Ce sunt Organizatiile?

 organizaţia = sistem raţional – „ colectivităţi orientate de urmărirea unor

scopuri relativ specifice şi care prezintă structuri sociale înalt
formalizate”;
 organizaţia = sistem natural – „colectivităţi ale căror participanţi
urmăresc interese multiple, atât diferite, cât şi comune, dar care recunosc
însemnătatea perpetuării organizaţiei ca reprezentând o resursă
importantă”;
 organizaţia = sistem deschis – „sisteme de activităţi interdependente ce
leagă coaliţii schimbătoare ale participanţilor; sistemele sunt întipărite în
-, dependente de schimburile continue cu – mediul, şi formate de mediile
în care funcţionează”.
Organizaţia este înglobată mediului public al procesualităţii sociale şi
reprezintă acel gen de organizare socială „parţial explicită, constituită prin
conlucrarea specializată a unor oameni în vederea satisfacerii deliberate a unor
necesităţi sociale, aşa cum pot fi ele receptate în orizontul informaţional activ
pentru oamenii implicaţi”
O organizare socială poate fi numită organizaţie dacă îndeplineşte
următoarele condiţii:
 un număr de oameni interacţionează în vederea îndeplinirii unor
obiective prin care se pot satisface anumite necesităţi sociale
 interacţiunile nu sunt spontane, ci sunt concepute şi dirijate conform unui
proiect care presupune explicitarea (descrierea) specializărilor
funcţionale ale oamenilor implicaţi sub forma reţelelor de statusuri şi
roluri şi a raporturilor dintre acestea;
 se acţionează sistematic pentru a întreţine condiţii minime favorabile
obţinerii rezultatelor scontate;
 se evaluează rezultatele, acţiunile implicate în producerea lor şi
condiţiile în care se acţionează în vederea identificării posibilităţilor de
sporire a eficacităţii măsurilor adoptate şi de reducere a costurilor.

ORGANIZAŢIA MILITARĂ
• funcţia reprezentativă – garantarea satisfacerii prin mijloace militare a
necesităţilor specifice securităţii naţiunii;
• funcţia consultativă – implică analiza situaţiilor care solicită implicarea
statului pe plan militar şi raportarea consecinţelor alternative generate de
această implicare;

1
• funcţia executivă – transpunerea în fapt, prin mijloace militare (manu
militari), a deciziilor de gestionare publică privind securitatea militară a
națiunii.

ORGANIZAŢIA MILITARĂ – caracteristici

• ideal-tipul organizaţiei în care predomină relaţiile cu fundament raţional-
legal (birocraţia);
• organizare ierarhică de tip piramidal;
• pune oamenii adeseori în situaţii limită generate de:
• riscurile mari asumate;
• solicitările emoţionale, intelectuale şi fizice intense care pot să orienteze
pozitiv procesele din interioritatea omului, dar pot şi să genereze
modificări patologice;
• interacţiunile complicate solicită atât anumite competenţe specifice, cât şi
raporturi pozitive între participanţi susţinute de încredere reciprocă.

Funcționarea organizațiilor
• premisă indispensabilă pentru constituirea organizaţiilor – „acceptarea
sau respingerea autorităţii unui om sau a altuia, implicit a modului
acestuia de a realiza procese cognitive, evaluări, decizii şi de a organiza
activitatea celorlalţi oameni”
• „organizaţiile nu pot să se constituie fără o componentă specializată în
gestionarea lor şi nici componenta specializată pentru satisfacerea
necesităţilor gestionare nu poate funcţiona dacă nu există o organizare
socială care necesită a fi gestionată explicit”
• Oricare „ar fi schimbările şi oricât de radicale, (...) organizarea şi
conducerea continuă a fi factori ai accelerării sau frânării
transformărilor, pentru că împreună dau seama de modul în care sunt
concretizate şi dezvoltate marile opţiuni instituţionale. (...) Dezvoltarea,
fie ea economică, socială, politică sau culturală, este dependentă de
organizare şi conducere întrucât acestea fixează scopuri, mobilizează
resurse, elaborează, aplică şi finalizează strategii care generează
rezultate scontate.”

Funcţionarea organizaţiilor
– perspectiva sistemică –
a) subsistemul de producţie (production subsystem) – asigură
transformările pe baza prelucrării “intrărilor” în sistem;

2
 b) subsistemul de susţinere (supportive subsystem) – procură “intrările”
din mediu, plasează “ieşirile” şi realizează legăturile instituţionale ale
organizaţiei cu mediul exterior;
c) subsistemul de menţinere (maintenance subsystem) – mecanisme de
recrutare, instruire, motivare etc.;
d) subsistemul adaptiv (adaptive subsystem) – elaborează măsuri de
corecţie, de adaptare în raport cu influenţele din mediul înconjurător;
e) subsistemul de conducere (managerial subsystem) – controlul,
coordonarea şi dirijarea celorlalte structuri.

GESTIONAREA ORGANIZAŢIILOR
„(...) organizaţia este acea organizare socială care îşi produce
capacitatea de a se gestiona prin acţiuni deliberate. Propunem termenul
“gestionare” pentru a denumi ansamblul acţiunilor prin care se intervine
în organizaţie pentru a-i dirija procesele şi acţiunile astfel încât să se
asigure o funcţionare cât mai bună şi posibilităţile minime de
reproducere”

Management vs. Conducere

• Conducerea se ocupă de direcţionare, […] managementul se ocupă de
viteză […];
• Conducerea se ocupă de viziune – şi de eficacitate şi rezultate.
Managementul se ocupă de instalarea structurilor şi a sistemelor pentru
obţinerea acelor rezultate.
• Conducerea se concretizează asupra ideilor. Managementul se
concretizează asupra rezultatelor. Conducerea îşi trage puterea din
principii corecte şi valori. Managementul organizează resursele pentru a
servi obiectivelor selectate în vederea producerii rezultatelor.
• Managementul şi conducerea nu se exclud una pe cealaltă; se poate
spune că tocmai conducerea este cea mai înaltă componentă a
managementului. Iar conducerea poate fi, la rândul ei, împărţită în două
componente: una legată de viziune şi direcţionare, valori şi scopuri, iar
cealaltă cu inspirarea şi motivarea oamenilor pentru a lucra împreună,
cu o viziune şi un scop comun.

3
Management – semnificații
DEFINIŢII
H. Fayol (1916)
- „înseamnă a prevedea şi a plănui, a organiza, a comanda, a coordona şi
a controla”;
J. Gerbier (1965)
- „înseamnă organizare, arta de a conduce, de a administra”;

DEFINIŢII
Asociaţia Americană de Management
- a obţine rezultate prin alţii, asumând responsabilităţi pentru aceste
rezultate;
- a fi orientat spre mediul înconjurător;
- a lua decizii vizând finalitatea firmei;
- a avea încredere în subordonaţi, încredinţându-le responsabilităţi pentru
rezultatele vizate a fi obţinute, a le recunoaşte posibilitatea de a greşi şi a primi
favorabil iniţiativele lor;
- a descentraliza sistemul organizatoric şi a aprecia oamenii în funcţie de
rezultatele obţinute.
O. Nicolescu şi I. Verboncu
- ansamblul fazelor şi proceselor prin care se determină obiectivele
organizaţiei şi ale subsistemelor încorporate, resursele şi procesele de muncă
necesare realizării lor şi executanţii acestora, prin care se integrează şi
controlează munca personalului folosind un complex de metode şi tehnici în
vederea îndeplinirii cât mai eficiente a raţiunilor ce au determinat înfiinţarea
respectivei organizaţii.

Managementul organizaţiei militare

• o ştiinţă, respectiv ansamblul coerent şi organizat al conceptelor,
principiilor, tehnicilor şi metodelor prin care se explică într-un mod
sistematic procesele şi fenomenele conducerii militare.
• o artă, ce exprimă măiestria conducătorului de a aplica la realităţile
diferitelor situaţii, în condiţii de eficienţă şi cu rezultate bune,
cunoştinţele manageriale.
• o stare de spirit specifică, reflectată de un anumit fel de a vedea, a dori, a
căuta şi a accept progresul. (I. Petca)

4
 • teoria şi practica referitoare la ansamblul unitar al activităţilor
desfăşurate de comandamentele militare şi comandanţii de subunităţi,
adaptând funcţiile, instrumentele şi tehnicile managementului modern şi
atributele leadership-ului potrivit specificului stărilor de pace, criză sau
război, în vederea realizării obiectivelor stabilite armatei, cât şi fiecăreia
dintre componentele sale. (L. Habian)

Managementul organizaţiei militare

• Teorie pluridisciplinară şi interdisciplinară: preia şi adaptează nevoilor
conducerii armatei cunoştinţele ce aparţin, în primul rând ştiinţei
managementului, ca şi altor ştiinţe şi discipline ştiinţifice, cum sunt:
sociologia, praxiologia, psihologia, pedagogia, matematica, ştiinţele
economice, informatica, teoria organizaţiilor, teoria artei militare, teoria
organizării şi mobilizării armatei etc.
• Teorie cumulativă, preluând şi prelucrând, fără a reproduce pur şi
simplu, cunoştinţele altor ştiinţe şi discipline ştiinţifice, astfel încât să-şi
realizeze propriul scop – conferirea unui caracter ştiinţific şi obţinerea
eficienţei conducerii militare;
• Disciplină dinamică, realizând un transfer continuu de cunoştinţe de
interes cu alte ştiinţe şi teorii ştiinţifice şi perfecţionându-se în
permanenţă.

Managementul organizaţiei militare

• Soluţionează aspectul teoretic al actului de comandă şi fundamentează
folosirea optimă a resurselor de care dispune armata.
• Oferă comandanţilor (şefilor) un mijloc de gândire sistematic asupra
comportamentelor subordonaţilor şi metodele ştiinţifice necesare
stabilirii relaţiilor de tip cauză-efect, între condiţiile în care sunt generate
acţiunile militare şi rezultatele acestora.
• Permite abordarea logică a conducerii, ajutând astfel la rezolvarea
problemelor reale cu care se confruntă comandanţii (şefii).
• Pune la dispoziţie un vocabular specializat şi standardizat, ce permite
utilizarea corectă a noţiunilor referitoare la conducerea militară.
Furnizează tehnici, metode şi procedee ştiinţific fundamentate, pentru
rezolvarea problemelor ce apar în mod curent în organizaţia militară

5
 Managementul organizaţiei militare
Partea aplicativă a managementului cuprinde întreaga activitate desfăşurată
de comandament pentru conducerea activităţilor şi acţiunilor militare. Mai
simplu exprimat, latura (componenta) aplicativă cuprinde însuşi managementul
ca proces, a cărui menire consistă în “a dirija sistemul militar al statului, în
ansamblul său, şi fiecare dintre structurile organizatorice integrate acestuia către
îndeplinirea misiunilor, în contextul unui mediu dinamic, urmărind o funcţionare
eficace şi eficientă.”.

Funcţionarea organizaţiei militare

Procese manageriale
 parte a resursei umane (comandanţi, şefi etc.) acţionează asupra celeilalte
părţi (personalul condus) cu scopul de a o atrage întru realizarea
obiectivelor organizaţiei militare

Procese de execuţie
 resursa umană acţionează asupra şi/sau
 utilizează resursele materiale, financiare şi informaţionale,
 în scopul atingerii obiectivelor stabilite

Genuri de resurse gestionate întru funcţionarea organizaţiei

Militare.
 Resurse umane
 Resurse informaţionale
 Resurse energetice (materiale)
 Fonduri financiare

Procesul managerial

Ansamblul fazelor prin care se stabilesc obiectivele, se organizează

activităţile, se coordonează eforturile şi acţiunile, se antrenează personalul
pentru a participa la realizarea obiectivelor, se controlează modul de desfăşurare
a activităţilor şi se reglează funcţionarea organizaţiei militare în vederea
stabilirii şi realizării obiectivelor.

6
 Fazele procesului managerial
1. FAZA PREVIZIONALĂ
- se stabilesc obiectivele pe termen mediu şi lung;
- se formulează politica organizaţiei şi se elaborează strategiile;
- se identifică modalităţile posibile de implementare a strategiilor.
2. FAZA OPERATIVĂ
- se stabilesc obiectivele pe termen scurt;
- se aplică programele adoptate;
- se stabileşte cadrul organizatoric al aplicării programelor;
- se monitorizează rezultatele obţinute;
- se susţine implicarea oamenilor întru realizarea obiectivelor
asumate.
3. FAZA POSTOPERATIVĂ
- se comensurează şi interpretează rezultatele realizate;
- se identifică abaterile şi cauzele acestora;
- se stabilesc noile exigenţe pentru reluarea procesului managerial.

Principiile managementului în organizaţia militară

 Principiul unităţii de comandă
 Principiul centralizării conducerii
 Principiul structurii ierarhice a conducerii
 Principiul sinergiei, inovării şi iniţiativei
 Principiul supremaţiei obiectivelor
 Principiul promovării spiritului de echipă
 Principiul corespondenţei dintre autoritate şi responsabilitate
 Principiul promovării criteriilor de performanţă în conducere

Principiul unităţii de comandă

 orice structură militară, ca şi oricare membru al organizaţiei se
subordonează nemijlocit doar unui singur comandant (şef).
 orice activitate ori acţiune militară în care este angajată o subunitate,
unitate sau un comandament se desfăşoară potrivit unei singure concepţii
(decizii) şi unui plan unic.
 derivă din modalitatea de gândire sistemică şi se concretizează prin :
– necesitatea asigurării coerenţei acţiunilor structurilor militare
implicate;

7
 – necesitatea reacţiunii unitare şi prompte faţă de orice presiune ori
acţiune dezorganizantă;
– menţinerea raporturilor de interrelaţionare şi complementaritate a
componentelor.

Principiul centralizării conducerii

 decizia privind angajarea într-o acţiune comună a mai multor structuri
subordonate şi limitele acţiunilor acestora se ia de comandantul structurii
ierarhice integratoare;
 în sens general, o decizie a comandantului unei structuri militare se află
în raport de directă determinare cu decizia comandantului imediat
superior;
 orice decizie a unui comandant nu poate depăşi limitele autorităţii,
competenţei şi responsabilităţii sale.

Principiul structurii ierarhice a conducerii

 generat de amploarea, dinamismul şi complexitatea managementului
organizaţiei militare în timp de pace, cât mai ales în situaţii de criză şi
război;
 necesitatea exprimării sistemice de la întreg la parte şi invers, cât şi pe
orizontală au impus ierarhizarea pe niveluri a conducerii, prin delegarea
succesivă, în linie ierarhică, a autorităţii, respectiv a unor competenţe şi
responsabilităţi;
 organizarea interioară a comandamentelor este ierarhizată pe componente
de decizie, de asistare a deciziei şi de execuţie a sarcinilor atribuite
fiecărui compartiment, ce derivă din imperativele funcţiunilor organizaţiei
militare şi din exercitarea funcţiilor managementului.

Principiul sinergiei, inovării şi iniţiativei

 legat intrinsec de eficienţa conducerii, de raportul dintre efortul depus,
costurile reale ale activităţilor şi acţiunilor conduse şi performanţele
organizaţiei;
 managementul organizaţiei militare trebuie să se organizeze şi desfăşoare
astfel încât performanţele conducerii să fie superioare simplei însumări a
contribuţiei fiecăreia dintre compartimentele, activităţile şi acţiunile
subsumate;

8
  realizarea sinergiei depinde de caracteristicilor climatului organizaţional
creat, de existenţa unei comunicări deschise spre şi dinspre toate
nivelurile organizaţionale, a unui sistem informaţional eficient, ca şi a
unei înalte disponibilităţi de autoreglare;
 inovarea are semnificaţia căutării noului, desprinderii de rutină,
promovării unei conduceri cu o mare disponibilitate de adaptare a celor
mai noi abordări ale managementului modern la specificitatea organizaţiei
militare; aceasta presupune:
 o permanentă informare şi cunoaştere;
 deschidere personală în faţa noului şi alegerea unei echipe
manageriale care să împărtăşească aceeaşi atitudine;
 asumarea responsabilităţii inclusiv, dacă e cazul, a riscurilor.

Principiul promovării criteriilor de performanţă în conducere

• incumbă existenţa unui sistem criterial, ce cuprinde standardele potrivit
cărora se evaluează valoarea cunoştinţelor profesionale, manageriale, a
calităţilor şi abilităţilor de conducere şi, mai ales, a prestaţiei în funcţii de
comandă şi stat major pe diferite trepte ierarhice;
• presupune ca ansamblul de activităţi de evaluare şi promovare să fie
obiective şi etice, să nu se bazeze doar pe rezultatele aplicării testelor de
cunoştinţe şi aptitudini, acestea fiind doar parţial relevante, ci, mai ales,
pe concluziile formulate prin aplicarea modalităţilor de cunoaştere a
subordonaţilor la locurile lor de muncă, acolo unde se verifică în ce mod
şi cu ce rezultate îşi folosesc cunoştinţele teoretice şi competenţele
profesionale şi sociale în exercitarea conducerii.

Principiul supremaţiei obiectivelor

• întregul efort managerial şi al executanţilor trebuie orientat spre realizarea
obiectivelor (misiunilor) stabilite prin planul de acţiune, corelând raţional
resursele cu posibilităţile acţionale ale organizaţiei militare;
• presupune convergenţa eforturilor tuturor forţelor, indiferent de natura şi
specializarea acestora (combatante, de sprijin, de protecţie, logistice),
precum şi supunerea conştientă a comportamentului personalului
structurilor militare voinţei şi deciziei comandantului din perspectiva
realizării obiectivelor;

9
 • răspunde necesităţilor derivate din specificitatea acţiunilor militare,
precum şi din conştientizarea consecinţelor, adesea foarte grave, pe care le
poate atrage nerealizarea a ceea ce s-a stabilit prin plan.

Trăsăturile managementului
 Caracter unitar
 Caracter tipic
 Orientat predominant spre oameni
 Caracter contextual şi, în mare măsură, irepetabil
 Caracter ciclic şi continuu
 Caracter progresiv

Sistemul managerial în organizaţia militară

 SUBSISTEMUL DECIZIONAL
 SUBSISTEMUL OPERAŢIONAL
 SUBSISTEMUL INFORMAŢIONAL
 SUBSISTEMUL METODOLOGIC

Metode manageriale
 Managementul prin obiective
 Managementul prin bugete
 Managementul participativ
 Managementul prin excepţii
 Metoda şedinţei
 Metoda delegării
 Analiza SWOT

10
 antrepren
or
factor de soluţionare a perturbărilor
A. Domeniul decizional
factor de alocare a resurselor
negociator
de monitor
B. Domeniul de difuzor
informaţional
de purtător de cuvânt
reprezentant
C. Domeniul interpersonal lider

de legătură
DECIZIA MANAGERIALĂ - concept
 “Decizia presupune identificarea şi alegerea soluţiilor care duc în final
la rezultatul dorit”.
 “Decizia managerială reprezintă un proces raţional de alegere a unei
alternative de acţiune din mai multe posibile, care influenţează acţiunile,
crel puţin, a unei alte persoane din cadrul organizaţiei în scopul atingerii
unuia sau mai multor obiective, în condiţii de eficienţă maximă.”

TIPOLOGIA DECIZIILOR
A. Gradul de cunoaştere al mediului ambiant şi natura variabilelor care
influenţează rezultatele potenţiale posibil de obţinut
1. Decizii în condiţie de certitudine
2. Decizii în condiţii de risc
3. Decizii în condiţii de incertitudine

B. Numărul de persoane care fundamentează decizia

1. Decizii unipersonale
2. Decizii de grup

11
 C. Numărul de criterii decizionale
1. Decizii unicriteriale
2. Decizii multicriteriale

D. Orizontul de timp şi implicaţiile deciziilor

1. Decizii strategice
2. Decizii tactice
3. Decizii curente

E. Frecvenţa luării deciziilor

1. Decizii periodice
2. Decizii periodice
3. Decizii unice

F. Posibilitatea anticipării situaţiilor problematice

1. Decizii anticipate
2. Decizii imprevizibile

Cerinţe de raţionalitate ale deciziei

1. Fundamentare ştiinţifică
2. Legalitate
3. Claritate, concizie şi necontradicţie
4. Oportunitate
5. Eficienţă
6. Integrare în ansamblul decizional adoptat
7. Completitudine
GESTIONAREA ORGANIZAŢIILOR
„(...) organizaţia este acea organizare socială care îşi produce capacitatea de a
se gestiona prin acţiuni deliberate. Propunem termenul “gestionare” pentru a
denumi ansamblul acţiunilor prin care se intervine în organizaţie pentru a-i
dirija procesele şi acţiunile astfel încât să se asigure o funcţionare cât mai bună
şi posibilităţile minime de reproducere”

PROCESUL DECIZIONAL
 ansamblul fazelor prin intermediul cărora se pregăteşte, adoptă, aplică
şi evaluează decizia managerială

12
  Componentele procesului decizional
 Decidentul
 Mulţimea variantelor decizionale
 Mulţimea criteriilor decizionale
 Obiectivele decizionale
 Mediul ambiant
 Mulţimea consecinţelor

Contextul luării deciziilor în organizaţia militară

 Starea de pace
 Stări de criză
 Starea de război

Principiile procesului decizional

1. Principiul identităţii decizionale
2. Principiul opţiunii obligatorii
3. Principiul exclusivităţii variantelor
4. Principiul maximizării utilităţii variantelor decizionale

Etapele procesului decizional în organizaţia militară

 Iniţierea planificării
 Orientarea personalului implicat în planificare
 Elaborarea concepţiei
 Elaborarea planului de acţiune
 Revederea planului de acţiune
 Organizarea acţiunilor forţelor
 Coordonarea acţiunilor forţelor
 Controlul

1. INIŢIEREA PLANIFICĂRII

Însuşirea misiunii primite sau aprofundarea celei deduse de către comandant

Elaborarea problemelor principale ale planificării:
 reformularea misiunii;
 identificarea limitelor acţiunii, a necesităţilor
de informaţii;

13
  stabilirea datelor privind coordonarea
compartimentelor şi a activităţilor
pentru executarea planificării

2.ORIENTAREA PERSONALULUI
Se execută de către comandant sau de către şeful de stat major şi cuprinde:
 evaluarea situaţiei;
 prezentarea concepţiei eşalonului superior sau a
comandantului;
 îndrumarea pentru planificare.
3. ELABORAREA CONCEPŢIEI DE ACȚIUNE
3.1. Elaborarea cursurilor acţiunii
3.2. Selectarea cursului optim de acţiune
3.3. Precizarea deciziei

3.1. Elaborarea cursurilor acţiunii

 Vizualizarea acţiunilor ambelor forţe în desfăşurarea lor logică, luând în
calcul estimările efectuate
 Evaluarea posibilităţilor de succes în raport cu acţiunea inamicului
 Stabilirea gradului de risc şi acceptabilitatea lui
 Stabilirea acţiunilor active şi pasive pentru reducerea efectelor acţiunii
inamicului asupra forţelor proprii
3.2. Selectarea cursului optim de acţiune

RECUNOAŞTERILE implică verificarea informaţiilor cunoscute despre

zona acţiunii, influenţa caracteristicilor acesteia asupra acţiunii forţelor şi
fezabilitatea cursurilor acţiunii.

ESTIMAREA COMANDANTULUI se bazează pe cunoaşterea personală a

situaţiei şi pe estimările comandamentului.

4. ELABORAREA PLANULUI DE ACŢIUNE

4.1. Planificarea acţiunilor forţelor
4.2. Planificarea logisticii trupelor
4.3. Planificarea asigurării acţiunilor şi protecţiei trupelor

5. REVEDEREA PLANULUI DE ACŢIUNE

Actualizare după elaborarea acestuia şi apoi periodic, în funcţie de
situaţie, de către cei care l-au întocmit
14
 Validare la finalizarea planului, de regulă, de către ofiţeri care nu au
participat la elaborarea lui

6. ORGANIZAREA ACŢIUNILOR FORŢELOR

Transmiterea misiunilor la subordonaţi şi realizarea măsurilor care să
ducă la îndeplinirea prevederilor din plan

7. COORDONAREA ACŢIUNILOR FORŢELOR

Corelarea efortului, armonizarea diferenţelor şi informarea reciprocă, se
stabileşte de către comandant şi se execută pe secvenţe ale acţiunii, pe direcţii,
pe misiuni şi pe obiective

METODE ŞI TEHNICI DE ADOPTARE A DECIZIILOR

 Decizii în condiţii de certitudine
 Decizii în condiţii de risc
 Decizii cu univers ostil
 Decizii în condiţii de incertitudine
DIMENSIUNI PSIHOLOGICE ALE ADOPTĂRII DECIZIEI
 Inteligenţa
 Gândire rapidă, independentă, elastică, exploratoare, realistă, divergentă
şi critică
 Memoria
 Experienţă de viaţă şi profesională
 Spirit de observaţie
 Atenţie
INERŢIA DECIZIONALĂ
 Lipsa de flexibilitate
 Refuzul de a ţine seama de realitate
 Încredere ridicată în genialitatea intuiţiilor proprii
 Respingerea sfaturilor avizate ale subordonaţilor, neîncrederea în ei
INFLUENŢA TEMPERAMENTULUI
 SANGVINIC
 COLERIC
 FLEGMATIC

15
INFLUENŢA CARACTERULUI
- Cei cu caracter tare, echilibrat, armonios pun în prim plan datoria,
răspunderea, pe când ceilalţi sunt preocupaţi în primul rând de securitatea
personală
- Moralitatea deciziilor

INFLUENŢA MOTIVAŢIEI
- Structura intereselor individului se răsfrânge asupra modului acestuia de
a decide în situaţii problematice
- Persoanele supramotivate pentru atingerea unui obiectiv dau adesea
randament mai scăzut decât în cazul unui nivel mediu de motivare
INFLUENŢA STĂRII PSIHOFIZIOLOGICE
Oamenii foarte obosiţi, răniţi, epuizaţi de foame sau de sete întâmpină
multe dificultăţi, adesea insurmontabile, în luarea hotărârilor .

INFLUENŢA EMOTIVITĂŢII
Emoţiile şi sentimentele, dispoziţiile afective de lungă durată, precum şi
cele determinate circumstanţial.
Stările afective de intensitate normală, care susţin conduitele decizionale
conforme cu aşteptările organizaţiei, cu rolul şi statutul persoanelor în cauză.
CALITĂŢI DECIZIONALE

FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI
 PREVIZIUNE
 ORGANIZARE
 COMANDA
 COORDONARE
 ANTRENARE
 EVALUARE ŞI CONTROL
PREVIZIUNEA
Identificarea oportunităţilor şi riscurilor viitoare pentru organizaţia
militară, luând în considerare posibilităţile prezentului şi experiențele din
trecutului ei.

16
COMPONENTELE PREVIZIUNII
 POLITICA ORGANIZAŢIEI
 STRATEGIA
 TACTICA
FORMELE PREVIZIUNII
 PROGNOZA
 PLANIFICAREA
 PROGRAMAREA

PLANIFICAREA (etape)
1. Diagnoza realităţii militare
2. Prognoza direcţiilor de evoluţie
3. Determinarea obiectivelor principale ce urmează a fi îndeplinite
4. Formularea nivelurilor de performanţă ce urmează a fi realizate pe intervale
de timp
5. Stabilirea modalităţilor de realizare a obiectivelor de plan (căi, metode,
resurse)
6. Stabilirea cadrului organizatoric pentru executarea îndeplinirii planului, în
vederea eliminării abaterilor

17
ELEMENTELE UNUI PLAN
 Antet, titulatura planului
 Obiectivele de îndeplinit
 Etapele de realizare
 Activităţile prin care se îndeplinesc obiectivele
 Termene de execuţie
 Cine răspunde, cine conduce, unde /cum se raportează
 Mijloace la dispoziţie
 Restricţii de respectat
 Procedee folosite, metode, tehnici
 Observaţii
ORGANIZAREA - stabilirea şi delimitarea proceselor de muncă fizică şi
intelectuală, a componentelor acestora (operaţii, timpi, mişcări, lucrări etc.),
gruparea acestora pe posturi, compartimente, structuri militare şi atribuirea lor
personalului, corespunzător anumitor criterii (manageriale, sociale, economice şi
tehnice), în scopul realizării optime a obiectivelor previzionate.

PRINCIPIILE ORGANIZĂRII ÎN ORGANIZAŢIA MILITARĂ

 Principiul unităţii de acţiune
 Principul eficienţei structurii militare
 Principiul ierarhizării şi al relaţiilor ierarhice
 Principiul delegării autorităţii
 Principiul supremaţiei obiectivelor
 Principiul subordonării
 Principiul diviziunii raţionale a muncii şi specializării
 Principiul individualizării funcţiunilor
 Principiul flexibilităţii (adaptabilităţii) structurilor
 Principiul asigurării permanente a legăturilor
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
STRUCTURA MANAGERIALĂ decidenţii de nivel superior şi acele
subdiviziuni organizatorice prin deciziile şi acţiunile cărora se asigură
condiţiile necesare pentru desfăşurarea activităţilor în compartimentele de
producţie.
STRUCTURA DE PRODUCȚIE totalitatea subdiviziunilor
organizatorice în cadrul cărora se desfăşoară activităţile operaţionale.

18
ELEMENTELE STRUCTURII ORGANIZATORICE
 POSTUL
 FUNCŢIA
 PONDEREA IERARHICĂ
 COMPARTIMENTUL
 NIVELUL IERARHIC
 RELAŢIILE ORGANIZATORICE

DOCUMENTE SPECIFICE
- ORGANIGRAMA
- REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE
- FIŞA POSTULUI
- MANUALUL CALITĂŢII

ARMATA ROMÂNIEI
STRUCTURI CENTRALE -> STRUCTURI ŞI FORŢE

19
 Forţe terestre, forțe aeriene, forțe navale

STRUCTUR Forțe pentru sprijin de luptă

A
DE FORŢE Forțe pentru sprijin logistic
A
ARMATEI Forțe pentru operații speciale
ROMÂNIEI
Forțe pentru apărare cibernetică
state majore,
comandamente, Alte forţe
mari unități și unități,
formațiuni
și alte structuri
stabilite potrivit legii
STRUCTURA DE FORŢE A ARMATEI ROMÂNIEI
• Forțe gata de acțiune permanent
• Forțe cu nivel ridicat al capacității de luptă
• Forțe cu nivel redus al capacității de luptă, gata de acțiune după
ridicarea capacității de luptă prin completare/mobilizare
• Structuri care se constituie la mobilizare, destinate generării/regenerării
forțelor, precum și pentru realizarea sistemului de rezistență armată pe
teritoriul național.

FUNCŢIUNILE ORGANIZAŢIEI
Ansamblu de procese, activităţi şi acţiuni de o anumită factură şi procesualitate,
grupate după anumite rigori, care asigură îndeplinirea obiectivelor,
prezervarea şi dezvoltarea caracteristicilor şi funcţionalităţii organizaţiei.

FUNCŢIUNILE ORGANIZAŢIEI MILITARE

• CERCETARE - DEZVOLTARE
• INSTRUIRE – EDUCARE
• ORGANIZARE - MOBILIZARE
• RESURSE UMANE
• LOGISTICĂ

20
FUNCŢIUNEA DE CERCETARE - DEZVOLTARE
Ansamblul activităţilor prestate de structuri specializate, precum şi de
personalul oricărei alte structuri a Armatei pentru generarea şi valorificarea
creativităţii în interiorul organizaţiei militare, pentru dezvoltarea ştiinţei militare
şi perfecţionarea practicii militare prin asimilarea şi adaptarea produselor
progresului ştiinţific, tehnic şi tehnologic ale altor ştiinţe la nevoile conducerii şi
execuţiei acţiunilor militare moderne, respectiv prin permanenta perfecţionare şi
înnoire a conţinuturilor conceptuale şi aplicative ale ramurilor (disciplinelor)
ştiinţei militare, prin efort creativ propriu .

FUNCŢIUNEA DE INSTRUIRE - EDUCARE

Totalitatea proceselor şi activităţilor din domeniile învăţământului
instituţionalizat, pregătirii teoretice şi aplicative a forţelor şi comandamentelor,
educaţiei militare şi psiho-morale, respectiv perfecţionarea pregătirii prin
prestaţia curentă la locurile de muncă în vederea dobândirii nivelurilor
profesionale şi calităţilor moral-volitive necesare îndeplinirii eficiente a
sarcinilor/misiunilor ce revin organizaţiei militare, în timp de pace, în situaţii de
criză şi în starea de război.

21
FUNCŢIUNEA DE INSTRUIRE - EDUCARE
• Învăţământul militar
• Instrucţia forţelor
• Dezvoltarea profesională prin exercitarea atribuţiilor şi sarcinilor
specifice posturilor succesiv ocupate
• Educaţia în spiritul tradiţiilor şi valorilor militare

FUNCŢIUNEA DE ORGANIZARE - MOBILIZARE

Ansamblul măsurilor şi activităţilor de organizare şi coordonare a
pregătirii populaţiei, teritoriului şi economiei pentru apărare, de organizare a
organizaţiei militare pe categorii de forţe, genuri de arme şi specialităţi militare
şi de repartiţie a resurselor umane şi tehnico-materiale pe entităţi structurale, în
timp de pace şi pentru război, cât şi pentru aducerea acestora la nivelurile
cantitative şi operaţionale prevăzute în planuri, astfel încât să se poată utiliza
eficient toate forţele şi mijloacele de care se dispune, în scopul îndeplinirii
misiunilor specifice.

FUNCŢIUNEA DE RESURSE UMANE

Stabilirea şi realizarea dinamicii asigurării cu resurse umane a structurilor
militare, recrutarea, formarea şi perfecţionarea profesională, încadrarea,
promovarea, retribuirea şi protecţia socială a personalului militar şi civil al
Armatei României .

FUNCŢIUNEA DE LOGISTICĂ
Ansamblul măsurilor, activităţilor manageriale şi serviciilor ce vizează
constituirea, distribuţia oportună, în cantităţile necesare, şi utilizarea eficientă a
resurselor materiale, tehnice, financiare şi medicale în scopul asigurării nevoilor
existenţiale curente, precum şi celor impuse de desfăşurarea proceselor de
învăţământ, instrucţie şi educaţie a personalului organizaţiei militare şi susţinerii
acţiunilor structurilor acesteia pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin în timp
de pace, în situaţii de criză şi în stare de război .

ORGANIZAREA ÎN SITUAŢII DE LUPTĂ

1. ORGANIZAREA DISPOZITIVELOR DE ACŢIUNE

22
2. ORGANIZAREA SISTEMULUI DE LOVIRE
3. ORGANIZAREA AMENAJĂRII GENISTICE, SISTEMULUI DE BARAJE ŞI
OBSTACOLE
4. ORGANIZAREA LOGISTICII
5. ORGANIZAREA ASIGURĂRII ACŢIUNILOR ŞI PROTECŢIEI TRUPELOR
6. ORGANIZAREA COORDONĂRII ACŢIUNILOR (ORGANIZAREA
COOPERĂRII)
7. ORGANIZAREA CONDUCERII

COMANDA- ansamblul de activităţi şi mijloace prin care se declanşează

acţiunea de implementare a deciziei.
COORDONAREA -ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile şi
acţiunile personalului din organizaţia militară, în cadrul previziunilor şi
organizării stabilite anterior, în ceea ce priveşte dirijarea resurselor, astfel încât
acestea să fie disponibile la timpul potrivit, în cantitatea şi calitatea stabilită, în
scopul atingerii obiectivelor propuse .

COORDONAREA :
• ARMONIZAREA
• SINCRONIZAREA
• ECHILIBRAREA
• REGLAREA
• INTEGRAREA

ANTRENAREA
• MOTIVAREA să fie complexă, în sensul utilizării combinate atât a
stimulentelor materiale, cât şi morale
• MOTIVAREA să fie diferenţiată, adică să ţină cont de caracteristicile
fiecărei persoane
• MOTIVAREA să fie graduală, adică să satisfacă succesiv necesităţile
personalului

EVALUARE ȘI CONTROL
1. Stabilirea standardelor de performanţă
2. Evaluarea performanţelor efective
3. Compararea performanţelor efective cu standardele stabilite şi identificarea
abaterilor şi a cauzelor acestora

23
4. Adoptarea măsurilor de reglare a organizaţiei şi structurilor ei organizatorice

Logistica militară reprezintă „un ansamblu coerent de principii, reguli, măsuri

şi activităţi, desfăşurate pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război, într-o
concepţie unitară, pentru asigurarea multilaterală a resurselor materiale
necesare forţelor în vederea susţinerii pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă”.

LOGISTICA MILITARĂ - componente

• Logistica de producție (logistica achiziției
• Logistica de consum (logistica forţelor)
• Logistica prin cooperare
• Logistica multinațională

PRINCIPIILE SPRIJINULUI LOGISTIC

• RESPONSABILITATEA
• AUTORITATEA
• PREVIZIUNEA
• COOPERAREA
• FLEXIBILITATEA
• COORDONAREA
• PROMPTITUDINEA
• SUFICIENȚA

DOMENII FUNCȚIONALE
• APROVIZIONAREA
• MIȘCAREA ȘI TRANSPORTUL
• MENTENANȚA
• SPRIJINUL MEDICAL 
• INFRASTRUCTURA
• PROTECȚIA STRUCTURILOR DE LOGISTICĂ
• SERVICIILE DE CAMPANIE
• SPRIJINUL NAȚIUNII GAZDĂ/ HOST NATION SUPPORT

APROVIZIONAREA
Activitatea care include măsurile tehnico-organizatorice pentru:
procurarea de la producător (sursa de aprovizionare) şi repartizarea planificată la
consumatori (comandamente, mari unităţi, unităţi şi formaţiuni militare) a

24
produselor necesare pentru echipare, asigurare cu cele necesare traiului
oamenilor, funcţionării mijloacelor tehnice de luptă, maşinilor, agregatelor etc.”.

MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII
Reprezintă ansamblul activităţilor de planificare, implementare şi control
al operaţiilor de aprovizionare, desfăşurat cu scopul de a satisface cu maximă
eficienţă cerinţele beneficiarului.
În acest sens, activităţile manageriale logistice vor avea în vedere:
- stabilirea necesarului
- asigurarea fondurilor

ACHIZIŢII PUBLICE
În cadrul structurilor militare, la pace, există entităţi specializate pe
domeniul achiziţiilor publice (serviciu, secţie, birou, compartiment) care au ca
atribut principal activităţi de marketing, de studiere a pieţei, cunoaşterea
necesităţilor de consum, volumul şi eşalonarea produselor şi serviciilor,
stabilirea şi derularea procedurii de achiziţie şi planificarea fondurilor necesare.
Instrumentul principal de planificare, monitorizare şi valorificare
este Programul anual al achiziţiilor publice, întocmit după necesităţi, conform
bugetului alocat, pe tipuri de proceduri, articole bugetare, cu termene de
începere/finalizare, dar şi cu responsabili pentru fiecare achiziţie în parte.
Activităţile importante sunt:
- contractarea, primirea şi recepţia bunurilor materiale;
- distribuţia.

CONSTITUIREA STOCURILOR
Stocurile reprezintă ,,cantităţile de produse şi materiale, din toate clasele
de materiale, care se realizează din timp de pace, necesare pentru susţinerea
acţiunilor militare, în situaţii de criză sau la război, în scopul asigurării
unităţilor luptătoare cu materialele necesare, până la mobilizarea economiei
naţionale, trecerea la producţia de război şi stabilizarea fluxului de
aprovizionare din surse economice sau import.
Acestea se păstrează la nivelul diferitelor eşaloane şi se clasifică în:
- stocul trupelor;
- stocul operativ;
- stocul strategic.

25
CLASIFICAREA STOCURILOR
Clasa I - elemente de subzistență: hrană, apă etc.
Clasa a II-a - elemente de echipament, armamente, utilaje, piese de schimb,
vehicule etc.
Clasa a III-a și a III-a A - carburanți, inclusiv de aviație, uleiuri și
lubrifianți/Petroleum, Oil and Lubricants - POL
Clasa a IV-a - elemente de construcții, materiale din această categorie
Clasa a V-a - muniții, rachete, explozivi și agenți chimici de toate tipurile.

MENTENANŢA
Asigură menţinerea şi restabilirea echipamentelor tehnice la
caracteristicile tehnice specifice de funcţionare, în scopul indeplinirii misiunii.
Activităţi
- controlul şi testarea (diagnosticarea);
- întreţinerea;
- clasificarea din punct de vedere operaţional;
- recuperarea;
- evacuarea;
- repararea – reparaţii curente şi de complexitate redusă, reparaţii de
complexitate medie, reparaţii de complexitate ridicată;
- reconstrucţia;
- reclamaţiile.
MANAGEMENTUL MENTENANŢEI
Niveluri de structurare a sistemului de mentenanţă
- nivelul de bază;
- nivelul intermediar;
- nivelul general.
Principalele instrumente manageriale
- Programul anual de producţie;
- Planul anual de mentenanţă.

MIŞCAREA ŞI TRANSPORTUL
Ansamblul ,,activităţilor, capabilităţilor, resurselor şi funcţiunilor
necesare pentru schimbarea locaţiei forţelor, echipamentelor, tehnicii şi
materialelor militare”.
Activităţi
- efectuarea transporturilor de bunuri materiale;

26
 - realizarea transporturilor de materiale comune;
- transporturi de materiale din toate clasele pentru completarea stocurilor;
- executarea de transporturi de materiale de la depozitele din teritoriu ale
unităţilor luptătoare în vederea trimiterii acestora în teatrele de operaţii;
- transportul trupelor;
- pregătirea personalului şi tehnicii pentru executarea în condiţii de
siguranţă a misiunilor de transport ordonate.

TIPURI DE TRANSPORTURI
• Pentru ridicarea capacităţii operaţionale a unităţilor şi marilor unităţi
• Pentru mobilizare
• Pentru dislocarea/redislocarea forţelor la nivel strategic şi operativ
• Pentru aprovizionare şi completare cu tehnică, materiale şi echipamente
• De evacuare
• De dispersare sau regrupare
• False

SPRIJINUL MEDICAL
Acţiunile manageriale în domeniul sanitar conduc la realizarea următoarelor
aspecte :
- prestarea de servicii medicale de către personalul medico-sanitar pentru
prevenirea îmbolnăvirilor, precizarea diagnosticului şi tratamentului necesar
restabilirii stării de sănătate, recuperarea medicală a capacităţii de muncă şi
efort;
-prescrierea şi efectuarea tratamentului adecvat afecţiunii, precum şi a unor
proceduri complementare de tratament, atât pe perioada internării, cât şi pe
perioada asistenţei ambulatorii şi a celei recuperatorii;
- acordarea de medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale, în
condiţiile legii.

MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE CAMPANIE

Managementul acestor servicii se asigură prin microstructurile logistice de
specialitate sub directa coordonare şi îndrumare a şefului logisticii, şefului
compartimentului achiziţii, comandant ului pluton ului deservire etc.).
1. Hrănirea personalului

27
 - regim de hrănire normal – hrană caldă; servirea unei mese pe zi (gustare)
în zilele lucrătoare de către întreg personalul;
- regim de hrănire de luptă – raţii de luptă;
- regim de hrănire cu hrană rece.
2. Echiparea personalului
La pace, echiparea efectivelor se face conform unei concepţii unitare elaborată
de către Direcţia Logistică din Statul Major al Apărării şi care se aplică la
nivelul categoriilor de forţe, structuri centrale, comandamente de armă etc.
3. Spălatul lenjeriei şi curăţatul echipamentului
Se realizează prin intermediul curăţătoriilor operatorilor economici, încheindu-
se în acest sens contracte de prestări de servicii, sau prin spălătoriile anexe la
statele de organizare ale marilor unităţi/unităţi.

STRUCTURI CU RESPONSABILITĂŢI ÎN DOMENIU ALE

MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE
• Departamentul pentru armamente
• Direcția domenii și infrastructuri
• Direcția medicală
• Comandamentul comunicațiilor și informaticii
• Comandamentul logistic întrunit

Eficacitatea
Presupune compararea rezultatelor obţinute cu cele scontate în cadrul
obiectivelor, fără a se pune problema resurselor consumate şi eforturilor depuse
pentru producerea acelor rezultate.
Putem vorbi de eficacitate:
• pozitivă – acţiunea realizează într-o anumită măsură obiectivul de
referinţă;
• nulă – acţiunea nu are nici o influenţă asupra realizării obiectivului;
• negativă – acţiunea are efecte contrare celor aşteptate, agravează
problema pe care ar trebui să o rezolve.

NOŢIUNI SPECIFICE
Armata României - instituţie publică
(denumire generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială,
ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte

28
autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din
subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora)
Buget
Document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi
cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare
a instituţiilor publice
An bugetar
Anul financiar pentru care se aprobă bugetul; anul bugetar este anul
calendaristic care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31
decembrie
Lege bugetară anuală
Lege care prevede şi autorizează pentru fiecare an bugetar veniturile şi
cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar
Exerciţiu bugetar
Perioada egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută
şi se raportează bugetul
Execuţie bugetară
Activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor
aprobate prin buget

Angajament bugetar
Orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii, afectează fonduri
publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate
Cheltuieli bugetare
Sumele aprobate în bugete, în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin
bugetele respective
Credit bugetar
Sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot
ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru agajamentele
contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru
acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget
pentru celelalte acţiuni
Excedent bugetar
Parte a veniturilor bugetare ce depăşeşte cheltuielile bugetare într-un an bugetar
Deficit bugetar
Parte a cheltuielilor bugetare ce depăşeşte veniturile bugetare într-un an bugetar

29
Categorii de ordonatori de credite
• Ordonatorii principali de credite
• Ordonatorii secundari de credite
• Ordonatorii terţiari de credite

STRATEGIA- determinarea pe termen lung a scopurilor şi obiectivelor unei

organizaţii, adoptarea cursului de acţiune şi alocarea resurselor necesare
pentru realizarea obiectivelor

H. Mintzberg

Strategia ca plan un curs prestabilit de acţiune, o linie directoare sau un set de

linii directoare pentru soluţionarea unei situaţii
Strategia ca tactică manevră aplicată în scopul dejucării intenţiilor concurenţilor
sau oponenţilor
Strategia ca model suită de acţiuni stabilite în plan comportamental, deoarece
strategia rezultă din acţiunile oamenilor și nu din intenţiile lor
Strategia ca poziţie sunt specificate modalităţile de identificare a locului pe
care-l ocupă organizaţia în mediul său, cel mai adesea pe o piaţă
Strategia ca perspectivă implică nu doar o poziţionare pe piaţă, dar şi o
modalitate proprie de a percepe mediul extern

Elemente componente ale strategiei I. Ansoff

• VECTORUL DE CREŞTERE GEOGRAFICĂ
• SINERGIA UTILIZĂRII RESURSELOR ORGANIZAŢIEI
• AVANTAJUL COMPETITIV
• FLEXIBILITATEA STRATEGICĂ

Elemente componente ale strategiei B. Quinn

• Obiectivele cele mai importante de realizat
• Politicile cele mai semnificative de urmat
• Programele pentru realizarea obiectivelor

Elemente componente ale strategiei R. Daft

• SCOPUL
• ALOCAREA RESURSELOR
• COMPETENŢELE DISTINCTIVE

30
 • SINERGIA

Elemente componente ale strategiei O. Nicolescu

• MISIUNEA ORGANIZAŢIEI
• OBIECTIVELE STRATEGIEI
• OPŢIUNILE STRATEGICE (VECTORII DE CREŞTEREAVANTAJUL
COMPETITIV
• RESURSELE
• TERMENELE

MANAGEMENT STRATEGIC – conceptualizare

„proces prin care managementul de vârf al organizaţiei determină evoluţia pe
termen lung şi performanţele acesteia, asigurând formularea riguroasă,
aplicarea corespunzăoare şi evaluarea continuă a strategiei stabilite”

Utilizarea conceptului de strategie

• În domeniul militar
31
 • În domeniul teoriei jocurilor
• În domeniul managementului

Factori determinanţi ai strategiei organizaţiei militare

• Misiunea organizaţiei militare
• Capabilităţile organizaţiei militare
• Riscurile şi ameninţările potenţiale faţă de activităţile şi acţiunile militare
• Viziunea strategică a decidenţilor militari
• Realităţile economice, sociale, politice, legislative, etice ale mediului
• Cultura organizaţiei militare

DOCUMENTE NAŢIONALE FUNDAMENTALE

• Strategia naţională de apărare a ţării
• Programul de guvernare

DOCUMENTE DEPARTAMENTALE PENTRU PLANIFICAREA

APĂRĂRII
• Carta albă a apărării
• Strategia militară
• Directiva de planificare a apărării
• Programele majore
• Planurile anuale

32
33
34
35
36
37