PDSQ - chestionarul de screening și diagnostic psihiatric este un instrument de

autoevaluare care măsoară starea emoțională, conceput pentru a detecta cele mai
frecvent întâlnite tulburări de pe AXA I din DSM IV; este un test cu licență acceptat de
colegiul Psihologilor din România;
Autorul testului/ Manualului (2001): Mark Zimmerman, M.D.
Autori pentru Adaptarea și standardizarea PDSQ pe populaþia din România:
Amalia Ciucă (coordonator) și Monica Albu (2010)
Istoric: Construcţia scalei PDSQ a durat aproape 10 ani, timp în care au fost analizate
răspunsurile a peste 3000 de pacienţi. În manualul din 2001 este descris procesul prin care s-a
ajuns la varianta finală a scalei PDSQ. Patru influenţe din cercetîrile anterioare din domeniul
clinic au contribuit la construcţia instrumentului: (a) specificarea criteriilor diagnostice, (b)
acceptarea diagnosticelor derivate pe baza interviurilor standardizate, (c) dovedirea existenţei
unor rate crescute de comorbiditate şi a nivelului scăzut de recunoaştere a comorbidităţilor în
practica clinică de rutină şi (d) presiunea timpului şi constrângerile de a creşte eficienţa
clinică.
Grup țintă: persoane cu vârste de peste 18 ani
Utilizatori: psihologi clinicieni, psihoterapeuți
Domeniu de aplicare: Psihologie clinică, Psihoterapie
Timp mediu de aplicare: 15 - 20 minute – completare screening; 3 - 5 minute – cotare; 20 -
55 minute – aplicare ghiduri de interviu clinic
Mod de aplicare: creion-hârtie
Structură: 125 itemi cu răspunsuri da sau nu (111 itemi numerotați, dintre care doi sunt
formați din mai multe părți) cotate astfel încât să se obțină scoruri la 13 subscale specifice,
vizând 13 tulburări de pe axa I:
1. Tulburare depresivă majoră – 21 itemi (1 - 21): acoperă criteriile DSM-IV referitoare la
simptomele necesare pentru acest diagnostic; Suicidul (Itemii 16-22) ai acestei subscale
privind severitatea simptomelor, de la gânduri pasive legate de moarte la metode specifice de
sinucidere;
2. Tulburare de stres posttraumatic – 15 itemi (22 – 36): evaluează Criteriul A, conform
DSM-IV (prezenţa unui eveniment traumatic) şi 12 dintre cele 17 simptome descrise de
Criteriile B, C şi D.
3. Bulimie/ Alimentaţie compulsivă – 10 itemi (37 – 46): alimentaţie compulsivă (itemii
37-43), comportamentele compensatorii neadecvate (44 şi 45) şi autoevaluarea ( 46).
4. Tulburare obsesiv-compulsivă – 7 itemi (47 - 53): acoperă aspectele esenţiale ale
criteriilor DSM-IV: gânduri obsesive şi comportamente compulsive. din domeniile
contaminare, verificare, curăţare şi numărare.
5. Tulburare de panică – 8 itemi (54 – 61): 5 itemi evaluează trăsăturile de bază prezente în
DSM-IV – prezenţa atacurilor de panică neaşteptate, prezenţa atacurilor de panică asociate cu
simptome fizice caracteristice panicii şi reacţia persoanei faţă de atacurile de panică. Ceilalţi
3 itemi evaluează sensibilitatea la anxietate;
6. Tulburări psihotice – 6 itemi (62 – 67): evaluează delirul de persecuţie, delirul de
grandoare, delirul legat de control, halucinaţiile auditive şi vizuale.
7. Agorafobie – 11 itemi (68 – 71): măsoară anxietatea situaţională cauzată de teama de a
avea un atac de panică. Itemii 69a – 69h examinează anxietatea în situaţii tipice agorafobiei;
itemii 68 şi 70 determină caracterul regulat al anxietăţii în situaţiile fobice; itemul 71
evaluează tendinţa subiectului de a evita anumite situaţii din cauza anxietăţii.
8. Fobie socială – 15 itemi (72 – 79): corespund criteriilor A, B, D din DSM-IV. Itemii 72-75
evaluează constructele care definesc sindromul. Itemul 77 evaluează anxietatea din situaţii
sociale tipice. Restul itemilor stabilesc regularitatea cu care anxietatea este resimţită în
situaţia fobică şi măsura în care evită anumite situaţii din cauza anxietăţii.
9. Abuz/ Dependenţă de alcool – 6 itemi (80 - 85): problemele legate de consumul de alcool,
gândurile legate de reducerea cantităţii de alcool consumate sau de limitarea consumului şi
problemele psihosociale care rezultă în urma consumului de alcool, aşa cum sunt ele
percepute de client, cât şi percepţiile altora asupra problemei consumului de alcool a
persoanei respective.
10. Abuz/ dependenţă de medicamente (droguri) – 6 itemi (86 – 91): evaluează problemele
percepute de respondenţi legate de consumul de medicamente, gândurile privitoare la
reducerea cantităţii de medicamente consumate sau la limitarea consumului şi problemele
psihosociale care rezultă în urma consumului de medicamente, precum şi percepţia celorlalţi
asupra problemelor respondenţilor în legătură cu medicamentele.
11. Tulburare de anxietate generalizată – 10 itemi (92 - 101): evaluează criteriile A, B şi
C, conform definiţiei DSM-IV. Criteriul A - prezenţa îngrijorării excesive şi a anxietăţii pe o
perioadă de cel puţin şase luni, criteriul B - dificultăţile de a controla îngrijorările. Criteriul C
enumeră şase simptome care sunt asociate cu anxietatea, dintre care cel puţin trei trebuie să
fie prezente pentru a putea diagnostica această tulburare.
12. Tulburare de somatizare – 5 itemi (102 – 106): se centrează asupra stării de boală
cronică şi asupra simptomelor fizice care nu sunt explicate de rezultatele evaluărilor
medicale. Două întrebări se referă la prezenţa unor probleme persistente la nivelul stomacului
sau al intestinelor şi la prezenţa durerii în mai multe zone ale corpului.
13. Ipohondrie – 5 itemi (107 – 111): evaluează criteriile A, B şi D ale DSM-IV. Criteriul
A se referă la îngrijorarea legată de a avea o boală medicală gravă, iar criteriul B se referă la
persistenţa acestei îngriorări după realizarea investigaţiilor medicale. Criteriul D se referă la
deteriorarea funcţionării din cauza îngrijorării legate de prezenţa unor boli fizice.
Calități psihometrice: validitate concurentă şi de criteriu (discriminează între un lot clinic
şi unul nonclinic, între persoanele cu un anumit diagnostic şi cele fără acel diagnostic);
consistenţă internă (omogenitatea scalei evaluată cu indicele alpha Cronbach. - 0,66 -
0,94) şi fidelitate test-retest (0,67-0,93). PDSQ reprezintă o soluţie foarte bună, ce aduce
două lucruri extrem de importante în practica clinică: creşterea fidelităţii, prin standardizarea
procesului de evaluare; creşterea validităţii procesului de evaluare, prin facilitarea aplicării
criteriilor de diagnostic DSM-IV şi prin luarea în considerare a unor simptome care altfel ar fi
trecute cu vederea. validitate convergentă (valoarea corelaţiei dintre un item şi subscala din
care provine trebuie să fie mai mare decât corelaţia dintre acel item şi alte subscale şi
iscriminativă excelente, scala corelând mult mai puternic cu aceleaşi constructe, decât cu
măsurători ale altor tipuri de psihopatologie.
II. ADMINISTRARE ȘI COTARE
Administrarea scalei PDSQ
Pentru a administra scala PDSQ trebuie să-i furnizăm clientului un Caiet al testului şi
un instrument de scris. Este acceptabilă şi varianta trimiterii formularului prin poştă, Se
furnizează instrucţiuni care subliniază că: a) unele secţiuni pun întrebări referitoare la
ultimele două săptămâni, iar altele la ultimele şase luni; b) pacientul trebuie să răspundă la
toate întrebările.

Cotarea scalei PDSQ

Atunci când se cotează scala, mai întâi, se verifică informaţiile de identificare şi se
asigură faptul că se potrivesc cu informaţiile de pe formularul chestionarului. Apoi, se
numără câte răspunsuri „Da” au fost obţinute pentru fiecare subscală şi se introduce numărul
în spaţiul furnizat pe Fişa de sumarizare. După ce toate scorurile la subscale au fost
consemnate, se indică acele sindroame pentru care s-a obţinut scoruri egale sau mai mari
decât valoarea punctelor de secţiune (cutoff) recomandată, prin marcarea în coloana
intitulată Se recomandă investigaţii ulterioare (interviu suplimentar). Valoarea recomandată
a punctelor de secţiune reprezintă un nivel de 90% al sensibilităţii screening-ului (adică, 90%
dintre cazurile reale vor fi identificate), Coloana din partea dreaptă a tabelului de cotare
conţine itemii critici din punct de vedere clinic. Se încercuiesc itemii critici la care
respondentul a răspuns „Da”. Apoi se face suma scorurilor totale la subscale pentru a obţine
Scorul total al scalei PDSQ. În cele din urmă, se identifică și se încercuiește valoarea care
corespunde Scorului total la PDSQ,în secţiunea intitulată Transformarea scorurilor PDSQ.
Numărul care apare lângă valoarea care a fost încercuită reprezintă cota T corespunzătoare
valorii obţinute, iar această valoare se introduce în spaţiul alocat.
Ghidurile pentru interviurile suplimentare, fişe adaptate după Zimmerman (1994), sunt
disponibile pentru fiecare sindrom evaluat de scala PDSQ. Aceste ghiduri furnizează sugestii
pentru formularea unor întrebări suplimentare, legate de criteriile de diagnostic conform
DSM-IV
Scorul total la scala PDSQ se bazează pe numărul total de simptome psihiatrice descrise
de pacient. Este singurul scor al acestui instrument care se raportează la etaloane și furnizează
o măsură estimativă a nivelului total al psihopatologiei.
Scorurile la subscalele PDSQ reprezintă numărul de simptome pe care pacientul le-a
raportat pentru fiecare dintre cele 13 tulburări psihologice incluse în PDSQ. Acestea sunt
raportate la criteriile diagnostice. Acest lucru înseamnă că interpretarea scorului este
direcţionată înspre a stabili dacă este sau nu probabil ca clientul să se încadreze într-un
anumit diagnostic pe baza criteriilor specifice conform DSM-IV pentru diagnosticul
respectiv.
 III. APLICARE ȘI INTERPRETARE Informații despre client: S.S. 46 ani, studii
superioare, inginer, căsătorită, doi copii Cazul doamnei S. S. ilustrează modul în care scala
PDSQ îi poate ajuta pe psihologii clinicieni să identifice imediat cauzele mai puţin evidente
ale simptomelor unui client care trebuie luate în considerare pentru ca terapia, tratamentul și
recomandările să funcţioneze. Doamna S. S. a participat la evaluare din proprie iniţiativă,
deoarece se simțea deprimată, tristă, apatică, avea frici, senzație de nod în gât și deseori
palpitații. Era ferm convinsă că se află într-o depresie profundă. A precizat că ia xanax,
extavalerianic-cardio și extraveral, mai ales când se teme de atacuri de panică și de frica de
moarte. A mai precizat că dorește să meargă la psihiatru după această evaluare, pentru că,
deși are tot ce-i trebuie, nu-și găsește locul și se simte în afara tuturor lucrurilor. Simțea că e
pe cale să-și piardă mințile. Am aplicat doamnei S. S. scala PDSQ pentru a clarifica ce se
află în spatele acestor stări care păreau la prima vedere parte ale unui episod depresiv major.
Rezultatele la scala PDSQ ale doamnei S. S.: - scorul total brut 36, respectiv 49T,
încadrează clientul în intervalul mediu inferior; acest lucru indică faptul că a înregistrat un
număr mediu de simptome psihiatrice în comparaţie cu ceilalţi subiecţi consultaţi în secţii
psihiatrice ambulatorii; - scorurile subscalelor: Tulburare depresivă majoră (5/21/9);
Tulburare de stres posttraumatic (14/14/5), se recomandă investiții ulterioare, interviu
suplimentar; Bulimie/ Alimentație compulsivă (1/7/5); Tulburare obsesiv-compulsivă
(0/7/2); Tulburare de panică (7/8/4), se recomandă innestiții ulterioare, interviu
suplimentar; Tulburări psihotice (0/6/1); Agorafobie (6/11/4), se recomandă investiții
ulterioare, interviu suplimentar; Fobie socială (0/15/5); Abuz/ dependenţă de alcool
(0/6/1); Abuz/ dependență de medicamente (0/6/0); Tulburare de anxietate generalizată
(3/10/8); Tulburare de somatizare (0/5/2); Ipohondrie (0/5/2).
Aceste scoruri au arătat o depăşire a pragurilor de secţiune pentru Tulburarea de stres
posttraumatic, pentru Tulburarea de panică și Agorafobie. În DSM IV acestea sunt încadrate
în categoria tulburărilor anxioase, Tulburarea de panică, fiind asociată sau nu cu Agorafobia.
În cazul nostru, potrivit scorurilor, se poate suspecta prezența Tulburării de panică cu
Agorafobie, care poate surveni în Tulburarea posttraumatică. Tulburarea de panică cu
Agorafobie poate precede, succede sau apărea concomitent cu debutul stresului
posttraumatic. Tot pentru aceste tulburări, subiectul a obținut și scoruri critice, fapt care a
accentuat posibilitatea existenței unui diagnostic clar. Un scor critic a obținut și la tulburarea
Bulimie/ alimentație compulsivă, deși scorul total este insignifiant pentru existența acestei
tulburări. La majoritatea celorlalte tulburări a obținut scoruri 0, fapt ce delimitează și mai clar
prezența Tulburărilor de panică cu Agorafobie și de Stres posttraumatice. În cazul Tulburării
de stres posttraumatic, scorul este de aproape 100% ceea ce mi-a atras atenția în mod
deosebit. Este interesant de observat că pentru Tulburarea de anxietate generalizată, deși
scorul este sub punctul de secțiune, doi din itemii care au fost bifați - probleme de
concentrare și iritabilitate sunt criterii comune cu cele ale Tulburării de stres posttraumatic.
La fel și în cazul Tulburării cu episod depresiv major: deși a bifat cu da doar cinci itemi și nu
poate fi vorba de existența acestei tulburări, doi din cei cinci itemi sunt criterii comune cu
tulburarea de stres posttraumatic - scăderea considerabilă a interesului sau participării la
activități plăcute anterior, probleme de concentrare.

Ca urmare a scorurilor obținute am aplicat interviuri suplimentare pentru Tulburarea de

stres posttraumatic, pentru Tulburarea de panică, pentru Agorafobie și pentru scorurile critice.
Interviul pentru Tulburarea de stres posttraumatic: doamna S. S., potrivit
simptomelor descrise, îndeplinește majoritatea criteriilor de a fi diagnosticată cu Tulburare de
stres posttraumatic.
Interviul pentru Tulburarea de panică: Doamna S. S. îndeplinește majoritatea
criteriilor de a fi diagnosticată Tulburare de panică.
Interviul pentru Agorafobie: subiectul a răspuns cu da la itemii 69, 70 ceea ce
înseamnă că a atins și criteriul B al tulburării de panică., deci poate fi vorba despre Tulburare
de panică cu Agorafobie.
Interviul suplimentar legat de răspunsurile la itemi critici - itemul 46 aferent
tulburării Bulimie/ Alimentație compulsivă dezvăluie o stimă de sine scăzută.
În materialul postat, cele trei interviuri sunt prezentate exact pe structura ghidurilor de
interviu, așa cum se prezintă în pachetul testului PDSQ, evidențiind indicatorii atinși de
subiect potrivit răspunsurilor acestuia la întrebări referitoare la itemi, apoi la criterii din DSM
IV aferente fiecărei tulburăroi vizate. Am să prezint mici rezumate ale celor patru interviuri
pentru a sublinia observații care eu le consider relevante pentru conluziile emise.
Interviul pentru Tulburarea de stres posttraumatic:
Doamna S.S. a mărturisit că a fost victima unor evenimente traumatizante încă din mica
copilărie și până în prezent: la 3 ani a atacat-o și a mutilat-o câinele din curte; între trei și
șape ani, părinții o lăsau fie în grija bunicilor, fie la o grădiniță cu program săptămânal, unde
plângea non stop și unde a dezvoltat și enurezis nocturn care a durat până în perioada
adolescenței; până la 12 ani, mama se manifesta foarte violent verbal și fizic, aplicându-i
bătăi până o lăsa jos, dacă lua note mici sau dacă strica ceva; în clasa a VII-a, într-o excursie
cu școala, o profesoară de sport, a bătut-o, chiar și cu picioarele, până a lăsat-o aproape
moartă pentru o greșeală copilărească; din preadolescență până la terminarea liceului a fost
victima unor abuzuri sexuale din partea unor membri ai familiei primare; la douăzeci de ani,
mama a aruncat-o în brațele unui bărbat pentru a se mărita cu el, bărbat pe care nu l-a iubit
niciodată, dar care este tatăl copiilor ei, motiv pentru care stă cu el și acum. Fiecare act sexual
cu el este o traumă. Pe parcursul vieții, din singurătate și disperare, a picat victima a două
relații extraconjugale, în care bărbații respectivi nu au dorit decât câteva întâlniri cu conotații
sexuale. Deși era îndrăgostită la maxim de persoanele respective, în timpul actelor sexuale nu
simțea absolut nimic. Pe parcursul căsătoriei a fost implicată în trei accidente de mașină în
urma cărora a suferit numeroase operații estetice, s-a ales cu teama de a mai circula cu
mașina și a fost șocată de starea celorlalte victime. Cea mai puternică traumă, este atunci
când și-a auzit copilul țipând în ”ghearele unui individ care l-a atacat pe scara blocului pentru
a-i fura telefonul” (itemii critici 22, 23). Pentru fiecare traumă trăită doamna S.S. a mărturisit
că a trăit sentimente de groază, de teroare, de neputință, de neajutorare. Fiecare din aceste
traume i-au venit în minte toată viața și îi vin în minte cu lux de amănunte și acum, poate
chiar zilnic câte ceva, fie că sunt gânduri, imagini, scene, episoade, fie că sunt vise. Sunt
deranjante și încearcă să le pună un mare stop mental. Visele sunt legate în mare parte de
abuzurile sexuale. Atunci se trezește brusc, transpirată, cu respirația greoaie, sufocată și cu
senzația de nod în gât. Are adesea retrăiri ale momentelor impactelor în accidentele rutiere,
momente de care a fost perfect conștientă (24, 26,30). Întotdeauna când se află în prezența
membrilor familiei care i-au provocat trauma sexuală, când se urcă în dreapta în mașină sau
când reia discuții cu familia despre accidente se produce un distres psihologic. Devine
agitată, irascibilă, are senzații de nod în gât, tremură, are palpitații. (25,27,31). În general,
pentru a nu mai avea astfel de trăiri pune stop gândurilor, sentimentelor, amintirilor,
flashbackurilor referitoare la traume, evită întâlnirile membrii familie menționați, evită să
călătorească cu mașina atunci cînd nu este la volan. A încercat și terapia iertării cu ghidaj
după tutoriale online. (28, 29) În ultima vreme evită petrecerile, excursiile pe care ea însăși le
organiza cu mare bucurie, evită întâlnirile cu prietenii, întâlnirile profesionale. Nu mai are
încredere în oameni, se simte singură printre oameni, detașată de ei, nu își găsește locul.
Simte nevoia să stea singură, să meargă în biserici, să meargă în natură, să meargă cu mașina
spre nicăieri. Parcă tot timpul fuge de cineva. Nu mai are emoții și sentimente puternice
pentru nimic și nu mai poate simți dragostea. A picat în tristețe și în nonsens al vieții
(3,4,32,33). Nivelul de excitație crescut se manifestă prin iritabilitate, izbucniri, dificultăți de
concentrare la anumite sarcini de serviciu, hipervigilență în timpul călătoriilor cu mașina și în
timpul întâlnirilor inevitabile cu sora și cu mama, tresăriri la zgomote, glume nepotrivite
(100, 14, 35,36). Problemele acestea au apărut în jurul vârtei de 25 de ani și s-au accentuat de
la vârsta de 33 de ani. În prezent simte că se află într-un labirint fără ieșire, iar starea de bine
este afectată pe toate planurile: la serviciu, în viața personală, în relațiile sociale, în
activitățile de relaxare. Doamna S. S., potrivit simptomelor descrise, îndeplinește majoritatea
criteriilor de a fi diagnosticată cu tulburare de stres posttraumatic.
 Interviul pentru Tulburarea de panică.
Doamna S.S a descris cronologic mai multe atacuri de panică trăite: primul a avut loc
cu vreo 10 ani în urmă, când, aflându-se într-o călătorie pe Transfăgărășan s-a defectat
microbuzul în timpul mersului, având probleme cu frânele, iar șoferul a trebuit să iasă din
zona respectivă cu niște improvizații, cu toți turiștii. Al doilea atac de panică s-a petrecut la
vreo patru ani mai târziu când a rămas peste program în clădirea instituției și ultima persoană
care a plecat, neștiind că ea este în birou, a încuiat-o acolo. Un al treilea atac de panică a fost
când și-a auzit copilul țipând pe scări atacat de un individ. Al patrulea atac de panică a avut
loc acum aproximativ doi ani, când s-a petrecut al doilea accident rutier frontal, în momentul
în care a văzut celelalte victime ale accidentului pline de sânge. Iar ultimul, care s-a întâmplat
în ultimele două săptămâni, până în completarea chestionarului, a apărut pe neașteptate, s-a
soldat cu bătăi puternice de inimă, cu insuficiență respiratorie, cu senzația că viața nu mai are
sens, că își pierde mințile, că își pierde controlul și poate face rău cuiva și că va muri. A doua
zi a mers la farmacie și, la recomandarea farmacistei a luat niște calmante. În seara respectivă
atacul s-a repetat (itemul critic 57, 58). În timpul tuturor atacurilor doamna S. S. a descris
simptome precum: bătăi puternice ale inimii, transpirație, tremur, senzația că i se taie
respirația, că nu poate respira, că se sufocă, senzații de pierdere a echilibrului. La ultimul
atac, inopinat, s-a adăugat și senzaţia de irealitate, ca şi cum ar fi în afara corpului, teama de
a înnebuni, teama de a pierde controlul, teama de a muri. Majoritatea simptomelor au apărut
în cele 10 minute de când s-a declanşat atacul de panică (54, 55, 59) Doamna S. S. acuză
îngrijorări legate de atacul de panică și modificări comportamentale. Se îngrijorează des,
zilnic, că ar putea avea din nou atacuri de panică precum cel din urmă, inopinat, și evită să
mai rămână singură în casă. Și din acest motiv ia calmantele despre care povestea la început.
Îi este frică de faptul că în timpul acestor atacuri de panică va înnebuni și îți va pierde
controlul, de faptul că va muri prin infarct. De când a avut acel atac se îngrijorează zilnic.
Merge mai des la biserică (60, itemul critic 61, 68). Doamna S. S. îndeplinește majoritatea
criteriilor de a fi diagnosticată tulburare de panică.
Potrivit instrucțiunilor din ghidul de interviu pentru tulburarea de panică, anexate
testului PDSQ, dacă subiectul a răspuns cu da la itemii 69, 70 şi 71 de pe subscala
Agorafobie, înseamnă că a atins și criteriul B al tulburării de panică. În cazul nostru,
subiectul a răspuns cu da la acești itemi, deci poate fi vorba despre Tulburare de panică cu
agorafobie.
 Interviul pentru Agorafobie
Doamna S. S. spune că evită să rămână singură în casă de teamă să nu îi vină gânduri
negre că poate înnebuni, sau poate pierde controlul asupra propriei persoane și va sfârși
printr-un infarct. De asemenea îi este teamă să călătorească cu mașina condusă de altcineva
pentru că presimte că dacă va trăi vreo mică experiență de nesiguranță în trafic, sigur va
suferi de un atac de panică și nu știe dacă va mai ieși din asta. Cel mai mult îi este teamă să
nu intervină și să tragă de volan sau să nu înceapă să țipe necontrolat. Pentru a nu rămâne
singură deloc în casă, stă mult prin oraș pentru a veni seara și a fi cineva acasă. Când este
singură, are senzația de nod în gât, cineva parcă o sugrumă și iau multe calmante. Spune
rugăciuni multe, aprinde candela, vorbește la telefon. Dacă este vorba de propuneri de
călătorii cu mașina cu alt șofer, le evită sau le amână pe cât posibil. (68, 69 e,f, 70, 71)
 Interviul suplimentar legat de răspunsurile la itemi critici
Singurul item critic apărut bifat cu da la o tulburare pentru care scorul este insignifiant
este itemul 46 aferent tulburării Bulimie/ Alimentație compulsivă, respectiv ... greutatea sau
forma corpului dumneavoastră au fost unele dintre cele mai importante lucruri care au
influențat felul în care gândiți despre dumneavoastră. Doamna S. S. a răspuns că niciodată nu
a avut o imagine frumoasă despre sine deoarece de mică, toată lumea îi spunea diverse lucruri
urâte despre ea: că e strâmbă, că e urâtă, că stă cocoșată, că nu este de rangul lui cutare, că n-
o să reușească acolo sau dincolo, că banii sunt pentru cei bogați. Aceste imagini au însoțit-o
mereu, dar niciodată nu a crezut în ele și a luptat toată viață să-și demonstreze că nu este așa.
A și reușit. Nu demult și-a dat seama că este o femeie foarte frumoasă. S-a luptat și cu
obezitatea vreo 17 ani, ținând toate dietele posibile, dar a reușit și acum este foarte mulțumită
de aspectul ei fizic, mai puțin de cel psihic. A mai precizat că o perioadă de 8 ani a fost
fumătoare, dar singură si-a dat seama că va ajunge rău și are peste 10 ani de când s-a lăsat.
De asemenea, a avut o perioadă de vreo cinci ani când își mai îneca amarul cu alcoolul dar nu
este vorba de dependență. A renunțat și la acel obicei. Răspunsul la acest item critic a
constituit pentru mine noi motive de investigare mai în profunzime a personalității doamnei
S. S.. Având o stimă de sine scăzută m-am gândit și la posibilitatea existenței unei
personalități accentuat evitante, devenind apoi accentuat dependentă.
IV. CONCLUZII
Doamna S. S. a obținut scoruri care îndeplinesc criterii de diagnostic pentru Tulburarea
de stres posttraumatic și de Tulburare de panică cu Agorafobie. Este cert faptul că motivele
pentru care s-a prezentat la evaluare te duceau cu gândul la existența unei tulburări cu episod
depresiv major, însă rezultatele testului au deschis alte căi de investigație. Ceea ce am
remarcat ca un fel de paradox, este faptul că deși viața doamnei S. S. este încărcată de
traume, și ar fi putut dezvolta ușor și Tulburare cu episod depresiv major și Tulburare de
anxietate generalizată, totuși acestenu sunt evidente. Și alte instrumente de evaluare ar fi
potrivite pentru obținerea mai multor informații: Inventarul Multifazic de Personalitate
Minnesota-2, Inventarul Clinic Multiaxial Millon-III, Scala de anxietate C Cattell,
Chestionarul EPI al lui Eysenck, NEO PI-R Costa Şi McCrae, Scalele EMAS de evaluare a
anxietății, Scalele de depresie, anxietate și stres (DASS-21R)+. Înainte de a pune
diagnosticul, la fel ca în cazul oricărui instrument clinic, rezultatele la PDSQ trebuie
confruntate, ori de câte ori este posibil, cu toate informaţiile disponibile, inclusiv cu
rezultatele interviurilor cu pacientul, istoricul clinic, consultaţiile profesionale, dosarele cu
evidenţa serviciilor şi cu rezultatele la alte teste psihologice.
V. RECOMANDĂRI:
Terapia de Procesare Cognitivă, o formă de terapie cognitiv comportamentală,
dezvoltată din două teorii primare: teoria procesării informației a lui P. J. Lang și teoria
cognitivă socială a PTSD are ca scop facilitarea procesului prin care individul uman înțelege
și reconceptualizează evenimentul traumatic pe care l-a suferit, astfel încât să poată reduce
efectele negative ale tulburării sale. Această formă te terapie conduce către descreșterea
frecvenței de evitare a evenimentelor care amintesc de traumă sau a stimulilor care
declanșează simptomele tulburării respective.
Pentru tulburarea de panică cu agorafobie recomand tehnici de relaxare (relaxarea
musculară progresivă, imageria dirijată, respirația profundă), dezvoltarea abilităților de
mindfulness, încurajarea unui stil de gândire centrat mai mult pe prezent.