GHID

PENTRU PROIECTAREA PLANŞEELOR DALĂ

ÎN ZONE SEISMICE

Bucureşti, septembrie 2011

 CUPRINS

1 Scopul şi domeniul de aplicare ........................... 4

1.1 Obiect ................................................................................................................... 4
1.2 Domeniu de aplicare ............................................................................................ 4
2 Definiţii şi notaţii ................................................. 4
2.1 Definiţii ................................................................................................................ 4
2.2 Simboluri.............................................................................................................. 4
3 Standarde şi norme de referinţă ........................ 7
4 Materiale .............................................................. 7
5 Cerinţe de proiectare .......................................... 8
5.1 Cerinţe de rezistenţă ............................................................................................. 8
5.2 Cerinţe de exploatare ........................................................................................... 8
5.3 Cerinţe de durabilitate .......................................................................................... 8
5.4 Cerinţe specifice pentru proiectarea la solicitări seismice ................................... 8
6 Proiectarea preliminară.................................... 11
7 Alcătuirea constructivă..................................... 11
8 Calculul planşeelor dală ................................... 13
8.1 Metoda coeficienţilor ......................................................................................... 13
8.1.1 Limitări ...................................................................................................... 13
8.1.2 Momentul de calcul total pentru o deschidere ........................................... 13
8.1.3 Momente de calcul pozitive şi negative ..................................................... 14
8.1.4 Momente de calcul în fâşiile de reazem şi de câmp................................... 14
8.2 Metoda cadrului înlocuitor................................................................................. 15
8.3 Metoda elementului finit .................................................................................... 16
9 Recomandări pentru armare ........................... 16
9.1 Armarea longitudinală a plăcii ........................................................................... 16
9.2 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor interiori ....................................................... 18
9.3 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ ................................ 18
9.4 Armarea transversală a îmbinărilor placă-stâlp ................................................. 18
9.5 Armarea pentru asigurarea integrităţii structurale ............................................. 20

Anexa A: Scheme logice pentru proiectarea planşeelor dală şi

a îmbinărilor aferente acestora
A1. Etape de proiectare a construcţiilor cu planşee dală la acţiuni seismice………...A2
A2. Determinarea perimetrului de control (cf. SR EN 1992-1-1)……………………A4
A3. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii……………………………………A6
A4. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii……………………………..…A7
A5. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii ( în zone seismice )………………A8

2
 A6. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii ( în zone seismice)…………...A9
A7 Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp interior……………...A10
A8. Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp marginal…………..A11
A9. Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp de colţ………………A13

Anexa B: Exemple de calcul

B1. Calculul eforturilor secţionale prin metoda coeficienţilor……………………….B1
B2. Calculul eforturilor secţionale prin metoda cadrului înlocuitor…………….…..B12
B3. Calculul eforturilor secţionale prin metoda elementului finit………………..…B20
B4. Calculul unei structuri cu pereţi şi planşeu dală situată în zonă
cu seismicitate ridicată……………………………………………………….…B28
B5. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp,
fără transfer de moment……………………………………………………...…B44
B6. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp,
cu transfer de moment, solicitări gravitaţionale………………………………..B50
B7. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp,
cu transfer de moment, solicitări gravitaţionale şi seismice……………………B57
B8. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări marginale placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale………………………………………………………….B65
B9. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări marginale placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale şi seismice……………………………………………..B72
B10. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări de colţ placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale………………………………………………………..B80
B11. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări de colţ placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale şi seismice……………………………………………B87
B12. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp cu gol în
vecinătatea stâlpului, cu transfer de moment, solicitări gravitaţionale……….B95

3
1 Obiect şi domeniu de aplicare
1.1 Obiect
Prezentul ghid conţine prevederi pentru proiectarea planşeelor dală din beton armat
monolit la solicitări produse de acţiuni gravitaţionale şi seismice.
Planşeele dală din beton precomprimat nu fac obiectul prezentului ghid. De asemenea nu
fac obiectul prezentului ghid planşeele ciupercă.
1.2 Domeniu de aplicare
Prevederile ghidului se aplică planşeelor dală din beton armat pentru în zone seismice.
Sistemul structural dală-stâlp nu poate fi folosit ca sistem primar de preluare a efectelor
acţiunii seismice în zonele cu seismicitate medie sau ridicată (ag ≥ 0,16g).

2 Definiţii şi notaţii
2.1 Definiţii
Nod - Partea din stâlp situată în grosimea plăcii (incluzând subplaca) şi având dimensiuni
în plan egale cu ale stâlpului la intersecţia dintre stâlp şi faţa inferioară a plăcii (sau
subplăcii).
Îmbinare - Nodul împreună cu regiunea plăcii adiacentă nodului.
Stâlp - Element vertical de sprjin, turnat monolit, proiectat să reziste la forţele aduse de
placă în îmbinare, şi având raportul dimensiunilor transversale mai mic decât 4.
Capitel - Parte evazată a stâlpului situată sub placă şi turnată odată cu acesta.
Subplacă - Parte îngroşată a plăcii în jurul stâlpului, cu grosimea de cel puţin ¼ din
grosimea plăcii adiacente şi extinsă din axul stâlpului în fiecare direcţie principală cu cel
puţin 1/6 din distanţa interax între stâlpi.
Capitel de forfecare - Parte îngroşată a plăcii în jurul stâlpului care nu satisface cerinţele
pentru subplacă referitoare la dimensiunile în plan.
Perimetru de calcul de referinţă - Perimetru situat pe placă, în jurul stâlpului, la distanţă
2d de acesta, şi construit astfel încât lungimea sa să fie minimă.
Secţiune de calcul de referinţă - Secţiune transversală în placă, care urmăreşte perimetrul
de calcul de referinţă şi are dimensiunea verticală egală cu d.
Direcţia momentului – Direcţie paralelă cu direcţia armăturii de încovoiere dispusă
pentru preluarea acelui moment încovoietor.
Moment neechilibrat - Partea din momentul total al plăcii transmisă stâlpului prin
îmbinare.
2.2 Simboluri

În prezentul ghid se aplică simbolurile următoare.

NOTĂ - Simbolurile utilizate se bazează pe standardele ISO 3898:2011 şi SR EN 1992-1-

1:2004.

4
Ac aria secţiunii de beton care corespunde forţei axiale de calcul N Ed
Asw aria unui perimetru al armăturii de străpungere din jurul stâlpului
Av , min aria minimă a unui perimetru al armăturii de străpungere din jurul
stâlpului
D diametrul secţiunii transversale a stâlpului circular
Ec modul de elasticitate al betonului
Ic moment de inerţie al secţiunii de beton
M0 momentul de calcul total pentru o deschidere
MEd valoarea de calcul a momentului încovoietor
N Ed ,y , N Ed ,z forţele axiale ce acţionează pe lăţimile de placă asociate stâlpilor
VEd valoarea de calcul a forţei tăietoare aplicate
W1 caracteristică a secţiunii critice de forfecare care corespunde unei
repartiţii liniare a eforturilor tangenţiale
a distanţa de la faţa stâlpului la perimetrul de calcul considerat
ag acceleraţia terenului pentru proiectare (pentru componenta orizontală a
mişcării terenului)
by şi bz dimensiunile perimetrului de calcul
c factor de amplificare al deplasării elastice în calculul la starea limită de
rezistenţă la acţiunea seismică
c1 şi c2 dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului
d înălţime utilă a dalei

dr deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică

dl lungimea elementară a perimetrului de control
d z şi d y înălţimile utile ale plăcii pe cele 2 direcţii principale (ortogonale)

e excentricitatea lui dl de la axa în jurul căreia acţionează momentul

M Ed
e par excentricitatea paralelă cu marginea dalei, rezultând dintr-un moment
faţă de o axă perpendiculară pe marginea dalei
e y şi ez excentricităţile M Ed / VEd după axa y şi, respectiv, axa z
f cd valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului
f ck valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului
f yk valoarea caracteristică a rezistenţei de curgere a armăturii

f yd valoarea de calcul a rezistenţei de curgere a armăturii

f ywd valoarea de calcul a rezistenţei de curgere a armăturilor de străpungere

5
 f ywd,ef rezistenţa efectivă de calcul a armăturilor de străpungere

g acceleraţia gravitaţională
h înălţimea de nivel
k coeficient care depinde de raportul dimensiunilor secţiunii transversale
a stâlpului
l lungime
lg dimensiune a golului din dală
lH distanţa orizontală de la faţa stâlpului până la marginea capitelului
q factor de reducere a forţei seismice
qEd valoarea de calcul a încărcării verticale
rcont raza perimetrului de control
sr distanţa în direcţie radială dintre perimetrele de armături transversale
st distanţa în direcţie tangenţială dintre armăturile transversale
u0 perimetrul stâlpului
u1 , uout perimetrele de control de calcul

u1* perimetrul de control redus

α unghiul dintre armăturile de străpungere şi armăturile longitudinale

α1 factorul de multiplicare a forţei seismice orizontale corespunzător
formării primei articulaţii plastice in sistem
α2 factorul de multiplicare a forţei seismice orizontale corespunzător
formării mecanismului cinematic global
β coeficient ce ţine seama de aportul momentului neechilibrat asupra
eforturilor de forfecare din lungul perimetrului de calcul
β0 factorul de amplificare dinamică maximă a acceleraţiei orizontale
∆VEd valoarea netă a forţei de reacţiune verticală din interiorul perimetrului
de calcul considerat
λ factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu
fundamenta prin masa modală efectivă asociată acestuia
v coeficientul de reducere a rezistenţei betonului fisurat la forţă tăietoare
νEd efortul unitar de străpungere în lungul perimetrului de control
vRd ,c valoarea de calcul a rezistenţei la străpungere a unei dale fără armătură
transversală în lungul secţiunii de calcul considerate
v Rd , cs valoarea de calcul a rezistenţei la străpungere a unei dale cu armătură
transversală în lungul secţiunii de calcul considerate
vRd ,max valoarea maximă de calcul a rezistenţei la străpungere în lungul
secţiunii de calcul considerate

6
ρly şi ρlz coeficienţii de armare longitudinală în direcţia y şi, respectiv, z

σcp valoarea medie a eforturilor normale în beton în secţiunea critică

σcy şi σcz eforturile normale în beton în secţiunea critică pe direcţia y şi,
respectiv z

3 Standarde şi norme de referinţă

Acest ghid cuprinde prin referinţe datate sau nedatate prevederi ale altor publicaţii.
Aceste referinţe normative sunt citate la locurile corespunzătoare din text şi publicaţiile
sunt enumerate în continuare. Pentru referinţele datate, amendamentele sau revizuirile
ulterioare ale oricăreia din aceste publicaţii nu se aplică acestui ghid decât dacă ele au fost
încorporate în textul acestuia prin revizuire. Pentru referinţele nedatate, se aplică ultima
ediţie a publicaţiei la care se face referire (inclusiv amendamentele).

CR0-2005 Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcţii

Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din
NE012/1-2007 beton, beton armat şi beton precomprimat - Partea 1: Producerea
betonului.
Cod de proiectare seismică-Partea I-Prevederi de proiectare
P100-1/2006
pentru clădiri
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale.
SR EN 1991-1-1:2004
Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri.
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale.
SR EN 1991-1-
Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri.
1:2004/ NA:2006
Anexa naţională
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli
SR EN 1992-1-1:2004
generale şi reguli pentru clădiri.
SR EN 1992-1- Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli
1:2004/ NB:2008 generale şi reguli pentru clădiri. Anexa naţionlă
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2: Reguli
SR EN 1992-1-2:2006
generale. Calculul comportării la foc.
SR EN 1992-1- Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2: Reguli
2:2006/NA:2009 generale. Calculul comportării la foc. Anexa naţională
Produse de otel pentru armarea betonului. Oţel beton laminat la
STAS 438/1-89
cald
Produse de otel pentru armarea betonului. Sârma rotundă
STAS 438/2-91
profilată
Specificaţie tehnică. Cerinţe privind produsele din oţel utilizate
ST009-05
ca armături.
SR ISO 3898:2011 Baze pentru proiectarea structurilor. Notaţii. Simboluri generale

4 Materiale
(1) Pl proiectarea planşeelor-dală se folosesc betoane cu proprietăţile definite în SR EN
1992-1-1 şi NE012-1.
(2) Armăturile longitudinale şi transversale trebuie să fie conforme cu cerinţele din SR
EN 1992-1-1şi ST009. Armarea transversală a nodurilor dală-stâlp se poate face şi cu
gujoane sau diverse carcase, dacă acestea au agrement tehnic european.

7
5 Cerinţe de proiectare

5.1 Cerinţe de rezistenţă

(1) Planşeele dală se vor verifica la starea limită de rezistenţă astfel:
a) sub efectul acţiunilor din combinaţia fundamentală, în situaţia de proiectare
durabilă şi în situaţia de proiectare tranzitorie (în timpul execuţiei, după scoaterea
popilor, când betonul este la o vârstă mai mică de 28 de zile, planşeul trebuie să
susţină greutatea sa proprie şi cea a planşeului superior proaspăt turnat);
b) sub efectul acţiunilor din combinaţia seismică.

(2) Placa trebuie verificată la încovoiere, îmbinarea placă-stâlp la străpungere, iar stâlpii
la încovoiere cu forţă axială. Verificările se vor face conform SR EN 1992-1-1,
completate cu prevederile din capitolul 5.4 al actualului ghid pentru verificările din
combinaţia seismică. Verificarea la străpungere, atât la solicitări gravitaţionale cât şi la
solicitări seismice este detaliată sub formă de scheme logice în Anexa A şi exemplificată
prin exemplele B4...B12 din Anexa B.
5.2 Cerinţe de exploatare
(1) Planşeele dală se vor verifica la starea limită de deformaţie şi starea limită de fisurare
conform SR EN 1992-1-1.
(2) Pentru planşeele clădirilor de locuinţe, birouri sau parcări pentru autoturisme, cu
deschiderea lmax ≤ 7,00 m, condiţia de săgeată este considerată îndeplinită dacă grosimea
plăcii este cel puţin egală cu valorile date în Tabelul 5.1.
Tabelul 5.1. Grosimea minimă a plăcii asociată verificărilor la starea limită de deformaţie

Panou de margine
Clasa de
Panou interior
oţel Fără grindă de Cu grindă de
margine margine
PC52 lmax / 33 lmax / 36 lmax / 36
PC60 lmax / 30 lmax / 33 lmax / 33
BSt500 lmax / 28 lmax / 30 lmax / 30

5.3 Cerinţe de durabilitate

(1) Pentru asigurarea durabilităţii se vor respecta prevederile din capitolul 4 din SR EN
1992-1-1 şi cele din NE012-1.
5.4 Cerinţe specifice pentru proiectarea la solicitări seismice
(1) Utilizarea sistemului structural dală-stâlpi pentru preluarea forţelor seismice este
permisă numai pentru clădiri cu cel mult 2 niveluri amplasate în zone cu ag ≤ 0,12g
(pentru cutremurul de proiectare, conform P100-1).
(2) La construcţiile la care sistemul dală-stâlpi are rolul de a prelua forţele seismice, se va
adopta pentru factorul de comportare al structurii valoarea q = 2,5 şi construcţiile vor fi
proiectate în clasa de ductilitate medie (DCM).
(3) Pentru construcţiile amplasate în zonele caracterizate printr-o acceleraţie a terenului ag
≥ 0,16g (pentru cutremurul de proiectare, conform P100-1) şi pentru construcţiile cu mai
mult de 2 niveluri amplasate în zonele cu ag ≤ 0,12g, preluarea efectelor acţiunii seismice

8
va fi asigurată de un sistem compus din pereţi structurali, cadre sau o combinaţie a
acestora, sistemul dală-stâlpi având doar rolul de transmitere a încărcărilor gravitaţionale.
(4) La construcţiile la care sistemul dală-stâlpi nu are rol în preluarea forţelor seismice,
factorul de comportare al structurii se determină pentru sistemul structural care preia
forţele seismice (pereţi, cadre, dual) conform prevederilor din P100-1.
(5) Pentru a ţine cont de reducerea de rigiditate generată de fisurarea pronunţată a dalelor
când structura este solicitată de acţiunea seismică, se recomandă ca la verificarea
deplasărilor laterale asociate stărilor limită de serviciu şi ultime (SLS şi SLU definite
conform P100-1), precum şi la determinarea eforturilor secţionale asociate stării limită
ultime, rigiditatea secţională a elementelor structurale din beton armat să se determine
conform tabelului 5.2.
Tabelul 5.2 Valorile de proiectare ale rigidităţii secţionale a elementelor structurale

Starea limită de servicu (SLS)

Componentele Componentele Starea limită
Tipul elementului nestructurale nestructurale nu ultimă (SLU)
contribuie la interacţionează cu
rigiditatea de structura
ansamblu a structurii
Plăci
(modelate prin
elemente finite de 0,4 EcIc 0,3 EcIc 0,3 EcIc
suprafaţă sau prin
grinzi echivalente)
Grinzi perimetrale 0,6 EcIc 0,4 EcIc 0,4 EcIc

Stâlpi E cIc 0,5 EcIc 0,5 EcIc

Pereţi structurali 0,5 EcIc 0,5 EcIc 0,5 EcIc

Ec - Modulul de elasticitate al betonului

Ic - Momentul de inerţie al secţiunii brute (nefisurate) de beton

(6) Dacă nu se prevede armătură de străpungere, efortul unitar de străpungere în lungul

perimetrului de control, generat de încărcările verticale asociate combinaţiei seismice
trebuie să îndeplinească condiţia:
v Ed ≤ 0.4 ⋅ v Rd ,c (5.1)
unde :
vEd – efortul unitar de străpungere în lungul perimetrului de control considerat,
generat de încărcările verticale asociate combinaţiei seismice;
vRd,c – rezistenţa la străpungere a betonului pentru dale fără armătură transversală,
care se determină conform SR EN 1992-1-1.

9
(7) Rezistenţa la străpungere a dalelor cu armătură de străpungere şi perimetrul de control
dincolo de care nu mai sunt necesare armături de străpungere se vor determina conform
relaţiilor:

v Rd ,cs = 0,4v Rd ,c + 1,5(d / s r )Asw f ywd ,ef (1 / (u1 d )) sin α (5.2)

u out ,ef = β V Ed / (v Rd ,c d ) (5.3)

în care:
Asw – aria totală armăturii de străpungere de-a lungul unui perimetru de control [mm²];
sr – distanţa pe direcţie radială între perimetrele pe care sunt amplasate armături de
străpungere [mm];
fywd,ef – rezistenţa efectivă de calcul a armăturilor de străpungere, definită conform pct.
6.4.5 (1) din SR EN 1992-1-1:2004;
d – media înălţimilor utile din cele 2 direcţii ortogonale [mm];
α – unghiul între armăturile de străpungere şi planul dalei. Dacă se prevede un singur
rând de bare înclinate, atunci în expresia (5.2) raportul d/sr se ia 0,67;
(8) În cazul îmbinărilor dală-stâlp fără armătură transversală, structura de rezistenţă
trebuie să fie înzestrată cu suficientă rigiditate laterală astfel încât deplasările relative de
nivel asociate stării limită ultime, calculate cu rigidităţile reduse din tabelul 5.2, să
respecte condiţia:
d rULS = cqd re ≤ d rULS
, a = 0,015h (5.4)
unde :
d rULS – deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică asociată ULS;
q – factorul de comportare specific tipului de structură, conform P100-1 sau
paragrafului 5.4(2) din prezentul ghid;
d re – deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub
încărcări seismice de proiectare;
c – coeficient de amplificare al deplasărilor, care ţine seama că pentru T<Tc
deplasările seismice calculate în domeniul inelastic sunt mai mari decât cele
corespunzătoare răspunsului seismic elastic, calculat conform P100-1;
d rULS
, a – valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel, egală cu 0,015h (unde h

este înălţimea de nivel) asociată limitei de comportare ciclică cvasi-stabilă a

îmbinărilor dală-stâlp fără armătură transversală.
(9) În fâşiile de reazem armăturile longitudinale inferioare trebuie să traverseze continuu
nodurile dală-stâlp sau lungimea de ancorare a acestoratrebuie să fie majorată cu 50%.
(10) În zonele cu seismicitate ridicată (ag ≥ 0,16g pentru cutremurul de proiectare),
armarea transversală a îmbinărilor dală-stâlp se va realiza doar cu armături de străpungere
verticale. Nu se admite utilizarea armăturilor înclinate.

10
(11) În interiorul perimetrului de control de străpungere u1 al planşeelor dală se admite să
existe cel mult un singur gol în placă, iar dimensiunea maximă a acestuia să respecte
condiţiile:

max(l g ,1 ; l g , 2 ) ≤ ⋅ d
 1
2d  4

max(l ; l ) ≤ 1 ⋅ min(c ; c )
lg,1  g ,1 g ,2
10
1 2
lg,2
u1
Fig. 5.1 – Dimensiunea maximă a golului în interiorul perimetrului de control u1
(12) Se recomandă ca pereţii rezemaţi direct pe placa planşeelor dală să fie alcătuiţi ca
elemente uşoare fără rigiditate şi rezistenţă semnificative la încărcări orizontale din
acţiuni seismice.
(13) Se recomandă să se evite soluţiile de alcătuire care, urmare a conlucrării pereţilor de
compartimentare sau de închidere cu stâlpii şi planşeele, pot determina eforturi de
întindere în planşeele dală. Dacă totuşi se utilizează astfel de soluţii, este necesar ca
planşeele dală să fie verificate la acţiunea verticală suplimentară, rezultată din
comportarea pereţilor ca elemente rezistente la acţiuni orizontale, conform mecanismului
prezentat în Fig. 5.2.

Perete de compartimentare sau de închidere

Proiecţia verticală a capacităţii

de rezistenţă a peretelui
(a bielei diagonale comprimate)

Fig. 5.2 – Verificarea dalei ca urmare a interacţiunii cu un perete nestructural

6 Proiectarea preliminară
(1) Înainte de determinarea eforturilor în planşeul dală conform metodelor prezenate în
capitolul 8, este necesară determinarea preliminară a grosimii plăcii. Se recomandă
utilizarea grosimilor minime date în tabelul 5.1.
(2) De asemenea, se recomandă în această fază verificarea la străpungere a grosimii plăcii
în vecinătatea nodului.

7 Alcătuirea constructivă
(1) Se recomandă ca distribuţia elementelor verticale (stâlpi şi/sau pereţi) în planul
planşeului să fie uniformă, la intersecţiile unei reţele de axe ortogonale, la care distanţele
între axe să respecte condiţiile:

11
 
 l x = 0.66 ÷ 1.50
ℓy2 l y

 l max
 min ≤ 1.20
x
lx
ℓy1  max
l y
 min ≤ 1.20
ℓx1 ℓx2  l y

Fig. 7.1 Condiţii geometrice recomandate pentru alcătuirea planşeelor-dală

(2) Dacă stâlpii sunt dezaxaţi faţă de intersecţiile sistemului de axe, se recomandă ca
deplasarea centrului secţiunii stâlpului faţă de intersecţia sistemului de axe să fie de cel
mult 10% din deschiderea cea mai mică.
(3) Planşeele-dală pot fi atât planşee cu placa de grosime constantă, cât şi planşeele cu
placa de grosimea variabilă în trepte (figura 7.2).

Secţiunea 1-1

1 1 hs
1 1 hd

ly
l Sx

l Sy

lx

Fig. 7.2 – Planşeu dală cu placă plină de grosime variabilă în trepte

(4) Pentru a evita apariţia unei distribuţii pronunţat neuniforme a eforturilor tangenţiale de
străpungere se recomandă ca raportul dintre dimensiunile secţiunii transversale a stâlpilor
să respecte condiţia:

c2 c1
= 0 . 50 ÷ 2 . 00
c2

c1
Fig. 7.3 – Dimensiunile secţiunii transversale a stâlpilor

12
(5) Sistemul de planşeu dală nu se va utiliza în cazul unor încărcări verticale repetate ce
pot genera fenomenul de oboseală.
(6) Grosimea plăcii trebuie să fie de minimum 150 mm.

8 Calculul planşeelor dală

(1) Un planşeu-dală poate fi proiectat prin orice procedură care satisface condiţiile de
echilibru şi compatibilitate a deformaţiilor.
(2) Încărcările verticale pe planşeele dală şi încărcările orizontale aplicate construcţiei se
stabilesc conform prevederilor din normele în vigoare. Schemele de încărcare considerate
în calculul eforturilor în planşeele dală se stabilesc, funcţie de condiţiile de exploatare,
astfel încât să fie determinate solicitările maxime în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de
reazem şi ale fâşiilor de câmp.
8.1 Metoda coeficienţilor
8.1.1 Limitări
(1) Proiectarea planşeelor dală poate fi făcută cu metoda coeficienţilor dacă sunt
satisfăcute următoarele condiţii:
a) Planşeul are cel puţin 3 deschideri în fiecare direcţie;
b) ochiurile de placă sunt dreptunghiulare cu raportul între latura lungă şi cea scurtă
mai mic sau egal cu 2;
c) deschiderile de pe o direcţie nu diferă cu mai mult de 30% din cea mai mare
deschidere;
d) stâlpii nu sunt dezaxaţi cu mai mult de 10% din deschiderea de pe direcţia
dezaxării, faţă de axa dintre 2 stâlpi succesivi;
e) toate încărcările trebuie să fie verticale şi uniform distribuite pe un ochi întreg de
placă. Valoarea caracteristică a încărcării utile trebuie să fie de cel mult 2 ori
încărcarea permanentă.
Calculul unui planşeu dală cu metoda coeficienţilor este exemplificat în Anexa B,
exemplul B1.
8.1.2 Momentul total de calcul pentru o deschidere
(1) Momentul total de calcul pentru o deschidere, Mo , se determină pe o fâşie limitată
lateral de linia mijlocie a deschiderilor de o parte şi de alta a axului reazemelor şi se
calculează cu relaţia:
q l l2
M 0 = Ed 2 0 (8.1)
8
În care qEd este valoarea de calcul a încărcării verticale, l0 este lumina pe direcţia pe care
se determină momentul, iar l2 este deschiderea interax pe direcţia perpendiculară pe l0.
(2) Dacă deschiderile transversale adiacente nu sunt egale, l2 se calculează ca media lor
aritmetică.
(3) În cazul în care se consideră fâşiile marginale paralele cu marginea planşeului, l2 este
distanţa de la marginea exterioară a plăcii la centrul panoului de placă marginal.
(4) Valoarea considerată în calcul pentru l0 nu va fi mai mică decât 0,65l1, unde l1 este
distanţa interax pe direcţia pe care se calculează momentele.

13
8.1.3 Momente de calcul pozitive şi negative
(1) Momentele încovoietoare negative se determină la faţa reazemelor. În cazul stâlpilor
circulari sau poligonali se va considera un stâlp cu secţiune dreptunghiulară de arie
echivalentă cu a stâlpului real.
(2) Pentru o deschidere interioară, momentul negativ se consideră 0,65M0, iar momentul
pozitiv 0,35M0.
(3) Pentru o deschidere marginală, M0 se distribuie, în funcţie de tipul reazemului
marginal, ca în Tabelul 8.1.
Tabelul 8.1 - Momente de calcul pentru deschiderea marginală
Tipul de reazem exterior
Simplă Încastrare
Secţiunea de rezemare pe (placă turnată
calcul Cu grindă de Fără grindă de
perete de monolit cu
margine margine
zidărie sau perete de beton
beton armat)
Reazem interior 0,75 M0 0,65 M0 0,70 M0 0,70 M0
Câmp 0,63 M0 0,35 M0 0,50 M0 0,52 M0
Reazem exterior 0 0,65 M0 0,30 M0 0,26 M0

(4) Dacă momentele negative de la cele două feţe ale unui reazem nu sunt egale, placa se
va dimensiona la momentul cu valoarea mai mare.

8.1.4 Momente de calcul în fâşiile de reazem şi de câmp

(1) Placa se împarte în fâşii de reazem şi fâşii de câmp ca în Fig. 8.1
(2) Fâşia de reazem va fi dimensionată să preia 75% din momentul negativ la reazemele
interioare.
(3) Dacă marginea plăcii este liberă sau simplu rezemată, fâşia de reazem va prelua 100%
din momentul negativ de la reazemul exterior. Dacă marginea plăcii este turnată monolit
cu un perete de beton armat sau cu o grindă de margine, fâşia de reazem va prelua 75%
din momentul negativ de la reazemul exterior.
(4) Momentul pozitiv va fi preluat în proporţie de 60% de fâşia de reazem.
(5) Fâşiile de câmp vor prelua partea din momentele de calcul care nu este preluată de
fâşiile de reazem.

14
 ℓx (>ℓy )

ℓy /4 ℓy /4 ℓx-ℓy /2

ℓy /4

ℓy /4

ℓy /2
ℓy

ℓy /2 - fâşie de reazem

- fâşie de câmp

NOTĂ - Când sunt utilizate subplăci de lăţime > (ℓy /3), lăţimea fâşiilor de reazem poate fi luată
egală cu lăţimea subplăcii, iar lăţimea fâşiilor de câmp trebuie ajustată în consecinţă.
Fig. 8.1 - Definirea fâşiilor de rezem şi a fâşiilor de câmp

8.2 Metoda cadrului înlocuitor

(1) În metoda cadrului înlocuitor sistemul dală-stâlpi este transformat într-un sistem de
cadre echivalente longitudinale şi transversale, constând din stâlpi şi porţiuni de placă
conţinute între liniile mijlocii ale panourilor adiacente (Fig. 8.2).

beff,y
hs

hs
ℓy2

beff,x
c2

c1
ℓy1

ℓx1 ℓx2

Fig. 8.2 - Definirea cadrelor înlocuitoare pe două direcţii ortogonale

15
(2) Pentru încărcări verticale, rigiditatea poate fi calculată pe baza secţiunii brute a
elementelor de beton. Pentru încărcări orizontale trebuie folosită o fracţiune din această
valoare pentru a ţine cont de flexibilitatea ridicată a sistemelor dală-stâlpi (tabelul 5.2).
(3) Încărcarea totală de pe panoul de placă trebuie folosită pentru analiza de pe fiecare
direcţie.
(4) Momentele încovoietoare se distribuie conform tabelului 8.2:
Tabelul 8.2 - Repartiţia simplificată a momentelor încovoietoare
Momente negative Momente pozitive
Fâşie de reazem 60 % … 80 % 50 % … 70 %
Fâşie centrală 40 % … 20 % 50 % … 30 %
NOTĂ - Totalul momentelor negative şi pozitive la care trebuie să reziste
fâşiile de reazem plus fâşiile centrale trebuie să fie egal cu 100%

(5) Se recomandă ca, exceptând cazul când sunt prezente grinzi marginale proiectate să
reziste la torsiune, momentele transmise la stâlpii de margine sau de colţ să fie limitate la
momentul capabil al unei secţiuni dreptunghiulare, egal cu 0,17 bed2 fck (cu be definit în
Fig. 9.2), iar momentul pozitiv în traveea marginală se majorează în consecinţă pentru a
respecta echilibrul static.
(6) La cadrele etajate supuse doar încărcărilor verticale se poate accepta ca fiecare nivel
să fie calculat separat, neglijându-se influenţa deformaţiilor unui nivel asupra stării de
eforturi la celelalte niveluri.
Calculul unui planşeu dală cu metoda cadrului înlocuitor este exemplificat în Anexa B,
exemplul B2.
8.3 Metoda elementului finit
(1) În cazul configuraţiilor neregulate (deschideri inegale, ochiuri de placă care nu au
formă dreptunghiulară, stâlpi nealiniaţi pe axe) se recomandă modelarea cu elemente
finite.
(2) Se recomandă testarea mai multor variante de discretizare a plăcii pentru a evalua
sensibilitatea răspunsului la acest parametru.
(3) Pentru calculul la acţiuni laterale se admite folosirea unei formulări linear elastice şi
reducerea rigidităţii cu un factor global (vezi şi Tabelul 5.2).
Calculul cu metoda elementului finit este exemplificat în Anexa B, exemplul B3.

9 Recomandări pentru armare

9.1 Armarea longitudinală a plăcii
(1) Se recomandă ca în zonele de rezemare a dalei pe stâlpi, în zonele solicitate de
încărcări concentrate şi în zonele de moment maxim distanţa maximă între armăturile de
rezistenţă să nu depăşească valoarea smax,slabs = 1,5d ≤ 250 mm. În restul zonelor, distanţa
dintre armături trebuie limitată la valoarea smax,slabs = 2d ≤ 350 mm.
(2) Valorile minime ale distanţelor de întrerupere şi de ancorare a armăturilor
longitudinale de rezistenţă ale planşeelor dală sunt date în tabelul 9.1. În cazul sistemelor
dală-stâlpi care rezistă la acţiunea forţelor laterale se recomandă ca punctele de
întrerupere să se determine prin calcul.

16
Tabelul 9.1 - Valorile minime ale distanţelor de întrerupere a armăturilor în planşee dală

Proc. din
armătură
armătur
Poziţia
Fâşia
Planşeu dală Planşeu dală

ii
cu grosime constantă cu subplacă

lbd 0.30 ℓ0 0.30 ℓ0 0.33 ℓ0 0.33 ℓ0 lbd

50%
sus 0.20 ℓ0 0.20 ℓ0 0.20 ℓ0 0.20 ℓ0
50%
de reazem

ℓ0 ℓ0
≥ 150mm ≥ 150mm

jos 100%
lbd Cel puţin două bare lbd
≥ 250mm ancorate în interiorul Zona în care este permisă ≥ 250mm
stâlpului înnădirea armăturilor

lbd 0.25 ℓ0 0.25 ℓ0 0.25 ℓ0 0.25 ℓ0 lbd

sus 100%
ℓ0 ℓ0
de câmp

≥ 150mm ≤ 0.15 ℓ0 ≤ 0.15 ℓ0 ≥ 150mm

50%
jos
50%
≥ 200mm l0 ≥ 250mm ≥ 200mm

Reazem Reazem Reazem

marginal interior marginal
(3) Se recomandă ca armăturile perpendiculare pe marginea planşeului-dală să fie
ancorate corespunzător, iar în lungul marginii libere să fie dispuse cel puţin 2 bare.

hs

hs
lbd
(lungimea de ancorare)

Fig. 9.1 – Armarea plăcii la marginea planşeului

17
9.2 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor interiori
(1) Cel puţin 50% din aria de armătură totală necesară pentru preluarea momentului
încovoietor negativ se va dispune în interiorul unei fâşii de lăţime egală cu 1/4 din suma
deschiderilor adiacente stâlpului.
9.3 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ
(1) Se recomandă ca armăturile longitudinale necesare pentru preluarea momentului
încovoietor să se dispună interiorul lăţimii efective, be definită în Fig. 9.2.

– marginea plăcii

Notă: y poate fi mai mare decât cy Notă: z poate fi mai mare decât cz şi
y poate fi mai mare decât cy
a) stâlp marginal b) stâlp de colţ
Fig. 9.2 – Definirea lăţimii active a dalei (be) în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ

9.4 Armarea transversală a îmbinărilor placă-stâlp

(1) Armăturile de străpungere vor fi dispuse în interiorul perimetrului dincolo de care nu
mai este necesară armătură de străpungere (uout sau uout,ef), iar cel mai îndepărtat
perimetru al armăturii de străpungere trebuie amplasat la o distanţă mai mică sau egală cu
1.5d în interiorul uout (sau uout,ef).
(2) Pe direcţie radială se vor dispune cel puţin două rânduri de armătură transversală,
distanţa dintre rânduri fiind de cel mult 0.75d, iar distanţa între armăturile transversale în
lungul unui contur nu trebuie să fie mai mare de 1.5d, când acesta este în interiorul
perimetrului critic (situat la mai puţin de 2d de stâlp sau de suprafaţa încărcată).
(3) Cel mai apropiat perimetru de armături transversale va fi amplasat la o distanţă de cel
puţin 0.3d şi de cel mult 0.5d faţă de stâlp sau de suprafaţa încărcată.

18
 uout,ef
uout

≤ 2d ≤ 1.5d

≤ 1.5d

uout
≤ 1.5d

≤ 0.5d s ≤ 0.75d

> 0.3d
Fig. 9.3 – Prevederi referitoare la dispunerea armăturilor transversale de tip etrieri sau
gujoane
(4) Pentru soluţia de armare transversală cu bare înclinate, un singur rând de armături
transversale dispuse pe direcţia radială poate fi considerat suficient, dar se recomandă ca
unghiul de îndoire al barelor să fie redus la 30°.
(5) Se recomandă ca armăturile înclinate utilizate ca armătură transversală pentru
preluarea solicitării de străpungere să fie dispuse în interiorul unei zone ale cărei graniţe
se găsesc la o distanţă mai mică de 0.25d de stâlp sau de suprafaţa încărcată.
(6) Se recomandă ca punctul de coborâre al celor mai apropiate armături înclinate să fie
amplasat la o distanţă de cel mult 0.5d faţă de stâlp sau de suprafaţa încărcată.

19
 ≤ 0.25d

uout
≤ 1.5d ≤ 0.5d

≤ 2d
Fig. 9.4 – Prevederi referitoare la dispunerea armăturilor transversale de tip bare înclinate

9.5 Armarea pentru asigurarea integrităţii structurale

(1) Pentru a evita riscul de colaps progresiv se recomandă ca la partea inferioară a plăcii,
în fâşia cu lăţimea egală cu 1/4 din suma deschiderilor adiacente stâlpului, să se dispună
cel puţin două bare longitudinale care să traverseze stâlpul sau să fie ancorate adecvat în
interiorul stâlpului.
(2) Aria armăturilor de la partea inferioară a plăcii ce traversează stâlpul trebuie să
respecte condiţia:

∑ As ≥
VEd
2 ,00
( )
f yd f cd − 0.5 (9.1)

în care:
∑ As – suma ariilor armăturilor de la partea inferioară a plăcii ce traversează
stâlpul; dacă bara de armătură trece „continuu” prin stâlp, atunci contribuţia
acesteia este dublă.
VEd – valoarea de calcul a reacţiunii din reazem;
f yd – valoarea de calcul a rezistenţei de curgere a armăturilor;
f cd – valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului.

20
 ANEXA A: SCHEME LOGICE PENTRU
PROIECTAREA PLANŞEELOR DALĂ ŞI A
ÎMBINĂRILOR AFERENTE ACESTORA

A1
A1. Etape de proiectare a construcţiilor cu planşee dală la acţiuni seismice

i. Evaluarea încărcărilor verticale

(cf. SR EN 1991 şi Anexele Naţionale)

ii. Evaluarea acţiunii seismice

(cf. P100-1/2006 şi recomandările de la pct. 5.4 (2))

iii. Stabilirea combinaţiilor de încărcări

(cf. SR EN 1990 şi Anexa Naţională)

iv. Predimensionarea grosimii plăcii şi a secţiunilor

transversale ale stâlpilor şi ale pereţilor structurali
(cf. SR EN 1992-1-1, Anexa Naţională şi recomandările de la
pct. 5.2 (2) şi 7 (6))

v. Analiza structurală

vi. Verificarea deplasărilor laterale ale structurii la

starea limită de serviciu (SLS) şi la starea limită
ultimă (ULS)
(cf. P100-1/2006 şi recomandările de la pct. 5.4 (5) şi (8))

vii. Determinarea grosimii minime a stratului de

acoperire cu beton (cmin) pentru cerinţele de
durabilitate, aderenţă şi rezistenţă la foc
(cf. SR EN 1992-1-1, SREN 1992-1-2 şi Anexa Naţională)

viii. Determinarea eforturilor secţionale (MEd, VEd) în

secţiunile critice ale plăcii
(cf. recomandărilor de la pct. 5.4 (5), SR EN 1992-1-1, Anexa
Naţională şi recomandărilor de la pct. 8)

ix.Dimensionarea armăturilor longitudinale ale plăcii

(cf. SR EN 1992-1-1, Anexa Naţională şi recomandările de la
pct. 9.1, 9.2 şi 9.3)

A2
x. Verificarea deformaţiilor (săgeţilor) plăcii
(cf. SR EN 1992-1-1 şi Anexa Naţională)

xi. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii

(cf. SR EN 1992-1-1, Anexa Naţională şi recomandările de la
pct. 5.4 (6), (7))

xii. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii

dacă aceasta este necesară
(cf. SR EN 1992-1-1, Anexa Naţională şi recomandările de la
pct. 5.4 (7) şi 9.4)

xiii. Verificarea pentru asigurarea integrităţii

structurale
(cf. SR EN 1992-1-1, Anexa Naţională şi recomandările de la
pct. 9.5))

A3
 A2. Determinarea perimetrului de control (cf. SR EN 1992-1-1)

Conturul de calcul de referinţă u1 este situat la o distanţă 2d de aria încărcată şi se trasează astfel
încât să se minimizeze lungimea sa (a se vedea figura A2.1).

Figura A2.1 - Tipuri de perimetre de control de referinţă în jurul ariilor încărcate

În cazul ariilor încărcate situate în vecinătatea unor goluri, dacă distanţa cea mai mică între conturul
ariei încărcate şi marginea golului este mai mică sau egală cu 6d, partea din perimetrul de control de
calcul cuprinsă între două tangente şi gol, pornite din centrul ariei încărcate este considerată ca
neparticipantă (a se vedea figura A2.2).

gol în placă

Figura A2.2 - Contur de calcul în vecinătatea unui gol

În cazul unei arii încărcate situate în vecinătatea unei margini sau a unui colţ se va alege un
perimetru de control de calcul conform celor indicate în figura A2.3 în măsura în care perimetrul
care rezultă (scăzându-se marginile libere) este inferior celor obţinute aplicând regulile de mai sus.

A4
Figura A2.3 – Perimetre de control de referinţă pentru arii încărcate în vecinătatea unei
margini sau a unui colţ

A5
A3. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii
Din fazele anterioare de proiectare se cunosc: hs, c, fcd, fyd. Coeficientul de armare ρ şi Ø
(diametrul armăturilor longitudinale) se cunosc de la dimensionare plăcii la incovoiere. La
predimensionare, ρ şi Ø se estimează.
1. Se determină perimetrul stâlpului u0

2. Se determină perimetrul de control de bază u1.

3. Se determină înălţimile dx şi dy utile pe direcţiile x

şi y
4. Se determină înălţimea utilă efectivă d = (dx+dy)/2

5. Se determină factorul de neuniformitate β

[cf. pct. 6.4.2 din SR EN 1992-1-1 şi schemelor logice A7, A8
şi A9]

6. Se determină efortul maxim de străpungere

ν Rd ,max = 0.5 ⋅ν f cd

7. Se calculează efortul de străpungere la faţa

V
stâlpului ν Ed ,u0 = β ⋅ Ed
u0 ⋅ d

DA NU
8. ν Ed ,u0 ≤ ν Rd ,max

9. Se determină coeficientul efectiv de armare Se impune mărirea

longitudinală ρ l = ρ l ,x ⋅ ρ l , y grosimii plăcii
ρl,x, ρl,y se referă la armăturile întinse aderente în direcţiile x şi y şi se
calculează ca valori medii pe o lăţime de placă egală cu lăţimea
stâlpului plus 3d de o parte şi de alta

10. Se determină rezistenţa la străpungere a betonului

ν Rd,c = C Rd,c ⋅ k (100 ⋅ ρl ⋅ f ck )1/3 ≥ ν min = 0.035 ⋅ k 1.5 ⋅ f ck
0.5

11. Se calculează efortul de străpungere în lungul u1

VEd
ν Ed ,u1 = β ⋅
u1 ⋅ d
SE IMPUNE ARMAREA
DA NU
12. ν Ed ,u1 ≤ ν Rd ,c TRANSVERSALĂ A PLĂCII
[cf. schemei logice A4]

STOP 13.
Nu este necesară armarea transversală.

A6
A4. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii
11.

DA NU SE IMPUNE ARMAREA
12. ν Ed ,u1 ≤ ν Rd ,c TRANSVERSALĂ A PLĂCII

STOP 13. Se determină rezistenţa efectivă de

Nu este necesară calcul a armăturilor de străpungere
armarea transversală. f ywd,ef = 250 + 0.25d = 250 ≤ f ywd

14. Se stabileşte distanţa maximă pe direcţie radială sr

între perimetrele de armături de străpungere
(cf. SR EN 1992-1-1, respectiv recomandărilor de la pct. 9.4)

15. Se calculează aria necesară a armăturilor de

străpungere pentru fiecare perimetrul din jurul stâlpului
ν Ed, u1 − 0,75 ⋅ν Rd,c
A sw = ⋅ u1 ⋅ s r
1,5 ⋅ f ywd,ef ⋅ sin α

16. Se stabileşte distanţa maximă pe direcţie tangenţială st

între armăturile de străpungere
(cf. SR EN 1992-1-1, respectiv recomandărilor de la pct. 9.4)

17. Se alege diametrul armăturii de străpungere astfel încât

min ( f ck ) sr ⋅ st
Asw,1b ≥ Asw = 0.08 ⋅
,1b f ywk 1.5 sin α + cos α

18. Se determină numărul de armături de străpungere necesare

pentru fiecare perimetru de armături din jurul stâlpului
A
n = sw bare / perimetru
Asw,1b

19. Se determină perimetrul de control la care nu mai este

necesar să se dispună armături de străpungere
VEd
uout ,ef = β ⋅
ν Rd ,c ⋅ d

20. Se stabileşte modul de dispunere a armăturilor de străpungere

astfel încât să se respecte prevederile din SR EN 1992-1-1, respectiv
recomandările de la pct. 9.4

A7
A5. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii ( în zone seismice )
Din fazele anterioare de proiectare se cunosc: hs, c, fcd, fyd. Coeficientul de armare ρ şi Ø
(diametrul armăturilor longitudinale) se cunosc de la dimensionare placii la incovoiere. La
predimensionare ρ şi Ø se estimează.
1. Se determină perimetrul stâlpului u0

2. Se determină perimetrul de control de bază

u.
3. Se determină înălţimile dx şi dy utile pe direcţiile
x şi y
4. Se determină înălţimea utilă efectivă d = (dx+dy)/2

5. Se determină factorul de neuniformitate β

[cf. pct. 6.4.2 din SR EN 1992-1-1 şi schemelor logice A7,
A8 şi A9 ]

6. Se determină efortul maxim de străpungere

ν Rd ,max = 0.5 ⋅ν f cd

7. Se calculează efortul de străpungere la faţa stâlpului

V
ν Ed ,u0 = β ⋅ Ed
u0 ⋅ d

DA NU
8. ν Ed ,u0 ≤ ν Rd ,max

9. Se determină coeficientul efectiv de armare Se impune mărirea

longitudinală ρ l = ρ l ,x ⋅ ρ l , y grosimii plăcii
ρl,x, ρl,y se referă la armăturile întinse aderente în direcţiile x şi y şi se
calculează ca valori medii pe o lăţime de placă egală cu lăţimea
stâlpului plus 3d de o parte şi de alta

10. Se determină rezistenţa la străpungere a betonului

ν Rd,c = CRd,c ⋅ k (100 ⋅ ρl ⋅ f ck )1/3 ≥ ν min = 0.035 ⋅ k1.5 ⋅ f ck
0.5

11. Se calculează efortul de străpungere în lungul u1

VEd
ν Ed ,u1 = β ⋅
u1 ⋅ d
SE IMPUNE ARMAREA
DA NU TRANSVERSALĂ A PLĂCII
12. ν Ed ,u1 ≤ 0.4 ⋅ν Rd , c [cf. schemei logice A6]

STOP 13.
Nu este necesară armarea transversală.

A8
A6. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii ( în zone seismice)
11.

DA NU SE IMPUNE ARMAREA
12. ν Ed ,u1 ≤ 0.4ν Rd , c TRANSVERSALĂ A PLĂCII

STOP 13. Se determină rezistenţa efectivă de

Nu este necesară calcul a armăturilor de străpungere
armarea transversală. f ywd,ef = 250 + 0.25d = 250 ≤ f ywd

14. Se stabileşte distanţa maximă pe direcţie radială sr

între perimetrele de armături de străpungere
(cf. SR EN 1992-1-1, respectiv recomandărilor de la pct. 9.4)

15. Se calculează aria necesară a armăturilor de

străpungere pentru fiecare perimetrul din jurul stâlpului
ν Ed, u1 − 0,4 ⋅ν Rd, c
A sw = ⋅ u1 ⋅ s r
1,5 ⋅ f ywd,ef ⋅ sin α

16. Se stabileşte distanţa maximă pe direcţie tangenţială st

între armăturile de străpungere
(cf. SR EN 1992-1-1, respectiv recomandărilor de la pct. 9.4)

17. Se alege diametrul armăturii de străpungere astfel încât

min ( f ck ) sr ⋅ st
Asw,1b ≥ Asw = 0.08 ⋅
,1b f ywk 1.5 sin α + cos α

18. Se determină numărul de armături de străpungere necesare

pentru fiecare perimetrul de armături din jurul stâlpului
A
n = sw bare / perimetru
Asw,1b

19. Se determină perimetrul de control la care nu mai este

necesar să se dispună armături de străpungere
VEd
u out , ef = β ⋅
0.4 ⋅ν Rd , c ⋅ d

20. Se stabileşte modul de dispunere a armăturilor de străpungere

astfel încât să se respecte prevederile din SR EN 1992-1-1, respectiv
recomandările de la pct. 9.4

A9
A7 Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp interior

Stabilitatea laterală a structurii nu

DA depinde de efectul de cadru între dale NU
şi stâlpi şi deschiderile adiacente nu
diferă cu mai mult de 25%.

Se poate adopta
valoarea aproximativă:
β = 1.15
∆M Ed u1
β = 1+ k ⋅
VEd W1

c1/c2 ≤ 0.5 1.0 2.0 ≥ 3.0

k 0.45 0.60 0.70 0.80

STÂLP RECTANGULAR STÂLP CIRCULAR

u1 = 2 ⋅ (c1 + c2 ) + π ⋅ (4d ) u1 = π ⋅ (D + 4d )

Încovoiere uniaxială e
β = 1 + 0.6π
D + 4d
c2
W1 = 1 + c1c2 + 4c2 d + 16d 2 + 2πdc1 e = ∆M Ed / VEd
2

Încovoiere biaxială
2 2
 ey
 e 
β = 1 + 1.8   + z 
  by 
 bz
  
e y = ∆M Ed ,z / VEd
e z = ∆M Ed , y / VEd

A 10
A8. Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp marginal

Stabilitatea laterală a structurii nu

DA depinde de efectul de cadru între dale NU
şi stâlpi şi deschiderile adiacente nu
diferă cu mai mult de 25%.

Se poate adopta
valoarea aproximativă:
M Ed u1
β = 1.40 β = 1+ k ⋅
V Ed W1

c1/c2 ≤ 0.5 1.0 2.0 ≥ 3.0

k 0.45 0.60 0.70 0.80

Excentricitatea perpendiculară pe
DA marginea dalei (rezultând dintr-un NU
moment al cărui vector este paralel cu
marginea) este îndreptată către interior

ÎNCOVOIERE UNIAXIALĂ ÎNCOVOIERE BIAXIALĂ

u1 u1 u
β= β= + k 1 e par
u1* u1* W1

epar - excentricitatea paralelă cu

marginea dalei, generată de
momentul al cărui vector este
perpendicular pe marginea dalei
k – se determină din tabel înlocuind
raportul c1/c2 cu c1/2c2

STÂLP RECTANGULAR
c2
W1 = 2 + c1c2 + 4c1d + 8d 2 + πdc2
4

STÂLP CIRCULAR
W1 se calculează explicit pentru
fiecare caz deoarece formula
perimetrului u1 se modifică în
funcţie de raportul (d/D).
Continuare

A 11
 Continuare

Excentricitatea perpendiculară pe
marginea dalei îndreptată către exterior

Se determină centrul perimetrului de control de bază u1.

Se determină W1 corespunzător următoarei repartiţii a eforturilor de forfecare:

Se determină factorul de neuniformitate cu relaţia generală:

M Ed u1
β = 1+ k ⋅
V Ed W1

c1/2·c2 ≤ 0.5 1.0 2.0 ≥ 3.0

k 0.45 0.60 0.70 0.80

A 12
A9. Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp de colţ

Stabilitatea laterală a structurii nu

DA depinde de efectul de cadru între dale NU
şi stâlpi şi deschiderile adiacente nu
diferă cu mai mult de 25%.

Se poate adopta
valoarea aproximativă:
β = 1.50 M Ed u1
β = 1+ k ⋅
V Ed W1

c1/c2 ≤ 0.5 1.0 2.0 ≥ 3.0

k 0.45 0.60 0.70 0.80

DA Excentricitatea este NU
îndreptată către interior

u1 Se determină W1 corespunzător următoarei

β= repartiţii a eforturilor de forfecare:
u1*

Se determină factorul de neuniformitate cu relaţia

generală:

M Ed u1
β = 1+ k ⋅
V Ed W1

A 13