate,
an care înlocuia clasa a VIH-a desfiinţată, e inutil să mai insistăm,
spre a sublinia ineficacitatea sistemului. Anul preparator se făcea
sau nu se făcea, iar când se făcea, era o parodie, în ceea ce priveşte
specializarea, fără să mai vorbim ds faptul că sunt facultăţi care
aveau şi au anul preparator, indiferent dacă liceul are, a avut sau va
avea 7 sau 8 clase şi fără să mai adăugăm că anul preparator obli­
gatoriu punea pe bacalaureaţii români în situaţia de a li se crea difi­
cultăţi, când se duceau la univesităţile din străinătate, căci dacă

1) Proectul de lege asupra învăţământului teoretic. Expunerea de motive^

I X , 2. Liceul unitar cu 7 clase si 2 cicluri, pag. 84, Bucureşti, 1928.
2
) Ibid.
universitatea românească nu-i primea fără an preparator, dece i-ar
fi primit universităţile străine.

A doua eroare a legii din 1928 era caracterul unitar al liceului,

absenţa oricărui fel de furcare, a oricărui fel de specializare. Toată
lumea vorbea atunci de binefăcătoarea idee a liceului unitar care sădea
o cultură generală, solidă, urmând ca universitatea să realizeze
specializarea.
Lipsa de diferenţiere a studiilor în vederea unei specializări este
un primitivism care, oricât de înapoiaţi am fi încă sub raportul tra­
diţiei culturale, este totuşi anacronism pentru munca noastră şi rea­
lizările noastre pe terenul cultural.
In afară de aceasta, lipsa de diferenţiere prezintă un grav incon­
venient pentru cerinţele practice şi imediate sie vieţii, atât de dife­
renţiate şi de multiple. înainte de vreme, cu mult înainte, liceul era
unitar, fiindcă lipsa de diferenţiere era caracteristică tuturor epocilor
de eflorescentă culturală de altă dată. Acea « Renaştere »cu umanismul
său, în care fiecare făcea de toate, aceeaşi personalitate marcantă fiind
şi medic, şi fizician, şi literat, şi sculptor, şi arhitect şi aşa mai de­
parte, nu mai poate fi un ideal în secolul al XX-lea.
A readuce la 1938 învăţământul la nivelul acesta e o originalitate
în orice caz bizară, ce caută să ucidă diviziunea muncii, această cu­
cerire a spiritului modern, ca pe ceva nu numai inutii, dar şi primejdios.
De altminteri câteva exemple din alte ţări ne vor lămuri asu­
pra singularităţii acestei reforme din 1928.
Stateîe-Unite, spre pildă, dau în şcoala secundară câteva studii
obligatorii ca : engleza, istoria, matematicile, igiena şi o mare varie­
tate de materii facultative ca : ştiinţele, muzica, geografia, istoria veche
şi modernă, limbile străine. Din varietatea materiilor oferite, elevii
pot să-şi compună un program, permiţându-le să îndeplinească toate
condiţiile de admitere la universităţi, şcoli profesionale sau compli­
mentare. Singurele state unde furcarea învăţământului secundar
nu există sunt: Anglia şi Spania. Dar în Anglia, spre pildă, există
o mulţime de şcoli paralele liceului cum ar fi «Central Schools » şi
«Technical Schools», cu secţii comerciale, tehnice şi industriale,
adică având un caracter practic şi care sunt tot şcoli post-primare şi
pre-universitare, dar cu un nivel inferior liceului propriu zis, care
pare deschis mai ales păturii sociale superioare.
In Spania, de asemenea, învăţământul profesional e foarte desvoltat
şi variat. Sunt aproape 10 secţii profesionale în care se ramifică absol­
venţii şcoalelor primare.
In schimb, o rapidă documentare asupra situaţiei din celelalte
ţări ne va lămuri numaidecât asupra singularităţii reformei din 1928.
Austria are bifurcare din anul al V-lea de studiu (întâia clasă secun­
dară) ; Belgia are tetrafurcare din anul al VI Mea de studiu (întâia
clasă secundară); Cehoslovacia are tetrafurcare din anul al V-lea
dc studiu (a treia clasă secundară); Danemarca are trifurcarea din
anul al LX-lea de studiu (întâia clasă secundară); Elveţia (Zurich)
are bifurcarea din anul al VUI-lea de studiu (a treia clasă secundară);
Elveţia (Geneva) are tetrafurcarea din anul al IX-2ea de studiu (a
patra clasă secundară); Elveţia (Vaud) are bifurcarea din anul al IV-lea
de studiu (întâia clasă secundară) şi o bifurcare finală mai adâncă
din anul al XH-lea de studiu (a VII-a clasă secundară); Germania
are bifurcare din anul al V-lea de studiu (întâia clasă secundară);
Italia are bifurcare din anul al VH-lea de studiu (întâia clasă secun­
dară) ; Japonia are bifurcare din al Vl-îea an de studiu (întâia clasă
secundară); Norvegia are tetrafurcare din anul al Xl-lea de studiu
(a patra clasă secundară); Olanda are bifurcare din anul al K - l e a
de studiu (a treia clasă secundară); Portugalia are bifurcare din anul
al X-lea de studiu (a Vl-a clasă secundară); Suedia are bifurcare
din anul al V-lea de studiu (a IV-a şi a V-a clasă secundară).
A legifera liceul unitar într'o asemenea contemporaneitate în­
semnează o experienţă inutilă, dar din fericire ea nu a durat decât
3 ani. Nu putem regreta decât timpul pierdut în zadar.

•Y- *

Furcarea învăţământului secundar pe care o practică aproape

toate ţările, după cum am văzut, începe mai de vreme sau mai târ­
ziu. Legea noastră dela 1898 o stabilea în trei direcţii, începând dela
clasa a V-a inclusiv: reală, clasică, modernă.
Legea dela 1928 o desfiinţează şi introduce liceul unitar. Incon­
venientele ivite, pe de o parte, din experienţa de 3 a n i ; pe de alta,
din comparaţia cu celelalte state şi apoi consideraţiunile de ordin
teoretic au dus la revenirea furcării (1931) însă mult mai târzie. In
loc de clasa a V-a, înti 'a a VIH-a. Deci furcarea va dura un singur
a n : ultimul.
Dacă prima furcare (1898) era prea timpurie pentru un popor
neevoluat în deajuns prin tradiţie culturală, ea devine prea târzie
(1931) şi durează prea puţin pentru complexitatea vieţii moderne.
D e aceea credem că intenţia guvernului dela 1933, care n'a că­
pătat o formă concretă, de a se face furcarea în clasa a VII-a cu o
durată de 2 ani (a VII-a şi a VHI-a), intenţie îmbrăţişată şi de d. dr.
C. Anghelescu, actualul ministru al instrucţiunii şi autorul legii dela
1928, este cea mai potrivită pentru poziţia noastră culturală şi pentru
cerinţele vieţii de astăzi.
Ceea ce a alcătuit fără îndoială elementul de mare însemnătate în
organizarea învăţământului nostru secundar a fost introducerea prin
legea din 1898 a celor două cicluri: cursul inferior şi cursul superior.
Sistemul ciclurilor era şi este încă o necesitate absolută pentru gradul
nostru de dezvoltare culturală. Neexistând încă tradiţia şi deci con­
ştiinţa necesităţii de a se cultiva la noi, absenţa ciclurilor ar săpa o
prăpastie între absolventul liceului şi oricare alt purtător de diplome
care să ateste studii post-primare. Liceul ar deveni, cu alte cuvinte,
o şcoală izolată, fără legătură cu celelalte şcoli teoretice sau practice.
Pe calea celor două cicluri, materiile de învăţământ se repetă în fie­
care ciclu, cel de al doilea adâncindu-1 concentric pe cel dintâi. Ciclul
fatâi în legislaţia dela 1898 şi perfecţionată la 1928 apare ca o şcoală
post-primară unică, de unde trebue să se alimenteze toate celelalte
şcoli fie teoretice, fie practice.
Orice şcoală aşadar, cu caracter post-primar, va trebui să aibă
la bază ciclul inferior al liceului, sau aşa zisul gimnaziu unde cu­
noştinţele vor fi complete, dar sumar tratate.
Acest punct este elementul cel mai preţios al legii dela 1928, de
care modificarea dela 1931 nu s'a atins, şi bine a făcut.
N u în toate statele există sistemul ciclic. Pentru un popor nu
destul încă de cultivat cum este al nostru, sistemul ciclic e aproape
mântuitor.
Cu drept cuvânt spune d. dr. C. Anghelescu în expunerea de mo­
tive a legii sale din 1928 *) că această chestiune este foarte discutabilă
în Franţa şi în celelalte ţări din Apus, care au un învăţământ cu o
tradiţie de secole şi unde fiecare ramură de învăţământ a putut să
se dezvolte. Acolo se poate concepe un liceu izolat de celelalte şcoli
de acelaşi grad, căci alimentarea celorlalte şcoli cu elevi se face inde­
pendent de primul ciclu al liceului, iar elevii care se destină liceului,
în marea majoritate a cazurilor, continuă studiile până la sfârşit în
această şcoală, nu rămân sau se orientează într'altă direcţie. Când e
Yorba de noi orientări, elevul apusean găseşte diferite şcoli dela
început care să-1 conducă, paralel cu liceul spre ţelul dorit.
Dar în afară de această consideraţiune, împărţirea ciclică are la
noi o importanţă de un ordin şi mai mare, adaugă expunerea de mo­
tive a legii dela 1928. Dacă ciclul inferior ar face cu cel superior o
şcoală unică, fără 3 da posibilitate elevilor care au făcut primele
clase să meargă şi în învăţământul practic, liceul ar deveni o simplă
şcoală a orăşenilor, unde ţărănimea ar avea puţin acces. Fiind două
cicluri, fiecare cu cultura lui completă, ciclul inferior se poate apropia
de sate, el mai poate înlesni şi frecventarea şcolilor practice unde
elevul se va prezenta cu o serie de cunoştinţe complete, care să-i
ridice nivelul cultural pregătitor pentru pătrunderea profesiunii alese.
După legea dela 1928, ciclul inferior, gimnaziul, avea 3 a n i ;
ciclul superior, liceul, avea 4 ani ( 3 + 4 = 7 ) . Legea dela 1931 prevede
4 şi 4 (4+4~8).
Aci credem că trebue adus un element de perfecţionare şi anume :
s l se păstreze ciclul întâiu cu 3 clase, să fie ciclul al doilea tot cu
3 clase şi să se adauge ciclul al treilea cu 2 clase.
Cu alte cuvinte, vom avea sistemul triciclic: ciclul gimnazial
( I - I I I ) ; ciclul liceal (IV-VI) şi ciclul pre-universitar format din ul­
timele două clase de specializare bifurcate : secţia ştiinţifică si cea
literară (VII-VIII).

J
) Op. cit., pag. 85.
 Acest sistem triciciic ( 3 / l + 3 / n + 2/JJJ = 3 ) ar oferi avantajul de a
se crea, pe lângă primul ciclu inferior post-primar în vederea învăţă­
mântului practic, şi un altul superior tot unitar, pentru îndrumarea
către diverse alte şcoli cu un caracter tot aplicat sau practic mai mult,
unde elementele de cultură generală din ciclul al II-lea sunt utile.
Absolvenţii acestui de-al doilea ciclu ar putea fi îndrumaţi către :
şcolile militare, şcolile de agricultură, de silvicultură, de mişcare,
de conducători de lucrări e t c , e t c .
Ultimul ciclu va fi singura etapă pre-universitară. Avantajul acestui
sistem ar da roade şi mai concrete când se va organiza împreună şi
învăţământul practic şi cel teoretic. Pe calea aceasta s'ar descon­
gestiona universităţile şi s'ar ridica nivelul celorlalte studii care nu
duc ia universitatea propriu zisă, mai ales că ciclul al II-lea, fiind
organizat ca un întreg, absolvirea iui ar da un prestigiu deosebit.

Partea cu adevărat principală şi partea cea mai grea în organi­

zarea învăţământului este desigur şi legea propriu zisă, dar şi, sau
mai ales, alcătuirea programei analitice şi a orarului.
Programa analitică existentă e acceptabilă în genere, făcându-se
anumite modificări de detaliu. In ciclul întâi ar trebui, spre pildă,
desfiinţat lucrul manual cu desăvârşire; ar trebui redus desemnul
la o singură oră, două sunt prea multe în primele două clase; tot
astfel şi muzica să se reducă la o oră, câte 2 în primele două clase
sunt prea multe ; iar gimnastica cu cave 2 ore pe săptămână de fie­
care clasă - legea dela 1928 prevedea 4 - e o exagerare : o oră e sufi­
cientă. In felul acesta am obţine orarul cu 4 ore mai puţin 3a clasa
întâi, tot cu 4 la a doua şi cu 2 la a treia.
In schimb să sc dea celorlalte materii ore în plus, fiindcă situaţia
actuală, în care ştiinţele naturale, spre pildă, au o oră numai la clasa
a IlI-a, iar gimnastica două, e o absurditate.
De ore în plus au nevoe : româna, matematicile, istoria şi geo­
grafia şi chiar fizico-chimicelc elementare care nici nu sc predau
în primele două clase, deşi noţiuni de fizică se predau încă din
cursul primar.
In ciclul al doilea, de asemenea, ar trebui date ore în plus mate­
rnilor principale, în frunte cu limba maternă, ele obţinându-se prin
reducerile indicate mai sus, sau printr'o mai judicioasă distribuire
a celorlalte ore pe materii.
In ciclul al III-lea de specializare bifurcată, programul şi orarul ar
trebui să aibă o altă înfăţişare decât aceea publicată în cursul acestui an
în «Proect de programă pentru gimnaziile şi liceele de băeţi şi fete».
Aceste clase vor trebui să aibă numai 7-8 materii principale, nu
13-14 cum prevede acest proect amintit, adică fără dexterităţi, igienă
drept şi religie.
O grijă deosebită va trebui depusă fără îndoială pentru alegerea
şi distribuirea materiilor, ca şi pentru armonizarea lor între ele sau
pentru adevărata lor potrivire cu secţia respectivă.
In aceste ultime două clase, fără religie, drept, igienă şi dexteri­
tăţi, s'ar putea obţine o specializare serioasă, făcându-se nu atât
multe, cât mai ales mult.
Cu privire la examene, desfiinţarea lor la finele anului e o mă­
sură fericită a legii dela 1 9 3 1 . In schimb ar trebui instituite o serie
de examene severe : 1) la admiterea în liceu ; 2) la admiterea în clicul
al doilea, asa cum a fost până acum ; apoi 3) un prim bacalaureat
după ciclul al II-lea (după clasa a Vl-a) ; 4 ) al doilea bacalaureat,
după terminarea ciclului al IlI-lea, sdică cel existent, însă mult mai
sever decât simpla formalitate parodiantă. aşa cum 1-a transformat
şi 1-a indicat legea dela 1 9 3 1 .
Trecerea primului bacalaureat după clasa a Vl-a să dea dreptul
la serviciu militar redus.
Sistemul celor două bacalaureate este utilizat în Franţa şi dă cele
mai frumoase rezultate. Pe lângă realizarea selecţionării, ca în Franţa,
primul bacalaureat ar încheia şi cu prestigiu ciclul al II-lea al ace­
lora ce nu se duc la universitate şi se îndreaptă către alte şcoli.

Desigur ca liceul teoretic astfel conceput în liniile lui generale,

atât timp cât nu e legat de învăţământul secundar practic, spre a se
slcătui un ansamblu armonic şi organic de învăţământ post primar,
nu va avea o prea mare importanţă. Un învăţământ secundar serios
e un sistem de vase comunicante cu care urmează să se obţină dife­
rite niveluri de cultură, de unde să se alimenteze nevoi complexe ale
vieţii. Dacă învăţământul nostru secundar a fost şi este încă vulne­
rabil în fază actuală, aceasta se datoreşte neglijării învăţământului
practic care vegetează în forme monocelulare izolate care nu îmbie
mai pe nimeni să între în el. De aci au urmat efectivele exagerate ale
liceului, singura şcoală cu prestigiu dela noi şi, în acelaş timp, des­
considerarea învăţământului practic. De aceea noua organizare a
celor două ramuri dc învăţământ legate între ele va putea să aducă
şi această minune a schimbării mentalităţii noastre, dându-se ambelor
ramuri de învăţământ: practic şi teoretic, dacă nu un prestigiu egal,
cel puţin o însemnătate egală.
In orice caz, legiuitorului dela 1928 îi revine marele merit de a
se fi gândit cel dintâiu la necesitatea legării celor două ramuri de
învăţământ şi ceea ce n'a putut face altă dată, încearcă să continue
astăzi şi în al doilea rând, meritul tot aşa de mare al legiuitorului,
despre care vorbim, este recunoaşterea erorilor fjeute la 1928 cu
ocazia organizării învăţământului teoretic, pe care acum vrea să-1
aşeze pe adevărata lui temelie, alături de cel practic.
Şcoala nu trebue să fie un laborator de experienţe, ci instru­
mentul tehnic cât mai perfecţionat, cu care să s e confecţioneze formele
de cultură ale unui popor.
SCARLAT STRUŢEANU
O CRIZĂ ECONOMICĂ ACUM DOUA
1
SUTE DE A N I

Ludovic ai XlV-lea închide ochii la i Septembrie 1715.

Ultimii ani ai Marelui Rege sunt trişti şi obidiţi. Victoriilor le
urmează înfrângeri. Războaele consumă sume uriaşe, pe |care zadarnic
tezaurul public încearcă să le procure. Războiul de succesiune, dus
aproape împotriva întregii Europe, se sfârşeşte mai bine decât se
aştepta. Cu ce sacrificii î n s ă . . . Franţa de atunci, ca toată lumea
astăzi, luptă, fără de folos, să învingă încurcăturile financiare lă­
sate de un mare război. Câtă vreme trăeşte Colbert, situaţia nu este
prea grea. Injuriile şi blestemele cu care e condus la groapă
sunt o pată în soare. Bugetele se închee cu oarecare regularitate.
La 1683, când moare ministrul, deficitul este numai de şasezeci de
milioane. Urmaşii săi însă, slabi şi fără autoritate, dau frâu liber ri­
sipei. Risipa este atât de mare, încât nici o măsură financiară n u
reuşeşte să o acopere.
Trebue făcută ordine. Pentru acesta, nu sunt decât două mijloace :
Economii, sau
impozite nouă.
Prima soluţie nu este aplicată. A doua - înăsprirea regimului fiscal'
- nu are, totdeauna, drept rezultat, un spor de venituri. Uneori, per­
ceperea unor impozite prea mari atacă izvorul venitului şi, în felul
acesta, dă încasări din ce în ce mai mici. La 1683, impozitele au
produs 114 milioane. La 1715, abia 93 milioane. Diferenţa între
cheltueli şi încasări este acoperită prin împrumuturi. Se emit rente

1) Lucrări consultate: Pietre Lemontey; Histoire de la Regence et de la

Minorit^ de Louis X V ; Mickelet: La Regence (Histoire de France); Frantz
Fanck Brentano: La Regence ; Thiers: Histoire de J. Law ; Paul Cayla : Les
theories de L a w ; Henri-Robert: Les grands proces de l'histoire (Law); M.
SovlU : Autour du Regent; Paul Lacroix: XVIII-eme siecle: Casimir Stryiensky:
Le dix-huitieme siecle. Am mai folosit un studiu publicat, acum câţiva aai
de prof. Ch. Cignoux în « Mercure de France » şi biografia romanţată a lui Law,.
scrisă de Georges Oudard, Deosebit de ele, lucrările pomenite în text.
asupra tezaurului. Sistemul obişnuit este să se emită efecte rambur­
sabile în acelaşi an sau în anul următor, dintr'un anume fond. Aceste
«anticipări» sunt însă atât de numeroase, încât în 1715, anul morţii
lui Ludovic al XlV-lea, ele acoperă toate încasările prevăzute pe
anul 1716 şi jumătate din cele pe anul 1717. Cum de cele mai multe
ori încasările din impozite nu corespund aşteptărilor, împrumutătorii
capătă un alt efect, pentru alt venit. Şi în vremea aceea se întâmpla
ca Statul să nu achite nici această obligaţie, iar deţinătorul să fie
mulţumit a primi în locul creanţei sale, bilete de stat, chiar dacă
acestea sunt scăzute cu 50—60 la sută.
Desmarest prezintă, la ao Septembrie 1715, situaţia în felul
următor :
Cheltueii . . . . . . . . . . . . . . . . 148 milioane
încasări anticipa» 3 »
Efecte legale exigibile în cursul anului. . . 710 »
In total: 861 milioane, în timp ce încasările se ridică la g3 mi­
lioane. In afară de aceasta, « câmpiile erau despopulate, comerţul minat,
armata nepiâtită şi pe punctul de a se răzvrăti •>.
Pentru a face rost de bani, se recurge la tot felul de expediente.
Regele împrumută bani dela bancherii particulari, pentru a scăpa
de neplăcerea unor emisiuni nouă de rentă neacoperită. Cursul rentei
este totuşi primejduit. Se decretează curs forţat. Măsura nu ajută
însă la nimic. Nevoile sunt din ce în ce mai mari, veniturile scad
pe zi ce trece.
Criza dă naştere Ia o clasă întreagă de nobili. Intre 1693 şi 1709,
se creează nu mai puţin de patruzeci de mii de slujbe nouă, toate
cumpărate de burghezi. Goana oamenilor după titluri este o afacere
bună pentru tezaurul public. Desmarest spune lui Ludovic al XlV-lea ;
— D e câte ori Majestatea Voastră creează o funcţiune, Dumnezeu
creează un prost care să o cumpere.
In felul acesta numărul demnitarilor creşte neîncetat. CA. Gig-
noux dă o listă care se aseamănă cu aceea pe care am putea-o întocmi
şi pentru ţara noastră. Cu o deosebire totuşi. La noi, slujbele sunt
plătite din bugetul Statului, pe când atunci amatorii plăteau Sta­
tului ca să fie numiţi. Se înfiinţează loterii. Se toarnă din nou mone-
tele, ca să aibă câştig tezaurul. La fel s'a făcut şi la noi.
Rezultatul? Dela 16 milioane, cât era datoria publică la moartea
lui Colbert, în anul 1715, ea se ridică la două miliarde livre capital
consolidat, la care se adaogă 600 milioane datorie flotantă şi 900
milioane deficit bugetar. In total, un pasiv de trei miliarde şi jumătate.
Şi pretutindeni jale, mizerie, nemulţumire. Sunt două mărturii de
preţ. Una a mareşalului de Vauban: «la Dîme Royale». «O zecime
din popor e redusă la sărăcie şi cerşeşte. Din celelalte nouă părţi,
cinci nu sunt în stare să-i facă pomană, pentrucă şi ele sunt aproape
în aceeaşi situaţie. Din celelalte patru care rămân, trei sunt foarte
stânjenite şi încurcate în datorii şi procese. Iar în a zecea categorie,
care cuprinde militarii, magistraţii, preoţii, toată nobilimea, marii
negustori, burghezii cu rente, nu se pot numără o sută de mii de
familii şi nu cred să mint, afirmând că nu sunt zece mii, despre care
să se poată spune că sunt la largul lor ».
A doua, a lui Boisguilbert: «Deteil de la France sous Louis
X I V » . E vremea când francezilor «nu le-au rămas dtcât ochii,
ca să poată plânge».
Boisiisle a publicat, acum 60 de ani, un studiu despre dijma mare­
şalului de Vauban, în care spune : «Niciodată răul nu a fost atât de
acut, nici împrejurările mai propice să vădească nevoia unei reforme.
Ce spectacol! Regi şi miniştri svârcolindu-se la întâmplare, într'un
cerc vicios, unde numai traficanţii odioşi îşi pot găsi profitul. In
ţară, o sărăcie generală. In străinătate, dezastre repetate, ruşinoase.
In această ultimă svârcolire a disperării, trebue să scoţi bani din orice.
Franţa însă, strivită sub povară crizei, nu mai dă decât sudori sterile!
Impozitele nu produc nimic, fermele sunt ruinate prin scăderi succe­
sive, impozitele pe sare desfiinţate prin contrabandă, circulaţia mone­
tară stânjenită din cauza crizei comerciale, a falsificării monedelor,
a traficului ilegal cu monetă stricată străină sau din cauza variaţiu-
nilor nebune ale cursului monetelor, care sfârşesc prin a scoate din
regat mai bine de jumătate din numerarul în circulaţie. Toate aces­
tea prevestesc bancruta şi ruina».
La aceasta se adaogă certurile dintre urmaşii Regelui.
Moştenitorul tronului, Ludovic al XV-lea, se urcă pe tron îa
vârsta de cinci ani. Ascultă cu ochi neînţelegători sfaturile pe care
i le dă, pe patul de moarte, marele său bunic :
— Vei fi un Rege mare. Nu mă imita în gustul meu pentru con­
strucţii şi războae... încearcă să ttşurezi viaţa poporului. Sunt
mâhnit că n'am putut s'o fac eu.
Sfaturile acestea veneau din gura celui mai absolut rege, pe care
1 a avut vreodată Franţa. Totuşi, explicabile. După un urcuş stră
lucitor, soarele începuse să pălească. Chamfort aminteşte mărturia
unui curtean: «după moartea unui Ludovic al XlV-lea, se poate
crede ori şi ce. Cele mai mari nenorociri, pot să ne cuprindă!».

Până la majoratul regelui, cârma statului e luată de un regent:

Filip de Orleans. Câte frământări însă, pentru asta. Căci, în ciuda
dreptului, în umbră se pregăteşte atotputernicia ducelui de Mâine.
Ducele de Mâine e fricos, mai mult chiar: laş. Laş în acţiunile
civile ca şi în cele militare. O laşitate de toţi cunoscută. In timpul
asediului oraşului Namur, un nobil îl întreabă, în §tţa unui grup de
ofiţeri:
— Unde credeţi să luptaţi în campania „viitoare?
— De ce?
— Pentrucă, cu d-voastră suntem în siguranţă.
 Se înţeîege că un asemenea adversar*nu poate înfrânge pe un
Filip de Orleans, prinţ încercat în războae şi în treburile publice. La
Leuze, la Sîeinkerque, la Ncerwinden, în Spania, Filip arătase stră­
lucite însuşiri războinice. Chiar la Turin, unde armata franceză în­
cearcă o grea înfrângere, un singur cuvânt de laudă poate fi rostit.
Şi acesta pentru el.
Intre doi oameni atât de deosebiţi ca valoare, fără îndoială că
alegerea nu e prea grea. Ducele de Mâine e un bastard legitimat.
Crescut de d-na de Maintenon, e copilul lui Ludovic al XlV-lea
şi al d-nei de Montespan, Decretul din 2 August 1 7 1 4 care îl legiti­
mează, îl face egalul prinţilor de sânge. In dorinţa lui de-a deveni
factorul de căpetenie în Regenţă, se loveşte de drepturile lui Filip
de Orleans. Ca să-şi îndepărteze rivalul nu exista decât un singur
mijloc : să profite de greşelile lui, ca să-1 facă odios. Asemenea pri­
lejuri nu lipsesc. Fiecare gest, fiecare greşaîă, oricât de nevino­
vată, sunt exagerate şi răstălmăcite de prietenii ducelui de Mâine,
încât iau caracterul unor adevărate catastrofe. Rând pe rând, e învi­
nuit de otrăvirea ducelui şi ducesei de Bourgogne, de dorinţa de a
suprima pe moştenitorul tronului, de o conspiraţie împotriva iui
Filip al V-lca, regele Spaniei.
Nu e cruţat nici în viaţa lui intimă. Filip de Orleans fusese căsă­
torit, împotriva voinţei lui şi a părinţilor, cu Măria de Blois, sora
ducelui de Mâine şi fiică legitimată a Regelui, Doamna «Lucifer »,
aşa o poreclise el, stătea toată ziua închisă în pavilionul pe care şi-1
construise în parcul dela Versailles, înconjurată de papagalii şi câinii
ei. Din când în când, era vizitată de duce. Dar, de cele mai multe
ori, vizita se termina cu o păruială straşnică.«Orgoliul ei de fiică a
regelui era atât de marc, încât credea că a onorat pe duce, luându-1
de soţ. Supărarea ei nu s:e datora geloziei, ci necazului de a nu fi
adorată de duce şi servită ca o divinitate,..» Traiul lor e nesuferit.
De aceea, Filip căuta, poate cu prea multă stăruinţă şi în orice caz
mult prea frăţiş, consolare aiurea. Aventurile lui de dragoste sunt
cunoscute de toţi demnitarii Curţii. Cu câtă durere trebue să asculte
bătrânul rege plânsul d-nei de Maintenon şi crizele nervoase ale
fiicei sale legitimate, care se vede schimbată când cu o fetiţă de balet,
când cu o profesionistă a dragostei...
Astfel se lămureşte faptul că Filip, cu toate însuşirile lui pre­
ţioase, a cunoscut jigniri şi ameninţări, în vreme ce micuţul duce
de Mâine, abil îndrumat de mama şi de nevasta sa, - amândouă de­
opotrivă de ambiţioase, - îşi pregătea ziua de mâine.
Pe care totuşi n'a avut-o. Cu toate intrigile, cu toată pornirea
regelui, cu toate hotăfîrile testamentare, cu tot sprijinul d-nei de
Maintenon. Fiindcă în ciuda aparenţelor, Filip de Orleans ştiuse
să atragă de partea sa armata şi Parlamanetul. Prima, prin purtarea
lui ostăşească şi demnă. Parlamentul, prin promisiunea lui de a câr-
mui ţara cu ajutorul său. O singură adunare şi toate hotărîrile lui
Ludovic al XlV-lea se năruesc. Şi, cu ele, intrigile. Filip de Orleans
şi-a reluat toate drepturile lui de Regent, în timp ce ducele de Mâine
trebuia să se mulţumească cu supravegherea iluzorie a educaţiei Re­
gelui. Filip îşi făcuse singur dreptate. Şi-a cucerit locul la care avea
dreptul şi pe care îl merita.
Saint Simon îl descrie astfel: « Regentul era de statură potrivita,
bine legat fără să fie gras, cu un aer şi mers degajat şi nobil, figura
largă, plăcută, colorată viu, părul negru, şi peruca la f e l . . . Avea
în figură, în gest, în tot felul său de a fi, o graţie neţărmurită şi atât
de naturală, încât ea împodobea până şi cele mai neînsemnate şi mai
comune din acţiunile sale.
. . . E r a blând, primitor, deschis, uşor abordabil, având darul
vorbirii în grad deosebit. Elocvenţa lui era naturală în cele mai simple
convorbiri şi de o egală preciziune, chiar în ce priveşte cunoştinţele
cele mai abstracte, pe care reuşea să le facă luminoase. Ascultându-I,
îl credeai om foarte cetit. Nimic mai eronat. Cetea pe apucate, dar
memoria îi era atât de prodigioasă, încât nu uita nici nume, nici date,
şi puterea lui de asimilare era atât de mare, încât deşi cetea super­
ficial, era totuşi ca şi cum ar fi cetit totul, cu multă atenţie.
. . . Nu numai că era foarte inteligent, dar pătrunderea lui se
unea cu o neţărmurită preciziune. Niciodată nu se înşela, în nici
un fel de acţiune, chiar dacă ar fi fost să urmeze prima pornire a
spiritului său.
. . . Socotindu-se asemenea lui Enric al IV-lea, îl imita în apu­
căturile şi răspunsurile lui, şi nici lauda/nici linguşirea nu-i mergeau
drept la inimă, decât atunci când i se spunea că seamănă cu Enric
al IV-lea. Ca şi Enric, era bun din fire, uman şi milos. Acest om,
acuzat cu atâta asprime de cele mai negre crime, era incapabil să aducă
cuiva vre-o mâhnire. Blândeţea şi omenia lui devenind de-a dreptul
greşeli, se poate spune că el schimba în viţiu suprema virtute a ier­
tării duşmanilor...»
Saint Simon i-a fost prieten. Poate că în scrisul său e oarecare
pornire spre laudă. Să nu uităm însă că filosoful Duclos, a cărui
judecată rece! nu poate fi pusă la îndoială, îl descrie în cuvinte tot
atât de frumoase.
Regentul are toate calităţile unui mare domnitor. Şi, într'adevăr,
primii doi ani de cârmuire înseamnă o străduinţă rodnică de a ajuta
cât mai mult poporul, de a organiza cât mai temeinic aparatul de
stat. Regentul nu cunoşîe însă problemele financiare. Militar iscusit
şi om de lume desăvârşit, n'a adâncit niciodată nevoile tezaurului
şi ale poporului. S'a lăsat cârmuit de aceia cărora le recunoaşte pri­
ceperea, întâi, de ducele de Noailles.
Când Consiliul de regenţă e pus în cunoştinţă de starea grea, în
care se află tezaurul, unit membri, între care şi Saint Simon, propun :
bancruta. Noailles se opune. «Franţa nu şi-ar reveni niciodată din
această lovitură, spune el, într'un memoriu adresat Regentului. In
afară de nedreptatea pe care o conţine această hotărîre şi paguba
enormă pe care ar pricinui-o, atât străinilor cât şi supuşilor naţio-
 jiali, în ceea ce priveşte comerţul şi industria, se poate spune că
singurul rezultat la care s'ar ajunge, printr'o astfel de măsură, ar fi
o ruşine mare şi o dojana eternă ». Un stat nu-şi poate nesocoti an­
gajamentele. Totuşi mareşalul de Noailles ia unele măsuri în
paguba creditorilor. întâia, o viză a rentelor flotante, care le re­
duce, atât valoarea, cât şi dobânda. Apoi, o conversiune a ren­
telor consolidate, prin care se scade valoarea lor nominală, cu aproape
50 la sută. In felul acesta, datoria statului se micşorează.
Consiliile însărcinate de regent cu conducerea treburilor publice
iau măsuri lăudabile. Comerţul de grâne dobândeşte însemnate în­
lesniri. Sunt scutite de bir pământurile recultivate sau cultivate
pentru prima oară. Perceptorii primesc ordin să urmărească pe har­
nici cu înţelegere şi omenie. Solda trupelor este sporită. Se fac eco­
nomii în cheltuelile Curţii. Se desfiinţează privilegii. Pentru a da
mai multă siguranţa afacerilor, consiliul de finanţe, Ia cererea re­
gentului, publică o decizie, prin care garantează statornicia monetei.
Garanţia nu foloseşte Ia nimic. Căci puţin după aceea, mareşalul e
nevoit să recurgă la o urcare a valorii monetelor.
Mareşalul de Noailles, comite însă şi o mare greşalâ: hotărăşte
să urmărească pe cei îmbogăţiţi pe căi nedrepte. In acest scop,
numeşte o Cameră de Justiţie, care avea să examineze averile agoni­
site, în ultimii douăzeci şi cinci de ani, de acei care au avut afaceri
cu statul. U n control al averilor.
Măsură turburătoare. Panica se răspândeşte printre toţi deţină­
torii de capital. Un val de imoralitate se întinde, pe tot cuprinsul
Franţei. In deosebi Ia Parîs se petrec fapte, care mâhnesc pe ma­
reşal şi-1 fac să regrete că s'a lăsat târît pe această cale a Camerelor
de Justiţie, urmată tot fără succes de Sulîy şi de Richelieu.
Denunţurile şi corupţia iau proporţii îngrijitoare. Rudele se de­
nunţă între ele. Slugile îşi denunţă stăpânii. Fraţii se duşmănesc.
Nimeni nu mai e sigur de avutul său. Capitalurile încep să părăsească
ţara. Vameşii descoperă la Selesta, în nişte butoae cu vin destinate
exportului, o avere în monete de aur. Oamenii vor să pară cât mai
săraci. N u consumă. întreaga viaţă economică se resimte. In prim
rând, păgubesc magazinele cu obiecte de lux. Apoi, celelalte. Comerţul
de ţesături are atât de suferit, încât Consiliul treburilor interne, pentru
a veni în ajutorul ţesătorilor, se vede nevoit să decreteze obligati­
vitatea de a nu purta haine de doliu mai mult de trei luni.
Camera de Justiţie judecă cu severitate. U n oarecare Lenormand
este condamnat să plătească o despăgubire de douăzeci de mii de
livre corporaţiilor şi o amendă de o sută de mii livre în folosul
Regelui. E pus să ceară iertare la uşile bisericilor, apoi condamnat
la galere, pe toată viaţa. Ca pedeapsa să fie completă, e legat de
un stâlp, cu picioarele goale, cu capul descoperit, în cămaşă, cu o
torţă în mână şi purtând pe piept o tăbliţă cu inscripţia: «hoţ al
poporului». Un altul, Paparei, e condamnat Ia moarte. Regentul îi
comută însă pedeapsa în închisoare pe viaţă cu credinţa că e destul
de pedepsit, dacă i se confiscă averea.
Paul Poisson, zis Bourvalais, fost servitor, vânzând statului măr­
furi proaste şi scumpe, realizează o avere de treizeci - patru zeci de mi­
lioane de livre. Duce o viaţă de lux şi desfrâu. îşi cumpără un palat
măreţ în piaţa Vendome. Averea îi e confiscată. Nu i se lasă decât
şase cămăşi, un serviciu de argintărie şi o pensie de o mie două sute
franci pe an Şi, acestea numai pentruca nevasta lui să nu moară
de foame. Iar în palatul numitului Bourvalais, se instalează mi­
nisterul de justiţie...
Sunt aduşi în faţa judecăţii, patru mii cinci sute de oameni. De
tremurat, tremură însă ţara întresgă. Corupţr'a este în floare. Se
aduc acuzări grave preşedintelui şi procurorului general. Instrucţia
se face cu tortură. Pedeapsa, în afară de confiscarea bunurilor, pentru
bărbaţi este galera pe viaţă, pentru femei expulzarea pe nouă ani.
Cei lipsiţi de venituri şi-au găsit un izvor sigur de câştig : de­
nunţul. Până şi nobilii Curţii câştigă de pe urma jurisdicţiunii Ca­
merei de justiţie. Se citează cazul unui conte puternic, care vizi­
tează pe un financiar, a cărui avere este evaluată la un milion două
sute de mii de livre.
— Dă-mi trei sute de mii, şi-ţi obţin iertarea.
— Prea târziu, d-îe conte. Tocmai am încheiat afacerea cu d-na
contesă, soţia d-voastră, pentru o sută cinci zeci de mii. Dacă vă
grăbiţi o ajungeţi pe scară.
N u este un caz izolat. Situaţia este grea. Capitalul, înspăimântat,
se ascunde sub pământ. Nu-1 mai găseşte nimeni. Cei mai păgubit
este statul, care, în afară de lipsa de bani, are dc luptat cu demora­
lizarea generală. Regentul declară în plin consiliu : «Corupţia s'a
întins atât de mult, încât toate păturile sociale-au fost infectate.
Astfel nu se mai poate aplica o justă severitate, pentru a se pedepsi
un număr atât de mare de vinovaţi, fără a provoca o revoluţie peri­
culoasă în comerţ şi o turburare generală în corpul administrativ».
Mareşalul de Noailles înţelege situaţia. Desfiinţează Camera de
Justiţie. Prea târziu. Turburarea nu mai poate fi oprită. Toţi sunt
convinşi că e nevoe de mijloace neobişnuite. Aşa se întâmplă în vremi
grele. In ioc să se recurgă la mijloacele cele mai simple, cele mai
uşoare, se iau măsurile cele mai complicate, cele mai îndrăzneţe.
Franţa adoptându-îe, a trăit una din cele mai interesante experienţe
financiare pe care ie-a făcut vreodată lumea. Nu sub îndrumarea
lui Noailles. Ci sub conducerea nominală a lui D'Argenson şi efec­
tivă a lui Law.
•k

Jean Law de Lariston, e născut la Edinburg, în Scoţia. Mama sa,

Jeanne Campell, se trage din ducii d'Argyls. Tatăl său, William,
evreu de origine, e mare argintar la Edinburg. Bogat şi stimat, reu­
şeşte să cumpere două domenii însemnate : Randelston şi Lauriston.
 Moare tânăr, lăsând pe Jean, orfan la patrusprezece ani, cu u n do­
meniu de însemnătatea Lauriston-ului.
Inteligent şi stăruitor, Law face studii strălucite, mai ales în
ce priveşte ştiinţele pozitive. La vârsta de două zeci de ani pleacă
dela Edinburg la Londra. Aici îşi pierde însă echilibrul. La vârsta
de patruzeci de ani, când începe activitatea sa în Franţa, n'are un
trecut tocmai promiţător. La Londra, duce o viaţă de risipă şi de
plăceri. Jocurile de noroc îl atrag, în deosebi. Câştigă averi, chel-
tueşte însă afât de mult, încât dacă mama lui nu l-ar ajuta cu sume
însemnate, ar fi cunoscut de mult asprimile legii. Pătrunde în socie­
tatea înaltă. Frumos şi bine crescut, bărbaţii îi caută societatea,
femeile îl adoră. Intr'o afacere sentimentală, e silit să se bată în duel.
îşi ucide rivalul. Comisarii regelui îl condamnă la moarte. Se depun
stăruinţe să fie iertat. E totuşi condamnat la închisoare. Reuşeşte
să fugă. Puţin după aceea, îl găsim în Olanda, în vremurile acelea
cea mai comercială ţară din lume. Law ia contact cu o viaţă nouă,
cu totul alta decât aceea pe care a cunoscut-o în Scoţia.
Banca Olandei, bancă puternică care rezistă în timp de război
şi de pace, finanţează comerţul şi întreaga activitate economică.
Scontul ei nu trece niciodată de două până la arei la sută. Law vrea
să-i cunoască mai deaproape mecanismul. Se stabileşte la Amsterdam
ca slujbaş al trimisului britanic. Când i se pare că a pătruns toate
tainele funcţionării ei, pleacă mai departe la Genova şi la Florenţa,
Pretutindeni cercetează şi învaţă. Ajunge la credinţa că o circulaţie
bine organizată, pusă în mişcare cu ajutorul creditului, este singura
putere efectivă, care aprinde cazanele fabricilor, care face ogorul
roditor, care dă de lucru oamenilor şi le umple chimirul. Cade
însă în greşala pe care o circulaţie excesivă o generează lesne. Crede
că avuţia unei ţări este legată de massa de numerar de care dispune
şi că această massă poate fi sporită, după voe. Uită, după cum amin­
teşte Thiers, că «numerarul nu este alimentul care hrăneşte pe om,
stofa care îl îmbracă, unealta care o întrebuinţează la munca lui.
Numerarul este echivalentul care îngădue să-ţi procuri toate acestea
cu ajutorul schimbului. Mărfurile trebue să existe mai întâi. Dacă
se acopere o insulă deşartă cu tot aurul Americei sau cu toate hâr­
tiile Băncei Angliei, nu se vor naşte deodată nici drumuri, nici ca­
nale, nici culturi, nici uzini. Dacă printr'un mijloc oarecare s'ar
spori, într'o ţară, cantitatea numerarului, fără să se sporească pro­
porţional cantitatea celorlalte mărfuri, nu s'ar ajunge decât la o ur­
care a preţurilor, fără să se sporească averea reală, pentrucă se pun
faţă în faţă o cantitate mai mare de monetă, cu aceiaşi cantitate de
mărfuri de cumpărat». O greşală care se comite încă de mulţi ne­
ştiutori. Greşala lui Law avea o scuză: pe vremea lui, creditul şi
moneta sunt două enigme, două taine de nepătruns. Această scuză
nu mai există însă, în vremile noastre.
Law îşi dă seama de însemnătatea băncilor şi de folosul biletelor
de bancă. La 1700, se întoarce în Scoţia, hotărît să-şi pună în prac-
 tică procctul. După el, trebuesc adunate în mâna unei singure socie­
tăţi privilegiile comerciale, încasarea dărilor, conducerea manufac­
turilor, expediţiile comerciale, pescăria, vămile, e t c , să se creeze
«economia îndrumată». Concentrarea puterilor ar îngădui, cu de­
stule garanţii, organizarea serioasă a creditului şi emisiunea biletelor
de bancă. Inmulţindu-se astfel numerarul în circulaţie, prosperitatea
s'ar întinde pe tot cuprinsul ţărei. Planul lui este respins. La 1705,
e vorba să se facă o bancă teritorială. Law are proectul său, expus
într'o lucrare foarte remarcabilă. N u e însă luat în seamă nici de
data asta. Părăseşte Scoţia. Puţin după aceea, îl întâlnim la Bruxelles,
apoi la Paris. Ludovic al XlV-lea îl socoteşte utopist primejdios.
Nici nu vrea să audă de acest hughenot, care aruncă planuri îndrăz­
neţe şi face pe nobilii Curţii să-şi piardă averile la joc. Filip de Or-
leans e însă sedus de farmecul scoţianului şi de proectele lui în­
drăzneţe. Se leagă între ei o caldă prietenie.
Law este totuşi silit să părăsească Franţa. Rătăceşte din ţară
în ţară, dela curte la curte, propunând prinţilor proectele lui şi
câştigând sume însemnate la joc. Insă nimeni nu se încumetă să-i
îngădue experienţa. Nimeni? Ba da! Există cineva. Filip de Or-
leans, vechiul său prieten, de curând Regent al Franţei. Când Law,
reîntors la Paris, află de greutăţile în care se sbate tezaurul şi mă­
surile de îndreptare care se propun, prezintă Regentului un proect
general de refacere. Cere înfiinţarea unei bănci generale, care să
facă operaţiuni de scont, să încaseze impozitele, să exploateze mono­
polurile şi să permită o emisiune serioasă de bilete. Consiliul de fi­
nanţe se sperie de o propunere atât de vastă şi complexă. Law o
restrânge. Solicită permisia să facă o bancă de scont pe socoteala
Iui proprie şi cu obligaţia, din partea lui, că, dacă experienţa nu
reuşeşte, să dea o sumă însemnată pentru săracii Parisului. Pe vre­
mea aceea, averea agonisită de el e foarte mare. îşi poate îngădui
luxul unei experienţe. Nici această propunere nu e primită cu uşu­
rinţă. E nevoe de multe consilii şi multe stăruinţi, ca proectul să
fie admis. In sfârşit, greutăţile sunt învinse şi banca poate fi deschisă
la 2 Mai 1716.
Primul succes al băncii este un succes de curiozitate. Parizienii
vin în grupuri să vadă acest spectacol nou şi neînţeles. O sală lungă,
lungă. D e jur împrejur, ghişee în care se mânuesc bani. Ca să-şi
stâmpefe curiozitatea, unii fac o încercare. Aduc monere de aur şi
de argint la ghişeu. Primesc în schimb un bilet, pentru care, pot că­
păta înapoi, la cerere, moneta lor metalică. Alţii merg mai departe.
Schimbă monerele în hârtie, apoi se duc la alt ghişeu, unde schimbă
hârtia în monetă, numai ca să se distreze. Când îşi dau seama că ope­
raţiunile băncii sunt serioase şi ajung a înţelege avantajele de tran­
sport, ce rezultă din folosirea acestor bilete, succesul băncii este
de neînchipuit. In mai puţin de un an, cei mai aprigi duşmani trebue
să-i recunoască foloasele şi meritele.
lata un exemplu. « La Gazette de la Regence » din 22 Mai 1716
 scrie: «Noua bancă este o închipuire. Toată lumea râde de ea şi nu
crede că va putea exista».
La 19 Iulie, gazeta scrie: «Banca nu poate reuşi».
La 31 Iulie : «Nu se vorbeşte de bancă decât în glumă şi aproape
toată lumea îşi bate joc de ea», pentru ca, în luna Decembrie, s'o
laude, să-i arate meritele şi să proclame cu toată convingerea : « Nici­
odată părerea despre bancă n'a fost mai bună ».
Banca lui Law se înfiinţează cu un capital de şase milioane de
livre, împărţit în o mie două sute de acţiuni a câte cinci mii de livre.
Acţiunile sunt plătite 25 la sută numerar şi 75 la sută în bilete de
stat, depreciate cu 70—80 la sută.
Iată secretul succesului de subscriere. Rentierii au bilete de stat
cu o valoare scăzută şi nu ştiu dacă acestea le vor fi plătite vreodată.
Când află că pot primi în schimbul lor o acţiune bună, garantată cu
prestigiul şi averea lui Law, în valoarea nominală a biletelor, se
grăbesc să facă sacrificiul în numerar care li se cere. Banca este auto­
rizată să facă operaţiuni de scont, de viramente şi să emită bilete plă-
tibile în taleri, cu greutatea şi titlul din ziua înfiinţărei băncii. In felul
acesta, biletul de bancă oferă dela început un însemnat avantaj, faţă
de monetele metalice: stabilitatea. Valoarea monetelor de metal este
foarte variabilă. Variază după preţul argintului şi a aurului, după
capriciile monetăriei. Din timpul domniei lui Filip cel Frumos şi
până la Regenţă, s'a schimbat de o sută de ori valoarea monetei.
Din aceasta cauză, afacerile sunt nesigure şi străinătatea se fereşte
să mai facă afaceri cu piaţa franceză. Biletul de bancă prevăzând că
titlul şi greutatea monetei vor fi acelea din ziua de 3 Mai 1716 a înlă­
turat, dela început, acest neajuns.
Biletul mai prezintă un avantaj: este uşor transportabil. La
10 Aprilie 1717, ocârmuirea văzând că biletele sunt bine primite în
toată ţară, dă un decret, care prevede că biletele pot fi date la plata
impozitelor, dărilor şi plăţilor către stat. Tot prin acest decret obligă
serviciile financiare ale statului să le preschimbe la cerere, în mo­
nere metalice. In felul acesta, circulaţia biletelor a căpătat o nouă
stimulare. Nimeni nu mai transportă monetă metalică. Lumea gă­
seşte mai avantajos să depună banii la bancă şi să trimită în schimb
biletul: economie de timp şi de cheltuială. In schimb, rezerva me­
talică a băncii creşte necontenit. Biletele se transmit prin andosare.
Trimiţătorul le andosează, fără să-şi ia prin aceasta vre-o obligaţie.
In schimb se înlătură riscul pierderii sau al furtului. U n bilet plecat
dela Paris, circulă prin toată ţara şi trece prin atâtea mâini, încât
ajungând la bancă trebue să fie imediat distrus şi înlocuit, din cauza
andosărilor numeroase.
Toate uneltirile fraţilor Paris, vrăjmaşii băncii, cad pe rând.
Lumea se foloseşte de binefacerile Băncii. In scurtă vreme, biletele
«mise se cifrează la şaizeci de milioane, fără ca cererea să înceteze.
Dimpotrivă. încrederea în ele este atât de mare, încât fac primă
asupra metalului. Negustorii străini îşi reiau afacerile cu Franţa.
 388 EEVISTA rCQSDATnXOE EEGALE

Camătă dispare. Dobânda este din ce în ce mai eftină. Şi, cum un

credit îmbelşugat face să înflorească viaţa economică, încep să se
clădească fabrici, iar numărul afacerilor comerciale creşte necontenit.
La 20 Noembrie 1717, se ţine prima adunare generală a băncii.
Prezidează Regentul, care primeşte să fie numit director. Acţionarii
primesc un dividend de şapte şi jumătate la sută. Dacă L i w s'ar fi
oprit aici, ar fi binemeritat dela Franţa. Insă geniul lui nu-i dă linişte.
Vrea să-şi realizeze în întregime planul.
In luna August 1717, Law creează Compania Indiilor Occidentale.
Un aventurier francez, cavalerul de la Salle, navigator al timpului,
pătrunde prin Canada în interiorul Americii de Nord, fără să gă­
sească în cale decât răzleţe triburi indiene. întâlnind în drum un flu­
viu mare, se lasă dus de apele lui, până când ajunge în golful Mexic.
E fluviul Missisipi. înfige steagul Franţei în solul ţării străbătute
şi o numeşte Luisiania, în cinstea Regelui.
Pentru colonizarea ţinutului, se acordă un privilegiu de exploatare
traficantului Crozat. Fără urmări bune. Ţara este plină de bogăţii,
dar oamenii sunt slabi şi leneşi. Crozat îşi pierde tot avutul. Cere
să i se retragă privilegiul. Regentul îi satisface cererea. Ambiţia lui
Law îl face să ia succesiunea. Cere să i se dea concesia de exploatare
a Luisianiei şi monopolul comerţului de castori în Canada. Le ob­
ţine. Ca să le pue în valoare, înfiinţează Compania Indiilor Occi­
dentale.
Această companie, în afară de toate vasele, porturile şi muni­
ţiile Companiei Crozat, obţine puteri suverane asupra Luisianiei.
Are dreptul să înroleze soldaţi, să înfiinţeze tribunale, să clădească
târguri, să exploateze toate avuţiile solului şi ale subsolului. O sin­
gură obligaţie : supunerea către Rege. Capitalul Companiei este de o
sută de milioane livre, împărţit în două sute de mii de acţiuni a cinci
sute de livre fiecare. Acţiunile sunt la purtător şi pot fi transmise
prin semnare. Subscrierea acţiunilor se face 25 la sută în numerar
şi 7 5 la sută în bilete de stat. Pentiu cele şaptezeci şi cinci de mil-
lioane bilete de stat, tezaurul continuă să plătească băncii o dobândă
de 4 la sută, adică trei milioane de livre pe an. In primul an, dobânda
serveşte la acoperirea cheltuelilor de întemeere. In anii următori,
revine acţionarilor, împreună cu profitul exploatării.
Intre timp, mareş?lul de Noailles, peste măsură de îngrijat de
influenţa din ce în ce crescândă a lui Law, încearcă să-1 încurce,
impunându-i condiţii grele. Scoţianul se plânge Regentului. Noailles e
silit să părăsească conducerea Consiliului de finanţe. Odată cu el pleacă
şi cancelarul d'Aguesseaa. In locul acestuia e numit d'Argenson,
fostul prefoct de poliţie.
D'Argenson, neliniştit de situaţia grea a tezaurului, propune o
returnare a monetei. Law primeşte, dar nu bucuros. Parlamentul
se opune însă şi trimite o mustrare Regentului. Astfel ia naştere
conflictul surd, care va dăinui toată vremea, între Parlament de-
o parte, Law şi Regent de partea cealaltă.
 La început, acţiunile Companiei Indiilor Occidsntale nu se b u ­
cură de prea multă simpatie. Din cauza condiţiilor de subscriere,
rămân sub valoarea nominală. Law nu-şi pierde calmul. La 4 D e ­
cembrie 1 7 1 8 , transformă banca lui particulară în bancă regală,
restituind acţionarilor, în numerar, sumele subscrise. Creditul lui
devine astfel creditul statului. Trei luni mai târziu, cererea de bilete
este atât de mare, încât circulaţia se urcă la sute de milioane. Ca să
se generalizeze întrebuinţarea biletelor de bancă, în urma cererii lui
Law, se opreşte transportul monetelor metalice, între oraşele unde
există sucursale ale băncii. Umflă acţiunile Companiei Indiilor Occi­
dentale sau Companiei Missisipi, cum i se mai spune, prin reclamă
stăruitoare şi operaţii financiare, care ar stârni invidia celui mai abil
om de bursă din zilele noastre. Creează bursa pe termen şi opera­
ţiile cu primă. Intre timp, lucrează serios la desvoltarea companiei.
Construeşte vapoare. Trimite colonişti. Unii de voe, alţii de nevoe.
înarmează trupe.
Se răspândesc pretutindeni stampe colorate, reprezintând de­
barcarea coloniştilor în Luisiania. Piei roşii respectuoase şi supuse
îi primesc la debarcare, aducându-le daruri bogate. Belşugul redat
de stampe depăşeşte închipuirea oamenilor. Agenţii lui Law răspândesc
prin toată ţar^ vestea minunăţiilor şi bogăţiilor de peste Ocean. Imagi­
naţiile încep să se încălzească. Un vechi militar, La Mothe Cadillac,
care a făcut parte din prima expediţie a lui Crozat, vrea să demaşte
înşelăciunea. E băgat la închisoare, unde rămâne până la sfârşitul
Regenţei.
Nici un mijloc nu este rău, atât timp cât înlesneşte colonizarea.
Se aduc la Paris zece sălbateci din tribul Missuri, împreună cu
regina lor. Ei dansează pe scena teatrului italian, în faţa unui
public foarte numeros. Se înfiripează şi o aventură sentimentală. Re­
gina din Missuri se îndrăgosteşte de sergentul Dubois. Ca să se
căsătorească cu el, trece la catolicism. Dubois este avansat ofiţer,
ţinând seama de rangul nevestei lui. Aventura se sfârşeşte rău. î n ­
dată ce se întoarce în ţara ei, regina îşi reia religia missuriană şi, fă­
când uz de drepturile ei suverane, pune să-1 omoare pe bietul Dubois.
Hoţi şi aventurieri, copii găsiţi şi femei pierdute sunt adunaţi
cu forţa şi expediaţi - convoiuri triste şi fără de nădejde - spre Bor­
deaux, ca să ia drumul Oceanului.
Reclama făcută de Law ia îa mintea oamenilor proporţii fan­
tastice. Acţiunile companiei încep să se urce, cu toată concurenţa
defăimătoare a fraţilor Paris. Law răspunde, făcând să i se cedeze
celelalte companii de navigaţie precum şi privilegiul comerţului cu
Africa, China şi India. Compania Indiilor Occidentale devine astfel
Compania Indiilor şi are în concesia ei cel mai întins teritoriu comer­
cial pe care 1-a cunoscut vreodată lumea.
Law are nevoi de capitaluri nouă. Le dobândeşte făcând o e m i ­
siune de cincizeci de mii de acţiuni, la cursul de cinci sute livre.
Subscrii torii sunt însă obligaţi să plătească o primă de subscriere de
 390 E E V I S I A FUNDATTXLOE R E G A L E

cincizeci de livre la acţiune. Condiţiile? Cincizeci de livre la sub­

scriere, iar restul în douăzeci de rate lunare. Nimeni nu poate să
subscrie o acţiune nouă, fără să posede patru vechi. In felul acesta,
apar puii. Acţiunile se urcă întâi la 500, apoi la 550, 600, 750. Law
nu se opreşte. Obţine monopolul rnonetăriei. Face emisiuni nouă de
acţiuni. Mai întâi încă una de cincizeci de milioane. Apoi, ca să
convertească toată datoria statului în acţiuni de-ale companiei, face
o emisiune uriaşă de un miliard şi jumătate livre, operaţie de pro­
porţie gigantică, - fără pereche până atunci. Datoria Statului reprezintă
această sumă de un miliard şi jumătate. Dobânda anuală e de opt
zeci de milioene. Law se obligă să facă o emisiune echivalentă cu
această sumă, pe care s'o împrumute tezaurului, cu o dobândă nu­
mai de trei la sută. Statul realizează astfel o economie de 32 până
la 35 milioane livre pe an. In schimb, se obligă să retragă fraţilor
Paris concesiunea fermelor generale şi s'o treacă companiei. Ii asi­
gură astfel un nou câştig de 15-16 milioane anual. Dacă ţinem
seamă de faptul că Compania Indiilor mai are câştiguri din exploa­
tarea importantelor ei concesiuni, acţionarii pot obţine un dividend
îndestulător, la valoarea nominală a acţiunilor.
Nenorocire însă: setea de câştig stârnită de Law dă frâu liber
speculaţiei! Afluenţa la diferitele subscrieri este foarte mare. Mulţi
îşi aşteaptă rândul zile întregi. Unii rămân şi noaptea în localurile
băncii. Portarii palatului de Nevers fac afaceri strălucite. Subscrii-
tori mai îndrăzneţi îmbracă livreaua servitorilor lui Law, ca să pă­
trundă în birourile promiţătoare de bogăţie, căci în timp ce, la
hotelul de Nevers, subscrierea se face la cinci mii de livre, în ulicioara
Quincampoix acţiunile cotează opt până la nouă mii livre.
Speculanţii fac afaceri strălucite. Coboară cursurile pentru o
clipă, ca să cumpere acţiunile la un preţ mai scăzut. Apoi le urcă la
cursuri din ce în ce mai mari. Nimeni nu-şi mai dă seama că primele
acţiuni au fost emise la cinci sute de livre, şi că la acest curs s'au
socotit sorţii de câştig ai companiei. Toată lumea are în minte numai
câştigul celor care au cumpărat înaintea lor. Vor să facă la fel.
Mişcarea în ulicioara Quincampoix depăşeşte orice închipuire.
Se aduc spre vânzare pietre preţioase, argintării, blănuri scumpe,
obiecte de artă. E strada zarafilor şi a bancherilor. Ei procură bani.
Tot ei procură acţiuni. Curând oamenii găsesc că nu mai au nevoe
de mijlocitori. Se întâlnesc doară pe stradă. Pentru înlesnirea operaţiei,
fiecare strigă cumpărări sau vânzări, şi la ce preţ. Cu cât strigătele
sunt mai numeroase, cu atât trebue să fie mai puternice. Se naşte un
vuet atât de mare şi de îndelungat, încât locuitorii uliţei nu se mai
pot odihni. Autorităţile intervin. La capetele străzii se aşează corpuri
de gardă. N u ajunge. Se construesc porţi de fier. Accesul este oprit
între orele nouă seara şi şase dimineaţa.
Deschiderea porţilor este anunţată prin clopote, la sunetul cărora
lumea aleargă în gloată. Nu vin numai speculanţi. Vine tot Parisul.
Mai mult, toată Franţa. Sosesc şi străini: englezi, olandezi, ger-
mani, italieni, care vor să fie părtaşi la valul da aur care a inundat
Franţa.
In anul 1 7 1 9 , Parisul are două sute cinci zeci de mii de locui­
tori mai mult decât în anul trecut. O cameră de hotel reprezintă o
avere. In massa aceea din strada Quincampoix, care urlă şi se agită,
se văd mareşali lângă servitori, duci lângă cămătari, prinţi lângă
bucătărese. Ici, o prinţesă se tocmeşte cu un căruţaş. Dincolo, o fe-
mee de moravuri uşoare negociază cu o înaltă faţă bisericească.
Clasele sociale se contopesc. N u mai există distincţii. N u mai sunt
păcate. Toată lumea este la fel.
Goana după acţiunile companiei se transformă în nebunie. Ac­
ţiunile se urcă necontenit. întâi la opt mii, la nouă mii, la unspre­
zece mii. Se nasc milionari peste noapte. Fiecare casă din Paris
adăposteşte câte unul. Este un desmăţ şi o risipă nemai pomenită.
Oamenii vând bunuri reale, ca să învestească banii în hârtii cu va­
loare umflată. Consumul sporeşte neînchipuit. Preţul mărfurilor
creşte necontenit. Parvenitismul e îa floare. Servitorii ajung mai
bogaţi decât stăpânii lor. Vor să-i imite în obiceiuri, să-i întreacă în
risipă. Niciodată n'au fost la Paris mai multe trăsuri, mai multe
landouri.
Un lacheu îmbogăţit îşi cumpără un echipaj. Când să plece
cu el, în loc să se aşeze pe locul stăpânului, din obişnuinţă, se urcă
la spate, pe locul lacheului. Servitorul îi aminteşte:
— Stăpâne, trăsura vă aparţine.
— Da. Ai dreptate. Am uitat.
Şi se aşează unde trebue.
D-na Bejon zăreşte la Operă, în loja de lângă ea, o doamnă îm­
brăcată în culori ţipătoare, garnisită cu prea multe pietre scumpe.
Ii pare cunoscută. Când o priveşte mai cu atenţie, o recunoaşte:
— E Măria, bucătăreasa!
— Am fost Măria bucătăreasa. Acum sunt bogată. Am câştigat
în strada Quincampoix şi pot să fac tot ce faci şi d-ta.
Un oarecare Lespinasse zăreşte într'o vitrină o găină care îi
place. Găina e vândută însă altuia. Ca s'o obţină, dă un supliment
de două sute de livre. Altul vede la argintarul Lemiche un minunat
serviciu de argint, vândut cu patru zeci de mii de livre.
— Cât ar trebui să coste unul la fel, însă de aut ?
— Numai aurul costă un milion şi jumătate.
— Bine. Fă-mi unul. Uite arvuna.
Pretutindeni, o totală răsturnare a valorilor. Intelectualii şi sluj­
başii mor de foame. In schimb, speculanţii fac averi nemăsurate.
Montesquieu notează . «Dumnezeu nu scoate mat repede oamenii
din ţărână. Câţi valeţi sunt serviţi de camarazii lor şi poate mâine
vor fi serviţi de stăpânii lor. » Iar Henry Robert, în procesul pe
care îl face lui Law, parafrazând un vers al lui Aulus Gellius, spune :
« Era mai mult argint, aur şi purpură pe paturile unor lachei, decât
pe altarul zeilor nemuritori ».
 Specula nu se ruşinează de acest ridicol. Cursurile se urcă în con­
tinuu. In ulicioara Quincampoix este atât de mare afluenţă, încât
u n loc de adăpost aduce venituri frumoase. Un cârpaci face avere,
transformându-şi magherniţa în birou public. Cocoşatul Bom-
bario, împrumutându-şi spatele pentru semnarea acţiunilor, câştigă
mii de livre pe zi. In curând, are o avere de o sută cinci zeci mii
de livre. Oamenii au de unde da. Acţiunile se urcă necontenit.
Toată Franţa este la picioarele lui Law. Nobilii i se închină. El
şi familia lui se bucură de atenţia generală. Nunţiul papal vine la
balul dat de fetiţa lui Law, fetiţă de şase ani. Băeţaşul lui este admis
în baletul Regelui. Cum soţia lui nu-i este soţie legitimă, se gân­
deşte să-şi găsească alta. E vorba să se căsătorească cu contesa de Cha-
rolais, sora ducelui de Bombon. Până în cele din urmă, căsătoria nu se
face şi Law se mulţumeşte să fie amantul ducesei de Bombon, pe al
cărei soţ 1-a îmbogăţit peste măsură.
Regentul, având nevoe de o ducesă care sa-i conducă o fiică la
Geneva, i se s p u n e :
•— Duceţi-vâ până la Law. Veţi putea să alegeţi în voe. Toate
ducesele sunt acolo.
O ducesă şi-a pierdut până într'atât capul, încât sărută
mâna scoţianului. Principesa Palatină înseamnă în carnetul e i :
« dacă ducesele îi sărută mâna, unde trebue să-l sărute celelalte femei».
Mezalianţele se ţin lanţ. Un marchiz - marchizul d'Oise - se
logodeşte cu fata speculantului Andre. Până la căsătorie va primi
o rentă de două zeci de mii de livre. Căci logodnica n'are decât cinci
ani. Gura mahalelei nu lasă faptul neobservat: «Copiii mici nu se mai
joacă cu păpuşi, au nevoe de marchizi».
Comerţul şi industria înfloresc. Se construesc palate. Acţiunile
ajung două zeci de mii de livre.
Law convertit la catolicism, ajunge ministru de finanţe. îşi mai
acordă sumedenie de concesiuni. Speculaţia este creatoare. Intr'un
singur an numărul fabricilor creşte cu trei cincimi. încasările sta­
tului sunt bune. Sunt aţâţi bani, încât se desfiinţează impozitul pe
alimente şi se construeşte canalul Montargis. învăţământul uni­
versitar devine gratuit. Profesorii capătă lefuri însemnate. Pentru
sărbătorirea evenimentului, se facs o procesiune impunătoare.

Jocul nu poate continua însă prea mult. Veniturile companiei

asigură o rentabilitate îndestulătoare capitalului nominal al acţiu­
nilor. N u însă şi capitalului enorm, de peste zece miliarde, la cât
s'a ajuns prin umflarea cursurilor. La sfârşitul lunei Decembrie
1 7 1 9 , unii se gândesc să-şi realizeze în moneră capitalurile învestite
în companie. Vând acţiunile în bilete şi apoi se prezintă la bancă
cerând numerar. D'Argenson şi abatele Dubois, al cărui rol la Curte
devine din ce în ce mai însemnat, profită de prilej, pentru a lovi
 în Law. Răspândesc ştiri alarmante. Prinţul de Conţi îşi schimbă
biletele în numerar. Ca să încarce tot ce i se cuvine umple trei
furgoane.
încrederea în acţiuni slăbeşte. Cursul scade la cincisprezece
mii. Apoi la douăsprezece mii. Lumea vrea să aibă aur. Preschimbă
biletele. Tezaurul băncii începe să se golească. Law ia măsuri de
apărare. Decretează că nu se mai pot face plăţi în argint, decât
sub o sută de livre şi plăţi în aur, decât sub cinci sute. Hotărîrea
aceasta nu ajută la nimic. Nici asigurările liniştitoare, nici amenin­
ţările nu stăvilesc îngrijorarea.
Deţinătorii de rentă refuză să-şi preschimbe rentele în acţiuni.
Cer bilete da bancă. Emisiunea lor se urcă la un miliard. O
adevărată inflaţie, căci biletele nouă nu au nici acoperire, nici nu
răspurd unei nevoi reale. Acţiunile scad mereu. Biletele de bancă
revin stăruitor la bancă. Law încearcă să curme curentul, prin mă­
suri excepţionale. Dă biletelor curs forţat. Ca să oprească afluxul
biletelor de bancă pe piaţă, sub forma de cumpărături nefolositoare,
opreşte purtarea pietrelor preţioase. Acţiunile îşi continuă însă scă­
derea. La zece mii, la nouă mii.
Law ia o hotărîre funestă. De teamă ca acţiunile să nu scadă şi
mai jos, le fixează un curs forţat de nouă mii livre. Oricine poate să
se prezinte la bancă să obţină pentru fiecare acţiune acest preţ. In
felul acesta soarta băncii devine solidară cu soarta Companiei In-
diilor. Law ar fi putut să sa'veze banca, lăsând să scadă acţiunile până
la cursul lor normal. Se încăpăţinează însă să salveze şi banca şi
compania. Astfel reuşeşte să le distrugă pe amândouă. Desnodământul
se apropie. Banca se sprijinea pe o temelie solidă. Missisipi nu era
decât o himeră «o şmecherie continuă pentru a scoate bani dela
unii şi a-i da altora. Era fatal - deoarece nu existau nici mine, nici
pietre filozofale - ca aceste acţiuni să se prăbuşească la sfârşit şi
ca un număr restrâns de acţionari să se fi îmbogăţit prin ruina totală
.a marelui număr de acţionari. Şi aşa a şi fost». Aşa scrie, cu oare­
care exagerare, Saint Simon.
Pentru răscumpărarea acţiunilor se continua emiterea de bilete.
Inflaţia face ca ele să-şi piardă din valoare. Banca suferă, pentru ca
t pitalul iluzoriu creat în ulicioara Quincampoix.
Oamenii necinstiţi profită de această scădere, ca să-şi plătească cre­
ditorii. Pentru restul lumii, viaţa devine din ce în ce mai grea. Traiul se
scumpeşte. Măsurile excepţionale încep să curgă. Nimeni nu mai
sre voe să păstreze mai mult ca cinci sute de livre, în moneîă me­
talică. Cine să asculte? D'Argenson pi opune reducerea la jumătate
3. valorii nominale a biletelor - o restabilizare, cum s'ar spune astăzi.
Propunerea este primită. Ea transformă criza în dezastru. Oamenii
se simt furaţi de jumătate din averea lor.
O mică intrigă, pusă la cale de duşmanii lui Law, dă prilej să se
constate cât de bine e administrată Compania Indiilor. Arătările con­
trolului nu folosesc la nimic. D'Argenson este silit să cedeze locul
lui d'Aguesseau. Ce folos ? Situaţia se înrăutăţeşte din ce în ce. întâi,
scânteiază spiritul:

Luni, am cumpărat acţiuni, .

Marţi, am câştigat milioane,
Miercuri, mi-am împodobit menajul,
Joi, mi-am cumpărat echipajul,
Vineri, m'am dus la bal,
Sâmbătă, l a . . . spital.

Curând însă spiritele încetează. Porneşte răzmeriţa. Mişcările

de stradă sunt tumultoase. Regentul este silit să retragă decretul
de restabilizare. Lumea şi-a pierdut însă încrederea în bikt. Banca
este obligată să oprească conversiunea în monetă. Se primesc la
schimb numai biletele sub douăzeci de livre. Lumea are teamă şi
de ele. înghesuiala la ghişeele băncii este de neînchipuit. Sunt trei
morţi. Poporul cere răzbunare. Ajunge până în curtea Palatului.
Cu mare greutate este îndtpărrat.
Parlamentul îl atacă pe Law tot mai violent. Refuză să-i înregistreze
decretele. Regentul face un act de autoritate. Deportează Parlamentul
la Pontoise. Situaţia lui Law este pierdută. Fuge în străinătate, lă­
sând pe concurenţii săi cei mai înverşunaţi, pe fraţii Paris, să salveze
ce mai este de salvat. Aceştia, din cioburi şi ruini, înjgheabă o nouă
organizare financiară, care cere multe sacrificii şi stăvilesc pornirea
de inflaţie. Regentul, hărţuit şi hulit mai mult ca oricând, se gân­
deşte cu amărăciune, la câte nu s'ar fi întâmplat, dacă ar fi înţeles
mai de vreme sfaturile scrise, lăsate de Ludovic al X l V - l e a : « Gre­
şelile pe care le-am comis şi care m'au făcut mult să sufăr au fost din.
complezenţă şi pentrucă prea uşor m'am lăsat influenţat de alţii..
Nimic nu este mai periculos decât slăbiciunea, fără deosebire de na­
tura ei. Pentru a comanda oamenilor, trebue să te ridici deasupra
lor. Şi după ce ai ascultat toate părerile, trebue să te hotărăşti, prin
propria ta judecată, fără nici un fel de preocupări, gândindu-te tot­
deauna, să nu dai nici un ordin şi să nu execuţi nimic ce ar fi nedemn
de tine, de caracterul tău şi de măreţia Statului».
«Prinţii trebue să aibă grijă deosebită şi pricepere universală,
pentru toate lucrurile. Trebue să te păzeşti de tine însuţi, de încli­
nările tale şi să fii totdeauna în gardă, chiar împotriva naturii tale.
Meseria de rege e importantă, nobilă şi măgulitoare, când te simţi
demn de a îndeplini toate lucrurile la care te- ai angajat. Dar ea nu
e lipsită de suferinţi, de oboseli, de griji. Când ai în vedere Statul,
lucrezi pentru tine. Binele unuia, face gloria celuilalt. Când primul
este fericit, înălţat şi puternic, acela care a făurit aceasta este glorios
şi, prin urmare, trebue să guste mai mult decât supuşii săi, tot ce este
mai plăcut în viaţă. Când te-ai înşelat, trebue să-ţi repari greşala
cât mai repede posibil şi nici o consideraţie nu trebue să te împiedece
dela aceasta, nici chiar bunătatea».
 Sfaturi pe care Filip de Orleans le-a înţeles, în dreapta lor va­
loare, pentru întâia d a i ă . . .
*

In fresca de portrete din palatul dogilor, este un loc liber. Lip­

seşte un chip. In schimb este o frază: «Aci a fost locul lui Marino
Falier, decapitat pentru crimă de înaltă trădare ». La vârsta de 7 4
de ani, dogele Marino Falier, din ce motive nu se ştie, a « conspirat »
împotriva Constituţiei din Veneţis. Conspiraţia este descoperită
şi Mariro Falier decapitat împreună cu toţi prietenii. Au trecut dc
atunci aproape şasj sute de ani. Veneţienii încă nu l-au uitat. In
galeria dogilor, chipul său a fost şters pe vecie. Veneţienii U amintesc
cu dispreţ. Nici un scriitor din cetatea lui San Marco n'a îndrăznit
să-i facă dreptate. Deşi toată conspiraţia iui Marino Falier se măr­
ginea la desfiinţarea unei tiranii. Dece? Pentrucă a încercat o aven­
tură. Şi în istoria cetăţii lagunelor nu este loc pentru aventuri.
Veneţienii au ajuns din nimic stăpânii mărilor. Au cucerit Orientul
apropiat. Au ridicat o cetate minunată. I-au dăruit odoare nepre­
ţuite, adunate din toate colţurile lumii. Au creat minuni de artă şi
de gândire. Toate cu respectul timpurilor şi al aşezămintelor. Orga­
nizarea cetăţii, structura sufletească a oamenilor se bizuiau pe un
progres încet, însă temeinic. Astfel s'a născut Cetatea, şi şi-a căpătat
strălucirea, dela primele aşezări pe lagune, până la căderea republicei.
Dece a venit Law să-şi sfârşească viaţa în această cetate, care,
prin naşterea şi viaţa ei, e negaţia totală a pornirilor lui?
A venit aci să regăsească, în mirajul carnavalului şi în cochetăria
vieţii, chipul pierdut al societăţii pariziene din timpul Regenţei?
Sau a venit să capete, în acest refugiu, un nou echilibru sufletesc,
pe care zadarnic l-ar fi căutat în altă parte?
Greu de răspuns.
Dela fuga din Franţa, viaţa lui Law nu mai are scop. A fost târît
în noroi de aceia pe care a încercat să-i fericească. Când şi-a luat
rămas bun, a spus Regentului: « Stăpâne, am făcut mari greşeli.
Le-am făcut fiindcă sunt om. Dar nu veţi găsi în purtarea mea nici
şiretenie, nici necinste ». Aceleaşi cuvinte, însă cu mai multă amără­
ciune, le scrie ducelui de Bourbon. « Esop a fost un model de dezin­
teresare. Totuşi curtenii î-au acuzat, că ar 2vea strânse averi într'o
ladă. Scotocindu-o, nu găsiră în ea decât haina pe care o avea Esop,
înainte să fi intrat în graţiile prinţului. Dacă mi-aş fi salvat haina,
nu mi-aş schimba situata cu aceia care deţin locuri de frunte. Sunt
însă gol. Mi se tere să trâesc şi să plătesc datorii fără să am un b a n . . •»
Căci Law, creatorul de aur, omul care a îmbogăţit o lume întreagă,
a părăsit Franţa cu cinci sute de livre în buzunar şi două inele în deget.
L i Bruxelles, marchizul de Prie îl primeşte bine. încearcă să-1
reţină. Zadarnic. Law refuză propunerea Ţarului de a lua condu­
cerea finanţelor ruseşti. N u primeşte nici situaţia ce-i este oferită
de împăratul. Austriei S£u de Regele Danemarcei. Vizitează Rinu
 N u se opreşte nicăeri mai mult decât îi trebue să cunoască locurile
şi oamenii. Pleacă apoi la Londra, unde regele îi ridică pedeapsa la
care fusese condamnat în tinereţe.
Cunoaşte în plin amărăciunea unei vieţi sbuciumale. Ar fi vrut
să se reîntoarcă la Paris. Dar Regentul îl opreşte. Oamenii uită
repede pe cei ce le-au făcut bine. îşi amintesc, întotdeauna, de cei
ce le-au pricinuit necazuri.
După moartea Regentului, Law pierde ultima speranţă de a mai
revedea Paiisul. Pleacă în Italia şi trăeşte din joc, ca în tinereţe. D e
data aceasta, joacă numai atât cât îi trebue ca să trăiască. Nu mai
vrea să aibă avere. Nu mai urmăreşte lovituri îndrăzneţe.
Se stabileşte la Veneţia, unde îşi poartă nevoile, suferinţele, să­
răcia. E cetatea care a realizat în secole, ceea ce a vrut să facă el
peste noapte. Din când în când, o scrisoare din depărtări îi aminteşte
de vremile trecute.
Cu mai puţin geniu şi mai multă răbdare, Law ar fi fost o bine­
cuvântare pentru Franţa. Aşa a fost însă un călău al ei. N u atât
din vina lui, cât a împrejurărilor. Franţa, în timpul Regenţei, se
sbătea în ghiarele ortodoxiei mercantiliste. Toată orânduirea sta­
tului se bizuia pe monopol, restricţie şi privilegiu. Franţa era un
câmp vast de experienţe radicale, şi statele nu-şi pot îngădui expe­
rienţe radicale. Law singur o recunoaşte: « N u susţin că nu am
făcut greşeli. Am făcut, dar dacă ar fi să reîncep, m'aş purta altfel.
Aş mergî mai încet, mai sigur. N'aş expune Statul şi nu m'aş
expune nici pe mine pericolului care însoţeşte întotdeauna destră­
marea unui sistem general».
Ca să ajungă la această părere,a trebuit să,vie la Veneţia, să
aibă în faţă portretul, şters pe vecie, al lui Marino Falier şi să-i
înţeleagă tâlcul. A trebuit să priceapă cât ar fi putut să facă, dacă
11'ar fi făcut cât a făcut.
Mormântul lui Law din biserica Santa Croce, din Veneţia, com-
oletează locul gol din galeria dogilor.
GEORGE STROE
 UNIFICAREA LEGISLATIVA

Unitatea legislativă este o confirmare a postulatului că o suvera­

nitate nu poate avea decât o singură concepţie asupra dreptăţii şi
ordinii publice într'o epocă determinată; ea consolidează unitatea
naţională şi garantează deplina egalitate a cetăţenilor în faţa legei.
întârzierea unificării legislative constitus nu numai o evocare
a diversităţii şi extraneităţii suveranităţilor ce au stăpânit ţinuturi
româneşti - evocare pe care o suveranitate naţională şi unitară are
datoria să îndepărteze cât mai curând - dar apare ca un anacronism
într'o epocă când doctrina juridică europeană a ajuns, în anumite
materii, la formule definitive de unificare internaţională. Cincispre­
zece ani de aplicare în cadrul statului întregit a unor legiuiri provin­
ciale disparate au creat, în afară de numeroase neajunsuri în admi­
nistrarea cotidiană a justiţiei, un sistem complex de drept interpro-
vincial pentru rezolvirea conflictelor în spaţiu a legilor regionale,
sistem care descinde direct din dreptul internaţional privat, supus el
însuşi unor mari incertitudini organice.

Problema unificării pune în primul plan o chestiune de metodă

legislativă care se conturează prin următoarea întrebare :
Unificarea trebue să se producă prin extinderea asupra întregii
ţări a unei anumite legislaţii, aplicată şi verificată într'o parte a ţării,
sau prin confecţionarea unei legiuiri nouă, pentru tot întinsul ţării?
Regretatul Const. Hamangiu, în calitate de ministiu al dreptăţii,
a întocmit în 1931 un ante-proect de lege de unificare, călăuzit de
doctrina extensionistă, preconizând generalizarea legiuirilor din ve­
chiul regat, cu menţinerea provizorie a câtorva excepţiuni din legisla­
ţiile locale până la revizuirea tuturor codurilor române.
Acest ante-proect nu a cunoscut binefacerile succesului.
Opinia publică juridică este îndrituită să înregistreze o soîuţiune
definitivă a problemei unificării, care să fie în concordanţă cu datele
ştiinţei dreptului şi cu exigenţele constituţiei noastre, precizate prin
articolul 137. Acest text are următorul cuprins :
 « Se vor revizui toate codicile şi legile existente în diferitele părţi
ale Statului român, spre a se pune în armonie cu Consticuţiunea de
faţă şi asigura unitatea legislativă. Până atunci ele rămân în vigoare.
D i n ziua promulgării Constituţiunii, sunt însă desfiinţate acele dispo-
Ziţiuni din legi, decrete, regulamente şi orice alte acte contrarii celor
înscrise în prezenta Constituţiune ».
Din primul punct de vedere al tehnicii juridice, o metodă de uni­
ficare care ajunge la soluţiuni provizorii este greşită, pentrucă păcă-
tueşte faţă de securitatea juridică urmărită de legiuitorul unificator,
făcând ca viaţa judiciară dintr'o provincie, asupra căreia s'a făcut
extinderea, să suporte într'un scurt interval trei regimuri legale deo­
sebite : legea provincială iniţială, legea extinsă provizoriu şi legea
definitivă de unificare. Iar din punctul de vedere constituţional, cre­
dem că articolul citat se opune oricărei alte metode de unificare, decât
aceea a întocmirii unei legislaţii nouă pentru toate provinciile ţării.
Cercetând constituţionalitatea unei soluţiuni de extindere defi­
nitivă a legiuirilor dm vechiul regat asupra ţinuturilor alipite, con­
statăm că articolul 137 din pactul fundamental, cu întieaga conjunc­
tură politică care 3 prezidat la elaborarea 'ui, este legat de evenimsntul
istoric al alipirii provinciilor surori la vechiul regat. închegarea
Statului român întregit nu s'a consumat din punct de vedere juridic
printr'un act unilateral de anexare, pentrucă suveranitatea română
a îmbrăţişat provinciile surori, răspunzând unei chemări exprese
x
şi unei voinţe ferme de adeziune ) .
Provinciile surori alipindu-se vechiului regat prin voinţa lor li­
beră, s'au însumat suveranităţii Statului român în aşa fel, încât exten­
siunea legisîaţiunii de drept privat din vechiul regat odată cu exten­
siunea suveranităţii române, nu se puiea face fără a ţine seama de
voinţa lor, care pentru problema unificării, s'a continuat după ali­
pire şi s'a cristalizat în articolul 137 din Constituţia din 1923.
De altfel, tradiţia juridică românească în problema unificării
legislative se precizează luminos prin precedentul din 1864, când,
după unirea principatelor române, nu s'a extins codul Carsgea în
Moldova sau codul Calimah în Muntenia, ci s'a confecţionat, printr'o
revizui.e timidă a codului Napoleon, o legiuire nouă, pentru ambele
principate contopice.
N n este lipsit de interes se amintim faptul că Statul român când a
exvins suveranitatea sa asupra Dobrogei, a menţinut pentru populaţia

1) Strict juridic, integrarea provinciilor în statul român nu este nici o ane­

xare -nefiind vorba de un act unilateral de voinţa - şi nici o unire propriu zisă,
unirea presupunând două voinţi egale, cu acelaşi statut juridic internaţional.
La 1859 s'a produs o unire, Muntenia şi Moldova având acelaşi statut
juridic, în comunitatea internaţională; în 1918 s'au produs alipirile provinciilor
surori la vecbiu regat, ele neavând acelaşi statut juridic internaţional ca re­
gatul român.
 «ahomedsnă de acolo, regimul de drept privat coranic referitor Ia
organizarea familiei, la despărţenie şi la moştenirea sb intestat.
In faţa acestei tiadiţii în politica noastră legislativă şi în virtutea
originii politice şi structurii voluntare a articolului 137 din Consti­
tuţie, socotim revizuirea egală a tuturor codurilor şi a legilor existente
în diferitele părţi ale ţărei şi elaborarea unei legislaţiuni nouă pentru
tot cuprinsul României, ca singura metodă normală de unificare le­
gislativă şi singura interpretare firească 3 comandamentului con­
stituţional.
Această metodă presupune două operaţiuni de logică. O an2liză,
prin descompuneiea instituţiilor juridice din legiuirile vechiului regat
şi din legiuirile tuturor provinciilor alipite în elementele lor, compa­
rarea cbiectivă şi verificarea lor în raport cu noul nostru aşezământ,
după aceasta urmând sinteza, prin regruparea elementelor astfel
găsite vabbile, în insrituţiuni juridice adaptate constantelor jurispru-
denţei şi corespunzând exigenţelor vieţii sociale moderne.
întrucât pactul fundamental nu se mulţumeşte cu o simplă operă
de unificare, ci reclamă şi o revizuire legislativă, o largă consultare
a dreptului comparat şi a doctrinei s'a impus ca o necesitate, co­
respunzând conştiinciozităţii ştiinţifice şi asigurării binefacerilor pro­
gresului realizat de alţii.
D e altfel, aceeaşi metodă, care înseamnă evitarea generalizării
unor legiuiri pline de lscune sau caduce şi prilejul unificării printr'o
reverificare fundamentală a întregului sistem legislativ, a fost uti­
lizată în Germ inia şi Elveţia cu ocazia operei lor de codificare şi este
astăzi îmbrăţişată de statele nouă, ca Cehoslovacia, Polonia şi Jugo-
slavia, care construesc pe aceste baze edificiul lor legislativ naţional
unificat.

Consiliul legislativ a elaborat proectele de coduri, supuse acum

delibeiării parlamentului, pentru a fi transformate în legi.
Aruncârd o privire fugară asupra operei remarcabile a Consiliului
legislativ, constatăm cu regret, că nu s'a putut depune în parlament
decât prima parte a codului civil, cuprinzând titlul preliminar, apli­
carea teritorială a legii, cartea despre persoane şi familie, comple­
tată cu pioecte de legi speciale asupra acrelor de srare civilă, nu­
melui, persoanelor juridice şi internării alienaţilor, deşi armonia
unui regim legislativ cere o elaborare concomitentă a întregii cpsre.
Făcând paite dintr'o disciplină, care se situează între morală
şi sociologie, proectui de cod civil a trebuit să-şi precizeze poziţia
sa idîo'ogică, fixându-se ca un document juridic a! societăţii burghezo-
capitUiste de astăzi, cu individualismul său, străbătut de concesiuni
faţă de funcţiunile sociale.
Viitoiul cod civil va apăra peiso^na omului, nu numai faţă de
ea însăşi şi faţa de terţi, drar o va ocroti împotriva leziunilor ce se
pot aduce şi reputaţiunii, prestigiului sau imaginii fizice şi morale
a persoanei.
Organizare? familiei este străbătută de poruncile ncuă ale vieţii
economice, conferind soţiei şi copiilor care lucre?ză, dxeptul la be­
neficiul întreg al muncii lor, lipsind pe părinte de posibilităţile de abuz,
pe care noţiunea clasică de pater familias îi oferea.
Raporturile între soţi - ca toate dreptuiile admise în proect - cu­
nosc frâna teoriei abuzului de drept, prin care un drept nu poate
fi exercitat decât cu bună credinţă, potrivit scopului în vederea căruia
a fost recunoscut.
Situaţiunea viitorilor soţi a fost precizată din punct de vedere
juridic prin admiterea logodnei, ca o instituţie de drept care, respec­
tând libertatea voinţei în contractarea căsăroiiei, obligă la despăgubire
pentru prejudiciul suferit şi la restituirea darurilor ; promisiunea de
căsătorie ne putând fi totuşi supusă execuţiunii legale.
Regimul obişnuit al bunurilor în căsătorie este separaţiunea,
adecvară independenţei economice şi egalităţii juridice de care tre­
bue să beneficieze subiectele de drepturi şi datorii, libere să activeze
separst.
Proectul de cod civil introduce o puternică inovaţie - în raport
cu legislaţia din vechiul reg ît - rerunţând la imutabilititea conven-
ţiunilor matrimoniale, care paralizând libertatea soţilor faţă de schim-
bâiile economice care sutvin în valo sex bunurilor, i făcut c i o mâ-
sură de apărare să se posta transform i înti 'o cauză de grave preju­
dicii pentru patrimoniul familiei.
Insă pentru a corecta posibilitatea de abuz, prin abolirea acestei
măsuri de apărare familială, proectul organizează controlul activ al
justiţiei.
înlăturând un anacronism din codul nostru civil, proectul suprimă
prohibire! recăsătoriei între ei, a soţilor divorţaţi.
Răspunzând unei evoluţiuni mai înaintate din legislaţia provin­
ciilor alipite şi unei stăruitoare exigenţe a doctrinii şi jurisprudenţii,
codul de unificare va da drept de cetate copilului natural care în
afară de pensie alimentară, va putea beneficia - în anumite condiţii -
de o stare civilă şi de un drept de moştenire, care satisface cerinţele
noastre de echitate şi umanitate faţa de fiinţe» căioră nu li se poate
aduce altă vină, decât greşala altora.
Obiectând dispoziţiunile din ccdul nostru civil, proectul pre­
vede îndatorirea fraţilor de a se ajuta între ei, prin obligaţiuni ali­
mentare, corolar logic al dreptului lor de moştenire reciprocă şi exi­
genţă denunţară a solidarităţii de familie.
Pe lângă influenţele codurilor mai recente - acel elveţian, german
şi brazilian - şi ale legislaţiei franceze, fecundat de o bogata jurispru-
denţă şi doctrină, Consiliul legislativ, care a avut la temelia lucrărilor
sale codul vechiului regat, ca legiuire liber aleasă de partea liberă a
poporului român, nu a şovăit să adopte soluţiuni din vechile legiuiri
aplicate în provinciile alipite, care s'au dovedit a fi utile. Astfel s'a
luat ca mode legea tutelată ardeleană dovedită superioară sistemului
introdus în codul Napoleon, care centrând apărarea pupilului pe
priceperea consiliului de familie, care nu 3 corespuns aşteptărilor, a
fost înlocuit prin preocuparea permanentă şi competentă a unui ma-
gistrai" specializat.
Josserand observă cu drept cuvânt, că cu cât un cod este mai
recent, cu atâ: mai mare este locul rezervat problemei personalităţii
juridice.
Prcectul Consiliului legislativ integrează în mai mult de 60 de arti­
cole un regim liberal pentru asociaţiuni, societăţi civile şi funda-
ţiuni învestite cu personalitate juridică sub controlul justiţiei. Aso­
cierile de forţe sociale, prin tehnica personalităţii juridice, pot pola­
riza o activitare permanentă şi fecundă pentru realizarea unei finali­
tăţi superioare unui scop individual. Ele reprezintă în tehnica şi
dreptul viitorului, un tip de centru autonom de drepturi şi datorii
de o importanţă primordială faţa de tendinţele soiidariste şi progresul
concepţiei de cooperare socială axate pe ideca dz grup.
Ţinând seama de marile lacune ale tuturor legiuirilor dela încep-
putui veacului al X I X lea, ebborate după formula lui Laine «en
un temps cu lcs conflits s'elevsient enîie Ies armees des peuples
plutâî qu'enîxe leurs lois », auterii proecruksi de cod au cuprins în
un capitol compact de 60 de articole normele române pentru apli­
carea dreptului internaţional privat. In decbşîe opera Consiliului
legislativ degajează o susţinută preocupare de a ocroti buna cre­
dinţă, luând măsuri de apărare a intereselor terţilor până la codifi­
carea, ea normă generală, a adagiului «erroi communis facit jus»
pentru a asigura şi astfel cât mai multă securitate tranzacţiunilor.
In afară de aceste calităţi fonciare ah proeccului, autorii au învederat
un osebit interes penuu tehnica l u i ; astfel materiile se găsesc distri­
buite potrivit unei metode logice şi teimenii juridici sunt utilizaţi
în mod raţional cu grija înlăturării ambiguităţilor.
In afară de precizări de terminologie cum ar fi utilizarea cuvân­
;
tului «nulitale» pen rn a desemna nulitatea «bsolută, nulitatea re­
lativă fiind aiătala prin cuvântul «anulabilivate », sau întrebuinţarea
cuvântului « act» numai pentru determinarea unei operaţiuni juri­
dice, noţiunea de act ce document doveditor fiind indicat prin cu­
vântul «înscris», pioectul se serveşte de construcţii gramaticale
pentru a învedera autoritatea ce se conferă unei dispoziţii legale şi
uneori chiar mtura sancţiunii în caz de călcare.
Astfel dispoziţiile imperative sunt puse cu timpul verbului la
viitor, iar r.ormeîe supletive sunt puse cu timpul verbului la prezent.
*

Cu aceleaşi preocupări de tehnică şi terminologie naţională, Con­

siliul legislativ a elaborat proectul codului de comerţ în care la fac­
torul securitate juridică - întâlnit reiterat în prcectul codului civil -
 s'a adăugat un element specific operaţiunilor mercsr t i l c : celeritatea.
Metoda unificării codului comercial nu a întâmpinat dificultă­
ţile unificării codului civil, întrucât ccdul comercial din Transilvania
şi codul comercial austriac aplicat în Bucovina eu sursa comună a
codului comercial german din 1861 care a influenţat viguros codul
comercial italian din 1882 adoptat, cu mici diferenţe, de legiuitorul
din vechiul îegat.
Dealtfel caracteiul internaţional al comerţului şi interdependenţa
economică a neamurilor au impus pretutindeni internaţionalizarea
progresivă z dreptului mercantil, astfel încât diferenţierile legisla­
ţiilor naţionale tind 1 avea din ce în ce mai puţin relief.
Exempli gratia, czmbia şi ceckul formează obiectul unui regim
unifcim stabilit la Geneva, şi transporturile cunosc în parte binefa­
cerile regimului internaţional stabilit la Berna.
Consiliul legislativ a eliminat cambia şi ceckul dintre oategoiiile
strict comerciale, cuprinzându-le într'un proect d î lege aparte, ca
instrumente de credit şi phtă comune comercianţilor şi ne-comer-
cianţilor.
Ca un fenomen opus de mecanică legislativă, contractul de asi­
gurare, concurenţa neleală, registrul comei ţului, constituind actujl-
mente obiectul unor legi speciale, au fost integrate viitorului cod
de ccmerţ, la care s'au incorporat şi instituţiuni nouă pentru dreptul
român, cum este societatea cu răspundere limitată.
Cunoscută în dreptul german, austriac şi în Bucovina, îmbră­
ţişată recent în dreptul francez, englez şi ungar, societatea cu răspun­
dere limitată este un tip intermediar de societate, având caracterul
personal şi sistemul de funcţionare apropiate de societatea în nume
colectiv, dar cu răspunderea limitată şi garanţii pentru terţi, asemă­
nătoare societăţilor pe acţiuni.
Pentru prevenirea fraudelor la constituirea societăţilor anonime,
pentru înlăturarea abuzurilor ce pot fi comise de oiganele lor în
evaluarea activului social, proectul, după exemplul legiuitorului
englez, organizează o serie de măsuri de nattnă a asigu.a sinceritatea
informaţiilor şi a restaura încrederea în aceste importante instru­
mente sli economisi naţionale.
Sub influenţa doctrinri italiene ?i a unor legiuiri recente din
Polonia şi Germania, proectul împiedică abuzurile ce derivă din ho-
tărîrile adunărilor generale fictive, punând condiţiuni mai severe
pentru dovedirea dobândirii reale a acţiunilor şi limitând posibili­
tăţile acţionarilor de a da procuri de reprezentare în adunarea generală.
Pe linia tendinţei ocrotirii intereselor micilor acţionari, proectul
reduce cota acţionarilor ce pot convoca adunarea generală, dela o
cincime la a douăzecea parte din capitalul social.
împotriva deciziunilor adui-ării generale a unei societăţi ano­
nime, luate cu călcarea actului constitutiv, statutelor, legii sau inte­
reselor generab ale societăţii, există acţiunea de anulare care este
mai amplu reglementată^decât în actualul cod, permiţându-se şi
 administratorilor şi cenzorilor exerciţiul acţiunii în aceleaşi condiţii
ca şi acţionarilor.
Inspirată direct din legiuirea polonă este dispoziţiunea teprezen-
tării minorităţilor de acţionîri în consiliul de administraţie, ră^pun-
zându-se astfel unui justificat curent de opinie publică şi tinzându-se
la stimularea participării micilor economii la marile întreprinderi.
Deşi ccrotiiea deponenţilor de economii la bănci trebue să formeze
obieitul unei legi speciale de activă supraveghere a întreprinderilor
bancare, proectul de cod anticipează, edictând obligaţia comercian­
ţilor care fac operaţiuni de depozit, indiferent dacă sunt persoane
juridice sau persoane fizice, să formeze un fond de rezerve şi să de­
pună bilanţul anual şi o situaţiune lunară a efectelor la oficiul regi­
strului.
Obligaţiunile şi conţi actele comerciale vor fi regentate, ca drept
comun, de codul obligaţiunilor şi contractelor elaborat de comisiunea
franco-italiană din 1927 care, cu unele modificaţi, va forma partea
a doua a viitorului nostru cod civil.
Trecând peste numeroase dispoz'ţiuni speciale ale dreptului
mercantil, în care celeritatea operaţiunilor impune o reduceie de ter­
mene şi o structură a instituţiilor juridice, mai adecvată dinamicii
comerciale, subliniem reducerea termenului de prescripţiune a ac­
ţiunilor comerciale îa general, dela zece ani la cinci ani, şi recun-
noaşterea validităţii vânzărilor cu rezerva proprietăţii în folosul
vânzătorului până la plata integrală a preţului.
Vânzarea lucrului altuia va fi, în mod necentroversat, în viitorul
nostru cod de comerţ, valabilă cu obligaţia vânzătorului de a dobândi
lucrul sub sancţiunea rezilierii contractului şi daune în caz de neexe-
cuţie, spre deosebire de soluţia care prevalează actualmente în codul
civil francez şi italian.
*

Curentele nouă în ştiinţa penală au provocat o mişcare de re­

formă a represiunii şi apărării sociale, de care legislaţia noastră pe­
nală nu putea rămâne străină. In afara codurilor recente din Cuba,
Chili şi Uniunea Sovietelor, elaborate în spiritul şcoalei pozitiviste,
toate legiuirile europene moderne sunt concepute sub imperiul şcoalei
clasice asupra responsabilităţii întemeiată pe culpa morală a infrac­
torului şi proporţionarea penalităţii, atât cu culpa, cât şi cu turburarta
socială.
Proectul de cod penal român - consecvent cu vechiul nostru cod
penal şi cu legiuirile penale din provinciile alipite - a rămas pe planul
doctrinei clasice şi neoclasice, organizând însă alături de pedeapsă,
măsuri de siguranţă socială.
In afară de instituţiuni ca suspendarea executărei pedepsei, li­
berarea condiţională, introducerea regimului progresiv în sistemul
executării pedepsei, reabilitarea condamnaţilor, care sunt construite
pe ideea amendării mai mult decât pe ideea expiaţiunii, proectul a-
cordă o atenţie particulară măsurilor de apărare socială şi de tera­
peutică personală în cazul delicvenţilor de obicei, alcoolicilor, d e ­
ficienţilor mintali, toxicomaniloi, vagabonzilor, etc.
Creşterea îngrijorătoare a criminalităţii a determinat Consiliul
legislativ să elaboreze un proect de cod mai sever decât legiuirile
actuale cuprinzând atât înăspriri sensibile de pedeapsă, cât şi nume­
roase încriminaţiuni nouă. Mărindu-se astfel zona de incidenţă p e ­
nală, s'au legiferat şi toate cauzele care apără sau micşorează pe­
;
deapsa, adăugând la îeg tima apărare ordinul kgii şi tomsnda auto­
rităţi, constrângerea fizică şi morală, eroarea de fapt şi starea de
necesitase.
Inovând atât faţă de legiuirea din vechiul regat, cât şi faţă de
legiuirile din provinciile alipite, proectul reglementează răspun­
derea penelă a acelor care comit infracţiuni în stare de ebrietate.
Asupra problemei pedepselor politice, proectul de cod penal a
îmbrăţişat sistemul francez, agreat de doctrina modernă, care pre­
vede o stară de pedepse în materie politică, distinctă de scara de pe­
depse din dieptul cemun.
Proectul de cod penal cuprinde un bogat capitol cu dispoziţiuni
care tind a împlini golurile din comunitatea juridică a statelor, da­
torite teritorialităţii legilor penale, dispoziţiunile marcând solida­
ritatea noastră cu eforturile de a asigura represiunea internaţională
şi a împiedica refugierea criminalilor la noi.
Viitorul nostru ced penal - sintttic caracterizat de d. Ionescu-
Dolj, preşedinte la Consiliul legislativ, ca un serios efort de moralizare
şi asigursre a ordinii publice şi a păcii-tinde la o viguroasă ridicare
a personalităţii umane, la o educare a demnităţii raporturilor so­
ciale şi la o vigilentă apărare a intereselor ordinii de stat.

Caracterul foarte general al acestor rânduri ne opreşte a examina

proectele de coduri de procedură civilă şi procedură penală, lucrări
de pronunţată tehnică juridică, sau de a sublinia anumite rezerve sau
critici ce se pot contura. Dar criticând sau încercând a amenda pe
alocuri opera Consiliului legislativ, astfel cum am avut prilejul să
facem în comisiunea legislativă specială pentru vnificarsa dreptului
civil, nu sm putut alunga un puternic sentiment de respect pentru
seriozitatea muncii şi ţinuta ştiinţifică a autorilor ei.
Luată în ansamblu, opera de unificare se prezintă ca o legiferare
racordată cu ultimele exigenţe ale doctrinei şi înfrăţită cu interesele
colectivităţii noastre, oferindu-se ca o legiuire naţională aptă a se
integra în marile curente ale comunităţii spirituale.

VICTOR HILLARD
 IDEI PENTRU CULTURA LITERARA

Lumea europeană de astăzi se închină, fără îndoială, speciali­

zării ; se închină apoi tehnicei şi sporturilor. Totuşi, afară de e x ­
treme anormale, ierarhia culturii nu s'a răsturnat în aşa măsură,
încât să ne punem în cap contramaistrul, şi să respingem jos de tot
pe omul de meserie intelectuală curat.
Confirmare frumoasă a acestei stări de lucruri ne-o dă, de u n
secol şi mai mult, omul american. Zelos şi docil imită el schema cul­
turii europene risipind generos bani şi osteneli ca să practice, la
el acasă, filologie, arheologie, psihologie, filosofie, şi alte asemenea
vechituri ale continentului nostru. Astfel, putem spune sumar:
idealul de cultură este, astăzi încă, acel din vremea Renaşterii. Ş i
aceasta poate părea curios, dupăce împotriva humanismului s'a p o ­
lemizat până la dispreţ şi până la furie.
In chip spontan socotim culturaliceşte infirm pe omul nede-
sîoinic a-şi spune gândurile şi simţirile potrivit frumuseţii graiului
său părintesc.
Ridicolul verbal pecetlueşte dezastruos; el poate aduce omului
faliment cetăţenesc. In vorba proastă şi strâmbă, rostită, dar mai
ales scrisă, simţim sigur infirmităţi de minte şi adeseori uriciuni de
caracter. Şi să nu uităm că există o falsă frumuseţe verbală, care e
un simptom negativ mai grav decât orice fel de simplă stângăcie a
cuvântului.
Cei ce sunt de meseria scrisului au de lucru, mai întâi, în câmpul
restrâns al artei literare. Practică această artă în o formă oarecare, c*
interpretează şi istoric şi dogmatic, îi revăd principiile, îi modifică
tradiţiile, eventual o revoluţionează. Această familiarizare cu scrisul
din vremi şi din locuri felurite, aduce neapărat literatului multe cu­
noştinţe de idei şi de fapte. Prin aceste cunoştinţe, el este îndemnat
a trece hotarul strictei arte literare şi, aproape fără voie, literatul se
face informator, eventual sfătuitor în cultura generală.
In trecut această cultură nu era, tocmai, decât o cultură literară ;
precis: Biblia şi clasicii antici, - bibliotecă atât de cuminte echili­
brată, în cantitate şi în calitate. Idila aceasta a culturii simplu lite­
rare a murit de mult. Posibilităţile, respectiv obligaţiile de cultură"
ale omului actual sunt haotice. Atât apare clar : că omul actual nu-şi
poate forma şi ţinea cultura generală numai din ce-i pot da literaţii,
adică, socotind lucrurile în bloc, din moştenirea clasică: pentru
cei de astăzi,' cultura generală nu pare valabilă fără idei şi fapte pe
care ni le dau numai ştiinţele exacte. Această situaţie precizează rolul
literaturii faţă cu publicul: literatul nu poate pretinde a fi educatorul
unic în cultura generală, ci se va simţi obligat a-şi lărgi mai întâi
el însuşi câmpul cunoştinţelor dincolo de hotarele tradiţionalei lite­
raturi. Această lărgire a câmpului culturii generale o putem data
dintr'un trecut care începe a fi respectabil: ea a apărut atunci când
controversa teologică şi speculaţia metafizică, în sfârşit ştiinţa exactă
chiar, au fost primite în sfera literaturii şi a culturii generale. S'au
petrecut acestea dela veacul al XVI-lea până la al XVTII-lea, şi eta­
pele acelei transformări a stocului culturii le putem nota cu nume
m a r i : Pascal, Descartes, Voltaire ca vulgarizator al lui Newton.
Iar viitorul va înscrie, probabil, în această serie numele lui Henri
Poincare. Se va observa că acestea sunt nume de scriitori considerabili,
împrejurarea ne ajută să înţelegem că, pentru însăşi buna folosinţă
în cultura generală a ideilor de ştiinţă exactă, literatul rămâne factor
indispensabil. Fiindcă literatului îi revine a veghea asupra metodei
de a gândi şi asupra chipului de a spune ; el este chemat să cenzureze
excesul de jargon ştiinţific, opacităţile pedante ale argumentării.
Buna dispunere arhitectonică a gândirii, limpezimea demonstraţiei,
exactitatea, deci eleganţa verbală, nu se obţin decât prin disciplina
literară. Intru aceasta cultura literară rămâne, şi pentru omul actual,
temelia culturii generale.
Eminent preţioasă e distincţia făcută de Pascal între spiritul geo­
metric şi spiritul de fineţe, mai preţioasă, poate, astăzi decât era
lumii în care trăia Pascal.
Desigur în timpul nostru cultura generală s'a extins şi s'a apro­
fundat, făcând loc spiritului pe care Pascal îl numea geometric, spi­
ritului care domină în ştiinţele exacte. Precizia în observarea fap­
telor, stricteţea raţionamentului, prudenţa generalizărilor intervin
pentru noi, ca elemente obligatorii ale eleganţei intelectuale în ge­
neral. Şi precizia şi stricteţea sunt fără îndoială daruri ale spiritului
ştiinţelor exacte. De altă parte însă, cultura generală are şi a se apăra
de încălcări ale spiritului geometric.
Se formase odinioară, sub prestigiul nou şi ameţitor al ştiinţelor
naturii, un soi de pozitivism literar. S'a vorbit pe atunci emfatic de
istorie ştiinţifică şi de critică ştiinţifică, care în excrescenţele lor
foiletonistice se arătau foarte băţoase. Copilăriile acestea s'au po­
tolit, ca multe altele.
Din ştiinţele naturii am învăţat, în toată extinderea lui, conceptul
mobilităţii eterne şi am înţeles relativitatea oricărui moment al vieţii.
Dar aceste încheieri ale pozitivismului le-a tăiat şi le-a îndreptat
filozofia critică, reînoită în sfertul ultim al veacului din urmă.
N u este loc aici să arătăm corecturile pe care acea filozofie le-a
adus teoriei şi metodei ştiinţelor exacte. Pentru ştiinţele ce se numesc
istorice sau morale, cunoaşterea «geometrică», adică legiferarea
matematică şi interpretarea mecanistă, nu sunt valabile. Cunoaşterea
omului revine, în supremă instanţă, spiritului pe care Pascal 1-a numit
l'esprit de finesse. Pentru delimitarea curată, în metode şi în intenţii,
a ştiinţelor fizice şi matematice faţă cu ştiinţele morale, învăţătorii
timpului nostru se arată a fi Bergson şi Fichte.
După o terminologie care unora le poate părea prea veche, câmpul
disciplinelor istorice şi morale este domeniul libertăţii. Se preferă
astăzi, probabil, a vorbi aci de spontaneitate şi autonomie. Asupra
înţelesului, desigur, îndoială nu poate fi. Este vorba doar de viaţă în
formele ei cele mai complexe: viaţa omului înălţat peste nivelul
existenţei zoologice.
Oricât loc s'ar face interpretării mecaniste a vieţii specific ome­
neşti, rămâne fix punctul în care s e impune imperativul voiosului
Homunculus, când sparge retorta în care-1 ţinea captiv pozitivistul
Wagner : Dasein ist Pflicht, sei's nur ein Augenblick!
N e apare aici momentul eruptiv al scopului.
Viaţa propriu omenească nu poate fi interpretată complet fără
o dogmatică oarecare. Şi apoi viaţa nu se opreşte la interpretare:
viaţa se cere trăită.
Forma generală a trăirii este lupta. Se dă această luptă între
afirmări sau negări ireductibile, incarnate în indivizi, organizate în
grupuri, naţionale sau sociale. Cuvântul istoric al lui Luther : aci
stau şi nu pot altfel, e formula însăşi a războiului, latent sau
patent.
Convingeri, credinţe gusturi reprezintă spontaneităţi înverşunate.
Ele izvorăsc din dispuneri î» definitiv misterioase ale cmului la
maximum de vitalitate. Cel ce făptteşte, c u cunoaşte mustr;rea de
cugei, zicea Goethe. Se pc?te zice, cred, cu egală dreptate : cel ce
făptueşte, ia asupiâ-şi o responsabilitate infinită. Faptmrd, omul ia
loc în seria fără capăt a motivelor şi a efectelor.
Fiecare epocă îşi are decsebifa sa legătură cu Dumnezeu, s u i e
înţeleptul istoric Ranke. Auzim în această vcrbă, deopotrivă, ideea
relativităţii istorice, dar şi dtgmafismul vital sub imperiul căruia
trăim întrucât simlem oameni depliri.

Natura este fundamental aristocratică; întru aceasta, cultura se

conformează naturii.
Oricare ar fi eventual vicisitudinile existenţelor individuale,
oricum ar fi carierele, urcuşurile, gloriile realizate printr'o selecţiune
deandoasele, - vremea spulberă pseudovalorile cocoţate, şi sub­
stanţa vie şi nobilă a culturii se curăţă de dânsele. Ciupercile para­
zitare pot mâzgăli trecător copacii mai bicisnici; pădurea birue şi
rămâne. N u diploma, nici cinul nu hotărăsc în viaţa culturii, ci nu-
mai rodnicia, vigoarea de calitate superioară, daruri prin care Dum­
nezeirea voeşte a se comunica unei epoci.
Orice act de cultură este determinat local. Inevitabil cultura este
naţională şi socială. In cadrul acestor determinări stă garantată auten­
ticitatea producţiei în cultură. Un localism esenţial este semn al
vitalităţii spirituale însăşi.
In galeria comică pe care o întitulează Histoire contemporaine,
Anatole France arată un tip de femeie pe care o numeşte Madame
Hortha. Această doamnă s'a născut în o pensiune internaţională de
deasupra lacului Leman şi a fost botezată, patru zile după naştere,
în insula Jersey; drept casă părintească i-au slujit, schimbate din
trimestru în trimestru sau şi mai des, oteluri din mai multe oraşe
europene şi americane; a primit instrucţiune şi educaţiune în opt
pensioane variate ad libitum, laice şi călugăreşti, semănate pe glob
ca şi otelurile în care familia practica arta de a nu fi nicăeri acasă ;
s'a logodit de cinci ori în trei deosebite puncte de vilegiatură, s'a
cununat într'o sală de Palace, a născut primul copil în sleeping, pe
al doilea în cabina unui transatlantic ; locueşte, fără îndărătnicie,
prin pensiuni sau pe la prieteni; vorbeşte şapte limbi şi două dialecte
populare, dar astfel, încât nu se poate cu nici un chip deosebi care
i-ar fi limba părintească. Cunoaşte pe degete genealogia familiilor
mari şi înrudirile dinastiilor de bancheri; ştie înainte de oricine amă­
nuntele catastrofelor de bursă şi accidentele sau incidentele de salon
şi alcov, din lumea bună. La moral, femeie blajină cu totul, şi cu
toţi, e amică fidelă a oamenilor considerabili şi cu dare de mână.
Pentru obligaţiile fiscale sau civile, numele ei nu se afiă în registrele
nici unei autorităţi din l u m e . . . Madame Hortha - Madame Hortha :
comod de pronunţat în orice limbă, şi nu seamănă să aparţină hotărît
nici uneia.
Francez nealterat, hrănit de lectură franceză dela cea mai veche
până la cea mai nouă, om local, dintr'un neam local el însuşi la
culme, France era menit să descopere dela primul pas, cu pătrun­
dere lacomă şi amuzată, pe Madame Hortha prin saloanele Parisului*
Această hazlie păpuşe reprezintă un extract concentrat care închipue,
sub figură comic neroadă, pe dobitocul uman de orişiunde, interna­
ţionalizat. Se va observa lesne că Madame Hortha se înscrie în cate­
goria demult cunoscută a Englezului, a Italianului, a Evreului, a
Provensalului de comedie. Negarea oricărei naţionalităţi a creat o
naţie mai mult, - neamul nou al celor fără l o c : fantoşa internaţio­
nală se adaogă, celor naţionale, care se jucau demult în comedie.
Madame Hortha e pur comică, nu pentrucă e simplu stupidă - stu­
piditatea poate fi respingătoare sau odios ridiculă -, e comică prin
mobilitatea ei permanentă, exterioară şi neutră. Sufletul său e scurt;
pare să nu-şi mai aducă aminte de nimic. E fără m i e z ; şade egal de
mulţumit oriunde îl pui. îşi găseşte echilibrul oricum, ca o paiaţă.
Atât de indiferent adaptabilă, fiinţa se face caraghioasă, fiindcă la
această extremă limită viaţa face loc mecanismului orb. Figura aceasta
 IDEI PENTRU CULTURA LITERARĂ 409

este epocală; dela toate prefacerile mari istorice rămâne şi câte o

nouă păpuşe comică.
Am extras din o veche notiţă a mea, precum cred puţin cunoscută
publicului nostru cetitor, această analiză a unei figuri de roman,
ce-mi pare să fie o impresionantă ilustraţie a adevărului că omul
întreg trebue să fie într'un fel şi plantă, să fie, dela naştere până la
maturitate, fiinţa unui anume loc.
Copilăria conţine o specifică energie conservativă. Vigoarea unica
însăşi a impresiilor vârstei prime le asigură, pe viaţă, o unică prio­
ritate : de acest punct de forţă originară depinde asimilarea vie a
cuprinsului întregii experienţe sensibile şi ideologice de dincoace
d e copilărie. Acest lucru l-au bănuit acei care au făcut aproprierea
- în aparenţă diletantic literară - între sufletul copilului şi geniul
artistic. Omul fără această copilărie adevărată, care e leagănul l o -
calismului esenţial al fiinţei vii, se afiă pe treptele unei umanităţi
neisprăvite, neautentice. E tip mecanizat şi sterp. Indivizii care, în
primii ani, n'au cunoscut impresia fără pereche de tihnă şi durată
pe care o dau simetriile şi ritmurile vieţii familiale, nu mai pot fi
suflete întregi; vieţii lor interioare îi lipseşte un adevărat prim ca­
pitol, şi surogatul acestui capitol constitue în fiinţa lor, o infirmitate
perpetuă.
Cultura autentică deci este determinată regional; este deter-.
minată şi social. Cultura românească începătoare a suferit, inevitabil,
de un îndoit snobism : copiarea străinătăţii şi copiarea culturii de
către clasele mijlocii şi mai de jos a culturii claselor de sus. Să adăogam
că, la noi, cultura claselor de sus beneficia şi ea, de prestigiul culturii
străine. Astfel au luat naştere strâmbăturile verbale şi ideologice pe
care, cu deosebită stăruinţă, le-a prigonit Junimea. îmi închipui că
acei care am învăţat, oarecum, cetitul în Convorbiri Literare, am
păstrat atenţia foarte ascuţită pentru acele strâmbături, şi adesea
ne dăm seama că Iorgu dela Sadagura este încă în plină viaţă.
Cu ani în urmă, când o mare poetă străină, acum răposată, respingea
pentru a doua oară gentileţea obositoare cu care literaţi şi literate
dela noi se osteneau a anexa pe acea distinsă şi nobilă scriitoare
nu numai literaturii, dar chiar neamului românesc, am scris acestea:
« In ce priveşte metoda după care au Românii a se purta faţă de
cultura străină, judecata curentă este încă ciudat orbită de nişte slu­
gărnicii tardive. Altădată Românii tremurau înaintea sultanului, a
vizirului, a paşalelor, iar mai apoi înaintea împăratului pravoslavnic ;
şi aşteptau dela aceşti întunecaţi şi bădârănoşi stăpâni orice blago-
slovenie supremă. Pe urmă am trecut sub oblăduirea mănuşată, câte­
odată amabilă, mai adesea numai condescendentă, a Europei apu­
sene. Nu vi se pare că în această trecere s'a păstrat mult din sfiala
prea-pîecată a vremilor de îngenunchere către acele puteri, care ne
nesocoteau cu orientală mojicie? Ne ţine încă foarte strâns de gât,
o frică peste măsură disgraţioasă, uneori comică, de a nu ne da de
gol cu vreun păcat în faţa Europei. « Europa », în vorbirea noastră
publică, este cuvânt cu fior de patos terorizant. Sau : ne răsucim
şi ne gudurăm ca să fim primiţi înăuntru în salonul european, par­
că am vrea să arătam noi singuri cu degetul că stăm, altminteri, pe
dinafară, abia îndrăznind să ne strecurăm până 'n prag. E un nărav
vechi şi urît de a alerga, gâfâiţi şi speriaţi, după consacrări şi glorii
din afară. Curioasă minte trebue să aibă cine nu pricepe, că valorile
de cultură, cu care vom putea smulge (vrând-nevrând şi fără să nă­
duşim deosebit pentru aceasta) consideraţia străinătăţii, trebue să
le producem aici la noi, - şi le-am produs doar mai mult decât ono­
rabil, în cei o sută de ani în care am fructificat pe seama noastră,
cu puterile noastre autentice, ceea ce am luat de aiurea ».
Din acestea încheiem că ne-am câştigat dreptul de a judeca cu
aceeaşi libertate orice cultură literară străină ca şi pe a noastră, că
avem vârstnicia de a utiliza acele culturi după trebuinţele şi intenţiile
culturii noastre. Continuăm însă de a trăi sub obligaţia de a cenzura
proasta copiere a unor forme streine, ca şi imitarea stilului claselor
în care nu ne-am născut şi în care nu am crescut. N u este frumos,
nici culturaliceşte profitabil, a juca pe ţăranul când nu eşti ţăran, pe
boierul când nu eşti boier.
Clasele, caşi sferele naţionale de cultură, să rămână fiecare Ia
posibilităţile, la gusturile şi manierele care le sunt fireşte date. Copierea
nu este colaborare fecundă. Este parodie involuntară, în cazul cel
mai onest. In afară de aceasta, drumul talentului este deschis larg.

PAUL ZARIFOPOL
 f PETRE CIOCAZAN

Locotenent-Colonelul Petre Ciocazan, director administrativ aî

Fundaţiei Culturale «Principele Carol» şi inspeccor contabil al Uni­
u n i Fundaţiilor Culturale Regale, a murit subit în ziua de 6 Ia­
nuarie 1 9 3 4 . In el, aceste înalte Instituţiuni pierd un preţios sluj­
baş, de un devotament cate mergea până la jertfa de sine.
Ceremonia funebră s'a celebrat, în ziua de 8 Ianuarie, la Fun­
daţia Culturală «Principele Carol», în strada Latină.
Au vorbit: d. profesor D . Guşti, director general al Fundaţiei
«Principele Carol» ; d. Al. Rally, secretarul Uniunii Fundaţiilor Cultu­
rale Regale ; d. căpitan Diaconescu din partea funcţionarilor Fundaţiei
Culturale «Principele Carol» ; d. profesor Dan Simionescu, din
partea « Filarmonicei» .
M . S. Regele a fost reprezentat prin d. căpitan de marină Ştiubei.
Onorurile militare le-a dat o companie de grăniceri.
După săvârşirea slujbei bisericeşti, orchestra «Filarmonicei» a
executat marşul funebru din Simfonia Eroică a lui Beethoven.
Reproducem aci cuvântările domnilor Al. Rally şi prof. D . Guşti.

D I S C U R S U L D - L U I A L . RALLY

întristată adunare,

Uniunea Fundaţiilor Culturale Regale este profund afectată

de greaua pierdere pe care o încearcă prin dispariţia neaşteptată a
celui mai preţios dintre conducătorii şi colaboratorii săi.
In plină construcţie, pilastrul pe care se sprijinea cu mai multă
putere edificiul nostru, s'a prăbuşit! Modest, dar voluntar, Petru Cio­
cazan era un om al cărui sfat făcea cât al unui întreg consiliu.
Cariera sa a dat spectacolul unei lente, sigure şi meritate ascen­
siuni, fiindcă omul era animat de o forţă de caracter puţin comună.
 A început ca profesor de geografie şi legislaţie militară la Bistriţa
şi, din avansare în avansare, după ce a făcut campania din 1916
şi 1918, a eşit în pline puteri la pensie ca locotenent-colonel.
Dupăce a mai îndeplinit şi funcţiunea de inspector contabil la
Ministerul Instrucţiunii, a trecut, la 1 Iulie 1929, la un post de
înaltă încredere şi grea răspundere, direcţia Fundaţiei«Principele
Car ol».
Aici a exercitat o acţiune salvatoare. Fundaţia se găsea într'una
clin cele mai critice situaţiuni. Ea nu a mai continuat să existe, decât
graţie eroismului de toate zilele a noului său conducător.
Eroism anonim, exercitat împotriva multora, cu cea mai conştientă
abdicare dela orice strălucire, cu constantul sacrificiu al persoanei
rale, fără nădejdea vreunei recunoaşteri timpurii. Cinci ani, la o vârstă
Înaintată, Petre Ciocazan a trebuit să se martiriseze ca Fundaţia
« Principele Carol» să poată renaşte. Lucrul e atât de adevărat, încât
«1 a căzut la datorie, cu capul pe masa de lucru, într'o zi de mare
sărbătoare, soldăţeşîe.
Dela Augustul său Stăpân şi până la cel mai modest şi ultim co­
laborator al său, toţi ştiau cât de scump plăteşte el onoarea şi răspun­
derea cu care era învestit. In întunerecul acestei grele cazne strălucea
însă o rază de lumină curată : « Filarmonica »! Momentele sale de
predilecţie erau închinate orchestrei noastre naţionale. Pentru « F i ­
larmonică » avea o grijă infinită, o adevărată pasiune.
Omul acesta aşa de stăpân de sine, reprezentantul administraţiei,
omul grijilor materiale, era pentru arta imaterială a muzicei cel mai
cald, cel mai aprig prieten.
In ultimul timp, prin încrederea deosebită ce i-o arată Augustul
său Stăpân, îi revenise şi sarcina de conducător administrativ - inspector
contabil - al Uniunii Fundaţiilor Culturale Regale.
In scurtul răstimp în care Uniunea a colaborat cu el, a ştiut să
impună acelaşi respect devotat şi noilor săi colaboratori, ca şi celor
care au lucrat cu el dintru început.
Aşa încât cei din urmă îl regretă şi îl plâng tot atâta cât şi cei
dintâi. El va rămâne printre noi modest, dar mereu prezent cum a
fost până ieri, asociatul nostru, la tot ce vor reuşi să săvârşească
Fundaţiile Culturale Regale pentru Majestatea Sa Regele şi pentru
cultura naţională.
Să-i fie ţărâna uşoară!
 D I S C U R S U L D - L U I PROF. D . G U Ş T I

întristată Doamnă, jalnică adunare,

Iaîă-ne chemaţi pe neaşteptate în jurul trupului fără viaţă al

locot.-colonelului Ciocazan, rudă iubită pentru unii, colaborator
preţios pentru alţii, om de omenie pentru toţi, ca să ne luăm cel din
urmă rămas bun.
Eu am avut prilejul să-1 cunosc la locul de muncă fără odihnă,
pe care 1-a cinstit până la ultima suflare, ca director administrativ
al Fundaţiei Culturale «Principele Carol»,
L-am văzut zi de zi, cel dintâi la treabă, gospodar migălos şi
nespus de conştiincios, îndrăgostit de aşezământul înalt pe care îl
slujea, neprecupeţind nici o intervenţie şi nici o osteneală ca să-1
ajute. Cinci ani la rând el a făcut, fără milă pentru sine, acelaşi lucru,
deşi nu mai era în vârsta întâii bărbaţii, şi trecerea iui pe aci se cu­
noaşte de toţi.
Ea e o pildă de cruţătoare şi bună administraţie.
Dar el a făcut mai mult decât să-şi împlinească datoria în viaţă.
Chiar plecarea lui din mijlocul nostru a fost o faptă tot pe atât d e
duioasă pe cât e de înfricoşată. Parcă pensionarul locot.-colonel
Ciocazan şi-a adus atunci aminte că e soldat şi a înţeles să moară
pe poziţie.
El se sculase de dimineaţă, ca şi acum trei zile, după o veche
disciplină, şi se apucase de lucru pentru Fundaţie, deşi în zi de săr­
bătoare, fără să bănuiască cât de aproape e sfârşitul.
Acolo, în pună activitate, 1-a ajuns moartea, care a vrut să fie
fulgerătoare. Dacă există un eroism al muncii mărunte, el 1-a avut
şi moartea lui a fost o moarte de soldat. Omul creşte în ochii noştri
când poate să închee în asemenea fel, şi creşte şi instituţia care 1-a
avut şi 1-a umplut de un aşa spirit.
Fundaţia Culturală «Principele Carol > e cu atât mai lovită în
această pierdere cu cât ea se găsea în ajunul reorganizării şi avea
nevoie de toate forţele şi experienţele încercate. Una dintre cele dintâi
şi mai de încredere era a locot.-colonelului Ciocazan.
Avându-1 pe el, eram la adăpost aproape de toată grija administrativi
şi ne puteam întoarce cu întreagă pricepere şi râvnă spre menirile
ei nobile, de ridicare culturală a naţiunii, pe care Augustul nostru
întemeietor a vrut să le dea acestei Fundaţii a Sa, în deosebi iubită.
Soarta a hotărît însă altfel, şi colaboratorul credincios şi harnic,
care timp de cinci ani a dus pe umeri sarcina Fundaţiei, s'a prăbuşit
în pragul acestor vremuri noi.
 Aşezământul pe care 1-a servit cu un devotament unic îi aduce
prin mine o mişcată şi caldă recunoaştere, şi îl ridică în rândul sluji­
torilor lui care trebue luaţi drept pildă şi fac adevărata tărie a insti­
tuţiilor, căci fapta de laudă naşte alte fapte de laudă şi idealul, ca să
aibă putinţă şi forţă de înfăptuire, cere muncă şi iarăşi muncă, con­
tinuă, dezinteresată, îndărătnică.
E, de altminteri, singura mângâere, în faţa morţii, pe care atât
familia, cât şi aşezământul nostru pot s'o aibă : o viaţă curat şi frumos
trăită, bine încheiată, în părerile de rău şi în aprecierea de bine a
tuturor.
De acolo, de unde sufletul lui se găseşte acum, Iocot.-colonelul
Ciocazan ştie că, alături de durerea noastră, se găseşte şi durerea
nespus de mare a Aceluia pe care îl servea cu o credinţă de om din
rândurile oştirii, şi care-i cunoştea şi-i aprecia munca, şi soldatul
din el se simte mândru şi mulţumit.
Să nu-i tulburăm cu jalea noastră această clipă meritată de apo­
teoză şi să-i spunem creştineşte, despărţindu-ne de rămăşiţele luj
pământeşti, care sunt trecătoare ca ale tuturor : Să-i fie ţărâna uşoară
 CRONICI

CRONiCI FRANCEZE

S I N G U R Ă T Ă Ţ I ŞI Î N S I N G U R A Ţ I

Există un cuvânt, pe zi ce trece tot mai anevoios de formulat.

Cuvânt greu de realităţi lăuntrice tuciurii, dar devalorizat într'o mă­
sură neproporţionată (şi chiar înspăimântătoare, când te gândeşti
la toată semnificaţia acestei devalorizări), asemănător, întru aceasta,
cu petecele acelea de hârtie monedă, mototolite şi sordide, a căror
prezenţă în mâinile trudite ce le strâng cu desnădejde, deşi reprezintă
aprige strădanii şi crunte frământări, pentru cei dimprejur nu înseamnă
uneori aproape nimic.
Când, acum patru sau cinci ani, o mare revistă apuseană a pornit
să afle de există în lume o nelinişte contemporană - specifică sau nu
epocii - întrebarea, adresată tuturor celor conştienţi de gândurile
şi simţirea lor, a părut multora, încă de atunci, o preocupare cu
vremea mult trecută. Astăzi, o astfel de întrebare ar părea cu totul
fără rost şi nu ar mai trezi decât surâsuri sau ridicări din umeri
obosite.
Lucrul este atât de firesc şi pricinile atât de evidente şi la înde­
mâna înţelegerii oricui, încât n i s e pare fastidios a insista. Socotim
destul să remarcăm că momentul prezent reprezintă două etape
luminate diametral diferit.
Deoparte, o generaţie în formare - între 15 şi 19 ani - neajunsă
încă la punctul culminant al pubertăţii spirituale (deci toată numai
dinamism fosforescent, respingând instinctiv umbra oricărei îndoeli
metafizice) şi de altă parte, o generaţie care a încetat pe nesimţite
de a mai fi tânără şi care, ajunsă în punctul mort al unei maturităţi
ce nu oferă decât avantaja de ordin exterior (şi largi posibilităţi de
anestezii spirituale prin intense activităţi iluzoriu constructive),
reaminteşte pe acei ce, în urma unui cutremur sau altei catastrofe,
încearcă, de bine de rău, să îşi organizeze o viaţă oarecare, oricum
o fi,dar cât mai tihnită, printre cioburi şi dărâmături. Dar reaminteşte
şi mai izbitor pe acei bolnavi incurabili care, dându-şi seamă, în sfârşit,
că vor rămâne toată viaţa infirmi, se resemnează şi se ob.şnuesc şi
cu ideea acestei infirmităţi.
Privind superficial în jurul nostru, s'ar părea că totul s'a liniştit,
s'a «tasat» - cum spune francezul.
 Totuşi neliniştea există. Mai tragică, poate, decât oricând şi,
poate, tocmai fiindcă ascunsă sub aparenţe de senină resemnare, de
reintrare într'un aşa zis normal.
N u o nelinişte specifică epocii, ci acea nelinişte permanentă şi
inerentă omului şi destinului său.
Nelinişte neavând comun cu epoca decât faptul că această
epocă a dat în sfârşit omului prilejul de a deveni definitiv conştient
de tot ceea ce poartă în el.
In ce constă această nelinişte s'a spus în nenumărate rânduri.
A m spus-o eu însumi cândva mărginindu-mă să notez cu exac­
titudine şi scrupuîozitate tot ceea ce am încercat, personal, într'o
anumită vreme. Şi desigur o vor mai spune de aci înainte şi alţii.
Manifestată în cele mai diverse chipuri - mergând dela excesul
de luciditate până la obsesia morbidă - esenţa neliniş ei fiecăruia
este variată, fiind - prin definiţie - complexă. Dar în neliniştea tuturor
există puncte comune, un invizibil fir tragic legând strâns între ei
pe toţi cei ce sunt devoraţi de leşia ei.
O simplă întrebare - ridicolă poate pentru unii care nu şi-au
pus-o niciodată şi copleşitor de familiară pentru restul celorlalţi
care nu pot trăi fără rezolvarea ei într'un sens sau într'aitul - rezumă
esenţialul acestei nelinişti: care este rostul nostru în viaţă, care-i
însuşi rostul vieţii?
întrebare fără putinţă de răspuns satisfăcător, cert, absolut
şi care dă, formulată mai concentrat, titlul celui mai de pe urmă
volum al ultimului premiat de Academia fraţilor Goncourt.
Cred că din toată falanga celor ce s'au aplecat asupra răului ce-i
tortura, în speranţa mântuirii, Andre Malraux este cel mai adânc
chinuit. Ce s'au făcut toţi aceştia, - cum se întreba deunăzi şi Robert
Kemp, - din ceata cărora nu au mai rămas, afară de autorul Con­
diţiei Umane şi de Louis Ferdinand Celiiie - proaspăt apărut - decât
Henry de Montherlant (patetic Ahasvefus spiritual, bătut de toate
vânturile desperării ce l-au smuls succesiv depe toate stâncile d e
care încerca să se încleşteze) şi Marc Chadourne - rătăcitor solitar
fără odihnă.
Au încercat să se autosugestioneze. Au pornit pe drumuri lă­
turalnice, împrumutând atitudini virile, superb - ironice, atitu­
dini afişate suspect de ostentativ de generaţia ce abia se ridică. Ş i
continuă pe aceste căi.
La pagina 305 a unui roman destul de mediocru, deşi fermecător
scris, fraţii Tharaud fac o observaţie foarte potrivită:
«Lorsqu'on se trouve engage dans de pareils chemins, il faut
aîîer jusqu'au bout ou bien tout abandonner. On s'entete â des
choses qu'au fond de soi on ne comprend plus. On ne veut pas s'a-
vouer sa defaite ou sa sottise, tout le 1 eant d'un grand effort â cote.

1) Les Cahiers de VEtoile," voi. festiv 1930 şi Tragismul Omului Modern,

«Curentul» dia August 1932.
 CRONICI FRANCEZE 417

On continue de faire par orgueil ce qu'on faisait naguere avec con-

viction et plaisir, on s'echauffe avec ces m o t s : «ii faut vivre dan-
gereusement». (Vorba este a lui Nietzsche). Car voyez-vous, lorsqu'on
n'est pas heureux, il faut bien s'ingenier â trouver du bonheur quelque
part. On câtoie Ies pr&ipices, on fait de Textraordinaire ».
Până ce, într'o bună zi, totul se duce pe gârlă.
Este, pe scurt, povestea lui Montherlant, care în plină splendoare
a aruncat brusc masca cu «Aux Fontaines du Deşir».
Malraux a încercat şi el să se cramponeze de steiuri aparent so­
lide, ce ieşeau din apele turburi ale disperării de a mai găsi o expli­
care şi o justificare faptului simplu şi absurd de a trăi.
Fiecare volum a însemnat o experienţă interioară.
Les Conquirants au fost o refugiare într'o autosugestie - întocmai
cum spun fraţii Tharaud.
Garine - eroul principal - se răzvrăteşte, Garine ştie că totul
este neant, Garine vrea să se bucure de plăcerile vieţii integrale,
deslănţuite. Dar curând înţelege că aceasta nu e destul. Omul este
torturat de nevoia unui ţel precis - indiferent care ar fi. Ii trebue
omului un crez, chiar când nu crede în el. Şi Garine devine comunist
numai pentru a avea un scop, o credinţă iluzorie.
La Voie Royale este un refugiu într'un fel de haotică mistică a
sexualităţii şi a morţii. Misterul acesta al începutului vieţii şi al sfâr­
şitului ei îl obsedează de altfel pe Malraux.
La Condition Humaine are semnificaţia unei renunţări la aceste
refugii. Mai precis : o denunţare a inutilităţii lor.
La Condition Humaine este un fel de simfonie 3 neantului şi a
disperării. O simfonie care, departe de a fi o împletire de tânguiri
minore, este ursită din încordarea aceea virilă şi sobră a nervilor
oricărui om, căruia totul i-a devenit egal şi în care nu mai vorbeşte
decât instinctul unei demnităţi acerbe, straniu născute tocmai din
indiferenţa totală pentru rost.
Pe fondul turbure al unui Shangai patetic, revoluţionar şi anarhic,
care permite autorului să reunească cele mai diverse tipuri de uma­
nitate, Malraux profilează siluete zguduitoare, prezentând neliniştea
sub toate manifestările ei posibile.
Dela funambulescul şi mitomanul baron de Clappique - unul
din personajele cele mai aîaşante - dela obsedatul şi desnădăjduituî
Tchen, dela exasperatul Heffimerlich şi Katow, până la Kfo şi May
şi la impresionanta figură a bătrânului universitar Gisors, toţi aceşti
oameni sunt legaţi, în desperarea lor, de firul invizibil al unei aceleiaşi
înspăimântătoare singurătăţi.
Blestemul diferenţei dc condiţie socială, dc rassă, de concepţie
e t c , îi separă şi îi izolează mai puţin decât conştiinţa condiţiei umane
a omului în sine.
Excesul de luciditate atrage desnădejdea. Totul e neant, şi în faţa
acestui neant toate instinctele se răzvrătesc, se turbură şi împing
spre moarte şi spre distrugere.
 Până şi Ferral, omul în aparenţă cel mai solid echilibrat, se apără
greu de asaltul acestei copleşitoare senzaţii de singurătate ce cir­
culă ca un leit motiv prin toate paginile cărţii.
Anecdota importă puţin într'o astfel de lucrare. Evenimentele
nu sunt decât pretexte. Ele nu interesează decât în măsura în care
reliefează personajele. Şi, din acest punct de vedere, tehnica lui
Malraux este o adevărată minune. Ai impresia că plimbă un far în
ceaţă peste mulţimea cenuşie. Din când în când îl opreşte.
Omul astfel rupt din anonimat de către făşia de lumină, nu ştim
de unde vine, cum s'a înodat precis viaţa lui până atunci. Totuşi
trăeşte cu atâta intensitate, încât restul ne devine egal. Ne pasionăm
pentru cel mai mic gest, pentru cea mai imperceptibilă licărire a pri­
virii sau crispare a muşchilor feţei. Un fel de înţelegere, de facultate
de percepere specială se trezeşte în noi. N u ştim - de pildă - ce ra­
porturi, ce principii au călăuzit mai înainte căsnicia lui Kio şi a
lui May. Discuţia, conflictul lor surd, în care cădem brusc şi în plin,
ne pasionează totuşi, şi atmosfera pregnantă ce ne învălue ne dispen­
sează de orice alte explicaţii inutile. In ritmul şi ambianţa haluci­
nantă ale romanului, suferim cu eroii, desperăm cu ei de noi şi
de omenire, urîm şi distrugem, simţindu-ne dintr'odată şi mai
singuri când, spre sfârşit, paginile încep să ni-i smulgă unul câte unul.
Scormonindu-şi propria-i experienţă interioară, construind ro­
manul cu o luciditate şi măestrie rare astăzi, Malraux a scris ta
Condition Hamaine într'un ritm şi o limbă fermecătoare şi pasionant
îmbinate.
Romanul acesta, este cu siguranţă, cel mai bun din cele ce s'au
scris de multă vreme încoace în Franţa şi cu drept cuvânt se poate
spune că, dela premierea lui Proust, este prima oară când Academia
Goncourt a avut, în alegerea ei, mâna într'adevăr fericită.

T A B L O U L VEACULUI AL XX-LEA

Tânăra editură Denoel et Steele a luat interesanta iniţiativă a

unui ciclu de volume care - scrise de penele cele mai autorizate - să
facă un bilanţ al activităţii spiritului francez dela 1900 încoace.
Elegant prezentate, scrise sobru şi meritoriu de obiectiv, aceste
volume au întâlnit tot succesul ce li se cuvenea.
Până acuma au apărut două volume - fiecare de căte 500 de pa­
gini cu numeroase clişee.
Primul se ocupă de arte (Pierre Colombier şi Roland Manueî),
de litere {Reni Groos) şi de gândire (Gonzague Trac).
Cel de al doilea volum se ocupă de ştiinţe şi este cel ce trebue
să ne intereseze în primul rând, deoarece - cinste negrăită pentru spi­
ritul românesc şi pentru renumele culturii noastre în străinătate -
acest volum se deschide cu contribuţia unui savant român.
Istoria ştiinţei franceze în secolul al XX-lea este într'adevăr
 CE0NICI FEANCEZB 419

prezentată de d. Petre Sergescu - profesor la Universitatea din Cluj,

membru corespondent al mai multor Academii străine - care tratează
despre ştiinţele matematice, în colaborare cu Boutaric (fizico-chi-
mice) şi Jean Rostand (biologia).
Pentru cine cunoaşte ostilitatea crescândă a opiniei publice fran­
ceze pentru tot ce este străin, faptul că o mare editură s'a adresat
unui român pentru a face istoria matematicilor franceze reprezintă
aproape o prinsoare.
Petre Sergescu avea de luptat cu o dificultate dublă. Şi reuşita
merită.cele mai călduroase elogii.
Cu atât mai mult că, deşi confinat mtr'un domeniu arid pentru
profani şi de strictă specialitate, savantul matematician a putut să
scrie un studiu masiv de peste două sute de pagini, într'un chip
nebănuit de atrăgător. Cine a cetit Gândirea Matematică a lut Petre
Sergescu regăseşte aci toate darurile lui de povestitor sobru şi de
neîntrecut portretist.
Este - repetăm - un succes nu numai pentru autor, personal, ci
şi pentru ţara pe care cu o abnegaţie rară şi cu nebănuite sacrificii
materiale o reprezintă strălucit, de ani de zile, în străinătate, la toate
marile manifestări ştiinţifice internaţionale, fără nici un fel de sprijin
din partea oficialităţii.
L IGIROŞIANU

ŞTEFAN GEORGE
Bărbia proeminentă, fruntea înaltă teşită, obrajii scofâlciţi, pri­
virea sfredelitoare a ochilor albaştri, adânciţi în orbite, gesturile cu­
vioase şi vorba trăgănată sărbătorească, toate aceste semne fizice
exterioare de poet-preot dădeau lui Ştefan George o expresie pu­
ternică, deseori descrisă de discipoli ca asemănătoare aceleia a lui
Dante. Cine priveşte însă mai cu atenţie faţa Maestrului la 3 8 de
ani, desenată de Van Toorop, precum şi sculpturile şi ultimele foto­
grafii, descoperă trăsături ţărăneşti francone. U n cap de ţăran căr­
turar nu exclude fineţea, dar pune în primul plan tenacitatea şi
omenia. Profilul lui Ştefan George aduce aminte mai degrabă de
unul din profilurile de Sfinţi slăbănogi, osoşi, imberbi şi pletoşi,
din baso-reliefurile lui Riemenschneider, contemporanul lui Albrecht
Durer. Friedrich Gundolf, profesor la Universitatea din Heidelberg,
spune în discursul său din 1913 « Ştefan George în vremea noastră » :
« . . . e robust cu graţie, simplu cu demnitate şi om al meseriei fără
a fi s e c . . de o străşnicie voioasă faţă de el însuşi şi faţă de alţii, mai
de grabă o fire aspră ţărănească decât una obosită orăşenească, dar
spiritualizat de un foc neîntrerupt şi însufleţit de suferinţa, care 1-a
făcut cîar-văzător şi blajin». Această caracterizare fragmentară se
apropie de cercetătorul imparţial al portretelor maestrului dela Bingen.
Rândurile admirative, în care Gundoîf şi alţii afirmă că George ar
fi putut fi erou şi monarh, ne aduc aminte de dialogul lui Platon, în
care Socrate sugerează actorului Ion ideea că, deoarece joacă rolul,
poate fi chiar de fapt un general şi un om de Stat.

Contradicţia dintre scrisul rafinat şi aspectul rustic al poetului

se explică prin descendenţa direct ţărănească a lui Ştefan George.
S'a născut în 1868 la Btidesheim, în nordul Lorenei. Părinţii
germani, ţărani podgoreni, după anexarea Lorenei de către Franţa,
rec în Germania şi se stabilesc la Bingen pe Rin, unde tatăl poetului
cu acelaşi nume deschide o ospătărie « Zur Traube » (la Strugure),
care există şi azi. Veniturile acestei ospătarii i-au permis tânărului
George să studieze la Bingen şi Darmstadt şi apoi să călătorească
vreme îndelungată în Elveţia, la Paris şi Londra, apoi îa Viena şi
în nordul Italiei.
Potrivit firii de cercetător, în hainele lui sobre de pelerin, Ştefan
George e în vecinică schimbare de localitate, dela Berlin la Miinchen,
Heidelberg şi Bingen. Şi moartea 1-a ajuns pe pământ străin, în El­
veţia, la Locarno. întâlniri cu oameni de seamă a avut multe, începând
din tinereţe, asemenea lui Goethe. Desamăgirile l-au lăsat fără prie­
teni de egală valoare ; în schimb străşnicia lui de maestru al poeziei
i-a adus mulţi discipoli, ce au format de timpuriu un cerc admi­
rativ în juru-i.
Popasul din Munchen a fost hotărîtor înfiinţării revistei «Blătter
fur die Kunst» (Foi pentru artă). Revenit din Paris, unde frecven­
tase salonul lui Mallarme şi cunoscuse pe Verlaine, apoi pe Gide
şi Valery, George se văzu chemat să reformeze arta poetică germană,
trivializată de naturalişti şi aşa zişii «naturalişd consecvenţi», ca Arno
Holz şi Gerhard Hauptmann. Traduse cu o artă superioară din Bau-
delaire şi Verlaine, apoi din Shakespeare şi Dante, cu o bogăţie de
nuanţe în alegerea cuvintelor nemai întâlnită până la el. Şi poeziile
proprii au o fermecătoare plasticitate şi muzicalitate. Poetul bel­
gian Gerardy, unul din primii prieteni caîoboratori ai lui George,
scriind în limbile franceză şi germană, îl făcu cunoscut în Franţa
şi publică în « Foi pentru artă » o odă către Ştefan George, din care
versul «pe teorba ta înălţată cântă stelele lui Goethe şi Platen » carac­
terizează ţinuta clasică şi conferă un rang suprem Maestrului..
Mai târziu şi tânărul Hofmannsthal, celebru la 18 ani, prin drama
« Nebunul şi Moartea » (1891), în vestitul său «dialog despre poezii »
comentează admirativ al doilea volum de poezii al lui Ştefan George,
apărut în 1897 «Jahr der Seele » (Anul sufletului), citând din eî
poezii întregi şi comparându-îe cu cele mai bune ale lui Goethe.
Rudolf Borchard, în conferinţa sa «Rede tiber Hofmannsthal *
din 1900, opunând arta nouă a tânărului maestru vienez celei natu­
raliste a lui Gerhard Hauptmann din « Ţesătorii», aducea omagiui
neprecupeţit directorului revistei «Foi pentru artă».
Recunoaşterea supremaţiei liîi Ştefan George vine în urma p u -
 STEFAH GEOEGE 431

blicării versurilor decadente din « Lăuta » (1886—1889), « Imnuri »,

« Pelerinagii», « Grădini spânzurate » şi «Algabal» (1893). In acest
din urmă volum, Ştefan George cântă soarta unui tânăr tiran, care
îşi ucide servitorul, drept pedeapsă pentru o mişcare stângace, se
câeşte şi îi sapă numele în cupa, din care-şi bea vinul în fiecare seară.
(De remarcat că motivul se regăseşte la Hofmannsthal în drama
«Oedip şi Sfinxul», în care Kreon pretendentul la coroană, împru­
1
mută atitudinea de estet a lui Algabal) .
«Algabal» era dedicat memoriei Regelui Ludovic al II-lea al
Bavariei.
In versurile din « Algabal», arta poetică severă, lipsită de senti­
mentalităţi, înfăţişa publicului cetitor german o viziune de rafinament
şi cruzime a lumii orientale vechi. Această artă decadentă atrase su­
fragiile mai ales ale tinerilor literaţi germani de origină semită sau
pe jumătate semită; dar a tinerilor şi nu a bătrânilor, care ca Georg
Brandes şi chiar tânărul Alfred Kerr rămaseră cu naturaliştii, realiştii
şi dramaturgii de idei, Ibsen, Hauptmann şi Shaw, Aprecierile celor
tineri despre George avură însă mare răsunet. Discursurile lor asupra
conducătorului « Blătter fur die K u n s t » s e ţinură lanţ dela Hofmanns­
thal şi Gerardy până după război. (Edith Landmann în «Geor-
gika » 1930 şi Gundolf în « George » 1 9 2 1 ) ; prin urmare, evreii nu
l-au părăsit niciodată. Morţi înaintea Maestrului, ce-ar fi spus aceştia
de convertirea făţişă a lui Ştefan George la hitlerismul antisemit?
Cine ar fi crezut că din blajinul traducător, poetul pur şi teoreticianul
artei pentru artă să iasă profetul svaşticei noului Reich?
S'a spus că George, poet naţional german, trebua să fie un « echo
sonore mis au centre de tout», ca în concepţia lui Victor Hugo.
Romanticii cereau poetului să fie profet şi conducător de naţiune.
Dar George n'a avut temperament de om politic şi de om de acţiune,
răscolitor de mase.
Ştefan George propovăduia o reînviere a vechii civilizaţii clasice
platoniciene, o reînviere a frumuseţii virile sufleteşti şi trupeşti.
Renunţarea la preşedinţia Academiei poetice, oferită lui George de
Hitler cu puţin înainte de moarte, corespunde cu atitudinea demnă
de poet pur, aşa cum îl admirau cei dela « Foi pentru artă », în pragul
veacului al X X - l e a ; dealtminteri hitlerismul lui George pare recent.
Profesorul universitar din Heidelberg, Friedrich Wolters, autorul
unei lucrări vaste : «Ştefan George şi Cercul său» (apărută în 1930
la Georg Bondi, Berlin), el însuşi hitlerit militant, caută să reven­
dice pe maestru ca şef spiritual şi profet al mişcării rassiste pentru
2
înnobilarea tradiţiei programului propriului său partid ).
Meritul cel mare al lui Ştefan George rămâne în opera poetică

l
) Alfred Kerr: «Die Welt im Drama», II, Hofmannsthal. « Oedipus 1
pag. 33.
*) Fr. Fr. von Unruh: «Ştefan George und der deutsche Nationalismus »
în «Netie deutsche Rundschau», Octombrie 1933.
şi în comentariul ei succesiv apărut în « Foi pentru artă », începând
din 189a.
A fost teoreticianul « artei spirituale » (die geistige Kunst), « artei
pentru artă», opusă prin urmare naturalismului şi trivialitătilor
«artei cu tendinţă».
Poezia, după Ştefan George, va trebui să redea o atmosferă şi
să nu explice sau să descrie imagini. Atmosfera lirică pură se reali­
zează prin notaţiuni şi magia cuvintelor ca în arta lui Jean Paul,
Holderin şi Platen. Poeţii prerafaeliţi englezi, simboliştii francezi şi
italieni sunt daţi ca exemplu ; iar din lumea artelor plastice, pictorul
Arnold Bocklin, marele colorist al scenelor mitologice, înspiră pleiadă
grupată în jurul «Foilor pentru artă».
Forma acestei opere (noua poetică) e în înţelesul cel mai sever,
Clasică: « Aci nu merg rimele false neperfecte, nici o greşală uşura-
tecă în ritm şi acelaşi cuvânt nu se repetă niciodată ca rimă. Printr'o
alegere exact cântărită de consonante şi vocale, căpătăm o impresie
fără a fi nevoe de mijlocirea sensului. Bucurie şi doliu, netezime şi
asprime, noapte şi lumină, le simţim fără să avem noţiunile expri­
mate. Versuri întregi ni se par din altă limbă şi ne transpun într'o
nelinişte curioasă. Totul se îmbină pentru un scop : marea armonie
care ne cuprinde prin cuvinte ca prin stupefiante. Cu toată această
luptă pentru forma cea mai înaltă şi cea mai desăvârşită, niciodată
nu ne lipseşte adâncimea sufletească»...
Preceptele artei acesteia opusă naturalismului, susţinută în mod
strălucit de poeziile lui Ştefan George, Hofmannsthal şi Andrian
atraseră atenţia lui Max Dessoir, profesor universitar de estetică
la Berlin.
Max Dessoir, care critică în 1896 epoca sa, ai cărei zei s u n t :
aburul şi electricitatea; evanghelia . comerţul liber şi taxele vamale ;
templul: bursa şi hala fabricei, invită pe Ştefan George să-şi cetească
la una din prelegeri la Universitate, din opera sa, opunând-o ope-
rilor de destrămare artistică a naturalismului.
Filozoful Georg Simmel se apropie şi el, de tânărul maestru
de 30 ani, şi după apariţia volumului său « Jahr der Seele» îi con­
sacră un studiu artistico-filozofic « Ştefan George » (1898), în care
caută să stabilească detaşarea poetului de subiectivismul liric. Trebui
să revie însă asupra proclamării artei supra-subiective în urma unei
convorbiri cu Ştefan George, care declară că niciun vers n'a fost
scris fără a fi fost trăit. Şi într'adevăr, purificarea formei prin re­
venirea la tradiţia lui Goethe şi Holderin nu excludea poezia trăită,
în sensul poeticei lui Paul Valery şi Mallain 6.
Rainer Măria Rilke, la începuturile lui,discipol al lui Hofmannsthal,
îşi însuşi regulele severe de artă, dar prin suflet aproape de popor
(deşi era singurul aristocrat de sânge între George şi Hofmannsthal),
deveni un comentator în versuri al Bibliei şi al umilinţii omeneşti
(în «Stundenbuch»). Deabia în ultimele lui elogii şi «Sonete către
Orfeu », Rilke - poate şi prin apropierea şi traducerea lui Paul Va-
 ŞTEFAN GJEOBGE 423

lery - reveni la poezia de înaltă ţinută clasică, preconizată de « Foile

pentru artă ».
Cu toată muzicalitatea şi tonul biblic în formă, iubirea pentru
cei umili în fond, ce se revarsă din opera poetică a lui Rilke, cei din
cercul lui Ştefan George îi imputau expresii artificiale cu întortochieli
improprii limbii germane, afară de misticismul de esenţă slavă, de­
părtat de limpezimea clasică, atică, proprie celor dela « Blătter fin­
die Kunst».
Din cauza diferenţelor de crezuri artistice şi diferenţele de ati­
tudini sociale, Rilke rămase despărţit de cei doi mari poeţi germani,
cu care totuşi constitue trinitatea de mare strălucire a liricii germane
contemporane, dela începutul veacului al XX-lea.
Se poate spune că poezia lui Ştefan George a mai plastică şi cu
paţiu înalt de gândire, cu toată viziunea clasică eroică a unei noui
rase germanice prin idealul platonician al vechei Ellade. Lirica lui
Hofmannsthal e mai colorată, mai moale, mai aristocrată, dar în
acelaşi timp mai duioasă în expresii, mai subiectivă, mai umană. Opera
lui Rilke e mai aproape de popor, cu un ton biblic de milă şi iubire
către aproapele, cu un orizont mistic, din care nu lipsesc totuşi mo-
dulaţiuni minore de artist estet şi niciunul din efectele teatrale de mo-
nologuri shakespeariene cu penumbră de tristeţă din «Hamlet».
Izvorul acestei renaşteri trebue incontestabil căutat în lirica sim­
boliştilor şi impresioniştiîor contemporani premergători ca Baude-
laire, Verlaine, Mallarmg, Swinburne, Jacobsen şi d'Annunzio.
Ştefan George, adaptator al curentului modern decadent, e şi
un totalizator de principii estetice. Adulmecând spiritul epocei, a
creat noua direcţie, reînoind totodată legătura cu vechia tradiţie hele-
nizantă a lui Goethe, Platen şi Holderlin.
Prin lipsa admiraţiei faţă de femee, prin formalismul sever şi
idealul de regenerare a rasei prin hellenism, Platen, poate mai mult
decât Holderlin, cântăreţul Diotimei, a fost precursorul lui George.
Totuşi Ştefan George, cântând dragostea platonică şi îndumnezeind
pe tânărul poet-elev, Maximin, putea pune ca prefaţă scurta poezie
a lui HSlderlin, « Sokrate şi Alcibiade »:
« De ce preamăreşti, sfinte Socrate,
Pe acest tânăr, mereu? N u cunoşti ceva mai mare?
De ce priveşte cu dragoste
Ca la Zei, ochiul tău spre el?
- « Cel ce-a gândit ce-i mai adânc, iubeşte ce-i mai viu.
Virtute înaltă pricepe, cel care-a privit în lume
Şi se apleacă înţelepţii
Adesea la sfârşit către Frumos ».
De acest ideal se apropie versul citat de Gundolf în discursul
său asupra lui George : « Den Leib vergottet und den Gott verleibt »,
vers păgân pe care Nichifor Crainic 1-a creştinat în poezia «Iisus în
grâu » : «Inomenea dumnezeirea şi îndumnezeia pe om »,
 Şapte ani după apariţia volumului «Cercul al şaptelea», în
care se cântă Maxim in, apăru în 1 9 1 3 ; « Steaua legământului»
(Stern des Bundes), în care sunt cântaţi prietenii frăţiei de cruce dela
« Foi pentru artă ».
Cele o sută de poezii sunt ordonate arhitectonic. « Predoslovia »
(Eingang) cu nouă poezii şi « Corul final» constitue o zecime, iar
celelalte trei cărţi cuprind fiecare câte 30 de bucăţi. Fiecare a zecea
poezie e rimată, pe când celelalte au versul alb. Maestrul ajunge aci
la o culme de modulaţii sonore în debitul versului şi al viziunei.
Căutător de Dumnezeu, din evocare ia evocare, Ştefan George
ajunge şi aci Ia o reînviere a lumii antice greceşti, pe care o evocase
Holderlin o sută de ani înainte. In strofe avântate cântă o regenerare
a rasei germanice.
După alţi 14 ani de tăcere, ultimul său volum de versuri « Das
neue R e i c h » ( 1 9 2 8 ) cuprinde 14 mari poeme, de trei ori câte 13 afo­
risme şi 13 cântece. Primul grup are un caracter popular, cel din
mijloc c constituit din reflexii personale asupra lucrurilor trăite, în
ultimul grup se oglindeşte tot cosmosul. Şi aci, în primele 6 poeme,
« Ţara nouă » apare ca moştenitoarea spirituală a idealului goethian
şi holderlinian, ca o actualitate de luptă a rassei germanice cu cele­
lalte popoare. Helenismul e orizontul care se dă viziunilor poetului.
Volumul cuprinde dealtminteri versuri din toate epocile anterioare.
Apariţia lui a corespuns cu jubileul de 60 de ani şi cu acest prilej
faima lui Ştefan George trecu graniţele ţării proprii, care în sfârşit
începea să-1 cunoască şi prin păturile mai largi ale publicului. N u
puţin au contribuit la cunoaşterea Maestrului discipolii grupaţi în
jurul « Foilor pentru artă». Toţi aceştia erau înflăcăraţi de versetele
de evanghelie poetică a lui George, despre menirea idealismului
creator :
«Wer je die Flamme umschritt,
«Bleibe der Flamme Trabant!
«Wie er auch wandert und kreist
«Wo noch ihr Schein ihn erreicht
«Irrt er zu weit nie vom Ziel».

Dealtminteri, prin personalităţi a tistice ca Cyrill Scott, Gerardy,

Toorop, Verwey, Schonberg, renumele lui Ştefan George era de
avant-gardă. Prima compoziţie atonală a lui Schonberg (un cuartet
de coarde cu voce) e făcută pe poemul lui Ştefan George. « Simt
aer din alte planete ».
In 1937, oraşul Frankfurt îi decerna lui George premiul« Goethe » ;
iar în 1 9 3 3 , la moartea sa, guvernul german institui un nou premiu
naţional de poezie «Ştefan George ». Oricât ar fi de celebru şi oricât
de clasică ar fi opera lui, prin formă, omul va trăi în amintirea noastră
ca o apariţie legendară. De timpuriu a fost tipograf, legător de cărţi
şi poet, făcând ucenicie şi devenind maestru. Arta recitării, a scrisului,
a tipăritului şi a legatului cărţilor, dela Ştefan George constitue şi
 ŞTEFAN GEOBQE 435

pentru poeţi îndeletniciri de artă. Poezia se integrează cu materialul,

constând din hârtie şi litere de tipar artistic ordonate. Mai târziu
Ştefan George apare, în tradiţie de gildă medievală, şeful unui grup
de meşteşugari spirituali ai cărţii şi ai condeiului.
In oraşele în care a sălăşluit rând pe rând acest poet-profet cu re-
gule de artă pentru artă şi crez de naţionalism în sensul unei noui
Hellade germanice, va fi comemorat cu tot fastul unei slujbe pentru
un erou şi erudiţia unui comentar pentru un renovator al liricii
germane.
EMIL RIEGLER

OAMENI Şl ÎNTÂMPLĂRI DIN TIMPUL LUI

EA
EDUARD AL V l h
Sunt unii monarhi al căror merit esenţial, de cele mai multe ori
nebăgat în seamă şi care prin transparenţa lui aeriană dă perspectivei
isterice « atmosferă», este faptul simplu şi omenesc al existenţei lor.
Când această existenţă este neobişnuit de lungă, meritul sus pomenit
©spitalizează toate epitetele laudative ale contemporanilor intere­
saţi direct în cariera lor sau indirect şi frumos în patriotismul lor ;
nu lipsesc desigur nici aceia care prin construcţia lor sufletească
sunt jigniţi să împărtăşească opiniile majorităţii şi «prin urmare »
vor judeca oamenii şi evenimentele simetric şi opus cu majoritatea.
Aşa s'au petrecut lucrurile cu regina Victoria. Prestigiul unei
domnii de 63 de ani, de-a lungul cărora Anglia a urcat panta unei
ascensiuni industriale, bancare, coloniale şi politice fâ:ă precedent,
a simplificat judecata contemporanilor la o admiraţie nediscutată
şi aproape religioasă a acestei suverane. E foarte probabil că acelaşi
tratament în opinia contemporanilor (de multe ori ostilă) l-ar fi avut
şi regele Eduard, dacă soarta ar fi făcut să domnească mai multă vreme.
Eduard VII s'a născut în 1841; a doua lui fapta mare a săvârşit-o
în 1901, urcându-se pe tron.
Un om de 60 ani căruia până atunci i se îngăduise să cetească
unele copii de documente mai importante, şi aceasta nu totdeauna,
dovedeşte a fi un monarh constituţional model; astăzi, când războiul
dă oamenilor şi evenimentelor din 1900—1914 perspectivă istorică,
se poate face judecata definitivă a serviciilor eminente pe care acest
monarh echilibrat şi atât de strict constituţional le-a adus nu numai
ţării lui, ci întregii omeniri.
Lunga lui lipsă de pregătire pentru meşteşugul regesc, calităţile
lui naturale de echilibru, măsură, bun simţ, frecventarea liberă şi
deschisă a oamenilor şi ţărilor, au produs un suveran înţelegător şi
mai ales o mentalitate contemporană oamenilor şi stărilor din timpul
Iui. Contrastul între ele şi alţi monarhi europeni este violent în fa­
voarea lui.
 Meditarea evenimentelor istorice invită de multe ori iresistibil
imaginaţia la jocul: «ce s'ar fi întâmplat d a c ă . . . ? » . Acest joc atât
de abundent posibil cu împărăţii Wilhelm şi Nicolae nu mai este
deloc cu Eduard VII.
In Anglia bogată, puternică şi plină de demnitatea pe care po­
sesiunea îndelungata a acestor două atribute o dă unui popor, nimic
din viaţa politică nu seamănă cu ceea ce se petrece pe « continent»;
cel puţin într'un comentariu românesc, relatarea unor întâmplări
şi existenţa unor oameni politici trebue precedată cu un prudent
«dacă n'ar fi, nu s'ar povesti».
Cu rutinat meşteşug zugrăveşte Maurois echipa care guverna
Anglia în momentul urcării pe tron a regelui Eduard. Robert Cecil
marchiz d e Salsbury, şeful ilustrei familii Cecil, activă în condu­
cerea regatului de 4 secole, era prim ministru.
Educat la Eton şi Oxford, chimist, teolog şi blând pesimist, no­
bilul marchiz, şeful partidului conservator după moartea lui Disraeli,
avea o extrem de moderată curiozitate pentru oameni; aşa de mo­
derată încât «chiar în sânul guvernului ignora fizionomiile mai
multor colegi » şi Duminicile, când casa lui era invadată de cunoscuţi
şi prieteni, se refugia cu o carte pe acoperiş. Temperamental ostil
oricărei reforme, succesele lui politice, realizate prin rezistenţă, erau
negative.
O înţelegere limpede şi concretă a lucrurilor îl făcea să spună că
«treburile omeneşti ar merge mai bine, dacă s'ar interzice publicarea
tratatelor de metafizică în altă limbă decât acea franceză ».
In 1901, bătrânul obosit aştepta încoronarea regelui pentru a trece
conducerea altora. Alegerea era posibilă între A. Balfour şi dina­
micul J. Chamberlain, omul nou în politica tradiţională a celor două
mari partide politice. De modestă extracţie, Chamberlain satisface
repede şi amplu condiţia, indispensabilă atunci, a unei vieţi poli­
tice active : o confortabilă avere, agonisită fabricând şuruburi la
Birmingham. Cum era firesc, a debutat ca liberal, dar când în ale­
gerile din 1866 Gladstone se converteşte, admiţând în programul
partidului «Home Rule» pentru Irlanda, Chamberlain şi mulţi
alţi liberali, între care pitorescul şi popularul Duke of Devonshire,
părăsesc partidul şi, fuzionând cu conservatorii, formează partidul
Unionist (astfel numit pentru că se opunea modificării actului de
uniune al Angliei şi Irlandei).
O apendicită (rămasă de atunci la modă) a regelui Eduard, în­
târzie încoronarea, dar nu şi retragerea lordului Salsbury, care trece
puterea nepotului său, A. Balfour. Alegere desigur conformă distin­
selor tradiţii ale partidului conservator ; iată şi justificarea: « omul
înţelept se mulţumeşte să trateze problemele generaţiei sale cu măsură
şi prudenţă, întotdeauna deplin conştient de slabele lui puteri de
previziune şi de limitele strâmte ale acţiunilor lui» spune Balfour;
şi tot e l : « cred că sunt mai multe foloase în a face un lucru stupidi
care a mai fost făcut, decât a face un lucru înţelept, care nu a ma,
 OAMENI ei rNTAMPLlBI DIN TIMPUL LUI BDCAfiD AL TO-LEA 427

fost făcut vreodată » ; în fine « există o diferenţă între unchiul meu

lord Salsbury şi m i n e ; unchiul meu e conservator, eu sunt un li­
beral ». Când cineva cu astfel de convingeri declară că este liberal,
sunt esenţiale două lucruri: să fie englez şi să fie filozof. A. Balfour
(după război lord Balfour) a fost un filozof: ca om politic nu citea
niciodată jurnalele chiar când era prim ministru şi ca om, pur şi
simplu, nu se scula din pat înainte de ora 12. Cum se vede era eminent
calificat să fie şeful partidului şi guvernului conservator, ceea ce nu
1-a împiedicat însă pe elegantul şi impetuosul Chamberlain să fie
marele animator al guvernării conservatoare. Foarte spiritual, foarte
curajos, «cel mai nemilos dintre oamenii moderaţi» cum a fost
numit, Balfour era un strălucit parlamentar şi extrem de periculos
adversar în desbateri.
A doua frână în guvern era pitorescul Duke of Devonshire ; când
în tinereţe, a luat cuvântul pentru prima oară în Parlament, a căscat
în cursul propriului său discurs, ceea ce a făcut pe Disraeli să spună :
«acest tânăr va ajunge departe » ; profeţie de două ori adevărată,
fiindcă ducele a ajuns ministru important şi în Camera lorzilor nu
mai căsca: dormea.
Opoziţia liberală nu era mai puţin bogată în oameni şi talente.
Sir William Harcourt, om energic şi dur, susţinea că partidul liberal
trebue să rămână credincios doctrinei şcoalei dela Manchester : pace,
economii, reforme, şi deci hotărît adversar al politicii imperialiste,
aşa cum o formula Chamberlain. Lord Rosebery era «una din acele
fiinţe strălucit înzestrate cărora zeii i-au refuzat un singur d a r :
« obstacolele ». O ieftină şi involuntară «filozofie » se desprinde din
viaţa puţin cam bizară a acestui om, căruia soarta nu i-a refuzat nici
o satisfacţie politică, socială, matrimonială sau sportivă şi care totuşi
s'a retras în plin prestigiu şi strălucire. « Sunt în viaţă două satisfacţii
supreme, a spus el, una ideală, cealaltă reală; ideal e momentul
când cineva primeşte dela suveranul său insignele puterii; reală e
satisfacţia de-a i le restitui».
Totuşi, şef al partidului liberal a fost ales Sir H. Campbell-Ba-
nnerman, alegere menită exclusiv să salveze partidul de efectele osti­
lităţii violente care exista între Sir William Harcourt şi Lord Ro­
sebery. Cum deseori se întâmplă în asemenea împrejurări, anii ur­
mători au dovedit, spre surprinderea tuturor, că Sir H . Campbell-
Banrerman a fost un excelent şef de partid şi de guvern. Liberalii
erau dominaţi însă de triumviratul Asquith, Grey, Haldane ; perso­
nalităţile celor doi dintâi sunt familiare tuturora ; mai puţin cunoscut
pe «continent», Haldane, saturat de metafizică germană, mare con­
sumator de Hegel şi Schopenhauer, avea reputaţia unui abil conspi­
rator politic, dar mai ales aceea a unei enorme puteri de muncă înso­
ţită de o poftă, niciodată îndeajuns satisfăcută, pentru situaţiile de
mare răspundere. Vijeliosul Lloyd George reuşise în anii războiului
anglo-bur să-şi facă în întruniri publice şi cu serioase riscuri corpo­
rale, o solidă nepopularitate, atacând cu violenţă guvernul con-
servator pentru felul cum era condus războiul în Africa de Sud.
Două chestiuni: reforma învăţământului şi modificarea tarifului
vamal au provocat în opinia publică nemulţumiri şi rezistenţe de
care liberalii cu superioară tehnică electorală au profitat pentru a
câştiga alegerile generale.
In ţara sosului unic şi a celor o sută de religii care luptă între
ele pentru stăpânirea învăţământului primar, orice reformă a acestui
învăţământ a cărui organizare era insuportabil anacronică, trebuia
să nemulţumească o bună parte din opinia publică, câştigată astfel
opoziţiei liberale. Dar efectele acestei legi erau blânde, comparate
cu furtuna deslănţuită în toată ţara, de imperialul Chamberlain care
ataca sfânta dogmă a liberului schimb.
In concepţia lui, într'adevăr imperială, vastele posesiuni colo­
niale ale Marii Britanii trebuiau să formeze un organism economic
complet şi perfect independent; primul pas hotărîtor pentru rea­
lizarea acestui plan uriaş era modificarea tarifului vamal. Cu admi­
rabil curaj politic şi splendidă combativitate, porneşte la luptă Cham­
berlain. Efectul pentru conservatori a fost catastrofal: din primul
moment ministerul e divizat; Chamberlain demisionează pentru a
predica noua credinţă în plină libertate ; statornicul duce de D e -
vonshire demisionează şi el pentru a-1 putea combate cu aceeaşi li­
bertate. Liberalii simţind victoria apropiată atacă guvernul înver­
şunat. Cu prodigioasă abilitate şi multă - deşi cam - obscură filozofie,
reuşeşte Balfour să menţină poziţiile guvernului în parlament timp
de încă un an, îa sfârşitul căruia se oferă un premiu aceluia care ar
putea rezuma, pe o hârtie de scrisoare, punctul de vedere al primului
ministru îa chestiunea modificării tarifului vamal.
Dar în cursul acestui an, Balfour şi ministrul de externe, Lord
Lansdowne duc la bun sfârşit primele negocieri ale acelei faimoase
«înţelegeri cordiale », gloria domniei regelui Eduard VII. O vizită
la Paris, cu surprinzătoare efecte în opinia publică franceză, care
nu uitase încă incidentul Fachoda, întăreşte primele rezultate, şi este
cea dintâi din seria «operaţiunilor satanice » (cum erau apreciate de
împăratul W.ihelm, dovedit inocentele vizite în străinătate ale re­
gelui Eduard).
E interesant de reamintit că iniţiatorul politicii de apropiere cu
Franţa este acelaşi, în totul remarcabilul J. Chamberlain. In cursul
războiului anglo-bur, când situaţia Angliei în opinia publică euro­
peană era mai mult izolată decât splendidă, acest om care vedea
totul imperial, concepuse planul unei alianţe anglo-germane : cea
mai puternică flotă şi cea mai puternică armată trebuiau să asigure
pacea lumii. încercările, mai multe, n'au fost însă primite nici de
împăratul Wilhelm, nici de cancelarul B u l o w ; excedat, Chamberlain
încearcă o înţelegere cu Franţa al cărei ministru de externe era atunci
Deleasse; se cunosc rezultatele şi consecinţele acestor convorbiri.
Conferinţa dela Algesiras aşa de mult dorită de Holstein şi de can-
celarul Bfilow a grăbit. şi a adâncit solidaritatea anglo-franceză ; de
astă dată recolta de « prestigiu», în vederea căreia Germania semăna
în toate colţurile lumii incidente diplomatice, a revenit «înţelegerii
cordiale ».
Votarea de către Reichstag, în 1908, a celei de-a treia legi navale,
repetatele dar zadarnicile încercări ale regelui şi ale oamenilor de
stat englezi pentru a ajunge la o înţelegere sau cel puţin la o înce­
tinire a acestei întreceri demente de construcţiuni navale, în fine
anexiunea Bosniei şi Herţegovinei care are de rezultat o mai strânsă
apropiere a Rusiei de Anglia, adică exact ceea ce nu dorea Austria,
completează preparativele pentru marea reprezentaţie.
O întâmplare, de profetică interpretare, a avut loc în timpul ul­
timei şi inutilei vizite a regelui Eduard la Berlin ; se juca Sarda-
napal, piesă pusă în scenă de însuşi Kaizerul; scena finală repre­
zintă rugul funerar al lui Sardanapal care aprinde palatul; regele,
care obosit, adormise, s'a trezit de-odată când toată scena părea în
flăcări; cinci ani mai târziu cu «teatrul» europesn în flăcări ade­
vărate, tot în regia regelui Prusiei, guvernanţii Europei se trezeau
din somn, mulţumiţi că perspicacitatea lor a «prevăzut» războiul.
Singura mişcare în stare să frâneze lucrurile ar fi fost transfor­
marea «cordialităţii» anglo-franceze în alianţă. « Dacă ChamberJain
ar fi trăit şi guvernat, ar fi făcut-o desigur, dar ministerul liberal
respingea această soluţie cu toată puterea nobilelor lui prejudecăţi
şi Europa deriva fără pilot spre o ciocnire ucigătoare ». Atât de no­
bile erau aceste prejudecăţi şi atât de mare inerţia lor, încât prima
reacţiune, când coliziunea s'a produs, a fost seraficul «wait and see ».
Credincioasă acelui ritual de stat, potrivit căruia Anglia nu porneşte
la război decât pe o solidă platformă morală, ea aşteaptă violarea
neutralităţii Belgiei pentru a se decide.
In anul următor al ultimei vizite ia Berlin, în plină frământare
politică provocată de acel revoluţionar «buget al poporului» ( o
consecinţă directă a întrecerii navale), regele Eduard VII se stinge,
lăsând neştirbit, poate chiar sporit, imensul prestigiu al coroanei bri­
tanice. Care a fost, cum se spune, «secretul acestui succes»? Iată
ce scrie A. Balfour lordului Lansdowne, în 1915, cu prilejul publi­
cării unei cărţi asupra originii războiului. «Am fost foarte sur­
prins să văd că autorul atribue politica «înţelegerii cordiale » r e ­
gelui Eduard VII, încorporând astfel într'o lucrare istorică serioasă
un Zvon absurd care circula în momentul morţii regelui şi poate
chiar înainte. Pe cât îmi pot aminti în timpul anilor când amândoi
am fost miniştrii săi, regele nu a făcut nici odată vre-o sugestie im­
portantă în chestiunile mari politice ». Şi E. Grey ; « O legendă a
luat fiinţă în timpul vieţii l u i ; politica externă a Marii Britanii ar
fi fost datorită iniţiativei Regelui şi s'ar fi desvoltat sub controlul
lui. Nu aceasta a fost experienţa mea. N u numai că accepta regula
constituţională ca politica lui să fie acea a miniştrilor săi, dar pre­
fera chiar ca lucrurile să se petreacă astfel».
 EEVTBTA FtJNDATnXOE EEGALB
43°
Se ştie ca Maurois este un adânc cunoscător al vieţii engleze
sub toate înfăţişările e i ; el a scris numeroase lucrări de mare succes
consacrate Angliei şi oamenilor e i : una din ele a deslănţuit acea
foarte suspectă serie de «vieţi romanţate », din fericire astăzi în total
regres. Pentru o epocă atât de apropiată ca aceea a regelui Eduard, o
«romanţare» cât de uşoară a oamenilor sau a întâmplărilor ar fi fost
intolerabilă. Cum era de aşteptat, deşi creator al genului, autorul
nu face această eroare şi reuşeşte în schimb, ca dintr'o relatare
perfect veridică a evenimentelor să facă şi o lectură foarte agreabilă :
fiindcă nu este uşor a interesa astăzi cetitorul mijlociu în politica
internă din 1905 a partidului liberal în Anglia; şi cu toate acestea,
cartea, care în cea mai mare parte a ei se ocupă, cu bună dreptate,
mai mult de oameni şi evenimente politice, se ceteşte ca un roman.
Se întâmplă însă uneori ca meşteşugarul scrisului să învingă pe istoricul
improvizat, şi atunci rezultă portrete în care anecdotica primează;
s'ar putea astfel crede că ducele de Devonshire a fost un om con­
siderabil pentrucă se îmbrăca cu o neglijenţă într'adevăr ducală şi
pentrucă avea reputaţia de a nu şti unde se găseşte uşa bibliotecii
din reşedinţa lui la Chatsworth; dar asemenea lucruri sunt foarte
rare. In schimb sunt numeroase scenele în care adevărul strict şi
întreg este prezentat într'o formă literară uşoară, clară şi de bun
gust. Pagini ca acelea consacrate înmormântării reginei Victoria sau
a regelui Eduard vor rămâne desigur în amintirea cetitorului.
Citatele sunt cu profuziune întrebuinţate şi încorporate naraţiunii,
firesc dar cu mult meşteşug. Deşi lucrarea prezintă toate aspectele
epocii regelui Eduard, trebue semnalată modestia cu care Maurois
consacră literaturii de-abea patru pagini, în care de altfel concen­
trează esenţialul, care trebue spus, când se vorbeşte de opera lite­
rară (sub aspectul ei mai mult social) a unor scriitori c a : Bennett,
Wells, Galsworthy şi Shaw. In teatru, care este un indicator mai
rapid al mişcărilor de idei a unei epoci, Shaw domină, dar numai
în pătura subţire în număr şi calitate a celor câteva mii de persoane
care cred, cum spune Byron, că întrucât se culcă târziu, guvernează
lumea; de altfel în Anglia unde lipsa unui teatru de stat este agra­
vată de activitatea teribil de supărătoare a unui cenzor total liber
în deciziunile lui, literatura dramatică a fost puternic frânată, în
ciuda aparenţelor de libertate şi de dulce anarhie intelectuală, aşa
de reuşit zugrăvită de Shaw în «Heartbreak House».
In totul o carte perfect reuşită, care împrospătând în memoria
cetitorului oameni şi întâmplări astăzi «istorice », stimulează pofta
de a le cunoaşte mai bine. U n index al numelor citate şi o biblio­
grafie împărţită pe capitole complectează lucrarea.
 ASUL FILOBOFIO 1»» 431

ANUL FILOZOFIC 1933

Propriu vorbind, un «an » nu defineşte nimic. A căuta caracteristi­
cile sale într'un domeniu oarecare înseamnă a proceda zilnic cu istoria.
Anul 1933 nu poate fi numit anul fenomenologiei, după cum nu poate fi
numit nici anul bergsonismului. Cine califică astfel, sau într'altfel, vre­
un an filozofic, se califică mai mult pe sine, în sensul că arată lecturile
sale, orientările sale proprii şi accentele pe care le pune el în lucruri.
Imposibilitatea de a califica anumite perioade - chiar mai mari, ne­
cum simpli ani - ai desvoltării omeneşti, s'a dovedit cu prisosinţă în
toate încercările ; în încercarea, de pildă, de a da un nume secolului
al XlX-lea. Secolul al XLX-lea, s'a spus, e secolul ştiinţei. Secolul al
XlX-lea e secolul stupidităţii, a pretins un polemist. Secolul al XlX-lea
e secolul teoriei funcţiilor, a spus un matematician. E clar, nu-i aşa?
Anul filozofic 1933 este un an ca toţi anii. S'a scris filozofie multă,
ca de obicei, şi au apărut cărţi bune şi proaste, ca de obicei. O tre­
cere în revistă a anului 1933 nu poate fi decât o simplă revizuire a
tipăriturilor care au apărut, sublinierea celor care par mai demne de
ţinut în seamă, şi încercarea de a pune în faţa cetitorului, de specia­
litate sau nu, un tablou al activităţii generale filozofice, o simplă hartă
în această geografie, deseori încurcată a spiritului.

ROMÂNIA

Trebue să recunoaştem că România nu este o ţară eminamente

filozofică. N u vorbim de calitatea producţiei noastre, pentrucă -
oricât de curios ar părea - în filozofie calitatea şi cantitatea merg
împreună. N u poate apărea o gândire cu adevărat originală şi înte­
meiată, decât acolo unde sunt cărţi multe sau capete gânditoare multe.
Fără să iasă imediat din şcoală, filozofia iese totuşi din colectivitate,
căci este produsul unui laborator şi nu al unei experienţe personale
şi singuratice. Experienţa personală este incontestabil necesară în
filozofie; dar ea se face în cadrul unor ritmuri mari ale spiritului.
Intr'o colectivitate ca a noastră, în care publicul nu este încă angajat
temeinic în întreprinderile spiritului, în care o serie de generaţii suc­
cesive n'a gândit îndeajuns problemele intelectului, nu poate fi
vorba decât de începuturi şi nu de realizări.
Totuşi se scrie şi la noi în ţară. Anul 1933, fără să fie un an excep­
ţional de bogat, prezintă câteva lucrări de care, ca Români mai ales,
trebue să ţinem seama. Să le trecem aşadar în revistă.
Trebue să menţionăm, în primul rând, frumoasa lucrare a d-lui
C. Antoniade, Machiavelli (Cultura Naţională, 1933). Fără să fie o
lucrare de filozofie propriu zisă, ea aparţine unui autor care a scris,
cu alte prilejuri, lucrări filozofice, iar ţinuta ei remarcabilă ne îndrep­
tăţeşte să o punem în fruntea tipăriturilor româneşti din 1933.
O lucrare de filozofie adevărată este Cunoaşterea luciferici (Sibiu,
 3
Dacia Traiană 1933) d-lui Lucian Blaga. In afară de activitatea sa
literară, d. Blaga lucrează de mult pe tărâmul filozofiei. Ultimul
volum împreună cu Eonul Dogmatic, a cărui continuare este, constitue
-premisele unui sistem original de filozofie, pe care suntem în drept
să-1 aşteptăm dela d. Blaga. D-sa este unul dintre puţinii noştri
gânditori în afară de Universitate, ceea ce îi procură deopotrivă avan­
taje şi dezavantaje. E destul să numim ca avantaj faptul că nu
e posedat de nici o problemă de şcoală, după cum e destul să numim,
ca desavantaj, că gândeşte totuşi prea liber şi cu o notă personală
prea accentuată. In orice caz, filozofia d-sale este în plină desfă­
şurare, şi credem că-i aducem cel mai potrivit omagiu afirmând că,
asupra ei, nu se pot spune încă lucruri definitive.
O lucrare interesantă este cea a d-lui I. Brucăr, Filozofi şi sistsrat
(Bucureşti, Societatea Română de Filozofie, 1933, 427 pagini). Ea cu­
prinde un material bcgat, privitor la o serie întreagă de gânditori
contemporani, români şi străini. Cetitorul trebue să recunoască dela
început că d. I. Brăucăr este foarte bine informat. Mai mult decât
atât, d-sa pune şi unele probleme originale. Astfel încearcă să dea
un nou înţeles conceptului de interpretare a filozofiei, cercetându-l
prin metoda fenomenologică şi ridicând astfel istoria filozofiei la un
rang surprinzător de înalt. Mărturisim că, în această privinţă, d.
Brucăr riscă să iasă prea mult din interesele filozofiei româneşti.
D-sa ar putea aduce servicii mari publicului de aci, informându-1
istoric asupra filozofiei, rămânând ca cercetările de specialitate să ie
prezinte şcoaîei fenomenologice din Germania, după cum ni se pare
că şi are intenţia să facă.
Trebue menţionat, de asemenea, că d. Brucăr are lucrări nouă in
pregătire. Notăm una asupra « Problemei neantului».
Tot în cursul acestui an, a apărut Valoarea Metafizică a Raţiunii
(162 pagini, Cartea Românească, Bucureşti 1933) a d-lui Anton D u ­
mitru.. D . Dumitriu este, dacă nu ne înşelăm, un gânditor tânăr,
interesant prin aceea că-şi pune probleme de filozofie pură. Trebue
să arătăm însă, cu acest prilej, că ni se pare regretabilă tendinţa gân­
ditorilor noştri tineri de a-şi pune dintr'oăată problemele mari ale
filozofiei. In străinătate se lucrează altfel. Acolo se începe cu studii
modeste de specialitate pentru a se sfârşi cu problemele mari. Aştep­
tăm ca d. Dumitriu să mai scrie peste zece sau douăzeci de ani despre
« Valoarea metafizică a raţiunii»»
In afară de aceste lucrări au mai apărut:
Patru mari educatori: John Locke, Vasiîe Conta, Sigmund Freud,
Georg Kerschensteiner (XIII şi 258 p. Bucureşti, Cultura Româ­
nească, 1933) a d-lui C Narly, lucrare scrisă, după afirmaţia autorului-
pentru a da imbolduri productive pedagogiei româneşti.
Psihologia Copilului (tip. Ion Văcărescu, Bucureşti, 1933) d î
Isabeîa Sadoveanu şi Const. I. Anghelescu.
Suflet şi Viaţă. Probleme de psihologie religioasă şî filozofie m o ­
rală (Bucureşti, 1933) de Emilian Vasilescu.
 Homo Americanus (editura Vremea, 1933) de Petru Comarnescu,
o sugestivă încercare de configurare spirituală a Americei prin tipurile
ei reprezentative.
Viaţă sufletească şi emotivitate (Bucureşti 1933) de A. Manoil,
în care autorul caută raporturile dintre emotivitate şi voinţă, emotivi­
tate şi apfitudine-interes, emotivitate şi atenţie.
Lista noastră omite, desigur, atât o serie de lucrări care nu ne-au
căzut în mână, cât şi o altă serie de lucrări apărute prea târziu. Pe
acestea le vom lua la timp în consideraţie.
Dintre lucrările care trebue să apară, sau sunt chiar apărute la
această dată, suntem informaţi despre:
încercări asupra Datelor Ultime ale Materiei, de Al. Posescu.
Psihologia Clipei de Spaimă, de I. M. Nestor.
precum şi despre lucrările de sociologie monografică ale d-lor :
H. H. Stahl şi Traian Herseni.
După cum se vede, oricât de multe ar fi omisiunile noastre (mai
ales în ce priveşte lucrările apărute în provincie), producţia filozofică
românească din anul 1933 nu e de natură să impresioneze prin cantitate.
In ceea ce priveşte revistele filozofice, - exceptând revistele de
specialitate, ca cele de psihologie, pedagogie şi sociologie, - filo­
zofia noastră nu are decât Revista de Filozofie, organul Societăţii Ro­
mâne de Filozofie. Din cele patru caete, care apar anual, anul acesta
nu au apărut decât două, rămânând ca ultimele două să apară într'un
volum separat, care va constitui un volum omagial închinat profe­
sorului P. P. Negulescu, cu prilejul împh'nirii a 60 de ani. Volumul
acesta, pregătit de multă vreme, promite să îmbogăţească filozofia
noastră cu o serie de studii semnate de câteva nume autorizate ale
filozofiei româneşti. Volumul omagial dedicat profesorului C. R.
Motru, anul trecut, este o garanţie că noua publicaţie a « Revistei
de Filozofie » va fi o operă remarcabilă.
N u putem încheia această incompletă trecere în revistă a filo­
zofiei româneşti din 1933, fără să menţionăm apariţia unor compatrioţi
ai noştri, în editurile sau revistele străine. Astfel:
VEvolution de l'Etat (G. Payot Paris, 1933) de A. Corteanu,
Le Moi et le Monde (apărut în numerile 2 şi 3 din « Revue de
Metaphysique et de Morale ») de Ioan D . Gherea, un studiu original
şi remarcabil gândit, asupra căruia autorul făgădueşte să revină cu
desvoltări însemnate.
~ Problhmes d'Art et Langage des Sciences («Revue des Cours et
Conf&ences » Paris) de Pius Servien. Autorul este d. Pius Şerban
Coculescu, stabilit de mai multă vreme în Franţa, unde a făcut să
apară acea cunoscută lucrare : « Les Rythmes comme introduction
physîque â resthetique ».

STRĂINĂTATEA
Ne referim în special la producţia franceza şi cea germană, întrucât
cărţile engleze ajung foarte greu la noi, iar reviste filozofice engleze
nu se găsesc deloc. Vom avea grijă ca, în numerele viitoare, cronicile
noastre să cuprindă şi date asupra gândirii anglo-saxone, atât de bo­
gată astăzi. Până atunci, vom vorbi numai despre Franţa şi Germania,
cu regretul de a nu putea lua în seamă mişcări filozofice şi ale altor
naţiuni, cum ar fi de pildă, mişcarea filozofică a Italiei şi cea a Spa­
niei. N i se pare suficient dacă considerăm cele trei culturi m a r i :
cea franceză, cea germană şi cea engleză. Există destulă universalitate
în ele, ca să ne putem opri aci.
Filozoficeşte, se poate face, între Franţa şi Germania, o deosebire
netă în ceea ce priveşte manifestările din ultimul timp. In revistele
şi publicaţiile germane nu apar decât puţine referate asupra lucră­
rilor franceze şi în general asupra mişcării filozofice din Franţa;
aci, dimpotrivă, spiritele încep să se deschidă către o înţelegere şi
o preţuire a filozofiei germane. Ai impresia, răsfoind revistele filo­
zofice germane, că toată cultura germană tinde să devină o cultură
închisă. In schimb, cultura franceză se arată din ce în ce mai primi­
toare, nu numai faţă de filozofia anglo-saxonă, pe care a părut că o
agrează tot eauna, ci chiar faţă de metafizica aceasta, aspră şi de
amenţitoare adâncimi, a spiritului german. Rubrici întregi, în re­
vistele franceze, sunt consacrate fenomenologiei, de pildă. Se scriu
cărţi despre filozofia germană contemporană şi, dacă este adevărat că
se scriu şi în Germania lucrări despre filozofia contemporană fran­
ceză, apoi este suficientă o simplă alăturare a unora de celelalte, pentru
a se vedea voinţa de a cunoaşte a Francezilor, spre deosebire de voinţa
de a refuza a Germanilor.
Ar putea fi vorba de o simplă impresie, aci. Dar mai este un fapt,
care nu este simplă impresie : faptul că filozofia germană de astăzi
o depăşeşte pe cea franceză ca material, ca adâncime, ca probitate, şi
că, în consecinţă, ar părea firesc ca Francezii să se îndrepte către
Germani, dela care, în filozofie, toate popoarele au câte ceva de
învăţat.
Dar să nu exagerăm. Franţa se bucură încă de o perfectă auto­
nomie, chiar şi în planul filozofiei. Ea îşi poate comenta, încă pentru
multă vreme, propriile ei valori. (Astfel, de pildă, Bergson constitue
încă un nesecat izvor pentru comentatorul francez. Anul 1933
cunoaşte o mulţime de lucrări şi studii asupra bergsonismului. Era
şi firesc, de altfel: « Les deux Sources de la Morale et de la Religion »
nu apăruseră decât în 1932).
Să aruncăm, mai întâi, o privire asupra revistelor filozofice fran»*
ceze apărute în 1933.
Deşi nu cea mai veche, Revue de Mitaphysique et de Morale se
bucură de cea mai bună răspândire, dacă nu şi de cea mai bună repu­
taţie. Cu anul acesta, ea intră în al patruzecilea an de existenţă (în timp
ce Revue Philosophique numără cincizeci şi opt de ani). Sub secreta­
riatul de redacţie al lui Xavier Lion, revista se menţine în linia tra­
diţiei sale nobile. Reţinem, din sumarul caetelor pe anul acesta; câ­
teva lucruri: în primul rând reproducerea unor note, în numărul 1
 Atroii FiLoaono ins « 5

al revistei, aie lui Rene Quinton, intitulate «Les deux Poles, Foyers
d'Origine. L'Origine Australe de l'Homme ». Quinton este cunoscutul
filozof biologist, autor al lucrării «l'Eau de mer, milieu organique »
şi a lăsat, după moartea sa, o serie de însemnări, publicate acum şi
comentate de Jules de Gaultier.
In acelaşi număr, Th. Ruyssen sfârşeşte studiul « Le droit des
peuples a disposer d'eux-mâmes». Urmează un studiu critic al
lui V. Iankelevitch asupra ultimei cărţi al lui Bergson, studiu în care
semnalează acest fapt adevărat că «cetitorului i se pare că bergso-
nismul nu putea conclude într'alt fel (decât în « Les Deux Sources »)
şi totuşi nimeni n'ar fi putut prezice ce avea să se întâmple ». In
numerile a şi 3 ale revistei, apare studiul « Le moi et le monde » al
compatriotului nostru I. D. Gherea, studiu despre care am vorbit
mai sus. Tot în numărul 3, Louis de Broglie arată, sub titlul, « Re-
lativite' et quanta » eforturile, neizbutite până acum, de a concilia
aceste două teorii care vor să acopere, fiecare în parte, toată fizica.
In sfârşit menţionăm studiul critic « L'Avenir de la logique russe-
iienne » scris de Thomas Greenwood, care conclude că logica şi mate­
matica sunt ştiinţe distincte şi că deci, asimîlaţia lor, încercată de
Russel, nu e cu putinţă.
« Revue Philosophique de la France et de VEtranger», de sub di­
recţia lui Levy-Bruhl, aduce, în primul caet, un articol al lui Lion
Chestov intitulat « Dans le taureau de Phalaris ». In caetul al treilea
V. Drabovitch încearcă să reabiliteze pe Richard Averarius în Franţa,
unde acesta a fost aproape total ignorat, scriind : « La biopsychologie
de R. Avenarius et le probleme de l'homme total ». In caetul al pa­
trulea, Jules de Gaultier scrie : « Metamorphose de la conscience
morale chez Nietzsche ». Este deasemenea de menţionat un studiu
al lui / . Nogui intitulat « Site et champ » care cuprinde sugestiuni cu
privire la posibilitatea conştiinţei noastre de a forma ideea de spaţiu.
« Revue de Philosophie » stă în urma celor două reviste menţionate
mai sus. Numele care semnează în această revistă sunt mai puţin
cunoscute. Reţinem, din sumarul ei pe anul acesta, câteva studii din
numărul 3, asupra aristotelismuîui şi tomismului, probleme cărora
numărul le pare închinat. Deasemenea, în no. 1 al revistei, F. Mentri
scrie asupra unui volum dintr'o serie în curs de apariţie « Philosophie
de la sensation. La sensibilite" elementaire. Le sens du bessoin» despre
care se întreabă dece nu are încă răsunetul lui « Maţi ere et memoire »
al lui Bergson.
Un număr excepţional şi în întregime valoros este volumul pe anii
1933—1933 din «Recherches Philosophiques», publicaţie apărută de
curând sub conducerea lui A. Koyre\ H. Ch. Puech şi A. Spaier şi
scos în editura Boivin & Cie. E interesant pentru noi faptul că în acest
număr se scrie ceva şi despre filozofia românească şi anume d. I.
Brucăr semnează o serie de recenzii asupra d-lor : C. R. Motru, T .
Vianu, L. Blaga şi N . Bagdasar.
In sfârşit, o altă revistă, aceasta nu direct filozofică. închide totuşi
deseori în ea material filozofic. E vorba de : Revue de Synthese, organe
du centre internaţional de synthese, Fondation pour la science.
Dintre revistele germane trebue să numim în primul rând
Kantstudien ajunsă la volumul al 38-lea. E revista care îşi păstrează
cel mai bine ţinuta filozofică, în timp ce, în celelalte reviste, un anumit
primat al politicului, chiar dacă numai teoretic, începe să se facă
simţit. Primele două caete, apărute într'un singur volum, aduc studii
care merită să fie străbătute. Franz Boehm scrie o dare de seamă asupra
filozofiei lui Heinrich Rickert, cu prilejul celor 70 de ani ai acestuia-
Hans Kelsen scrie un studiu intitulat « Die Platonische Gerechtigkeit ».
In sfârşit, Constanze Glaser vorbeşte despre « Realisten und Idealisten r

die Menschlichen Grundtypen », studiu în care încearcă să reducă la

aceste două tipuri toate încercările tipologice, care s'au făcut până acum,
în planul filozofiei. Este iarăşi demn de notat, că mai mult de jumă­
tate din cuprinsul fiecărui «Kantstudium» e făcut din recenzii, ceea ce
înseamnă că cetitorul poate găsi aci câteva bune orientări în filozofia
germană contemporană.
Cele trei caete din Logos, pe anul acesta, sunt inegale. Notăm în
primul număr, studiul lui Heinrich Rickert, « Wissenschaftliche Philo-
sophie un Weltanschaug », în care se discută conceptul de filozofie.
« Cine vrea să gândească universal, trebue să o facă teoretic », scrie
Rickert. De aci concluzia că filozofia existenţei nu poate ajunge Ia
gândirea universului ca totalitate. Numărul al doilea, mai voluminos
ceva, este închinat aceluiaşi H. Rickert, fondator al Logosului şi pro­
fesor al multora dintre profesorii Germaniei de astăzi. In volumul
acesta omagial scriu : Bruno Bauch, Julius Binder, Friedrich Meinecke r

Eduard Spranger, Karl Vossler etc. Singurul lucru supărător este faptul
că prea multe din studiile lor discută problema statului, părând astfel
că se lasă dominate de actualitatea politică germană. Ultimul caet
din Logos prezintă mai puţin interes.
Revista relativ nouă Blătter fiir Deutsche Philosophie a început să
se impună. Primele două caete au ca temă generală «Ethikdes Berufeso-
despre care scriu, între alţii, Hans Freyer, F. Mess şi H. Barth. In ulti­
mele două caete apărute împreună, se anunţă că, pe viitor, vor apare
şase numere anual, în loc de patru, redacţia sperând astfel să « cola­
boreze la organizarea spirituală a Germaniei nouă » . . . N u cumva-
este şi aci vorba de vreun primat al politicului? Căci, oricât de mult
ne-ar interesa Germania nouă, ni se pare totuşi mai interesantă Ger­
mania filozofică. In sfârşit, consemnăm faptul că revista « B l ă t t e r . . . »
conţine un excelent indicator al articolelor de revistă apărute în cur­
sul anului, în revistele germane şi o rubrică intitulată « Neuerschei-
nungen », în care se găsesc menţionate absolut toate cărţile zilei.
Cu menţionarea acestor reviste, singurele care sunt de găsit pentru
moment la noi în ţară, preocupările filozofice ale Germaniei contem­
porane pot fi urmărite până la un punct. Caracteristicele anului filo­
sofic german? Nici una. Heinrich Rickert a împlinit 70 de a n i . . -
 ANXTL FILOSOFIC 1»33 437

CÂRTI APĂRUTE I N 1933

Dăm mai jos o listă a câtorva din cărţile anului care ni se par mai
interesante pentru cetitorul român, sau pentru desfăşurarea filozofiei
generale. Cărţile sunt din toate domeniile ; sociologie, psihologie,
estetică, filozofie a religiilor, dar mai ales filozofie pură. Din aceste
cărţi, precum şi din unele apariţii însemnate ale anului 1932, vom
•extrage materialul recenziilor din numerele viitoare.
Y-a-t-il deux sources de la religion etdela morale? (204 pg., Paris,
3933) par Alfred Loisy. Autorului i se pare că distincţia bergsoniană
a celor două izvoare («instinct social şi intuiţie mistică») nu este
întemeiată.
Bergson et le Jaddîsme (44 p., Alean, 1933) par Aime Paillere.
Essais Sceptiqaes (126 p., Paris, Vrin, 1933) par Bertrand Russel,
traduit de l'anglais par Andre Bernard.
ProbUme de Communisme (169 p., Paris, Desclees de Brouwer
1933) par N . Berdiaeff.
L'Expression de la vie dans Vart (263 p. Alean, 1933) par CharlesLalo.
Histoire de la Philosophie Allemande. a-e ed. augmentee (183 p . ,
Paris, Vrin, 1933) par Emile Brehier.
La Religion de l'Homme (296 p., Paris^Rieder, 1933) par Rabin-
dranath Tagore, tra . de l'anglais par I. D . Vignie.
Les Intuitions Atomistiques, Essais de classifications. (Bibi. de la
Revue des Cours et Conferences, Paris, 1933, i6op.) par G. Bachelard.
Conţine un articol interesant şi original asupra « Metafizicei prafului »
în care autorul arată rolul pe care l-au jucat părticelele materiale
infinit de mici, în formaţia doctrinelor ştiinţifice, de multe ori celebre.
Les Sources et les Courants de Philosophie contemporaine en France,
{2 voi. Alean, 1933, 1058 p.) par J. Benrubi.
L'Amour et VEmotion chez la Femme. (Alean, 1933, 170 p.) par
A . Binet.
Le Probleme Moral et les Philosophes (Paris, Colin, 1933, 203 p.)
par A. Cresson.
Bergson et le bergsonisme (Vrin, 1933, 253 p.) par A. Metz.
Mathâmatiques et Philosophie (Bruxelles, Lamertain, 1933) par R.
R. Wavre.
Adventures of Ideas (Cambridge, Univ. P. 1933, 392 p.) by A. N .
Whitehead.
Die Seele des Menschen (Halle, Niemeyer, 1933, 416 p.) von A.
Pfănder.
Ontologie der Geschichte (J. C. B. Mohr, Paul Ziebeck, Tubingen,
1933) von Franz B6hm.
Von deutschen Dichtung und Musik, Âus den Stu ien zur Geschichte
des deutschen Geistes (Teubner, Leipzig, 1933, 467 p.) von Wilhelm
Dilthey (din « Nachlass »).
Leben und Erkennen. Vorarbeiten zu einer biologischen Philo^-
sophie. (442 p. Reinhardt, MGnchen, 1933) von L. Freund.
 Das Problem des geistigen Seins. Untersuchung zur Grundlage der
Geschichte der Philosophie und der Geisteswissenschaften (XIV şl
48a p., de Gruyter, Berlin 1933) von N . Haitmann.
Ueber die Liebe. Meditationen (233 p., Stuttgart, Berlin, 1933)
von Or te ga y Gasset.
Philcsophische Gegenwarts fragcn (184 p. Reinicke, Lcipsig, 1933)
von H. Driesch.
Macht and Glav.be (476 p, Kaiser, Munchen, 1933) von H . M.
Muller.
Vorlesungen zur Einfurung in die Psyckoanalyse (Internat. Psychc-
anal. Veri. Wien 1933, 254 p.) von S. Freud.
Mensch und Kultur, (Enke Stuttgart, 1933, V I I şi 1 1 2 p.) v c n E .
Utitz.
Zur Mythologie der Gegenwart (Reinhardt, Munchen, 1933, 127 p.)
G. von Mutius.
Politische Schriften (Volksaus. Beck. Munchen, 1933, 337 p.)
O. Spengler.
Staat und Persânlichkeit (Mittler, Berlin, 1933, 238 p.) von F.
Meinecke.
« Kants Dialectik des Scheins » (Thriltsch, Wtirzburg 1933) von J.
Tonnies.
Systematische Selbstdarstellung (Junker u. Dunnghaupt, Berlin,
1933) von B. Bauch, H. Driesch, N . Haitmann, R. Honigswaîd, H.
Schwartz, J. Volkert.
Geschichte der Erkenntnisstheorie. (Junker u. Dunnhaupt, Berlin,
1 9 3 3 , 1 9 2 p . ) von R. Honigswaîd.
Philosophie der Wirklichkeit (Mohr, Tiibingen, 1933, 406, p.)
von H. Mayer.
Zur Ethik und Erkenntnisslehre, (Der Neue Geist-Verlag, Berlin,
1933, 468 p.) von M. S c h e l e r . . . Primul volum din «Nachlass».
Cuprinde : Ueber Scham und Schamgefuhl. Vcrbilder und Ftihrer.
Ordo Amoris. Phănomenologie u. Erkenntnisstheorie. Lehre von den
drei Tatsachen.
Psychologie der Kunst. Bd. 3 (Reinhardt, Munchen, 1933) von
R. Muller Freinfels.
4 Der Ursprung der Gottesidee. Bd. 4. (Aschendorff, Miinster 1933,
X X X I I şi 831 p.) von W. Schmidt.
Wege zur physikalischen Erkenntniss (Hirzel, Leipzig 1933, 280 p.)
von M. Plank.
Das Leib-Seele Problem, im Lichte der neueren Theorie der phy-
sichen und seelischen Wirklichkeit. (Meiner, Leipzig, 1933, 104 p.)
von A. Wenzi.
Die Beziehungen zwischen dem Ich und dem Unbewussten. (Rascher,
Zurich-Leipzig-Stuttgart 1933, 207 p.) von G. C. Jung.
Vom Sinn der Gegenwart. (Braumuller, Wien Leipzig 1933, X I I
şi 423 p.) von H. Eibl.
 Rasse ună Staat (Mohr, Tiibingen, 1933, 327, p.) von E. Vogelin.
Dos Wesen des Staatsgebietes (Liebmann, Berlin, 1933, IX şi 341
p. )von W. Hammel.
Allgemeine Unterrichstlehre (De Gruyter, Berlin, 1933, VIII şi
330 p.) von E. Otto.
C. NOICA

PROBLEME IN LEGĂTURĂ C U CRIZA

ECONOMICĂ

In desfăşurarea crizei economice, în care ne zbatem dela 1939

până în prezent, factorul psihologic joacă un rol preponderent.
Fără îndoială că aviditatea şi lipsa de discernământ a producătorilor,
speculatorilor şi bancherilor au accentuat şi mai mult marasmul,
care ne stăpâneşte. Aceste fenomene morbide au atins la început
numai indivizi izolaţi, trecând apoi la colectivităţi, naţiuni, unde s'au
manifestat prin sforţări uriaşe de a menţine balanţe comerciale şi
de plăţi active. Posibilităţile pentru realizarea acestui postulat sunt
diferite dela o ţară la alta.Unele ţări sunt mai bine pregătite pentru lupta
pe care o susţin şi aci sunt de menţionat acelea care dispun de teritorii
întinse şi de bogăţii naturale abundente şi cu o populaţiune relativ
puţin numeroasă, spre ex. Statele-Unite, sau ţările mai mici ca întin­
dere şi cu o populaţie deasă, dar cu domenii coloniale vaste, care pro­
cură metropolei cantităţi importante de materii prime, spre ex. Franţa.
Aceste ţări şi-au putut desvolta liber o mare industrie, transformându-se
în furnizorii tuturor celorlalte, iar prin faptul că aveau în graniţele
lor şi materii prime, au creat statelo cumpărătoare de produse
industriale o situaţie insuportabilă, fiindcă nu le permiteau să-şi
achite mărfurile importate, cu exporturi de produse indigene. Echi­
librul contabil între creditorii şi debitorii permanenţi, în urma situa­
ţiei înfăţişate, se menţine numai prin credite, pe care unii le acordă
celorlalţi. Când creditorii au refuzat credite debitorilor, echilibrul
aparent s'a rupt, debitorii s'au văzut în imposibilitate de a mai face
faţă angajamentelor luate, deoarece creditorii nu admiteau să fie plă­
tiţi în mărfuri, iar plăţile în aur ar fi ameninţat monetele debitorilor.
In faţa pericolului crescând, statele debitoare şi-au luat măsuri
de siguranţa. In primul rând, şi-au redus importul de mărfuri streine
la strictul necesar şi au interzis exportul aurului. Prin convenţii co­
merciale, au obligat statele furnizoare de produse industriale să pri­
mească, în schimb, produsele lor indigene. Volumul schimbului de
mărfuri a scăzut vertiginos, întrucât creditorii nu înţeleg să accepte
noua situaţie. In afară de povara datoriilor comerciale din trecut,
mai apăsau asupra debitorilor şi datoriile de război, care se achitau
până la izbucnirea crizei, tot din credite străine.
 Odată dezechilibrul produs, fiecare stat a incercat să ducă o p o ­
litică economică, care să servească mai bine interesele economiei
naţionale. S'a căutat să se satisfacă toate necesităţile de ordin economic
în cadrul naţional, accentuându-se ideea unei autarhii economice.
State industriale ca Germania dau o deosebită atenţie agriculturii,
iar statele agrare ar trebui să se gândească la o serioasă politică in­
dustrială. Statele-Unite cred că au găsit soluţia pentru restabilirea
echilibrului economic, sfărâmat prin sporirea volumului creditelor şi
asigurarea unui echilibru între producţie şi consumaţie, sporind sa­
lariile muncitorilor.
Faţă de situaţia economică mondială, în urma măsurilor luate
de conducătorii economiilor naţionale, ca să înlăture depresiunea
economică, avem impresiunea că suntem pe punctul de a intra în era
economiilor naţionale încercuite. In această eră, economiile industria­
lizate ar urma să-şi desvolte agricultura, reducând producţiunea
industrială la necesităţile consumului intern, iar economiile agrare să
tindă ca, prin economii, să acumuleze capitaluri, pentru a-şi procura
utilajul industrial necesar. Circulaţiunea bunurilor s'ar efectua cu
timpul numai în interiorul economiilor naţionale, iar statul ar avea
misiunea să stabilească un raport echitabil între producţiune şi consum.
Viaţa economică nu ar mai fi astfel lovită de crize, deoarece forurile
economice, chemate să supravegheze activitatea economică, ar în­
griji să armonizeze interesele diverselor ramuri de producţiune.
La prima vedere, autarhia economică e un sistem atrăgător şi
reuşeşte să obţină multe adeziuni. Evoluţia economică normală ne
face să o socotim totuşi irealizabilă. Chiar admiţând că statele industriale
s'ar reagrariza, ele nu ar ajunge niciodată în situaţiunea să ofere
în întregime cantitatea de produse agrare necesară populaţiunii
dense. Anumite condiţiuni de ordin natural au ajutat o industria­
lizare rapidă în unele state. Germania nu s'a industrializat numai
pentru faptul că activitatea industrială ar asigura o mai mare renta­
bilitate a economiei ei, ci pentrucă dispune de bogăţii naturale (căr­
bune, fier e t c ) , care pot fi valorificate, câtă vreme terenul sterp
şi clima nefavorabilă nu sunt propice pentru agricultură. O altă axiomă
ne-o dă istoria economiei, cu privire la statele agrare. N u cunoaştem
un stat agrar care să se fi industrializat prin mijloace proprii. Sta­
tele industriale au încurajat totdeauna pe celelalte, care se găseau la
începutul industrializării lor, fiindcă urmăreau să-şi creeze noi de-
buşee, pentru produsele lor finisate : maşini, instrumente etc. Astfel,
Anglia a ajutat industrializarea Germaniei, iar aceasta, la rândul ei,
statele din Sud-Estul european.
Punând ipoteza că toate statele s'ar industrializa, indiferent
prin ce mijloace, schimbul internaţional de mărfuri nu s'ar distruge,
deşi unii afirmă că, dimpotrivă, s'ar intensifica, deoarece unele
produse s'ar realiza mai avantajos, în cadrul unei anumite economii
naţionale, decât într'alta.
O autarhie economică absolută, în faza de interdependenţă econo-
mică în care ne găsim, este imposibil de realizat; înşişi marii econo­
mişti ai secolului nostru socotesc drept utopică această idee.
Că liberalismul economic a condus la anarhizarea producţiunii,
prin setea de câştig a întreprinzătorului, care urmăreşte numai inte­
rese egoiste, este un adevăr care trebue menţionat. Lupta de concu­
renţă, menită să apere pe consumator de tendinţele spoliatoare ale
întreprinzătorului, prin scăderea preţurilor, a rămas numai un prin­
cipiu înscris în tratatele clasice de Economie Politică; în realitate
însă, ingeniozitatea întreprinzătorilor a ştiut să scape de acest balast.
Organizându-se în trusturi şi carteluri, întreprinzătorii şi-au asigurat
o rentabilitate mulţumitoare în dauna consumatorilor. Iar prin me­
canizarea procesului de producţie, conducători de întreprinderi au
rezolvat problema muncii, în sensul că elementul uman a fost siste­
matic îndepărtat din fabrici, ca unul care pretinde continue sporiri
de salarii şi ameninţă cu greve, în cazul nesatisfacerii doleanţelor
lui. întreprinzătorii uitau însă că muncitorii sunt şi consumatori,
că şomajul se răsfrânge indirect asupra întreprinderilor, deoarece
puterea de cumpărare scăzută a muncitorilor nemai permiţându-le
achiziţionarea produselor industriale, câmpul de activitate al fabri­
cilor diminuează. De aci ruperea echilibrului între producţie şi consu­
maţie, atât în Economia Naţională, cât şi în cea mondială. Din cele
expuse, se desprind următoarele concluzii:
N u ne putem gândi la o îmbunătăţire a raporturilor economice
între state, până nu se soluţionează problema datoriilor mondiale, pro­
venite din schimbul de mărfuri sau din datorii de război.
Barierele vamale, ridicate pentru apărarea valutelor nu se vor eter­
niza, popoarele găsind forme nouă de schimb, pentru a-şî valorifica
mai bine munca lor ; ideologia romantică a unora dintre conducătorii
politici, din timpurile noastre, va cădea în faţa realităţilor economice,
care stau deasupra voinţei oamenilor.
Individualismul propovăduit de ştiinţa economică clasică se tra­
duce prin haos în viaţa economică. E vremea ca această ştiinţă să-şi
verifice premizele de bază şi să cerceteze dacă, cumva, pornind dela
interesele colective, subordonând pe cele individuale acestora, viaţa
economică nu ar fi scutită pe viitor de crize.
Trecerea dela concepţia individualistă la cea colectivistă nu urmează
să se opereze brusc, deoarece ar produce perturbări în sânul organis­
melor sociale, ci evolutiv, pentru a evita rezultatele dezastroase
datorite introducerii unei mentalităţi egoiste în viaţa economică.
Colectivismul nu trebue înţeles ca o nivelare a indivizilor şi distru­
gerea spiritului de iniţiativă ; lui îi corespunde crearea unei conştiinţe
colective, care pune mai presus de orice, interesul general, înaintea
interesului particular.
Dr. ION IVÂNESCU
 CONSTITUŢIA ESTONIANĂ
U n plebiscit care a avut loc la 1 4 , 1 5 şi 1 6 Octombrie 1933 s'a
pronunţat cu o majoritate de 400.000 de voturi contra 150.000, în
favoarea constituţiei nouă a Republicii Estoniei, care a intrat în
vigoare la 2 4 Ianuarie a. c.
Se ştie că Estonia, anexată de Suedia în veacul al XVI-lea, a ajuns
provincie rusă în 1 7 2 1 . In Martie 1 9 1 7 , guvernul provizoriu rus îi
făgăduise un regim de self-governement. Consiliul naţional estonian,
ales prin sufraj universal în Iunie 1 9 1 7 , a proclamat la 24 Fe­
bruarie independenţa Estoniei, care a fost recunoscută de U.R.S.S.
prin tratatul de pace din Tartu (Dorpat), la 2 Februarie 1920. Estonia
a fost recunoscută de jure de Consiliul suprem al Aliaţilor, la 26
1
Ianuarie 1 9 2 1 ) .
Prima constituţie estoniană, adoptată de Adunarea constituantă
îa 1 5 Iunie 1920 şi intrată în vigoare la 2 4 Decembrie, 1920, a în­
2
locuit constituţia provizorie dela 4 Iunie 1 9 1 9 ) .
Această constituţie a făcut din Estonia o republică din cele mai
democratice, cu particularitatea de-a ignora funcţiunea de preşe­
dinte sau de şef al statului. O Cameră unică, Rugikogu, compusă
din 100 membri, aleşi prin sufraj universal, egal, direct şi secret
pe bază de reprezentare proporţională, deţinea aproape toate pu­
terile. In afară de atribuţiunile care sunt rezervate de obicei [Parla­
mentului, Rugikogu estonian numea guvernul şi-i primea demisia,
alegea pe membrii Curţii supreme de justiţie, care, la rândul lor,
numeau pe judecătorii ale căror funcţiuni nu erau elective; pro­
mulgarea legilor revenea biroului Camerei şi nu puterii executive.
Atribuţiunile executive care nu erau rezervate Camerei re­
veneau guvernului Republicii, adică Consiliului de Miniştri, a că­
rui competenţă a fost modificată şi precizată prin legea din 19 Martie
3
1 9 2 9 ) . Primul ministru, Ragivanem (literal «decanul statului»)
conducea şi unifica activitatea guvernului şi reprezenta Estonia în
relaţiunile internaţionale. N'avea însă nici o putere specială: nici
drept de veto, fie chiar suspensiv, în ce priveşte hotarîrile Camerei,
nici dreptul de dizolvare sau de a provoca un referendum popular.
Rolul său era dependent de calitatea sa de ministru şi lua sfârşit
odată cu aceasta.
Tânăra republică a resimţit foarte iute inconvenientele care re­
zultau din mărginirea exagerată a atribuţiunilor puterii executive.
Deja în 1926, partidul agrar propusese instituirea unui preşedinte

*) * Annuaire Interparlementaire ». «La vie po'itique et constitutioaelle

des peuples », 1933, pag. 339.
s
) B. Mirkine-Guetzivitch : « Les constituticms de l'Europe nouvelle, Paris,
Delagrave, 1930, pag. 163.
'"')« Le Tetnps »din 14 Decembrie 1933. Henri de Montfort, Lettres d'Estonie»
 CBOJHIOA ESTONIANA 443

al Republicii, iresponsabil, ales pe termen de cinci ani, prin su­

ita" universal, având dreptul: de a numi pe miniştri, de veto
suspensiv şi de a dizolva Camera. Acest proect nu s'a realizat, după
cum nu s'au realizat nici altele, prezentate în urmă.
Ideea unei reforme era însă coapta, şi în Octombrie 1933 triumfă
proectul de revizuire al Constituţiei, întocmit de foştii luptători şi
supus naţiunii pe cale de iniţiativă populară, potrivit prevederilor
articolului 31 al Constituţiei dela 1920.
Revizuirea aceasta este foarte însemnată şi a avut ca urmare
transformarea preambulului şi modificarea a treizeci şi nouă de arti­
cole din optzeci şi nouă.
Estonia păstrează caracterul de republică democrată; naţiunea
îşi exercită suveranitatea prin drepturile vechi pe care le păstrează:
plebiscit, iniţiativă legislativă, alegerea Camerii şi printr'un drept
nou, alegerea şefului statului - magistratură nouă - ales pe termen
de cinci ani, prin sufrai universal, direct şi secret. Dacă la primul
scrutin nici un candidat nu obţine majoritatea absolută a voturilor
exprimate, al doilea scrutin are loc într'un termen de cel mult trei
l u n i ; de data aceasta se pot prezenta şi candidaturi nouă şi alegerea
are loc cu majoritate relativă. Pentru a fi candidat se cere vârsta de
patruzeci de ani, calitatea de elector - femeile vor putea deci concura
teoretic ia magistratura supremă - şi prezentarea candidaturii sus­
ţinută de zece mii de alegători.
Şeful statului conduce politica internă şi externă, veghiază la
menţinerea integrităţii teritoriale a statului, a securităţii sale externe,
promulgă legile şi asigură executarea lor. In caz de necesităţi publice
ineluctabile, poate promulga decrete-legi. Are dreptul să dizolve
Camera, al cărei număr de membri a fost redus dela o sută la cinci­
zeci, aleşi de-acum înainte pe termen de patru ani, în loc de trei.
Durata sesiunilor Camerii, până acum nelimitată, nu va trece de şase
luni pe an ; numai şeful statului poate să o limiteze sau să o pre­
lungească. Camera nu adoptă legi decât cu consimţământul şefului
statului. Acesta are într'adevăr dreptul de a nu promulga legile adop­
tate de Cameră şi de a i Ie înapoia pentru a fi supuse unor desbateri
nouă. Dacă acesta îşi menţine punctul ei de vedere, poate să o dizolve
pentru a supune legea, obiectul neînţelegerii, unei Camere nouă,
a cărei hotărîre va fi fără apel.
Miniştrii alcătuesc guvernul Republicii, însărcinaţi să asigure
executarea hotărîrilor şefului statului, care îi numeşte şi îi conce­
diază, în bloc sau individual. Miniştrii trebue să demisioneze dacă
Adunarea, exprimându-le colectiv sau individual neîncrederea sa,
şeful statului nu înţelege să procedeze la alegeri nouă.
Puterile şefului statului sunt considerabile. Totuşi articolul nou
61 al Constituţiei, stipulează că, în afară de ceea ce priveşte « numirea
sau concedierea guvernului sau a unuia din membrii săi, fixarea ale­
gerilor pentru adunare - înainte de expirarea termenului de patru
ani - închiderea anticipată a sesiunii ordinare a Adunării, fixarea
duratei sesiunilor extraordinare, numirea membrilor Curţii de Stat
şi a judecătorilor, hotărîrile şefului statului trebuesc semnate de
primul ministru sau de ministrul competent, care îşi asumă răspun­
derea lor în faţa Adunării ».
Prin urmare, dacă o hotărîre a şefului statului ar fi contrarie
Constituţiei sau legii, ministrul competent este obligat să refuze
contra-semnarea ei şi să informeze guvernul. Dacă acesta ratifică
refuzul ministrului, guvernul trebue să invite pe şeful statului să-şi
retragă hotărîrea sau să o modifice şi, în caz de refuz, să-1 informeze
că hotărîrea sa nu este aplicabilă.
Acestea sunt dispoziţiunile cele mai însemnate ale Constituţiei
nouă estoniene. Cum ele intră în vigoare de-abia o sută de zile
după plebiscit, până la 23 Ianuarie 1934, Camera va fi trebuit să
voteze legile necesitate de modificările constituţionale adoptate.
Pe de-alîă parte, alegerile pentru noua adunare şi scrutinul pentru
alegerea primului şef al statului vor avea loc în primele o sută de
zile care vor urma intrării în vigoare a Constituţiei nottă.

CAVALERUL ROZELOR

Richard Strauss are un bagaj muzical considerabil. Opera sa care

umple un spaţiu mare în literatura lirică, este foarte stimată şi exer­
cită un adevărat imperiu asupra tehnicei muzicienilor contemporani.
Se pare că încă dela vârsta de şase ani, Richard Strauss - născut
la 1864, fiul unui cornist din orchestra curţii bavareze şi nepotul ba-
rarului Pschorr - compunea dansuri, melodii şi sonate. Nu împlinise
încă şaptesprezece ani, când vestitul şef de orchestră Hermann Levi
îi execută prima sa simfonie. La vârsta de douăzeci şi doi de ani este
numit director muzical al teatrului curţii dela Munchen.
Cu începere dela 1885, poemele simfonice ale lui Richard Strauss
se succed fără întrerupere. Formula poemului simfonic, pe care a
adoptat-o cu predilecţie, i-a părut cea mai proprie pentru a da un con­
ţinut inspiraţiei sale. Până şi operele lui, cu tot aparatul lor teatral,
nu sunt decât poeme simfonice. In primul său poem, Wanderers
Sturmlied, scris în 1884 sub influenţa lui Brahms, nu se poate încă
distinge personalitatea sa.
In anii următori, în impresiile sale de călătorie, Italienische Phan-
tasie, se poate descoperi un aspect nou al operei sale viitoare. Richard
Strauss, care în fond este german, vrea să urmeze imboldul lui
Nietzsche şi tinde să-şi mediteranizeze muzica. Vrea să cânte lumina
şi veselia ţinuturilor sudice. Până şi viaţa sa este pătrunsă de un suflu
latin şi ne mărturiseşte cât îl face să sufere frigul şi ceaţa dela miază­
noapte.
Litre 1887 şi 1889 apar trei poeme simfonice nouă: Macbeth,
Don Juan şi Tod und Verklărung (Moarte şi transfiguraţie). Prima
 CAVAiBHUL BOZELOK 445

este de un interes secundar, însă celelalte două şi mai ales ultima

dovedesc resursele variate şi mai ales pătrunzătoare ale lui Strauss.
Printr'o combinaţie curajoasă a elementelor celor mai variate, însufle^
ţeste subiectele cu o vervă care ţâşneşte şi se revarsă. Tod und Verklă-
rung, pe care mulţi germani o consideră ca opera de căpetenie a lui
Strauss, conţine pasaje de o nobleţă şi de o suavitate din cele mai
rare. Această partitură încheie şi încununează prima manieră a lui
Strauss, care nu este cea mai puţin fericită.
In 1889, Strauss încearcă genul teatral, compunând Guntram,
operă în trei acte, pe care nu o va sfârşi decât în 1893. In acest timp,
Strauss participase la toate spectacolele dela Bayreuth. In Guntram
se recunoaşte maniera şi metoda wagneriană. Lucrarea sa este cali­
ficată drept ambiţioasă, complicată şi improprie de a place publicului,
în care Strauss nu vede decât « o adunătură de bancheri şi de ne­
gustori juisori». Cântăreţii şi instrumentiştii teatrului curţii dela
Mflnchen refuză să execute partitura, care le pare de proastă calitate.
Opera este totuşi reprezentată la Weimar, la 1894. Richard Strauss,
sigur pe el că posedă ştiinţa şi capacitatea unui maestru, suferă în
ambiţia sa. Decepţionat, se va ţine mult timp departe de scena lirică.
După câteva luni, revine la poemul simfonic. In TUI Eulenspieget
îşi bate joc, cu ingeniozitate, de duşmanii săi. Partitura, cu motive
din folklorul german, nu poartă pecetea precisă a manierii sale. La
finele anului 1896, se execută pentru întâia oară la Frankfurt «Aha
sprach Zaratustra » (Astfel grăi Z.), una din cele mai nobile şi mai
îndrăzneţe speculaţiuni ale compozitorului bavarez. Don Quixote
executată la Colonia sub conducerea lui Wiillner la 1897, Heldenleben
(Viaţa unui erou), executată la Frankfurt sub conducerea autorului
la 1899, Feuersnot (Primejdie de incediu), la Dresden, sub Schuch, la
1901, Symfonia Domestica la 1904 , dovedesc culmile atinse de marele
simfonist. Heldenleben, în care-şi expune chinurile sale, şi Symfonia
Domestica, în care lirismul naturalist a găsit o expresie justă, sunt
printre monumentele cele mai durabile ale literaturii muzicale.
Douăzeci de ani după căderea operii sale Guntram, reapare în
teatru ; un artist cu voinţa sa şi cu puterea sa de muncă nu cunoaşte
descurajarea şi nu concepe renunţarea.
Salomea reprezentată la 1905, Electra la 1909, Cavalerul Rozelor
la 1911, toate la Dresden, sub conducerea muzicală a lui Schuch,
Ariadna la Napcos la 1912, la Stuttgart, sub conducerea autorului,
Josephs Legende la 1914, la Paris, executată de baletele ruseşti, Frau
ohne Schatten (Femeea fără umbră) la 1919, la Viena, sub Franz Schalk,
Intermezzo, la 1924, la Dresden, subBusch, Egyptische Helena la 1928,
la Dresden, sub Busch, Arabella în Iulie 1933, la Dresden, sub Qemens
Kraus, cu compatriata noastră Viorica Ursuleac în rolul titular, duc
drama lirică la ultimile ei limite. Actualmente lucrează la o operă al
cărei libret este scris de Ştefan Zweig.
După cum Wagner a reprezentat pentru întâia oară la Dresden,
Rienzi, Vasul Fantomă şi Tannhăaser, Weber al său Freisckătz, tot
astfel şi Strauss a arătat o deosebită predilecţie pentru Opera dela
Dresden, unde au avut loc premierele celor mai multe din lucrările
sale lirice.
In acelaşi timp, nu neglijează nici genul simfonic şi coral, pe
care-1 îmbogăţeşte cu : Festliches Praeludium (Preludiu festiv) pentru
orchestră mare şi orgă, care este executat întâia oară în 1913, cu ocazia
inaugurării unei săli de concert nouă la Viena, sub conducerea lui
Ferdinand L o w e ; Deutsche Mottete pentru cor mixt de şaisprezece
voci şi patru solişti, executat la 1913 de Filarmonica din Berlin, sub
conducerea lui R u d e i ; Alpensymphonie (Simfonia Alpilor) executată
la 1915, la Berlin, sub conducerea autorului.
Compozitorul bavarez a încercat cu succes toate genurile; astfel
ocupă un loc însemnaf şi în genul muzicei de cameră cu Sonata
pentru violoncel şi piano, Cuartetul de coarde şi Sonata pentru violinâ
şi piano, publicate în epoca tinereţii. Să mai amintim şi liedurile sale,
care se bucură de o mare popularitate? Strauss s'a manifestat în de­
cursul unui jumătate de veac printr'o abundenţă inepuizabilă şi o
fecunditate excepţională. Artistul n'a fost inactiv, şi totuşi fiecare
lucrare este bine echilibrată, întemeiată pe o ordine constantă, pur­
tând pecetea unui caracter particular.
Urmărind firul gândirii lui Strauss, în mersul său ascendent, ne
putem da seamă de sforţarea imensă pe care şi-a impus-o şi de ca­
racterul, cu totul excepţional, al artei sale.
Rar compozitor să fi întrunit, la această putere, secretele şi daru­
rile fugii, armoniei şi orchestraţiei. Disonanţele sale, ciudăţenia ex­
presiei, procedeurile îndrăzneţe, fioriturile şi ornamentele, excesele
sale, pe care el însuşi le crede prea violente, îi dau un farmec de
mare originalitate. In fond, nu este decât moştenitorul direct al tra­
diţiilor wagneriene. Muzica sa se resimte de vecinătatea Bayreuthului
şi este la limita extremă a muzicii lui Wagner.
Compozitorii contemporani cu Strauss şi cei mai tineri nu au
putut rezista tentaţiei de a-1 imita. Cu toţii au fost influenţaţi, mai
mult sau mai puţin, de maniera sa. Iar autorul Cavalerului Rozelor
n'a fost un decepţionat al vieţii. încurajat de admiraţia universală, a
triumfat împotriva ideilor preconcepute. Dominaţia sa n'a slăbit,
decât foarte puţin, în decursul schimbărilor determinate de modă.
Ca şef de orchestră, puterea lui Strauss este suverană. Iată cum
îl descrie Ponnelle: «Magnetismul baghetei transmite orchestrei
voinţa şefului. Braţele sale agitate nu pregetă să culeagă din ultimele
colţuri ale orchestrei germenii sonori, pe care să-i aducă la suprafaţa
pânzei simfonice. O mână frământată amestecă massa cuartetului de
coarde. Cealaltă se lasă greu pe timpane, sau, crispată, sfidează şi
ameninţă alămurile, pentru a dezlănţui tunete. Bagheta sa pripeşte
vârtejul sonor şi îl stăpâneşte ».
*
Se simte că libretul Cavalerului Rozelor a fost scris de un scriitor
şi artist - Hugo von Hofmannsthal. Ca şi în Ariadna la Naxos, suntem
transpuşi în acei veac al XVIII-lea germanic, în care reşedinţele re­
gale se numeau Sans Souci, l'Ermitage, Mon Bijou şi Bagatelle, în
care se vorbea limba franceza şi se copiau obiceiurile franceze. Neo­
logismele franceze revin într'una în textul german. Baronul von
Lerchenau nu vrea să « antichambrieren », şi intră făcând o reverenţă
« â la francaise ». Cu toată teama unei « mesaliance », nu va ezita să
facă un «acte de presence » în alcovul unei moştenitorare bogate,
după ce va fi « soupe en tete â tete » cu tânăra cameristă. In desfă­
şurarea pitorescului «lever » al mareşalei, în mijlocul diverşilor so­
licitatori, flautişti, bucătari şi notari, sunt prezentate ultimele mode
dela Paris, pălăria «Pamela » şi pudra « â la reine Golconde ».
In scenariul operei se recunosc pasajele inspirate de Beaumarchais
din Nunta lui Figaro, de Musset din On ne badine pas avec Vamour,
scenele, situaţiile şi cuvintele din Marchizul de Pourceaugnac,
Cavalerul Rozelor este comedia dragostei transpusă în muzică,
tragedia femeii care îmbătrâneşte, resemnarea ei melancolică în
expresie polifonică. Este poate singura comedie a dragostei din li­
1
teratura muzicală germană ) . Cadrul operei îl formează Viena din
timpul Măriei Tereza. Prin colorit, costum şi atmosferă, poate fi
confundată cu o mascaradă, însă sub acest aspect de mascaradă pal­
pită dragoste tânără şi se dezbate o problemă plină de omenesc.
Ceea ce a fost Mozart pentru epoca sa, este Richard Strauss pentru
timpul nostru. U n om sănătos, care a avut curajul să cânte italieneşte
în limba germană, care a dus un suflu de libertate şi de uşurare m u ­
zicii germane de operă, încorsetată până la apariţia sa, într'un vest­
mânt filozofic şi doctrinar.
Strauss îl iubeşte prea mult pe Mozart, ca să-1 fi copiat. L-a
transpus numai în atmosfera spirituală a dramei, pentru a realiza u n
Mozart pentru inima, simţul şi timpul nostru.
In Cavalerul Rozelor, Strauss ridică la altă valoare monologul
şi dialogul cântat; muzica nu este determinată numai de ţinuta in­
strumentaţiei, ci este condiţionată înainte de toate, de psihologia
personajelor. Fiecare personaj cântă pe tonalitatea sa, subliniază
sentimentele sale specifice şi astfel naşte o polifonie foarte deosebită
de cea obişnuită instrumental - vocală, prin diversitatea care o ca­
racterizează. Iar asimilarea ei necesită o orientare nouă şi o adaptare
a urechii. Intr'adevăr, muzica din Cavalerul Rozelor este plină de
varietate şi de sonoritate, cu toate că, pe alocuri, oarecum vulgară în
tematica ei. Plină de mixturi de timbre nouă, este o traducere, până
la amănunt, a ideii, a sentimentelului şi a gestului.
*
Opera Română din Bucureşti a realizat o reuşită reprezentare
a Cavalerului Rozelor. Nici nu se putea altfel, sub conducerea muzi-

l
) Richard Speckt, Richard Strauss und sein Werk, 1921, E. P. Tal & C o , ,
Wien voi II, pag. «67.
 cală a D-îui I. Perlea, sub direcţia de scenă a d-lui A. Markowsky, ia
traducerea d-lui R. Steiner şi în interpretarea d-lui G. Niculescu-Basu.
Ga şef de orchestră, d. I. Perlea a întâmpinat multe dificultăţi,
obstacole şi mai ales rea voinţă, în ascensiunea sa artistică; le-a
învins însă prin tenacitate şi mai ales prin calităţile sale muzicale
excepţionale. Bun pianist, cetind fără impediment orice partitură,
ureche absolută, mână sigură, compozitor distins, d-sa posedă toate
calităţile cerute unui şef de orchestră, la care se adaogă talentul, mai
ales talentul, cu care este înzestrat cu mare prisos.
Serios şi natural în execuţie, gesturile sale nu distrug atenţiunea
şi nu au nimic din precarul unor atitudini căutate, artificiale. Intrări
precise şi clare. Cu toate că nu conduce încă pe din afară partitura
Cavalerului Rozelor, se observă dela primele măsuri, că a studiat-o
temeinic şi o posedă b i n e ; cunoaşte până în amănunt conturul fie­
cărei fraze, funcţiunile instrumentelor şi deosebeşte cu o rară intuiţie,
locul în care anumite timbre trebuesc scoase în relief, pentru a co­
lora sau a însufleţi linia melodică. Ce simpatică este maniera sa de
a conduce, cu totul străină de orice originalitate artificială şi ne la
locul ei, menită să strice execuţia. Obiceiul detastabil al multor vir­
tuoşi ai pupitrului, care pentru a impresiona prin noutate, caută
în partituri efecte deplasate, îi este necunoscut. D . I. Perlea a re­
constituit cu atenţie şi cu mare pricepere, până în firele ei cele mai
fine şi mai lesne de rupt, ţesătura delicată a partiturii Cavalerului
Rozelor.
Actul întâi a câştigat în tempo-ul său fluent, dar sigur. Nicăeri
vreo întârziere sau vreun accelerando exagerat, totul curgea pe o matcă
bună şi sigură. Accente bine aşezate ; admirabilă este echilibrarea în
măsuri şi în dinamica ritmurilor şi tehnica desăvârşită cu care
estompează trecerile dela un tempo la celălalt. In maniera sa de a
dirija, d. I. Perlea nu dovedeşte numai o ştiinţă serioasă, ci şi un simţ
înăscut pentru viaţa ^raţională a muzicei. In deosebi în părţile în
care muzica înclină în vals, interpretarea este fermecătoare. In accen­
tuarea şi imperceptibila lungire a primului şi al celui de-al treilea
sfert, d, I. Perlea, a atins limita perfecţiunii ritmului nedefinit şi
neimitabil al valsului vienez. Tot ce este viaţă în partitura Cavalerului
Rozelor a fost cuprins şi înţeles de simţul muzical sigur al d-lui I.
Perlea. Când muzica exprimă tonalităţi sufleteşti din cele mai deli­
cate şi nuanţate, bagheta d-lui I. Perlea nu a fost mai prejos de in­
tenţiile autorului. In minunatul terţet din actul al treilea, în care
atmosfera se adânceşte, pentru a mişca sufletul şi a învinge tempera­
mentul şi pornirile instinctive, răsunetul celor mai delicate pianissimi
se proectează pe un fond psihologic bine pătruns şi realizat. D . I.
Perlea a avut momente de legitimă înflăcărare, fără ca entuziasmul să-1
fure totuşi şi în deosebi unele interiorizări puternice, foarte convin­
gătoare. A reuşit să aprindă lumini nouă, să descopere minuni nouă
în lumea fantastică a instrumentaţiei lui Richard Strauss, să creeze*
prin tempo şi dinamică, tensiuni dramatice neaşteptate.
 Spectacolul a găsit în d. August Markoţvsky un regisor care gân­
deşte şi simte muzical, vecinie agitat pentru a iscodi drumuri nouă,
numai în scopul de a realiza efecte de un gust ales. Reuşită este con­
topirea FrUhstăck-ulm cu scena de dragoste ; lever-ul mareşalei, plin
de pitoresc, salonul în stil baroc al înobilatului Faninal îngădue o
intrare pompoasă a Cavalerului Rozelor, însoţit de o suită numeroasă.
Regia d-lui A. Markowsky transpune intimitatea dintre mareşală
şi Oktavian, din adâncul alcovului, în contact prea apropiat şi ime­
diat cu rampa. Neaşteptatul care pluteşte peste misterul şi farmecul
de cherubin care înfăşoară pe Oktavian, în ipostaza sa de travesti sunt
de altfel foarte discret armonizate.
Lever-ul din actul întâi şi intrarea lui Oktavian în cel de-al doilea
sunt un adevărat tumult de realistică a detaliului. Baizac pretinde
că o realizare plastică prea bogată în detalii ar strica eleganţei ansam­
blului. Această propoziţiune nu se poate aplica regiei d-lui A. Mar-
kowsky. Scena e plină însă numai cu apariţiuni reuşite, bine ima­
ginate, plastic realizate, spirituale, vesele şi colorate. Numeroase
figuri vioi şarjate. Am apreciat în deosebi scenele de intrigă din actul
al treilea cu quiproquo-ul lor.
Impecabila execuţie muzicală şi regia au fost completate prin
traducerea meritoasă a d-lui Rudolf Steiner, căruia îi revine, cu bună
dreptate, o parte din succesul reprezentaţiei.
De obicei libretele operelor sunt neglijate de critică, care se mul­
ţumeşte să-şi spună părerea numai în ce priveşte partitura şi execuţia
muzicală, fără să-şi dea, poate, bine seama, de faptul că lucrările li­
rice nu sunt de fapt decât piese de teatru cântate. Putem oare trece
cu vederea ridicolul multor traduceri şi lipsa de ţinută literară a unor
librete ? In Andrea Chenier, reprezentată în stagiunea trecută a Operii
Române din Bucureşti, nu s'a tradus «le tiers etat» cu «al treilea
stat»? Pe lângă unele traduceri a căror calitate proastă se raportă
la preciziunea sau la aspectul literar al textului, sunt altele care pă-
cătuesc prin nemuzicalitatea lor : accentul muzical nu se suprapune
accentului versului, sau altele, unde hiatul, în loc să cadă pe pauză,
este aşezat nelalocul lui. Astfel, una din cele mai bune traduceri ver­
siunea românească, datorită lui St. O. Iosif şi Popovici-Bayreuth,
a operei Tannhăuser se resimte de acest defect. Redau spre exemplu
un vers, în versiunea originală: Blick ich umher (pauză) in diesem
edlen Saale; versiunea franceză: En contemplant (pauză) cette
assembl)ee immense ; versiunea română : Privind acest (pauză) sobor
de mândre feţe. Se observă că în traducerea română pauza gâtue fraza,
despărţind în mod nejustificat adjectivul de substantiv.
In Italia, Cavalerul Rozelor, sub conducerea necontestatului
Arturo Toscanini, cu basul Ludicar Paoli, nu s'a bucurat de o bună
primire, din cauza traducerii deficiente. Tot din cauza traducerii,
nu s'a putut menţine pe afiş la Paris, unde a fost pusă în scenă de d-na
Gutheil-Schoder una din cele mai reputate interprete ale lui Oktavian
şi condusă de Gaubert.
 Cavalerul Rozelor este în primul rând o comedie. Dacă textul
în care se cântă, nu păstrează o savoare comică, succesul ei este du­
bios. De aceea, în cazul în speţă, nu poate fi vorba de o traducere
propriu zisă, ci de o colaborare directă cu libretistul, de o adaptare,
de o identificare în intenţii. E tocmai ceea ce a reuşit d. R. Steiner
şi numele său figurează pe bun merit pe afiş, alături de numele lui
R. Strauss şi H. von Hofmannsthal.
Realizarea excepţională şi succesul Cavalerului Rozelor erau cu
atât mai greu de atins, cu cât această partitură introduce la noi un
nou gen muzical. Publicul nostru este obicinuit cu melodie, cu melodia
care ţâşneşte din scenă, căreia orchestra nu-i servea, până acum,
decât pentru acompaniament. In Cavalerul Rozelor însă, baza com­
poziţiei este contrapunctul, modernizat în funcţia şi în libertatea
sa, pentru a ajunge la cele mai mari licenţe şi producând acorduri
neaşteptate. Melodia o găsim aproape exclusiv în orchestră, iar scena
nu debitează cunoscutele arii din repertoriul de « opera seria ». Orice
neatenţiune din partea cântăreţilor sau a şefului de orchestră, cel
mai mic acroc, pot produce confuziuni de neremediat. Cântăreţii
au avut de luptat cu partituri din cele mai grele, de o ţesătură neo­
bicinuită şi vitregă succeselor ieftine.
D . G. Niculescu-Basu şi-a confirmat creaţia realizată, încă acum
patru ani, în Ochs von Lerchenaa, personaj căruia nu i se poate găsi
corespondent în galeria imaginaţiei lui R. Strauss şi Hofmannsthal.
D-sa a întruchipat cu mijloace variate şi cu resurse generoase acest
exemplar plin de omenesc - pe care-1 situez între Don Juan şi Falstaff
- care este în acelaşi timp aspru şi aristocrat, juisor din conştiinţă
bărbătească, vecinie agăţat de o fustă, curtezan impertinent, plin de
humour, larg la suflet şi superficial; a făcut din Lerchenau un tip
simpatic. Şi ce am preţuit în deosebi la d. G. Niculescu-Basu, este
faptul că a cântat partitura care i-a fost încredinţată. O partitură
în care tempii şi tonalităţile se schimbă mult prea des, pentru o voce
rigidă de bas.
N u ne aşteptam ca d-na Elena Basarab, ţinută sub ob.oc şi prea
puţin întrebuinţată, să reuşească să găsească elanul necesar, pentru
a duce răspunderea rolului mareşalei, pe care ne-a prezintat-o plină
de cochetăria şi sensibilitatea unei vârste aproape canonice. Cu câtă
distincţie ne-a redat tipul femeii încă frumoasă şi seducătoare, care
presimţind fiorii vârstei şi ai timpului, se supune cu resemnare
soartei, cu oarecare amărăciune, cu multă bunătate şi seninătate su­
fletească însă. Plin de inflexiuni e sunetul vocii d-sale, în care fiecare
sentiment se oglindeşte ca într'un izvor transparent. D-na Elena
Basarab a cântat partitura mareşalei cu o deosebită înţelegere, cu mult
simţ şi mai ales cu intonaţiuni juste.
In mare progres d-ra E. Guţianu, care a jucat cu multă convin­
gere, stil şi farmec rolul Sofiei, cu o voce mică, destul de bine mânuită.
In travesti, d-na M. Snejina a dus cu bărbăţie şi curaj partitura
lui Oktavian.
 Frumoasă şi elegantă, d-na E. Babad-Aama - a contribuit cu ac­
cente sincere şi cu multă muzicalitate la desfăşurarea plină de qui-
proquo a intrigii.
D . N. Dumitrescu - Faninal -, d-na V. Miciora - duena Sofiei
4. V. Chidiceanu - tenorul -, d. E. Algazi - Valzacchi -, d. Gr. Oprişan
- notarul şi birtaşul -, d. A. Alger - comisarul -, d. Lucian Nanu -
majordomul casei Faninal -, au completat cu succes ansamblul.

RADU CIOCULESCU

CONCERTE

Unul din concertele simfonice a fost închinat muzicii poloneze.

Există între România şi Polonia un tratat de amiciţie ; aviatorii celor
două ţări amice se vizitează reciproc, de câte ori se prezintă ocazia
şi mareşalul Pildsuski vine uneori la noi să caute odihnă. E drept
că avem o reputaţie bine stabilită de rafinaţi ai odihnei. Există desigur
şi oameni de temperament brutal care gândesc grosolan şi afirmă
sumar, că arta delicată de-a nu face nimic, se numeşte «lene ». Fa­
naticii acestui punct de vedere vor numi astfel acea superioară
unitate a programelor al cărei ideal pare a fi identitatea lor de la
un an la altul. Iată însă, că necesitataţile politicii noastre externe
impun o abatere din sborul nostru către ideal; bine venită. Miezul
festivalului de muztcă poloneză îl alcătuiau, cu bună dreptate,
compoziţiile lui Carol Symanowsky; şeful necontestat al şcoalei
poloneze are o reputaţie de mult europeană şi activitatea sa de com­
pozitor începe de acum 30 de ani. Două lucrări ale domniei-sale
şi anume Simfonia concertantă pentru piano şi orchestră şi tabloul
I I din Baletul «Hamasie » au fost încadrate de un poem simfonic
al prematur din viaţă săvârşitului compozitor Karlowicz şi de o ma­
zurcă extrasă din opera «Halke » de Moninsko. Este admis cu ad­
miraţie de întreaga opinie competentă europeană că Symanowsky,
în opera lui de creaţiune muzicală, a ajuns Ia acel aşa de mult căutat
şi rareori aflat « stil personal»; dar artistul care a ajuns desigur nu
fără trudă la noi şi personale mijloace de expresie, nu poate omeneşte
cere acelora, care aşteaptă cu pasivitate (de cele mai multe ori) ca
«urechea să le fie gâdilată într'un chip plăcut» să-1 urmeze şi să-1
înţeleagă, fără o prealabilă pregătire şi iniţiere. Orice bun român şi
sincer aliat al republicii polone trebue să admită că simfonia con­
certantă pentru piano şi orchestră (Opus. 60 compus în 1933) nu
este una din acele lucrări direct şi uşor agreabile şi că cel puţin pentru
ascultătorul mijlociu, o singură audiţie, este hotărît insuficientă.
Simţăminte de tradiţională ospitalitate şi de religios respect (tradi­
ţional şi acesta) al valorilor admirate în Apus, au stimulat aplauzele
publicului. Cu patriotică parţialitate _jiu vom insista şi cuvântul
Jk
« snob » nu va fi pomenit în această cronică. Dar învăţămintele prac­
tice (şi lipsite de acele vecinice « sacrificii» în care obicinuit acei care
le invocă au rolul nobil de sacrificatori) ar fi poate două :
1. Repetarea la intervale nu prea depărtate a lucrărilor care prin
caracterul, noutatea, tehnica lor nu pot fi înţelese şi gustate într'c
singură audiţie.« Cuvântul» sacrificiu aşa de scump românilor care-şi
iubesc public patria s'ar transforma în «beneficiu » (scump şi scesta,
dar mai puţin public); pentru iubitorii oneşti de muzică, faptul ar
avea o apreciabilă valoare educativă.
2, Programele concertelor simfonice ar putea fi, nu numai bio­
grafice informa'ive, dar şi o călăuză cât mai strict muzicală care să
conducă publicul de ureche («nu doară ca admoniţiune, ci ca încu­
rajare ») în tainele şi desişurile muzicii contemporane.
Tabloul II din Baletul «Hamasie» a urmat simfoniei concer­
tante ; cu un subiect precis şi o ţinută populară (e vorba de mun­
teni, nuntă cu mireasă răpită de bandiţi, dansuri, cântece religioase)
el a plăcut direct şi natural în interpretarea colorată şi atât de com­
petentă a d-lui G. Fittelberg. Ar fi de dorit ca acest concert să nu
rămână o manifestaţie izolată de amiciţie, ci începutul unui schimb
mai activ între România şi Polonia, de bunuri muzicale şi cu deosebire
acelora semnate Symanowsky.

Presa a fost unanimă în a recunoaşte că în concertul dirijat de

d. Matei Socor, orchestra a fost de v i n ă . , . aşa stând lucrurile şi
cu respectul cuvenit celei de-a patra puteri în Stat, vom trece mai
departe şi vom urmări programul; uvertura la « Freischutz », fami­
liară publicului, de un efect frumos, uşor şi sigur, a deschis con­
certul. I-a urmat apoi simfonia II-a de Beethoven, scrisă în 1802
şi, cum observă programul («taman») în epoca testamentului dela
Heiligenstadt; o interpretare echilibrată şi frumos gândită, a acestei
simfonii şi în special al andantelui a încheiat prima parte a pro­
gramului. Cea următoare a prezentat în primă audiţie unul din con­
certele pentru orchestră (rpus 38) de Paul Hindemith. Se ştie că
tânărul compozitor german nu este recunoscut cu unanimitate de
ai săi şi că limbajul atonal este considerat de unii, un pas mai mult
în lături decât înainte; adversari oneşti au numit această muzică
«rythmisch organisierter Lărm ». Când se întâmplă însă ca şi or­
ganizarea acestui zgomot ritmat să mai sufere uneori, atunci tre­
bue admis că s'a risipit zadarnic timp şi bună voinţă. Nu credem
că publicul nostru s'ar putea astăzi interesa cu sinceritate de mu­
zica atonală şi în orice caz prezentarea, fără o prealabilă pregătire ?,
publicului pentru astfel de lucrări, nu poate obţine decât un succes
de curiozitate şi uneori de nedumerire. Ambele au fost realizate.
E dela sine înţeles, că aceste observaţiuni nu au a face cu concep­
ţiile şi realizările lui Hindemith, dar se referă numai la puterea de
recepţ'e actuală a publicului nostru. Două capricii de Rogalsky au
fost călduros primite de toţi acei care nu uită nici dansurile roma-
aicşti, nici «Paparudele » şi « înmormântarea la Pătrunjelu » ale acestui
tânăr şi atât de frumos înzestrat compozitor. Comentator spiritual,
plin de culoare şi de tinereţe a mahalalelor bucureştene, Rogalsky
face operaţia esenţial artistică de a distila frumuseţe, pitoresc şi viaţă,
din ceea ce pare numai vulgaritate masivă şi supărătoare. Semnifi­
caţia acestui succes depăşeşte valoarea unor «capricii», căci dove­
deşte odată mai mult că este practic posibilă, existenţa unei mu­
zici româneşti (fără a fi nici populară, nici mai ales naţională). Sunt
acestea semne certe că ne apropiem de maturitatea artistică şi că
mergem pe un drum bătut deja de alte ţări, dar bun. Venerabilă,
dar încă robustă, uvertura la «TannhŞuser» sprijinită de braţul
tânăr al domnului Socor, a salutat încă odată publicul nostru.
Ni s'a părut cam slăbuţă şi puţin deprimată, bătrâna Uvertură.
I>ar d. Socor, are talentul, tinereţea şi optimismul: o coaliţie în
faţa căreia puţine inerţii rezistă ; al patrulea aliat, mai puţin impetuos
ca ceilalţi, dar cu multă greutate, e timpul; să-1 lăsăm deci, să ducă
p e d. Socor, mai departe spre izbânda pe care orice iubitor de mu­
zică i-o doreşte frumoasă şi trainică.

Concertul următor a dăruit publicului o încântătoare seară;

concertul pentru piano în re minor de Mozart cu prof. Wilhelm
Kempff la piano şi d. Perlea la pupitru. Pentru un pianist, exercitarea
unui concert de Mozart este o încercare grea şi gingaşă; se cere
dar ce nu se c e r e ? - b u n gust, sobrietate, echilibru, lipsă de em­
fază, de falsă «profunzime » şi mai ales evitarea acelei delicateţe
conştient «graţioase », care dă impresiunea aşa de dureros supor­
tabilă, a unei persoane mature, travestită în fetiţă. Asemenea erori
sunt devastatoare în efectele lor şi sunt desigur mulţi aceia, care în
imaginaţie au ghilotinat «marchizele » şi au distrus sălbatic «porţe­
lanurile de Sevres» aşa de des invocate de rafinatele noastre. Prof
Kempff a contopit şi echilibrat superlativ de bine, toate acestea gin­
gaşe şi periculoase condiţii, prezentând unui public fermecat şi a-
proape uluit, un Mozart pe care nu-1 mai auzise încă şi pe care de
sigur nu-1 va uita.
A urmat o Suită simfonică extrasă din Baletul « Taina », ultima
lucrare a d-lui Andricu ; cunoscut de mult publicului, prin nume­
roase şi variate compoziţii, în care stilul personal se realizează de
multe ori, în cuprinsul unei ambianţe autentic şi adânc româneşti.
D . Andricu, alături de alte talente tinere, aduce o contribuţie
foarte personală, o perfectă sinceritate şi o delicată sensibilitate, la
închegarea în creaţiunea muzicală, a unei «şcoli româneşti». Stră­
lucit orchestrate şi bogate în sugestii plastice, fragmentele execu­
tate justifică nerăbdarea cu care aşteptăm o nouă audiţie şi pre­
zentarea integrală, a acestei lucrări.
In treacăt fie zis, un balet comportă un subiect cât de v a g ; de
ce ne-a tăinuit programul, subiectul « Tainei »?
Este greu de adăogat ceva la elogiile, pe care critica muzicală
le aduce d-lui Perlea. Autoritate, o impecabilă şi impresionantă m e ­
morie, abilitate, grija minuţioasă a detaliilor, subordonarea lor în­
tregului frumos gândit şi armonios realizat, fac din fiecare concert
dirijat de d. Perlea, o sărbătoare muzicală şi o faptă înalt educativa
a cărei valoare va fi substanţial sporită, dacă d-sa nu va renunţa
la aceea operaţie de higiena muzicală :
« Aerisirea programelor ».

Ultimul concert al anului a fost dirijat de d. Alfred Alessandrescu

care credincios formaţiei sale muzicale, a alcătuit un program de
muzică franceză. D-sa echilibrează tendinţe, care ar înclina
gustul public, pentru lucrări de provenire exclusiv central europ-
peană şi menţine astfel în muzică privilegiul românului de-a fi, în
lipsa unui raţionalism cultural, egal de receptiv pentru «frumosul
muzical», ori de unde ar veni. Dirijate cu acea viguroasă autoritate
cu care a obicinuit publicul, d-sa a dat interpretări clare solide şi
frumos construite, simfoniei de Cesar Franck şi baletului « Daphnis
et Cloe» de Ravel. Solista concertului a fost d-ra Wexler, care cu
incontestabile mijloace tehnice şi muzical temperamentale a înfruntat
cu succes, vijeliosul concert de Liszt, deşi uneori vehemenţa ro­
mantică a orchestrei ne îngrijora.

Conferinţele grupării «Pro Arte » îşi continuă experienţele.

Asupra lui Mendelsohn a experimentat d. P. Prodan care în
primele cuvinte ale conferinţei a explicat rostul omului de teatru
în viaţa noastră muzicală şi a continuat apoi cu povestirea simplă
a vieţii fericitului şi puţin complicatului Felix (cum îl numea cole­
gial d. Prodan în cursul conferinţei). Programul muzical comporta
trio No. 2 op. 6 6 într'o execuţie justă şi o interpretare corectă a
d-nei Cerneski şi a dd. Sarvaş şi Cocea; 5 cântece, care şi-au păstrat
intactă savoarea lor tinerească, au fost bine redate de d-ra V.
Creţoiu. Elegantul concert pentru vioară a fost prezantat cu câteva
frumoase realizări de tehnică şi interpretare de d. Bobescu deşi
uneori, poate conformându-se caracterului general al conferinţelor,
d-sa experimenta cu sferturi de ton.
Despre Mussorgsky a vorbit d. Em. Ciomac insistând asupra unui
act nu numai de pietate şi de adevăr istoric, dar şi de neaşteptată
valoare artistică: editarea în anii din urmă a operii Boris Godunov
în versiunea ei originală. Se ştie că ceea ce se reprezintă astăzi este
lucrarea revăzută, «pieptănată» cum s'a spus, de toate îndrăznelile
şi durităţile aşa de puţin contemporane gustului public de pe la 1880,
de către bine-intenţionatul «tehnician» al celor 5 , Rimsky-Kor-
sakow. Cât e de robustă vitalitatea operei lui Mussorgsky şi cât de
neaşteptat s'a altoit pe acest copac noduros şi aspru al pământului
rusesc, delicatul, fragilul şi cam anemicul impresionism.
 E o pildă de meditat pentru «desrădăcinaţii» muziicî!
D . Niculescu-Basu a cântat arii din Borh Godunov şi teatralul
cântec al Puricelui; surprinzător a fost d. Filionescu care s'a plimbat
distrat şi neglijent printre « Tablourile unei expoziţii».

Cuartetul Theodorescu, prezintă cele 1 7 cuatoruri de Beet­

hoven. Vom reveni după executarea întregului ciclu, asupra acestei
manifestaţiuni, al cărei merit muzical şi educativ, trebue subliniat.

N u se poate încheia o cronică a concertelor, fără a semnala încă

odată iubitorului de muzică, audiţiunile atât de interesante în varie­
tatea programelor şi calitatea interpretărilor, a « Cercului Amicilor
Muzicei». Recitalul prof. Steuermann, pianist de înaltă probitate
artistică şi impresionantă seriozitate de interpretare, a fost un prilej
de îndelungă reculegere în cuprinsul unui program, în care trei
B. (Bach, Busoni, Beethoven) alternau cu doi S. (Steuermann,
Schonberg).
In audiţiunea următoare, d-na Băicoianu şi dd. Bucholz, Ghiga,
Fotino, Broască, Gal au susţinut la acelaşi nivel ridicat de execu-
ţiuni şi interpretare, lucrări de Brahms, Beethoven, Hermann şi
Kaminsky.
RADU GEORGESCU

ROMANUL ROMANESC 1933

Sunt vreo trei, decenii de când Caragiale a spus : «Comerţul
românesc este admirabil, dar nu există ». Cam la fel s'ar fi putut
spune şi despre romanul nostru, mai acum cinsprezece ani. Multă
vreme evoluţia acestui gen a rămas ia noi în stare embrionară. Dela
marele ctitor al romanului românesc, N . Filimon şi până la d. Liviu
Rebreanu s'a scurs mai mult de o jumătate secol de încercări in-
ructoase. In acest răstimp, promovarea romanului a fost luată
oarecum în antrepriză de poeţi secundari, ca Dimitrie Bolintineanu,
Traian Demetrescu, Duiliu Zamfirescu sau Alexandru Vlahuţă,
fără ca vreunul din aceştia să reuşească a cimenta o operă viabilă.
Am fi însă nedrepţi dacă nu am face un loc deosebit delicatului
poet de structură mediteraneană care a fost Duiliu Zamfirescu. Ex­
perienţa sa, trebue să o recunoaştem, nu a rămas fără rezultat. Privit
nu în valoarea sa absolută, dar ca ferment de viitoare dospiri, ciclul -
« Comăneştenilor », prima tentativă de frescă socială, jalonează înce­
puturi de altfel originare dela Filimon, pe care le consolidează şi
le transmite ca direcţii întrucâtva permanente, ale epicei noastre.
Intr'adevăr, tematica transferului de clasă descinde din «Ciocoii
vechi şi noi». Aceeaşi problemă fundamentală e armătura celui mai
realizat dintre romanele lui Duiliu Zamfirescu şi anume «Tănase
Scatiu ». Implicit, atât romanul lui Filimon cât şi ciclul zamfirescian,
postulează după denunţarea procesului istoric de ascensiune socială
a vechilului arivist, decadenţa clasei suprapuse, a marilor proprietari
Turali. Cele două fapte sociale, consecutive, de o stringenţă logică,
sunt fenomene de aşa însemnătate, încât e firesc ca pe observarea
lor să se fi iscat începutul romanului nostru şi epoca sa de tranziţie.
In ceea ce priveşte pe Vlahuţă, se cuvine a i se recunoaşte meritul
de a ti schiţat pentru prima oară procesul interior al inadaptării, ca
urmare deopotrivă a transferului de clasă în prima generaţie. N u
adoptăm în această trecere în revistă a primelor începuturi epice
un punct de vedere sociologic discutabil, dar nu ne putem opri de
a semnala faptul că întemeerea romanului nostru nu se datoreşte
unor individualităţi covârşitoare, stăpâne pe o tehnică desăvârşită,
capabile de a perfecta dintr'odată genul, ci numai subordonării unor
scriitori de mâna a doua la o serie de probleme ce se puneau dela
sine prin forţa lucrurilor. De altminteri tactorul obiectiv social
se menţinea în cumpănă cu subiectivitatea autorilor, reprezentând
un regret liric pentru dezechilibrul stărilor noi, faţă de răsturnările
de straturi, înregistrate. O anume sentimentalitate conservatoare,
purceasă dintr'un respect tradiţional al forţelor trecutului, a consti­
tuit desigur una din principalele piedici a reuşitei epice depline.
N u tretue de asemenea ignorată atmosfera paseistă a epocei sămă­
nătoriste, mai curând înclinată a nu deschide o privire lucidă asupra
mutaţiunilor istorice, ba chiar dispusă a crede că un curent ideo­
logic cu expresie literară ar avea virtutea de a întoarce cursul eve­
nimentelor îndărăt, către idilă socială, pe piloanele tradiţionale ale
boerimii naţionale şi ale ţărănimii izolate de oraş. Mentalitatea anti-
urbană a culturii noastre din preajma războiului favoriza sensul idilic
al tradiţiei, permanentizând valori fantomatice, c a : boeri şi boerese
drapaţi în bunătate şi filantropie, ţărani bucuroşi de cumpăna drep­
tăţii asttel asigurate, târgoveţi cupizi şi falsificaţi prin înstrăinarea
de «glie», funcţionari automatizaţi de sluji ă, intelectuali fără su­
port moral, ş. a. m. d. După cum s'a făcut atâta timp sociologie pe
temeiuri afective, neştiinţiiice, s'a scris şi literatură de observaţie
socială cu o serie de idei preconcepute, care au înceţoşat luciditatea
necesară romancierului. In acest timp, în puzderia de nuvele cu
subiecte rurale sau mic-urtane, şi în puţinul număr de romane din
ajunul războiului, nu s'a ivit o viziune directă a realităţii, dar a pre­
dominat constant considerentul etic, prejudecata perfecţiunii morale
a satului, a marii proprietăţi rurale, a tradiţiei într'un cuvânt. Sub­
stratul observaţiei moravurilor a fost tradiţional judecata etică, înce­
pând cu Filimon şi continuând cu urmaşii săi direcţi sau nu. Prin
aceasta romanul nostru, atât de puţintel până în 1 9 1 6 , s'a vădit de
natură culturală, ataşat păstrării valorilor, socotite pozitive şi uti­
litare. Nici o personalitate artistică sau în speţă, înzestrată cu o luci­
ditate structurală, de natură a vedea limpede în fenomenele de viaţă,
nu a intervenit în acest răstimp. Marele Caragiale întrunea călită-
ţile esenţiale ale romancierului clar văzător, şi observaţia sa frag­
mentară îndreptată asupra micii şi marii burghezii însumează
-un material epic consideraţii. Numai că derivat din teatru, cobo"îtor
dintr'o familie de autori şi actori dramatici, s'a specializat în schiţa
dialogată, atent cu o supremă prolitate de artist să nu iasă din ade­
vărul dialogului, şi nu îndeajuns de îndrăzneţ pentru a depăşi for­
mula strâmtă, pentru a se avânta într'o operă de îmb .ăţişare largă a
orizonturilor colective. Evenimentul capital al războiului a înlesnit
tentative mai puţin timide de a ataca problemele actualităţii, însă
atmosfera încă turbure a determinat o similară atitudine etică, indi­
ferent de poziţia ideologică a noilor romancieri.
Nu e mai puţin adevărat că se datoreşte unui spirit nou de ini­
ţiativă, unui elan întreprinzător, caracteristic postbelic, ieşirea din
tiparul naţional al nuvelei, în care s'a putut complace prea înde­
lungat lenevia orientală de visător ca tabieturi, a românului dinainte
de război. După expresia uzuală, s'a tăcut ruptura. Acela căruia îi
revine cu deosebire cinstea de a fi deschis drumul, este d. Liviu
Pebrcanu. Cu « Ion » şi cu «Pădurea spânzuraţilor », preocuparea
etică şi lestul tradiţionalist sunt aruncate peste bord, deşi autorul
lor nu este un imoralist, sau cel puţin un artist sau un mare lucid.
Prin mijloace mai curând mijlocii de observator exact, de constructor
lent, dar sigur, d-sa a urnit din loc romanul nostru, împotmolit timp.
de cinci sau şase decenii. Formula d-lui Rebreanu este realismul
sadea, dacă ni se îngădue acest termen vulgar, în locul nobilei ex­
presii de realism pur, oarecum contradictoriu şi pretenţios. Şi anume
un realism neîncărcat cu violenţe, dincoace aşadar de naturalism, un
realism verist, împăcat cu realitatea exterioară, mişcându-se cu sim­
plitate printre fenomenele colective, înregistrând sensibilitatea ţă­
rănească şi a micei burghezii, nu incapabil.de a nota anumite crize
morale maxime, dar însfârşit mai la largul lui printre oamenii co­
muni decât printre naturile de excepţie.
După cum o rândunică nu înseamnă sosirea, ci numai vestirea
primăverii, aşa şi apariţia d-lui Rebreanu nu a consolidat ipso factu
o nouă situaţie a romanului românesc, ferit de orice erori. Derivat
din nuvelistica lirică şi sentimentală a d-lor M. Sadoveanu şi Ioan
Al. Brătescu-Voinesti, d. Cezar Petrescu reprezintă poate cea mai
laborioasă silinţă de dirijare către o producţie sistematică şi periodică
a romanului, către fresca balzaciană şi ca şi formula balzaciană, anti-
artistică. Se poate reproşa însă d-lui Cezar Petrescu o regretabilă
înclinare spre bagatelă, o fecunditate inadmisibilă, o prolixitate ne­
susţinută de invenţie, o incapacitate de a crea tipuri ieşite din viaţă
sau depăşind viaţa, o decadenţă în platitudinea fotografică şi chiar
un oarecare tezism, la origine sămănătorist (dezadapcarea intelectua­
lului prin transter de clasă, detestarea urbanismului şi a industria­
lizării, reacţionarismul politic, în fine nu ştiu ce ton didactic sau pre-
dicant).
Evoluat de la nuvela ţărănească şi de la nuvela-roman hibrid
 istoric, şi evadat din impresionantele sale cadre naturaliste în care
se arătase un puternic poet în proză, d. M . Sadoveanu a scris la rân-
du-i un nou « Ciocoii vechi, şi noi » al generatei sale, sub titlul « Ve­
nea o moară pe Şiret», dar mai ales cu o serioasă obiectivare, « Zodia
Cancerului sau vremea Du căi Vodă», cel mai bun roman istoric
al nostru, precum şi o serie de mici romane destul de variate în su­
biectele lor, dar nu mai puţin imputabile de a nu se deosebi structural
de caracterul nuvelistic.
Un liric şi un fantezist de frumos temperament, d. Ionel Teodo-
reanu, care păstrează locul de frunte al tirajului, plecat dela evo­
carea exuberantă a copilăriei şi adolescenţei, în «Medelenii» săi,
scrişi cu un exces metaforic care forţează admiraţia dar şi descura­
jarea, se luptă fără succes pe aceeaşi linie temperamentală şi ima­
gistică, pentru a-şi impune maniera sa esenţial anti-epică.
Dimpotrivă, emancipată de subiectivitatea feminină a debutu­
rilor, d-na Hortensia Papadat-Bengescu, într'o serie de romane cen­
trate în jurul familiei Halipa, s'a impus ca o romancieră, era să spun
un romancier, de ascuţită luciditate, de pătrunzătoare intuiţie a me­
diului urban, cu o deosebită priză în mobilele subconştientului.
Camaradul de generaţie al d-lui M. Sadoveanu, d. Gala Galaction,
se situează în peisagiul literar al ultimilor ani cu câteva romane isvo-
râte din interior, proectate în afară de un spirit apostolic, umanitare,
înfrăţitor peste dogme, al tuturor credinţelor, - tezist în esenţă, ne­
ajutând cu nimic la progresul organic ai romanului.
Derivat din teatru, d. Camil Petrescu a salvat cu primul său
roman formula autohtonă a romanului de război, fals înaintea d-sale,
prin autenticitatea relatării şi în partea a doua, independentă de cea
dintâi, a permis cele mai îndreptăţite aşteptări, prin acuitatea de
analiză a geloziei ,prin nervul şi preciziunea, moderne, de aleasă calitate.
Senzaţională a fost «intrarea» în literatură a d-lui Constantin
Stere, cu Basarabia, Odessa şi Siberia, unde a adus nu numai expe­
rienţa sa personală, dar şi un talent ca şi tolstoian de expunere, o
simplitate remarcabilă, o putere de construcţie netăgăduită.
Ca titlu documentar şi îndemnat mai mult de rătăcirea publi­
cului, voi cita ca pe un exemplu de inexistent romancier, pe fostul
preot şi călugăr Damian Stănoiu, care-şi comercializează scrisul în
nuvele clericale dialogate şi diluate, intitulate abuziv romane, insigni­
fiante, dar difuzate tocmai din pricina unei cursivităţi pe măsura
marelui public.
Aci am ajuns însă la un fenomen ce nu trebue nesocotit. înainte
de război, am avut un public de romane franceze mediocre (Bourget,
Bordeaux, Ardei, Chantepleure, Ohnet, Lesueur, Prevost, Bazin)
împotriva căruia s'a ridicat reacţiunea d-lui N . Iorga, în 1906: « O
luptă pentru limba românească », cu caracter protecţionist care af x

avut un ecou în studenţime şi cărturărime şi a dus la mişcarea sămă­

nătoristă de opinie publică. In reacţiunea contra sămănătorismului:
mişcarea simbolistă (Arghezi, Bacovia, Davidescu, Minulescu, Ma-*
niu) nu a depăşit până în 1 9 1 6 cercul îngust al oamenilor de litere
şi al presii, cu infiltrări literare. Până la epoca mai recentă şi post­
belică, a afirmării romanului indigen, nu se poate vorbi nici de tra­
duceri de romane, de oarece în această direcţie am fost sub orice
nivel - şi suntem încă. Se înţelege deci ce public numeros şi dispo­
nibil, sporit în ultimii ani de înmulţirea învăţământului, de întreg
tineretul absolvent de şcoli post-belice, se alimentează în ziua de
astăzi cu romane. Fenomenul e firesc şi am putea spune îmbucurător,
indiferent de calitatea literaturii consumate, dacă nu s'ar ivi oare­
care neajunsuri. Astfel literatura dramatică e în stagnare, insuficient
încurajată de teatrele cu subvenţii de stat, nefrecventate de public,
care preferă balivernele revuistice sau teatrul bulevardier, come­
diile «lejere», cinematograful, radiodifuziunea, etc.
In acelaşi timp, poezia, care e floarea supremă a literaturii, pro­
dus gratuit al spiritului, necontingentă, lux, dar lux neconvenţionaî,
e condamnată la pieire, în concurenţă cu articolul popular, de primă
necesitate, romanul. Pe de o parte deci, producţia originală dra­
matică e imobilizată cu anii în cartoanele teatrelor, ale căror comi­
tete de lectură nu le selecţionează după criteriul valorii, ci după
criteriul succesului scontat şi în marea majoritate nu sunt tipărite
în prealabil, spre a se putea aprecia cel puţin la lectură; pe de altă
parte producţia lirică, fie needitată, din prudenţă editorială, fie edi-
tf.tă pe cont propriu, nu se ceteşte decât între confraţi şi nu se distri»
bue decât prin serviciu gratuit de presă. In asemenea condiţii, ro­
manul îşi asigură, dacă se poate spune, o primă de cetitori, în defa­
voarea nu numai - căci interesează puţin sub acest aspect, economic -
a poeţilor şi a dramaturgilor, dar a educaţiei literare publice, de
care se simte nevoia mai mult ca oricând. Prin esenţa sa, romanul
oferă o satisfacţie estetică numai în subsidiar şi întâmplător. Este
un aliment al curiozităţii brute, iar nu al gustului rafinat sau al îm­
bogăţirii spirituale. Cetitorul mijlociu caută în roman fapte şi sen­
zaţii tari, şi neorientat, se dirijează în sensul propriu, al ignoranţei
şi al naivităţii, susceptibile de a fi estorcate de dibăcia comercială
a editorilor. Evident, observaţiile noastre nu se referă în primul
rând la acelea dintre romane, recomandabile printr'un minimum
de calităţi, care concură oricum la educarea gustului public. Sunt
însă o serie întreagă de colecţii concurente, care trivializează acest
gust public: romane de aventuri poliţiste, romane senzaţionale în
fascicole, romane de iniţiere sexuală, romane de succes gen Piti-
grilli sau Lawrence (nu poate fi vorba decât de publicitatea scanda­
loasă făcută în jurul vocabularului anatomic precis, din «Amantul
Lady-ei Chatterley», care excită pe impuberi şi pe aberaţi), etc.
Periferic, literatura noastră originală confinează cu produse de acest
gen, cu bună ştiinţă menajându-şi editarea şi răspândirea în acest
mod. Avem câţiva sexologi, pe care nu-i numim spre a nu le face
publicitate prin ricoşeu, tipăriţi de editori cu pretenţii de mecenaţi
ai culturii româneşti şi de factori culturali determinanţi, intervie-
waţi cu portret şi autograf, oracole luate în serios. Când chestiunea
se prezintă astfel, primejduind nu moravurile - a căror poliţie nu ne
aparţine - dar formarea gustului de literatură naţionala, desvoltarea
Jîipertrofiată a romanului se cere examinată în cedrul unui echilibru
ideal. Neobţinându-se acest echilibru în condiţiile de civilizaţie date,
se impune un echilibru artificial, de natură critică, o expectativă
atentă, necomplezenîă şi mai ales neviţiată de considerente de con­
frerie sau camaraderie. Faţă de ofensiva convergentă a romanului,
este de dorit, din spirit de conservare a valorilor autentice, o rigoare
eu care critica periodică este prea puţin obişnuită ajunşi la capătul
observaţiilor noastre introductive, de ordine istorică, şi de actuali­
tate, înţelegem a prezenta fără părtinire, tabloul producţiei epice
din anul trecut.
*
* *
Suntem cu atât mai puţin suspecţi de nedreptăţire a romanului
din anul literar încheiat, cu cât am afirmat în altă parte că anul 1933
a reprezentat în grafica producţiei noastre epice, treapta cea mai
înaltă, până în prezent. Explicaţia este de altfel firească. Cu excep­
ţia d-nei Hortensia Papadaî-Bengescu, absentă din palmaresul lui
1933, după ce prezentase cu un an înainte un foarte important ro­
man («Drum ascuns »), toţi romancierii noştri profesionişti, printr'o
fericită coincidenţă au fost reprezentaţi cu unul sau mai multe romane.
Prin romancieri profesionişti, înţelegem nu numai pe scriitorii,
printr'o rarisimă diviziune a muncii literare, specializaţi exclusiv
in roman - de altfel aceştia sunt prea puţini -, dar pe toţi aceia care
nu debutează cu primul roman.
Vom enumera după romancierii consacraţi ca atare de publicul
cumpărător, ca dd. Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Gala Ga-
laction, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Damian Stănoiu (ipsis-
simus), profesionişti derivaţi din teatru, dd. Camil Petrescu şi G.
M. Zamfirescu, din politică, d. C, Stere, din eseistică, d. Mircea
Eîiade, din critică, dd. E. Lovinescu şi M. Dragomirescu, din nu­
velă dd. Gib. I. Mihăcscu şi Tudor Teodorescu-B.an'şte, di i poe­
zie d. N . Davidescu. La aceştia se adaugă un lot de romancieri află­
tori la primul lor roman, cu derivaţie din nuvelă, defunctul Jean Ba' t,
din jurnalistică, d. N. D . Cocea, din critică dd. G. Ibrăileanu, Mi-
hail Sebastian, G. Călinescu, din teatru dd. M. Sorbul şi Victor Ion
Popa. Detailarea aceasta este deosebit de semnificată. Ea arată că
toate drumurile duc astăzi către roman, că specializarea scriitorilor
după vocaţie exclusivă, până mai ieri firească şi generală, tinde către
dispariţie. Din zi în zi se infiltrează credinţa că romanul este genul
prin excelenţă al timpului, ca se substitue tuturor genurilor, absor-
bindu-le pe toate. După un secol de abolire a separaţiei genurilor,
prin contact permanent s'a ajuns ia fuziune sau doar confuziune.
Poate numai poezia a manifestat în ultima vreme o tendinţă de izo-
Jare, de lepădare a substanţelor străine, de expresie a purităţii. N u
se poate spune acelaşi lucru despre teatru, care merge în stilul epocii,
dinamice şi contradictorii, străbătut de un curent intelectual şi plastic
de înaltă frecvenţă, dar deschis tuturor sporirilor din afară. In ceea ce
priveşte romanul - este vorba desigur de acela european - acesta
analizează o sumă nenumărată de adiţiuni estetice, sociale, econo­
mice, politice, biologice, metafizice, etc. Valoarea unui roman m o ­
dern, după cum am mai observat, este în funcţiune de limita din ce
în ce ro.3i mare, către infinit, a preocupărilor la origina lor străine de
simpla povestire. Romanul însumează aşadar o serie de adiţiuni va­
riate, în progresie neîngrădită de considerentul purităţii.
Singura frână impusă de artistul romancier, varietăţii de mate­
riale, este unitatea interioară, structura arhitectonică, orhestrarea
intuiţiilor multiple. Epic la origine, romanul a anexat treptat prin
înmulţirea dialogurilor, ceva din procedeele dramatice şi s'a arătat
deschis tuturor emoţiilor de esenţă lirică (culoare, ritm, vibraţie
sentimentală). Abandonând nuvelei puritatea structurii epice, a pă­
răsit totodată geometria plană a desenului său schematic şi a tins
să surprindă complexitatea vieţii modeme prin suprapuneri şi între-
tăeri de planuri, după modul geometriei spaţiale.
Fireşte, romanul nostru propriu zis, care datează dela d. Rebreanu
încoace, manifestă o evoluţie internă, după legi proprii, participante
în mare măsură la tehnica nuvelei prelungite sau a înseilării de mai
multe nuvele, sau la modul confesional, al relatării unor experienţe
personale, mai mult sau mai puţin transfigurate. N u i se poate pre­
tinde o sincronizare desăvârşită cu romanul occidental, de dată veche,
complex prin tradiţie literară şi reflectând o varietate considerabilă
de fenomene. Deşi se remarcă la o parte din romancierii noştri preo­
cupări isvorîte din frecventarea autorilor străini - s'a rostit numele
lui Proust cu ocazia «Patului lui Procust» al d-lui Camil Petrescu,
iar în precedent privitor la d-na Papadat-Bergescu şi la d. ^nton.
Holban - de influenţe determinante nu poate fi vorba.
Mai mult încă, e mai evident un proces intern de influenţă dela
unii romancieri indigeni la alţii proaspeţi începători, decât de înrâu­
riri străine (astfel d. Cezar Petrescu are un discipol în d. Octav Des-
sila). Din aceste considerente, şi cu rezerva dezideratului in ţuturum
al situării noastre în problematica romanului european, accentul
grav al criticei cade asupra tehnicei romanului nostru, deocamdată,
asupra capacităţii de realizare individuală a fiecărei opere.
Indiferent de consonanţa subiectivă a criticului cu maniera,
bunăoară, a d-lui Liviu Rebreanu, se recunoaşte ultimului său roman,
« Răscoala », cu subiect din mişcările, ţărăneşti ale anului 1907, darul
de a mişca massele în ritmul lor adevărat.
Mai puţin capabil de aceasta s'a vădit d. C. ^rdeleanu în « Viermii
pământului», romanul minerilor, strivit de un «parti-pris » de sim-
pa'ie dulceagă, conducătoare la idilă populistă.
atmosfera colectivă de periferie e redată impresionant de d. G.
M. Zamfirescu, în primul pătrar al romanului său ciclic « Bariera »„
 numit «Maidanul cu dragoste », în structura realistă a căruia s u b -
sista puţine elemente eterogene, romantice sau de roman rusesc»
Fără nici o stridenţă subiectivă, deşi cu simpatie implicită, descrie
[ d. L Peitz în « Calea Văcăreşti» evoluţia umilă a unei familii şi
\ ghetto-ul bucureştean în genere.
Taiga siberiana şi un aspect de maturizare sufletească a eroului
său Ioan Răutu au prilejuit d-lui C. Stere redactarea celui de al
patrulea volum din puternica sa frescă «In preajma Revoluţiei»,
- « Hotarul» - poate cel mai bun de până acum.
Regretatul Jean Bart, descriptivul şi nuvelistul marin, a dat o
sinteză a operei sale în «Europolis », într'o mare măsură monografia
romanţată a Sulinei.
Oraşul Roman a inspirat atmosfera şi crochiurile pitoreşti din
«Oraş patriarhal» al d-lui Cezar Petrescu, ca date sufleteşti altmin­
teri arbitrar construit, ca şi convenţionalul «apostol», manual al
perfectului învăţător, roman masiv ..dar fără rezistenţă interioară.
Romanul electoral al d-lui Tudor Teodorescu-Branişte, «Băiatul
popii», suferă de un tezism vătămător observaţiei dezinteresate.
Cu momente de forţă în câteva scene tari,«Fecior de slugă » al
d-lui N . D . Cocea, alt « Ciocoii vechi şi noi» al ceasului 1 9 1 9 , a re­
purtat un succes acut de curiozitate.
D . Gala Galaction a luat în « Doctorul Taifun » apărarea femeii
adulterine, acuzând societatea de căderea «victimei» sale, nu fără
un avântat lirism, vrednic de alt plasament.
Aspecte cenuşii ale vieţii provinciale, cu rezervă ironică şi scurt
circuit în conflagraţia dramei finale, se regăsesc în «Locul unde
nu s'a întâmplat nimic », de d. Mihail Sadoveanu.
O superficială trecere în revistă a mediilor bucureştene ne-a dat
regretabilul Damian Stănoiu în «Camere mobilate», parafrază
prozaică a «Baladei chiriaşului grăbit», şi un pretins roman călu­
găresc în « Ucenicii Sfântului Antonie ».
f D . Ionel Teodoreanu a pierdut din nou ocazia de a crea un roman,
\ cu « Golia », tenebroasă şi terifiantă povestire unde se rătăceşte iarăşi
î un poet care-şi caută expresia greşită în epică.
1
U n caz patologic prea special a tentat pe d. I. Peltz în «Amor
încuiat», cu mijloace serioase de realist, care au dat toate roadele în
mai sus pomenita « Calea Văcăreşti ».
« Don Juan cocoşatul» de d. Ion Călugăru e o carte foarte bine
scrisă dar compusă contestabil, cu un simţ remarcabil neliniştei con­
temporane, cu comunicaţie permanentă dela grotesc la tragic.
Un foarte frumos roman ţărănesc este « Velerim şi Veler, Doamne»
de d. Victor Ion Popa, în care dormitează un artist poet, dar unde
dramaturgul a dat mişcare şi interes graţie unei crime bine regi-
sate, a cărei descoperire ocupă prea mult «scena ».
Puţini romancieri ne-au dat impresia de robusteţe şi plenitudine,
realizate de d. Gib I. Mihăescu, principalul nuvelist al post-belicei
xioastre, în « Rusoaica », romanul viguros al bordeiului pe Nistru al
ofiţerului Ragaiac, obsedat împreună cu camarazii săi de imaginea
femeii transnistriene.
Exotismul nu covârşeşte romanul d-lui Mircea Eliade, a cărui
« Maitreyi», fecioara bengaleză, se întipăreşte în cetitor, ca o imagine
neuitată de amantă totală, mistuită de para iubirii.
Poet de rafinament alexandrin şi cerebral esenţial, d. N . Davi-
descu face să retrăiască pe eroul său viziunile panteiste ale elinilor
şi din această atmosferă aristocratică şi inactuală închiagă un chip
misterios de femee («Fântâna cu chipuri»).
Dramaturg de veche dată, d. Mihail Sorbul nu uzează poate decât
de o poantă finală de natură teatrală, în «O iubeşti ? », serios efort
de construcţie laborioasă, situabil aproape de severitatea arhitecto­
nică a d-lui Rebreanu.
Mediul teatrelor, răscoalele ţărăneşti şi tema răsuflată a inadap-
tării urbane a ruralului (de astă dată, a ruralei) au ocazionat d-lui
N . Pora o reapariţie predicatoare.
Vom grupa la un loc încercările şi înfăptuirile epice ale criticilor
noştri, cu puţine excepţii, adepţi în globalitatea lor, ai genului.
Dintre toţi, într'un interview uimitor, d. E. Lovinescu a dat expli­
caţia cea mai naiv sinceră a producţiei sale în serie, de romane.
« Cărţile de critică nu mai au acces şi fiindcă eu nu pot să stau, mă
realizez într'o formă pretabilă publicităţii», Cauzalitatea dublă, in­
ternă şi externă, pare veridică, dar nu e mai puţin întristătoare.
Cel dintâi, d. G. Ibrăileanu a scris cu o atmosferă pătrunzătoare
de epocă (1890), romanul unui intelectual intimidat de o iubire
disproporţionată prin vârstă, în care a făcut să defileze aspecte pito­
reşti ale Moldovei, vrednice de pana lui Calistrat Hogaş. Numele
romanului d-sale de exactă analiză este «Adela».
D . Mihail Dragomirescu continuă cu al doilea volum « Focul»
epopeea, zice d-sa, prolixa povestire, spunem noi, a formaţiei « Co­
pilului cu trei degete de aur », monstru al lipsei sale de măsură şi gust.
Cu o vădită simplificare tehnică, dar fără vreo priză asupra ce­
titorului, prin placajul livresc, interpus între subiect şi evenimente,
povesteşte d. E. Lovinescu un intermezzo pasional al eroului său
Bizu : « Firu 'n patru ».
Tânărul critic şi vigurosul dialectician d. Mihail Sebastian reuşeşte
să deştepte serioase aşteptări prin portretele sale de « Femei», pre­
matur subintitulate roman, dar de esenţa vie a romanului.
Nereuşita d-lui G. Călinescu, în romanul său « Cartea Nunţii»
de sensibilitate anunţată modernă, e poate provizorie, deoarece na­
tura talentului său, liric şi ornat, şi a caracterului său impresionabil
şi nestatornic, îl recomandă pentru operele de imaginaţie, dacă nu
de observaţie.
Ce dovedeşte însă această ferventă de neofiţi a criticilor pentru
roman ? Pe de o parte, o comercializare inavuabilă, dar iată, mărturi­
sită cu candoare de d. Lovinescu. Pe de altă parte, o recunoaştere a
propriilor limite. Reuşita frumoasă a d-lui G. Ibrăileanu rămâne
fără urmare, deoarece e afară de orice îndoială că punându-se întreg
în cartea sa, nu mai rămâne disponibil pentru o eventuală aventură
în meandrele tehnicei epice. Despre exerciţiul în 15 volume al d-lui
Dragomirescu, ce să spunem, decât că e una din greşelile bătrâneţii
(nu există numai ale juneţii!). D . E. Lovinescu, preţuit totdeauna
şi poate prea exclusiv, pentru talentul său de scriitor, înainte vreme
graţios, astăzi mai curând plumburiu, nu îşi cunoaşte incapacitatea
sa de intuiţie a concretului. D . G. Călinescu poate face o carieră
de romancier, - în orice caz e evident că îşi subestimează profesiunea
sa critică. Pămâne ca un caz cu totul izolat d. Mihail Sebastian, scriitor
cu resurse variate, excelent publicist, critic, lucid şi povestitor cu
intuiţii de viaţă, directe şi certe. Exemplul pluralităţii sale nu e
decât o excepţie puţin încurajatoare pentru echipa critică, atrasă
de roman.
Am păstrat mai la urmă romanul d-lui Camil Petrescu, «Patul
lui Procust», ca pe cea mai aleasă realizare a anului, prin darul unic
al scriitorului de a spinteca viaţa cu intuiţie intensă, de a păstra ţe­
sutul cald, palpitant de viaţă, de a reda impresia autentică a trăirii,
fugitive şi ireversibile. Cerebral şi sensual, sensitiv şi nervos, d.
Camil Petrescu e un romancier complet, care înlătură dualitatea
tehnică a romanului: observaţie exterioară şi analiză internă, printr'c
trecere personală dela psihologia statică la aceea dinamică, şi printr'c
împletire de fiecare clipă a eului cu ambianţa. Maniera sa explicabili
suficient prin temperament, nu trebue asociată proustismuîui, care
e analiza subconştientului bergsonian, dar nu e fără legătură cu fe­
nomenologia intelectualistă a lui Husserl. Printre cei tineri, au puncte
de contact cu d. Camil Petrescu, dd. Mihail Sebastian, Mircea Eliade
şi £nton Holban; iar dintre ceilalţi autori, d-na Papadat-Bengescu
este singura care, prin acuitatea analizei şi calitatea inteligenţei arti­
stice, se situează cu un prestigiu egal, în climat european.
Dar încă odată, anul care ne-a dat opere de valoarea «Patului
lui Procust », a «Răscoalei », a « Hotarului », a « Maitreyi »-ei, a « Mai­
danului cu dragoste», a «Rusoaicei», a «adelei», a «Căii Văcă­
reşti», şi a lui «Velerim şi Veler Doamne», şi-a împlinit mai bine
ca oricare altul rostul de cimentator al genului. Majoritatea acestor
romane fixează tendinţa de frescă socială, ambiţie către care converg
sforţările unui număr însemnat de autori.
D . Camil Petrescu revine cu Nae Gheorghidiu şi Vasilescu-tatăl,
asupra unor personaje din societatea «Ultimei nopţi de dragoste,
întâiei zi de războiu », d. Liviu Rebreanu continuă cu Titu Herdelea
lumea din colectivitatea ardelenească reconstruită în «Ion». Ioan
Răutu e mai departe pivotul romanului d-lui Stere; «Maidanul
cu dragoste» nu e decât începutul epopeei barierii Griviţa-Triaj-
Belvedere-Plevnei; «Calea Văcăreşti» e o frescă de sine stătă­
toare, neîncheiată însă şi susceptibilă de continuare.
De asemanea un însemnat grup de romane se prezintă stufoase,
ca însăşi existenţa şi înfruntă prezentarea în două volume, nu n e -
plăcută publicului, care merge instinctiv spre cantitate, implicând
calitativul în massa « dosarelor de existenţă », cum îşi numeşte d. Că­
rnii Petrescu romanul. Cu excepţia iui « Goîia », de d. Ionel Teodo-
reanu şi a « Oraşului patriarhal» de d. Cezar Petrescu, susceptibile
de o mai mare concentrare, precum şi diluabile la nevoe în mai
mult de două volume, prin procedeul vervei care nu are limite fi­
xate dinlăuntru, romanele în două volume nu au înşelat apetitul de
substanţă al cetitorului. E neîndoelnic că între un roman de 250
pagini unul de 400 sau chiar de 600 pagini, preferinţa publicului se
îndreapră cu hotărîre către acestea din urmă. Puţine sunt acelea dintre
romane care, fără nici un fel de valoare, se recomandă publicului
prin facilitate şi transparenţă. Un asemenea caz de excepţie a fost
anul trecut fleacul d-lui Damian Stănoiu: « Camere mobilate » care
este faţă de roman ceea ce e revista muzicală faţă de teatru, adică un
punct de atracţie pentru o distracţie uşoară de două ceasuri. Cunoaştem
însă alte bagatele mai puţin norocoase, care atestă un fel de justiţie
imanentă, în lipsa conştiinţei literare a consumatorilor.
N u ştim însă cazul nici unui bun sau foarte bun roman rămas în
depozitele editorilor mai mult decât şase luni. Printr'un fel de fluid
comunicat ca atare, numai Capitala consumă o jumătate ediţie în
câteva săptămâni. P şa s'a întâmplat anul trecut cu « Maitreyi», pre­
miat de Soc. Tekirghiol-Eforie, în manuscris şi tipărit de « Cultura
Naţională »; după două sau trei săptămâni de inerţie publică, ediţia
şi-a revenit, epuizându-se într'o lună. Cu aceeaşi repeziciune s'a
epuizat prima ediţie din « Patul lui Procust » şi din « Fecior de slugă »,
unde verva pamfletarului Cocea a regăsit publicul său numeros de
dinainte de război.
O avalanşă de premii mai concură la încurajarea producţiei auto­
htone. Afară de premiul S. S. R-ului şi al S o c Tekirghiol-Eforie,
periodicele « Dimineaţa » şi « Vremea » şi editura « Cugetarea » atrag
cu premiile lor un mare număr de debutanţi şi poate îi şi determină.
Pentrucă facem parte din juriul unuia din aceste premii, ne-am
putut face o idee de nivelul debuturilor epice. Sunt exact la fel de
scăzute ca şi debuturile versificate ale adolescenţilor şi în cea mai
mare parte de provenienţă foarte juvenilă, fără suportul unei expe­
rienţe personale sau al unor observaţii noi. In această împrejurare
am verificat o temere pe care ou îndrăzneam s'o asum şi anume
că, întocmai după cum primul impuls al lirismului este o stare sufle­
tească vagă, anterioară tehnicei, tot astfel impulsul epicei provine
astăzi dintr'un mobil inconştient, destul de învecinat vagului sufletesc
de mai sus. De ce oare Stan şi Bran ar începe astăzi cu versuri, când
ceilalţi Stani şi Brani brastază romane, cu mânecile suflecate? Şi
cum s'ar putea stăvili imboldul care furnică peniţele scârţâitoare ale
minorilor, când un poet şi un artist de economia verbală fulgurantă
a unui Arghezi, d. Tudor Arghezi el însuşi, care nu scrie, şi poate
nu va scrie niciodată - dar cine ştie ? - romane, îndeamnă sub sem­
nătură : - Poftiţi, domnilor romancieri? mai semnalat curiozi-
 tatea acestui n o u : Scrieţi, băeţi! cu credinţa secretă că un substrat
de ironie diabolică îşi plăteşte capul clientelei sale de mici genii ro­
mancieri.
Accesul publicistic pe calea romanului este aspectul, aşadar, al
ceasului literar prezent, fenomenul caracteristic al literaturii noastre.
Critica junimistă, dacă ar mai fi în fiinţă, ar acuza într'însul o nouă
faţă a formei fără fond.
Cum însă această critică a dispărut şi mai ales cum foşti elevi ai
lui Titu Maiorescu, ca dd. E. Lovinescu şi M. Dragomirescu, din
justiţiari ai fenomenului, s'au transformat în justiţiabili, se cere dacă
nu o stăvilire totală a avalanşei, cel puţin o canalizare a torentului,
pentru a lăsa să se piardă numai şuvoaele impure. Prima condiţie
a selecţiei critice este rigoarea, şi anume examinarea senină, dar ne­
turburată de huetul gintei producătoare, a tehnicei epice. In stadiul
prim al evoluţiei, în care ne aflăm, nu putem judeca dintr'o dată
după criteriul complexităţii, premature, ci numai după acela al
construcţia. Materialul ne este indiferent, îi cunoaştem de aproape
caracterul primar, rudimentar, în regulă generală. N u ne poate fi
însă indiferentă calitatea efortului artistic, virtutea voliţională a
începătorilor. Ne resemnăm pentru o bucată de timp a trece prin
purgatoriul încercărilor dibuitoare, în aşteptarea unui stagiu care
va duce la un standard mai ridicat, de producţie. Semnele progre­
sului se arată, sporadice. Le-am înregistrat bucuroşi în darea de seamă
precedentă. Le apreciem prin depăşirea standardului existent şi le
apreciem şi puterea de ridicare a standardului autori şi public. Suntem
la o distanţă apreciabilă de anii trecuţi, când două, trei teme cu mono­
tonie reluate în variante asidue, reţineau atenţia publicului. Dar
suntem încă dincoace de ceea ce poate fi romanul românesc, dacă
îndeplinindu-şi integral menirea, ar fi cutia de rezonanţa a tuturor
frământărilor, colective şi individuale, ale societăţii noastre. Către
această stare de expresie completă şi credincioasă a structurii noastre
trebue să ne îndreptăm, cu preţul sacrificiului de amor propriu al
concetăţeanului nostru, care de câtva timp se naşte romancier, în
ciuda dictonului lui Vasile Alecsandri.
ŞERB AN CIOCULESCU
 Revista Revistelor

OFENSIVA LA T E R M E N F I X

In Anglia, Belgia şi Franţa presa vorbeşte pe faţă de militarizarea

•«Germaniei, de reorganizarea Reichswehrului, de punerea în ser­
viciu a materialelor interzise, de cumpărături anormale de materii
prime care intră în confecţiunea obuzelor şi explozivilor, de reluarea
jnai mult sau mai puţin generalizată a fab?icaţiunii de război.
Precauţiunile excepţionale luate pentru a împiedica divulgarea
faptelor al căror secret este dorit, ne fac să ne întrebăm dacă ele
nu sunt menite sa ascundă, cât se poate mai multypreparativele
unui război din cele mai periculoase, aceea a «războiului preme­
ditat » sau la «termen fix ».
Intr'un articol foarte interesant publicat mai acum câteva luni
In Revae des deax mondes, generalul Debeney a expus, în toate deta­
liile, avantajele pe care un adversar puţin scrupulos le poate obţine
printr'o preparaţie condusă cu ideea hotărîtă de a deschide ostilită­
ţile la o dată dinainte stabilită.
Ar putea mai târziu să se organizeze astfel, ca la epoca voită, să
aibe un material de calitate superioară aceluia al adversarului său.
Dacă, pentru motive bugetare, e cu neputinţă ca un popor să deţină
în permanenţă arme mai perfecţionate decât acelea ale vecinilor săi,
îi este, dimpotrivă, uşor sa obţină acest rezultat într'un moment ales
Jde dânsul şi să profite astfel de ultimele progrese ale ştiinţei. La
acest avantaj, promotorul unui război la termen fix ar putea adaogă
şi altele, mai preţioase.
La începutul conflictelor, beligeranţii trăesc pe stocurile de muniţie
adunate în timp de pace, pe care se străduesc, în urmă, să le reconsti-
tuiască, cât mai degrabă, mobilizând industriile lor. Acestea nu vor
.avea un rendament apreciabil, decât după un răstimp mai lung,
necesitat de achiziţionarea materiilor prime şi a maşinilor indispen­
sabile, împreună cu generalul Debeney, putem imagina că un stat,
hotărît să facă război la termen fix, va face în timpul voit comen­
zile sale de materii prime şi va adopta cu discreţie un utilaj special
uzinelor care vor urma să asigure fabricaţia armamentului şi muni­
ţiilor. O lună sau două înainte de epoca aleasă, va da drumul fabri­
caţiei de război. Operaţia aceasta va fi cunoscută destul de repede;
va provoca complicaţii diplomatice, pe care statul interesat le va
încurca, pe cât va putea mai bine, pentru a câştiga câteva săptămâni,
rşi cataclismul se va deZlănţui. Mobilizarea industrială a apărării va
 corespunde unei întârzieri egale cu avansul clandestin luat de agresce*
şi această întârziere va fi greu de câştigat. Acel beligerant ale cărui»
fabricaţii, puse în mişcare câteva luni înainte de mobilizare, ar f i
fost în măsură, după bătălia dela Marna, să alimenteze cu belşug::
artileria, nu ar fi beneficiat de o situaţie excepţional de favorabilă?"
Generalul Debeney a prevăzut oare viitorul? In orice caz, teama
unui conflict cu termen fix pare să se fi generalizat, în urma recentei
atitudini germane.
într'un articol consacrat apărării naţionale, publicat în Revue--
des vivants, d. Jacques Lorrain nu se sfieşte să scrie : « Este în afară-
de orice îndoială, că în caz de conflict, statul agresor, având posi­
bilitatea să-şi aleagă ceasul, are prin acest fapt un avantaj considerabil.
Ori şi cât de paradoxal ar putea să pară, el poate, fără inconvenienV
să practice în această materie o politică de economii care constă îa
întocmirea minuţioasă a prototipurilor sale şi în obligaţiunea im­
pusă industriei naţionale de a dispune de o tehnică de transformare
foarte rapidă, îngăduind adaptarea ei instantanee la o producţie de
război, cu începere din clipa în care agresorul prevede că eveni­
mentele se vor precipita în răstimpul pe care şi 1-a fixat el însuşi K
Aceeaşi teză este tratată de revista «VEsprit internaţional, care;
în fascicola dela i Octombrie 1933, într'un articol întitulat « Ce que
serait la guerre », expune exact aceleaşi idei.
Sub camuflajul transparent al unui partid albastru, «hotărît la.
război şi să facă totul pentru a-1 câştiga » şi a unui partid alb « l e ­
gănat de iluzii generoase şi refuzând să creadă în intenţiunile rele
ale vecinilor săi», măsurile militare pe care Germania le-ar adopta,
dacă ar intra în intenţiunile ei să organizeze un război la termen-
fix împotriva Franţei, sunt examinate cu atenţiune: «Exaltarea,
patriotismului; înalta cultură fizică şi morală a unei masse capabile
să realizeze într'o zi efective armate puternice; prevederile înde­
părtate cu privire la materialul susceptibil să servească la război p
desvoltarea potenţialului industrial şi agricol, amenajamentul nou
al căilor şi al mijloacelor de comunicaţie şi de transmisiune; propa­
ganda dibace, menită să prezinte lumii această activitate ca o p r e o ­
cupare cu caracter esenţial pacific, acestea ar fi scopurile preliminare
urmărite de naţiunile care doresc războiul şi se apucă, cu hotărîre^
să-i pregătească scadenţa. Apoi într'o bună zi, preparativele iau u n
ritm accelerat. In cursul unei primăveri, aleasă anume, activitatea
generală a statelor «albastre » creşte repede. Pretutindeni, uzinele;
s e trezesc. Liniile de comunicaţii maritime şi aeriene, căile ferate şi
drumurile sunt în fierbere. In antrepozite şi în porturi, docurile se
umplu. Guvernele albe se neliniştesc. Oarecare demersuri, lipsite
de energie şi de convingere sunt întreprinse pentru constituirea-
mijloacelor de control, în scopul de a verifica în statele «albastre »*
caracterul inofensiv al avântului lor surprinzător. Nimic precis nu
rezultă din acest control. Timpul trece. De odată tonul « albaştrilor *•
se modifică. Nici o misiune nu va mai pătrunde la ei, căci frontie—
 O F E N S I V A L A T E R M E N FIX. 469

-s-ele sunt închise şi în prima noapte de vară, statul «alb » cel mai
tare, acela care este considerat ca sufletul unei coaliţii posibile este
^asaltat în mod b r u s c . »
Trebue să mărturisim că această unitate de doctrină uimitoare
rpoate părea justificată, prin ceea ce ştim despre Germania. Totul
se petrece, în unele privinţi, ca şi cum Reichul ar organiza într'adevăr,
un război cu termen fix. In ce stadiu al pregătirilor a ajuns însă?
Instrucţia militară a armatelor viitoare pare. realizată aproape inte­
gral ; prototipul materialelor interzise au fost construite, fie în Ger­
mania, fie în uzinele întreţinute în vecinătatea periferiei sale şi
Reichswehrul a fost de curând dotat cu un material de artilerie de
câmp, cu totul nou. Oare se procedează actualmente la strângerea
materiilor prime indispensabile înmulţirei gurilor de foc care lipsesc
încă pentru massele mari mobilizate şi uzinele, puse în mişcare cu
-discreţie, purced ele încă de pe acum la fabricarea acestora?

MOARTEA U N U I MARE ÎNVĂŢAT ORB

In 24 Octombrie 1933 a murit, într'un accident de drum de fier

p e linia Caen-Paris, eruditul Pierre Villey, orb din naştere, autor
al multor studii savante de istorie literară. Profesorul dela College
d e France, Joseph Bedier, care 1-a avut elev în Şcoala Normală su­
perioară, schiţează cariera acestui paradoxal devorat al ştiinţei.
Când Villey, în 1900, intra în Şcoala Normală, Bedier era acolo
maestru de conferinţe. Crescut mai întâi în Institutul Naţional pentru
tinerii orbi, Villey, trecu probele de admitere în Şcoală ca orice alt
«candidat, cu singura deosebire că un camarad mai tânăr şi mai puţin
instruit decât dânsul îl ajuta consultând dicţionare şi scriind
-sub dictatul său.
Profesorii, dar mai ales directorul GeorgeS Pcrrot, counscutul
istoric al artei antice, se găseau în mare perplexitate : ce era de făcut
>cu acest elev excelent, însă orb şi bicisnic ? Tânărul însuşi îşi afirma
Jiotărît preferinţa pentru cercetările erudite.
Biblioteca lui în alfabetul Braille, pentru orbi, îi umplea toată
«camera: în toată aceste pachete nu încăpeau decât un Virgil, câţiva
•clasici francezi şi câteva gramatici. Profesorii se gândeau să-1 în­
d r e p t e spre filosofie, spre disciplinile ce Se întemeiază mai mult pe
fondul propriu al gânditorului, relativ independente de un masiv
vmaterial savant. Dar Villey stăruind îndărătnic, Bedier îi dădu o
conferinţă despre fabula lui Fontaine Le meunier, son fils et l'âne.
Villey se simţi umilit de acest subiect care-i părea mult prea şcolar.
.Profesorul îi arată că marele maestru Gaston Paris schiţase un stu-
sdiu comparativ despre această fabulă, urmărind tema prin felurite
literaturi străine. Două luni mai târziu, Villey îşi ţinea conferinţa, în
jtnirr.- ea tuturor elevilor şi spre bucuria lui Bedier; Villey cercetase
^rre-o zece texte necunoscute lui Gaston Paris, răscolind diverse pu-
470 EEVISXA FUSDATUXOE BEGALE

blicaţii germane, şi se impunea astfel ca tânăr cu o vădită vocaţie*

de erudit.
In cei trei ani de şcoală, Villey n'a încetat de a proba eminente^
sa destoinicie pentru cercetările erudite cele mai aride. In 1908,
după ce luase agregaţia şi isprăvise noviciatul la Fundaţia Thiers,
unde Emile Boutroux îl primise părinteşte, Villey surprinse lumea-
savantă cu o mare lucrare despre izvoarele şi formaţia Esseurilor
lui Montaigne, al cărei plan îl concepuse încă din Şcoala Normală,,
sub inspiraţia lui Gustave Lanson. In vederea acestei lucrări, el în­
cepuse a transcrie cu mâna lui, în alfabet Braille, toată opera lui M o n ­
taigne : transcrierea aceasta formă douăzeci de volume. Din acestea
el extrase «fişe », tot în alfabetul orbilor ; fişele le clasă alfabetic,
cu care umplu o ladă mare pe care ani de zile o ţinu la îndemână.
Astfel înarmat, şi ştiind pe dinafară textul Esseurilor cu toate va­
riantele sale, el întreprinse cercetarea izvoarelor. Pentru aceasta, el
punea să i se cetească cu glas tare toţi autorii citaţi de Montaigne,
precum şi acei pe care probabil îi utilizase marele scriitor - adică
aproape toţi scriitorii latini, o parte din cei greci în traduceri latine
şi franceze, şi mulţi dintre humaniştii Renaşterii, dela Erasm pâna-
la Justus Lipsius. In total vreo mie de autori, în aproximativ opt
mii de citate. Intre timp publica memorii despre Montaigne, Locke
şi Rousscau, Montaigne şi Bacon, Montaigne şi deiştii englezi. Şi
filosoful Boutroux găsea în Villey nu numai un erudit, dar şi « u n
gânditor ingenios, pătrunzător, de o rară fineţe în perceperea nuan­
ţelor şi raporturilor de idei». Paralel cu studiile despre Montaigne,
savantul orb publică o lucrare despre isvoarele de idei în secolul
X V I şi despre isvoarele italiene ale lui Joachim du Bellay, dovedind^
că celebrul manifest al acestuia, Deferise et illustration de la langue-
francaise nu este decât traducerea elogiului limbii tocseane de Spe
rone Speroni.
Dacă aceste opere ale lui Villey nu pot atrage curiozitatea oricui-
cărţile lui psihologice şi pedagogice : Le Monde des aveugles şi Pe­
dagogie des aveugles, merită atenţia tuturor cetitorilor cultivaţi. Soţia
lui, fiica lui Emile Boutroux, care nicio singură zi nu se depărtase
de soţul său, a fost aproape de a-şi afla moartea în accidentul ce a
făcut-o văduvă.
(Joseph Bedier în Revue des deux Mondes, 15 Novembre 1933)»-

ANATEMA ASUPRA INTELECTUALILOR

Lectura cărţii «Intelectualii şi Statul nou » de Gottfried Benrt

i-a dat d-lui N . Tatu prilejul să sublinieze una din trăsăturile co­
mune ale doctrinelor revoluţionare de stânga şi de dreapta.
In articolul Anatema asupra intelectualilor, d-sa arată că Gott­
fried Benn, un fost bolşevizant, convertit la doctrina rasei şi mitului;
germanic odată cu instaurarea la putere a lui Hitler, este furios pes
 ANATEMA A S U M A rNTELECTUALTLOE
471

intelectuali. Iată cum îşi motivează teoreticianul nazist pornirea îm­

potriva acestei categorii de oameni:
1. Inteligenţa este o toxină cu putere dizolvantă, nimicitoare.
Ea distruge elanul acţiunii prin exerciţiul continuu al analizei ra­
ţionale. (Entuziasmul primitiv al batalioanelor de asalt a fost - aceasta
e foarte adevărat - adesea risipit prin critica intelectualilor, aşa cum
se risipeşte întunericul la apropierea fâşiilor de lumină).
Funcţiunea esenţială ar fi, după ingeniosul autor, numai distru­
gerea. Intelectul creează antinomii dialectice irezolvabile, care sea­
mănă perplexitatea în spirit, cu efecte de radicală neutralizare a ac­
ţiunii. Inteligenţa, după cum se vede, este un instrumentam diaboli,
care duce de-a dreptul la apatia creaţiei (Sckoepfungsapathie).
a. Intelectualii ar fi contra ţării. Gottfried Benn face aluzie la
acei care nu s'au putut talia revoluţiei miliţienilor hitlerişti. « Ţara »
înseamnă aici numai cei încadraţi misticei hitîeriste. Pestul e duşmănie.
Evident că intelectualii sunt împotriva «ţării» care răpeşte liber­
tatea de gândire, impunându-ţi noime de creaţie agreabile unui
regim al momentului.
/ c u m , după ce intelectualii l-au adus la putere, cu teoriile lor
seducătoare şi cu argumente favorabile socializării, canalizând clo­
cotul nemulţumirilor dense ale massei, acest regim se întoarce împo­
triva intelectualilor, sub motivul că ei ar fi «contra ţării», - adică
duşmanii regimului. Cei care îl aprobă, ca doctorul Goebels şi Ro-
senberg, sunt glorificaţi. Gottfried Benn condamnă însă pe toţi inte­
lectualii, din principiu. (însuşi Hitler care este foarte puţin intelec­
tual - o recunoaşte spre marea satisfacţie a «anti-intelectualiştilor »
germani - a afirmat la o întrunire populară că lui « puţin în pasă de
intelectuali şi de ceea ce spun ei»).
3. Intelectualii sunt apoi contra eroismului. Gottfried Benn
vrea să spună contra militarismului german, dela care se aşteaptă
revanşa.
4 . Statul nou german este însăşi expresia statului autoritar, forma
ideală a executivului. Prin uimare, împotriva dezbaterii, a discuţiei
colective a problemelor (corpuri legiuitoare), adică împotriva inte­
lectualilor şi a civilizaţiei, pe care numai el o ajută să progreseze.
Noul stat nu are nevoe de această specie de oameni obişnuită să
treacă orice problemă prin creuzetul raţiunii critice.
Din punctul lor de vedere, hitleriştii pot să aibă dreptate. Căci
să ne gândim un moment: ce s'ar mai alege din hitlerism după o
riguroasă analiză şi examinare critică în lumina argumentelor logice
cărora trebue să reziste orice doctrină, orice valoare?
5 . Intelectualii trebuesc desfiinţaţi, pentru ca astfel tipul biologic
să se poată desvolta în ordinea hitleristă.
Tipul biologic, adică omul cavernelor (cu cap tare şi coarne de
rinocer, cum îi place lui Benn să şi-1 imagineze, spre hazul şi desfă­
tarea unui Robert d'/rcourt), aşa cum e el primar şi necomplicat,
este omul viitorului, fără Schoepfungsapathie. Intelectualul este cu
Schoepfungsapathie, zice Benn. Deci intelectualul trebue să dispară.
Lumea de mâine, lumea nouă, în splendoarea ei biologică se dispen­
sează de naturile complicate şi întrebătoare. Tipul biologic e anti-
dialectic, zice Benn şi-1 credem fără rezerve. îndoiala se iveşte
numai în chestiunea dacă acest zeu al cavernei, cel mai biologic dintre
exemplarele cunoscute aîe speciei umane, va fi tipul viitorului.Cât
timp va mai pâlpâi flacăra raţiunii pe acest pământ, de acest lucru
sunt motive să ne îndoim.
Din aceste câteva argumente invocate de Benn se poate retine
accentuata antipatie a dreptei extreme pentru intelectuali. E de
remarcat că aceeaşi atitudine a avut-o şi fascism il faţă de intelectualii
care, stând departe de mişcare, erau socotiţi ca duşmani ai ţării. Dar
ceea ce e mai izbitor e că ostilitatea faţă de intelectuali o proclamă
şi doctrinele stângei extreme: sindicalismul revoluţionar şi leni­
nismul. Sindicalism\î! sorelian din principiu neagă orice valoare
şi ridică orice rol intelectualilor într'o viitoare organizare a societăţii,
după criteriul elitelor muncitoare; iar revoluţia rusească, mai ales
în prima ei etapă, a manifestat o ură crâncenă împotriva intelec­
tualilor.
(Adevărul literar şi artistic, 21 Ianuarie 1934).

R Â S U L D I N P U N C T D E VEDERE EDUCATIV

Există profesori care cornidcră râsul elevului în timpul lecţiei

ca un gest de indisciplină. D . E n e s t K . Î I 0 3 arată că această inter­
pretare descoperă o gravă lacună în pregătirea pedagogilor, care n e ­
socotesc unul din cele mai de seamă elemente întru cunoaşterea ele­
vului. După o amănunţită analiză a diferitelor explicări date râ­
sului cu o necontenită aplicare la mrdiul şcolar, autorul nu numai
că cere tolerarea râsului, da? şi accentuează necesitatea de a se pro­
voca râsul în mod conştient, ca un desăvârşit instrument educativ.
Pentru a produce râsul, profesorul se serveşte de : ironie, glumă
şi umor. Bine aplicate, aceste nrjloace contribue ca şcoala să nu fie
o vale a plângerii, ci o instituţie în care veselia înfrumuseţează
munca serioasă.
Ironia se manifestă sub forma de aprobare aparentă a răului ce
vrem să combatem. Prin aprobarea aparentă a ideii, a atitudinii ele­
vului, îl vom încuraja să ne spună tot gândii său, pe când o deza­
probare pripită l-ar face să se retragă îndată. Dar imediat ce rolul
acestei ironii - aflarea gândului complet - s'a terminat, o vom măr­
turisi şi vom da elevului îndrumarea necesară.
Mult mai demn de rolul profesional este umoral. La baza umo­
rului este o concepţie de viaţă în care iubirea şi simpatia îndulcesc
efectul constatărilor amare ale vieţii. Cu cât omul, şi în special pro­
fesorul, se va ridica mai sus, prin contactul cu operele măreţe ale
spiritului (literare, filozofice, ştiinţifice), cu atât mai puţin va lua
 BASUL DBS PUNCT DE VEDEEE EDUCATIV 473

«de sus imperfecţiunile, slăbiciunile vieţii. El nu va ironiza defectele

celor mici, nu-şi va bate joc de ei, ci va căuta cu inima plină de ge­
nerozitate, de indulgenţă să le vindece. Baza acestei concepţii va fi
convingerea că neajunsurile, defectele fac parte din lume şi, îm­
preună cu frumuseţile ei, constitue armonia acesteia.
Superioritatea unui om nu Se manifestă prin aroganţă, ci prin
superioritatea dragostei cu care priveşte lumea. Iubirea aceasta e
iînrudită cu dreptatea ; ea ne face să înţelegem totul şi să iertăm totul.
George Eliot şi Thackeray văd în umor o unire a glumei cu sim­
patia. Umorul rezultă dintr'o bogată experienţă a vieţii, dintr'o gân
dire adâncă, din obiceiul de a privi lucrurile sub specie aeternitatis.
Umorul este o împăcare între pesimism şi optimism, fiindcă, deşi
vede toate dezarmoniile şi defectele, nu pierde din vedere tot ce este
înălţător şi frumos ; dimpotrivă, el ştie să stabilească o legătură între
aceste două aspecte aşa de diferite, încadrând toate fenomenele din
curentul vieţii, care îşi urmează cursul în ciuda tuturor piedicilor.
Astfel devine umorul o concepţie de viaţă. Concepţia aceasta de
viaţă trebue să o infiltrăm elevilor noştri, să le arătăm coeziunea
mare care domneşte între toate fenomenele, bune şi rele, triste şi
vesele, ale existenţei. Toate evenimentele vieţii trebue să fie colo­
rate de concepţia aceasta. Educându-1 pe elev către umor, punem
în Sufletul lui ceva ce-i asigură o tinereţe veşnică, o concepţie veselă,
împăcată a vieţii. Toate dezarmoniile vieţii dispar în faţa elanului
cu care este condusă o astfel de viaţa.
Lisă partea intelectuală - concepţia de viaţă cosmică - nefiind su­
ficientă pentru umor, fără baza afectivă : iubire, indulgenţa, simpatie,
nu se realizează niciodată umorul. Exemplul viu al profesorului este
indispensabil educaţ-'ei spre umor. Numai profesorul care ascultă
cu devotament cele mai mici mişcări ale sufletului copilăresc, care
ia parte intimă la soarta lui adeseori aspră, poate - cu surâsul lui
blând, înţelegător, indulgent, iertător - să deştepte în sufletul ele­
vului simţul umorului. Râsul sau surâsul lui n'are nimic biciuitor
ca râsul satiricului, nu este rece, adresându-se numai raţiunii ca
râsul răutăcios al ironicului, el este plin de căldură, de iubire, de
înţelegere, - se adresează inimii.
Şi gluma este un mijloc care produce veselia. Prin împerecherea
neaşteptată, dar comică a cuvintelor, prin întrebuinţarea omoni­
melor, prin legărura comică între reprezentaţii cu totul diferite,
.autorul glumei nu spune direct părerea sa, dar invită pe acela care
ceteşte sau aude gluma să găsească singur adevărul. Astfel, adevărul
capătă ceva surprinzător, ceva izbitor, chiar atrăgător. Adevărul nu
e prezentat cu totul gata, ci trebue căutat. N u numai autorul glu­
m e i se serveşte de spirit, de invenţie, ci şi acela care o aude trebue
să facă apel la spiri'ul său ca să înţeleagă gluma. Deci, afară de v e ­
selia produsă, gluma are o valoare educativă, fiind o gimnastică a
spiritului.
Toate acestea arată clar că gestul, în aparenţă neînsemnat, al râ-
sului nu trebue să fie neglijat, chiar suprimat în educaţie, ci dimpo­
trivă, trebue să fie studiat, înţeles, interpretat, îndreptat şi propagat
prin toate mijloacele care stau la dispoziţia educatorului.
(Revista de Pedagogie, anul III, caetul III-IV).

PRESA ŞI OPINIA PUBLICĂ

Dintr'o serie de Consideraţii asupra ziarului ale d-lui E. A. Pou-
lopol, relevăm capitolul privitor la reciproca dependenţă dintre ziar
şi massa cetitorilor.
/devărata raţiune de a fi a unui ziar rămâne totdeauna răspân­
direa ideilor şi propaganda politică, în sensul larg şi nobil al cuvântului.
Se spune că ziarele formează opinia publică.
Dar tot atât de adevărată e şi reciproca acestei afirmaţii. Ceti­
torul e totdeauna gata să accepte opinia ziarului său, dar şi ziarul
alege opinia care îi pare mai bună pentru a putea plăcea cetitorului.
Din această reciprocitate rezultă o armonie admirabilă, care are ca
primă consecinţă să dispenseze pe toată lumea să se gândească.
Presa formează opinia publică, tot aşa cum croitorii fac moda
inspirându-se din tendinţele şi gusturile zilei şi încercând să le disci­
plineze, dar fără inzistenţă în caz de eşec.
Când un ziar ia o atitudine împotriva clientelei sale, adică atacă
ideile generale curent admise în mediul unde e cetit, el serveşte
puţin cauza sa şi-şi compromite cu siguranţă tirajul.
Greutatea rămâne în a cunoaşte opinia publică. Un autor dra­
matic, în timpul reprezentării piesei sale, poate urmări pe faţa specta­
torilor emoţia sau râsul lor. Autorul unei piese, ce se juca odată în
faţa sălilor goale, putea răspunde unui critic, care susţinea că piesa
nu place publicului şi deci nu e bună : de unde o ştie, că nimeni nu.
vine s'o vadă.
Pe când directorul unui ziar, sufletul şi şeful gazetei sale, n'are
asemenea indicaţii. In cabinetul său, toată lumea intră, numai p u ­
blicul nu are acces.
Din fericire însă, chestiunile asupra cărora se pronunţă publicul
sunt rare.
Cetitorii au poate opinii precise, dar au prea puţine. De îndată
ce aceste opinii nu sunt direct combătute, cetitorul poate fi uşor
îndreptat către altele.
Ceea ce importă e de a se evita revendicări brutale, de care ziarul
nu e sigur că va triumfa. O campanie care se prelungeşte prea mult
oboseşte publicul; o campanie care se întrerupe brusc provoacă bă-
nueli.
E deci preferabil să nu se întreprindă nici una. Pentru a se con­
duce opinia, nu i se oferă cetitorului idei gata făcute, ci i se sugerează
preocupări care îi alimentează gândirea.
El e mai întâi informat, pentru a fi pe urmă guvernat.
(Libertatea, 5 Ianuarie 1934).
 JCBnJEtrju D, D. PEOI". D. POMPEI SI G, TTTEICA
475

JUBILEUL D . D . PROF. D . POMPEI ŞI G. ŢIŢEICA

D-nii D. Pompei şi G. Ţiţeica, ambii profesori la Facultatea d e

Ştiinţe din Bucureşti, unul de Teoria funcţiunilor, altul de Geo­
metria analitică, au împlinit de curând, cam în acelaşi timp, vârsta,
de 60 de ani. A fost un prilej nimerit pentru «Societatea Româna
de Matematici» să-i serbeze pe amândoi, transformând numărul
curent al Buletinului Societăţii, în volum festiv.
O seamă de matematicieni străini şi români, prin colaborarea loiy
au dat numărului acestuia special, strălucirea ce i se cuvenia. Cetim,,
în adevăr, lucrări semnate de personalităţi matematice străine ale
căror nume au intrat de mult în literatura de specialitate: Boul-
ligand, Cartan, Denjoy, Errera, Sierpinski, printre multe lucrări
ale matematicienilor români.
Volumul acesta înmânat sărbătoriţilor într'o şedinţă solemnă,
a « Societăţii Române de Matematici», este un omagiu ai oamenilor
de ştiinţă adus celor doi matematicieni români care pe lângă nume­
roasele şi importantele lucrări de matematici dăruite omenirii - cam
câte 100 de fiecare - s'au cheltuit ca profesori activi, timp de mai
multe decenii.
Ţinuta sobră a acestei manifestări, aşa cum cere caracterul sever
al ştiinţei cultivate de sărbătoriţi, dă evenimentului o notă impre­
sionantă.
(Bulletin mathematique de la Societe roumaine des sciences, t. 35;
{1933). Volume du jubiie de M M . £>. Pompei et G. Ţiţeica (60-e an-
niversaire), 280 p. Bucureşti, Monitorul oficial şi imprimeriile Sta­
tului, Imprimeria centrală).

SCHOPENHAUER Ş I F R E U D

încă mai de mult admiratorii lui Freud îşi felicitau maestrul,

pentrucă ar fi extras, el cel întâi, din Lumea ca voinţă şi reprezentare
o terapeutică nouă şi fecundă; iar un psihiatru din Berlin a referat
chiar (în Schopenhauerjahrbuch din 1926) că, adâncind învăţătura
freudistă cu ajutorul ideilor lui Schopenhauer, a obţinut mari suc­
cese în tratarea bolnavilor săi. In noua ediţie a operelor complete
ale lui Freud (1932), (la sfârşitul volumului IV) se găseşte un text
în care psihiatrul vienez proclamă pe Schopenhauer singurul cuge­
tător care înaintea sa, a stabilit şi formulat principiile fundamentale
ale psihanalizei. Fireşte, adaogă Freud, că el însuşi nu avea cunoştinţă
de Schopenhauer, când îşi elabora teoria refulării, pe care o consi­
deră ca punctul central al doctrinei. Târziu, un devotat al său, Otto
Pank, îi arată în Schopenhauer pasajul unde acesta vorbeşte de n e b u n i e
Marele filosof scrie următoarele : « adevărata sănătate a spiritului
stă în perfecţia reminiscenţei. Pentru a înţelege naşterea nebuniei,, ^
 să ne amintim cât e de neplăcut a ne gândi la lucrurile care ne vă­
tăma interesele, orgoliul, dorinţele noastre, şi cât de uşor uităm
acele lucruri fără chiar a ne da seama. Prin acest refuz al voinţei de a
lăsa să pătrundă în lumina intelectului aceea ce-i este contrar, îşi face
drum şi năvăleşte nebunia Odată pătrunsă în spirit, impresia penibilă
începe a slăbi; însă operaţiunea însăşi este adeseori dureroasă, şi nu se
îndeplineşte decât încet şi cu greutate. Insă numai această operaţie
-poate asigura sănătatea spiritului.
Când operaţia nu se poate face, şi omul astupă arbitrar golul
jprodus prin uitarea impresiilor neplăcute, atunci nebunia a sosit. Inte­
lectul a cedat voinţei. Totuşi nebunia, astfel născută, devine un
mijloc de a uita suferinţe insuportabile : nebunia e ultimul refugiu
al naturii cuprinse de anxietate, căzută adică p~adă voinţei».
Se vede uşor, că aceste rânduri ale lui Schopenhauer ne dau
toate ideile esenţiale ale psihanalizei. In altă parte, Schopenhauer
amin*eşte cât de firesc ne este a fi duhovnicii altora, cât de greu ne
e a ne cerceta şi cenzura pe noi înşine ; pentru a judeca pe alţii devenim
moraliceşte aproape perfecţi, însă păcatele altora foarte greu le desco­
perim în noi. Filosoful atrage atenţia, în legătură cu aceste idei, şi
asupra expedientului estetic: în contemplare, prefacem durerile şi
-poftele noastre egoiste în dureri şi pofte universale, - o paralelă
exactă la ideea lui Freud despre «sublimarea libidinei». In această
capacitate de sublimare găseşte Schopenhauer esenţa analogiei între
geniu şi nebunie. Ca şi nebunul, omul de geniu părăseşte experienţa,
şi, prin visare, caută a se isbăvi de dureri intolerabile.
(Andre* Fauconnet, în Mercure de France, 15 Decembre 1933).

CRITICA FRANCEZĂ DESPRE PĂRINTELE BREMOND '

Henri Bremond era fiul unei familii burgheze din Aix. îşi începu
•studiile în o şcoală preoţească din acel oraş. Ca şi alţi doi fraţi ai săi,
intră în ordinul Iesuiţilor. Noviciatul şi-1 făcu în Anglia (1882—1888).
Întors în Franţa, funcţiona ca profesor de greacă şi latină la diverse
licee din provincie. In o carte la Provence mystique au XVII siecle,
Bremond notează cuvântul poesie pure, întrebuinţând întâia oară de
Mistral, în elogiul poetului Aubanel, pentru a însemna o stare de
suflet jumătate mistică şi jumătate poetică.
Anii decizivi ai tinereţii îi petrecuse în Anglia, în atmosfera teo­
logilor din Oxford, Newman şi Ward. Multă vreme Bremond plănuia
să scrie istoria literară a sentimentului religios la misticii englezi. D e
origine engleză pare a fi oarecare « humour » clerical ce se întâlneşte
la Bremond.
Prin 1904, Barres întâlni pe Bremond la Atena, lângă o schelă
a Partenonului. D e atunci, pentru orice întrebare religioasă Barfes
nu mai cunoscu altă autoritate decât pe a lui Bremond. In 1908
iezuitul scrie o lungă prefaţă pentru o colecţie de pagini alese din
Barres. Prin stăruinţele acestuia, lucrarea proectată de Bremond
asupra misticilor englezi deveni Histoire litteraire du sentiment reli-
gieux en France, care începe să apară în 1912 şi rămâne neisprăvită.
După revoluţia literară din 1830, patru oameni au contribuit a.
fixa şi evalua moştenirea veacului al XVII-lea : Sainte-Beuve în Port~
Ro'yal; Deşire Nisard în Histoire de la litterature francaise, şi prin
lecţiile sale la Sorbona şi la Şcoala Normală superioară; Brunetiere
şi Gustave Lanson.
Inventarul marelui secol veni să-1 completeze, în sfârşit, B r e ­
mond, când întreprinse expunerea misticei franceze. Trebue notat
că înainte să înceapă publicarea Istoriei sentimentului religios, Bremond
scrisese o apologie pentru Fenelon - o apologie contra Janseniştilor,
se 'nţelege, unde marele Arnauîd este tratat de «docteur qui
n'est que docteur » şi de «intelectual sectar ». Ceva mai bine este
tratat « anti-misticul» Nicoîe pe care Bremond îl numeşte şi « Jan-
senistul fără voe ». Este amuzant că şi pe bunul Souday, fostul critic;
dela le Temps, părintele iezuit îl tratează tot ca tip de intelectualist
sectar. In Istoria sentimentului religios, omul laic va găsi o foarte
subtilă psihologie a rugăciunii, distingeri şi derfiniţii delicate ce v o r
rămânea probabil în limbă şi în idei, şi bogată colecţie de fizionomii
de oameni şi opere.
Ce ne-ar fi dat Bremond în volumele asupra secolului al XIX-lea,.
ne arată, în schiţă, cărţile sale Pour le romantisme şi Histoire et Ro­
man d'une Conversion.
Prin lectura sa la Academie asupra Poeziei pure, învăţatul iezuit
a vrut cu deosebire, să atragă atenţia colegilor săi asupra lui Paul.
Valery.
In anul următor Valery nu se 3lese decât cu majoritate de an vot..
Propaganda lui Bremond era justificată. Lectura lui Bremond tur­
burase toată presa lumii. Cartea Priere et Po§sie, a cărei substanţă-
o anunţase lectura la Academie, poate fi numit un tratat de estetică
romantică. Lamartine explicase că rugăciunea şi poezia sunt ca două
dialecte ale aceleiaşi limbi. Sau, cu altă formulă . amândouă formează!
ceea ce Bergson numeşte intuiţie.
(Albert Thibaudet, în la Nouvelle Revue francaise, 1 Octobre 1933).

REVIZUIREA PROCESULUI L U I BAUDELALRE

Bibliografia studiilor despre viaţa, în deosebi despre procesul!

lui Baudelaire, ar putea umplea astăzi o broşură substanţială. Eugene;
şi Jacques Crepet, Charles Asselineau, Spoelberch de Lovenjoul,
prinţul Urusof, Louis Barthou, Camille Mauclair, Ernesl Raynaud,
- iată câteva din numele - unele celebre în erudiţia literară - celor
care au contribuit a aduce lumină şi dreptate asupra vieţii şi carac­
terului intelectual al marelui poet. Acum de curând, Doamna Jeanne-
Renaut de Broise, strănepoată a editorilor Poulet-Malassis şi Eugene--
 d e Broise, condamnaţi în procesul Baudelaire, unul la două luni»
.altul la şase luni închisoare, revine stăruitor asupra chestiunii, cu
un bogat material de texte. E;te totdeauna de mare interes să cun-
noaştem primirea pe care o fac contimporanii artiştilor inovatori.
Pentru un prim exemplu, câteva caracteristice scoase din un articol
apărut în « Figaro » din 5 Iulie 1857 (Ies Fleurs du Mal fuseseră puse
în vânzare în 25 Iunie): «repetition monotone et premeditee des
m â m î s mots, des memes pensees », «l'odieux y coudoie l'ignoble }
Ie repoussant s'y aîlie â l'infect»; « hopital ouvert â toutes Ies de-
jnences de l'esprit, â toutes Ies putrid.tes du coeur»; «rien ne
peut justifier un homme de plus de trente ans d'avoir donne la pu-
blicite du livre â de semblabies monstruosit£s ». In acelaş ziar, o săp­
tămână mai târziu : «l'auteur n'a pas pris garde qu'il rempîacait
le bâillement par la nausee ». E destul de curios că tocmai Le Mo-
niteur (din 14 Iulie, 1857) publică un articol elogios, ceea ce provoacă,
•de altfel, un conflict serios între ministrul Justiţiei, Ministrul de
Interne şi Prefectul de poliţie, de o parte, şi ministrul Casei împă­
ratului, care autorizase articolul din Moniteur,
Sainte-Beuve şi Merimee erau favorabili poetului. Insă aceşti
bine-văzuţi ai principesei Mathilda nu fură în stare a interveni, şi
justiţia începu să lucreze invocând «delictul de ofensă a moralei
religioase, a moralei publice şi a bunelor moravuri», şi afirmând că
poetul, «în scopul la care ţintea şi în drumul pe care-1 urma, cu
toate silinţele sale de stil, cu toate că dezaprobă faptele descrise în
poemele sale, nu poate anula efectul funest al imaginilor pe care
le oferă cititorilor, şi care în poeziile încriminate împing necesar
la excitarea simţurilor prin un realism grosolan şi ofensând pudoarea ».
Se cere o amendă de 300 franci pentru Baudelaire, şi câte o sută de
franci pentru editori, în afara cheltuelilor de judecată. Librarul
Poulet-Malassis scoase bucăţile condamnate din un număr oare care
d<i exemplare rămase neconfiscate. Procurorul triumfa; îşi lua satis­
facţia pentru înfrângerea ce suferise prin achitarea lui Flaubert.
In 1866 Poulet-Malassis tipări în Belgia poeziile condamnate în ediţie
clandestină. Pentru această ediţie, Poulet-Malassis capătă şase luni
închisoare. In 1867 Michel Levy cumpără cu 1750 de franci, pe
termen de 50 de ani, Les Fleurs du Mal fără bucăţile condamnate,
şi le publică cu o prefaţă a lui Theophile Gautier.
In 1924 apăru un catalog de cărţi rare din colecţia desenatorului
Daragnes. Intre acestea figura şi Les Fleurs du Mal în ediţia condam­
nată în 1857.
Parchetul interveni imediat şi com'sarul-evaluator Giard, prepus
vânzării acelor cărţi rare, retrase volumul lui Baudelaire.
In Decembrie 1924, Fernand Vanderem, considerând ca un pa­
radox periculos situaţia făcută textului integral al lui Baudelaire
propuse, ca singura soluţie logică şi echitabilă : revizuirea. Socie­
tatea «Baudelaire » a şi înaintat, în 23 Februarie 1925, prin Louis
Tetreau, avocat la Curtea de Casaţie, cererea de revizuire în numele
moştenirei poetului şi în numele librarilor lezaţi. Parchetul ordonă
o anchetă. Toate autorităţile judecătoreşti sesizate rostiră calda lor
admiraţie pentru poetul condamnat. Totuşi cererea de revizuire fu
respinsă de Marea Cancelarie. Respingerea era motivată prin aceea
că nici un fapt nou nu intervenise, care să infirme urmărirea şi con­
damnarea acelor texte literare, şi că atitudinea pasivă a Parchetului
în timpul dela condamnare încoace, nu putea însemna că el ar con­
sidera condamnarea ca neavenită In un articol din La Grande Revae
(Septembre 1926), preşedintele Raisin-Dardre expuse pe larg moti­
varea prin care se respingea revizuirea. De notat e că, în cursul pro­
cedurii, Parchetul nu a putut găsi textul original al judecăţii din 1857;
dispăruse cu arhivele arse pe vremea Comunei. In 1931, la Salon
du livre, în Petit-Palais, a fost expusă o ediţie de lux a poemelor
condamnate.
Din iniţativa avocatului Robert Loewel, portărelul Robert Zerbilp
încheie un proces-verbaî prin care constată că ministrul Instruc­
ţiunii Publice, d. Mărio Roustan, laolaltă cu Subsecretarul de Stat
Ia departamentul artelor, patronând acea expoziţie, cad sub urmărirea
legii prin care oricine tipăreşte, vinde sau expune opere condamnate,
se pedepseşte cu o lună până la doi ani închisoare şi o amendă de
100 până la 5000 de franci. Cartea lui Baudelaire fu discret scoasă
din vitrină.
încă din 1929, Louis Barthou, ministru al justiţiei, depusese
un proiect de lege, prin care dreptul de a cere revizuirea condamnă­
rilor de opere literare se rezervă exclusiv Societăţii Oamenilor de
Litere, care va interveni sau din oficiu, sau la cererea persoanei con­
damnate ori a moştenitorilor săi. Dela votarea acestui proect aşteaptă
doamna Jeanne Renaut de Broise reabilitarea definitivă a poetului
şi a editorilor săi.
(Jeanne Renaut de Broise şi Paul Blanchart, în Mercure de France
d'n 15 decembre 1933).

BALZAC Ş I - P R E M I U L MONTYON

Le Medecin de Campagne apăruse în Septembre 1833. Balzac

proectase un volumaş în 180: cartea se hipertrofiase cu lungi diser­
taţii politice şi sociale, cu povestiri episodice, chiar cu o Vie de Na -
polion racontee par un soldat dans une grange. Din «Catehismul»
proectat rămase doar o gravură pe copertă : Isus doborît sub greu­
tatea crucii. Despre această operă a sa Baîzac scria (Martie 1833,
către Doamna Carraud : « nu e o frază în ea care să nu fi fost văzută,
revăzută, citită, recitită, îndreptată! Când vreai să atingi frumu­
seţea simplă a Evangheliei, să întreci Vicarul din Wakefield şi să pui
în acţiune Imitarea lai Isus Hristos, trebue să munceşti, şi din greu! »
încă de pe când cartea era în lucru. Balzac îndemna (pe aceeaş prie­
tenă), să-i facă propagandă, în credinţa că ar putea obţine cu ea pre­
miul Montyon pentru virtute. Mai târziu, autorul insistă, că desigur
merită acest premiu. Un prieten, Thomassy, dă lui Balzac câteva
idei de scene şi dialoguri prin care s'ar putea spori şansele roma­
nului la premiul de virtute. Şi alţi prieteni găsiră diverse lipsuri care
ar primejdui succesul moral râvnit de autor :
In Aprilie 1834, Academia hotărăşte premiile de virtute; cartea
lui Balzac nu figura pe lista celor şapte aleşi. Balzac n'avea decât
doi prieteni în Academie, pe Charles Nodier şi pe Pongerville. Nodier
îl consolase : asemenea cărţi apar cel mult de două ori pe secol.
« N u sunt c i u d o s . . . , dar de atunci nu mai vreau să prezint nimicr
Academiei», - spune el, în o scrisoare foarte plictisită către Doamna
Hanska.
(Marcel Bouterau în Revue des Deux Mondes, 15 decembre 1933)-