CAPITOLUL 4

SISTEME DE FUNDARE ȘI DEGRADĂRI ALE ACESTORA

Cursul intenționează să ofere noțiuni orientative inginerilor structuriști și

geotehnicieni în evaluarea deteriorării fundațiilor clădirilor. Scopul evaluării
este în primul rând de a stabili dacă o clădire mai poate fi utilizată , menționând
că siguranța absolută nu poate fi atinsă. În ultimile decenii performanța
fundațiilor a crescut semnificativ, ca urmare a analizării efectelor cutremurilor
anterioare asupra fundațiilor existente și adoptarea de noi soluții pentru limitarea
degradărilor produse de cutremure asupra infrastructurilor. În România sunt
folosite mai multe sisteme de fundare. Lista de mai jos cu prezentarea sistemelor
de fundare nu poate fi limitată, ci acoperă majoritatea sistemelor aflate în uz
comun pe o perioadă de mai mulți ani.

3.1 FUNDAȚII DE SUPRAFAȚĂ

Caracteristica de bază a fundațiilor de suprafață este aceea că raportul
dintre adâncimea de fundare și latura mică a fundației este mai mic decât 5
(D/ B < 5) , în general, includ următoarele tipuri:

3.1.1 Fundații izolate

Fundațiile izolate sunt rareori adecvate pentru sistemele de fundare supuse
acțiunii seismice, în special în cazul în care condițiile de teren sunt cunoscute a
fi variabile. Acestea ar putea suferi tasări diferențiale și mișcări laterale, în
special în zonele cu terenuri lichefiabile.

a) b) c)
Figura 1. Fundație izolată sub stâlp de beton armat monolit tip a) prismatică,
b) obelisc, c) bloc și cuzinet.

1
3.1.2 Fundații continue sub ziduri
Continuitatea elementelor de fundare este importantă pentru a asigura
integritatea unei structuri și pentru a elimina tasările diferențiale. În cazul în
care tasările sunt excesiv de diferențiale, fundațiile trebuie verificate la degradări
structurale.

a) b)
Figura 1.. Fundație continuă sub diafragme tip : a) bloc cu o treaptă, b) bloc cu
două trepte.

3.1.2 Fundații continue sub stâlpi (grinzi de fundare pe o direcție sau rețele
de grinzi)
Ca și în cazul fundațiilor continue sub ziduri, continuitatea fundațiilor
asigură rigidizarea bazei structurii, contribuind la preluarea eventualelor tasări
inegale.

a) b)
Figura 1.... Fundații continue sub stâlp tip : a) grinzi de fundare pe o direcție,
b) grinzi de fundare pe două direcții.

2
3.1.3 Radiere tip placă
Fundații pe radiere tip placă sunt plăci structurale continue între stâlpi și
pereți, rezistența lor la mișcările diferentiale ale terenului variază funcție de
rezistența și rigiditatea lor. Nivelul daunelor depinde, de asemenea, de mărimea
deplasărlor diferențiale atât pe verticală cât și laterale.

Figura 1. Radier general tip dală groasă

3.1.4 Radiere pe grinzi

Fundațiile pe radier cu grinzi sunt similare cu radierele tip placă, dar au
suficientă rezistență și rigiditate pentru a se comporta ca un corp rigid în cazul
mișcărilor diferențiale ale terenului.

a) b)
Figura 1111. Radier general tip : a) placă și grinzi drepte , b) placă și grinzi
întoarse.
3.2 FUNDAȚII DE ADÂNCIME
Pentru a fi considerată fundație de adâncime caracteristica de bază este că
raportul dintre adâncimea de fundare și lățimea fundației este mai mare decât 5
(D / B> 5).

3
 a) b)
Figura 1. Fundație de adâncime tip radier general pe piloți pentru : a) turbină
eoliană , b) bloc de locuințe cu structură din cadre de beton armat

În general, există următoarele tipuri de fundații de adâncime:

3.2.1 Piloți din beton armat introduși în teren prin batere

De obicei piloții bătuți din beton armat au lungimea de 6,00 m până la
15,00 m , cu unele excepții când pot fi mai scurți de 6,00 m sau rar cu o lungime
de peste 20,00m și sunt introduși cu vârful într-un strat de nisip sau pietriș dens.
Piloții sunt de obicei proiectați ca purtători pe vârf, deși o contribuție importantă
la capacitatea portantă o are și frecarea laterală. Atât capacitatea portantă la
compresiune cât și la smulgere pot fi pierdute prin lichefierea terenului.
Capacitatea portantă la frecare laterală poate fi, de asemenea, afectată în cazul în
care pilotul nu străbate straturi dense.

Figura 1. Piloți prefabricați din beton armat introduși prin batere

(http://www.simplexwestpile.co.uk/techniques/driven-precast-concrete-piling/)

4
3.2.2 Piloți metalici bătuți sau introduși prin forare
Nu sunt utilizați pe scară largă în România, dar pot fi introduși cu vârful
în straturi dense de pietriș aflate în adâncime. Capacitatea portantă la smulgere
poate fi pierdută datorită lichefierii terenului cu excepția cazului în care vârful
pilotului a fost încastrat într-un teren dens (ne lichefiabil).

a) b)
Figura 1. Pilot metalic introdus prin batere tip : a) profil H, b) profil inelar

3.2.3 Piloți din lemn

De obicei piloții din lemn sunt mai puțin adânci decât alte tipuri de piloți
și pot fi vulnerabili la încărcări orizontale.

Figura 1. Piloți din lemn folosiți la fundarea unui pod din lemn
(http://www.cttengineering.com/Project%20Pages/StructCommPages/Mill%20C
reek%20Timber%20Bridge.htm)

5
3.2.4 Piloți forați
De obicei au lungimea de 6,00 – 15,00m și diametrul de 60 până la
120 cm, mai rar cu diametrul până la 150 cm și lungimea de până la 20,00m
(35-40m) . De obicei excavația se realizează protejată de un tub masiv de oțel
sau sub protecția noroiului bentonitic, care este scos în timpul betonării.
Pierderea de rezistență datorată efectelor presiunii apei din pori din timpul
cutremurelor poate conduce la tasări din încărcări gravitaționale.

Figura 1. Vedere de ansamblu amplasament pe care s-au realizat piloți forați

prin metoda CFA

3.2.5 Piloți cu bulb

Este introdus un tubaj din oțel până la adâncimea de fundare, o cantitate
de ciment și pietriș este introdusă și bătută pentru a forma bulbul. După
realizarea acestuia tubajul din oțel este retras odată cu betonarea pilotului.
Carcasa de armătură poate fi introdusă înaintea turnării betonului sau după
aceasta, prin vibrare. De obicei diametrul pilotului este de 450mm - 600mm,
bulbul are diametrul nominal de 1,00 m și lungimea pilotului mai mică de 10 -
12m.

6
 a) b)
Figura 1. a)Etapele de execuție a uni pilot cu bulb b)Detaliu de bulb pilot
monolit
(http://www.geoforum.com)

3.2.6 Piloți elicoidali (tip șurub)

De obicei aceștea prezintă lungimi de 10,00 m până la 20,00 m și se
înșurubează într-un strat dens.

Figura 1. Înșurubarea unui pilot elicoidal

7
3.3 TIPURI DE DEGRADĂRI LA FUNDAȚII
Starea de degradare a fundațiilor poate fi determinată prin diverse moduri.
Reparațiile extinse sau înlocuirea fundațiilor sunt destul de scump de efectuat și
din acest motiv necesită o evaluare atentă înainte de luarea unei decizii.
Lucrările de reabilitare pe scară largă solicită asistență profesională în evaluarea
condițiilor geotehnice și structurale.
Un studiu tehnic combinat cu un studiu istoric al fundațiilor trebuie
efectuat pentru determinarea soluțiilor de consolidare ce trebuie aplicate
fundațiilor. Gradul de analiză depinde de mărimea construcției, vârsta sa,
condițiile de fundare, modificările realizate în timp, și alți factori.
Modificările și îmbunătățirile aduse fundațiilor clădirilor pot conduce la
mari probleme cu structurile adiacente. De exemplu, clădiri la care crăpăturile
din tasare sunt "închise" pe zona care a fost îmbunătățită. Consolidarea sau
înlocuirea fundațiilor trebuie, prin urmare, să ia în considerare și structurile
învecinate. Reabilitarea fundației poate solicita, de asemenea, corectarea
tasărilor diferențiale deja existente.
Acest subcapitol face o trecere în revistă a modului de recunoaștere și
diagnosticare a diferitelor tipuri de cedări sau deteriorări ale fundațiilor, cum ar
fi fisuri în fundații, cedarea fundațiilor din zidărie, deplasări, rotiri, ridicări, sau
tasări ale fundațiilor clădirilor.
Tipurile de fisuri în fundații, modele de cedare, diferențele dintre fisuri
legate de materialele folosite, adâncimea de fundare, evoluția în timp sunt
descrise pentru a ajuta la recunoașterea defectelor fundațiilor si pentru a ajuta la
expertizare.

3.3.1 Degradări ale fundațiilor de suprafață

3.3.1.1 Fundații din zidărie de piatră
Durabilitate și rezistență pietrei este determinată de cantitatea și distribuția
celor mai slabe minerale. Dacă suprafața fundației a fost deteriorată prin
acțiunea înghețului, spălare de săruri, deteriorarea durează, de obicei, o lungă
perioadă de timp înainte de a deveni vizibilă.
3.3.1.2 Fundații din zidărie din cărămidă
Căramida este materialul cel mai poros folosit la realizarea fundațiilor și
drept urmare va absorbi umezeala. Umiditate conduce la deteriorarea prin îngheț
care se materializează prin exfolieri care pot distruge în totalitate cărămizile.
Rezistența caramizilor la îngheț depinde de proprietățile materialului, cum ar fi
distribuția porilor, absorbția de apă și rezistența.

8
 Figura 1. Fundație din zidărie de piatră degradată
(http://inspectapedia.com/structure/FoundationStone001DF.jpg)

Figura 1. Degradări ale fundației din zidărie de piatră datorate

infiltrațiilor de apă

Influiența umidității - funfațiile unde varul si nisipul sunt folosite ca liant

pot absorbi umezeala din mediul înconjurător. Mortarul de ciment tulbură
echilibrul de umiditate în fundații, acesta nu respiră suficient, nici nu permite
circulația aerului, umezeala poate astfel, pătrunde mai departe în corpul

9
fundației înainte de a-și găsi o ieșire (a se vedea figurile 14 a-c). Clădirile vechi
sunt deseori înconjurate de terenuri care, din cauza umpluturilor ocazionale,
acoperirii cu asfalt prezintă o umiditate mai ridicată ca terenul natural. Mortarul
și zidăria care nu au fost proiectate pentru a fi în contact cu terenul, pot în acest
fel să sufere daune semnificative datorită creșterii umidității.

Figura 1.4 Degradări cauzate de apa din terenul de fundare :

a) umididatea pătrunde prin fundaţie până în peretele de zidărie;
b) deteriorarea vechii acoperiri cu mortar
c) repararea imperfecţiunilor şi mutarea zonei de evaporare mai
sus.

Defectele fundațiilor din zidărie de cărămidă pot fi clasificate în :

- umflarea: caramida insuficient arsă - extrem de periculoasă - poate
prevesti prăbușirea bruscă a clădirii;
- fisuri și umflări: înghețul și încărcarea din pământ - pot împinge
cărămida din fundație spre interiorul peretelui. Adesea peretele este
bombat spre interior și apar cedări orizontale peste zona de umflare.
- fisuri în cărămizile poroase: apar datorită înghețului, din tasăti, din
umflare, de obicei, la colțurile construcției în cazul în care scurgerile din
acoperiș sunt concentrate.
- golurile dintre cărămizi : apar în cazul în care mortarul dintre acestea
este spălat de scurgerile de apă din acoperiș sau de circulația apei din
fundație. În mod similar, golurile dintre cărămizi, pot apărea în cazul în
care elementele de lemn, încastrate în fundație, sunt deteriorate sau
distruse (de insecte, putregai, incendiu).
exfolierea cărămizilor:datorită înghețului sau "reparațiilor" realizate prin
folosirea unui mortar dur pe caramizi moi, în cazul în care inițial a fost
folosit un mortar moal pe bază de var.

10
3.3.1.3 Fundații din beton simplu și beton armat monolit
Fundațiile din beton simplu pot prezenta degradări ca fisuri și crăpături
datorate fie tasărilor diferențiate ale terenului de fundare (apar forțe de forfecare
în masa betonului) fie depășirii rezistențelor la compresiune și întindere datorate
creșterii încărcărilor transmise de suprastructură.

Figura 1. Crăpături într-o fundație din beton simplu datorate strivirii

locale a betonului
(http://concreterepairman.com/2011/06/concrete-foundation-repair-stem-
wall-repair/006-10/)

Figura 2. Crăpături într-o fundație din beton simplu datorate eforturilor de

forfecare produse de tasările diferențiate ale terenului de fundare
(http://www.homeownershub.com/maintenance/foundation-repair-advice-
379053-.htm)

11
Fundațiile din beton armat pot prezenta următoarele degradări :
- fisuri și crăpături datorate tasărilor diferențiate sau creșterii încărcărilor
fără ruperea armăturilor;
- crăpături și rupturi datorate tasărilor diferențiate sau creșterii încărcărilor
cu ruperea armăturilor;
- exfolieri ale stratului de acoperire cu beton datorat fenomenului de
îngheț-dezgheț
- corodarea armăturilor de rezistență ca urmare a degradării stratului de
acoperire cu beton sau al atacului chimic al apei

Figura 1. Exfolierea stratului de acoperire de beton și corodarea armăturilor

(http://concreterepairman.com/2012/10/phoenix-foundation-repair-fix-
resurface-concrete/)

3.3.1.3 Fundații din beton armat prefabricat

Defectele observate în cazul fundațiilor prefabricate au fost cauzate de
instalații și nu implică o cedare structurală :
- alinierea necorespunzătoare a secțiunilor tubulaturii, slaba etanșare între
secțiuni, în special la colțurile construcțiilor, rezultând scurgeri de apă la
fundație;
- drenaj inadecvat al apei (sau lipsa acestuia);

3.3.2 Degradări ale fundațiilor de adâncime

3.3.2.1 Fundații de adâncime pe piloți din lemn
În general garanția produselor din lemn tratate pentru fundații este de 30
ani. În general lemnul este folosit pentru structuri temporare. În zonele de
pământuri umede și unde degradarea lemnului datorită insectelor reprezintă un
risc se poate produce deteriorarea mai devreme decât perioada de garanție.

12
 Piloții de lemn se folosesc în general pentru lucrări de susținere
temporară, pentru construcții cu o importanță scăzută sau durată de exploatare
mică. Degradările cele mai întâlnite în practica curentă sunt rezultatul direct al
factorilor de mediu asupra lemnului cum ar fi putrefacția datorată apei sau
microorganisemlor și ciupercilor. În unele cazuri degradările pot fi de tipul
ruperii datorate creșterii încărcărilor peste valorile de rezistență ale materialului.

Figura 1. Porțiune din pilot de lemn putrezită

(http://www.foundationrepairnorthflorida.com)

3.3.2.2 Fundații de adâncime pe piloți din metal

În cazul piloților din metal putem vorbi de degradare datorată coroziunii
materialului sau degradare cauzată de flambaj. În practica curentă, pentru
minimizarea apariției degradărilor menționate mai sus, profilele metalice se
îmbracă în beton simplu sau armat.

Figura 1. Piloți din profile metalice inelare corodate

(http://www.geerassociation.org/GEER_Post%20EQ%20Reports/Bhuj_2001/Ka
ndla.html)

13
3.3.2.3 Fundații de adâncime pe piloți din beton armat
Piloții din beton armat prezintă degradări ca fisuri, crăpături, straturi de
acoperire cu beton exfoliate, armătură corodată, flambaj etc. Degradările
piloților din beton se datorează în primă măsură unei proiectări și execuții
defectuoase și datorită factorilor climatici și de amplasament.

Figura 1. Ruperea unui pilot din beton armat datorită flambajului

(www.fhwa.dot.gov)

Figura 1. Degradarea stratului de acoperire cu beton datorită factorilor de

mediu
(www.partnershipborderstudy.com)

14