Sunteți pe pagina 1din 24

GHID

PENTRU PROIECTAREA PLANŞEELOR DALĂ ÎN ZONE SEISMICE

Indicativ GP 118-2012

Bucureşti, februarie 2012

CUPRINS

1 Obiect şi domeniu de aplicare

5

1.1 Obiect

5

1.2 Domeniu de aplicare

5

2 Definiţii şi simboluri

5

2.1 Definiţii

5

2.2 Simboluri

7

3 Documente de referinţă

9

4 Materiale

10

5 Cerinţe de proiectare

10

5.1 Cerinţe de rezistenţă

10

5.2 Cerinţe de exploatare

11

5.3 Cerinţe de durabilitate

11

5.4 Cerinţe specifice pentru proiectarea la solicitări seismice

11

6 Proiectarea preliminară

14

7 Alcătuirea constructivă

14

8 Calculul planşeelor dală

15

8.1

Metoda coeficienţilor

16

8.1.1 Limitări

16

8.1.2 Momentul total de calcul pentru o deschidere

16

8.1.3 Momente de calcul pozitive şi negative

16

8.1.4 Momente de calcul în fâşiile de reazem şi de câmp

17

8.2 cadrului înlocuitor

Metoda

18

8.3 elementului finit

Metoda

19

9 Recomandări pentru armare

19

9.1 Armarea longitudinală a plăcii

 

19

9.2 Armarea

plăcii

în

dreptul

stâlpilor

interiori

21

9.3 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ

21

9.4 Armarea transversală a îmbinărilor placă-stâlp

21

9.5 Armarea pentru asigurarea integrităţii structurale

23

Anexa A: Scheme logice pentru proiectarea planşeelor dală şi a îmbinărilor aferente acestora

A1. Etape de proiectare a construcţiilor cu planşee dală la acţiuni seismice………

A2

A2. Determinarea perimetrului de calcul ……………………………………………A4 A3. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii……………………………………A6 A4. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii…………………………… …A7

A5. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii (în zone seismice)……………… A8

A6. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii (în zone seismice)…………

A9

A7 Factorul de neuniformitate

pentru îmbinări dală-stâlp interior……………

A10

A8. Factorul de neuniformitate A9. Factorul de neuniformitate

pentru îmbinări dală-stâlp marginal…………… A11 pentru îmbinări dală-stâlp de colţ………………A13

3

Anexa B: Exemple de calcul

B1. Calculul eforturilor secţionale prin metoda coeficienţilor……………………….B1 B2. Calculul eforturilor secţionale prin metoda cadrului înlocuitor…………….… B12 B3. Calculul eforturilor secţionale prin metoda elementului finit……………… …B20 B4. Calculul unei structuri cu pereţi şi planşeu dală situată în zonă cu seismicitate ridicată……………………………………………………….…B28 B5. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp,

…B44

B6. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp, cu transfer de moment, solicitări gravitaţionale……………………………… B50 B7. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp, cu transfer de moment, solicitări gravitaţionale şi seismice……………………B57 B8. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări marginale placă-stâlp, solicitări gravitaţionale………………………………………………………….B65 B9. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări marginale placă-stâlp, solicitări gravitaţionale şi seismice…………………………………………… B72 B10. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări de colţ placă-stâlp, solicitări gravitaţionale……………………………………………………… B80 B11. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări de colţ placă-stâlp, solicitări gravitaţionale şi seismice……………………………………………B87 B12. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp cu gol în vecinătatea stâlpului, cu transfer de moment, sol

fără transfer de moment……………………………………………………

4

1

Obiect şi domeniu de aplicare

1.1 Obiect

Prezentul ghid conţine prevederi pentru proiectarea planşeelor dală din beton armat monolit supuse la solicitări din acţiuni gravitaţionale şi seismice.

Nu fac obiectul prezentului ghid planşeele dală din beton precomprimat şi planşeele ciupercă.

1.2 Domeniu de aplicare

Prevederile ghidului se aplică la proiectarea planşeelor dală din beton armat în zone seismice, la clădiri de locuinţe, birouri şi parcări.

Sistemul structural alcătuit din planşee dală şi stâlpi nu poate fi folosit pentru preluarea efectelor acţiunii seismice decât în condiţiile restrictive prevăzute în acest ghid.

Prevederile ghidului se adresează investitorilor, proiectanţilor, executanţilor de lucrări, precum şi organismelor de verificare şi control (verificarea şi/sau expertizarea proiectelor, verificarea, controlul şi/sau expertizarea lucrărilor, după caz).

2 Definiţii şi simboluri

2.1 Definiţii

Planşeu dală – Planşeu compus dintr-o placă de grosime constantă care reazemă pe stâlpi, fără intermediul unor grinzi (Fig. 1 a).

Planşeu ciupercă – Planşeu compus dintr-o placă care reazemă pe stâlpi, fără intermediul unor grinzi, cu îngroşarea plăcii în zona de rezemare (Fig. 1 b).

Nod - Partea din stâlp situată în grosimea plăcii (incluzând subplaca, dacă aceasta există) şi având dimensiuni în plan egale cu ale stâlpului la intersecţia dintre stâlp şi faţa inferioară a plăcii (sau subplăcii).

Îmbinare - Nodul împreună cu regiunea plăcii adiacentă nodului.

Capitel - Parte evazată a stâlpului situată sub placă şi turnată odată cu acesta.

Subplacă - Partea îngroşată a plăcii din jurul stâlpului, cu grosimea de cel puţin ¼ din grosimea plăcii adiacente şi extinsă din axul stâlpului în fiecare direcţie principală cu cel puţin 1/6 din distanţa interax între stâlpi.

Capitel de forfecare - Parte îngroşată a plăcii în jurul stâlpului care nu satisface cerinţele pentru subplacă referitoare la dimensiunile în plan.

Perimetru de calcul de referinţă - Perimetru situat pe placă, în jurul stâlpului, la distanţă 2d de acesta, şi construit astfel încât să aibă lungime minimă (Fig. 2.2 şi 2.3).

Secţiune de calcul de referinţă - Secţiune transversală în placă, care urmăreşte perimetrul de calcul de referinţă şi are dimensiunea verticală egală cu d (Fig. 2.2).

Direcţia momentului – Direcţie paralelă cu direcţia armăturii de încovoiere dispusă pentru preluarea respectivului moment încovoietor.

Moment neechilibrat - Partea din momentul total al plăcii transmisă stâlpului prin îmbinare.

5

Fig. 2.1 – Tipuri de plan ş ee f ă r ă grinzi Fig. 2.2

Fig. 2.1 – Tipuri de planşee fără grinzi

Fig. 2.1 – Tipuri de plan ş ee f ă r ă grinzi Fig. 2.2 –

Fig. 2.2 – Definiţii şi notaţii:

referinţă A cont ;

A
A

- secţiune de calcul, de referinţă;

D
D

- arie de calcul de

- arie încărcată A load ; r cont alt

B
B
C
C

- perimetru de calcul de referinţă u 1 ;

perimetru de calcul (cf. SR EN 1992-1-1)

ţă u 1 ; perimetru de calcul (cf. SR EN 1992-1-1) Fig. 2.3 - Tipuri de

Fig. 2.3 - Tipuri de contururi de calcul de referinţă în jurul ariilor încărcate(cf. SR EN

1992-1-1)

6

Simboluri

La utilizarea prezentului ghid se aplică simbolurile de mai jos.

NOTĂ: Notaţiile utilizate sunt conforme cu standardele SR ISO 3898 şi SR EN 1992-1-1.

Litere latine mari

A

A

A

D diametrul secţiunii transversale a stâlpului circular

E c

I c

M 0

aria secţiunii de beton care corespunde forţei axiale de calcul N Ed

aria a armăturii de străpungere pe un perimetru din jurul stâlpului

aria minimă a armăturii de străpungere pe un perimetru din jurul stâlpului

modulul de elasticitate al betonului momentul de inerţie al secţiunii de beton

momentul de calcul total pentru o deschidere

c

sw

v,min

M Ed

valoarea de calcul a momentului încovoietor

N Ed,y , N Ed,z

forţele axiale ce acţionează pe lăţimile de placă asociate stâlpilor

V Ed

valoarea de calcul a forţei tăietoare aplicate

W 1

caracteristică a secţiunii critice de forfecare care corespunde unei repartiţii liniare a eforturilor tangenţiale

Litere latine mici

a

a

g

distanţa de la faţa stâlpului la perimetrul de calcul considerat acceleraţia terenului pentru proiectare (pentru componenta orizontală a mişcării terenului)

b y şi b z

dimensiunile perimetrului de calcul

c

factor de amplificare al deplasării elastice în calculul la starea limită de rezistenţă la acţiunea seismică

c 1 şi c 2

dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului

d

înălţimea utilă a dalei

d re

deplasarea relativă de nivel la acţiunea seismică

dl lungimea elementară a perimetrului de calcul

d y şi d z

e excentricitatea lui dl de la axa în jurul căreia acţionează momentul

e

înălţimile utile ale dalei pe cele 2 direcţii principale (ortogonale)

M Ed

excentricitatea paralelă cu marginea dalei, rezultând dintr-un moment faţă de o axă perpendiculară pe marginea dalei

excentricităţile M Ed /V Ed după axa y şi respectiv axa z

valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului

par

e y şi e z

f ck

7

f cd

valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului

f yk

valoarea caracteristică a rezistenţei de curgere a armăturii

f yd

valoarea de calcul a rezistenţei de curgere a armăturii

f ywd

valoarea de calcul a rezistenţei de curgere a armăturilor de străpungere

f ywd,ef

rezistenţa efectivă de calcul a armăturilor de străpungere

g

acceleraţia gravitaţională

h

înălţimea de nivel

k

coeficient care depinde de raportul dimensiunilor secţiunii transversale a stâlpului

l

lungime

l

g

dimensiune a golului din dală

l

H

distanţa orizontală de la faţa stâlpului până la marginea capitelului

q

factor de comportare (utilizat la determinarea forţei seismice de calcul)

q Ed

valoarea de calcul a încărcării verticale

r cont

raza perimetrului de calcul

s

r

distanţa în direcţie radială dintre perimetrele de armături transversale

s

t

distanţa în direcţie tangenţială dintre armăturile transversale

u

0

u 1 , u out

perimetrul stâlpului

perimetrele de calcul

u

1 * perimetrul de calcul redus

v Ed

efortul unitar de străpungere în lungul perimetrului de control

v Rd,c

valoarea de calcul a rezistenţei la străpungere a unei dale fără armătură transversală în lungul secţiunii de calcul considerate

v Rd,cs

valoarea de calcul a rezistenţei la străpungere a unei dale cu armătură transversală în lungul secţiunii de calcul considerate

v Rd,max

valoarea maximă de calcul a rezistenţei la străpungere în lungul secţiunii de calcul considerate

Litere greceşti

unghiul dintre armăturile de străpungere şi armăturile longitudinale

1

2

0

factorul de multiplicare a forţei seismice orizontale corespunzător formării prime articulaţii plastice in sistem

factorul de multiplicare a forţei seismice orizontale corespunzător formării mecanismului cinematic global

coeficient ce ţine seama de aportul momentului neechilibrat asupra eforturilor d forfecare din lungul perimetrului de calcul

factorul de amplificare dinamică maximă a acceleraţiei orizontale

8

V Ed

valoarea netă a forţei de reacţiune verticală din interiorul perimetrului de calcul considerat

factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu fundamental prin masa modală efectivă asociată acestuia

coeficientul de reducere a rezistenţei betonului fisurat la forţă tăietoare

ly şi lz coeficienţii de armare longitudinală în direcţiile y şi respectiv z

cp

valoarea medie a eforturilor normale în beton în secţiunea critică

cy şi cz eforturile normale în beton în secţiunea critică pe direcţiile y şi respectiv z

3 Documente de referinţă

Ghidul se utilizează împreună cu următoarele documente de referinţă:

Nr.

   

crt.

Standard

Denumire

 

SR EN 1991-1-1:2004

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1:

1

Acţiuni generale. Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri.

 

SR EN 1991-1-1:2004/

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1:

2

NA:2006

Acţiuni generale. Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri. Anexa naţională

 

SR EN 1991-1-

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1:

3

1:2004/AC:2009

Acţiuni generale. Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri.

 

SR EN 1992-1-1:2004

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:

4

Reguli generale şi reguli pentru clădiri.

5

SR EN 1992-1-1:2004/

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:

NB:2008

Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa naţionlă

6

SR EN 1992-1-

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:

1:2004/AC:2008

Reguli generale şi reguli pentru clădiri.

7

SR EN 1992-1-1:2004/

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:

NB:2008/A91:2009

Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa naţionlă

   

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2:

8

SR EN 1992-1-2:2006

Reguli generale. Calculul comportării la foc.

   

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2:

9

SR EN 1992-1-2:2006/

NA:2009

Reguli generale. Calculul comportării la foc. Anexa naţională

 

SR EN 1992-1-

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2:

10

2:2006/AC:2009

Reguli generale. Calculul comportării la foc.

11

STAS 438/1-89

Oţelul beton laminat la cald. Condiţii tehnice generale de calitate

12

STAS 438/1-89/A91-

Oţelul beton laminat la cald. Condiţii tehnice generale de

2007

calitate

 

STAS 438/1-

Oţelul beton laminat la cald. Condiţii tehnice generale de calitate

13

89/A91:2007/C91:2009

14

STAS 438/2-91

Sârma rotundă profilată

9

Nr.

   

crt.

Acte legislative

 

Publicaţia

 

Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcţii, indicativ CR

0-2005.

Ordinul

ministrului transporturilor,

1

construcţiilor şi turismului nr.2.230/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I bis, nr.148/16 februarie 2006, cu modificările ulteriore

 

Cod de proiectare. Partea 1-Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P

Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr.1711/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I bis, nr.803/25 septembrie 2006, cu completările şi modificările ulteriore

2

100-1/2006.

 

Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton,

Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor publice şi locuinţei nr.577/2008 din 29 aprilie 2008, Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I numarul 374 din 16 mai

2008

3

beton armat şi beton precomprimat- Partea 1: Producerea betonului, indicativ NE 012/1-2007.

 

Specificaţie tehnică. Cerinţe privind produsele din oţel utilizate ca

Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1944/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1086bis din 2 decembrie 2005, cu completările şi modificările ulteriore

4

armături indicativ ST 009-05.

Acest ghid cuprinde texte reproduse din standardele naţionale SR EN 1992-1-1:2004 şi SR EN 1992-1-1:2006/NB:2008 identificate în paranteze sau prin bară laterală.

4 Materiale

(1) Pentru proiectarea planşeelor-dală se folosesc betoane cu proprietăţile definite în SR EN 1992-1-1, capitolul 3.1, şi NE012-1.

(2) Armăturile longitudinale şi transversale din stâlp, plăci şi noduri trebuie să fie conforme cu cerinţele din SR EN 1992-1-1 capitolul 3.2 şi ST 009. Armarea transversală a nodurilor dală-stâlp se poate face şi cu gujoane sau diverse carcase, dacă acestea au agrement tehnic european.

5 Cerinţe de proiectare

5.1 Cerinţe de rezistenţă

(1) Planşeele dală se vor verifica la starea limită de rezistenţă astfel:

a) sub efectul acţiunilor din combinaţia fundamentală, în situaţia de proiectare durabilă şi în situaţia de proiectare tranzitorie (în timpul execuţiei, după scoaterea popilor, când betonul este la o vârstă mai mică de 28 de zile, planşeul trebuie proiectat pentru a susţine greutatea sa proprie şi pe cea a planşeului superior proaspăt turnat);

b) sub efectul acţiunilor din combinaţia seismică.

10

(2) Placa trebuie verificată la încovoiere, îmbinarea placă-stâlp la străpungere, iar stâlpii la încovoiere cu forţă axială. Verificările se vor face conform SR EN 1992-1-1 cap. 6, completate cu prevederile din capitolul 5.4 al prezentului ghid pentru verificările din combinaţia seismică. Verificarea la străpungere, atât la solicitări gravitaţionale cât şi la

şi exemplificată în

solicitări seismice este detaliată în Anexa A (schemele logice A1 Anexa B (exemplele de calcul B1

A9)

5.2 Cerinţe de exploatare

(1) Planşeele dală se vor verifica la starea limită de deformaţie şi starea limită de fisurare conform SR EN 1992-1-1, capitolul 7.

(2) Pentru planşeele clădirilor de locuinţe, birouri sau parcări pentru autoturisme, cu deschiderea l max 7,00 m, condiţia de săgeată este considerată îndeplinită dacă grosimea plăcii este cel puţin egală cu valorile date în Tabelul 5.1.

Tabelul 5.1. Grosimea minimă a plăcii asociată verificărilor la starea limită de deformaţie

Clasa de oţel (f yk in MPa)

 

Panou de margine

Panou interior

Fără grindă de margine

Cu grindă de margine

345

l max /

33

l max / 36 l max / 33 l max / 30

l max / 36 l max / 33 l max / 30

420

l max /

30

500

l max /

28

5.3 Cerinţe de durabilitate

(1) Pentru asigurarea durabilităţii se vor respecta prevederile din SR EN 1992-1-1, capitolul 4, şi cele din NE 012-1.

5.4 Cerinţe specifice pentru proiectarea la solicitări seismice

(1) Utilizarea sistemului structural dală-stâlpi pentru preluarea forţelor seismice este permisă numai pentru clădiri cu cel mult 2 niveluri amplasate în zone cu a g 0,12g (pentru cutremurul de proiectare, conform P100-1).

(2) La construcţiile la care sistemul dală-stâlpi are rolul de a prelua forţele seismice, se va adopta pentru factorul de comportare al structurii valoarea q = 2,5 şi construcţiile vor fi proiectate în clasa de ductilitate medie (DCM).

(3) Pentru construcţiile amplasate în zonele caracterizate printr-o acceleraţie a terenului a g 0,16g (pentru cutremurul de proiectare, conform P100-1) şi pentru construcţiile cu mai mult de 2 niveluri amplasate în zonele cu a g 0,12g, preluarea efectelor acţiunii seismice va fi asigurată de un sistem compus din pereţi structurali, cadre sau o combinaţie a acestora, sistemul dală-stâlpi având doar rolul de transmitere a încărcărilor gravitaţionale.

(4) La construcţiile la care sistemul dală-stâlpi nu are rol în preluarea forţelor seismice, factorul de comportare al structurii se determină pentru sistemul structural care preia forţele seismice (pereţi, cadre, dual) conform prevederilor din P100-1.

(5) Pentru a ţine cont de reducerea de rigiditate generată de fisurarea pronunţată a dalelor când structura este solicitată de acţiunea seismică, se recomandă ca la verificarea

11

deplasărilor laterale asociate stărilor limită de serviciu şi ultime (SLS şi SLU definite conform P100-1), precum şi la determinarea eforturilor secţionale asociate stării limită ultime, rigiditatea secţională a elementelor structurale din beton armat să se determine conform tabelului 5.2.

Tabelul 5.2 Valorile de proiectare ale rigidităţii secţionale a elementelor structurale

 

Starea limită de servicu (SLS)

 

Componentele nestructurale contribuie la rigiditatea de ansamblu a structurii

Componentele nestructurale nu interacţionează cu structura

Starea limită

Tipul elementului

ultimă (SLU)

Plăci (modelate prin elemente finite de suprafaţă sau prin grinzi echivalente)

0,4 E c I c

0,3 E c I c

0,3 E c I c

Grinzi perimetrale

0,6 E c I c

0,4 E c I c

0,4 E c I c

Stâlpi

E

c I c

0,5 E c I c

0,5 E c I c

Pereţi structurali

0,5 E c I c

0,5 E c I c

0,5 E c I c

E c - Modulul de elasticitate al betonului I c - Momentul de inerţie al secţiunii brute (nefisurate) de beton

(6) Dacă nu se prevede armătură de străpungere, efortul unitar de străpungere în lungul perimetrului de control, generat de încărcările verticale asociate combinaţiei seismice trebuie să îndeplinească condiţia:

(5.1)

unde :

v Ed – efortul unitar de străpungere în lungul perimetrului de control considerat, generat de încărcările verticale asociate combinaţiei seismice;

v Rd,c – rezistenţa la străpungere a betonului pentru dale fără armătură transversală, care se determină conform SR EN 1992-1-1, §6.4.4(1).

v

Ed

0.4 v

Rd ,c

(7) Rezistenţa la străpungere a dalelor cu armătură de străpungere şi perimetrul de calcul dincolo de care nu mai sunt necesare armături de străpungere se vor determina conform relaţiilor:

v Rd cs

,

u

out ,ef

= 0,4

v

Rd c

,

+

1,5(

d

/

s

r

=

V

Ed

/

(

v

Rd ,c

d)

) A

sw

f

ywd ef

,

(1/(

u d

1

12

))sin

(5.2)

(5.3)

în care:

A sw – aria totală armăturii de străpungere de-a lungul unui perimetru de control;

s r – distanţa pe direcţie radială între perimetrele pe care sunt amplasate armăturile de străpungere;

f ywd,ef – rezistenţa efectivă de calcul a armăturilor de străpungere, definită conform pct. 6.4.5 (1) din SR EN 1992-1-1:2004;

d – media înălţimilor utile pe cele 2 direcţii ortogonale;

– unghiul dintre armăturile de străpungere şi planul dalei. Dacă se prevede un singur rând de bare înclinate, atunci în expresia (5.2) raportul d/s r = 0,67;

(8) În cazul îmbinărilor dală-stâlp fără armătură transversală, structura de rezistenţă trebuie să fie înzestrată cu suficientă rigiditate laterală astfel încât deplasările relative de nivel asociate stării limită ultime, calculate cu rigidităţile reduse din tabelul 5.2, să respecte condiţia:

unde :

d

SLU

r

=

cqd

re

d

SLU

,

r a

=

0,015

h

(5.4)

ULS

d r

– deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică asociată SLU;

q – factorul de comportare specific tipului de structură, după caz, conform P100-1 sau paragrafului 5.4(2) din prezentul ghid;

– deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub

încărcări seismice de proiectare;

d re

c – coeficient de amplificare al deplasărilor, care ţine seama de faptul că pentru T<Tc deplasările seismice calculate în domeniul inelastic sunt mai mari decât cele corespunzătoare răspunsului seismic elastic, calculat conform P100-1;

– valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel, egală cu 0,015h (unde h

este înălţimea de nivel) asociată limitei de comportare ciclică cvasi-stabilă a îmbinărilor dală-stâlp fără armătură transversală.

(9) La fâşiile de reazem, determinate ca la 8.1.4, armăturile longitudinale inferioare trebuie să traverseze continuu nodurile dală-stâlp; în caz contrar lungimea de ancorare a acestora trebuie majorată cu 50%.

(10) În zonele cu seismicitate ridicată (a g 0,16g pentru cutremurul de proiectare), armarea transversală a îmbinărilor dală-stâlp se va realiza doar cu armături de străpungere verticale. Nu se admite utilizarea armăturilor înclinate.

(11) În interiorul perimetrului de control de străpungere u 1 al planşeelor dală se admite să existe cel mult un singur gol în placă, iar dimensiunea maximă a acestuia să respecte condiţiile din Fig. 5.1:

d

SLU

r , a

13

2d l g,1 l g,2 u 1
2d
l g,1
l g,2
u 1

max

max

(

(

l

l

g

g

,1

,1

;

;

l

l

g

g

,2

,2

)

)

1

4

d

1

10

min

(

c

1

;

c

2

)

Fig. 5.1 – Dimensiunea maximă a golului în interiorul perimetrului de calcul u 1

(12) Se recomandă ca pereţii rezemaţi direct pe placa planşeelor dală să fie alcătuiţi ca elemente uşoare fără rigiditate şi rezistenţă semnificative la încărcări orizontale din acţiuni seismice.

(13) Se recomandă să se evite soluţiile de alcătuire care, urmare a conlucrării pereţilor de compartimentare sau de închidere cu stâlpii şi planşeele, pot determina eforturi de întindere în planşeele dală. Dacă totuşi se utilizează astfel de soluţii, este necesar ca planşeele dală să fie verificate la acţiunea verticală suplimentară, rezultată din comportarea pereţilor ca elemente rezistente la acţiuni orizontale, conform mecanismului prezentat în Fig. 5.2.

Perete de compartimentare sau de închidere Proiecţia verticală a capacităţii de rezistenţă a peretelui (a
Perete de compartimentare sau de închidere
Proiecţia verticală a capacităţii
de rezistenţă a peretelui
(a bielei diagonale comprimate)

Fig. 5.2 – Verificarea dalei ca urmare a interacţiunii cu un perete nestructural

6 Proiectarea preliminară

(1) Înainte de determinarea eforturilor în planşeul dală conform metodelor prezenate în capitolul 8, este necesară determinarea preliminară a grosimii plăcii. Se recomandă utilizarea grosimilor minime date în tabelul 5.1.

(2) De asemenea, se recomandă în această fază verificarea la străpungere a grosimii plăcii în vecinătatea nodului.

7 Alcătuirea constructivă

(1) Se recomandă ca distribuţia elementelor verticale (stâlpi şi/sau pereţi) în planul planşeului să fie uniformă şi să se facă la intersecţiile unei reţele de axe ortogonale, la care distanţele între axe să respecte condiţiile din Fig. 7.1:

14

 l  x = 0 66 . ∏ 1 50 . ℓ  l
l
x
=
0 66
.
1 50
.
l
y2
y
max
l
x
1 20
.
min
l
x
y1
max
l
y
1 20
.
min
l
y
x1
x2
Fig. 7.1 Condiţii geometrice recomandate pentru alcătuirea planşeelor-dală

(2) Dacă stâlpii sunt dezaxaţi faţă de intersecţiile sistemului de axe, se recomandă ca deplasarea centrului secţiunii stâlpului faţă de intersecţia sistemului de axe, pe oricare direcţie, să fie de cel mult 10% din deschiderea cea mai mică.

(3) Grosimea plăcii trebuie să fie de minimum 150 mm.

(4) Pentru a evita apariţia unei distribuţii pronunţat neuniforme a eforturilor tangenţiale de străpungere se recomandă ca raportul dintre dimensiunile secţiunii transversale a stâlpilor să respecte condiţia din Fig. 7.2:

a stâlpilor s ă respecte condi ţ ia din Fig. 7.2: c 1 c 2 c
a stâlpilor s ă respecte condi ţ ia din Fig. 7.2: c 1 c 2 c

c 1

c 2

c

1

c 2

=

0 50

.

2 00

.

Fig. 7.2 – Dimensiunile secţiunii transversale a stâlpilor

(5) Sistemul de planşeu dală nu se va utiliza în cazul unor încărcări verticale repetate ce pot genera fenomenul de oboseală.

8 Calculul planşeelor dală

(1) Planşeele-dală pot fi proiectate prin orice procedură de calcul care satisface condiţiile de echilibru şi compatibilitate a deformaţiilor.

(2) Încărcările verticale pe planşeele dală şi încărcările orizontale aplicate construcţiei se stabilesc conform prevederilor din reglementările tehnice în vigoare. Schemele de încărcare considerate în calculul eforturilor în planşeele dală se stabilesc, funcţie de condiţiile de exploatare, astfel încât să fie determinate solicitările maxime în secţiunile critice.

(3) Metodele utilizate (recomandate) pentru calculul planşeelor dală sunt următoarele:

- metoda coeficienţilor;

- metoda cadrului înlocuitor;

- metoda elementului finit.

15

8.1

Metoda coeficienţilor

8.1.1 Limitări

(1) Calculul planşeelor dală poate fi efectuată cu metoda coeficienţilor dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:

a) planşeul are cel puţin 3 deschideri pe fiecare direcţie;

b) ochiurile de placă sunt dreptunghiulare cu raportul între latura lungă şi cea scurtă mai mic sau egal cu 2;

c) deschiderile de pe o direcţie nu diferă cu mai mult de 30% faţă de deschiderea cea mai mare;

d) stâlpii nu sunt dezaxaţi cu mai mult de 10% din deschiderea de pe direcţia dezaxării, faţă de axa dintre 2 stâlpi succesivi;

e) toate încărcările trebuie să fie verticale şi uniform distribuite pe un ochi întreg de placă. Valoarea caracteristică a încărcării utile trebuie să fie de cel mult 2 ori încărcarea permanentă.

Calculul exemplificativ al unui planşeu dală cu metoda coeficienţilor este prezentat în Anexa B, exemplul B1.

8.1.2 Momentul total de calcul pentru o deschidere

(1) Momentul total de calcul pentru o deschidere, M o , se determină pentru o fâşie limitată lateral de linia mijlocie a deschiderilor de o parte şi de alta a axului reazemelor şi se calculează cu relaţia:

M

0

=

q

Ed

l l

2

2

0

8

(8.1)

În care q Ed este valoarea de calcul a încărcării verticale, l 0 este lumina pe direcţia pe care

se determină momentul, iar l 2 este deschiderea interax pe direcţia perpendiculară pe l 0 .

(2) Dacă deschiderile transversale adiacente nu sunt egale, l 2 se calculează ca media lor aritmetică.

(3) Pentru fâşiile marginale paralele cu marginea planşeului, l 2 este distanţa de la marginea exterioară a plăcii la centrul panoului de placă marginal.

(4) Valoarea considerată în calcul pentru l 0 nu va fi mai mică decât 0,65l 1 , unde l 1 este distanţa interax pe direcţia pe care se calculează momentele.

8.1.3 Momente de calcul pozitive şi negative

(1) Momentele încovoietoare negative se determină la faţa reazemelor. În cazul stâlpilor circulari sau poligonali se va considera un stâlp cu secţiune dreptunghiulară de arie echivalentă cu a stâlpului real.

(2) Pentru o deschidere interioară, momentul negativ se consideră 0,65M 0 , iar momentul pozitiv 0,35M 0 .

(3) Pentru o deschidere marginală, M 0 se distribuie, în funcţie de tipul reazemului marginal, ca în Tabelul 8.1.

16

Tabelul 8.1 - Momente de calcul pentru deschiderea marginală

Tipul de reazem exterior

Simplă

rezemare pe

perete de

zidărie sau

beton

Încastrare (placă turnată monolit cu perete de beton armat)

Cu grindă de margine

Fără grindă de margine

Secţiunea de

calcul

Reazem interior

0,75 M 0

0,65 M 0

0,70 M 0

0,70 M 0

Câmp

0,63 M 0

0,35 M 0

0,50 M 0

0,52 M 0

Reazem exterior

0

0,65 M 0

0,30 M 0

0,26 M 0

(4) Dacă momentele negative de la cele două feţe ale unui reazem nu sunt egale, placa se va dimensiona la momentul cu valoarea mai mare.

8.1.4 Momente de calcul pentru fâşiile de reazem şi de câmp

(1) Placa se împarte în fâşii de reazem şi fâşii de câmp ca în Fig. 8.1

ℓ x (>ℓ y ) ℓ y /4 ℓ y /4 ℓ x -ℓ y
ℓ x (>ℓ y )
ℓ y /4 ℓ y /4
ℓ x -ℓ y /2
ℓ y /4
ℓ y /4
ℓ y /2
ℓ y
ℓ y /2

- fâşie de reazem

- fâşie de câmp

NOTĂ - Când sunt utilizate subplăci de lăţime > (y /3), lăţimea fâşiilor de reazem poate fi luată egală cu lăţimea subplăcii, iar lăţimea fâşiilor de câmp trebuie ajustată în consecinţă.

Fig. 8.1 - Definirea fâşiilor de rezem şi a fâşiilor de câmp

(2) Fâşia de reazem va fi dimensionată să preia 75% din momentul negativ la reazemele interioare.

(3) Dacă marginea plăcii este liberă sau simplu rezemată, fâşia de reazem va prelua 100% din momentul negativ de la reazemul exterior. Dacă marginea plăcii este turnată monolit cu un perete de beton armat sau cu o grindă de margine, fâşia de reazem va prelua 75% din momentul negativ de la reazemul exterior.

(4) Fâşia de reazem va fi dimensionată să preia 60% din momentul pozitiv.

17

(5) Fâşiile de câmp vor fi dimensionate să preia partea din momentele de calcul care nu este preluată de fâşiile de reazem.

8.2 Metoda cadrului înlocuitor

(1) În metoda cadrului înlocuitor sistemul dală-stâlpi este transformat într-un sistem de cadre echivalente longitudinale şi transversale, constând din stâlpi şi porţiuni de placă conţinute între liniile mijlocii ale panourilor adiacente (Fig. 8.2).

(l x1 +l x2 )/2
(l
x1 +l x2 )/2

h s

h s c 1 ℓ x1 ℓ x2 ℓ y1 ℓ y2 c 2 (l
h
s
c
1
ℓ x1
ℓ x2
ℓ y1
ℓ y2
c
2
(l
y1 +l y2 )/2

Fig. 8.2 - Definirea cadrelor înlocuitoare pe două direcţii ortogonale

(2) Pentru încărcări verticale, rigiditatea poate fi calculată pe baza secţiunii brute a elementelor de beton. Pentru încărcări orizontale trebuie folosită o fracţiune din această valoare pentru a ţine cont de flexibilitatea ridicată a sistemelor dală-stâlpi (Tabelul 5.2).

(3) Încărcarea totală de pe panoul de placă trebuie folosită pentru analiza efectuată pentru fiecare direcţie.

(4) Momentele încovoietoare se distribuie conform datelor din tabelului 8.2:

Tabelul 8.2 - Repartiţia simplificată a momentelor încovoietoare (cf. SR EN 1992-1-1)

 

Momente negative

Momente pozitive

şie de reazem

60

% … 80 %

50

% … 70 %

şie centrală

40

% … 20 %

50

% … 30 %

NOTĂ - Totalul momentelor negative şi pozitive la care trebuie să reziste fâşiile de reazem împreună cu fâşiile centrale trebuie să fie egal cu 100%

(5) Se recomandă ca, exceptând cazul când sunt prevăzute grinzi marginale proiectate să reziste la torsiune, valorile momentelor transmise la stâlpii de margine sau de colţ să fie

18

limitate la valoarea momentului capabil al unei secţiuni dreptunghiulare, egal cu 0,17 b e d 2 f cd (cu b e definit în Fig. 9.2), iar momentul pozitiv în traveea marginală se majorează în consecinţă pentru a respecta echilibrul static.

(6) La cadrele etajate supuse doar încărcărilor verticale se poate accepta ca fiecare nivel să fie calculat separat, neglijându-se influenţa deformaţiilor unui nivel asupra stării de eforturi de la celelalte niveluri.

Calculul unui planşeu dală cu metoda cadrului înlocuitor este exemplificat în Anexa B, exemplul B2.

8.3 Metoda elementului finit

(1) În cazul configuraţiilor structurale neregulate (deschideri inegale, ochiuri de placă care nu au formă dreptunghiulară, stâlpi nealiniaţi pe axe) se recomandă modelarea planşeelor dală cu elemente finite.

(2) În condiţiile utilizării metodei elementului finit, se recomandă testarea mai multor variante de discretizare a plăcii pentru a evalua sensibilitatea răspunsului la acest parametru.

(3) Pentru calculul la acţiuni laterale se admite folosirea unei formulări linear elastice şi reducerea rigidităţii cu un factor global (vezi şi Tabelul 5.2).

Calculul cu metoda elementului finit este exemplificat în Anexa B, exemplul B3.

9 Recomandări pentru detalierea armăturii

9.1 Armarea longitudinală a plăcii

(1) Se recomandă ca în zonele de rezemare a dalei pe stâlpi, în zonele solicitate de încărcări concentrate şi în zonele de moment maxim distanţa maximă între armăturile de rezistenţă să nu depăşească valoarea s max,slabs = 1,5d 250 mm. În celelalte zone, distanţa dintre armături trebuie limitată la valoarea s max,slabs = 2d 350 mm.

(2) Valorile minime ale distanţelor de întrerupere şi de ancorare a armăturilor longitudinale de rezistenţă ale planşeelor dală sunt date în tabelul 9.1. În cazul sistemelor dală-stâlpi care rezistă la acţiunea forţelor laterale se recomandă ca distanţele de întrerupere să se determine prin calcul.

19

Tabelul 9.1 - Valorile minime ale distanţelor de întrerupere a armăturilor în planşee dală

Planşeu dală cu grosime constantă Planşeu dală cu subplacă 0.30 ℓ 0 0.30 ℓ 0
Planşeu dală
cu grosime constantă
Planşeu dală
cu subplacă
0.30
ℓ 0
0.30 ℓ 0
0.33 ℓ 0
0.33 ℓ 0
l
l
bd
bd
50%
sus
0.20
ℓ 0
0.20 ℓ 0
0.20 ℓ 0
0.20 ℓ 0
50%
0
0
150mm
≥ 150mm
jos
100%
l
bd
l
bd
≥ 250mm
Cel puţin două bare
ancorate în interiorul
stâlpului
Zona în care este permisă
înnădirea armăturilor
≥ 250mm
0.25 ℓ 0
0.25 ℓ 0
0.25 ℓ 0
0.25 ℓ 0
l
l
bd
bd
sus
100%
0
0
150mm
≤ 0.15 ℓ
≤ 0.15 ℓ
≥ 150mm
0
0
50%
jos
50%
≥ 200mm
l
0 ≥ 250mm
≥ 200mm
Reazem
Reazem
Reazem
marginal
interior
marginal
de reazemde
câmp
Fâşia
Poziţia
armăturii
Proc. din
armătură

(3) Se recomandă ca armăturile perpendiculare pe marginea planşeului-dală să fie ancorate corespunzător, iar în lungul marginii libere să fie dispuse cel puţin 2 bare longitudinale (Fig. 9.1).

hs hs l bd (lungimea de ancorare)
hs
hs
l bd
(lungimea de ancorare)

Fig. 9.1 – Armarea plăcii la marginea planşeului

20

9.2

Armarea plăcii în dreptul stâlpilor interiori

(1) Cel puţin 50% din aria de armătură totală necesară pentru preluarea momentului încovoietor negativ se va dispune în interiorul unei fâşii de lăţime egală cu 1/4 din suma deschiderilor adiacente stâlpului.

9.3 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ

(1) Se recomandă ca armăturile longitudinale necesare pentru preluarea momentului încovoietor să se dispună interiorul lăţimii efective, b e definită în Fig. 9.2.

– marginea plăcii Notă: y poate fi mai mare decât c y Notă: z poate
– marginea plăcii
Notă: y poate fi mai mare decât c y
Notă: z poate fi mai mare decât c z şi
y poate fi mai mare decât c y

a) stâlp marginal

b) stâlp de colţ

Fig. 9.2 – Definirea lăţimii active a dalei (b e ) în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ

9.4 Armarea transversală a îmbinărilor placă-stâlp

(1) Armăturile de străpungere vor fi dispuse în interiorul perimetrului dincolo de care nu mai este necesară montarea de armătură de străpungere (u out sau u out,ef ), iar cel mai îndepărtat perimetru al armăturii de străpungere trebuie amplasat la o distanţă mai mică sau egală cu 1.5d în interiorul u out (sau u out,ef ).

(2) Pe direcţie radială se vor dispune cel puţin două rânduri de armătură transversală, distanţa dintre rânduri fiind de cel mult 0.75d, iar distanţa între armăturile transversale în lungul unui perimetru nu trebuie să fie mai mare de 1.5d, când acesta este în interiorul perimetrului de calcul (situat la mai puţin de 2d de stâlp sau de suprafaţa încărcată).

(3) Cel mai apropiat perimetru de armături transversale va fi amplasat la o distanţă de cel puţin 0.3d şi de cel mult 0.5d faţă de stâlp sau de suprafaţa încărcată.

21

u out,ef u out ≤ 2d ≤ 1.5d ≤ 1.5d
u out,ef
u out
≤ 2d
≤ 1.5d
≤ 1.5d
u out ≤ 1.5d s ≤ 0.75d ≤ 0.5d
u out
≤ 1.5d
s ≤ 0.75d
≤ 0.5d

> 0.3d Fig. 9.3 – Prevederi referitoare la dispunerea armăturilor transversale de tip etrieri sau gujoane

(4) Pentru soluţia de armare transversală cu bare înclinate, un singur rând de armături transversale dispuse pe direcţia radială poate fi considerat suficient, dar se recomandă ca unghiul de îndoire al barelor să fie redus la 30°.

(5) Se recomandă ca armăturile înclinate utilizate ca armătură transversală pentru preluarea solicitării de străpungere să fie dispuse în interiorul unei zone ale cărei graniţe se găsesc la o distanţă mai mică de 0.25d de stâlp sau de suprafaţa încărcată.

(6) Se recomandă ca punctul de coborâre al celor mai apropiate armături înclinate să fie amplasat la o distanţă de cel mult 0.5d faţă de stâlp sau de suprafaţa încărcată.

22

≤ 0.25d u out ≤ 1.5d ≤ 0.5d ≤ 2d
≤ 0.25d
u out
≤ 1.5d
≤ 0.5d
≤ 2d

Fig. 9.4 – Prevederi referitoare la dispunerea armăturilor transversale de tip bare înclinate

9.5 Armarea pentru asigurarea integrităţii structurale

(1) Pentru a evita riscul de colaps progresiv se recomandă ca la partea inferioară a plăcii, în fâşia cu lăţimea egală cu 1/4 din suma deschiderilor adiacente stâlpului, să se dispună cel puţin două bare longitudinale care să traverseze stâlpul sau să fie ancorate adecvat în interiorul stâlpului.

(2) Aria armăturilor de la partea inferioară a plăcii ce traversează stâlpul trebuie să respecte condiţia:

în care:

A

s

A

s

V

Ed

2,00

(

f

yd

f

cd

)

0.5

(9.1)

– suma ariilor armăturilor de la partea inferioară a plăcii ce traversează

stâlpul; dacă bara de armătură trece „continuu” prin stâlp, atunci contribuţia acesteia este dublă.

V Ed

f

yd

f

cd

– valoarea de calcul a reacţiunii din reazem;

– valoarea de calcul a rezistenţei de curgere a armăturilor;

– valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului.

23