ORADEA ANUL XI N o e m b . — D c c c m b .

1930,

BCU Cluj / Central University Library Cluj

No. 11—12. Lei 25,

„CELE TREI CR1ŞURI"
C e n t r a l a : ORADEA, str. R e g e l e F e r d i n a n d , 11 ( C a s a N a ţ i o n a l ă ) — T e l e f o n 119.
R e d a c ţ i a ş i A d m i n i s t r a ţ i a din B u c u r e ş t i — S t r . R e g a l ă , 18.

ABONAMENTE :
Pe un an Lei 200.— v^/v^--7
vjtSgkjw Pe un an şcoli de toate gradele Lei 500.— w«S»^5y
!
«3§s8g§>
/!&$8 £\
p
e un an autorităţi Lei 1000.— <$i§>«S»
jwţKSwT Abonament de încurajare . . Lei 2000.—
Pe un an studenţii Lei 100.—
In străinătate: Europa 1500 lei; America 7 dolari.
Anunţuri şi reclame după tarif. — Manuscrisele nu se înapoiază.
Abonamentele de încurajare se certifică, publicând numele abonatului la o rubrică specială.

CUPRINSUL:
'Cele Trei Crişurn: . . Spiritul European. George Baiculescu: . Realizări naţionale.
Constantin M. Sipsom. Democraţie — dictatură — Tantsi Budişteanu: . Feminism.
comunism. Reggio: Aspecte moderne.
N. Daşcovici: . . . . Bloc balcanic şi federaţia Traian Birăescu : . . Evoluţia politicei maghiare
europeană. de la război până azi.
Ovid Densuşianu-fiul: Sufletul contimporan. A Davidescu: . . In faţa propagandeimaghiarc
Gr. Trancu-Iaşi: . . BCU Cluj / Central University
Spiritul
crotire!
nou: Muncă şi o- Library Cluj
Colonel Gh. Bacaloglu:
ce opunem noi?
-j- Dr. Aurel Lazâr.
Radu Budişteanu Revizuirea tratatelor. M. Majewski: . . . De la Basarabia rusească la
C. D. Fortunescu : Gaston Rageot. Basarabia românească.
M. Majewski: . Spiritul vremii. Alex. Gr. Cautacusino: Statele-Unite faţă de criza
George Sofronie: Protecţiunea minorităţilor. mondială.
D. Murăraşu: . Realizări culturale. Dr. D. G.: . . . . Episcopul Demetriu Radu.

CÂRTI: E. S.: Const. Kiriţescu, Povestea sfântului nostru războiu.— Andrei Crăciun: Din trecutul neamului nostru.

Noutăţile zilei. — Cărţi noi. — Bibliografie. — Numeroase clişee.

COLABORATORII REVISTEI:

Gh. Adamescu, I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voi-
neşti, C. Banu, N. Bănescu, G. Bogdan-Duică, N. Bat-
zaria, Zah. Bârsan, Măria Baiulescu, G. Baiculescu, Şt.
Bezdechi, L. Blaga, I. Bianu, Oct. Beu, Elena Bacalo­
glu, Const., Victor şi George Bacaloglu, Traian Biră­
escu, Emanoil Bucuţâ, Al. Bogdan, Tantzi Budişteanu,
Radu Budişteanu, V. Bursan, Al. Ciura, R. Ciorogariu,
A.Ciortea, Th Capidan, Alexandrina Gr. Cantacuzino,
Eugen Constant, A. Cotruş, Gh. Ciuhandu.Teofil Codrea-
nu, I. Const.-Delabaia, Const. Doboş, Viora Dr. Cior-
daş, V. Corbasca, Cridim, M. Chioveanu, V. Demetrius,
R. Demetrescu, Ovid Densuşianu-fiul, I. G. Duca, Virgil
Drăghiceanu, Mihail Dragomirescu, Silviu Dragomir,Ion
Dragu, A. Davidescu, Mihail Dragoş, Ion Dongorozi,
Victor Eftimiu, Ion Foti, Horia Furtună, Eug. Filotti,
G. Galaction, D. Guşti, Al. Ghidionescu, Vasile Al.
George, Ion Gane, C. Gane, Dem. Gâlman, D. Gâldău,
Radu Gyr, C. Hodoş, N. Iorga, Bogdan Ionescu, Al. Ia-
cobescu, Iustin Uieşiu, Emil Isac, N. E. Idieru, Constan­
tin Kiriţescu, G. Kristof, E. Lovinescu, I. Lupaş, A. Lu-
peanu-Melin, Dr. Cassiu Maniu, G-ral Moşoiu, S. Mehe­
dinţi, G. Meitani, V. Meruţiu, Arhiereu Andrei Crişa-
nul, V. Militam, R. S. Molin, Virgil Molin, T. Murăşanu,
N. Milcu, M. Mora, I. Montani, G. Murau, Paul Negu-
lescu, D. Nanu, A. Nanu, A. Negură, G. Oprescu, G-ral
Scarlat Panaitescu, Ion Peretz, N. Pora, Sextil Puşcariu,
V. Petala, Al. Pteancu, I. Pillat, Ecaterina Pitiş, 1 Pogan,
D. Pompei, Matilda Poni, Septimiu Popa, Pauli. Prodan,
George Pallady, Pr. Gh. Pteancu, P. I. Papadopol, Mir-
cea Râdulescu, G. Rotică, C. Rîuleţ, G-ral Rudeanu,
Alexandrina Scurm, I. Simionescu, I. P. Sachelarie, Va­
sile Savel, Andrei Sigmond, Const. M. Sipsom, Al. T.
Stamatiad, Eugeniu Sperantia, Marin Ştefânescu, I.
U. Soricu, C. Sudeţeanu, G. Sofronie, C. Stratulat, O
Tafrali, Caton Theodorian, G. Tutoveanu, Nuşi Tulliu.
N. G. Tistu, G. Taşcă, V. Al. Valjean, I. Valerian-
George Voevidca, Volbură Poiană-Năsturaş, Eugen
Titeanu Gh. Vornicu. George M. Zamfirescu.
 ANALE CULTURALE
1930
ASPECTE ALE SPIRITULUI

CON flMPORAN

SPIRITUL EUROPEAN
C7)roblema zilei de astăzi, nu una din probleme, ci singura pentru a putea satisface nevoile unei populaţii crescânde;
™^ problemă a zilei, căci a cuprins toate ramurile vieţii dar este mai important că cele mai înalte achiziţiuni ale
BCU Cluj / Central University Library Cluj
sociale a omenirii şi în special a Europei, este criza ce ne spiritului european, moştenirea marei revoluţiuni franceze:
bântuie în domeniul economic, politic, cultural şi chiar liberalismul şi democraţia sunt sdruncinate în temelie prin
moral şi artistic. Intr'adevăr, valurile dictaturilor şi ale so­
dacă aruncăm o privire gene­ cialismului.
rală asupra situaţiei de astăzi Această critică situaţie face
a Europei, dacă facem o com­ pe mulţi dintre cei mai repre­
paraţie între trecut şi prezent, zentativi oameni ai culturii
nu vom putea scoate decât o europene — germanul Oswald
concluzie pesimistă. In anii Spengler cu formidabila lui
premergători războiului, dar în carte «Der Untergang des A-
special în timpul lui şi în pe­ bendlandes» şi toată enorma
rioada ce i-a urmat imediat, pleiadă de scriitori ce a ridi­
Europa şi-a pierdut una după cat-o, stă în fruntea lor, — să
alta toate cetăţile ce le ridi­ vorbească de o prăbuşire a-
case în decursul secolelor în propiată a culturii europene.
cele patru colţuri ale lumii. Dar oare este situaţia în-
Astăzi nu se mai poate vorbi tr'adevâr aşa de critică? Oare
de o hegemonie a culturii eu­ acea cultură, care şi-a dove­
ropene, când cea mai mare dit puterea şi vitalitatea un
parte a globului pământesc şir îndelungat de secole, va
era stăpânită şi condusă de putea fi doborîtă aşa de uşor ?
Europeni; când nevoile teh­ Achiziţiuni ce au făcut gloria
nice şi economice erau satis­ spiritului european atâta timp,
făcute prin producţia fabrici­ nu vor avea astăzi forţa să
lor europene şi după metodele doctrinarilor europeni; reziste unor sdruncinări ce nu pot să fie eterne?
când formele politice ale Europei serviau de model cate­ Nu, desigur, problema nu trebuie pusă astfel. Cultura eu­
goric formaţiunilor sociale din alte continente ; când spiritul ropeană nu va putea pieri numai din cauza restrângerii
european domina până şi activitatea spirituală şi artistică câmpului de influenţă şi acţiune. Nici datorită unor simp-
şi cultura europeană era recunoscută ca singura înaltă tome bolnăvicioase ce-i frământă corpul ici şi colo. Atât
şi adevărată. timp cât puterea de muncă şi creaţie a spiritului european
Astăzi stăpânirile Europenilor din alte continente au în­ se menţine neatinsă — şi activitatea neîncetată şi minunată
văţat să-şi satisfacă singure nevoile materiale şi chiar să în rezultate a tuturor laboratoarelor şi focarelor de cul­
le opună metropolelor; astăzi regiunile îndepărtate, locuite tură din toate centrele europene, nu constituie oare o do­
de populaţii socotite altădată inferioare Europenilor îşi vadă suficientă a acestui fapt? — atâta timp cât durează
ridică capul, cer dreptul la o viaţă independentă şi înalţă această sete pentru progres şi adevăr, spiritul european
clădirile unei culturi proprii şi deosebite de cea europeană; poate să nu se teamă de pieire. El va trebui doar să se
astăzi — situaţia tristă de după războiu în care se găseşte acomodeze noilor împrejurări ale Lumii, împrejurări care
Europa - a adus doborîrea ideii în infailibilitatea spiri­ sunt în cea mai mare parte propria sa creaţiune.
tului european. Şi dacă spiritul german este acela care a creiat cea
Mai mult, această criză — şi aici stă marea gravitate mai formidabilă concepţie a unui apus al culturii europene,
a lucrului — a atins cultura europeană chiar la izvoarele să nu uităm că spiritul european are o contra-pondere în
ei, chiar în ţările bătrânului nostru continent. Nu ar fi o luminosul şi optimistul spirit latin, acela care a făurit ideia
primeidie de moarte pierderea numai a situaţiei economice înfrăţirii popoarelor europene pentru o nouă viaţă, ideia
dinainte: continentul nostru este deajuns de bogat încă, Paneuropei. „Cele Trei Crişuri"
mmmmm^mmi
Democraţie dictatură—comunism
O / n principiu esenţial a oricărei
£4* asociaţiuni sau organisări, este
acel al direcţiunii şi guvernării sale.
Care este, care va fi forma de ad­
ministrare a statelor, a societăţilor
politice?
In ce sens se îndreaptă, în această
privinţă, evoluţia lor ?
Mişcarea transformatoare a stărei
sociale se produce actualmente ple­
când dela aşezarea democraţiei, şi
mergând către pretinsul ideal al
comunismului.
încă dela instaurarea lui, princi­
piul democraţiei,—care fusese între­
văzut ca luminişul social şi politic,
ca realizarea fericirei pentru state
şi a libertăţei pentru popoare—apă­
ruse, nu numai pentru câţiva gân­
ditori izolaţi, dar încă pentru ma­
sele care aşteptau dela el salvarea,
ca un concept îndoelnic, privit cu
scepticism şi chiar cu neîncredere.
Cum, prin ce procedeu al gândi-
rei, principiul democraţiei pe care
marea tradiţie a Revoluţiei fran­
ceze, îl învăluia cu aureola progre­
sului şi a binelui dobândit în mod
politic şi social a pierdut el presti­
teptau tot dela el?
BCU Cluj / Central University Library Cluj
giul său faţă de acei chiar care aş­
Democraţia astfel cum era orga­
nizată, în multe state, s'a arătat
pentru proletari chiar ca o pericu­
loasă desiluzie; ca o mare înşelare
a aşteptărilor lor, destinată numai
a deturna din calea sa sforţarea
maselor către libertate, derivând-o
către obiective care erau cu desă­
vârşire improprii a realiza această
autonomie a fiinţei omeneşti.
In adevăr în democraţie, proleta­
riatul crezuse a vedea o liberare,
nu numai politică, dar şi economică;
şi în realitate printr'o confuziune
de termeni între democraţie poli­
tică sau egalitatea juridică de drep­
turi, şi democraţia economică so­
cială, sau egalitatea de situaţiuni şi
de averi proletarii şi-au dat seama,
că cea ce văzuseră ei ca realizarea
democraţiei integrale, nu era în ul­
tima analiză decât democraţia po­
litică—acea care proclama egalita­
tea de drepturi faţă cu legea, ceea
ce ei au numit, în urmă, democra­
ţia burgheză, iar nicidecum egali­
tatea de averi, de situaţiuni faţă de
bunuri, democraţia socială, către
care aspiraseră. De unde, desiluzia ;
de unde voinţa de a dobândi, cea
ce nu aveau, şi cari se concretiza
pentru ei în diferitele formule ale co­
munismului, propuse încă de Proud-
hon, Engels, Marx şi alţii. In reali­
tate conceptul democratic astfel cum
e realizat astăzi nu satisface pe a-
proape nimeni. In ce consistă el în
adevăr? In sufragiul universal, şi
CELE TREI CRIŞURI mmM^mmsmm
va şti să reprime excesele demo­
craţiei, şi să restabilească ordinea.
d e : Constantin M. Sipsom Principiul democraţiei—în sensul
Profesor la Universitatea din Bucureşti.
ei clasic — bazat pe un echivoc e-
senţial, e condamnat în realitate şi
în principiul majoritar. In separaţia de unii şi de alţii.
puterilor în Stat ? Suveranitatea po­ Căci pentru unii, însamnă exis­
porului — echivalentul explicativ al tenţa de clase, dominaţia de clase
termenului democratic — ar resida sociale — egalitate principială juri­
însă în legislaţia directă a poporului, dică numai, cu diferenciare însă e-
nu în delegarea de drepturi. conomică ; toate acestea încadrate
De asemenea la ce satisfacţie poate în ideia de Stat, care e forma de
duce pe popor, simpla realizare a dominaţie a unei situaţiuni; a unor
fapte împlinite; — pe când pentru
ceilalţi—proletarii, democraţia tre­
bue să însemne—şi egalitatea eco­
nomică, adică acea cu raport la bo­
găţii, la bunuri, la folosinţa cu bu­
curie de drepturi, ceeace echivalează
cu: suprimarea capitalismului, şi
chiar cu desfiinţarea Statului, orga­
nism de constrângere numai, in
ideea lor.
Aşa încât pentru burghezie, demo­
craţia este o realitate politică, bazată
pe distincţie de clase având ca ar­
matură Statul, şi realizând faţă de
proletariat numai egalitatea de drep­
turi—pe când pentru proletariat, de­
mocraţia, este un scop de realizat,
în care se coprinde : desfiinţarea ca­
pitalismului care singură poate con­
duce la egalitatea economică, şi a
avuţiilor, desfiinţarea noţiunei de
Prof. univ. Constantin M. Sipsom.
Stat şi înlocuirea sa prin socializa­
rea solidară.
Intre aceste două idealuri contra­
egalităţii juridice când el nu are e- dictorii, viaţa socială oscilează, cu
galitatea economică! Iată, din punc­ nesiguranţă, cu sdruncinări, fără
tul de vedere a proletarilor. Demo­ găsirea încă a unui principiu de e-
craţia nu mai satisface însă nici chilibru.
punctul de vedere burghez, căci Un singur punct de întâlnire, a
principiul discutabil în el — majori­ ambelor doctrine cu desăvârşire au­
tar însăş, împins la ultimele sale tentice: Dictatura; care să reclamă
consecinţe, a produs o infiltrare ne­ de burghezime pentru restabilirea
mărginită a forţei proletariene; bur­ ordinei sguduite de revendicările şi
ghezia este în situaţia apropiată de infiltraţiile proletare—deci ca mijloc
a prefera să renunţe la propria sa de zăgăzuire şi reclamată de pro­
cucerire politică — parlamentul de­ letariat—chiar întrebuinţată ca mij­
mocratic—căci în aceste parlamente loc de a realiza prin el, desfiinţarea
sunt prea mulţi reprezentanţi ai organizărei democraţiei burgheze,
proletariatului, şi timpul se între­ a desfiinţărei de clase, şi a Statu­
vede în care ei vor fi în majoritate. lui—pentru a ajunge la solidarizare
Parlamentarism, democraţie, cu­ şi la comunism.
vinte care au pierdut şi pentru bur­ Care din aceste dictaturi are mai
ghezime din valoarea lor ; ea caută mulţi sorţi de isbândă apropiată?
alte forme de reprezentare ^- acea O voiu examina într'o cercetare
a intereselor economice,—a corpu­ ulterioară.
rilor organizate—care îi vor reda su­ Cea ce rămâne evidend e că de­
premaţia. Ea se complace chiar în mocraţia politică astfel cum fiin­
ideia realizată în Italia, realizată în ţează astăzi e condamnată şi de
Ungaria—a politicei de putere care proletariat şi de burghezime.
Bloc balcanic şi Federaţia europeană
d e : N. Dascovici, Prof. univ.
Manifestările pentru pacificarea spi­ ne-am ocupat în nenumărate rânduri,
ritelor în Europa se înmulţesc pe mă­ când a fost ocazia, chiar în coloanele
sură ce efectele depărtate şi întârziate acestei reviste. Dintre aceste manifes­
ale răsboiului continuă a face simţi­ tări, cele din urmă şi cele mai carac­
te, pretutindeni, pe întinsul vechiului teristice sunt de imediată actualitate
continent. pentru că discuţia asupra lor se des­
Desigur, nu-i acum locul se reamin­ făşoară, acum, în opinia internaţio­
tim seria acestor manifestări de are nală.
 A 12-a aniversare a armistiţiului. Defilarea
D-lui G. Doumergue,
Una dintre ele este o iniţiativă pri­
vată privită cu simpatie în cercurile
oficialităţilor direct interesate şi tinde
BCU Cluj / Central University Library Cluj
la realizarea pacificării spiritelor din
peninsula balcanică pentru a duce, a-
poi, la un bloc sau federaţie a State­
lor din Sud-Estul european
Cealaltă, idee sau iniţiativă particu­
lară de câţiva ani, a fost însuşită anul
trecut de d. Briand, în numele Fran­
ţei, şi tinde la realizarea Federaţiei
europene în urma memoriului oficial
adresat guvernelor vechiului continent.
Intre aceste două manifestări tinzând
la realizări pacifice, Mica înţelegere
şi-a încheiat a 11-a conferinţă perio­
dică prin declaraţii şi hotărîri care
vădesc, din partea statelor membre, o
iniţiativă veche de zece ani şi care a
dat, până astăzi, rezultate admirabile
pentru pacea şi siguranţa europeană.
Proectul blocului balcanic.
Dacă s'ar pune cineva să caute ori­
gina ideei acesteia, i-ar trebui multă
muncă şi mai mult discernământ ca să
ajungă la un rezultat cu siguranţă su­
pus contestaţiilor Ideea unei apropieri
între popoarele balcanice este tot aşa
de veche pe cât de vechi şi de adânci
sunt neînţelegerile dintre aceleaşi po­
poare. Identitatea împrejurărilor istori­
ce şi aşezarea geografică a desvoltat,
în acelaş timp, duşmănii neînduplecate,
după cum a trezit, în mai mică mă­
sură, şi sentimente de solidaritate şi
interes comun
In atmosfera generală de astăzi, a
iost dat celui de al '27-lea congres or­
ganizat de Biroul internaţional al păcii
să se întrunească, în Octombrie 1929,
la Atena. Desbaterile de atunci, între
altele, au ajuns la concluzia că nu s'ar
putea servi mai bine cauza păcii decât
prin legături federale între statele a-
flate în condiţiuni istorico-geografice
identice, de vreme ce o legătură fede­
a 250 drapele in faţa
Preşedintele Republicei
rală largă, între toţi membri Societă­
ţii Naţiunilor, apare încă greu de rea­
lizat Şi cum Atena şi Balcanii inspi­
rau imediat pe congresişti, ideea unei
apropieri între statele balcanice s'a
născut aproape dela sine. Congresul
de anul trecut a instituit un comitet
de apropiere balcanică şi a hotărât ca
anul acesta, tot în Octombrie şi tot
la Atena să se întrunească prima con­
ferinţă balcanică neoficiala, din perso­
nalităţi reprezentative ale naţiunilor
respective spre a căuta modalităţile
unei apropieri efective în acea parte
a vechiului continent.
Convocarea primei conferinţe balca­
nice din anul acesta, la Atena, coincide
cu sărbătorirea centenarului Indepen­
denţei greceşti ai cărei eroi au con­
ceput nu numai eliberarea naţiei lor,
dar şi cooperarea în pace şi libertate
a popoarelor balcanice oprimate în de­
curs de veacuri.
Iniţiativa Biuroului internaţional a
dat loc, în primele zile din Iunie, la o
mare desbatere în Camera grecească
provocată prin discursul d-lui A. Papa-
nastasiu, fost preşedinte de consiliu
care a avut un mare rol în organiza­
rea şi patronajul congresului pacifist
dela Atena din 1929. Fruntaşii tuturor
partidelor greceşti s'au pronunţat sin­
ceri partizani ai blocului sau federaţiei
Statelor balcanice, iar Camera, într'o
unanimitate impresionantă, şi-a oferit
palatul pentru desbaterile viitoarei con­
ferinţe pacifiste balcanice.
Dar cu prilejul acestei desbateri, şe­
ful guvernului grecesc, marele bărbat
de stat, d. E. Venizelos, a ţinut să pre­
cizeze punctul de vedere oficial faţă de
idealul federaţiei balcanice
In rezumat, d-sa a spus că iniţiativa
apropierii dintre naţiunile S. E. euro­
pean pornită din cercuri private, va
trebui să-şi păstreze mai departe, ca­
racterul neoficial. Oameni în afară de
cadrul răspunderii oficiale şi ai puterii
eroului necunoscut şi în prezenţa
Franceze.
de Stat, să ducă mai departe iniţiativa,
să adâncească în conştiinţa popoarelor
respective necesitatea unei sincere a-
propieri şi să pregătească terenul până
când realizarea va deveni cu adevărat
posibilă. Abia atunci le va veni rân­
dul bărbaţilor de Stat şi de răspun­
dere să ia, asupra lor, lucrarea gata
desăvârşită de ceilalţi şi s'o transpună
în acte pozitive de putere publică. Şi
d Venizelos exprimând, cu acest pri­
lej, oarecare scepticism în privinţa po­
sibilităţilor de grabnică înfăptuire a
blocului balcanic, a ţinut să afirme că
sentimentul comunităţii intereselor nu-i
destul de precis desvoltat şi de pu­
ternic la popoarele din Balcani spre a
face să tacă toate celelalte conside­
raţii divirgente Contrar asigurărilor
din declaraţii oficiale, nu toate cercu­
rile intluente din celelalte state bal­
canice sunt dispuse, ca şi acelea din
Grecia, să recunoască efectele neno­
rocite ale răsboaielor succesive şi să
încerce, prin urmare, la nevoe chiar
cu oarecare jertfe de amor propriu şi
de egoism naţional, de a le evita pe
viitor.
Fiind perfect de acord în principiu
cu iniţiatorii şi partizanii blocului bal­
canic, d Venizelos se deosebeşte de
ei numai în privinţa metodelor de lu­
cru. Deocamdată d-sa socoteşte că n'a
sosit încă momentul pentru interven­
ţia directă a guvernelor şi că totul
rămâne pe seama iniţiativelor şi bună­
voinţelor particulare din lumea afa­
cerilor, a presei, a Universităţilor şi
cercurilor intelectuale, pentru pregă­
tirea spiritelor.
Dar tot aşa de interesantă pentru
ideea apropierii dintre popoarele bal­
canice a fost. propunerea din anul tre­
cut, făcută într'o conferinţă publică,
la Atena, de d-1 P. Papadopulos Ţinând
seamă de necunoaşterea reciprocă din­
tre popoarele balcanice, de neîncre­
derea unora faţă de altele, de spiritul
m^^mmm®ssm
îngust ce se vădeşte la aplanarea ori­
cărui conflict ivit între ele ca şi de
reaua dispoziţie a masselor populare
din Balcani, când este vorba de ve­
cini, d-l Papadopulos a propus înfiin­
ţarea unui Institut pregătitor de stu­
dii, în vederea înţelegerii balcanice, cu
sediul la Atena, pus din interes de im­
parţialitate sub patronajul Societăţii
Naţiunilor, aproape după aceleaşi re­
guli de patronare acordate Institutului
internaţional de cooperaţie intelectu­
ală. Institutul acesta al înţelegerii bal­
canice ar urma să îndeplinească, pen­
tru conferinţele balcanice anuale, rolul
pe care secretariatul general dela Ge­
neva îl îndeplineşte, în fiecare an, la
pregătirea adunărilor Societăţii Na­
ţiunilor.
Proectul de apropiere balcanică spri­
jinit din atâtea părţi şi sub diferite
forme, în opinia grecească, se bucură
de simpatii şi 'n celelalte State intere­
sate.
Astfel, din România, pe câte se ştiu
de pe acum, va participa o importantă
delegaţie la conferinţa dela Atena şi
va aduce partea de contribuţie româ­
nească la realizarea ideei. Oficialitatea
noastră, partizană tot aşa de sinceră
a înţelegerii balcanice, a făcut acte
pozitive prin convenţiile de conciliaţie
şi arbitraj pe care România le-a în­
cheiat, în ultimii ani, cu Grecia şi
Jugoslavia, după cum a dovedit un
larg spirit de împăciuire, faţă de Bul­
garia, pentru lichidarea moştenirilor
din trecut
D-l G. Mironescu, ministrul nostru
BCU Cluj / Central University Library Cluj
de afaceri streine, vorbind ziariştilor
cehoslovaci, despre iniţiativa blocului
balcanic, s'a exprimat destul de ca­
tegoric când a spus:
«Sunt state care nu s'au hotărît,
până acum, să recunoască definitiv
realitatea de după război. La început
nu vor putea participa la Uniunea bal­
canică, decât Statele care recunosc
sincer această realitate. Cu timpul însă,
celelalte State îşi vor da şi ele seamă că
trebue să participe la aceasta uniune».
Cât despre atitudinea Iugoslaviei, ea
rezultă implicit din acordul cu Grecia
prin care s'a lichidat toate divirgen-
ţele din trecut şi s'au pus bazele unei
colaborări sincere pentru exploatarea
liniei ferate Ghergheli—Salonic, cum
şi pentru valorificarea portului gre­
cesc Salonic menit să devină piaţa cea
mare a Balcanilor spre care se vor ca­
naliza toate curentele comerciale jugo-
slave dela Adriatica.
D 1 Marinkovici, ministrul de afaceri
streine al Jugoslaviei, vorbind ziariş­
tilor, la Bucureşti, a răspuns, astfel,
la întrebarea corespondentului unui
ziar bulgar:
«Un pact balcanic îl dorim cu toţii,
dar mai întâi trebue să ne înţelegem
asupra scopului final şi să cădem de
acord asupra celor ce avem de înfăp­
tuit. Socotesc foarte utilă propaganda
ideei, însă o acţiune diplomatică va
trebui să preceadă realizarea pactului.
De asemeni, mai trebue ca toate Sta­
tele balcanice să aibă aceeaşi politică,
lucru care nu se întâmplă astăzi Bal­
canii sunt încă o simplă denumire
geografică. Este nevoe ca popoarele
balcanice să priceapă că aceea ce le
uneşte depăşeşte p r i n însemnătate
ceea ce le desparte».
Formulele diplomatice întrebuinţate
de d-nii miniştri Mironescu şi Marin-
CELE TREI CRIŞURI
Aristide Briand.
kovici, nu spun altceva decât că Bul­
garia este departe de a adera din toată
inima la proectul blocului balcanic.
Dimpotrivă chiar. Ecouri din presa
bulgară, în legătură cu proectata con­
ferinţă dela Atena, ne îndreptăţesc să
tragem tocmai concluzia contrarie.
De pildă, ziarul Slovo, care exprimă
părerile cercurilor macedonene, condi­
ţionează adeziunea Bulgariei de liber­
tatea desăvârşita a propagandei bul­
găreşti în ţările vecine. In aceiaş sens,
oficiosul francez al guvernului dela So­
fia, La Bulgarie, sub pretext că exa­
minează directivele jpoliticei britanice
faţă cu situaţia din Balcani, spune ca­
tegoric că nici schimbul de populaţii
stabilit şi realizat convenţional, nici
voinţa de asimilare a minorităţilor n'au
adus pacificarea sperată îndată după
armistiţiul general, în peninsulă. Schim­
bul de populaţii (între Bulgaria, Tur­
cia şi Grecia, N. A.) a provocat mize­
ria şi duşmănia emigranţilor, cum şi
sărăcirea unor regiuni odinioară înflo­
ritoare, după La Bulgarie, iar asimi­
larea minorităţilor s'a isbit de rezis­
tenţa dârză a acestor minorităţi însăşi,
care luptă pentru existenţa lor naţio­
nală potrivit principiului de liberâ-au-
todeterminare. De unde, rezultă im­
plicit, refuzul Bulgariei de a adera la
ideea unui bloc balcanic pe baza res­
pectării tratatelor şi [a ordinei exis­
tente în peninsulă.
ssmmnri
Iniţiativa d-lui A. Briand.
Dar mai importantă şi 'n linii mult
mai cuprinzătoare decât proectul blo­
cului balcanic ne pare iniţiativa minis­
trului de afaceri streine francez, d-l A.
Briand, pentru constituirea Federaţiei
Statelor europene în cadrul Societăţii
Naţiunilor.
Şi această idee ca şi precedenta nu
este nouă, ba chiar este foarte veche,
pentrucă ne apare demult, sub forme
variate, în toate proectele pacifiste me­
nite să înlăture răsboaele şi vărsarea
de sânge. Nouă este, însă, iniţiativa
formală şi oficială luată de guvernul
unei mari puteri, dar mai ales nouă şi
surprinzătoare ne apare astăzi ideea
din cauza nenumăratelor greutăţi de
realizare.
D-l Briand a vorbit, pentru prima
oară, despre Federaţia europeană la
a zecea adunare a Societăţii Naţiunilor
(în ziua de 5 Septembrie 1929) trezind
atunci, pretutindeni, interes, surpriză
şi entusiasm. Dar iniţiativa propiu zisă
n'a fost luată decât prin memoriul dis­
tribuit la începutul lunei Mai a. c. ce­
lor 27 guverne europene ale Statelor-
membre în Societatea Naţiunilor, din
partea guvernului francez, memoriu
care, expunând în linii generale pro­
blema organizării unui regim federal
european şi formulând diferite sugestii
sau întrebări, sfârşeşte prin a cere
răspunsuri până la data de 15 Iulie.
Fără să intrăm în detalii, vom reţine
că memoriul guvernului francez înte­
meiat fiind pe sentimentul obştesc de
nesiguranţă, în faţa primejdiilor pentru
cauza păcii, cu toate sforţările repetate
de a garanta pacea prin pactul Socie­
tăţii Naţiunilor, prin conferinţele dela
Geneva sau prin acordurile dela Lo-
carno, caută să înlăture această nesi­
guranţă printr'un sistem coherent de
organizare federală europeană. Consi­
derentele introductive vorbesc despre
«• sentimentul răspunderii colective» în
faţa primejdiilor ce ameninţă pacea eu­
ropeană, de «necesitatea stabilirii unui
regim permanent de solidaritate con­
venţională spre a se organiza raţional
viaţa europeană», de nevoia coheziunii
«în gruparea forţelor materiale şi mo­
rale ale Europei», în sfârşit de fărâmi­
ţarea şi risipirea puterilor economice
ale vechiului continent prin efectul po­
liticei protecţionismului vamal, agravat
încă din cauza intinderii frontierelor
noui pe temeiul tratatelor care au ur­
mărit satisfacerea aspiraţiunilor naţio­
nale (peste 20 mii km. de bariere va­
male stingheritoare liberei circulaţii in­
terioare a persoanelor şi bunurilor din
cuprinsul Europei).
într'un cuvânt, federaţia europeană
ar însemna unirea paşnică a Statelor
vechiului continent pentru a asigura,
fiecăruia în parte şi tuturor laolaltă,
viaţa şi prosperitatea. Popoarele au
sentimentul necesităţii acestei uniri,
iar guvernele trebue să ia asupră-le
răspunderea de a se rosti asupra pro-
ectului căci altfel totul ar rămânea la
voia întâmplării.
Nesiguranţa şi instabilitatea schim­
burilor economice fiind o cauză per­
manentă de conflicte foarte primejdi­
oase pentru pacea generală, memoriul
precizează că politica de unire euro­
peană pleacă dela o concepţie absolut
contrarie aceleia care a determinat
altădată, în Europa, alcătuirea de U-
 Foştii luptători
niuni vamale prin scăderea înlăuntru
a barierelor vamale spre a le ridica
mai sus faţă de acei din afara lor, îm­
potriva cărora Uniunile se transformau
în adevărate instrumente de luptă.
întreaga organizaţie s'ar întemeia pe
planul suveranităţii absolute şi a inde­
pendenţii politice a Statelor membre
subordonând problema, sub aspectul BCU Cluj / Central University Library Cluj
ei economic, realizării în cadrul politic.
Siguranţa şi conservaţiunea situaţiei
actuale a Statelor fiind intim legată cu
problema progresului pe calea uniunii
politice, planul general de politică eco­
nomică şi vamală a Europei s'ar ela­
bora, în urmă, ţinând seamă de inte­
resul fiecăruia. A pune altfel problema
viitoarei organizări federale ar însemna
să se trezească, dela început, teama şi
neîncrederea Statelor mai slabe eco-
nomiceşte de a se vedea expuse, fără
nici o garanţie şi fără compensaţie,
dominaţiei politice putând rezulta din-
tr'o dominaţie industrială a statelor
mai puternic organizate*).
Viitoarea organizare federală ar cu­
prinde o conferinţă europeană alcătuită
din reprezentanţii tuturor guvernelor
membre în S. N. şi aceasta ar deveni
organul conducător esenţial în legă­
tură cu S. N. Puterile conferinţei, orga­
nizarea preşidenţiei, sesiunile, etc, s'ar
stabili în viitoarea adunare constitutivă
a statelor europene. Primul pas reali­
zator va trebui să fie acceptarea prin­
cipiului uniunei europene, fără rezerve
sau reticenţe, uniune şi nu unitate toc­
mai spre a avea elasticitatea strict ne­
cesară respectării suveranităţii şi in­
dependenţei statelor, dar care să le
asigure, în acelaş timp, folosul solida­
rităţii colective în toate chestiunile de
ordin politic, generale sau particulare.
O asemenea concepţie de cooperaţie
europeană, sugerează memoriul, ar pu­
tea avea drept urmare desvoltarea ge­
nerală, în Europa, a sistemului de ar­
bitraj şi siguranţă, precum şi extinde-
*) La noi temerea aceasta a fost categoric expri­
mată de d. M. Manollescu, ministru de comunicaţii,
întrun articol publicat anul trecut în „ O b s e r v a ­
t o r u l " sub titlul «Statele Unite ale Europei: as­
pectul economic».
români, la mormântul eroului necunoscut
rea progresivă, la toată comunitatea
europeană, a politicei de garanţii inter­
naţionale inaugurată la Locarno până
la integrarea acordurilor sau seriilor
de acorduri particulare într'un sistem
mai general (D. p Mica Antantă sau
pactul româno-polon).
Un serviciu permanent de secretariat,
oricât de redus la început, va fi nece­
sar spre a asigura aducerea la înde­
plinire a instrucţiilor comitetului iniţia­
tor, pentru transmiterea comunicărilor
diferitelor guverne, convocarea confe­
rinţei, pregătirea desbaterilor, etc.
Memoriul se închee cu o serie de
sugestii în privinţa studierii chestiu­
nilor practice de aplicare a principiului
de uniune europeană în materie de e-
conomie generală, utilaj economic, co­
municaţii şi transit, finanţe, muncă,
higiena, cooperaţie intelectuală, rapor­
turi interparlamentare, administraţie
colectivă, etc.
Desbaterile despre memoriul d-lui
Briand au început imediat, în opinia
internaţională, şi, din primul moment,
s'au vădit două curente sau tendinţe
deosebite:
1. Deoparte, curentul partizanilor
proectului cari sunt de acord cu premi­
sele şi punctul de plecare al viitoarei
organizări: statu-quo «cJw«/politicte-
ritorial.
2. De alta, adversarii lui, cari subor­
donează orice luare în consideraţie a
proectului revizuirii prealabile a tra­
tatelor.
Printre aceşti adversari, cel mai ho­
tărât şi mai categoric pare a fi Italia
care, prin glasul d-lui Mussolini şi prin
(Parcul Carol 1).
articole din presa oficioasă, pretinde
că ordinea politică-teritorială actuală
die Europa nu poate fi acceptată ca
bază a Federaţiei
Prin urmare, întâi revizuirea trata­
telor şi pe urmă federaţia.
Italia în această atitudine, nu se arată
numai ca o apărătoare a foştilor ina,
mici «executaţi» prin tratatele de pace-
dar pretinde că ea însăşi fiind nedrep­
tăţită prin pacea de Versailles, are
dreptul la o reparaţie prealabilă spre
a-şi da asentimentul la proectul francez.
Ecouri din alte State foste inamice
vorbesc despre cele 4 baze diferite ale
Federaţiei europene, 'dar care laolaltă
alcătuesc un indivizibil: baza juridica,
morală, politică şi economică.
Pentru baza juridică, acordul va fi
foarte lesne întrucât principiul egali­
tăţii de drept a Statelor este demult
şi universal admis în doctrina inter­
naţională.
Baza morală cerând ca federaţia Sta­
telor europene să se întemeieze pe
dreptate, adică pe o stare de lucruri
dreapta, chestiunea nu se va mai pu­
tea rezolvi tot aşa de uşor. In teorie
şi la nevoe, s'ar găsi, poate, o definiţie
a justului şi injustului, dar în practica
înfăptuirilor omeneşti relativitatea a-
precierilor ne pune aproape în nepu­
tinţă de a deosebi binele de rău. Şi,
apoi, în această materie a dreptăţii tra­
tatelor de pace stabilite prin forţa ar­
melor, se găsesc faţâ'n faţă două puncte
de vedere diametral opuse, două inte­
rese contradictorti în care elementul
moral se împreună cu cel politic şi
implicit atinge elementul economic.
Adversarii ordinei internaţionale e-
xistente socotesc că tratatele nu sunt
drepte şi rânduelile politice, precum şi
complimentul lor economic, apar ca
stări de lucruri nedrepte pe care nu
s'ar putea aşeza o organizaţie federală
cu tendinţe de stabilizare definitivă şi
garantare a situaţiilor prezente.
Graba discuţiilor cu scopuri realiza­
torii imediate ar putea strica mai mult
decât să folosească iniţiativei d-lui
Briand.
 Părerea aceasta a fost exprimată din
primul moment de d. Zaleski, ministru
de afaceri streine, în numele Poloniei,
care n'ar avea motive să tie împotriva
Federaţiei aşa cum a fost concepută
de iniţiatori
Cât priveşte Mica Antantă, în con­
ferinţa periodică ultimă dela Strbske
Pleso, şi-a dat cu entusiasm adeziunea
la iniţiativa franceză pentrucă proce­
dând la un sincer examen de conştiinţă,
cei trei miniştri de afaceri streine, d-nii
SUFLETUL
CJn faimosul manifest lansat de la
*J Paris prin coloanele ziarului Fi-
garo, inovatorul Marinetti declara,
acum mai bine de douăzeci de ani:
«Vom preamări energia, avântul
vitezei, sportul şi trupul spre a în­
locui — în ritm de trepidantă cre­
aţie — sentimentalismul diluat al
clarului de lună».
Aceasta, înainte de război, adică
într'o epocă în care predomina încă,
peste şovâelnicile încercări de re-
înoire, dogmatismul intransigent al
unei literaturi scolastice. Mai târ­
ziu, după încercarea dureroasă a
răsboiului, glasuri până atunci ne­
cunoscute au început să afirme a-
BCU Cluj / Central University Library Cluj
vântul unei generaţii noi. Şi s'a
ivit o literatură a adolescenţei, me­
nită să impue, prin purificarea su­
fletească izvorâtă din apriga luptă,
un ritm de vitalitate nouă. Gide,
Montherlant, Lacretelle, Valery Lar-
baud, au fost, în Franţa, iniţiatorii
acestei reabilitări a unei omeniri,
în curs de precipitată evoluţie. Li­
teratură ce oglindea de pe atunci îm­
prospătarea care înviorase, împo­
triva tuturor oboselilor, sufletul con­
timporan. Iar în Italia, depăşind ca­
drul realizărilor literare, şi artis­
tice, oameni aparţinând aceleaşi
generaţii, desăvârşeau pe un teren
de aprigă realizare socială, izbânda
tinereţii lui. Astfel, împotriva omu­
lui matur, a gândirii calculate, a
cristalizării sufleteşti în jurul unei
discipline mărginite ce alcătuiseră,
până la răsboi, subiectul unui cult,
s'a ridicat fulgerător, spre a pre­
face fisionomia vieţii contimporane,
cultul tinereţii avântate. In locul
culturii scolastice, s'a impus origi­
nalitatea descătuşată, în locul acti­
vităţii gândirii închise, contactul
viu cu energiile naturii, în locul
concentrării lăuntrice călăuzită de
principii, experienţa inovatoare a
vieţii, în locul sentimentului diluat,
intensitatea unor reînoite senzaţii.
Iată elementele noi, din care s'a
creat sufletul contimporan. Intui­
ţionismul lui Bergson, fisiologia
freudiană, psihologia inovatoare a
lui Proust şi întreaga operă a lui
Gide oglindită fragmentar în lite­
ratura lui Pirandello nu sunt decât
Mironescu, Beneş şi Marinkovici, au
constatat că de zece ani Cehoslovacia,
Jugoslavia şi România nu făceau, în
mic, decât o fericită şi rodnică expe­
rienţă de sub-federaţie europeană, li­
mitată, regională, în Europa centrală,
Conformă cu spiritul Societăţii Naţiu­
nilor şi, cu idealul de pace şi stabili­
zare cuprins în memoriul d-lui Briand.
De aceea la Strbske Pleso, Mica An
tantă a făcut un pas mai departe în
domeniul intereselor economice, reali­
CONTIMPORAN
de: O. DensuşiattU'fiu.
reflexele mai mult sau mai puţin
nuanţate ale aceluiaşi ritm sufle­
tesc. Ritmul tinereţii trepidante,
ţîşnind de avânturi necontenit re­
înoite ce au dat sensibilităţii noas­
tre un caracter de febrilă şi preci­
pitată elaborare.
Şi, urmărit, exprimat cu preci-
ziune de intelectualii contimporani,
sufletul actual şi-a căpătat definitiv
fisionomia. Fisionomie cu totul deo­
sebită de aceia pe care o regăsim
în amintirile bătrânilor ce îşi ex­
primă şi astăzi nostalgia pentru o-
menirea trecută. Deoarece, privit
prin superficialitatea aparenţei, su­
fletul nostru este considerat adesea
inferior aceluia de odinioară. Gre­
şeală de apreciere pe care am în­
tâlnit-o adesea, fiecare din noi, şi
pe care o vom întâlni şi mai de­
parte, cât timp febra contimporană
va continua să ne dea un aspect
de instabilitate şi de lipsă de sen­
timent. Generaţie insensibilă, stră­
ină de frumoasele preocupări inte­
lectuale de odinioară, lipsită de a-
dânca resonanţă sufletească a sen­
timentalilor de acum două decenii,
generaţie de sportivi mărginiţi, de
Spirite şi moravuri
— Ca d. Poincară să fi putut a j u n g e vre­
odată locarnist nimeni n'ar fi crezut-o cel
puţin a c e i a c e l-au auzit p e d P o m c a r ă vor­
bind între 1924 şi 1926 despre politica lui
Briand. Totuşi, e o realitate. D-nul Briand
1-a c o n v i n s p e d. Poincare.
L a Bruxelles, d. L e o n D a u d e t râdea de
a c e a s t ă transformare!
— Poincare a devenit briandist... spunea
a c u m un an, unui prieten.
— Ş i Briand poincarist.. replică celălalt.
Atunci, D a u d e t z â m b i t o r :
— Cred şi eu. Nu sănătatea e c o n t a g i o a s ă !
L e vorbea, într'un salon parizian, de înţe­
l e g e r e a g u v e r n u l u i italian cu Vaticanul. Ci­
neva, admirator al lui Mussolini, s p u n e a :
— Trebue să b ă g ă m de seamă... să nu-1
considerăm c a un exaltat. Dimpotrivă — F i e ­
care dimineaţă s e î n c h i d e î n biroul său şi
g â n d e ş t e , face planuri, le m o d i f i c ă . .
— Da, răspunse unul care era de faţă. £
c e i a c e î n Italia s e n u m e ş t e un consiliu d e
miniştri.
* că î n Turcia s e s v o n e a că Trotzki era foarte
G e o r g e s Rivallel, auzind într'o zi că lui
Mussolini nu-i place jocul de c ă r ţ i :
— E prudent, răspunse. Ocoleşte riscul
de a-1 desfiinţa pe rege.
zând acorduri noui spre complectarea
şi desăvârşirea vechei federaţii cen-
tral-europene, politică care-i concordan­
tă şi cu scopurile instituţiei geneveze.
Printr'o grabă lesne de înţeles şi
bine chibzuită. Mica Antantă a voit să
desăvârşească, în fapt, modelul de Fe­
deraţie mică, admis volens-nolens de
adversari ca şi de prieteni, spre a sti­
mula încrederea, voinţa şi capacitatea
de realizare a iniţiatorilor Federaţei
mai mari, în cadrul european general.
cinici dispreţuitori şi desaxaţi, după
cum spun unii. Generaţie frămân­
tată, isvorâtă din durere şi purifi­
cată totodată de această durere,
urmărind prin avânturi îndrăsneţe
legi de viaţă nouă, vibrând necon­
tenit de dorinţa unor realizări ne­
încetate, generaţie de creatori de
energie, vom spune noi.
Deoarece, privit prin acest avânt
de totală independenţă faţă de măr­
ginită disciplină de altădată ce în­
chisese în teorii artificiale întreaga
visiune a lumii, sufletul contimpo­
ran apare superior. Intre o vitali­
tate care urmăreşte legile vieţii
prin prisma artificială a unor con­
cepţii împrumutate şi se complace
în adaptarea lor, şi cealaltă, care,
isvorâtă dintr'un contact direct cu
această viaţă, se identifică în ne­
mărginita diversitate a ritmurilor
ei, fără tiranie de principii şi moş­
tenire de prejudecăţi, aceasta e mai
puternică. Şi acesta e cazul nostru.
Deaceia, tradus în sinteza câtorva
cuvinte, avântul ce însufleţeşte viaţa
actuală, este, indiferent de aspec­
tele deosebite ce-1 prezintă, urmă­
rirea neobosită a unui punct de
plecare nou, restabilind o cores­
pondenţă imediată între o viaţă
veşnic reînoită şi un suflet ce nu
mai vrea să fie depăşit.
U n director de gazetă, voind să a n g a j e z e
un n o u redactor, îl întrebă—ca să-1 î n c e r c e —
u r m ă t o a r e l e : D a c ă ar trebui să scrii un ar­
ticol asupra unui subiect p e care nu-1 posezi,
c u m l'ai î n c e p e ?
— Candidatul r ă s p u n d e : «Aflăm din sursă
autorizată....
— Directorul i n t e r v i n e : şi c u m l'ai termina ?
....Am putea seri c o l o a n e de detalii dar, lip­
sa de spaţiu....
Directorul încântat, l a angajat imediat.
Când R u s i a î n c h e i e p a c e a de la Brest-Li-
tovsk, Briand r e z u m a astfel situaţia :
— Ruşii s e împart î n două mari g r u p e :
unul care doreşte p a c e a cu orice preţ, şi al­
tul c a r e nu vrea război, cu nici un preţ.
Marchiza Curzon, v ă d u v a v i c e - r e g e l u i In-
diilor, e s t e o feministă c o n v i n s ă şi optimistă:
— O zi v a s o s i când femeile vor c o n d u c e
lumea
Atunci, A u s t e n Chamberlain :
— N u s e v a s c h i m b a nimic. Lucrul e fă­
cut d e mult.
Rappaport, unui prieten care îi c o m u n i c a
bolnav:
— Trebue să fie mai bine, d e o a r e c e până
a c u m s e spunea că a murit.
B H B H f i CELE TREI CRIŞURI HSH.ngnn
Ocrotirea socială, opera aceasta
Spiritul nou: Muncă şi Ocrotire! dinţa
a colectivităţii—căci rămân la cre­
că înainte de război individul
de: Gr. Trancwlaşi era superior celui de azi, pe când
fost Ministru. colectivitatea era inferioară—o sim­
Au trecut de atunci zece a n i ! bile de durere. Ea îşi are Ulisele bolizăm pe gravura de pe mărcile
Când aştepţi, clipele îţi par vea­ său, crucea sa roşie, avangarda şi de asistenţă cu cari obligam pe toţi
curi; când îţi aminteşti, veacurile ambulanţa sa, în opera tacită, ob­ cei ce încheiau o transacţie mate­
ţi se par clipe ! scură, invizibilă şi totdeauna sân­ rială să se gândească la cei în su­
Mi-a fost dat să pun temelia Mi­ gerândă şi tăcută a Ministerului ferinţă.
nisterului Muncii în România Mare, Muncii. Gravura acestor mărci, sintetizând
după ce la Iaşi—cu trei ani înainte— Tot ceiace priveşte apărarea celui ideia şi sentimentul aflate la teme­
împreună cu mai mulţi Deputaţi, mai scump patrimoniu al ţării, să­ lia operei de ocrotire mi-a fost in­
întemeiasem partidul Muncii, al că­ nătatea şi viaţa celor cari trebuie spirată de versurile poetului Cerna,
rui program poartă data de 1 Mai s'o apere şi s'o înalţe, intră în atri- înţelegătorul durerilor şi frământă­
1917. buţiunile noului organism care — rilor omeneşti:
Războiul a răsturnat dela bază în mijlocul realităţilor considerate «Căci nici eterna pace c e ne ş o p t e ş t e altarul
economia ţării, dezorganizând pro­ până atunci — consacra impondera- 'Nici sorii c e descopăr un colţ din univers
ducţia. Organului căruia i-a fost dat «Nimic nu preţueşte cât un fior de milă
«Cât clipa sfântă n care o mână de argilă
să coordoneze noua viaţă economică- «A m â n g â i a t o rană şi-o lacrimă a ş t e r s !
socială de după război, să organi­
zeze modul de intervenţie al Statu­ Necontenit am avut conştiinţa că
lui în cele mai grave revendicări nu e posibilă o lovitură de ciocan,
ale muncii, desciplinarea celor mai fără ca lucrătorul care o îndepli­
variate mişcări ale părţilor în con­ neşte, să nu-şi plimbe mai întâiu
flict, pentru a face să conveargă privirea către întinsul senin al ce­
toate energiile sănătoase ale ţării rului. Viziunea legăturei dintre ideal
către unicul scop : «Desvol tarea bo­ şi realitate, înfăptuită prin muncă.
găţiei şi a liniştei», pe baza armo- Năzuinţa şi nevoia sufletească a o-
nizărei tuturor intereselor prin re­ mului, de a se înălţa.
conciliere şi justiţie, a fost Ministe­ Deaceia, de arfisă-mi simbolizez
rul Muncii şi al Ocrotirilor Sociale. geometric truda, ţelul şi realizările
Am avut mândria ca pe frontis­ activităţii mele, aşi construi un tri-
piciul unui Minister să graveze a- unghiu, în care o latură descendentă
ceste două cuvinte: Muncă şi Ocro­
tire. Abstracte poate ca cuprins, dar BCU Cluj / Central University Library Cluj ar arăta cele un milion şapte sute
mii de zile de lucru, pierdute pen­
cele mai concrete în rolul ce aveau tru munca naţională, înaintea înte-
să-1 îndeplinească. meierei Ministerului Muncii, o linie
Am început să lucrăm. Cu râvnă ascendentă ar arăta învăţământul
şi cu devotament. Progresul nu este muncitoresc şi căminele de ucenici
decât o continuă operă de observa- semănate pe tot întinsul ţării din
ţiuni asupra trecutului, o întreagă iniţiativa şi grija acestui Minister,
străduinţă de adaptări, isvorîtă din Gr. Trancu-Iaşi, Jost Ministru. latura de bază însemnând sufletul,
experienţa de fiecare clipă şi de fie­ dragostea şi înţelegerea cu care am
care loc, o diligentă examinare a bilele: Munca şi Ocrotirea ca un privit nevoile şi am întemeiat ideo­
ceiace a fost şi este, pentru a trage simbol al celei mai netăgăduite cu­ logia Ministerului Muncii care îm­
concluziuni de ceiace trebuie să fie.ceriri a războiului. plineşte astăzi zece ani de viaţă.
Ministerul cuprindea la început: Greutatea cu care am avut de Cele mai scumpe simboluri, ară­
Munca, Asigurările sociale, Coope­ luptat s'a ridicat din partea acelora tând opera Ministerului Muncii în
raţia Orăşănească, Asistenţa socială cari propovăduiau «cascada produc­ consolidarea statului nostru, le-am
şi Muzeul social. ţiei», cu nădejdea de a-şi înscăuna primit în zilele pe cari le-am trăit:
Sub înfăţişarea acestor denumiri aplicaţiunea teoriilor lor dăunătoare Un nod de oţel, oferit de muncitorii
reci, se ascunde agitaţia unei lumi Statului. dela Reşiţa, în semn de recunoştinţă
imense, un tumult de vii forţe ome­ La imnurile de distrugere ale că­ pentru aplanarea — cu mijloace u-
neşti, cari lucrează pe nerăsuflate ror ecouri răsunau aproape pe tot mane — a grevei lor; o lampă pe
la marea dramă a unei vieţi variate. întinsul ţării, am cerut poetului Voi- care m i a u dătuit-o minerii dela Pe­
Tragicul marei existenţi, cu toate culescu să alcătuiască un Imn al troşani, ca amintire a zilelor când
nenumăratele şi teribelele lui mani­ Muncii, al muncii constructive, de intram cu ei in întunericul galerii­
festări de viaţă individuală şi co­ consolidare şi de înălţare a Patriei. lor, la adăpostul doar al tradiţiona­
lectivă, ţesută din laşitate şi eroism, Internaţionalei războinice şi aţâ­ lei u r ă r i : «Cu noroc»! şi vârtelniţa
mugind de mânie oceanică, răsu­ ţătoare i se răspundea: oltenilor, pe care mi-au dăruit-o ca
nând de imnuri înfrigurate către un simbol al imnului muncii naţio­
Şi'n mâna care ţine ciocanul cu putere nale înălţat de mine în «Cântecul
viitor, înlănţuind fericirea, pacea, îşi bate pururi pulsul o inima de frate
dragostea, călăuzit de geniul neo­ Ce c r e d e şi iubeşte şi spera... în tăcere... vârtelniţei».
bosit al muncii, geniul nemuritor şi Ciocanul o ascultă supus şi'n ritmu-i b a t e ! N'a fost o simplă întâmplare că
vecinie tânăr al Creaţiunii. D e cad fără milă, isbindu-şi nicovala
în activitatea mea problema con­
Această eternă poemă a Ulisiadei El v r e a să făurească un dor şi-o năzuinţă. strucţiilor s'a ridicat pe primul plan
omeneşti, se desvoltă într'o impla­ Prin el voinţa noastră îşi g â l g â e năvala şi în 1921 şi în 1927 când am fost
cabilă îmbinare de înălţări şi cobo- Şi el e buzduganul svârlit spre Biruinţă. ministru.
rîri, de porniri entuziaste şi de o- D e laşi din mână tesla, ea zace'n tină, moartă. Nu vedeam consolidarea patriei
priri neaşteptate, de sguduiri violente A p u c ' o ; duh din duhu-ţi pe loc o 'nsufleţeşte... decât în munca constructivă, stânca
şi repaos, de curiozitate arzătoare Unelta e sfinţită de gândul care-o poartă de granit de care avea să se lo­
şi de experienţă răbdătoare, de vic­ Şi-i bine cuvântată atâta cât clădeşte. vească în cursul vremii valurile ne­
torie şi de înfrângere, de cânturi (V. V o i c u l e s c u : Imnul Muncii) putincioase ale curentelor primej­
triumfale de glorie şi svâcniri peni­ 1930, Iunie 11. dioase şi duşmanilor noştri.
nmaBBHHnKHSi
Ceiace trebuie ţării este o conlu­
crare sinceră şi devotată a tuturor
forţelor pentru întărirea ei socială
şi economică.
Numai astfel vom plăti datoriile
sufletului şi conştiinţei noastre faţă
de sacrificiile sângeroase ale mare­
lui războiu.
Cu prilejul unei aniversări func­
ţionarii Ministerului Muncii—scum­
pii mei colaboratori — mi-au dăruit
CELE TREI CRIŞURI
un bronz, reprezentând un muncitor
care—cu sapa în spinare—se întor­
cea dela munca ogorului.
E momentul de reculegere în care
trecând pe lângă o troiţă, face sem­
nul crucii.
Daţi-mi voie, ca întocmai ca şi
acel lucrător, să mă opresc şi eu o
clipă în faţa lui Dumnezeu şi fă­
când semnul crucii, să-i mulţumesc
>z>m>m>mwmwm^
pentrucă m i a dat putinţa, colabo­
ratori şi urmaşi la acest minister,
pentru a îndeplini ceiace clocotia
de mult în sufletul meu, să-i cer er-
tare pentru ceiace nu am putut re­
aliza, şi să mă învrednicească să
văd încă împlinite atâtea visuri ce
mi-am făurit în folosul umanităţii, în
lipsă şi suferinţă, sintetizate în me­
nirea istorică a Ministerului Muncii.

Aşâ dar, o primă situaţiune: tra'

REVIZUIREA TRATA TELOR tatul devenit inaplicabil. Aceasta im­
d e : Radu Budişteanu. plică o imposibilitate de execuţiune,
alta decât cea care ar putea rezultă
C7V>uă sunt problemele ce stăpâ- a) Argumentul de ordin moral. din manoperile contractanţilor. A-
oLs nesc politica externă a Româ­ Este injust să nu revizueşti zic ei, ceştia nu pot în niciun mod, să se
niei : problema Basarabiei (relaţiu- când conştiinţa poporului nostru re­ substragă obligaţiunilor subscrise în
nile cu U. R. S. S.) şi revizuirea clamă aceasta. Forţele morale sunt tratatul de pace. Sunt cunoscute
tratatelor. irezistibile: revizuirea trebue efec­ tentativele repetate ale Germaniei
Agitaţia produsă în Ungaria de tuată. cu scopul de a se sustrage obliga­
recenta festivitate familială a în­ Nu, nu este injust să nu revizu­ ţiunilor luate prin tratatul de Ver-
zestrat cu actualitate, cea de a doua eşti, ci să revizueşti. Căci să nu ui­ sailles, pe motiv că n'are mijloacele
chestiune. tăm războiul, şi să nu uităm că, aşâ de a-1 execută. Aliaţii însă au rezis­
S'o cercetăm deci. cum e azi, Europa corespunde mult tat (e drept, acordându-i anumite
După o expresiune a lui Str Ro- mai deplin aspiraţiunilor naţionale, îndulciri) şi tratatul a fost executat.
bert Cecil, «o frontieră perfectă e decât putea să corespundă înainte Dar mai este ceva: cine are drep­
un lucru imposi­ tul să ia iniţiati­
bil». Dovadă, zi­ va revizuirii tra­
cem noi, harta tatelor ?
Europei înainte Partea contrac--
de marea confla­ tantă care se pre­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
graţie. Dovadă, tinde lezată prin
răspund revizio­ executare ? Nici­
niştii, actuala decum.
configuraţie eu­ In conformitate
ropeană. cu art. 19 din Pact
Puncte de ve­ revizuirea trata­
dere variate, de­ telor nu se poate
pinzând de ce face decât din i-
parte a baricadei niţiativa Societă­
te găseşti. Căci, ţii Naţiunilor.
după remarca fi­ Această iniţia­
losofului, «verit6 tivă constitue o
au delâ desa Py- garanţie împotri­
r6n6es, erreur en va tendinţelor re­
decâ». vizioniste. E evi­
Un lucru însă, dent.
e în afară de dis­ Cert, când tra­
cuţie : prin trata­ tatul va fi inapli­
tele de pace din Roma: aspect nocturn cabil, se va revi­
1919 — 1920, s'a zui. Dar nu ne
căutat a se face dreptate, în Euro­ de 1919-20. găsim în această ipoteză, cu trata­
pa, aspiraţiunilor naţionale. Memo­ O argumentare mai amplă nu e tele din 1919—20.
randumul Briand afirmă aceasta, necesară. Simpla rememorare a e- Cât priveşte cea de a doua parte
categoric. venimentelor contimporane e sufi­ a art. 19: «situaţiile internaţionale
Sunt totuşi popoare neresemna- cientă. Aceasta chiar, denotă ina- a căror menţinere ar putea pune
bile.'In primul rând cei ce placar- nitatea primului argument. în primejdie pacea lumii», din sim­
dează în biurourileautorităţilorharta E mai solid cel de al doilea? pla enunţare a acestui text ne so­
ţării lor dinainte de râsboiu, pe care b) Argumentul de ordin juridic. cotim autorizaţi a trage o concluzie
sau trasat cu roşu teritoriile des­ Dreptul de a cere revizuirea e anti-revizionistă.
părţite prin tratate cu trufaşa in­ consfinţit în chiar Pactul S. D. N., - Intr'adevăr, să luăm ipoteza revi­
scripţie Nem, nem, soha. (Nu, nu, al cărui art. 19 este astfel libelat: z u i r i i tratatului de Versailles sau
niciodată). «Adunarea poate, din cândîn când, de Trianon (pentrucă de acestea e
Şi, ca o încurajatoare complectare, să invite membrii Societăţii a pro­ vorba). «Pacea lumii» e primejduită
poporul german, cu cele şase mili­ cedă la o nouă examinare a trata­ prin dăinuirea lor. Şi Germania şi
oane jumătate de sufragii hitleriene. telor devenite inaplicabile, precum Ungaria sunt gata să se ridice îm­
Ce vor aceşti oameni? şi a situaţiunilor internaţionale a potriva «petecelor de hârtie» para­
Un lucru foarte simplu: revizui­ căror menţinere ar putea pune în fate în 1919—20. S'ar putea concepe
rea tratatelor. primejdie pacea lumii». o clipă, o nouă statornicire euro­
Ce invoacă în sprijinul tezii lor? Iată deci, fundamentul juridic. peană, în afară de aceste tratate ?
Un dublu argument: moral şi ju­ Argumentul impresionează la o Când ar fi efectiv ameninţată «pa­
ridic. primă vedere. Să-i adâncim sensul. cea lumii» ? In situaţia de azi ofe-
mnmmn CELE TREI CRIŞURI «Hranmawn
GASTON RAGEOT
£7)ictorul de moravuri contimporane, analist al sufle-
tului nostru de azi complicat şi contradictoriu,
romancierul şi criticul literar Gaston Rageot a vizi­
tat mai zilele trecute capitala noastră. Om de lume,
foarte simpatic şi captivant, el va fi frecuentat, în
scurtul timp cât a poposit la noi, saloane bucureş-
tene şi va n stat de vorbă cu frumoase fete şi femei
elegante şi decorative din lumea bună a Bucureştilor.
Să sperăm că spiritualul observator — şi moralist în
fond — va fi plecat cu alte impresii despre tânăra
fată româncă, decât cu cele pe care i le-a lăsat sora
ei de peste Ocean.
Gaston Rageot s'a născut la 1873. înainte de răz-
boiu a publicat romanele Un grand homme (1908),
Autour de l'Amonr (1909), La renomme'e (1912) şi A
l'ajfut (1913). Talentul său s'a impus cu încetul, după
ce a mai publicat La voix qui s'esl lue (1914), iar
după războiu La faiblesse des forts (1919). Societatea
Scriitorilor din Franţa— La Societe des Hommes de
Lettres—a ales ca semn de preţuire pentru om, pen­
tru camarad şi pentru artist, drept preşedinte al ei
pe Gaston Rageot.
Spirit luminos, curiozitate veşnic trează, Rageot
este mai mult preţuit în ţara sa ca ziarist — critic li­
terar—şi conferenţiar. Articolele ce a publicat în re­
vista «La Rennaissance latino asupra a o seamă de
cărţi noi şi în legătură cu mişcarea literară contim­
porană, sunt în deosebi apreciate, iar conferinţele sale
(câteva s'au publicat în revista «Conferencia») atrag
un numeros şi ales public.
Vizitele pe care ni le fac, din ce în ce mai dese,
dela o vreme scriitori şi artişti francezi sunt o ma­
nifestare a simpatiei acestor fraţi din Apus pentru
noi şi un semn al interesului ce deşteaptă Ţara noa­
stră pentru ei. Şi una şi alta ne bucură. Şi pentru
BCU Cluj7^/ Central University Library Cluj
aceasta am dori sporite încă şi mai mult asemenea
tiu, Cfi cercetări de oaspeţi, căci de oaspeţi—când mai ales
aceştia ne sunt prieteni — Românul e totdeauna bu­
3 tc Iii». curos.

rită de realitate, sau în situaţia ipo­ dreptului internaţional. carea statutului politic actual, în răs­
tetică la care ne-am referit? Răs­ Ca manifestare pur politică, ches­ punsul săula memorandumul Briand.
punsul vine dela sine. tiunea nu e mai puţin interesantă. Germania admite primatul poli­
Pe deasupra acestor considerente, Pentru a ne referi din nou la Ger­ tic Iată de cel economic, condiţio-
un argument de logică juridică, în mania, nu e partid german care să nându-1 de «egalitatea integrală a
ajutorul tezei noastre. accepte frontierele tratatului de Ver- drepturilor, de securitatea egală pen­
Cât durează un tratat? Mai mult, sailles. tru toţi şi de armonizarea pacifică
de sigur, ca o lege internă. Ori, o Preşedintele Reichstagului, Loebe, a popoarelor». Nimic grav în acea­
lege internă ordinară, durează câţiva vrea Anschlussul; canonicul Kaas, stă întreită condiţiune. Pretenţiunea
ani. O lege constituţională durează reclamă Eupen şi Malm6dy; alţii Germaniei e legitimă şi unanimă.
decenii. Un tratat internaţional nu n'au renunţat la Alsacia-Lorena. Toţi Şi, cel puţin din punct de vedere
se revizueşte după zece ani. cer revizuirea frontierelor poloneze. juridic, în interiorul S. D. N. pro­
Legea ordinară statorniceşte, în­ Iar medalia de argint, bătută cu pri­ blema este principial rezolvată.
deobşte, un regim de drept privat. lejul evacuării Rhenaniei, constitue Dar nota germană urmează: «A-
Ea dă stabilitate şi securitate tran- un adevărat simbol, cu inscripţia ei colo unde condiţiunile existente sunt
zacţiunilor sociale pe care le regen- provocatoare: «Rhinul e un fluviu în contradicţie cu aceste principii,
tează. Viaţa ei e mai scurtă, căci german, nu o frontieră germană». mijloace eficace pentru modificarea
interesele protejate de ea sunt se­ «- Alături de Germania, vecina noa­ lor vor trebui găsite. Ar fi zadarnic
cundare şi, prin esenţa lor, supuse stră dela vest nu încetează de a-şi să se încerce construirea unei noui
permanentelor variaţiuni. purta dela Roma la Londra tenta­ Europe, pe o bază care n'ar putea
Legea constituţională regentează culele sale revizioniste. Intre Mu- rezista evoluţiunei vii».
raporturi de drept de o superioară ssolini şi Rothermeere, neobositul O primă obiecţiune: cine apreci­
însemnătate. Durata ei e, prin a- Conte Apponyi şi preşedintele con­ ază starea de fapt? Părţile intere­
ceasta chiar, prelungită. In fine, tra­ siliului maghiar se agită neîncetat, sate? «Un terţiu indiferent» după
tatul, lege internaţională,creind stări pentru ca tratatul de Trianon să fie expresiunea lui Pascal? Şi con­
de drept şi de fapt de o cu totul relegat în rândul lucrurilor perimate. form cărui criteriu ? Care frontieră
altă envergură, cată a dăinui atât, Interesant este modul de a vedea este arbitrară? Ce tratat este in­
cât modificarea sa nu constitue un al Statului german, cerând modifi­ just ? Şi cum se defineşte în ordinea
pericol pentru pace. internaţională, «evoluţiunea vie» ?
Am întrevăzut în ce ipoteză pe­ In fine, nota germană insistă asu­
ricolul pentru pace ar fi real. pra scopului memorandumului. «Sco­
* pul final al memorandumului ar tre­
* * bui să fie de a examina, într'un spi-
In aceşti termeni se aşează pro­
blema revizuirii tratatelor, în ştiinţa (Urmare în pag. 124).
 %mmmm>mimzM%< CELE TREI CRIŞURI >mmimmm%^%%
S P I R I T U i
e ând după un măcel de mai bine de patru ani, pacea s'a
coborît din nou pe câmpiile sfârtecate de obuze şi în
sufletele însălbătăcite de ura vijelioasă a distrugerii reci­
mai multe din vorbele cari ne desvăluie neliniştea tainică
a sufletelor, sunt pronunţate de către acei, ce au trăit toată
grozăvia distrugerii celor mai nobile simţiminte, celor mai
proce, un delir febril a apucat omenirea însetată după înalte idealuri Totuş şi generaţia de după războiu este
veselie şi plăcere. Războiul a călcat în picioare idealuri, atinsă adânc de această criză. Nu asistăm noi oare la ri­
cari au fost purtate în stindard decenii şi secole; a nimicit dicarea unor generaţii, cari renegând moştenirea spirituală
floarea unei întregi generaţii; a distrus valori morale şi a înaintaşilor, caută să deâ un nou conţinut vieţii? 0 ge­
intelectuale de neînlocuit; a nesocotit simţiminte sfinte şi neraţie care înainte de a-şi fi însuşit comoara achiziţiunilor
înalte; după un astfel de războiu apărea fără valoare tot culturale ale trecutului, se simte dezamăgită de ea şi caută
ce ne făurise mai frumos cultura spirituală a trecutului satisfacţia în alte domenii, cu alte mijloace? Sunt fapte
Plăcerea ochilor şi a auzului, beţia cărnii,
mirajul clipei au pus stăpânire pe sufletele
oamenilor, i-au aruncat în acea vâltoare
îmbătătoare a destinderii sufleteşti, care
începută în măreţele zile de sărbătorire
ale unei păci aşteptate până la epuizare,
a continuat fără încetare într'o viaţă, ale
cărei trăsături nu le putem regăsi nici în
cele mai sumbre perioade ale istoriei o-
menirii. O lepădare de toate valorile in­
trinseci şi eterne, nesocotirea tradiţiilor
şi a principiilor unor aşezăminte consa­
crate, o neîncredere instinctivă în viitor,
toate acestea au pus bazele unei vieţi în
care domnesc elemente necunoscute până
astăzi şi întunecate. Cultura intelectuală
este doborîtă de cultura fizică, beţia spor­
tului a cuprins toate clasele sociale; tim­
pul liber este întrebuinţat în sălile de
dans, cinematograf şi varieteu; munca
productivă se îndreaptă aproape exclusiv
spre sursele mai rentabile, acelea cari
pot să-ţi procure mai uşor banul-izvorul
şi mijllocul de satisfacere al cerinţelor
de plăcere şi beţie. Răsboiului mondial îi
urmează câţiva ani de zile, în cari oame­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
nii,—după ce un timp îndelungat nu s'au
putut gândi la nimic—nu se gândiau de
cât la sine însuşi. Sunt anii în cari ome­
nirea încă nu începe să reconstruiască
cele distruse, ci se odihneşte.
Dar sforţarea a fost prea mare, pentru
ca această criză impusă omenirii să nu-şi
lase brazdele adânci în toate ramurile
vieţii sociale de astăzi. Urmările vijeliei
ce a bântuit Europa, le regăsim în toate
manifestările contimporanilor noştri. Li­
teratura este pătrunsă de curente nume­
roase, opuse concepţiilor vechi şi opuse
unul altuia; arta plastică e falsificată de
deviaţiuni extremiste, care te fac să-ţi
pierzi complect orice noţiune precisă a
frumosului; muzica este invadată de ele­
mente primitive şi barbare, cari distrug
armonia clasică, înlocuind-o cu una du­
bioasă şi străină sufletului nostru Simp-
tomele îngrijorătoare ale vremii le găsim
şi în viaţa socială şi politică. Asistăm la
o criză cumplită a ideilor democratice şi
umanitariste şi la o revărsare a dictatu­
rilor distrugătoare de libertate; trăim o
perioadă de politicianizare a unor activi­
tăţi şi manifestări ce nu au nici o legă­
tură cu preocupările de satisfacere a ce­
rinţelor clipei. Nu ne procură un tablou
mai îmbucurător nici situaţia economică,
caracterizată astăzi printr'o criză netrăită
încă de omenire; ea a ridicat acea ar­
mată de şomeri, egală în număr cu ar­
matele mobilizate de răsboiu, care stă în
faţa noastră ca o ameninţare, rostul tainic
al căreia îl simţim instinctiv şi-1 ocolim cu înfricoşare. Şi
pedeasupra tuturor acestor trăsături o reînviere şi o întă­ care umplu de nelinişte pe puţinii supravieţuitori — repre­ Spiritul v
rire a vieţii ascunse în adâncuri tenebroase ale sufletului, zentanţi ai adevăratei culturi europene, şi-i facă să prezică
o ridicare a instinctului şi a iraţionalului, o revărsare de acestei culturi un apropiat sfârşit.
concepţii şi doctrine aproape oculte, ce răspândesc şi ac- Intr'adevăr, realitatea ne arată semnele unor transfor­
centuiazâ în jurul nostru ceea ce un ziarist |francez denu­ mări radicale în însăş structura spiritului european. Măr­
meşte „fantasticul social". turiile în această privinţă se pot aduna cu zecile Nu vom
folosi decât două, referitoare la două dintre cele mai re-
Desigur, această nelinişte a ritmului vieţii noastre de rezentative intelectualităţi europene: rusă şi germană,
după războiu, este simţită mai adânc şi mai impresionant
de acei ce au văzut grozava catastrofă faţă în faţă. Cele
P rivitor la cea dintâi, filosoful rus Berdiaev încă în 1924,
în cartea sa de un răsunător succes „Un nou ev mediu",
 nHnm CELE TREI CRIŞURI mm^^^^msm
7 L VREMII
arăta primejdia dispariţiei sub valul comunismului, a ve­ cărei naţiuni în parte, este reluarea acestei legături cu
chiului intelectual rus şi înlocuirea lui printr'un nou tip — trecutul. Puţini, mulţi, acei subtili şi fini intelectuali cari
de esenţă mai mult americană—care departe de a continua continuă să rămână Europeni în adevăratul înţeles al cu­
drumul trasat de făuritorii culturii ruseşti, o va îndepărta vântului, trebuie să iasă din izolarea lor şi să depună toate
de noi, ducând-o pe meleaguri necunoscute. Privitor la sforţările pentru a face din urmaşi continuatori demni ai
Germania este caracteristică în ultimul grad, mărturia purtătorilor faclei marei culturi europene De asta depinde
unui doctor vienez din revista „Weltkampf", care cu date salvarea acestei culturi şi tot aici îşi vor găsi însănătoşirea
şi fapte elocvente ne arată cum idealismul specific al tine­ sufletele bolnave ale oamenilor zilelor noastre. Căci după
retului german, caracterizat întotdeauna printr'o sete ne-, cum spune pătrunzătorul filozof italian Benedetto Croce,
ţărmurită de nobil şi de adevăr, este tot mai puternic aca- într'o comunicare făcută la Oxford:
„Cine îşi deschide inima sentimentului
istoric nu mai este singur, ci legat de
viaţa universului, frate şi fiu şi tovarăş
al spiritelor care au mai lucrat pe pă­
mânt şi trăiesc în opera ce au făurit-o,
apostoli şi martiri, genii creatoare de fru­
museţe şi adevăr, umila omenire bună
care au răspândit balsamul bunătăţii şi a
conservat gingăşia omenească; către toţi
aceştia trebuie să ne îndreptăm cu min­
tea, dela ei trebuie să aşteptăm sprijin în
munca noastră şi în mijlocul lor trebuie
să aspirăm a ne odihni, vărsând opera
noastră în opera lor".

Moravuri din Rusia

Unul din mulţii comisari ai poporului, reuşise
să-şi capete o imensă popularitate, la Moscova.
Fiindcă a c e a s t a nu era pe placul celorlalţi dic
tatori, popularul c o m i s a r s'a p o m e n i t într'o zi
cu doi a g e n ţ i ai Cekei cari i a u s p u s :
— D-ta, d o m n u l e comisar, eşti g r a v bolnav.
D i n ordinul guvernului, trebue să te supui unei
operaţiuni, fiindcă poporul rus are n e v o i e să-ti
îngrijeşti de sănătate, pentru interesul lui şi ăl

BCU Cluj / Central University Library Cluj

rittil vremii. parat de concepţiunile materialiste şi internaţionaliste ale
unei strălucite pleiade de scriitori de origină străină euro­
penilor, de origină semitică.
Criza este gravă. Dar însăş analiza ei, desvăluindu-ne
cauzele, ne indică în acelaş timp calea pe care va trebui
să se săvârşiască salvarea de mâine a viitorului Europei.
Criza spiritului european este o criză de reacţiune. Omul
se răsbună pentru desamăgirile trăite sau închipuite şi
reneagă valoarea trecutului şi legătura intimă cu el Da­
toria generaţiilor europene de după războiu şi datoria fie­
ideei revoluţionare.
Mirat, comisarul a r ă s p u n s :
— Eu, d-lor, sunt perfect sănătos. P o a t e c ă
aţi g r e ş i t adresa.
— B a d e loc, — a u răspuns reprezentanţii
Cekei.
Şi, fără multă discuţie, popularul c o m i s a r a
fost ridicat şi transportat, direct, pe masa de
operaţie.
Operaţia a reuşit dar.... pacientul a sucombat.
Doctorul uitase să facă o cusătură care a pro­
v o c a t m o a r t e a peste 3 zile.
î n t r e a g a populaţie a Moscovei a fost în pi­
cioare. Guvernul sovietic a hotărât să facă ma­
relui dispărut funeralii naţionale. Şi fiindcă a-
ceastă cinste n'a satisfăcut p e revoltaţi, s'a ho­
tărât condamnarea la moarte a medicului.... n e ­
glijent. Capul «vinovatului» a căzut şi toată lu­
m e a a rămas mulţumită: g u v e r n u l b o l ş e v i c c'a
scăpat de un c o m i s a r supărător din cauza prea
marei lui popularităţi şi mulţimea că i s'a ascul­
tat cererea....
Lucruri comune.
— Nici reacţiune, nici revoluţiune,
— Nu există drept contra dreptului.
— Nu există justiţie fără forţă.
— A p u n e chestiunea, e a o rezolvă.
— A restaura principiul de autoritate.
— Numai morţii au dreptul la odihnă.
— Calomnia e arma laşităţii.
— Comunismul, iată duşmanul.
— Voiţi să reglementaţi moartea. încercaţi.
Veţi vedea c e v ă v a răspunde.
— S'a produs o criză violentă, mortală, dar
fără consecinţe grave.
*
Ziarul «Tzvestia» din Moscova, publică un ra­
port al unui a g e n t de poliţie, adresat şefului său
d i r e c t : «Am o n o a r e a v ă raporta, că p e timpul
serviciului meu, în noaptea de 11 — 12 D e c , n u
s'a produs nici un fapt divers, afară de ur­
mătorul : D-voastră, şeful serviciului, fiind în stare de beţie, aţi intrat
la ora 3 dimineaţa în camera de gardă, însoţit de o m i c ă orchestră
cu instrumente de vânt. Mi-aţi dat ordin să vă acompaniez, şi aţi a-
dus 3 sticle de vin în cabinet. In urmă, mi-aţi dat ordin să liberez
pe deţinuţi, şi aţi făcut să v i e opt dintr'înşii. In prezenţa lor a c o m ­
paniat de muzică, aţi băut c e l e trei sticle, zicând: «Felicitaţi-mă p e n ­
tru ziua mea». A p o i aţi reinternat pe deţinuţi.
L a protestările m e l e şi ale camaradului Manjev, ne-aţi plesnit p e s t e
obraz, apoi aţi v o m i t a t şi aţi adormit pe murdării».
S e î n ţ e l e g e bine că, aceşti curagioşi subalterni—agenţi provocatori
—au fost pedepsiţi cu a l u n g a r e a lor din serviciu
HH^HH
(Urmare de la pag. 121).
rit de conciliaţiune, o reformă în-
drăsneaţă a condiţiunilor recunos­
cute ca imposibil de dăinuit, şi de
a aduce astfel o adevărată pacifi­
care a Europei, care nu poate fi ba­
zată decât pe principiile justiţiei şi
egalităţii».
Spiritul german rămâne metafizic
chiar în dreptul internaţional! Prin­
cipiul justiţiei este, desigur, foarte
respectabil; dar convingerea noa­
stră este, că la baza oricărei orga­
nizări teritoriale europene rezidă,
cât de cât, injustiţia.
Protecţiunea
«-/Tratatele de pace din 1919—20,
^ o r â n d u i t o a r e a nouii ordini inter­
naţionale, politice şi teritoriale, rea­
lizează—fără a fi perfecte — un re­
marcabil progres faţă de t r e c u t ;
pentrucă, întâia dată în istoria di­
plomatică, ele sunt călăuzite de un
principiu, de o regulă de drept pu­
blic, şi nu exclusiv de consideraţii
politice; principiul este acel al na­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
ţionalităţilor. Consecinţa cea mai
vizibilă a adoptării de către autorii
Tratatelor, a acestei regule, a fost
crearea unor noui State şi întinde­
rea teritorială a altora. Desigur că
nu «toate aspiraţiile naţionale bine
definite» au primit «satisfacţia cea
mai complectă care le-ar putea fi
acordată», cum proclamase Preşe­
dintele Wilson, pentrucă ambiţii te­
ritoriale ale unor State, călăuzite încă
de principiile vechii diplomaţii, s'au
manifestat cu prea mare intransi­
genţă, pentru ca autorii Tratatelor
să nu fie nevoiţi a ceda, sau inte­
resele materiale nu au permis-o în­
totdeauna , sau înfine amestecul mulţi
secular al raselor şi naţiunilor din
anumite regiuni ale Europei era prea
desăvârşit ca să permită aplicarea
integrală a principiului, adoptat de
Conferinţa Păcii din 1919, ca o idee
călăuzitoare.
Urmarea acestui din urmă fapt,
a fost că problema minorităţilor nu
a putut fi soluţionată, în întregime,
aşa că au rămas minorităţi şi după
1919—20, în cadrele teritoriale atât
ale Statelor nou constituite sau în­
tregite, cât şi ale celor vechi, care
nu au suferit mari transformări te­
ritoriale.
Cum însă această problemă a fost
considerată de către autorii trata­
telor ca de mare importanţă pentru
consolidarea păcii, ei au imaginat
în acelaş timp şi paralel cu elabo­
rarea Tratatelor, realizarea unui nou
sistem de protecţiune—pentrucă în-
tr'adevăr ideea este veche, şi ea are
un îndelungat istoric—a minorită-
CELE TREI CRIŞURI
Condiţiunile geografice şi etnice
ale continentului nostru, duc fatal
la aceasta.
Spiritul de justiţie nu poate deci,
să-şi găsească aplicaţiunea decât în­
tr'un mod relativ. Cum absolutul nu
există, nu se poate năzui decât la
restrângerea sferei relativului. E
ceeace au încercat să facă tratatele
de pace din 1919 — 1920, impunând
restricţiuni şi învingătorilor şi în­
vinşilor, tocmai pentru a chezăşui
trăinicia nouei aşezări.
Apărarea dârză a acesteia consti-
tue principala datorie a generaţiei
noastre.'
Minorităţilor
d e : George Sofronie.
ţilor. Dar pentru a se armoniza a-
cest concept de protecţiune a indi­
vizilor minoritari cu principiul na­
ţionalităţilor — a cărui consecinţă
-
juridică este de altfel—şi cu ideea
de consolidare a Statelor, create sau
întregite prin aplicaţiunea acestui
principiu, s'a simţit necesitatea ca
Geneva: Cheiul.
protecţiunea să se întindă în prin­
cipiu asupra indivisilor nu a gru­
purilor minoritare, să se elimine
termenul de minorităţi naţionale şi
să se vorbească numai de minorităţi
de rasă, limbă şi religie, şi să se
interpreteze dispoziţiile de protec­
ţiune,—menite să concretizeze ideea
de egalitate a indivizilor minoritari
cu membrii majorităţii—ca tinzând,
cu respectarea caracterelor specifice
ale minorităţilor, la asimilarea la
ideea de Stat, pe teritoriul căruia
Tratatele de Pace au hotărât să
trăiască, în viitor.
Dispoziţiile de protecţiune, conţi­
nute în chiar Tratatele de Pace, sau
în Tratate speciale încheiate cu unele
State, alcătuesc ceeace se numeşte
Tratatele minorităţilor. Şi, ca o ino­
vaţie faţă de trecut, respectarea lor
>m>mm<w^wmmM
de către Statele semnatare, a fost
pusă sub garanţia Societăţii Naţiu­
nilor, ceeace deşi constitue pentru
Societate o sarcină în plus, nepre­
văzută de Pact, a fost totuşi accep­
tată, în numele ei, de către Con­
siliu, «în scopul suprem al conso­
lidării Păcii în lume». Astfel s'a
ajuns la instituirea unei garanţii
«internaţionale» în materie de pro-
tecţiune—a minorităţilor.
Dar, deşi principiul de protecţiune
a minorităţilor este raţional şi echi­
tabil, din punct de vedere juridic,—
întrucât urmăreşte concilierea inte­
reselor şi a drepturilor indivizilor
minoritari şi a celor majoritari, în­
depărtând cauzele de conflicte şi
asigurând o soluţie echitabilă a e-
ventualelor diferende—, concretiza­
rea acestui principiu în nouile an­
gajamente internaţionale, a dus la
o situaţie de neegalitate şi inechitate
internaţională. Şi aceasta, pentrucă
s'au impus îndatoriri determinate
către: locuitorii, supuşii şi persoa­
nele aparţinând minorităţilor, nu­
mai unor State din Comunitatea
internaţională, pe care ele le-au ac­
ceptat, făcând astfel un act de ge­
nerozitate faţă de minorităţi.
Intr'adevăr, deşi minorităţi e-
xistă în toate Statele, din motive cu
totul nejuridice printre care dorinţa
Marilor Puteri de a nu se angaja
faţă de anumite grupuri din popu­
laţia lor, s'au impus obligaţii de
protecţiune a minorităţilor, numai
fostelor State inamice, (Austria, Un­
garia, Bulgaria, Turcia, (in Germa­
nia, care este Mare Putere), Statelor
create sau întregite teritorialiceşte
în urma războiului (Polonia, Ceho­
slovacia, România, Jugoslavia, Gre­
cia şi Armenia (ulterior desfiinţată
ca Stat), şi în fine unor State care
au intrat mai târziu în Societatea
Naţiunilor.
Această situaţiune—care constitue
cea mai gravă lacună a actualului
regim de protecţiune a minorităţi­
lor—a dat naştere la îndreptăţite
critice. Deasemeni ei se datoreşte
justificabilele rezistenţe din partea
Statelor interesate, contra oricărei
interpretări, extensive a clauzelor
de protecţiune. Chiar minorităţile
din comunitatea internaţională sunt
cu drept cuvânt nemulţumite, pen­
trucă unele, adică acele din Statele
semnatare ale Tratatelor minorită­
ţilor, dispun de un mijloc de recurs
la Societatea Naţiunilor organizat
în baza prevederilor Tratatelor şi a
succesivelor rezoluţiuni ale Consi­
liului de care minorităţile Statelor
nesemnatare nu dispun.
*
* *
Actualul regim de protecţiune a
minorităţilor—conceput ca un mini­
mum juridic, prescris unor guverne
în raporturile cu locuitorii, cetăţenii
şi minorităţile Statelor lor — este
aBH^^nSH6^@H
deci departe de a fi necriticabil. El
este însă susceptibil de ameliorare,
prin generalizarea obligaţiilor mi­
noritare la toate Statele ; ceeace s'a
cerut de altfel, în repetate rânduri,
în doctrină, presă, întruniri şi chiar
la Societatea Naţiunilor. Astfel s'ar
realiza egalitatea Statelor—juridice
prin federaţii de drept internaţional,
încălcat însă prin actualul sistem.
Şi astfel numai protecţiunea mino­
rităţilor ar putea deveni o parte
integrantă din dreptul internaţional,
încetând de a fi ca astăzi o regulă
de caracter regional, şi ca conse­
cinţă cu caracter de temporalitate.
Trebue încă să adăugăm că ne-
îndeplinirea acestui deziderat este
de natură să primejduiască existenţa
REALIZĂRI
ăsboiul a adus nu numai înde­
plinirea aspiraţiilor noastre na­
ţionale şi mărirea posibilităţilor de
creare în toate domeniile vieţii prac­
tice şi spirituale, ci ne-a lărgit însăşi
orizontul vieţii sufleteşti, fâcftndu-ne
să 'nţelegem că numai aceia ce-i
BCU Cluj / Central University Library Cluj
ProJ. Sextil Puşcariu.
creaţie şi reprezintă un aspect în
stadiul progresului general uman
ne dă dreptul de-a fi respectaţi şi
luaţi în seamă ca naţiune.
Trebue să recunoaştem că şi 'na-
inte de răsboi noi am acordat atenţie
problemei culturii, dinainte încă de
răsboi străluciţi învăţaţi de-ai noş­
tri s'au impus intelectualităţii stră­
ine. Acum însă, ştim că ochi curioşi
sunt îndreptaţi asupra faptelor noa­
stre, ştim că avem, ca să zic aşa,
un esamen de trecut, pentru a arăta
că realizarea ţării noastre în limitele
ei fireşti nu e numai un moment
politic ci şi unul cultural.
Cu toate frământările politice care
au smintit multe capete, trebue să
ne mândrim cu străduinţele de-a
CELE TREI CRIŞURI
însăşi a regimului în vigoare. Re­
prezentanţi ai Marilor Puteri, re­
fractare oricărei extinderi a obliga­
ţiilor minoritare, au făcut să se audă
chiar la Societatea Naţiunilor punc­
tul lor de vedere; decât generali­
zare, mai degrabă desfiinţarea aces­
tui sistem, când el îşi va realiza
finalitatea sa.
De unde rezultă că în această
direcţie, ar trebui să se îndrepte
revendicările minoritare, şi nu în
spre exasperarea Statelor semna­
t a r e ; ele, caşi până acum, ar sus­
ţine acest punct de vedere, care ar
semnifica calea evolutivă a pro-
tecţiunii minorităţilor, instituită prin
Tratatele din 1919—20.
CULTURALE
de: D. Murăraşu.
crea, şi de-a organiza posibilităţile
noastre de creare. Academia, bă­
trâna noastră instituţie hulită de cei
ce ştiu bine că nu vor pătrunde ni­
ciodată în ea, a dat publicităţii lu­
crări de real intens, în domeniul
istoric în special. Lucrările lui P.
P. Panaitescu, G. Brătianu, Al.
Marcu, Oţetea sunt dovada atenţiei
pe care Academia o acordă tinere-
ţei creatoare.
In ce priveşte înaltele instituţii de
învăţământ, ce exemplu de vitalitate
sunt cele două universităţi din Cluj
şi Cernăuţi, care 'n curs de câţiva
ani numai au renunţat la tradiţii
străine şi au devenit centre de cul­
tură naţională! Institutele de pe
lângă Universitatea din Cluj dau
lucrări ce se impun nu numai ad­
miraţiei noastre, ci şi celei a străi­
nătăţii. Muzeul limbii române cu
publicaţia lui Daco-Romania, e un
exemplu de ce se poate crea prin
muncă temeinică şi îndreptată spre
acelaşi ţel. D l Sextil Puşcariu a
reuşit nu numai să creeze un in­
strument de cultură, ci să repre­
zinte însăşi energia noastră inte­
lectuală în mijlocul străinilor care
nu ne credeau capabili de-a forma
din Cluj un centru al românismului.
Bucureştii, e-adevărat că n'au reu­
şit să 'nmânunche personalităţile
numeroase pe care le are. Aci fie­
care lucrează mai mult răsleţ, per­
sonalităţile se impun ele prin ele
înşile, triumfând cu puterea elemen­
tară a firii. Şi aci însă publicaţii şi
institute sunt o dovadă că munca
se poate coordona spre binele cul­
turii. Grai şi suflet, frumoasa pu­
blicaţie de filologie de sub conduce
rea d-lui Ovid Densuşianu, s'a impus
tuturor şi prin ştiinţă şi prin ţinută
demnă. Un institut de mare interes
e cel condus de inteligenţa organi­
zatoare a d-lui D. Guşti.
Institutul social român şi Archiva
sunt bine cunoscute tuturor intelec­
tualilor români şi străini. Archiva
e o publicaţie indispensabilă pentru
cel ce vrea să fie la curent cu pro­
blemele vieţii politice, sociale şi cul­
turale, iar conferinţele de sub aus­
piciile Institutului social s'au re­
marcat totdeauna şi prin problemele
puse şi prin personalităţile la care
d-1 Guşti a ştiut să facă apel. Un
institut de pedagogie sub conduce­
rea d-lui G. Antonescu, un altul
mai recent de psicho-technică sub
conducerea d-lui Rădulescu Motru,
arată că şi în aceste domenii se
poate lucra metodic şi coordonat.
Mai presus însă de instituţii înseşi,
forţele creatoare ale profesorilor N.
Iorga, Ovid Densuşianu, Rădulescu
Motru, Ţiţeica, G. Marinescu îmbo­
găţesc viaţa noastră culturală cu
lucrări în domeniul istoriei, filolo­
giei, filosofiei, ştiinţei.
E un domeniu însă în care Bu­
cureştii trebue să aibă întâietatea,
şi totuşi nu se face îndeajuns. Sun­
tem o ţară care nu ştie ce 'nseamnă
o ediţie critică a unui scriitor cla­
sic, o ţară în care marii noştri scrii­
tori nu au monografii, o ţară care
nu-i încă înzestrată cu o istorie
complectă a literaturii. Câte sunt încă
de făcut în acest domeniu! E nevoie
să se creeze un Institut de litera­
tură în care să se facă ştiinţă lite­
rară cu metode moderne şi'n spirit
obiectiv şi ştiinţific. Un astfel de
institut ar putea grupa tineri pro­
fesori dornici de muncă serioasă
şi'n acelaşi timp ar îndruma spre
cercetare ştiinţifică pe (Studenţii no­
ştri care'n lipsă de călăuză atât de
uşor pot fi înşelaţi de spiritul de
minciună şi ignoranţă. In direcţia
creării unui asemenea institut ar
trebui să'şi îndrepte străduinţele noii
profesori de la Universitate.
Printre instituţiile de cultură me­
nite să înscrie o luminoasă pagină
în istoria învăţământului şi ştiinţei
noastre sunt şi şcolile române din
Pro/. D. Guşti.
 mSmmmmmmm CELE TREI
Roma şi Fontenay-aux Roses. Lu­
crările şi autorii lor trecuţi prin a-
ceste şcoli ies cu o întipărire defi­
nitivă pe care le-o dă contactul cu
cultura apuseană : pasiunea infor­
maţiei sigure, obiectivitate şi desă­
vârşită probitate intelectuala.
Vorbind despre realizările noastre
culturale, nu putem trece cu vede­
rea literatura, care şi ea e o parte
însemnată din cultura unui neam.
In ce priveşte literatura, din mul­
ţimea de opere de mare valoare
ieşite la lumină după război, se re­
marcă Ion şi Pădurea Spânzuraţi­
lor de Rebreanu, Zodia Cancerului
de Sadoveanu, La Medeleni a lui
Teodoreanu, întunecare de Cezar
Petrescu, opere care înseamnă un
punct culminant în desvoltarea ro­
manului românesc şi marchează o
epocă în istoria noastră literară.
Trebue să pomenim aci şi succe­
sul pe care literatura noastră începe
să-1 aibă în străinătate. Creangă
tradus în engleză şi pe cale să fie
tradus şi'n limba franceză, câteva
ale lui Rebreanu, Slavici,Sadoveanu,
Caragiali traduse în italiană, Emi-
REALIZĂRI NA ŢIONALE
BCU Cluj / Central University
de: George Baiculescu.
CTn desvoltarea lui politică şi cul-
c / rurală un popor trebue să aibă
totdeauna un ideal care să-1 însufle­
ţească. Idealul acesta va constitui
deci forţa lui de manifestare, în toate
împrejurările vieţii lui naţionale.
Poporul român, dela primele lui
înjghebări şi până mai aproape de
timpurile noastre, a avut şi el un
ideal pe care 1-a încălzit veacuri în­
tregi şi pentru realizarea căruia a
luptat şi a îndurat cele mai grele
sacrificii; acest ideal scump tuturor
românilor, de pretutindeni, a fost în­
făptuirea unităţii lor naţionale. Pen­
tru înfăptuirea acestui ideal au lup­
tat şi au sângerat moşii şi strămoşii
noştri, din cele mai vechi timpuri
şi până azi, pentru realizarea lui s'au
ridicat, unite, toate forţele româneşti,
politice şi culturale, începând din a
doua jumătate a veacului trecut şi
până la generaţia din urmă, care
avea sâ ia parte la înfăptuirea a-
cestui ideal visat de aproape toţi
aceia cari au fost chemaţi la con­
ducerea politică şi culturală a nea­
mului românesc. Niciodată, în viaţa
vreunui popor, nu a fost un ideal
mai bine precizat şi mai bine sus­
ţinut de forţele vii ale lui, cum
a fost la noi bine precizat şi bine
susţinute mişcările pentru înfăptui­
rea unităţii neamului românesc
Primele noastre realizări naţionale
au fost consecinţa imediată a mişcă­
rilor redeşteptătoare de peste munţi,
când scriitorii şi învăţaţii români
ardeleni dela sfârşitul veacului al
CRIŞURI
Prof. Nicolae lorga.
nescu tradus în italiană şi engleză,
iată dovezi ale triumfului nostru
literar. Să pomenim aci şi pe entu-
siastul Claudiu Isopescu a cărui
muncă a contribuit atât de mult la
cei mai mulţi din oamenii politici
şi de cultură românească din seco­
Library
celea, Cluj
lul al nouăsprezecelea şi al douăze-
printre care e bine să amin­
optsprezecelea şi începutul celui de
al nouăsprezecelea, au arătat lumii
că neamul nostru, risipit de vitregia
vremurilor sub dominaţiuni străine,
este unul şi aceiaş, trăgându-şi ori­
ginea din poporul vechiu al Roma­
nilor, iar limba lui fiind o expresie
credincioasă a limbei latine popu­
lare, limba acelui popor latin cu­
ceritor, a cărui dominaţiune se întin­
sese incă peste hotarele noastre de
azi.
Datorită acestor «descoperiri», a-
cestor imbolduri de redeşteptare na­
ţională, Românii au putut avea mai
târziu revoluţiunea lui Tudor Vla-
dimirescu dela 1821, mişcarea libe-
ratorie dela 1848, unirea Principa­
telor, întemeierea Dinastiei de Ho-
henzollern, independenţa şi regali­
tatea; şi, tot datorită acestor mişcări
de redeşteptare a spiritului româ­
nesc către adevăratele lui idealuri
naţionale, am avut războiul cel mare,
care a pus capăt procesului de in­
tegrare a Statului naţional românesc,
prin înfăptuirea acelui ideal visat
de veacuri şi pentru care au activat
Ambasadorul e n g l e z la Paris s e plimba în­
tr'o zi c u un prieten, prin Londra.
Prietenul, impresionat d e ceaţă, declară :
— S i g u r că Londra e oraşul unde e mai
multă ceaţă.
D a r ambasadorul :
— Care ?
— E u a m cunoscut un oraş şi mai întunecat.
— N u ştiu c u m s e chema, tocmai din cauza
ceţei.
mSm^mmSmm
strângerea relaţiilor între noi şi Italia.
Avem în epoca scurtă de la răz­
boi până azi realizări culturale care
să justifice o deplină încredere în
viitor. Şi mai mult încă s'ar crea
dacă am avea în ţară o atmosferă
senină prielnică muncii dezintere­
sate a spiritului. Cultura e sănătatea
unui neam. După cum din armo­
nioasa activitate a tuturor organe­
lor reiese acel plus care-i sănătatea
trupului, tot astfel din activitatea
spirituală în toate domeniile reiese
cultura, care nu-i nici istorie, nici
filosofie, nici orice altă activitate,
dar e un plus pe deasupra tuturor
străduinţelor iutelectuale. Muncind
serios în toate domeniile ne vom
impune şi străinilor care mai mult
ne vor respecta, mai mult îşi vor
îndrepta simpatia asupra noastră.
In conştiinţa celorlalte neamuri nu
putem trăi decât prin aportul cul­
tural pe care îl vom aduce, iar în
istoria umanităţii nu vom trăi decât
tot prin cultura şi ştiinţa ce vom
isbuti să creem: o ţară şi un neam
se eternizează numai prin aceia ce
etern rămâne mare.
tim aici fiinţarea acelei «Ligi cultu­
rale» şi activitatea dezinteresată, ne­
obosită şi entuziastă a marelui nostru
îndrumător şi răscolitor de energii
naţionale : Profesorul Nicolae lorga.
Şi astfel, datorită acestor îndrumă­
tori, datorită jertfei ţăranului şi sol­
datului român, înfăptuirea unităţii
noastre naţionale a fost realizată
sub înţeleaptă domnie a celui dintâi
rege al României Mari: Ferdinand I.
Astăzi, după toate aceste jertfe şi
dureroase sângerări pentru înfăp­
tuirea unor bune condiţiuni de viaţă,
România Mare trebue şi e nevoe să
devină: România Nouă. Dacă până
mai ieri sforţările noastre se îndrep­
tau spre realizarea unui ideal unic,
azi aceste sforţări ale noastre tre­
bue să aibă tot un scop unic, altul,
dar tot atât de hotărîtor pentru bu­
nul mers al unei naţiuni: consolida­
rea politică, materială şi sufletească
a neamului românesc, consolidare
clădită pe ideea de pace şi de pro­
gres.
Numai după ce acestea vor fi
pe deplin realizate, şi le nădăjduim
cât mai bine realizate sub înţeleaptă
şi entuziasta domnie a Regelui Ca-
rol al II-lea, vom putea spune că da­
toria noastră, a celor de azi, este
împlinită şi numai atunci vom pu­
tea zice urmaşilor noştri: — «Iată,
vă lăsăm o ţară liberă, bogată, cu
oameni cari muncesc şi-şi fac dato­
ria, faţă de ei, de aproapele şi faţă
de naţiunea lor; duceţi-o şi voi mai
departe, tot aşa!»
>m<m%mmmmsm CELE TREI
FEMINISM
E m a n c i p a r e a femeii, ce strigăt, ce
O alarmă! Au curs valuri de cer­
neală pentru şi contra. Dar ne în­
trebăm câte femei, chiar dintre cele
emancipate, înţeleg rostul şi meni­
rea lor d'aici înainte?
Credeţi oare Doamnelor că femeea
emancipată reprezintă imperios pe
sportiva ultra-modernă, cu ţigara so­
lid fixată în tubul de fildeş sau email,
tub care atinge lungimea unui cre­
ion neascuţit încă? Sau o căutaţi
printre amatoarele de cocktail-uri,
cari absorb o jumătate de duzină
zi după zi, fâlindu-se cu reţetele
proaspăt aduse din vilegiatura în­
cântătoare ?
Nici unele, nici altele nu sunt fe­
ministele înţelepte pe cari le vroim.
Mai puţin decât aceste două ca­
tegorii, înţeleg rostul emancipării
actuale, unele oratoare de întruniri
publice, întâlnite prin marile metro­
pole, vorbind tare şi proclamând idei
pe cari nimeni nu le adoptă.
La noi în ţară din fericire, cine se
urcă la tribună, vorbeşte sănătos;
avem simţul profund al ridicolului
şi ne ferim de el.
barea. Ce însemnează o femee eman­ BCU Cluj
Se pune deci în mod firesc, între­
/ Central University Library
SPORTUL
cipată? In sensul adevărat, în sin­
gurul sens al cuvântului, ea este
astăzi egala bărbatului prin munca
ei, prin aportul ei social şi prin drep­
turile cucerite, drepturi civile şi po­
litice.
Nimeni, n'a uitat, starea de infe­
rioritate socială, a femeilor în tim­
pul răsboiului. Totuşi, în vreme ce
bărbaţii luptau pe front, ele s'au do­
vedit cele mai admirabile adminis-
traţoare.Juridicn'aveau niciun drept,
atunci când le lipsea procura băr­
batului. Legile fireşti însă, le-au a-
cordat toate drepturile, în ciuda co­
dului civil!
Din anii aceia, greu de îndurat,
s'a simţit dorinţa aprigă, necesitatea
imperioasă de a eşi din starea de
infirmitate morală în care se aflau
femeile şi a-şi reclama drepturile lor.
lată cum s'a aplicat feminismul.
El nu este lipsit de consistenţă
cum îl arată scepticii.
Nu este clădirea de faţadă care-şi
masquează golul încăperilor prin po­
leiala frontispiciului, n u !
Feminismul este o forţă nouă, o
forţă dynamică, o energie vie, cu
celule generoase. Este el şi va ră­
mâne.
Femeea emancipată şi-a sporit sor­
ţii de izbândă în viaţă, ca oricare
alt cucei itor. Ea nu mai datoreşte
mulţumirea vieţii, efectului unei în­
tâmplări fericite, feminista îşi fău­
reşte şi-şi realizează viaţa. Tocmai
aci, stă superioritatea ei. A face faţă
tuturor greutăţilor şi mai ales a şti
CRIŞURI
de: Taţttsi Budişteanu.
să le învingi.
Pentru ce oare fetele noastre ar
mai aştepta ca pe un salvator, băr­
batul care va binevoi s'o aleagă de
tovarăşe a vieţii sale, când ea însăşi
are în mână unealta cu care să-şi
clădească independenţa existenţei
pe bază solidă. Această unealtă este
munca ei rodnică şi felurită.
Nu sunt feministe, numai intelec­
tualele, numai acelea care îşi pun
creerul la contribuţie, feminismul se
adaptează în aceeaşi măsură mese-
riaşei, funcţionarei, ca şi profesioni­
stei libere, cu o condiţie, cu o con­
diţie decisivă femeea să nu se eri-
geze în rivala bărbatului.
Aci este punctul nevralgic!
Ea trebue să rămână, energie
blândă, gata să colaboreze în toate
direcţiile, pe toate terenurile, adu­
când servicii colectivităţii.
Egală ca drepturi, diferită ca atri-
ASPECTE
care a Cluj
vitalităţii prin
unor energii proaspete,
Priviţi o ilustraţie de acum cinci­
sprezece, douăzeci de ani, o figură
oarecare tinzând să exprime ve­
chea mentalitate a trecutului: un
tânăr slab, de preferinţă palid, pri­
vind spre cer sau cu privirea aţin­
tită la o carte pe care o citeşte a-
dâncit într'o reculegere adâncă. Pri­
viţi tânărul de azi: robust, muschiu-
latură oţelită, pasul sigur, atitudinea
cuceritoare a omului stăpân pe e-
nergiile sale.—Altădată, idealul re­
culegerii, a cărţii, cultul gimnasticei
intelectuale; azi, apologia forţei, a
energiei umane desfăşurată în ritm
de recorduri, independenţă de gân­
dire, dispreţ pentru principii şi un
oarecare scepticism pozitiv de oa­
meni ce nu-şi clădesc iluzii. După
generaţia contemplativă, generaţia
sportului şi a vitezei; după cultul
sentimentului şi a elaborărei inte­
lectuale, supremaţia trupului şi pul­
saţia motorului; după legănarea ro­
mantismului pasional, tresărirea
senzaţiei izvorâtă dintr'o imediată
realitate. In două cuvinte, o purifi-
ms^mmm^m®
buţii. —Complectând, nu uzurpând.—
Să lase peste tot impresia că vine
să desăvârşească prin -aportul său
opera începută şi lăsată în urmă din
pricina lipsei de efort continuu.
Prietena bărbatului, nu duşmana
lui. Aceasta este noua hipostază a
feministei.
La noi în ţară, am obţinut dreptul
de vot parţial, la municipiu, judeţ
şi comună.
Cine poate spune că aportul fe­
meii este neînsemnat?
Sunt mulţi bărbaţi cari îmi afirmă
că în afară de inteligenţa ei vie, de
admirabila ei intuiţie, femeea mai
creiază în colaborarea ei la lucrul
în comun, o atmosferă de senină­
tate care împiedică drojdia din multe
suflete masculine a se ridica dea­
supra.
Dacă n'ar fi decât atât şi tot este
destul!
Viitorul foarte apropiat în care
feminismul va triumfa de toate ob-
stacolile şi adversităţile, va dovedi,
dreptatea celor ce-1 susţin din tot
sufletul lor sincer.
MODERNE
de: Reggio.
desvoltarea
necultivate
în deajuns până acum. Şi, trebue
s'o mărturisim, este o superioritate.
AMERICANISMUL
Europa bătrână,creatoarea unei ci­
vilizaţii ce a radiat timp de secole
deasupra lumii, e covârşită. Influenţa
ei se destramă; mai mult chiar, e în­
locuită. Un vânt de americanism a
cuprins continentul obosit ce, ne-
mai găsind resurse noi de realizare,
importă de o vreme încoace mani­
festările diverse ale unei mentalităţi
streine.—Dovadă, acea năvală a mu-
zicei engleze, acea farsare câştigată
pe zi ce trece prin producţia cine­
matografică, acel cult atotputernic
al sportului cari sunt o caracteris­
tică a mentalităţii americane. Tre­
pidaţie de energie şi de ritmuri să­
nătoase care a fost în orice caz
binevenită deoarece a adus—într'o
viaţă obosită—o intensificare de vi­
braţie şi de doruri, bogată în rege­
nerare.
înşişi noţiunea de eleganţă s'a re­
simţit: în locul liniei rigide a îm­
brăcămintei supravegheată până la
cele din urmă cute, neglijenţa spor­
tivă a costumelor de model engle­
zesc, ce nu sunt lipsite de distincţie.
ARTA
Acum, o decadenţă.
Arta contimporană, ori cât ar
exalta-o apologiştii sobrietăţii, ai
simbolului sau a impresionismului,
fi«H«««SHH
a decăzut. In afară de arhitectură,
care afirmă într'adevăr o admirabilă
sobrietate estetică, prin geometria
armonios echilibrată a liniilor sale,
pictura şi sculptura au alunecat pe
un plan de realizare adesea absurdă
ce face din incoherenţă o condiţie
de sugestie artistică şi din brutali­
tate contururilor o lege de frumos.
Lansată de spirite ce sunt departe
de a fi latine, această artă preconi­
zată de către futurişti dar depăr-
tându-se de aceştia printr'o destră­
mare de unitate nu mai poate alcătui
un mijloc de adâncă sugestie sufle­
tească.
Există în natură o armonie care,
' i > i * h * m • j i f i >m ţ i i i i > i » i 9 *i"f j i f a m • m a » a " > a ' * i » a v w a
Evoluţia politicei
Evoluţia spre stânga şi reacţiunea. — De la Tisa la Kun Bela
şi îndărăt la Bethlen. — Spiritul maghiar şi acela suprapus.
Revendicări şi propagandă.
Timişoara — Dec. 1930.
/^voluţia politicei maghiare reprezintă
^ exact şi curba făcută de spiritul
public maghiar.
Răsboiul mondial a surprins pe ma­
ghiari în plin proces de expansiune
etnică şi naţională demonstrând odată
mai mult, că în viaţa popoarelor până
şi 'Utopiile; când sunt urmărite siste­
matic şi cu dragoste d
e
neam şi ţară termină în a
se preface în realităţi, o
comparaţie a hărţii e t n i ce
a Ungariei de la 1848 c u
aceia din 1914 verifică a-
cest adevăr. Ideia "statu­
lui unitar maghiar», sin­
gurul ideal ce putea să
existe pentru un popor ce
stăpânea un teritoriu în­
treit aceluia al Ungariei
etnice, capătă nu numai
un început de conţinut ci
şi contururi cu totul pre­
cise, bazate pe realităţi.
In 60 de ani desele insule
şvăbeşti, sârbeşti şi slo­
vace de pe pusta Unga­
riei dispar cu totul ca şi
acelea nemţeşti de din­
colo de Dunăre, iar fron­
tiera etnică maghiară e
împinsă atât spre răsărit,
cât şi spre nord pe o a-
dâncime de 25—50 klm,
în masa «naţionalităţilor».
Mai mult. Această masă
e despicată de dese insule
maghiare rezultate dintr'o
politică sistematică de colonizare şi
asimilare, iar în Ardeal Secuii, masă
izolată, sunt legaţi printr'un coridor,
peste Cluj şi câmpia Ardealului-Târ-
gul-Mureş, cu pusta maghiară. Numă­
rul maghiarilor, sau a celor ce se de­
clară de maghiari, în 60 de ani se du­
blează, acela al celorlalte elemente et­
nice rămânând aproape staţionar şi
mai presus de toate spiritul maghiar
cucereşte mase tot mai adânci astfel
încât şi azi, după 11 ani dela modifi­
carea frontierelor etnice o bună parte
dintre şvabi din Sătmar continuă să
se creadă maghiari.
Evident, că acestei expansiuni îi co­
CELE TREI CRIŞURI
chiar adaptată la necesităţile şi la
tendinţele vieţii moderne, îşi păs­
trează adâncimea, chiar în diversi­
tatea resonanţelor. Ori, fără să fie
adâncă, arta actuală n'a isbutit să
fie nici măcar variată, oscilând în­
tre schiţa naivă şi simbolul unei
absurdităţi impenetrabile.
In orice caz, un element de sno­
bism ce dă blazaţilor noştri din
saloane prilej de pretenţioase defi­
niţii şi de idei împrumutate. Prin
aceasta o artă mondenă, stridentă
ca o mătase strălucitoare şi goală
ca un compliment banal şoptit pe
franţuzeşte, — Ceiace nu este un
progres.
maghiare de la răsboi până
de: Traian
respundea şi un anumit spirit maghiar,
pe care numai astfel îl putem înţelege
şi adânci, dacă ţinem seamă de reali­
zările ce stăteau la baza sa.
Fixat in acest cadru spiritul maghiar
dinainte şi dela începutul răsboiului,—
spirit al cărui reprezentant tipic era
Contele Ştefan Tisza,—vom putea ur-
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Bănăfene la horă.
mări pas de pas evoluţia pe care a
făcut-o spiritul şi politica maghiară,
curba, care seamănă aidoma cu linia
unui cerc ce se întoarce,—după va­
riate zig-zaguri,—tot la punctul de ple­
care.
Intrând în răsboi realităţile de pe
front, contactul nemijlocit şi în mijlo­
cul primejdiilor şi mizeriile comune cu
tovarăşii de arme de altă limbă, dar
din aceiaşi armată, au modificat re­
pede spiritul «armatei naţionale» ma­
ghiare de pe front. Maghiarul a înce­
put să vadă, că şi „naţionalităţile",
considerate până acum drept cetăţeni
de categoria a doua, ca indivizi şi ca
S
B MHBBe
H n
nE»
soldaţi sunt adesea ori mai vrednici
decât el. Şi mai presus de toate că şi
unii şi alţii luptă pentru scopuri stăine
de interesele lor.
Nici spiritul suprapus spiritului ma­
ghiar, spirit introdus în toate mani­
festările acestui popor de către ma­
ghiarii noui, de origine incertă, cari
au transformat naţionalismul în şovi­
nism intolerant şi liberalismul în „de­
mocraţia maghiară', nu a putut opri
procesul psihozic al armatei şi popo­
rului maghiar ce s'a convins că nu
luptă pentru căminul său de pe pusta
Ungariei, ci pentru scopuri străine de
el. Ba din contră acest spirit disolvant
a accelerat desnodământul. Contele
Ştefan Tisza a plătit cu viaţa poliţa,
pe care maghiarii au semnat-o cu sân­
gele lor pe diferite fronturi. Democra­
» a t * » • »t ţia maghiară îmbracă haina socialis­
mului naţional al Contelui Kârolyi
pentru ca să termine repede la extre­
azi. mismul comunist al lui Bela Kun. Pro­
cesul de disoluţie al vechiului spirit
maghiar reprezentat de Contele Ştefan
Tisza îşi urmează cursul şi nu e o-
prit,—ironie a sorţii, — decât de către
ocupaţia română,—făcută în contra vo­
Birăescu. inţei puţinilor moştenitori ai spiritului
maghiar din 1914.
Profitând .de situaţia nouă creiată de
aceiaşi ocupaţie, acelaş spirit încearcă
să se reînscăuneze în viaţa publică ma­
ghiară. Ii stă însă în cale cuceririle fă­
cute de către democraţia maghiară,
mai apoi de către comunism pe seama
maselor largi ale poporului. Dar mai
ales spiritul disolvant su­
prapus vechiului spirit pâ­
nă şi în clasele conducă­
toare maghiare, după cum
a verificat-o cazul Conte­
lui Kârolyi. începe «Te­
roarea albă», atrocităţile
diferite nu numai în con­
tra uneltelor regimurilor
Kârolyi şi Bela Kun, ci
şi în "contra democraţiei
ce purta marcă maghia­
ră, dar ca structură şi i-
diologie era străină de su­
fletul maghiar. Toate cu­
ceririle pe seama maselor
largi sunt decretate drept
acte de trădare săvârşite
în contra Statului mile­
nar, societăţile patriotice
în frunte cu aceia a un­
gurilor, cari se deşteaptă,
extermină cu foc şi sa­
bie,—şi aceasta nu numai
la figurat,—pe adversarii
şi duşmanii spiritului lui
Ştefan Tisa, astfel, încât
în mai puţin de un an,
Ungaria infeudată din nou
vechilor conducători, reu­
şeşte să prefacă într'un doliu naţional
semnarea tratatului de la Trianon. Tra­
tat, care în realitate nu era de cât un
act de dreptate istorică şi naţională,
ce nu atinge interesele maselor ma­
ghiare, ci loveşte direct în raţiunea de
a mai exista a unei clase conducătoa­
re, feudală ca repartiţie a proprietăţii,
reacţionară ca spirit.
Doliul naţional nu a fost decât pro­
logul acţiunei noui menită să readucă
spiritul maghiar la punctul de unde a
plecat în anul 1914.
Paralel cu acţiunea de eliminare a
tot ce a adus răsboiul, mai apoi revo­
luţia, ca spirit, concepţii, învăţăminte
wm>m>m>m>mwm CELE TREI
s'a început reeducarea poporului în ve­
chiul spirit, exaltarea sentimentului său
naţional, fixarea în conştiinţa acestuia,
a unui nou ideal, ungaria milenară sau
cel puţin revizuirea frontierelor fixate
prin noua aşezare politică.
Dacă învăţămintele răsboiului nu au
lăsat nici o urmă în mintea conducă­
torilor maghiari, masele largi ale po­
porului să resimt de ele. Cu toate că
forţat de puterea de stat îşi depune
toată energia şi surplusul de muncă
pentru ideia ce i se impune,—vezi pro­
paganda costisitoare revizionistă dusă
în străinătate, vezi armata camuflată
în serviciile de vamă, finanţe, poliţie,
jandarmerie ce ascunde cadrele arma­
tei revanşarde şi revizioniste,—poporul
maghiar nu e revizionist. Mai mult.
A început să afle, că minorităţile ma­
ghiare din statele înconjurătoare au
mai multe drepturi politice, decât el,
că marile feude acolo s'au împărţit ce­
lor ce muncesc glia.
In faţa propagandei maghiare
ce opunem noi?
observaţie atentă a evenimentelor
zilnice dela noi, ne pune în situaţia
să ne pronunţam în cunoştiinţă de cauză
asupra diferitelor probleme, cari plu­
tesc în atmosferă şi cari ar trebui să
ne dea mult de gândit, aici la frontieră.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
In prima linie, una dintre aceste pro­
bleme, ar fi, propaganda maghiară în
regiunea de frontieră şi ce am opus
noi acestei propagande?
Dela început trebue să spunem, că
acţiunea propagandei ungureşti se poate
separa în două perioade: primii cinci
ani după unire şi ultimii ani ai acestui
deceniu.
In prima epocă, curentul, ce se abă­
tea viforos de peste trontieră, întâlnea
la noi conţinu — atari timizi între lo­
cuitorii maghiari, demoralizaţi de re­
peziciunea cu care a venit prăbuşirea
imperiului austro-ungar. La aceasta
mai contribuia entusiâsmul primei ge­
neraţii de după unire, animată de cele
mai curate sentimente româneşti.
In ajutorul acestui ansamblu de ma-
nifestaţiuni, vine în anul al cincelea şi
statul cu constituirea „zonelor cultu­
rale", încurajând o pleiadă de tineri
însufleţiţi, profesori şi învăţători, cari
stabiliţi la frontieră, reuşesc să plan­
teze încrederea în statul român şi în
unitatea acestei ţări, chiar în satele,
unde ignoranţa şi influenţa secolelor
maghiare, reuşise să transforme pe
români în adepţi ai coroanei Sf. Ştefan.
Toate aceste elemente contribue cu
succes la formarea în zonele de fron­
tiera a unui zid puternic de rezistenţă
românească.
Rezultatul este salutar. Vedem peste
tot aproape desfiinţată propaganda ma­
ghiară şi observând dispărând din Ar­
deal pe rând unele teatre, unele insti­
tuţii, aşa zise de cultură, când în rea­
litate nu erau decât centre de ireden­
tism. Atenuarea propagandei maghiare
nu se face cu forţa. întâmpinată de
o puternică propagandă românească,
care răscoleşte adânc sufletele, treptat,
mai întâi românii maghiarizaţi revin
la matcă; apoi celelalte naţionalităţi,
CRIŞURI
In schimb, accentuarea tot mai zgo­
motoasă a revendicărilor iredentismu­
lui maghiar, încurajarea acestor reven­
dicări de către unii utopişti rău infor­
maţi sau cuceriţi de o propagandă in­
teresată şi mincinoasă, atunci când nu
sunt direct interesaţi,—vezi cazul Lor­
dului Rothermere, — a creiat atât în
Ungaria, cât şi la noi, soldaţi hotărîţi
ai spiritului şi politicei Contelui Beth-
len, premerul Ungariei, o dedublare
mai puţin reuşită a Contelui Tisza din
1914- Aceşti soldaţi sunt recrutaţi în
Ungaria dintre obişnuiţii explotatori ai
ideii Ungariei milenare, iar la noi din
speculanţii pretinselor revendicări cul­
turale minoritare.
Astfel spiritul maghiar a ajuns —
după cunoscutele evoluări ce au atins
toate extremităţile, — la aceiaş punct,
de unde a plecat acum 16 ani, iar po­
litica maghiară şi la noi ca politică mi­
noritară şi dincolo de frontieră, reo-
glindeşte acest spirit.
Timişoara, Decembrie 1930.
de: A. Davidescu.
în frunte cu şvabii, cer dreptul la şcoală
românească, şi în fine maghiarii, pă­
răsiţi de foştii lor colaboratori, cedează.
In a doua epocă, în ultimii cinci ani
ai deceniului dela unire, precum am
amintit mai sus, se petrece în zona de
frontieră un fenomen cu totul ciudat.
Intelectualii români şi oamenii de
cultură, încăeraţi într'o neînţeleasă şi
păgubitoare luptă politică, sunt absenţi
dela propaganda culturală românească.
Satele sunt părăsite de îndrumătorii
lor fireşti, preot şi învăţător, deveniţi
agenţi electorali, societăţile culturale
mai există doar cu numele, iar insti­
tuţiile dela oraşe cu scopuri bine pre­
cizate, sunt asaltate de acaparatorul
clubului politic, fără pregătire şi fără
conştiinţă. «Statul» trecut din mână
în mână se desinteresează de propa­
ganda românească la frontieră.
Spre a fi câştigate minorităţile pen­
tru scopuri electorale, li se fac mari
concesiuni.
In această epocă propaganda ma­
ghiară se intensifică. încrederea în sta­
tul nostru scade şi năvala curentului
iredentist de peste frontieră face ra­
vagii peste tot.
Instituţiile maghiare, desfiinţate în
primii cinci ani dela unire, apar mai
puternice şi mai pregătite. Populaţia
minoritară nu le mai primeşte cu in­
diferenţă, din contră le susţine cu jertfă,
mândrindu-se cu ele.
Profitând de slăbiciunea noastră, an­
gajaţi într'o luptă sterilă fraticidă, merg
până acolo cu îndrăsneala încât cer,—
prin congresul partidului maghiar—să
se desfiiinţeze zona culturală dela fron­
tieră—zonă deja desfiinţată de mult,
prin neglijenţa unor miniştri de instruc­
ţie nepăsători, şi să se lase liberă co­
municaţia 'de idei* între «fraţii» de pe
ambele hotare ale ţării.. Deasemenea
se pretinde de către conducătorii ma­
ghiari, ca şcoalele şvăbeşti să aibă
limba de propunere pe cea maghiară
nu şvabă aşa cum o cere confesiunea
proprietară, adică minoritatea şvabă.
mmmmmmaa
In parte aceste deziderate au fost sa-
tisfacnte...
Iată prin urmare care ar fi situaţia
politică-culturală cu zona de frontieră
după 10 ani dela unire.
într'un articol de revistă nu se pot
face decât unele sumare constatări
Deasemenea nu se pot da soluţii. în­
ţeleg sforţările lăudabile ale d-lui di­
rector Colonel G. Bacaloglu, de a pre­
zenta marelui public, în special aici în
Ardeal. «Cele Trei Crişuri» care la gra­
niţa dift Banat până în Maramureş, are
numeroase b i b l i o t e c i şi manifestări
cult-naţionale, unde revista «Cele Trei
Crişuri» este mult citită, situaţia pro­
vinciei de peste Carpaţi în lumina celor
10 ani dela unire, cu tendinţele şi as-
piraţiunile culturale ce se impun.
Dar vorbind de aceste manifestaţiuni,
nu te poţi opri de a face unele con­
statări de ordin politic. Trebue să ac­
centueze, observatorul obiectiv, că, dela
1925 încoace situaţia culturală a ro­
mânilor s'a înrăutăţit, iar propaganda
maghiară şi-a făcut intrarea triumfală
în zona de frontieră.
Ne trebue în primul rând o minte
înţelegătoare pentru zona de frontieră.
Ne trebue o propagandă sistematică,
care să contrabalanseze pe cea minci­
noasă maghiară Zona de frontieră să
fie împănată de elemente româneşti
alese, cu mare putere de muncă. Şcoa­
lele să nu fie desfiinţate, ci înmulţite.
Revistele româneşti şi ziarele culturale
susţinute.
Deasemenea trebue accentuată po­
litica colonizării. Sate de colonişti ro­
mâni, nu bordee de mizerie. Ele să fie
centre puternice de unde să radieze
propaganda românească, nu teren fa­
vorabil,, unde să prindă curentele co­
muniste. Zilnic avem experienţa sub
ochi, comuniştii maghiari pătrunşi în
consiliile comunale sunt când trebue
iredentişti maghiari, după cum consi­
lierii partidului maghiar sunt când tre­
bue comunişti.
Numai o politică culturală cu bază
de continuitate ne va întări la fron­
tieră şi numai ea va pune capăt exten-
ziunii propagandei maghiare, care pre­
cum am spus, în ultimii cinci ani a fă­
cut mari ravagii.
Satu Mare, Decembrie 1930.
Spirite şi moravuri
Canovas, un eminent bărbat politic spaniol
care a trăit în veacul trecut, primind într'o
zi vizita unei femei care îl ruga s'o ierte
pentru ceiace îi ceruse:
— Ceiace mâ nelinişteşte îi răspunse Ca­
novas nu este ceiace îmi cere o femee, ci ce­
iace îmi refuză,
— Struson, succesorul lui Kellogg, unui
domn care îi cerea odată definiţia monolo­
gului, răspunse, făcând aluzie la sobrietatea
verbală a lut Coolidge şi elocvenţa furtunoasă
a lui Mussolinii.
— Un monolog este o convorbire între d-nii
Coolidge şi Mussolini.
*
In parlamentul francez, se discuta acum
câtva timp—despre drepturile femeilor, când
un orator înfierbântat în susţinerea tezei sale,
zise—între altele că: «între bărbat şi femeie
nu e de cât o mică diferenţă». Atunci spiri­
tualul deputat A. A. întrerupe pe orator stri­
gând : «Vive la petite diference»...
Camera a râs cu poftă.
^««g««HM CELE
f Dr.
A dispărut la Oradea regretat de toată lumea românească, Dr. Aurel Lazăr, fost Vice-preşedinte al Camerei.
Primar al Oradiei, şi Vicepreşedinte al Reuniunii culturale „Cele Trei Crişuri", încă dela întenieetea acestei insti-
tuţiuni — din anul 1919.
Ca un pios omagiu, ce datoresc acestui vrednic bărbat şi devotat Instituţiei şi mie personal, evoc personalitatea
lui, prin rândurile de mai jos — o slabă măngâere pentru cei rămaşi în urmă-i.
Printre românii ardeleni cari au
luptat neobosit, pentru unitatea nea­
mului românesc, face parte din pri­
mele rânduri, Dr. Aurel Lazăr dela
Oradea Mare. Personalitate culturală
distinsă, avocat cu mare trecere în
părţile nordice ale Ardealului, Dr.
Aurel Lazăr era şi un mare patriot,
ale cărui acţiuni naţionale s'au ilus­
trat mai ales în epoca tulbure dela'
1918—1919, în urma căreia Ardea­
lul se uni cu patria-mamă. Duşman
hotărât al unei apropieri româno-
maghiare, ridicând mai presus idea­
lul neamului său, decât interesul
particular, fără să se lase intimidat
de presiuni dintr'o parte sau alta,
Dr. Aurel Lazăr şi-a continuat dru­
mul lui, şi-a continuat tot timpul
acţiunile lui bune pentru triumful
cauzei şi poporului românesc.
In 1918, în toiul luptelor naţionale,
cu toată prigoana factorilor de re­
presiune maghiară, casa lui Aurel
Lazăr a fost totdeauna deschisă co­
laboratorilor lui la marea operă a
BCU Cluj / Central University Library Cluj
unirii. Aci se adunau personalităţile
politice ale Ardealului, aci se luau
hotărârile supreme pentru salvarea
De la Basarabia rusească la Basarabia
românească.
ealităţile din jurul nostru se cunosc
uneori foarte greu. Câţi dintre noi
se pot lăuda că-şi cunosc ţara? Şi a-
ceasta nu numai în ceeace priveşte
geografia ei, aici poate ne-am putea
încă dispensa de cunoştinţi prea vaste
şi amănunţite, dar mai ales în ce pri­
veşte viaţa sufletească a poporului şi
ce e mai important viaţa sufletească a
Românilor din diferitele unghiuri ale
ţării. Unirea înfăptuită în urma războ­
iului pentru întregire a unit pământuri
ce formează părţi din acelaş trup, dar
a împletit în acelaş timp patru crâm­
peie de culturi, obiceiuri şi psihologii.
Acest lucru nu este o invenţie. Este o
realitate palpabilă şi tot deceniul de
viaţă naţională unitară ne dă dovezi
multiple că nu e deajuns să aparţii a-
celuiaş neam şi să-ţi curgă acelaş sânge
în vine, pentru ca un acord deplin să
se înfăptuiască între părţi. Pedeasupra
simţimintelor şi idealurilor comune mai
rămâne ceva imperceptibil, ceva inex­
plicabil, care variază dela provincie la
provincie, dela cultură la cultură, dela
trecut la trecut. Ceva care aparţine do­
meniului psihologiei colective şi care
face să se nască, atunci când te aştepţi
mai puţin, dispoziţii, deosebite, tensi­
uni, divergenţe. Prin faptul că Latinul
este monist şi exclusivist, pluralismul
şi relativitatea faptelor sociale îi scapă
TREI CRIŞURI
AUREL
Dr. Aurel Lazăr
fost Vicepreşedinte al Reuniunii Culturale
„Cele Trei Crişuri".
d e : M. Majewski.
şi în deosebirile de dispoziţie şi psiho­
logie el este înclinat să vadă mai cu­
rând o înstrăinare de ceeace simte el,
decât o influenţă a faptelor şi împre­
jurărilor istorice, independente de vo­
inţa omenească. Astfel iau naştere a-
cele manifestaţii de neîncredere şi sus­
piciune, cari se pot număra cu zecile
în viaţa politică şi socială a României
de după unire, între regăţeni şi repre­
zentanţii provinciilor unite, dar mai
ales—lucru mai important, căci e mai
general şi mai temeinic—între masele
largi, opiniunile populare din regat şi
de dincolo.
Acest lucru este mai ales adevărat
pentru Basarabia, provincie care şi-a
păstrat în sânul României Mari o si­
tuaţie oarecum specială, întocmai ca
şi atunci când era o gubernie rusea­
scă. Intr'adevăr, nici până astăzi între
Prut şi Nistru nu au încetat acele ma­
nifestări şi tendinţe cari fac să i se a-
corde o consideraţie specială şi deose­
bită de cea acordată altor provincii,
lucru care aduce ca rezultat şi un tra­
tament special. Căci Basarabia după
12 ani dela unire mai este provincia
unde îşi găsesc răsunetul cel mai pu­
ternic toate mişcările anti naţionale şi
anti-sociale (comuniste); este provincia
unde populaţia mai mult ca în alte
părţi se arată refractară faţă de mă­
imi®^MfflMm®m
LAZÂR
neamului, aci s'a hotărât în şedinţa
din 12 Octombrie 1918 desfacerea
blocului român de Ungaria, păşind
pe calea demnităţei şi suveranitâţei
sale, de aci s'a înălţat drapelul na­
ţional, cu mândrie şi fără teamă,
deşi casa d-sale era situată peste
drum de sub-prefectură încă ma­
ghiară, de aci porneau ideile şi fap­
tele care au determinat, cât mai
grabnic unirea săvârşită la Alba-
Iulia la 1 Decembrie 1918. Pe atunci
Dr. Aurel Lazăr era ministru al
Ardealului în Consiliul Diligent şi
membru în marele Sfat Naţional al
Ardealului.
De o modestie proprie marilor
personalităţi, Dr. Aurel Lazăr n'a
mai luat de atunci parte activă la
conducerea tării decât ca deputat,
aproape în toate legislaturile, deşi
ar fi putut corespunde cu mare suc­
ces oricărei grele misiuni cu care
l'ar fi însărcinat ţara.
Reuniunea «Cele trei Crişuri> a-
duce, cu această tristă ocaziune a
încetării lui din viaţă, prinosul ei
de adânc regret şi duioasă amintire.
Col. George Bacaloglu.
suri ce ating lucruri privite cu indife­
renţă în alte provincii (să ne gândim
la reforma calendarului care nici până
astăzi nu a încetat acolo să fie o ches­
tie nerezolvată); este în fine provincia,
care scoate în viaţa publică şi socială
pe acei oameni paşnici şi domoli în con-
diţiuni obişnuite şi totuş atât de încă-
pâţinaţi şi greu de mânuit în anumite
momente ale vieţii politice şi sociale,
cari sunt reprezentanţii specificului ba­
sarabean şi cari se întâlnesc începând
dela ţăranii cari boicotează biserica în
zilele de sărbătoare pe stil nou şi ter­
minând cu deputaţii băncilor parla­
mentare, cari se adună cu devotament
în jurul unui om, tratat de trădător de
aproape unanimitatea restului ţării.
Este adevărat că Basarabia nu în­
cetează de a rămâne o provincie ro­
mânească şi multe din particularităţile
ei nu sunt decât generalizări ale unor
cazuri izolate, totuş a căuta să com­
baţi existenţa unor particularităţi reale,
generale şi specifice basarabene, este
un serviciu aeobiceiu sincer-patriotic,
dar niciodată menit să aducă o apro­
piere sufletească între basarabeni şi
regăţeni. Ele sunt corolarul logic al
unor factori sociali, ce-şi au rădăcinile
în trecutul provinciei. Am putea sem­
nala două cauze esenţiale care le de­
termină. Cea dintâi îşi exercită influ­
enţa încă şi astăzi în domeniul vieţii
rurale, pecând cea dea doua se mani­
festă cu deosebire în oraşele înstrăi­
nate Aceste două cauze sunt: conser­
vatismul naţional al copulaţiei moldo­
veneşti basarabene şi influenţa cultu-
mm^mmsmsm
rii ruseşti. Să nu se creadă că este o
exagerare, sau o greşală de tipar: Ro-
mânii-basarabeni (vorbesc de marile
mase populare şi autohtone) sunt în a-
numite privinţe mai Români decât Ro­
mânii de dincoace de Prut. Să nu se
uite că rupţi dela trunchiul lor naţio­
nal şi izolaţi cu desăvârşire timp de un
secol, ei au fost supuşi unei adminis­
traţii străine, dar în ultima analiză to­
lerante şi dacă nu s'au putut desvoltâ
din punct de vedere naţional sau cul­
tural şi-au păstrat limba, obiceiurile,
credinţele şi concepţiunile aşa cum au
fost acum o sută şi mai bine de ani.
Este o întârziere în desvoltare, dar este
în acelaş timp şi un prim motiv care
determină o divergenţă de spirit faţă
de fraţii de dincoace.
Cum a acţionat cea de a doua ca­
uză? Aici efectele sunt mai uşor de
examinat, căci divergenţa celor două
culturi, celor două spirite : slav şi latin
este aşa de accentuată, încât urmările
ei se pot urmări în toate domeniile:
psihologic, etic, social, cultural, politic.
Este o deosebire izvorîtă din nepotri­
virea a două suflete, două popoare des­
părţite în timp, spaţiu, soartă şi menire.
Este o deosebire care pune pecetea sa
pe tot ce a fost atins de cultura ru­
sească, aceea care tace din atâţia Ruşi
în România nişte neadaptabili şi din
atâţia Români-basarabeni nişte şovă­
ielnici şi desrădăcinaţi sufleteşte. Com­
plexul acestor două cauze ne eviden­
ţiază destul de pronunţat două carac­
teristici ale sufletului basarabean: pe
de o parte, din punct de vedere na­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
ţional o întârziere manifestată, dacă
CELE TREI CRIŞURI
vreţi, printr'un romantism sui-generis,
pe de altă parte o înstrăinare intelec­
tuală, care-i face refractari culturii şi
spiritului latin. Repet încă odată: din
cauza opozitjei celor două spirite au­
tohton şi slavo-rus, iar nicidecum pen-
trucă sufletut basarabenilor ar n un
suflet străin de cel românesc. Să nu
se uite că acest conflict a existat pen­
tru Basarabeni şi în Rusia, atunci când
începeau abia să-şi asimileze cultura
rusească. Această tristă situaţie a creiat
în Basarabia acea masă medie intelec­
tuală, care era cunoscută în Rusia prin
lipsă de puncte de reper sufletesc, una
din cele mai înapoiate în această pri­
vinţă. Cele câteva zeci de boieri mol­
doveni şi luptători naţionalişti, cari se
pot numără în cursul secolului trecut,
nu sunt deajuns pentru a şterge cu
totul această caracteristică
Trista situaţie a Basarabiei—guber­
nie ţaristă, se perpetuiază şi în Basa­
rabia—provincie românească. Fapt in­
teresant — şi cauzele şi efectele sunt
asemănătoare : şi aici şi acolo conflictuf
între două spirite, care aduce elimina­
rea aproape totală a localnicilor din
toate ramurile vieţii politice, adminis­
trative, sociale; atât sub Ruşi, cât şi
sub Români, la început cotropită prin
număr şi forţă, astăzi învinsă de un
spirit mai realist şi mai energic, Ba­
sarabia nu se conduce, ci este condusa.
Spuneam mai sus că această criză
psihologică se poate urmări şi în alte
provincii româneşti Nicăieri însă ea
nu va apare atât de accentuată ca în
Basarabia, de oarece nicăieri condiţiu-
nile ştiinţifice ale experimentării: izo­
mmmmmamam
larea şi reducerea, nu au fost realizate
mai perfect. Situaţia devine piină de
învăţăminte, atunci când aprofundam
problema şi luăm în consideratjune
toată pluralitatea şi relativitatea vieţii
sufleteşti a ramurilor fie a unuia şi a-
celaş popor, dar despărţite timp de se­
cole. Atunci se clarifică şi deci îşi gă­
sesc şi justificarea multe lucruri ob­
scure şi dubioase în aparenţă şi aceasta
este singura cale pentru o apropiere
sufletească determinată nu numai de
mersul natural al lucrurilor,—aceasta
ar însemnă să aşteptăm ca să se în­
făptuiască deia sine o unificare sufle­
tească, care de fapt trebuie să fie spri­
jinită printr'o colaborare frăţească de
pe ambele maluri ale Prutului. Cunoa­
şterea reciprocă, înţelegerea şi tole­
ranţa faţă de particularităţile locale
este în această privinţă de o impor­
tanţa esenţială. \ iaţa sufletească a co­
lectivităţilor omeneşti este de o rigi­
ditate mai mare, decât se crede; mai
des decât s'ar părea, sufletele se rup
decât se îndoaie. Unificarea sufletească
a Basarabiei nu va veni să întregiască
pe deplin unificarea teritoriafă atâta
timp, cât acest -adevăr nu-şi va găsi
o recunoaştere şi o aplicare raţională
în administraţie, politică, biserică..
Viitorul României ca stat naţional
unitar se va clădi nu pe victoria spi­
ritului unei părţi din teritoriu asupra
celorlalte, ci în naşterea unei concep-
ţiuni care să sintetizeze aportul spiri­
tual al tuturor provinciilor şi să reu-
niască pe toţi Românii nu numai ca
cetăţeni cu drepturi politice egale, dar
şi ca fraţi uniţi în suflet şi în idei.

la fisc depăşeşte 5 milioane dolari a

Statele-Unite faţă de criza mondială nual sau 840 milioane lei.
de : Alexandrina Gr. Cantacuzino. Lista acestora, după noua statistică
a Ministerului de Finanţe din Washing­
(tatul American nu scapă nici el de strada Chrisler Building Avenue 42, ton, cuprinde pe: John Rockfeller cu un
C frământările de ordin economic şi New-Building şi altele, aparţin toate e- venit de 6.278.000 dolari sau 1.054.704.000
financiar ce sgudue omenirea întreagă. migranţilor, veniţi săraci de tot din lei. Henry Ford cu un venit de 2.609.000
Statele-Unite au i n t r a t într'o criză toate colţurile Europei acum 15 ani. dolari sau 438.312.000 lei. Edsel Ford
cu repercuţiuni sociale Cauzele sunt Henry Prince a sosit ca chelner şi as­ cu un venit de 2.158.000 dolari sau
1
felurite: ele provin din desechilibrul tăzi, după 3 de ani de muncă este 362.544.000 lei. Andreev Melon cu un
produs de faptul, că unii sunt prea bo­ regele hotelurilor, al Palacelor. In 1926 venit de 1.883.000 dolari sau 316 344.000
gaţi, alţii prea săraci, din suprapro­ erau 18.000 de noi milionari şi 10 mi lei. Edward Harkness cu un venit de
ducţia—care va provoca încă fluctuaţii liardari, al căror venit anual, declarat 1.532000 dolari sau 257.376.000 lei Me­
înspăimântătoare, din cauză că toată lon R. B. cu un venit de 1.181.000 do­
viaţa economică americană se bizue lari sau 198 408.000 Iei. Ana Harkness
pe încredere şi credit. Tot se cumpără cu un venit de 1.062 000 dolari sau
fără parale, plâtindu-se în rate: ghete, 178 416 000 lei.
haine, hrană, automobile, case, tot. In anul 1929, 32 000 de persoane au
Când din lipsa de lucru, din scăde­ făcut declaraţia de venit peste 60.000
rea salariilor, milioanele de datornici dolari sau 10 080.000 lei.
nu vor putea plăti datoriile ce le-au Se poate deci conchide că în Statele-
făcut prin cumpărări, fără rezervă de Unite ar fi peste 30 000 de milionari.
bani, atunci se vor ivi mari prăbuşiri. Bogăţia acestor milionari nu constă
New-York, — creerul de astăzi econo­ numai în bani, ci mai ales în giuvae-
mic al Americii nu mai este New- ricale, argintărie, blănuri, obiecte de
York-ul de ieri; rostogoliri grozave de artă nepreţuite. Numai colecţiile ce se
situaţii şi de averi au avut loc în ul­ găsesc adunate în yachtul lui Pierre-
timii ani. pont Morgan, reprezintă o avere in­
Faimoasa a Cincea Avenue, unde calculabilă; toată această favorabilă
1
acum 15 ani se găsiau palatele lui Van- avere este în mâna la 24 „ din popu­
derbildt, ale lui Rockfeller, ale lui Bra- laţie; aci este primejdia; numărul ce­
dys, astăzi au devenit un centru de afa­ lor fără lucru a atins oficial cifra de
ceri, cu palatele marilor bănci; aceste 4 milioane, într'adevăr ar fi 10 milioane
case aparţin în bună parte emigran­ de oameni ce se sbat în nevoi. Criza
ţilor de acum 15 ani: lui Benjamin ce se întinde atinge şi pe ţăran sau
Winter, lui Nathanson, italianului Pa- mai bine zis pe fermier, arendaşul a-
terno şi altor îmbogăţiţi, cari astăzi merican; el este îndatorat industria­
dictează pe piaţa din New-York. şilor mari dela cari a cumpărat scule
Toate noile clădiri cu 40, 50, 60 ca­ pe datorie, tractoare, automobil, radio
turi din Lexington A\enue, cele din Alexandrina Gr. Cantacuzino. etc. El nu poate plăti capitalul şi do-
mtmmmammtmm CELE TREI
bânzile, datoriile cresc şi cu ele ne­
mulţumirea şi îngrijorarea.
Maşina, tehnica omoară omul, care,
înlocuit de ea, nu mai poate să-şi câş­
tige pâinea.
Henry Ford, preconizează săptămâni
de 3 zile jumătate pentru fiece lucră­
tor, ca pe rând să poată munci şi câş­
tiga fiecare ceva; însă chiar cu acest
sistem, America nu poate face faţă
supraproducţiei; ea nu mai poate cu­
ceri pieţele europene supraîncărcate,
are concurenţi primejdioşi în Anglia
şi Rusia, care se luptă pentru a câş­
tiga încrederea asiaticilor.
America latină, care până acum era
deschisă comerţului din Statele-Unite,
îşi închide porţile şi astfel Statele-Unite
sunt ameninţate de o indigestie indus­
trială, de o asfixie economică Sărăcia
ia în New-York o înfăţişare nebânuită;
la ei milioane de fiinţe mănâncă cum
pot şi dacă pot, criminalitatea din pri­
cina aceasta ia proporţii îngrijitoare.'
Există asociaţii teroriste atât de per­
fect organizate, încât una din ele Ame­
rican Bar Asociation crime commis-
sion, ar fi avut un venit în anul 1929
de 13 miliarde, provenit din spargerile
ştiinţifice făcute de membrii săi; de
aceea în New-York poliţia coprinde
19.000 oameni, este admirabil de bine
organizată, dar nu isbuteşte totdeauna
să înfrâneze pornirea criminală, care
domneşte mai ales printre tineri, bă­
ieţi şi fete de 18 ani.
Cred că este bine a cunoaşte puţin
pe luptătorii chemaţi a înfrunta greu­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
tăţile zilei de astăzi şi pe valoroşii prie­
teni ce-i putem avea în Statele-Unite.
New-York are regele său, pe J. W.
Vvalker, Primarul oraşului, tânăr de
42 ani, vioi, vesel, plin de spirit, omul
cel mai muncitor—din lume, care dela
ora 9 dimineaţa până la 3 noaptea zil­
nic stă în serviciul oraşului; iubeşte
pe Români, se spune—că familia sa ar
fi din Botoşani; nădăjdueşte să vie
cândva în România.
f Episcopul Demetriu Radu
S'au înplinit 10 ani dela moartea
tragică a marelui episcop gr.-cat. din
Oradea: D-r Demetriu Radu. Cu toate
că a trecut un deceniu de atunci min­
tea şi sufletele noastre păstrează încă
vie şi proaspătă memoria vrednicului
urmaş al vlădicilor b i h o r e n i gata
totdeauna de jertfe materiale pentru
prosperarea şi susţinerea vieţii româ­
neşti din acest colţ oropsit de ţară.
CĂRŢI
Constantin Kiriţescu: ^Povestea sfân­
tului nostru războiu. Editura «Cartea
Românească»
Autorul monumentalei opere: «Istoria
războiului nostru de întregire», în trei
mari volume ilustrate, prezintă astăzi
cititorilor o ediţie concentrată a acestei
opere, scrisă în scop de popularizare
a faptelor şi eroilor care ne-au dat, cu
jertfele lor, România de azi.
Adresându se în special tineretului,
noua lucrare a d-lui Const. Kiriţescu
este cât se poate de folositoare şi o
CRIŞURI
Mac Nutt, fostul Preşedinte al Le­
giunii Americane cel care a făcut din
acest corp de bărbaţi şi femei o cita­
delă politică şi militară, cu o înrâurire
covârşitoare. Va ti ales guvernator la
Indianopolis. Tânăr, cu păr alb, de o
minunată elocinţă şi energie, hotârît,—
cunoscând bine Europa şi toate pro­
blemele ce o frământă, este cel mai
călduros propagandist al cooperării
europeano-americană. Cu acest pro­
gram se va prezintă la viitoarele alegeri.
Colonelul Roosvelt, nepotul marelui
Roosvelt, este astăzi guvernatorul Sta­
tului New-York, cu reşedinţa în Albany;
el este tipul acelei generaţii plămădita
în tradiţia marelui Washington, păs­
trând în inimă o adâncă recunoştinţă
pentru Franţa, a cărei limbă o vorbeşte
perfect. Prin calităţile sale de om de
Stat, cât şi prin spiritualitatea ce se
desprinde din făptura sa a fost reales
guvernator al Statului New-York şi
este desemnat ca viitor Preşedinte de
Republică.
Hoover, filosoful, apostol al păcii, al
înfrăţirii, al dreptăţii, sociologul dis­
tins, care a chemat pe cei mai emi­
nenţi medici, psihaştri, pedagogi pentru
a studia desvoltarea copilului american,
este astăzi ca toţi oamenii adevărat
mari, neînţeles în ţara sa. Lumea îl
face răspunzător de crizele financiare
ce au avut loc în ultimele luni.
Concurentul său Dl Smith, câştigă
în popularitate mai ales decând casa
ce o clădeşte de 105 caturi, a ajuns la
al 80-lea etaj şi uimeşte chiar şi pe
Americani Totuşi noi, Românii, cu
mândrie am salutat în Hoover pe acela
care în ceasurile cumplite ne trimetea
vagoane de alimente pentru copiii no­
ştri. Aceste daruri s'au ridicat la 30
milioane lei, isvorite din generozitatea
americană; aceasta nu o vom uita ni­
ciodată.
Voiu încheia cu viziunea a trei fe­
mei, care reprezintă într'un înalt grad
sufletul şi societatea americană.
Soarta a cerut mai mult de la episco­
pul Radu de cât de la marii săi îna­
intaşi: i-a cerut jertfa sângelui său.
După cum în viaţă. El nu-şi precupe-
ţi-se banul pe care 1-a împărţit în cti­
torii şi ajutoare, tot aşa nu şi-a pre­
cupeţit nici viaţa pe care şi-a dat-o cu
drag pe altarul neamului său. Dea­
ceea pilda lui trebue să rămâie vie şi
grăitoare în faţa celor ce trăim azi,
precum şi a celor ce vor veni după
noi, mâne.
Dr D. G.
recomandăm călduros cititorilor noş­
tri. Ediţia este ilustrată de pictorul Â.
Murnu.
Asupra acestei importante opere de
educaţie naţională vom reveni pe larg
în numărul nostru viitor.
G. B.
Andrei Crăciun: «Din trecutul nea­
mului nostru». (Oradea, Tipogr. Die­
cezană 1930) 187 pag.
Această carte, născută dintr'o fru­
moasă însufleţire pentru cultivarea ma­
selor româneşti, este de fapt un tratat
de Istorie a Românilor, din trecutul
nostru. Tonul familiar deobiceiu şi con­
fmmsmmmsssm
Mary Chapman Catt, născută din-
tr'o familie de mici burghezi, din tine­
reţe înţelege rostul vieţii moderne,
studiază toate problemele sociale, în­
cepe marea mişcare de cucerire a tu-
tulor drepturilor civile şi politice, de­
vine Preşedinta Alianţei pentru Sufra­
giu, colindă toată Europa şi America
Latină, Indiile, Japonia, unde talentul
său de orator neîntrecut înflăcărează
spiritele Astăzi ca ieri, a rămas ace-
laş soldat credincios ce cinsteşte nu
numai o ţară, dar pe toate femeile.
Doamna John Rockfeller, soţia a-
cestui muncitor tăcut ce duce viaţa
unui clergeman, cu părul ei alb, care
a încărunţit în mijlocul vijeliilor banu­
lui, a luptelor pentru egemonia lui, în
bătăliile date la bursele din New-York,
Londra, Paris, bunica aceasta senină,
a reprezintat alături de soţul ei ame­
rican, îmbinarea celor două forţe crea­
toare : idealismul şi materialismul. Ea
este aceea care a stăruit neîncetat pen­
tru înfiinţarea acelor admirabile insti-
tuţiuni şi fondaţii Rockfeller şi astfel
a făcut numele soţului său neperitor
Doamna ii/ooi>eHntrupează disciplina
severă a protestantismului american,
este misionara care se sbate pentru a
feri pe soţul ei de ispitele politicianilor;
ea aduce la Casa Albă sinceritate, un
înalt simţ al datoriei, şi respectul le­
gilor. La masa ei sub niciun cuvânt
şi niciodată nu se va înfrânge legea
abstinenţei, care a fost temeiul de is-
bândă electorală a soţului său.
Aceste trei figuri de femei americane,
care nu se aseamănă una cu alta, au
totuşi un punct comun: este flacăra
credinţei care le însufleţeşte pe câte
trele şi le îndeamnă să reprezinte cu
demnitate ţara lor.
Femeii americane, tovarăşa noastră,
care veşnic luptă pentru cauzele drepte,
doresc să-i aduc ca încheere omagiul
nostru.
Onoare celei mai desăvârşite cetă-
ţene, onoare femeii americane!
ţinutul, redat în chip destul de atră­
gător, nu sunt ale unui op ştiinţific cu
pretenţii de originalitate ci o încercare
de: «a da păturei celei mai groase a
poporului român, oglinda curată a tre­
cutului românesc».
Lipsa unei astfel de cărţi se simţea
desigur, mai ales în provinciile desro-
bite. Ea va putea fi utilă oricărui să­
tean cu ceva ştiinţă de carte, şi mai
mult chiar, nu va strică nici preoţilor
şi învăţătorilor, notarului, primarului
şi jandarmului. Ar fi timpul ca măcar v
conducătorii satelor să-şi dea seama
cât mai bine de adevărurile trecutului
nostru, şi să preţuiască măcar acele
lecturi care ne obicinuesc să ne gân­
dim şi la interesele, vieaţa şi suferin­
ţele generale, nu numai la cele ale
particularilor. Ar fi timpul ca acei care
n'au ştiut: să înceapă a şti; iar acei
cari au ştiut: să înceapă a-şi reaminti.
Munca stăruitoare a d-lui Crăciun,
cu toată modestia ei, ar putea aduce
astfel imense servicii conştiinţei naţio­
nale şi simţului cetăţenesc.
Nădăjduim că volumul va avea suc­
cesul dorit şi că, cu prilejul unei a doua
ediţii, i se vor înlătură şi unele aspe­
rităţi de stil sau de limbă.
E. S.

NOUTĂŢILE
C â r b ă t o r i n d c u toţii SI. S ă r b ă t o r i a l e Crâ-
^ c l a n u l u i , R e v i s t a n o a s t r ă , „ C e l e Trei
Crişuri", c r e d i n c i o a s ă p r o g r a m u l u i , pre­
c u m ş i v a l o r o ş i l o r e i cititori ş i s u s ţ i n ă t o r i ,
exprimă p e a c e a s t ă cale tutulor acestor
b u n i r o m â n i ş i p r i e t e n i , c ă l d u r o a s e felici­
tări, u r â n d s ă n ă t a t e , m u n c ă r o d n i c ă ş i v i a ţ ă
senină.
— Adunarea generală a Ateneului Român
din Bucureşti, care s'a întrunit la 13 De­
cembrie c. sub preşedenjia D lui Dr. C. An-
gelesru, fost Ministru, a proclamat în una­
nimitate pe M. S. Regele Carol II, ca Pre­
şedinte de onoare al acestei institn'inni cul­
turale 0 comîsinne, având în frunte pe pre­
şedintele Ateneului Român, se va prezenta
M, S. pentru a-l exprima această unanimă
dorinţă a membrilor acestui aşezământ cul­
tural.
— Distinsul profesor universitar dela Cluj,
S e n i l Fuşcariu a îmbogăţit vitrina librăriei
româneşti cu încă o lucrare, «Istoria literaturii
române e p o c a veche», apărută într'o impu­
nătoare ediţie de lux, c u 82 ilustraţiuni şi
ş a s e planşe colorate.
E s t e un v o l u m de-o vasta şi m e t i c u l o a s a
cercetare, caracteristica d-lui Sextil Puşcariu,
d e o rara valoare isioricA literara pentru fixa­
rea trecutului, desprins din cronici şi d e o
reală utilitate pentru toata lumea noastrA in­
telectuala.
— Academia de medicina din Paris, a de­
cernat d-lui prol. Dr. C. Bacaloglu, titlul de
laureat al premiului Gue>etin, pentru volu­
mul s a u : «Clinici medicale», care a obţinut
şi premiul Oroveanu, decernat d e A c a d e m i a
ro i âna anul acesta.
A d a o g a m ca D l Prof. Dr. Bacaloglu, a mai
obţinui în decursul strălucitei D-sale cariere
BCU Cluj / Central University Library Cluj
premiul Montyon, pentru lucrAri ştiinţifice de
profilaxie şi d e terapeuticA şi alt premiu pen­
tru remarcabila sa lucrare «Le coeur dans
la fievre typhoi'de» când i s'a dat pentru în­
tâia oara titlul de laureat al Facultăţii de me­
dicina.
Premiul recent acordat de Academia de
medicina din Paris, este al 3-lea premiu fran-
c e s şi al 2-lea prem u al A c a d e m i e i române,
obţinute d e D-sa, constituind c u aceasta ocazie
şi o cinstire a ştiinţei româneşti.
— L a Crrnauţi s'a desvelit bustul lui Emi­
nescu. ridicat în parcul Arboroasa din faţa
catedralei mitropolitane. Solemnitate la care
a asistat o lume imensă, a î n c e p u t prin ofi­
c i e r e a unui parastas pentru pomenirea mare­
lui poet al neamu.ui.
* — D prof dr. Nicolae Minovici a ţinut
Duminica 14 D e c . la Ateneul din Oradea o
interesanta conferinţa despre «Distrugerea
omenirii prin alcool».
Publicul numeros a subliniat cu aplauze
pe distinsul conferenţiar.
— tncA din anul 1924 s'a introdus în Ceho­
slovacia obiceiul ridicării de pomi de Crăciun,
în toate pieţele publice S u b fiecare pom d e
Crăciun se organizează apoi c o l e c t e pentru
copii sâra.-i. Inaugurarea pomilor a r e loc cu
muzica militară şi în prezenţa unui public
foarte numeros. Pomii sunt furnizaţi gratuit
de către Ministerul de Agricultura şi dease-
menea şi becurile î n număr de zeci de mii
sunt luminate gratuit de către Uzinele elec­
trice. A c e a s i ă acţiune d e Crăciun pentru aju­
torarea copiilor săraci se întâlneşte în tot­
deauna în Cehoslovacia.
— Guvernul a conferit «Bene Merente» c'asa
I-a d-lor Rageot Gaston, preşedintele socie­
tăţii oamenilor de litere din Paris, Chack Paul,
Andre Mnurrois şi Maurice B e d e l pentru me­
ritele lor l t e r a r e .
— Anul acesta s'au împtinit 30 d e ani d e
când a murit la Paris, într'o o lâiţă modestă
din hotelul Alsacia ce'ebrul daridy şi poet
e n g l e z Oscar Wilde. Pe mormâniul său dela
P e r e Lachaise s'a depus numai o ierba de
crisanteme şi trei buchete d e violete.
— L a 22 Noembrie, la Moscova, Petrograd
şi alte oraşe, organizaţia «O^so A v i a c h i m . a
predat armatei roşii 87 d e avioane construite
cu sumele de bani adunate printre muncitori.
— D e ş i cercurile u n g a r e s'au plâns la di­
ferite instituţiuni că statele s u c c e s o r a l e îm-
CELE TREI CRIŞUR1 ^S§gSS5SS8gS?M8S8gg8g
ZILEI
Cutornică
acest număr. Revista
apariţie.
„Cele Trei Crişuri" încheie al 11-lea an de sta­
Isvorâtă din avânt patriotic, cu concursul bunilor români, încălzită la
ilacăra războiului, care ne-a alipit scumpul nostru Ardeal şi Banat, acest
organ de cultură naţională, ce apare pe regiunile graniţei de apus, înţelege
să rămâie şi mai departe un crez neştirbit şt o voinţă de iier.
Avem încredere în simţul patriotic al poporului român şi al condu­
cătorilor lui, pentru ca, sprijinindu-ne să ducem mai departe cu aceiaşi o-
sârdie greaua sarcină ce ne-am impus, de la început, de acum 11 ani.
Ţara este tulbure şi tulburată de vrăşmaşii neamului cari ne pândesc,
nu cu f l o r i , ci cu gaze şi ghiulele.—Să iim treji!
Nădejdea supremă a ţârei stă în înţelepciunea poporului şi in prezenţa
pe tron a M. S. Regelui Carol II, care, — înţelegător al acestor situaţiuni
grave, în care ne găsim, cu atâtea probleme care aşteaptă soluţiuni, II
vedem neclintit la datorie.
Xele Trei Crişuri"
Arestarea fiului lui Stalin, a produs o pro­
fundă impresie î n toate cercurile, dat fiind
situaţia tatălui său.
— Biblioteca centrală a Revistei 'Cele Trei
Crişuri' instalată în Casa Naţionala la Ora­
dea, este cercetata, d e un n u m e r o s public
fiind singura bibliotecă organizata şi cu viaţă,
de p e a c e l e locuri de graniţă.
Biblioteca posedă şi o secţie franceză.
— La 1 D e c e m b r i e s'a d e s c h i s Ş c o a a d e
adulţi a Reuniunei Cult. «Cele Trei Crişuri»
în care funcţionarii d e siat şi particulari —
maghiari, învaţă limba, istoria şi geografia
ţărei în mod gratuit.
— t Dr- A l e x . S p i r u , fost inspector sanitar
la Arad şi Cernăuţi, a lost un funcţionar
muncitor şi corect. Activitatea lui nu s'a măr­
ginit la rezolvarea hârtiilor ci a cercat să
treacă dincolo d e uşile biroului ducând lu­
mină şi alinare în viaţa satelor al căror mare
prieten a fost. Prin legăturile şi stăruinţele
sale Ambulatorul Policlinic local a obţinut un
automobil de propagandă, despre boalele so­
ciale prevăzut cu planşe şi cinemaiograf, care
timp d e 4 ani d e zile în fiecare Duminica a
cutreerat aproape toate satele din Bihor. R e ­
gretatul inspector Spiru a dat v o i e c a un de­
l e g a t al Reuniunei noastre să s e poată de­
Sculpt. Medrea
plasa c u a c e s t automobil, ducând în singura­
t e c e l e c o m u n e c e l e 126 d e biblioteci p e cari
B a r b n SI. D e l a v r a n c e a , marele scriitor şi le-am înfiinţat î n Bihor.
naţionalist, care va avea un impunător mo­ Ne ţinem d e a noastră datorinţă să depu­
nument la grani'a de vest a larii, la Ora­ nem o lacrimă fierbinte p e mormântul a c e s ­
dea, iniţiat de Reuniunea culturală tui mare idealist dispărut.
*Cele Trei Crişuri». Dr. D . G.
piedica intrarea d e publicaţii din Ungaria,
după c u m recunoşte presa ungară, exportul
cărţilor u n g a r e î n a c e s t e state e destul d e
Activitatea editurilor
mare. După datele publicate d e «Magyar Sla-
tisztikai Sz^mle», Ungaria a e x p o n a t în 1929
noastre
în străinătate, 12 62y q. publicaţii faţă d e
10.318 în 1928 D i n cantitatea e x p o n a t ă î n D u p ă o vacanţă destul d e lungă, in care
1929, revine Germaniei 502 q. Austriei 1121 q. timp preocupările s'au îndreptat mai mult
României 6.981 q C e h o s l o v a c i e i 2.905 q. Ju- către cartea didactică, editurile noastre au
goslaviei 1.516 q. D o u ă treimi din exportul început să a r u n ţ e şi să dea şi cărţi literare.
de publicaţii revin cărţilor. Editura Cartea Românească din Bucureşti,
a tipărit un nou roman d e d. M. S a d o v e a n u :
— O mare onoare s'a acordat României
«Baltagul» şi un alt roman d e d. D a m i a n
prin s t r ă l u c t u l ei reprezentant la Societatea
Stanoiu.
Naţiunilor, N i c o l a e Titulescu.
Editura Na'ionala-Ciornei din Bucureşti,
Asociaţia Uniunilor pentru Societatea Na­
a lansat un roman d e d. V i c t o r Eftimiu :
ţiunilor din Marea Britanic, a oterit la Lon­
«Dragomirna» şi o c u l e g e r e de proză umo­
dra î i onoarea d-lui ministru Titulescu, un
ristica d e d. G. T o p ă r c e a n u : «Scrisori fâră
mare banchet la care au luat parte p e s t e
adresa».
400 d e persoane.
Editura Cultura Naţională din Bucureşti,
— D l A n s t i d e Blank, a donat Statului o
a tipărit un roman d e s u c c e s d e d. Camil
minunata clădire, proprietatea sa din Bucu­
P e t r e s c u : «Ultima noapte de dragoste, prima
reşti str. Dionisie, c a să servească ca locuinţă
noapte d e rAsboiu» şi o carte de d. Tudor
distinşilor oaspeţi străini, care vizitează ţara.
Aruhezi: «închisorile mele».
— D i n Moscova s e anunţa că fiul lui Stalin
Editura Scrisul Românesc din Craiova.
a fost arestat pentru faptul că tăcea propa­
co tinuă să tipărească p e scriitorii noştri
ganda contra-revo'uţionară.
clasici în ediţii c o m e n t a t e d e c e l e mai auto­
rizate c o n d e e critice. V o r apare până în Cră­
— Autorităţile s a u persoanele cari posed ciun: un v o l u m de proză d e V . Alexandri şi
liste d e subscripţii pentru ridicarea „Mo­ proza politica a lui M. E m i n e s c u . Ultima
numentului Barbn Delavrancea", snnt ru­ tipăritură a editurei c r a i o v e n e e s t e c u l e g e r e a
g a t e a le trimite la Oradea, pe adresa de nuvele a d-lui 1. D o n g o r o z i , intitulată
„ C e l e Trei Crişuri" C a s a N a ţ i o n a l ă , î n s o ­ «Ancheta».
ţite d e s u m e l e colectate. C. B .
 BIBLIOTECA REVISTEI „CELE TREI
BIBLIOGRAFIC
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Cărţi p r i m i t e :
M. Sadoveanu „Baltagul" Ed. „Cartea Românească", 290 pag.
96 lei. Bucureşti 1930
Leon Dornei „Floarea Amară" Ed „C. Românească" 217 pag.
Buc 1930. 75 lei.
Ing. A. Casptti „Ştinţa Aplicată" Colecţia „Cunoştinţi folosi­
toare" 31 pag. 8 lei Ed. „C. Românească" Bucureşti. 1930.
N. C Puneam „lmpftierea păsărilor", Colecţia „Cunoştinţe fo­
lositoare" Ed. „C. Românească" Bucureşti. 1930 28 pag. 8 lei.
Prof. Dr.M. Cliiriţescu-Arva .Zonele de cultivare şi producţiune
ale principalelor plante ceriale în diferite regiuni ale ţării".
-
„Imprim. Centrală * 19J0. Bucureşti.
Andrei Crăciun „Din trecutul neamului nostru" Tip. „Dicezană"
Oradea 1930. 187 de pag 150 lei.
* * * Buletinul Comisiei istorice a României. Voi. IX. Tip.
„Datina Româneasca" Vălenii de Munte 1930.195 pag. 140 lei.
* * * .Universitatea dela Oradea" Tip. „Vremea" Bucu­
reşti 1929
Ion Stuuid „II Mulino dela Fortuna" Ed. „La Nuova Italia"
Perugia-Venezia. 196 pag 6 Lire.
Dr. Marcos Samouict, A. Son Excetlpnce Monsieur Achii Bar-
cianu. „La Kepublique Argentine* Bueiîos-Air±s 1930. 54 pag.
Damian Stânoiu „Demon.. 1 1 i Codin* Ed. „C. Românească"
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Bucureşti 313 pag 96 lei 1930.
Ion Slauici .Din Bătrâni" voi. II, Ed. „C. Românească' Buc.
1930. 234 pag. 75 lei.
P. Cenia „Poezii" Ed. ,C. Românească" Bucureşti 1930. 164
pag. 6 ) lei.
Dr. lacob Radu „Doi Luceferi Rătăcitori' „Cult. Naţională" Bu­
cureşti. 1924. 121 pag.
Dr. lacob Radu „Istoria Vicariatului Greco-Cat. al Haţegului*
Tip „Gutentierg" Lugoj 1913. 455 pag.
Dr. lacob Radu „Fundaţinna Episcop. Demetru Radu" Tip. Ro­
mânească" Oradea 1925.
Dr. lacob Radu „Samuil Vulcan» Tip. .Românească" Oradea
1925. 104 pag 30 iei.
Dr- lat ob Radu „Răspuns şi Apărare" Tip. Romanească Oradea.
1927. 30 Iei.
Dr lacob Radu .Foştii Elevi" Tip. „Ateneul" Beiuş 30 lei.
» * * Viaţa şi Operele Episcop. Dr. Demetriu Radu" voi.
I. Tip „Româneasca* Oradea 1930. 305 pag 50 lei.
Titus Gh. Mmea „Lucrări de pace şi sorog* Ed «C Româ­
neasca» Buoreşti 31 pag. 8 lei
Prof. Dr. C. Bacaloglu: Lucrările Ştiinţifice.
Dr. lacob Rartu „In Memoriam" Tip „Românească" Oradea 99
pag. 100 lei.
Ing. A Casetii .Locomotiva" Ed. „Cartea Românească" Bucu­
reşti. 77 pag. 24 lei
Krishnamurti „Buletin de prezentare" Decemvrie 1930.
Tudor Argheii, PoaiU neagră. Cultura Naţională
Revista „Cele Trei Crişuri" se tipăreşte în atelierele
SCRISUL
Institut de Editură şi Arte Grafice în'Craiova
Tipografie «-Litografie # Legătorie
Cartonage # Note Muzicale.
CRIŞURI"
Oct Goga. Precursori Cultura Naţională.
Minai D. Ralea. Memorial, note de drum din Spania. Cultura
Naţională.
G. Ibrwleunu Privind viaţa. Culmra Naţională.
Ai. A. Phiivirte. Stânci fulgerate. Cultira Naţională.
G. Topărceanu Sirisori îară adresă. Editura Naţionala S. Ciornei.
OtUia Cazimir Cântece de comoară. Editura Naţionala S. Ciornei.
Corcsr. Kii iţescu. Povestea sfântului nostru război. Editura „Caitea
Româneasc â".
Al. Fălcoiani. Istoricul Mânăstirei şi înrhiooarei V#c?reşti.
Ion Dongorozi. Ancheta. Nuvele. Editura Scrisul Românesc]
Reviste ş i publicaţii periodice:
„Adevărul Literar şi Artistic" An. XI No 516-522.1930. Buc.
„Buletinul Soc. Acad. de turism „Româniu" An. IV No. 10
1930. Bucureşti.
„Buletinul Minist. Agric şi Domeniilor". Seria III. An. I.
„hoabe de giâu" An I. No 8 193J Bucureşti
„Buletinul coimsiunii Monum istorice" An. XXII. Fas. 62. 1929.
Vălenii de Munte.
„Buletinul Cârtii Româneşti" An II. No. 11. 1930. Bucureşti.
„Convorbiri Lieraie' An. 63 Oct. 1930. Bucureşti.
„Curierul Băiior" An IV. No 15 1930. Bucureşti.
„Câmpul" An. 22. Oct. 1930 Bucureşti.
„Darul Vremii" An I No. 6 - 7 . 193o. CLj.
„Gratica Română" 1930 Bucureşti.
„Graiul Românesc" An. IV. No. 10-11. 1930. Bucureşti.
.înfrăţirea Românească" An. VII No. 2. Cluj. 1930.
„Licăriri" An. I. No. 7. 1930. Bucureşti
.Latiniie" An. 2. No. 8 1930. Paris.
.Muscelul Nostru' An. 1. No. 1—10. An. II. No. 1—7 1930,
Câmpulung.
„Monitorul Municipiului Timişoara' An VII. No. 41—45 1930.
Timişoara
.Monitorul Municipiului Oradea" An. IV. No 11. 1930 Oradea
„Neamul Românesc p. popor" An. XVIII. No 18—19. i930
Gara-Chitila.
„Natura" An XIX. No 9 1930 Bucureşti.
.Nădejdea" An. IV. No. 41—47 1930. Vrsac-Jugoslavia.
„Observatorul" An III. No 7 - 8. 1930 Beiuş-Bihor.
„Răsăritul" An XII No 9 183) Bucureşti
„RtalUatea Ilustrată" An. IV No. 194—198. 1930 Bucureşti
„Revuta Subofiţerilor" An XV. No. 172-173. 1930 B..cureşti.
„România Aeriana" An IV. No. 36— M7 1930 Bucureşti.
„Reutsta Artilierei" An. XLlil No 9 10 1930. bucureşti.
„Revista Marinei" An. V No. 3. 1930. Buc. reşti
„Revista G-tă a învăţământului-' An XVIII. No. 8—9.1930. Buc
.Revista Infanteriei" An. XXXtV. No. 344. 1930 Bucureşti.
.Revista Veterinară" An. XIX. No 10. 1930 Galaţi
„Raze ae Lună" An 11 No. 4 1930. Bucureşti.
„Şcoala şi Viufa" An. I No. 8. 1930 Bucureşti.
„Tinerimea Română" An. XLVIII, No. 12 1930 Bucureşti.
„Tribuna Cooperaţiei Ardelene? An. I No. 6, 1930 Cluj
„Tudor Paniitie" An. 11. No. 2.%930 Tecuci.
„Tura Bărsei" An II. No 6 1930. Braşov.
.Viaţa Săceleană' Ar. I, No. 9 - 1 0 1930 Săcele-Braşov.
/ Adm. Bibi. Vasile Vornicii.
ROMÂNESC