Corelația dintre riscul inerent și riscul de control

De cele mai multe ori, pentru prevenirea și corectarea denaturărilor în situațiile de risc
inerent, conducerea unei entități reacționează cu elaborarea sistemelor de contabilitate și de
control intern. Astfel, există multe situații în care riscul inerent și cel de control sunt corelate
într-un grad ridicat. În cazul în care riscul inerent se evaluează separat de riscul de control, apare
posibilitatea evaluării greșite a riscului.

Tocmai de aceea, cel mai potrivit mod de determinare a riscului de audit într-o astfel de
situație, este ca cele două tipuri de evaluări să se realizeze împreună.

În procesul de diminuare a riscului de audit până la un nivel acceptabil de scăzut,

auditorul trebuie să ia în considerare, simultan, nivelurile riscului inerent și al celui de control
pentru a putea determina corect natura, durata și mărimea proceselor de fond. În această
circumstanță, auditorul trebuie să aprecieze:

● Natura procedurilor de fond:

− Utilizarea de teste îndreptate spre părți independente din afara entității, în locul
celor direcționate către părți sau documentații din interiorul entității;

− Utilizarea de teste ale detaliilor, cu scopul îndeplinirii unui obiectiv particular al

auditului.

● Momentul de timp la care se realizează procedurile de fond:

− Realizarea lor la sfârșitul exercițiului financiar, decât la o dată anterioară

acestuia.

● Întinderea procedurilor de fond – utilizarea unui eșantion mai mare.

Între riscul de nedetectare și nivelul îmbinat al riscului inerent și al celui de control există
o relație invers proporțională.