Temă referat - Riscul de audit

Auditul financiar reflectă procedura, realizată de un profesionist competent și

independent denumit auditor, prin care sunt analizate și evaluate în mod profesional informațiile
cu privire la o entitate economică, aplicând anumite tehnici și procedee specifice în vederea
obținerii de dovezi, numite probe de audit. În acest sens, auditorul întocmește un document
specific, cunoscut drept „raport de audit” și elaborează o opinie conformă domeniului în care
firma auditată își desfășoară activitatea.

Auditorul trebuie să aibă în vedere că orice misiune de audit implică riscuri, iar
identificarea acestora reprezintă unul dintre principalele obiective ale unui auditor. Astfel că,
unul dintre rolurile auditorului, care ajută la dezvoltarea planului general de audit, este de a
evalua riscurile aferente unei misiuni de audit la nivelul situațiilor financiare.

Riscul de audit (RA) ilustrează riscul auditorului de a exprima o opinie nepotrivită, în

momentele în care situațiile financiare sunt denaturate în mod semnificativ.

Potrivit Standardelor Internaționale de Audit (ISA), riscurile de audit se împart în trei

categorii principale:

♦ Riscul inerent (RI);

♦ Riscul de control (RC);

♦ Riscul de nedetectare (RNN).

Auditorul trebuie să se asigure că riscul este redus până la atingerea unui nivel acceptabil
de redus, folosindu-se de raționamentul profesional în procesul de evaluare a riscului de audit și
de stabilire a procedurilor de audit. Riscul de audit ar trebuie ca întotdeauna să fie mai mic de
5%.

Relația de calcul este:

 Risc de audit = Risc inerent x Risc de control x Risc de nedetectare
(RA) (RI) (RC) (RNN)

Riscul inerent reprezintă probabilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacții
să conțină o denaturare semnificativă, individuală sau cumulată cu denaturări ale altor solduri sau
categorii de tranzacții, în lipsa unor proceduri de control intern.

Riscul de control arată riscul existenței unei denaturări semnificative în soldul unui cont
sau într-o categorie de tranzacții, individuală sau cumulată cu denaturări ale altor solduri sau
categorii, ce nu poate fi detectată sau corectată la momentul potrivit de controlul intern sau
sistemele de contabilitate.

Riscul de nedetectare reprezintă probabilitatea ca procedurile de fond folosite de un

auditor să nu detecteze o denaturare ce există în soldul unui cont sau într-o categorie de
tranzacții, ce ar putea fi importantă individual sau cumulată cu denaturări ale altor solduri sau
categorii.

Riscul de audit acceptabil (RAA) înfățișează probabilitatea auditorului de a fi dispus să

accepte că situațiile financiare pot fi semnificativ eronate după încheierea misiunii de audit și
emiterea unei opinii fără rezerve. În realitate, niciun auditor nu poate garanta lipsa erorilor în
situațiile situațiile financiare.