PROTECŢIA

BLOCURILOR / GENERATOR-/ TRANSFORMATOR

8.1. GENERALITĂŢI
Creşterea puterii produse în sistemele electroenergetice se obţine în primul înd prin instalarea în centralele
electrice a unor generatoare cu puteri uni-are mari, de ordinul sutelor de MW. Acest fapt, împreună cu
dificultaţile ehnice de a conecta direct la bare, generatoare, a căror putere unitară depă-eşte 50 MW, a determinat
în ultimii ani creşterea deosebită a numărului de )locuri generator-transformator date în exploatare.
Generatoarele şi transformatoarele care sînt legate în bloc trebuie echipate :u protecţii împotriva aceloraşi
categorii de defecte ca şi în cazul cînd ar uncţiona separat. Deoarece ele formează totuşi o singură unitate
funcţională, levine posibil ca unele protecţii şi anume protecţiile împotriva scurtcircuitelor wlifazate interne şi a
suprasarcinilor şi scurtcircuitelor exterioare să fie folo-iite în comun, ceea ce simplifică întrucîtva schema
protecţiei în ansamblu. tfodul de realizare a acestor protecţii prezintă însă cîteva particularităţi, :are depind în
primul rînd de schema circuitelor primare ale blocului. în fig. 8.1

ypt reprezentate cîteva scheme mai uzuale ale blocurilor generator-transfor-

ator. Celelalte protecţii ale generatorului şi anume, împotriva scurtcircuitelor
tre spirele înfăşurării statorice, a punerilor la pămînt în circuitele de excitaţie, a reducerii excitaţiei, a creşterii
tensiunii statorice şi a puterii active inverse se rezolvă în acelaşi mod ca în cazul generatoarelor care debitează
direct pe bare, aşa cum s-a arătat la cap. 6. Nu diferă de asemenea, faţă de soluţiile folosite la protecţia
transformatoarelor şi descrise în cap. 7, protecţia de gaze şi (atunci cînd se utilizează) protecţia de cuvă. O
rezolvare diferită are însă protecţia împotriva punerilor la pămînt în înfăşurările statorului.
8.2. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SCURTCIRCUITELOR POLIFAZATE INTERNE
împotriva scurtcircuitelor polifazate, care apar în elementele componente ale blocurilor generator-transformator,
se foloseşte protecţia diferenţială lon-gitudinală, deoarece puterile unităţilor care formează blocul depăşesc cu
muît limitele cerute de norme pentru prevederea acestei protecţii. Se prevede întotdeauna o protecţie diferenţială
comună, a întregului bloc, dacă între gene-rator şi transformator nu există întrerupător (fig. 8.2, a şi b). în cazul
în care puterea generatorului este de 100 MW sau mai mare, acesta se echipează în plus şi cu o protecţie
diferenţială proprie. Aceiaşi soluţie se aplică şi la gene-ratoarele mai mici de 100 MW, la care protecţia
diferenţială a blocului are o

sensibilitate mai mică, de exemplu dacă curentul ei de pornire este mai mare decît 1,3 /„.
Protecţia diferenţială a blocurilor cu întrerupător între generator şi transformator se realizează separat pentru
fiecare unitate (fig. 8.2, c şi d); legarea circuitelor protecţiei la transformatoarele de curent trebuie făcută în aşa
fel, încît să nu rămînă în afara zonelor protecţiilor diferenţiale nici un element de legătură între generator,
transformatorul principal şi transformatorul derivaţie pentru alimentarea serviciilor interne. La blocurile care au |
ransformatoare ridicătoare cu mai mult de două înfăsurări (ca în exemplele Sin fig. 8.2, c), protecţia diferenţială
a generatorului va comanda în afară de ADR, declanşarea numai a întreruptorului propriu, pentru ca în cazul unei
avarii interne în generator, să se menţină legătura de tranzit efectuată de îransformatorul ridicător între cele două
bare la care este racordat. în mod similar se procedează şi în cazul blocului din fig. 8.2, d sau la blocurile la care
după deconectarea generatorului, transformatorul principal rămîne în funcţiune să alimenteze transformatorul
propriu de servicii interne. L Transformatorul de servicii proprii nu se include în protecţia diferenţială fctimună
deoarece în majoritatea cazurilor, din cauza impedanţei sale relativ Tnari în comparaţie cu impedanţele celorlalte
unităţi ale blocului, protecţia diferenţială comună nu poate fi reglată în aşa fel, în majoritatea cazurilor, încît să
fie sensibilă la scurtcircuite în orice punct al înfăşurărilor sale. De aceea transformatorul de servicii proprii, legat
în derivaţie, se echipează cu protecţie diferenţială proprie, soluţie care, în afară de avantajul unei sensibi-lităţi
corespunzătoare, permite şi o localizare mai precisă a defectelor interne ale blocului.
La blocurile de mare putere (peste 100 MW) o particularitate constructivă constă în faptul că transformatoarele
de curent de pe legăturile dintre gene-rator şi transformator sînt de execuţie specială, fiind incluse în bare
capsulate. Caracteristicile lor electrice trebuie să respecte însă condiţiile cerute de protec-ţiile pe care le
alimentează.
Protecţia diferenţială separată a generatorului unui bloc se execută ca şi în cazul generatoarelor racordate direct
la bare, astfel cum s-a arătat în cap. 6, iar pentru protecţia diferenţială comună sînt valabile principiile şi regulile
de realizare ale prot'ecţiei diferenţiate a transformatoarelor, descrise la cap. 7.
8.3. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA PUNERILOR LA PĂMÎNT ÎN ÎNFĂŞURAREA STATORICĂ A
GENERATORULUI
Spre deosebire de generatoarele racordate direct la bare, la generatoarele care funcţionează într-o schemă bîoc,
deci sînt separate galvanic de reţea, curenţii de punere la părnînt sînt foarte mici şi nu pot servi decît cu luarea
unor mâsuri speciale, drept criteriu de defect. însă, după cum s-a arătat în cap. 6, chiar un curent de punere la
pămînt de valoare mică poate duce, dacă defectul nu este detectat şi se menţine mai mult timp, la extinderea
defectului iniţial şiîn final la deteriorări grave ale miezului de fier al maşinii. Ţinînd seama şi de puterile foarte
mari ale generatoarelor care funcţionează în scheme bloc, protecţia împotriva punerilor la pămînt a înfăşurării
statorice are o importanţă deosebită.
Protecţia poate fi realizată în mai multe moduri, în raport cu sistemul ales pentru tratarea neutrului generatorului.
O soluţie simplă şi economică, frecvent utilizată în unele ţări, constă în legarea la pămînt, printr-o rezistenţă, a
neutrului generatorului (fig. 8.3). Acest procedeu permite ca în cazul unei puneri la pămînt în generator, să ia
naştere un curent de defect care să poată fi măsurat de un releu de curent,

desensibilizat de armonica de ordinul trei. Releul este alimentat printr-un transformator de curent înseriat pe
conductorul de legătură neutru — pămînt. Valoarea rezistenţei este astfel aleasă încît curentul de defect să nu
depăşească, în cazul unei puneri la pămînt la borne, o limită fixată de constructorul maşinii
(în general sub 30 A). Gama de reglaj a releului este de 1—2 A, pentru curenţii de defect limitaţi la o valoare de
15—30 A.
O altă soluţie, de asemenea simplă şi cu o largă răspîndire, se bazează pe controlul deplasării punctului neutru
(care rămîne izolat faţă de pămînt), în cazul unui defect cu punere la pămînt. Aceasta este o protecţie de tensiune
homopolară, pentru care este suficient un releu de tensiune, care poate fi alimentat, fie cu tensiunea homopolară
de la bornele generatorului (fig. 8.4, a) folosind un transformator de tensiune trifazat avînd miezul cu cinci
coloane, fie cu tensiunea faţă de pămînt a punctului neutru, cu ajutorul unui transfor-[mator de tensiune special
(fig. 8.4, 6). Dacă se foloseşte un releu de tensiune Uimplu, protecţia se reglează deobicei la 15 V pentru a nu fi
sensibilă la ten-fsmnile de dezechilibru, care pot apare la bornele releului. Pentru măsurarea jacestui
dezechilibru, schema protecţiei conţine şi un voltmetru decontrol. .Sensibilitatea protecţiei poate fi îmbunătătită,
reducînd valoarea minimăde Ireglaj pînă la 5 V. Pentru aceasta se foloseşte un releu de tensiune desensibi-ilizat
faţă de armonicele de ordinul trei şi superioare, cu ajutorul unui filtru. lAcţionarea protecţiei este temporizată.
Pentru situaţia în care protecţia jcomandă numai semnalizarea, releul de tensiune trebuie să suporte permanent |o
tensiune mai mare decît aceea la care este reglat, deoarece, în cazul unei

pneri la pămînt la bornele generatorului, tensiunea homopolară ajungs la •00 V.

I, Protecţia de tensiune homopolară este simplă, dar are o zonă moartă ptre 5—15% a cărei existenţă s-a dovedit
a fi dăunătoare în unele cazuri liealede defect. De aceea s-au creat şi alte dispozitive de protecţie, mai sensibile,
I 355
ale căror domeniu de acţionare cuprinde pînă la 100% din înfăşurările stato-rului.
O astfel de instalaţie (fig. 8.5), realizată de firma Siemens, estecompusă din două relee alimentate cu tensiunea
homopolară de la transformatorul de tensiune al generatorului. Cu releul 1, care protejează circa 80% din înfăşu-
rarea statorului, se rnăsoară tensiunea de deplasare a neutrului generatorului, întocmai ca în soluţia din fig. 8.4.
Restul înfăşurării statorului, pînă la punctul neutru, se protejează cu releul 2. Funcţionarea acestuia se bazează pe
creşte-rea conţinutului armonicelor de ordinul trei în tensiunea generatorului în cazul unei puneri la pămînt a
înfăşurării statorice. Sensibilitatea releului faţă de armonicile de ordinul trei este mărită cu ajutorul unui filtru, iar
pentru a se preveni funcţionarea sa eronată datorită aceloraşi armonici, produse însă de curenţii mari de sarcină
ai generatorului, releul este prevăzut cu un circuit de compensare alimentat cu curentul pe fază.
Se obişnuieşte ca releul 1 să comande declanşarea generatorului, iar releul 2 să comande numai semnalizarea. în
acest mod se evită deconectarea bruscă de la reţea a unei unităţi producătoare mari, din cauza unui curent de
punere la pămînt foarte redus, care poate fi suportat de maşină, fără nici o urmare, o anumită perioadă de timp
(de ordinul minutelor).
Deşi instalaţia descrisă este mai scumpă decît protectiile simple descrise anterior, totuşi folosirea ei este pe
deplin justificată la maşinile de mare putere.
8.4. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SUPRASARCINILOR ŞI A SCURTCIRCUITELOR EXTERIOARE
La blocurile cu transformatoare cu două înfăşurări se utilizează împotriva suprasarcinilor şi a scurtcircuitelor
exterioare o protecţie comună, conectată la transformatoarele de curent de pe partea punctului neutru al
generatorului. Pentru alegerea tipurilor de protecţie în funcţie de puterea generatorului, pentru calculul reglajelor
şi pentru modul de realizare a schemelor respective, sînt valabile cele arătate la subcap. 6.7. Sensibilitatea
blocajului de tensiune minimă trebuie verificată si pentru scurtcircuite care ar avea loc la capetele liniilor
racordate la aceleaşi bare cu blocul. Dacă în urma acestei verificări, apare necesar, protecţia se va completa cu al
doilea blocaj de tensiune minimă, I alimentat de la transformatoarele de tensiune conectate la barele centralei. I
La blocurile cu transformatoare cu trei înfăşurări, în afara protecţiilor I realizate după cum s-a arătat la începutul
acestui subcapitol (care sînt necesare I în primul rînd pentru generator), trebuie instalate protecţii maximale de
curent, I dacă este necesar cu blocaj direcţional, şi pe celelalte înfăşurări. La unităţile I mari se pot prevedea şi
relee de distanţă. Instalarea şi reglarea acestor protecţii I trebuie astfel efectuată, încît să se asigure deconectarea
selectivă a scurt- I circuitelor pe bare sau în reţelele racordate la aceste bare. în general, pentru aceste protecţii
sînt valabile considerentele şi indicaţiile privind protecţia [ transformatoarelor cu trei înfăşurări (subcap. 7.6).
0 realizare diferită, în cazul blocurilor generator-transformator care sînt
conectate la o reţea cu neutrul legat direct la pămînt, o are protecţia de rezervă | împotriva scurtcircuitelor
monofazate din reţea. O schemă des utilizată,

Hatorită avantajului pe care îl are de a nu fi influenţată de regimul de luncţionare al neutrului propriu al

transformatorului de bloc, este arătată Infig. 8.6.
I După cum se vede, protecţia foloseşte curentul sau tensiunea homopo-
lară, în raport cu regimul de funcţionare real. Dacă neutrul transformatorului
He bloc este legat la pămînt, în cazul unui scurtcircuit monofazat, este acţio-
i nat releul de curent homopolar 1 care, prin releele intermediar 3 şi de timp 4,
comandă declanşarea întreruptorului principal al blocului. Totodată, releul 3 mai
îndeplineşte şi următoarele funcţiuni: alimentează cu plus operativ bareta B,
blochează protecţia împotriva punerilor monofazate la pămînt în stator
siîntrerupe circuitul operativ al protecţiei de tensiune homopolară. Dacă la
apariţia scurtcircuitului, neutrul transformatorului de bloc nu este legat la
pamînt, în locul releului 1 care nu mai are condiţii de lucru, va funcţiona releul
de tensiune homopolară 2, care primeşte plusul operativ de pe bareta B şi
; prin contactul normal închis al releului 3 va comanda, prin releul de timp 5,
: declansarea întreruptorului principal şi anclanşarea separatorului de punere
jhpămînt a neutrului transformatorului. Ultima operaţie este necesară, mai
ales cînd distanţa dintre transformator şi întreruptor este mai mare, pentru a
nu lăsa partea de înaltă tensiune a transformatorului nelegată la pămînt,
dupâ declanşarea întreruptorului principal.
8.5. SCHEMA GENERALĂ DE PROTECŢIE A UNUI BLOC GENERATOR-TRANSFORMATOR
Pentru ilustrarea celor expuse în acest capitol, în fig. 8.7 s-a reprezentat, sub forma unei scheme-bloc, protecţia
electrică completă a unui bloc genera-tor-transformator, avînd puterea de 50 MW. Generatorul are înfăsurarea
sta-

torului construită în stea dublă şi are prevăzut la borne întreruptor pentru a permite alimentarea serviciilor proprii
din transformatorul de bloc înainte de sincronizare sau după declanşarea generatorului. Legătura la pămînt a I
Tatoelul 8.1
Tipul protecţiilor Intreru- întreru- întrerupa ADR Oprire Separato Scmnal
pător pător -tor turblnă r
bloc generato trans- scurtcir-
r formator cuitare
servicii
proprii

Protecţii Diferenţială longitudinală generator X XXX X X ———

înipotri- ———
va de-
Diferenţială transversală generator X X X
fectelor
interne
Punere la pămînt în stator X X X
 Punere la pămînt într-un punct în rotor X

Punere la pămînt în două puncte în rotor X X X

Diferenţială longitudinală transformator bloc X X X X

Gaze tra nsf ormator bloc X X X X X

Protecţia transformatorului servicii X X X X

proprii

Protecţii Maximală de curent împotriva Treapta I X X X

împotriv scurtcircuitelor simetrice şi ne-
a simetrice
Treapta a Il-a X X X X
defecte-
lor
externe Maximală de curent împotriva suprasarcinilor X

Crcştere temperatură la trans-formator Moc ——— X

——— -
împotriva scurtcircuitelor Protecţie de X
mono-fazate în reţeaua 110 kV 'o

Protecţie de X X
U0

Protccţii tchnologice ale turbinei X X X

neutrului transformatorului se efectueaza printr-un separator special de scurt-circuitare cu comandă de la

distanţă.
Instalaţia este constituită din protecţia împotriva următoarelor defecte si regimuri anormale:
— scurtcircuite polifazate în generator şi în transformatorul de bloc, cu protecţii diferenţiale longitudinale 1 şi
respectiv 2;
— scurtcircuite între spirele înfăşurărilor statorice ale generatorului, cu protecţie diferenţială transversală 3;
— puneri la pămînt în statorul generatorului, cu protecţie de tensiune homopolară 4;
— defecte interne în transformator şi comutatorul sub sarcină, cu protecţie
-de gaze 5 şi de presiune 6;
— scurtcircuite exterioare simetrice, cu protecţie maximală de curent cu blocaj de tensiune minimă 7, cu două
trepte de timp;
— scurtcircuite exterioare şi suprasarcini nesimetrice, cu protecţie maxi-mală de curent de secvenţă inversă 8, cu
două trepte de timp pentru declan-şare şi o treaptă de semnalizare;
— suprasarcini simetrice, cu protecţie maximală de curent, temporizată 9;
— scurtcircuite monofazate în reţeaua de 110 kV, cu protecţie homopo-lară temporizată de curent 10 şi de
tensiune 11;
— depăşiri ale temperaturii în transformator, cu protecţia termică 12.
în afară de protecţiile figurate în schemă, blocul generator-transformator mai este echipat şi cu protecţii dc
punere la pămînt în rotorul generatorului, PPR-1 (într-un punct) şi PPR-2 (în două puncte), protecţia
transformatorului derivaţie de servicii proprii (P-TSP) şi protecţiile tehnologice ale turbinei (P-TT).
Toate aceste protecţii acţionează diferenţiat asupra aparatelor de comu-taţie din circuitul electric principal, cum
şi asupra ventilului de închidere rapida a turbinii, după cum este arătat în tabelul 8.1. Organizarea acestor
acţionări se face în aşa fel, încît protecţiile să separe, pe cît permite schema de comutaţie primară şi condiţiile
tehnologice, numai partea de instalaţie avariată. Procedînd astfel, se reduce la minim timpul de restabilire a
funcţionării normale după eliminarea defectului sau în cazul unei acţionări greşite a protecţiei.