ROMÂNIA ȚARA MEA

Înainte ca Dragomir să plece la luptă, cele trei fiice i-au dăruit omului câte o batistă lucrată
chiar de ele ca să-i poarte noroc.  Fata cea mare i-a cusut una albastră, la fel ca ochii ei. Cea mijlocie
– una galbenă, că pletele sale, iar mezină, Ileana, i-a dăruit o batistă albă, căci nu a mai avut timp să
o vopsească, precum surorile sale.

Dragomir a pus cele două batiste colorate în câte un buzunar al mantalei, iar pe cea albă, curată ca
sufletul Ilenuţei, a ascuns-o în buzunarul de la piept al vestonului.

Plecat la oaste, bărbatul s-a luptat ca un leu, însă un glonţ i-a străpuns inima şi a căzut secerat.
Înainte de a-l îngropa după datină, camarazii săi de luptă i-au cercetat buzunarele, şi au descoperit
că nu avea nimic altceva decât cele două băsmăluţe date de fetele mai mari, iar în cel de la piept
ortacii au dat peste batistuţa Ilenei. Aceasta nu mai era albă ca la început, ci roşie ca focul, pătrunsă
de sângele tatălui ei.

Soldații au luat cele trei bucăţi colorate, care acum erau una roşie, una galbenă şi a treia albastră, le-
au legat între ele şi le-au prins în vârful unei ramuri rupte dintr-un stejar. Cu acest simbol în frunte, au
luptat mai departe.

Iar de-atunci, steagul armatei romane cuprinde aceste trei culori laolaltă. Sub faldurile for s-au făcut şi
războiul Independenţei şi Marea Unire de la 1 decembrie 1918.