Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

MODULUL B DE STUDIU

3. Bazele a ritmetico- log ice ale ca lcula toar elor

numer ice
4. Organiza rea şi subs iste mele unui ca lcula tor
numer ic

Al doile a mod ul al c urs ului urm ăreşte atingere a ur -

mătoare lor ob iec tive:
 fu n dame n tarea u nor as pecte referito are la re-
prezen tarea numere lor în c alc u lator și ari tmeti-
ca bi n ar ă ;
 defi n ire a axiom atic ă a al gebre i lo gice și i den ti -
fic are a pr inc ip alelor aspec te care vizează rep re-
zentare a și mi nim iz are a fu nc ți ilor logice;
 car ac teriz are a unor c irc uite logice
combi națion ale și secve nți ale repr ezentative;
 prezen tarea unor aspec te c are privesc de fi n i-
rea, m ăs ur are a ș i tr an smi tere a in formației;
 prezen tarea, pre lim in ar ă a proble matic ii afere n-
te str uc tu ri i și arh itec turi i c alc ul atoarelor nume -
rice;
 în țelege rea fu nc ţio n al ităţi i pr inc i palelor s ubs is-
teme ale u n ui calc ul ator numer ic.

Cuvint e c hei e: sis tem de nume rație,v irg ul ă fixă și

mobil ă, fu nc ție logic ă, c irc ui t log i c, calc u lator nume -
ric, u ni tate cen tr al ă de prel ucr ar e, memorie, sis tem
de i n trare / ieș ire, s is tem de oper are.

89
Modulul B

90
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Baze l e ari tm e tic o -l ogi c e

CAPITO LUL
al e c alc ul ato arel o r nu-

3 m e ric e

Rezolvarea oricărei probleme pe un calculator numeric (CN) se

reduce în ultimă instanţă la o succesiune de operaţii, între care cele
aritmetice şi logice sunt majoritare, realizate de către dispozitive logice
cu două stări stabile, stări cărora li se pot asocia valori binare.
Prezentul capitol tratează la nivel de informare generală pro-
blematica asociată reprezentării şi procesării datelor în calculator. Se
fac de asemenea referiri la tipurile de circuite logice care încadrează
infrastructura unui CN.

3.1. Reprezentarea informaţiei în calculator

3.1.1. Sisteme de numeraţie
Un sistem de numeraţie (SN) este format din totalitatea simbo-
lurilor numite cifre şi a regulilor de reprezentare a numerelor. În de-
cursul timpului s-au impus două categorii de SN şi anume SN nepoziţi-
onale şi SN poziţionale.
SN nepoziţionale (SNN) sunt caracterizate de absenţa unei le-
gături între poziţia unei cifre şi ordinul de mărime al acesteia. Cel mai
cunoscut SNN este cel roman în care se utilizează simbolurile (cunos-
cute ca cifre romane) I, V, X, L, C, D, M. Practic cu aceste simboluri se
poate reprezenta orice număr, însă reprezentarea nu este unică. În ceea
ce priveşte calculele, acestea sunt posibile, însă dificil de realizat şi de
algoritmizat.

91
Modulul B

SN poziţionale (SNP) au ca trăsătură specifică faptul că ponde-

rea unei cifre este dată atât de valoarea sa intrinsecă, cât şi de poziţie1.
Datorită simplităţii de reprezentare şi efectuare a calculelor, în
sistemele numerice se folosesc în exclusivitate sistemele poziţionale.
Un asemenea sistem este caracterizat prin bază, asociată numărului
total de simboluri (cifre) şi alfabet care semnifică mulţimea cifrelor.
Într-un anumit SNP, un număr N poate fi reprezentat prin re-
laţia de mai jos, relaţie care se utilizează pentru conversia numărului
din respectiva bază în baza 10
N  an1 b n 1    a0 b 0  a1 b 1    a m b  m , (3.1)
unde:
ai sunt cifrele numărului;
b - baza în care se reprezintă numărul;
n - numărul de cifre pentru partea întreagă;
m - numărul de cifre pentru partea fracţionară;
n-1 - poziţia celei mai semnificative cifre a părţii întregi.

Exemplul 3.1:
b  10, N  452310  4  103  5 10 2  2  101  3  100 ;
b  2, N  1010012  1  25  0  2 4  1  23  0  2 2  0  21  1  20.
Pentru reprezentarea numerelor în calculator se utilizează urmă-
toarele sisteme de numeraţie:
- SN binar;
- SN zecimal;
- SN octal;
- SN hexazecimal.
Sistemul de numeraţie binar are baza b=2 şi alfabetul format
din mulţimea {0,1}2. Cele două cifre binare pot fi asociate celor două
stări stabile ale circuitelor electronice care lucrează în comutaţie, spe-
cifice calculatoarelor numerice.

1
De exemplu, pentru numărul 1111 reprezentat în SN zecimal fiecare cifră 1 are o altă
pondere (mii, sute, zeci, unităţi).
2
Având în vedere definiţia bitului ca unitate elementară pentru măsurarea cantităţii de
informaţie, o cifră binară se mai numeşte şi bit.
92
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Sistemul de numeraţie zecimal are baza b=10 şi alfabetul for-

mat din mulţimea cifrelor arabe respectiv {0,1,2,3,4,5,6,7,8,9}. Dacă
SN binar este specific reprezentării şi procesării interne a datelor, SN
zecimal este destinat cu precădere comunicării utilizatorului cu calcu-
latorul, care furnizează datele şi obţine rezultatele în acest sistem de
numeraţie.
Sistemul de numeraţie octal are baza b=8 şi alfabetul format
din mulţimea cifrelor {0,1,2,3,4,5,6,7}. SN octal serveşte ca sistem in-
termediar între sistemul zecimal, specific utilizatorului şi cel binar
specific calculatorului. După cum se observă din Tabelul 3.1, fiecărei
cifre octale îi corespunde o combinaţie de trei cifre binare (biţi), numi-
tă triadă.
Sistemul de numeraţie hexazecimal are baza b=16 şi alfabetul
format din mulţimea {0,1,2,3,4,5,6,7,6,9,A,B,C,D,E,F}3. Ca şi SN oc-
tal şi SN hexazecimal serveşte ca sistem intermediar între sistemele
zecimal şi binar. Fiecărei cifre hexazecimale îi corespunde o combina-
ţie de patru cifre binare numită tetradă, corespondenţa cifre hexazeci-
male – tetrade fiind de asemenea ilustrată în Tabelul 3.14 Având în
vedere caracterul de SN intermediare necesitatea conversiilor apare şi
la exprimarea datelor în sistemele octal şi hexazecimal.
Tabelul 3.1

Octal Binar Hexa Binar Hexa Binar

zecimal zecimal
0 000 0 0000 8 1000
1 001 1 0001 9 1001
2 010 2 0010 A 1010
3 011 3 0011 B 1011
4 100 4 0100 C 1100
5 101 5 0101 D 1101
6 110 6 0110 E 1110
7 111 7 0111 F 1111
După cum reiese din cele expuse mai sus, procesarea datelor
numerice necesită conversia dintr-un sistem de numeraţie în altul. În

3
Uzual un număr în baza 16 se termină cu sufixul H sau h (exemplu: 135H , 56ACh)
4
Din Tabelul 3.1 rezultă că tetradele sunt utilizate şi pentru reprezentarea în binar a cifre-
lor zecimale.
93
 Modulul B

cele ce urmează vor fi prezentate câteva metode elementare de realiza-

re a conversiilor, evidenţiate în figura 3.1.

SNO
C-ZO C-OZ
C-BO C-OB
C-ZB C-BZ
SNZ SNB SNZ
C-BH C-HB
C-ZH C-HZ
SNH

Fig. 3.1. Conversii uzuale la nivelul unui calculator numeric:

SNZ, SNB, SNO, SNH – sisteme de numeraţie zecimal, binar, octal, hexazecimal;
C-XY – conversie din sistemul X în sistemul Y (X, Y = Z, B, O).

Fie un număr N cu o parte întreagă I şi una fracţionară F cu

N  NI  NF , (3.2)
exprimat într-un SN cu bază  . Conversia într-un SN cu baza  pre-
supune determinarea coeficienţilor ak din relaţia (3.1) corespunzători
noii baze .
 Conversiile din SNZ în SNB, SNO şi SNH se fac diferenţi-
at pentru părţile întreagă şi fracţionară. Una dintre metode presupune
împărţirea repetată a părţii întregi la noua bază, respectiv înmulţirea
părţii fracţionare cu aceiaşi nouă bază.
Pentru conversia părţii întregi NI se parcurg următorii paşi:
I1 - se împarte NI la baza  (care poate fi 2, 8 sau 16) şi se reţi-
ne restul care va reprezenta coeficientul a0 din relaţia (3.1);
I2 – se împarte câtul rezultat la pasul I1 la baza  şi se reţine res-
tul care va reprezenta coeficientul a1 din relaţia (3.1).
Procedeul se reia ca la pasul I2 şi continuă până când câtul devi-
ne mai mic decât baza , ultimul rest reprezentând coeficientul an-1 din
relaţia (3.1).
Conversia părţii fracţionare F presupune derularea următoarei
secvenţe:

94
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

F1 - se înmulţeşte NF cu baza  (care poate fi 2, 8 sau 16) şi se

reţine partea întreagă care va reprezenta coeficientul a-1 din relaţia
(3.1);
F2 – se înmulţeşte partea fracţionară rezultată la pasul F1 cu
baza  şi se reţine partea întreagă care va reprezenta coeficientul a-2
din relaţia (3.1).
Procedeul se reia ca la pasul F2 şi continuă până când se obţine
parte fracţionară zero sau se atinge numărul de poziţii binare, octale
sau hexazecimale specificat.
Observaţie
Conversia părţii întregi este exactă în timp ce a părţii fracţiona-
re este aproximativă, exceptând situaţia în care aceasta poate fi scrisă
ca sumă de puteri negative a bazei .
Exemplul 3.2
Să se convertească în binar (=2) numărul zecimal
N  135 ,875 cu maximum opt poziţii binare pentru partea fracţionară.
a – se converteşte partea întreagă N I  135 :
135  67  2  1 a0 = 1
67  33  2  1 a1 = 1
33  16  2  1 a2 = 1
16  8  2  0 a3 = 0
8  42 0 a4 = 0
4  22 0 a5 = 0
2  1 2  0 a7 = 0
1  021 a8 = 1
b – se converteşte partea fracţionară N F  0 ,875 :
0 ,875  2  1,750 a-1 = 1
0 ,750  2  1,500 a-2 = 1
0 ,500  2  1,000 a-3 = 1
Părţile întreagă NI  2  1000111 şi fracţionară
NF  2  0 , 11100000 , determină rezultatul conversiei
N 2  1000111 , 11100000 .

95
Modulul B

Se observă că pentru partea fracţionară conversia s-a încheiat

după trei paşi întrucât 0,875 se poate scrie ca sumă de puteri negative
ale bazei 2. Pentru a se respecta cerinţa referitoare la numărul de biţi în
ultimele cinci poziţii ale părţii fracţionare a fost înscrisă valoarea zero.
 Conversiile din SNB, SNO şi SNH în SNZ se fac apelând
la relaţia (3.1) scrisă pentru baza din care se face conversia.
Exemplul 3.3
Să se convertească în zecimal numărul binar N  1101, 01101 .
Aplicând relaţia (3.1) rezultă
N 10  1  23 1  22  0  21  1  20  0  21  1  22  1  23  0  2 4  1  25 ,
respectiv
N10  13,40625 .
 Conversiile din SNB în, SNO şi SNH se pot face prin înlo-
cuirea triadelor respectiv tetradelor identificate în numărul binar cu
echivalentul octal respectiv hexazecimal din Tabelul 3.1.
Fiind dată reprezentarea în binar a unui număr real, reprezenta-
rea în octal se obţine grupând câte trei cifre binare începând de la sepa-
ratorul fracţionar (punct, virgulă), spre stânga şi spre dreapta. După ce
grupele extreme se completează (dacă este cazul cu zerouri nesemnifi-
cative), fiecare triadă se substituie cu echivalentul său octal. Aceiaşi
regulă se aplică şi la conversia binar-hexazecimal, cu observaţia că în
loc de triade se operează cu combinaţii de 4 biţi (tetrade).
Exemplul 3.4
Să se convertească în octal şi hexazecimal numărul binar
N 2  1011010 ,11011 .
a – se efectuează conversia binar octal:
N 2  001 011 010 ,110110
Înlocuind triadele conform Tabelului 3.1 rezultă
N 8  132 , 66 .
b – se efectuează conversia binar-hexazecimal:
N 2  01011010 ,11011000
Înlocuind tetradele conform Tabelului 3.1 rezultă
N 16  5 A , D 8 .

96
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

 Conversiile din SNO şi SNH în SNB, se pot face prin înlo-

cuirea cifrelor octale sau hexazecimale cu triadele respectiv tetradele
corespunzătoare conform Tabelului 3.1.

Exemplul 3.5
Să se convertească în binar numerele  A8  135, 72 şi
B 16  5 A 23, B 5 D .
a – se efectuează conversia octal – binar prin înlocuirea cifrelor
octale cu triade
A2  001 011101,111010 ;
b – se efectuează conversia hexazecimal – binar prin înlocuirea
cifrelor hexazecimale cu tetrade.
B 2  0101 1010 00100011,101101011101 .

3.1.2. Reprezentarea internă a informaţiei numerice

Modul de reprezentare a numerelor în calculator are implicaţii
directe în definirea performanţelor acestuia. Sunt avute în vedere prin-
tre altele: complexitatea unităţii aritmetice de procesare, mărimea do-
meniului de reprezentare, precizia de efectuare a calculelor.
Un criteriu de clasificare a modalităţilor (formatelor) de repre-
zentare este reprezentat de poziţia separatorului fracţionar (respectiv a
virgulei). Din acest punct de vedere s-au impus următoarele două for-
mate:
- formatul virgulă fixă;
- formatul virgulă mobilă.
Ambele formate se caracterizează prin absenţa unei poziţionări
fizice a virgulei, locul acesteia fiind predefinit funcţie de modul de re-
prezentare.
 Formatul virgula fixă (FVF) se caracterizează printr-o
lungime constantă a numerelor care se reprezintă, însoţită de o poziţie
fixă a separatorului fracţionar, ilustrată în figura 3.2, poziţie care de-
termină tipul numărului care se reprezintă.

97
Modulul B

a b c

Fig. 3.2. Poziţionarea virtuală a virgulei în FVF:

a – după cifra cea mai puţin semnificativă; b – înaintea cifrei celei mai
semnificative, c - în interiorul numărului.

Varianta din figura 3.2 a, în care virgula se poziţionează la

dreapta numărului este destinată reprezentării numerelor întregi. În
ceea ce priveşte varianta din figura 3.2 b, aceasta este specifică
reprezentării numerelor subunitare. Forma ilustrată în figura 3.2 c este
adecvată reprezentării numerelor care au atât parte reală cât şi parte
fracţionară, ambele de lungimi fixe. Este de menţionat faptul că în
calculatoarele universale sunt utilizate numai primele două variante, în
timp ce a treia este destinată caculatoarelor specializate.
Pentru reprezentarea în FVF a unui număr cu semn pot fi uti-
lizate următoarele coduri:
- codul direct (semn mărime);
- codul invers (complement faţă de unu);
- codul complementar (complement faţă de doi).
Indiferent de cod prima poziţie binară (cea mai senificativă)
este rezervată reprezentării semnului S potrivit următoarei convenţii:
S=0 dacă numărul este pozitiv şi S=1, dacă numărul este strict negativ.
Indiferent de cod, în structura unui număr pe n biţi în care sunt
prezente câmpurile semn (pe un bit) şi modul (pe n-1 biţi).
În cadrul codulului direct în câmpul modul se reprezintă
echivalentul binar pentru valoarea absolută a numărului. Acelaşi câmp,
în cadrul codului invers se obţine prin inversarea bit cu bit a câmpului
modul aferent codului direct. În ceea ce priveşte modulul aferent
codului complementar acesta se obţine din din acelaşi câmp al codului
direct la care se adaugă unu.
Precizările de mai sus sunt valabile numai pentru numerele
strict negative în timp ce numerele strict pozitive au aceiaşi
reprezentare în toate cele trei coduri. În ceea ce priveşte numărul zero
acesta are câte două reprezentări ân codurile direct şi invers şi o
singură reprezentare în codul complementar.
98
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Exemplul 3.6
Să se reprezinte în codurile direct, invers şi complementar pe
opt biţi numerele N10  119 şi P 10  119 .
N  P  M  119 şi M 2  1110111.
Aplicând regulile prezentate mai sus rezultă cele trei coduri
pentru numerele N şi P după cum urmează (cu linie punctată verticală
este delimitat bitul de semn):
NCD  01110111 PCD  11110111
NCI  01110111 PCI  10001000
NCC  01110111 PCI  10001001

 Formatul virgulă mobilă (FVM)

Majoritatea numerelor care intervin în calcule sunt numere rea-
le pentru care nu se poate face o predicţie în legătură cu numărul de
cifre. În aceste condiţii este oportună o reprezentare care să permită o
distincţie între ordinul de mărime şi precizie. Această cerinţă este asi-
gurată de către formatul virgulă mobilă (FVM) a cărui formă generală
este5:

N  M  BE , (3.3)
în care:
- M este mantisa care indică precizia de reprezentare a numă-
rului;
- E – exponentul, asociat mărimii numărului;
- B – baza în care se reprezintă numărul .
În continuare se va exemplifica reprezentarea în FVM pe 32 de
biţi corespunzător machetei din figura 3.3, în care pentru exponent
sunt rezervaţi şapte biţi iar pentru mantisă 23, restul de doi biţi fiind
alocaţi semnelor celor două entităţi.

5
Reprezentarea în FVM se bazează pe notaţia ştiinţifică pentru un număr real, respectiv
N 10 B E , în care se păstrează notaţiile din relaţia (3.3)
99
Modulul B

31 30………………22 23 22 21 20……………………. 3 2 1 0
29…..…….24
SE Exponent - E SM Mantisă normalizată - M
Fig. 3.3. Macheta de reprezentare în FVM pe 32 de biţi:
SE – semn exponent; SM – semn mantisă.

Reprezentarea pe şapte biţi a exponentului determină pentru

acesta domeniul de valori în baza zece
0  E  127 cu E  N , (3.4)
cu Emin 2  0000000 si Emax 2  1111111.
Condiţia de normalizare a mantisei impune ca aceasta să fie un
număr subunitar, cu prima cifră după virgulă diferită de zero. Pentru
baza doi mantisa normalizată respectă următoarea condiţie
2 1  M 10  1, 6 (3.5)
cu M min 2  10.....00 si M max 2  11.....11.
Reprezentarea unui număr în FVM pe 32 de biţi conform ma-
chetei descrise mai sus necesită parcurgere următoarei secvenţe
- conversia numărului în baza 2;
- normalizarea mantisei;
- determinarea exponentului;
- reprezentarea celor două componente (ţinând cont semne) în
macheta din figura 3.3.
Exemplul 3.7
Să se reprezinte în FVM pe 32 de biţi conform machetei descri-
se numărul N 10  187.56 (la conversia în binar pentru partea fracţi-
onară se vor reţine 8 biţi).
Aplicând secvenţa de operaţii prezentată rezultă:
N 2  10111011,10001111 ;
N 2 normalizat  0 ,1011101110001111* 27 ;

6
Într-o bază b oarecare condiţia este b1  M 10  1.
100
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

M 2 normalizat  10111011100011110000000 ;
E 10  7 E 2  0000111;
E  0 , M  0  7  SE  0 SM  0 ;
31 30….24 23 22 21 ………………………..1 0
NFVM  0 0000111 0 100 1101 1100 0111 1000 0000

 Reprezentarea numerelor în cod BCD

Cel mai răspândit cod pentru reprezentarea numerelor alcătuite
din cifrele zecimale 0-9 este codul BCD (Binary Coded Decimal –
Zecimal Codificat Binar). Conform acestui cod fiecare cifră zecimală
este reprezentată printr-o tetradă, conform corespondenţei din Tabelul
3.2.
Tabelul 3.2
Cifră Tetradă
zecimală (Cod BCD)
0 0000
1 0001
2 0010
3 0011
4 0100
5 0101
6 0110
7 0111
8 1000
9 1001
Exemplul 3.8
Să se reprezinte în cod BCD numărul N 10  187.56 .
Apelând la Tabelul 3.2 rezultă
NBCD  000110000111, 01010110 .
Numerele zecimale pot fi reprezentate în cod BCD în două
moduri:

101
Modulul B

- despachetat7 în care fiecare cifră zecimală ocupă un octet;

- împachetat8 când un octet conţine două cifre zecimale.

3.1.3. Reprezentarea internă a informaţiei alfanumerice

La nivelul unui calculator în afara informaţiei numerice se pre-
lucrează şi informaţie nenumerică (alfanumerică) cum ar fi: text format
din caractere, adrese de memorie, coduri de instrucţiuni, informaţie de
stare. Intern informaţia alfanumerică se reprezintă prin secvenţe de
cifre binare 0 şi 1, ca şi cea numerică. Se impune şi pentru acest tip de
informaţie o codificare binară. Presupunând că trebuie codificate m
simboluri, numărul necesar de biţi pentru codificarea unui simbol va fi
n  log 2 m  biţi. (3.6)
Cel mai răspândit cod pentru informaţia alfanumerică este codul ASCII
(American Standard Code for Information Interchange), care pe 7 sau
8 biţi permite reprezentarea a 128 sau 256 de caractere.
În varianta standard pe 7 biţi 32 de coduri sunt rezervate aşa
numitelor caractere netipăribile evidenţiate în Tabelul 3.3.
Tabelul 3.3
Cod Cod
Caracter Caracter
Hex Hex
00 Null 10 comutare a legăturii de date
01 început de antet 11 caracter de control al dispozitivului 1
02 început de text 12 caracter de control al dispozitivului 2
03 sfârşit de text 13 caracter de control al dispozitivului 3
04 sfârşit de transmisie 14 caracter de control al dispozitivului 4
05 Interogare 15 confirmare negativă
06 Confirmare 16 pauză de sincronizare
07 semnal sonor 17 sfârşit de bloc de transmisie
08 pas înapoi 18 invalidare
09 tabulator orizontal 19 sfârşit de suport
0A salt de linie/linie nouă 1A caracter de substituţie
0B tabulator vertical 1B caracter de evitare (Escape)
0C salt de pagină/pagină nouă 1C separator de fişier
0D retur de car 1D separator de grupuri
0E deselectare alternativ 1E separator de înregistrări
0F selectare alternativ 1F separator unităţi

Între aceste caractere cele cu codurile 01H…04H şi 08H…0DH

sunt destinate controlului comunicaţiei între dispozitive respectiv con-
trolului cursorului.

7
Această variantă este cunoscută şi sub denumirea de reprezentare naturală.
8
Variantă cunoscută ca reprezentare comprimată.
102
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Următoarele 96 de combinaţii pe 7 biţi sunt destinate codifică-

rii literelor mari şi mici, cifrelor, semnelor de punctuaţie, diverselor
simboluri, conform reprezentării din Tabelul 3.4.
În cadrul codului ASCII extins (pe 8 biţi) primele caracterele cu
codurile 20H…7FH coincid cu cele ale variantei standard. În ceea ce
priveşte restul de combinaţii acestea sunt utilizate pentru codificarea
unor caractere semigrafice, caractere din diverse alfabete şi caractere
din matematică. Un alt standard de codificare este Unicode, care utili-
zează mai mult de un octet. Acesta furnizează un cod unic pentru fie-
care caracter, indiferent de platformă, aplicaţie sau limbă.

Tabelul 3.4
Cod Cod Cod Cod Cod Cod Cod
Hex Car Hex Car Hex Car Hex Car Hex Car Hex Car Hex Car Hex Car
20 sp 2C , 38 8 44 D 50 P 5C \ 68 h 74 t
21 ! 2D - 39 9 45 E 51 Q 5D ] 69 i 75 u
22 " 2E . 3A : 46 F 52 R 5E ^ 6A j 76 v
23 # 2F / 3B ; 47 G 53 S 5F _ 6B k 77 w
24 $ 30 0 3C < 48 H 54 T 60 ` 6C l 78 x
25 % 31 1 3D = 49 I 55 U 61 a 6D m 79 y
26 & 32 2 3E > 4A J 56 V 62 b 6E n 7A z
27 ' 33 3 3F ? 4B K 57 w 63 c 6F o 7B {
28 ( 34 4 40 @ 4C L 58 X 64 d 70 p 7C |
29 ) 35 5 41 A 4D M 59 Y 65 e 71 q 7D }
2A * 36 6 42 B 4E N 5A Z 66 f 72 r 7E ~
2B + 37 7 43 C 4F O 5B [ 67 g 73 s 7F DEL

3.1.4. Operaţii aritmetice binare

Pentru a se crea o imagine sumară în ceea ce priveşte aritmeti-
ca binară în cele ce urmează se vor prezenta câteva elemente care pri-
vesc realizarea operaţiilor aritmetice cu numere binare fără semn.
Adunarea / scăderea unor astfel de numere se bazează pe aduna-
rea/ scăderea numerelor pe un bit conform regulilor de mai jos:
0+0 = 0 0-0 = 0
0+1 = 1 1-0 = 1
1+0 = 1 10-1 = 1
1+1 = 10 1-1 = 0

103
Modulul B

Se observă că operaţia 1+1 generează un transport spre rangul superior

(carry) iar scăderea 0-1 necesită un împrumut (borrow) de la acesta.
Operaţiile de adunare şi scădere cu operanzi pe mai multe ran-
guri se realizează respectând regulile de la operaţiile similare cu ope-
ranzi zecimali, exemplele de mai jos fiind relevante.
Exemplul 3.9
Fie numerele a 2  10110.1011 şi b2  10010.1101 . Să se de-
termine c 2  a 2  b 2 şi d 2  a 2  b 2 .
a : 10110.1011  a : 10110.1011 
b : 1010.1101 b : 1010.1101
c :100001.1000 d : 1101.1110
Este important ca în exemplele de mai sus să se urmărească
transporturile la operaţia de adunare şi împrumuturile la cea de scăde-
re. Numerele fiind fără semn este important de subliniat că operaţia de
scădere are sens numai dacă descăzutul este mai mare decât scăzăto-
rul.
În ceea ce priveşte înmulţirea şi împărţirea pe un bit acestea se
supun regulilor următoare:
0x0=0 0:0= operaţie interzisă
0x1=0 0:1= 0
1x0=0 1:0= operaţie interzisă
1x1=1 1:1=1
În continuare se va exemplifica înmulţirea a două numere binare
întregi fără semn exprimate în cod direct. Se va utiliza metoda de în-
mulţire bazată pe determinarea produselor parţiale urmată de adunarea
acestora.
Exemplul 3.10
Fie numerele x2  10110 şi  y 2  1011 . Să se determine
z 2  x2   y 2 .

104
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

x : 10110 
y : 1011
10110
10110
10110
z : 11110010
Se observă că produsul este reprezentat pe un număr mai mare de biţi
decât factorii (acest număr poate ajunge până la dublul numărului de
biţi aferent deînmulţitului. Corectitudinea înmulţirii poate fi uşor veri-
ficată apelând la conversia zecimal-binară pentru factori şi produs.
La împărţirea a două numere întregi x – deîmpărţit şi y – împăr-
ţitor trebuie să se determine două numere de asemenea întregi q – cât
şi r – rest astfel încât să fie să fie satisfăcută relaţia
x  zq  r , (3.7)
cunoscută ca teorema împărţirii cu rest. Vom exemplifica realizarea
operaţiei de împărţire printr-un procedeu apropiat împărţirii zecimale.
Exemplul 3.11
Fie numerele x10  87  x2  1010111 şi
 y 10  6   y 2  110 . Să se determine câtul şi restul împărţirii x : y .

1010111 110 1110 x

q = 1110
110 1110 Verificare 110
r = 11
1001 111
110 11
111 1010100 +
110 11
11 1010111

3.2. Variabile şi funcţii logice

Caracteristica esenţială a tuturor generaţiilor de calculatoare
numerice realizate până în prezent o constituie natura discretă a opera-
ţiilor pe care acestea le efectuează. Considerente de ordin tehnologic
impun utilizarea în construcţia calculatorului a dispozitivelor cu două
stări care condiţionează codificarea informaţiei şi efectuarea calculelor
în sistem binar. Analiza şi sinteza circuitelor de comutaţie aferente cal-

105
Modulul B

culatoarelor numerice utilizează ca principal instrument matematic al-

gebra logică (booleană).
Ca structură algebra booleană se defineşte prin următoarele enti-
tăţi:
- o mulţime suport;
- o mulţime de operatori;
- un grup de axiome.
Mulţimea suport este mulţimea binară, respectiv M 2  0,1 ;
Mulţimea de operatori O conţine doi operatori binari şi unul
unar. Operatorii binari sunt + şi care se mai numesc operatori de dis-
juncţie (sau) respectiv de conjuncţie (şi). În ceea cea ce priveşte opera-
torul unar acesta este operatorul de negaţie ¯ (nu).
Grupul de axiome include pentru M 2  0,1 un grup de şapte
axiome care vor fi prezentate în cele ce urmează.
1. Axioma de închidere, conform căreia mulţimea M2 este parte
stabilă, în raport cu cele două operaţii respectiv
x  y  M 2 si x  y  M 2 x, y  M 2 .
2. Axioma de asociativitate
x  ( y  z )  ( x  y )  z x, y, z  M 2
x  ( y  z )  ( x  y)  z x, y, z  M 2 .
3. Axioma de comutativitate
x  y  y  x x, y  M 2
x y yx x, y  M 2 .
4. Axioma de absorbţie
x x y x x, y  M 2
x  ( x  y)  x x, y  M 2 .
3. Axioma de distributivitate
x  ( y  z )  ( x  y )  ( x  z ) x, y, z  M 2
x  ( y  z)  x  y  x  z x, y, z  M 2 .

106
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

5. Axioma elementelor neutre

x  0  0  x  x x  M 2 0 element neutru pentru operatia 
x 1  1  x  x x  M 2 1 element neutru pentru operatia 
6. Axioma elementului invers (complementului)
x  M 2 ,  x  M 2 unic x  x  1, x  x  0.
La definirea axiomatică a algebrei s-au folosit notaţiile +, •, x
pentru operatorii SAU, ŞI, NU. În afara acestora se mai utilizează pen-
tru cei trei operatori simbolurile  , , x. În ceea ce priveşte operatorii
binari pentru aceştia există denumirile alternative REUNIUNE sau
SUMĂ LOGICĂ pentru SAU, respectiv INTERSECŢIE sau PRODUS
LOGIC pentru ŞI.
Pornind de la axiome se pot deduce teoremele prezentate în Ta-
belul 3.5 care se constituie în reguli de calcul în cadrul algebrei boole-
ene
Tabelul 3.5
Nr. Denumire Forma produs Forma sumă

T1
Dublă negaţie x  x  x  M 2 x  x  x  M 2
(involuţia)
T2
Elemente neu- x  0  0 x  M 2 x  1  1 x  M 2
tre
T3
Idempotenţa x  x    x  x x  M 2 x  x    x  x x  M 2
(tautologia)
T4 De Morgan x  y  x  y x , y  M 2 x  y  x  y x , y  M 2
O funcţie y  f  x1 , x2 ,, xn  reprezintă o funcţie logică dacă
domeniul de definiţie este reprezentat de produsul cartezian
0,1n  M 2n iar imaginea de mulţimea 0 ,1, cu alte cuvinte
f : 0,1n  0,1 sau f : M 2n  M 2 .
O funcţie logică (booleană) pune în corespondenţă o combinaţie
binară asociată produsului cartezian cu una din valorile 0 sau 1. Într-un
SN binar , cu n variabile se pot forma m  2 n combinaţii9. Acestea la
n
rândul lor se pot combina în f  2 m  2 2 moduri, rezultă posibilita-

9
În general, într-un SN cu baza b se pot forma b n combinaţii.
107
Modulul B

n
tea definirii a f  2 2 funcţii cu n variabile. Pentru exemplificare în
figura 3.4 se prezintă cele patru funcţii care se pot forma cu o variabi-
lă.

0 0 0 0 0 0 0 0

1 1 1 1 1 1 1 1

F 0: f x  0 F1: f  x  1 F 2: f x   x F 3: f  x   x

Fig. 3.4. Funcţii logice de o variabilă.

Conform precizărilor de mai sus cu două variabile se pot forma

16 funcţii logice ale căror valori sunt sistematizate în Tabelul 3.6. Un
asemenea tabel se numeşte tabel de adevăr în care prin convenţie va-
loarea 0 corespunde unei afirmaţii de tip FALS, iar valoarea 1 unei
afirmaţii de tip ADEVĂRAT.
Tabelul 3.6
f
x y f0 f1 f2 f3 f4 f5 f6 f7 f8 f9 f10 f11 f12 f13 f14 f15

0 0 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
0 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1
1 1 0 0 0 0 1 1 1 1 0 0 0 0 1 1 1 1
1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1

Din analiza Tabelului 3.6 se observă că perechile de funcţii

fk  f15k sunt complementare pentru k  0,1,,15 . În continuare vor fi
enumerate funcţiile cu cea mai mare frecvenţă de utilizare.
1. Funcţiile f15 x , y   1 si f0 x , y   0 sunt funcţiile constante 1
şi 0.
2. Funcţiile f14 x , y  si f1 x , y  sunt funcţiile logice SAU res-
pectiv SAU-NU.
3. Funcţiile f6 x , y   y si f9 x , y   y sunt funcţiile directă şi
inversă referitoare la variabila y.
4. Funcţiile f12 x , y   x si f3 x , y   x sunt funcţiile directă şi
inversă referitoare la variabila x.

108
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

5. Funcţiile f4 x , y  si f11 x , y  sunt funcţiile logice ŞI respec-

tiv ŞI-NU.
6. Funcţiile f10 x , y  si f5 x , y  sunt funcţiile logice SAU EX-
CLUSIV respectiv SAU EXCLUSIV-NU.
Observaţie
1. Pentru o parte din funcţiile de mai sus este larg utilizată
terminologia normală şi/sau abreviată din limba engleză,
conform corespondenţei din Tabelul 3.7.

Tabelul 3.7
Denumire
Funcţie Limba engleză
Limba română
Normală Abreviată
f1 SAU – NU NOT - OR NOR
f3 NU NOT -
f4 ŞI AND -
f5 SAU-EXCLUSIV- NOT – EXCLUSIVE-OR NXOR
f9 NU NOT -
f10 SAU-EXCLUSIV EXCLUSIVE - OR XOR
f11 ŞI – NU NOT - AND NAND
f14 SAU OR -

2. Funcţiile ŞI (END), SAU (OR), NU (NOT) corespund ope-

ratorilor din definirea algebrei boolene ca structură şi se
numesc funcţii logice de bază întrucât cu ajutorul lor se
poate exprima orice altă funcţie logică.
Din tabelul de adevăr al unei funcţii logice se pot construi for-
mele normale canonice disjunctivă (FNCD) şi conjunctivă (FNCC).
Întrucât o definire riguroasă a acestor forme depăşeşte cadrul prezentei
lucrări, în cele ce urmează vor fi formulate considerente care să per-
mită determinarea practică a acestor forme.
FNCD presupune exprimarea unei funcţii ca disjuncţie de con-
juncţii (reuniune de intersecţii) conform relaţiei
k  n 
f   xj ,
 (3.8)
 
i 1  j 1 

109
Modulul B

în care: n reprezintă numărul variabilelor xj din combinaţie (aces-

tea se consideră directe când au valoarea logică 1 şi nega-
te când au valoarea logică 0);
k  2 n - numărul combinaţiilor pentru care f  1 .
FNCC presupune exprimarea unei funcţii ca conjuncţie de dis-
juncţii (intersecţie de reuniuni) conform relaţiei
p  n 
 x ,
f    j (3.9)
i 1  j 1 

în care: n reprezintă numărul variabilelor xj din combinaţie (aces-

tea se consideră directe când au valoarea logică 0 şi nega-
te când au valoarea logică 1);
p  2n - numărul combinaţiilor pentru care f  0 .
Exemplul 3.12
Să se determine FNCD şi FNCC pentru funcţia logică de trei
variabile dată prin tabelul de adevăr de mai jos.

x1 x2 x3 f
0 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 1 1 1
1 0 0 0
1 0 1 1
1 1 0 1
1 1 1 1

Aplicând relaţiile (3.8) şi (3.9) se obţin cele două forme cano-

nice:
FNCD: f  x1  x2  x3  x1  x2  x3  x1  x2  x3  x1  x2  x3 (3.10)
FNCC: f   x1  x2  x3    x1  x2  x3    x1  x2  x3    x1  x2  x3 
(3.11)
Realizarea resurselor fizice ale unui calculator numeric necesi-
tă implementarea unor funcţii logice. Pentru implementare se impune
construcţia unor scheme, numite logigrame, care să conţină simboluri
ale operatorilor conţinuţi de funcţiile logice.
110
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Simbolurile, reprezintă blocuri de transfer unidirecţional, care

au la intrare operandul/operanzii, iar la ieşire o valoare de adevăr de-
terminată de valorile intrărilor. În figura 3.5 sunt prezentate simboluri-
le (logigramele elementare) pentru funcţiile conţinute în Tabelul 3.8.

x x x

x
x x y x
x x y x
x x y
x
y x
y x
y
AND OR XOR
x
x
x

x x y x x y x
x x y
x

y
x

x
y x
y
x

NAND NOR NXOR

x
x x x
x

NOT
Fig. 3.3. Simboluri ale unor funcţii logice simple.

Funcţiile NOT, OR, AND se numesc funcţii logice de bază în-

trucât cu ajutorul lor se poate exprima orice altă funcţie logică. Ca
urmare, logigramele asociate sunt considerate logigrame de bază.
Din considerente de uniformitate, la implementare se doreşte
limitarea numărului de tipuri defuncţii elementare. Cu toate că orice
funcţie se poate reduce la tipurile ŞI, SAU, NU se impune ca acestea la
rândul lor să poată fi reprezentată prin conectarea mai multor elemente
de acelaşi tip. O reprezentare comodă se poate realiza utilizând opera-
torul NAND.
Având în vedere caracterul unidirecţional al logigramelor ele-
mentare circuitele care realizează funcţiile simbolizate se numesc
porţi. Se vorbeşte astfel de porţi NAND, XOR, NOT, AND, etc.
Pentru limitarea costurilor de implementare, a dimensiunilor şi
a consumului energetic, după determinarea uneia dintre formele cano-
nice se procedează la o simplificare (reducere) a funcţiei logice. Au
fost dezvoltate numeroase metode de reducere, una dintre acestea fiind
utilizarea axiomelor şi teoremelor algebrei logice.

111
Modulul B

Exemplul 3.13
Să se reducă FNCD a funcţiei logice de la exemplul precedent
şi să se construiască logigrama funcţiei reduse (utilizând porţi AND,
OR, NOT).
FNCD: f  x1  x 2  x 3  x1  x2  x 3  x1  x 2  x3  x1  x 2  x 3
Aplicând teorema tautologiei în formă sumă cu referire la ter-
menul x1  x 2  x 3 rezultă:
f  x1  x 2  x 3  x1  x 2  x 3  x 1  x 2  x 3  x1  x 2  x 3  x 1  x 2  x 3  x1  x 2  x 3
Prin aplicarea distributivităţii se obţine:
f  ( x1  x1 )  x 2  x 3  ( x2  x 2 )  x1  x 3  ( x3  x 3 )  x1  x 2
Aplicarea axiomei elementului invers conduce la:
f  x 2  x 3  x1  x 3  x1  x 2 (3.12)
Verificarea echivalenţei formelor din relaţiile (3.10) şi (3.12)
se poate face apelând la tabelul de adevăr.
În figura 3.6 este reprezentată logigrama funcţiei simplificate.

x
x1 x
x1  x2

x2  x3 f
x2 x

x
x3 x
x1  x3

Fig. 3.6. Logigrama funcţiei simplificate (3.12).

Funcţiile logice pot fi implementate cu circuite logice

combinaţionale (CLC) sau secvenţiale (CLS), ale căror principale tră-
sături vor fi prezentate în cele ce urmează.
3.3. Circuite logice combinaţionale
Circuitele Logice Combinaţionale (CLC) sunt caracterizate de
dependenţa funcţiilor de ieşire numai de combinaţiile aplicate la intra-
re, nu şi de timp. Un CLC este un element fără reacţie caracterizat de
un transfer unidirecţional intrare-ieşire.

112
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Considerând un CLC cu m intrări şi n ieşiri, modelul său func-

ţional este constituit, potrivit figurii 3.7 din tripleta
X ,Y , f  (3.13)
în care: X este vector de intrare cu m componente;
Y – vector de ieşire cu n componente;
f - aplicaţie definită pe mulţimea X cu imaginea în mulţimea Y.

x0 y0
x1 f y1
 
 
 
xm-1 yp-1

Fig. 3.7. Modelul funcţional al unui CLC.

Referitor la un CLC se pun probleme de analiză şi de sinteză.

Analiza are în vedere determinarea caracteristicilor CLC pornind
de la cunoaşterea structurii acestuia.
Sinteza, care presupune determinarea structurii unui CLC por-
nind de la caracteristici impuse acestuia, implică parcurgerea următoa-
relor etape:
a. se construieşte tabelul de adevăr al funcţiilor de ieşire;
b. se determină funcţiile logice de ieşire într-un formă con-
venabilă;
c. se minimizează funcţiile de ieşire;
d. se realizează logigrama funcţiilor minimizate.
Între CLC care se întâlnesc în strucura unui CN sunt de menţio-
nat: convertoarele de cod, codificatoarele şi decodificatoarele, multi-
plexoarele şi demultiplexoarele, comparatoarele, circuitele aritmetice,
etc.
 Convertoarele de cod sunt CLC care transformă un cod
iniţial în altul final. Intrările sunt reprezentate de biţii codului iniţial
iar ieşirile de biţii codului final.

113
Modulul B

 Codificatoarele generează un cod binar la ieşire pentru o

singură intrare activă. Dacă m este numărul de intrări, iar n este numă-
rul de ieşiri, funcţionarea codificatorului impune condiţia m  2 n .
În continuare se va sintetiza un codificator cu m  4 intrări şi
n  2 ieşiri, pentru care în figura 3.8 se prezintă caracterizarea infor-
maţională (intrări şi ieşiri) şi tabelul de adevăr asociat funcţionării
acestuia.

x0 x0 x1 x2 x3 A B
Codi- A
x1 1 0 0 0 0 0
fica-
x2 0 1 0 0 0 1
tor 0 0 1 0 1 1
x3 B 0 0 0 1 1 0

Fig. 3.8. Modelul funcţional şi tabelul de adevăr al unui codificator 4:2.

În conformitate cu tabelul de adevăr din figura 3.8 FNCD pen-

tru funcţiile A şi B sunt
A  x0  x1  x2  x3  x0  x1  x2  x3 ; (3.14)
B  x0  x1  x2  x 3  x0  x1  x 2  x3 . (3.15)
Aplicând în relaţiile (3.14) şi (3.15) axioma de distributivitate
se obţine
A  x0  x1   x2  x3  x2  x3  ; (3.16)
B  x0  x3   x1  x2  x1  x2  , (3.17)
Din Tabelul 3.8 rezultă pentru funcţia f10 (SAU EXCLUSIV )
expresia
f10  x  y  x  y  x  y . (3.18)

114
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

x
x0 x
x1 x
x2 x
x3 x

x2  x3
A
x

x1  x2
B
x

x0  x1 x

x0  x3
x
x3
x
x0 x
x1

Fig. 3.9. Logigrama codificatorului 4:2.

Rezultatul (3.18) va determina pentru funcţiile A şi B expresiile

din relaţiile (3.19), (3.20) şi la logigrama din figura 3.9.
A  x0  x1  x 2  x 3  , (3.19)
B  x0  x3  x1  x 2  . (3.20)
 Decodificatoarele au o funcţie opusă codificatoarelor şi
anume activarea unei ieşiri funcţie de un cod aplicat la intrare. Dacă m
este numărul de intrări, iar n este numărul de ieşiri, funcţionarea codi-
ficatorului impune condiţia n  2 m .
În continuare se va sintetiza un decodificator cu m  2 intrări
şi n  4 ieşiri, pentru care în figura 3.10 se prezintă schema bloc cu
intrări şi ieşiri împreună cu tabelul de adevăr asociat funcţionării
acestuia.

A x0 x1 A B C D
x0 Decod-
ifica- B 0 0 1 0 0 0
tor C 0 1 0 1 0 0
x1 1 1 0 0 1 0
D 1 0 0 0 0 1

Fig. 3.10. Schema bloc şi tabelul de adevăr al unui decodificator 2:4.

115
Modulul B

În conformitate cu tabelul de adevăr din figura 3.10, FNCD

pentru funcţiile A ,B,C şi D sunt
A  x0  x1 ; (3.21)
B  x0  x1 ; (3.22)
C  x0  x1 ; (3.23)
D  x 0  x1 . (3.24)
Relaţiile (3.21)…(3.24) sunt ireductibile, astfel încât se poate
construi direct logigrama prezentată în figura 3.11.

x
x0 x
x1 x

C  x0  x1

x
D  x0  x1

x
B  x0  x1
x
x0 x
x1
x

A  x0  x1

Fig. 3.11. Logigrama decodificatorului 2:4.

 Multiplexoarele (MUX) permit conectarea unei intrări selectate

la o ieşire unică. MUX pot fi văzute ca reţele de comutatoare coman-
date. De regulă numărul de intrări NI reprezintă o putere a lui 2 iar
numărul de biţi ai cuvântului de selecţie este
n  log 2 N I , (3.25)
sau
n  1  log 2 N I , (3.26)
dacă MUX are o intrare de activare (Chip Enable).

116
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

În continuare se va sintetiza un MUX cu patru intrări pe un bit şi

intrare de activare. Aplicând relaţia (3.26) rezultă n=3 biţi (dintre care
2 – S1, S0 pentru selecţie intrare şi unul - EN pentru activare circuit). În
figura 3.12 se prezintă schema bloc a MUX şi tabelul de adevăr, în ipo-
teza în care intrările de selecţie sunt active în starea 1.

I0 EN S1 S0 E
I1 1 0 0 I0
E 1 0 1 I1
I2
1 1 0 I2
I3 1 1 1 I3
0   -

EN S1 S0

Fig. 3.12. Schema bloc şi tabelul de adevăr pentru un MUX 4:1.

În conformitate cu tabelul de adevăr din figura 3.12, rezultă

pentru ieşirea E următoarea FNCD:
E  EN  ( S1  S 0  I 0  S1  S 0  I1  S1  S 0  I 2  S1  S 0  I 3 ) 10 (3.27)
şi logigrama din figura 3.13. Se observă că pentru EN  0 indiferent
de valorile pentru S1 şi S0 nu este selectat nici un canal de intrare.

x
S1 x
S0 x
EN x
I0 x
I1 x
I2 x
I3

Fig. 3.13. Logigrama MUX 4:1.

 Demultiplexoarele (DEMUX) sunt CLC care permit co-

nectarea unei intrări unice la o ieşire selectată. Ca şi multiplexoarele

10
S-a aplicat axioma de distributivitate.
117
Modulul B

DMUX pot fi văzute ca reţele de comutatoare comandate. De regulă

numărul de intrări NE reprezintă o putere a lui 2 iar numărul de biţi ai
cuvântului de selecţie sunt
m  log 2 N E , (3.27)
sau
m  1  log 2 N E , (3.28)
dacă DMUX are o intrare de activare (Chip Enable).
În continuare se va sintetiza un DMUX cu patru ieşiri pe un bit
şi intrare de activare. Aplicând relaţia (3.28) rezultă m=3 biţi (dintre
care 2 – S1, S0 pentru selecţie intrare şi unul - EN pentru activare circu-
it). În figura 3.14 se prezintă schema bloc a DMUX şi tabelul de ade-
văr, în ipoteza în care intrările de selecţie sunt active în starea 1.

E0 EN S1 S0 E0 E1 E2 E3
I E1 1 0 0 I 0 0 0
E2 1 0 1 0 I 0 0
1 1 0 0 0 I 0
E3
1 1 1 0 0 0 I
0   - - - -

EN S1 S0
Fig. 3.14. Schema bloc şi tabelul de adevăr pentru un DMUX 1:4.

În conformitate cu tabelul de adevăr din figura 3.14, rezultă

pentru cele patru ieşiri următoarele FNCD:
E0  EN  S1  S 0  I ; (3.29)
E1  EN  S1  S 0  I ; (3.30)
E2  EN  S1  S 0  I ; (3.31)
E0  EN  S1  S 0  I , (3.32)
şi logigrama din figura 3.15. Se observă că pentru EN  0 indiferent
de valorile pentru S1 şi S0 intrarea I nu se transmite pe nici un canal de
ieşire.

118
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

x
S1 x
S0 x
EN x
I

x x x x

E0 E1 E2 E3

Fig. 3.15. Logigrama DMUX 1:4.

 Comparatoarele sunt CLC care permit stabilirea relaţiei ca-

re există între doi operanzi binari aplicaţi la intrare. Vom exemplifica
cu un comparator pe un bit pentru care în figura 3.16 se prezintă sche-
ma bloc şi tabelul de adevăr. Comparatorul are trei ieşiri A, B, C co-
respunzător celor trei relaţii care pot exista între intrările x0 şi x1
(<,=,>).

Com- A< x0 x1 A B C
x0 0 0 0 1 0
para-
tor B= 0 1 1 0 0
x1
1 0 0 0 1
C> 1 1 0 1 0

Fig. 3.16. Schema bloc şi tabelul de adevăr al unui comparator pe un bit.

În tabelul din figura 3.16 o variabilă de ieşire are valoarea logi-

că 1 atunci când relaţia pe care o codifică se realizează (de exemplu
A=1 pentru combinaţia x0=0 şi x1=1). Pe baza datelor din tabelul de
adevăr din figura 3.8 se obţin FNCD pentru funcţiile A, B şi C respec-
tiv:
A  x0  x1 ; (3.33)
B  x0  x1  x0  x1 ; (3.34)
C  x0  x1 . (3.35)
Din Tabelul 3.8 rezultă pentru funcţia f5 (SAU EXCLUSIV NU )
expresia
f5  x  y  x  y  x  y . (3.36)
119
Modulul B

astfel încât relaţia (3.34) devine

B  x0  x1 . (3.37)
Rezultatele de mai sus conduc la logigrama din figura 3.17
pentru funcţiile logice A, B, C.

x
x0 x
x1

x0 A B C
x
x
x1 x x x

Fig. 3.17. Logigrama comparatorului pe un bit.

În rândul circuitelor aritmetice, o importanţă aparte prezintă

sumatoarele. Înaintea prezentării unui sumator complet pe un bit va fi
analizat un semisumator elementar.
 Semisumatorul elementar, pentru care schema bloc şi ta-
belul de adevăr sunt prezentate în figura 3.18, adună două numere a
câte un bit xi, yi şi generează la ieşire 2 biţi şi anume: suma si şi trans-
portul ci către rangul următor.
xi yi Si ci+1
xi Si 0 0 0 0
½
x x

x
yi ci 1 0 1 1 0
1 0 1 0
1 1 0 1

Fig. 3.18. Schema bloc şi tabelul de adevăr al unui

semisumator elementar.

Pe baza datelor din tabelul de adevăr rezultă FNDC pentru

funcţiile Si şi ci+1, respectiv:
S i  xi  y i  xi  yi  xi  yi ; (3.38)
ci 1  xi  yi , (3.39)
pentru care s-a construit logigrama din figura 3.19.

120
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

x
xi Si
yi
x

ci 1

Fig. 3.19. Logigrama semisumatorului elementar.

 Sumatorul complet pe un bit adună la cei doi operanzi şi

transportul de larangul anterior ci, ieşirile fiind aceleaşi corespunzător
reprezentării din figura 3.20.

xi yi ci Si ci+1
x
xi x
Si 0 0 0 0 0
x
yi
ci
 x

ci 1
0
0
0
1
1
0
1
1
0
0
x

0 1 1 0 1
1 0 0 1 0
1 0 1 0 1
1 1 0 0 1
1 1 1 1 1

Fig. 3.20. Schema bloc şi tabelul de adevăr al unui sumator elementar.

3.4. Circuite logice secvenţiale

Circuitele Logice Secvenţiale (CLS) sunt caracterizate de depen-
denţa funcţiilor de ieşire atât de combinaţiile aplicate la intrare, cât şi
de starea memorată a respectivelor circuite. Spre deosebire de CLC
care sunt caracterizate de un unic transfer intrare-ieşire, CLS sunt ele-
mente cu reacţie.

121
 Modulul B

x0 y0
X x1 y1 Y
 
 

xm-1 
yn-1
SC
v0 q0
v1  
V 




 q1 Q
 


vp-1 qp-1


M 

 

T
Fig. 3.21. Modelul funcţional al unui CLS: SC – structură combinaţională;
M –memorie; T – perioada semnalului de sincronizare

După cum reiese din figura 3.21 un CLS conţine pe calea direc-
tă o structură combinaţională iar pe cea de reacţie elemente de memo-
rie, cu următoarele intrări şi ieşiri:
 X  x 0 , x1 ,..., x m1  - vector al intrărilor, de dimensiune m;
 Y  y 0 , y1 ,..., y n1  - vector al ieşirilor, de dimensiune n;
  
Q  q , q ,..., q p1 - vector al stărilor viitoare, de dimensiu-
0 1

ne p;
  
V  v , v ,..., v p1 - vector al stărilor curente, de dimensiu-
0 1

ne p;
Pentru un CLS cu m intrări, n ieşiri şi p stări, modelul funcţio-
nal este constituit, din cvintuplul
I , E , S , f , g  , (3.44)
în care: I este mulţimea vectorilor de intrare X;
E – mulţimea vectorilor de ieşire Y;
S – mulţimea de elemente formată din vectorii de stare Q şi V;
f - funcţia de tranziţie a stărilor;
g – funcţia de tranziţie a ieşirilor.
Funcţia f : S  I  S determină starea viitoare, pe baza intrării
şi stării curente, funcţia f fiind cunoscută ca funcţie de tranziţie a
stărilor.
122
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Funcţia g : S  I  Y determină ieşirea pe baza intrării şi stării

curente, motiv pentru care această funcţie este cunoscută ca funcţie de
tranziţie a ieşirilor.
Din punctul de vedere al relaţiei dintre momentele producerii
evenimentelor 11 într-un CLS, acestea pot fi asincrone sau sincrone.
La CLS sincrone evenimentele se produc la momente bine precizate de
timp determinate de un semnal de ceas. În ceea ce priveşte CLS asin-
crone , la acestea evenimentele au loc la momente aleatoare de timp.
În continuare vor fi prezentate trăsături pentru trei categorii im-
portante de CLS care se găsesc în structura unui CN şi anume: circuite
basculante, numărătoare, registre.
 Circuitele basculante bistabile12 (CBB) au două stări sta-
bile la ieşire, iar prin aplicarea unor semnale de comandă trec dintr-o
anume stare în starea complementară. Exemplificarea funcţionării se
va face pentru trei tipuri de CBB şi anume RS, D şi T.
CBB-RS este format din două porţi logice, astfel interconectate
încât o intrare a unei porţi este reprezentată de ieşirea celeilalte. În fi-
gura 3.22 sunt prezentate logigrama şi tabelele de caracterizare funcţi-
onală pentru un CBB-RS asincron realizat cu porţi NAND la care intră-
rile S şi R sunt active în starea zero.

S R Q(t  1 ) Q (t  1 ) S R Q(t ) Q(t  1 )

S Q 0 0 1 1 int 1  0 0
0 1 1 0 0 1 0 1
1 0 0 1 1 0 1 0
Q 1 1(0) 0 1 ned
R  1 1 1
1(0) 1 1 0 ned

a b c
Fig. 3.22. CBB-RS asincron:
a- logigrama, b- tabelul de adevăr, c-tabelul de excitaţie.

Tabelul de adevăr defineşte starea ieşirii Q funcţie de intrări

iar tabelul de excitaţie defineşte intrarea care determină o anumită
tranziţie a ieşirii

11
Se au în vedere tranziţiile stării şi ieşirii.
12
Trigger – în limba engleză
123
Modulul B

Combinaţia 00 la intrare este interzisă (notaţia int în tabelul de

adevăr ) deoarece ieşirile sunt identice şi nu complementare. Combina-
ţia 11 la intrare păstrează starea anterioară Q(t), ieşirea fiind o nede-
terminare faţă de intrare (notaţia ned în tabelul de adevăr ). Nedeter-
minarea constă în valori diferite ale ieşirii pentru aceiaşi intrare 11
(dacă înainte de 11 a fost la intrare 10 ieşirea este 0, iar dacă înainte de
11 a fost 01 ieşirea este 1 ).
Se observă că pentru a memora valoarea logică 1 (adică pentru
seta CBB) trebuie aplicată combinaţia S  0 , R  1 , în timp ce com-
binaţia S  1 , R  0 determină memorarea cifrei binare 0 (adică rese-
tarea CBB).
CBB - D are o asemenea structură (figura 3.23) încât permite
eliminarea stării de nedeterminare specifice CBB- RS sincron, respec-
tiv a acelei stări pentru care S=R=1.

D Q T D Q t  1  Q t  1 
T 0 0 Qt  Q t 
0 1 Qt  Q t 
Q 1 0 0 1
1 1 1 0
a b

Fig. 3.23. CBB-D: a – logigrama, b - tabelul de adevăr .

Din tabelul de adevăr se observă că valoarea logică aplicată la

intrarea D se transferă la ieşire doar la aplicarea semnalului de ceas T
(deci cu o întârziere de un tact), cu alte cuvinte intrarea este memorată
cu întârziere de un tact.
CBB – T are proprietatea că ieşirea se schimbă la fiecare impuls
de tact, dacă pe o intrare de validare A se aplică valoarea 1 logic (figu-
ra 3.24). Dacă A=0 starea bistabilului (respectiv ieşirea Q) rămâne ne-
schimbată.

124
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

T A Q t  1  Q t  1 
A Q
0  Qt  Q t 
T
1 0 Qt  Q t 
Q 1 1 Q t  Qt 

a b
Fig. 3.24. CBB-T: a – logigrama, b - tabelul de adevăr .

 Numărătoarele sunt CLS care numără (contorizează) im-

pulsurile aplicate la intrare şi memorează rezultatul. Un numărător
este constituit dintr-un set de CBB şi o logică de tip combinaţional des-
tinată comenzii acestora. În funcţie de sistemul de numeraţie folosit se
întâlnesc numărătoare binare, octale, hexazecimale, decadice etc. Un
numărător care poate număra atât înainte cât şi înapoi se numeşte re-
versibil. Practic un numărător realizează, pentru un număr natural N,
operaţia de identificare a claselor de resturi modulo C ( 0 , 1 ,… c  1 ).
De exemplu, un numărător modulo 8 care va număra potrivit
secvenţei
000001010011100101110111

va avea aceeaşi stare 3 (011) pentru oricare din următoarele numere

aplicate la intrare. N=3, 13, 23, 33, …, 103, 113,etc. Numărul maxim
înscris într-un numărător modulo c este c-1, deoarece pentru N=c,
acesta va indica zero.
Numărătoarele asincrone sunt cele la care informaţia de la in-
trare se propagă succesiv spre ieşire pas cu pas. Numărătoarele sin-
crone sunt caracterizate prin aceea că toţi bistabilii care le compun
basculează simultan funcţie de informaţiile aplicate la intrare şi de
semnalul de tact.
 Registrele sunt CLS destinate memorării vectorilor binari.
Numărul de biţi egal cu numărul elementelor de memorie reprezintă
capacitatea registrului sau lungimea cuvântului registru. În mod obiş-
nuit registrele sunt constituite dintr-un set de bistabile şi o logică
combinaţională auxiliară. Fiecare bit Di (i=0,1, …,n-1) al unui cuvânt

125
Modulul B

binar este păstrat într-un bistabil Bi (registrul are capacitatea de a me-

mora n biţi iar i este rangul bistabilului Bi).
Asupra datelor conţinute într-un registru pot fi efectuate o serie
de operaţii cum ar fi:
a - încărcarea datelor serială sau paralelă – figurile 3.25 a,b;
b - deplasare datelor spre stânga sau dreapta - figurile 3.25 c,d;
c - rotaţia spre stânga sau dreapta - figurile 3.25 e,f;
d - ştergerea. Dn-1 D1 D0
DS
a Bn-1 B1 B0 Bn-1 B1 B0 b

0,1
c 0,1
Bn-1 B1 B0 Bn-1 B1 B0 d

e Bn-1 B1 B0 Bn-1 B1 B0
f

Fig. 3.25. Operaţii cu registre.

Încărcarea serială se realizează prin n impulsuri de tact:

Bi  Bi 1 ; i  1,2 , ,n  1; B0  Ds ,
unde Ds sunt biţii care se încarcă în B0 după ce are loc deplasa-
rea spre stânga. Un astfel de registru este folosit la un receptor la care
datele sosesc serial pe o linie de 1 bit. Acestea sunt împachetate în
cuvinte a câte n biţi şi transmise apoi paralel.
Încărcarea paralelă se realizează într-un singur impuls de tact
Bi  Di ; i  1,2 , ,n  1 ,
un exemplu de utilizare fiind încărcarea unui cuvânt de n biţi
de pe o magistrală sau dintr-un alt registru.
Deplasările stânga/dreapta sunt asemănătoare încărcării seriale,
cu deosebirea că se execută un singur pas:
Bi  Bi 1 ; i  1,2 , ,n  1; B0  0 sau 1 (stânga),
Bi1  Bi ; i  1, 2 , , n  1; Bn1  0 sau 1 (dreapta).
în bistabilele B0 sau Bn-1 încărcându-se 0 sau 1 funcţie de con-
textul utilizării registrului.

126
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Rotaţiile stânga/dreapta sunt asemănătoare deplasărilor cu deo-

sebirea că bitul care părăseşte registrul reintră în registru ( în B0 pentru
rotaţia stânga şi în Bn-1 pentru rotaţia dreapta):
Bi  Bi 1 ; i  1,2 , ,n  1; B0  Bn1 (stânga),

Bi 1  Bi ; i  1,2 , ,n  1; Bn1  B0 , (dreapta).

127
Modulul B

128
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Organizarea şi
CAPITO LUL su bsi ste m e l e u n ui

4 c al c ul ator nume ric

O sintagmă curent utilizată în zilele noastre este aceea de so-

cietate informaţională (SI). SI reprezintă stadiul de dezvoltare a socie-
tăţii umane bazate pe cunoaştere în care informaţia deţine un rol prim-
ordial 13. Calculatorul numeric (CN) reprezintă un sistem fizic capabil
să rezolve probleme prin execuţia unor instrucţiuni primite sub forma
unui program. La nivelul unui CN pot fi derulate prelucrări de date,
informaţii şi cunoştinţe.
În prima parte a acestui capitol vor fi tratate câteva probleme
referitoare la informaţie şi entropie.
Partea a doua a capitolului abordează aspecte relevante referi-
toare la structura, arhitectura calculatoarelor şi la evoluţia acestora.
Capitolul se încheie cu prezentarea unor elemente semnificati-
ve care privesc sistemele unui calculator numeric.

4.1. Informaţie şi entropie

Termenul de informaţie a fost iniţial introdus în domeniul tehnic
pentru a desemna incertitudinea înlăturată prin realizarea unui eveni-
ment dintr-un set de evenimente posibile. Ulterior semnificaţia terme-
nului s-a extins la cunoaştere în general, respectiv la apariţia unui ele-
ment nou necunoscut anterior, fie pentru om fie pentru un sistem de

1
În lucrarea sa Power Shift (Puterea în mişcare, Editura Antet, Bucureşti 1995) Alvin
Toffler plasează cunoaşterea alături de sursele tradiţionale ale puterii şi anume forţa şi
banul. În sprijinul teoriei sale este prezentat un citat din Francis Bacon (secolul XVII) şi
anume cunoaşterea în sine înseamnă putere.
129
Modulul B

calcul, asupra realităţii înconjurătoare. Legat de noţiunea de informaţie

prezintă interes noţiunile de semn, semnal, mesaj, cod în legătură cu
care vor fi prezentate unele consideraţii în cele ce urmează.
 Semnul este definit ca un element perceptibil căruia îi este
acordată o anumită semnificaţie. În contextul transmiterii informaţiei,
prezintă interes semnele grafice alfanumerice care se referă la litere,
cifre şi semne de punctuaţie utilizate în scriere.
 Semnalul reprezintă o manifestare de natură electromag-
netică, sonoră, biologică, chimică etc. care se poate propaga printr-un
mediu dat.
 Mesajul reprezintă o mulţime de caractere şi simboluri
destinate transferului de informaţie de la sursă (emiţător) la destinaţie
(receptor). De regulă mesajele sunt alcătuite conform anumitor reguli
cunoscute atât de emiţător cât şi de receptor.
Din punctul de vedere al conţinutului, mesajele pot fi cu conţinut
informaţional sau simbolice. Pornind de la definiţia informaţiei rezultă
că cele din prima categorie micşorează sau înlătură o incertitudine re-
feritoare la un anumit aspect. În ceea ce priveşte a doua categorie, pre-
zintă interes prezenţa sau absenţa respectivului mesaj. În consecinţă,
mesajele pot fi utilizate pentru a confirma anumite acţiuni, pentru a
permite accesul la anumite resurse etc.
Sistemele de calcul operează practic cu date care constituie
forma fizică efectivă a simbolurilor asociate reprezentării informaţiei.
Prin asocierea datelor cu realitatea se poate spune că un sistem de cal-
cul prelucrează informaţie. În timp ce datele au un caracter obiectiv
informaţia are un caracter subiectiv depinzând de utilizator. Astfel da-
tele furnizate la ieşirea unui sistem de calcul pot reprezenta o anumită
informaţie pentru un utilizator şi o altă informaţie pentru alt utilizator
14
.
În procesul prelucrării şi utilizării informaţiei, aceasta este privi-
tă din trei puncte de vedere şi anume:
- sintactic, atunci când se urmăreşte aspectul formal, în sensul
că informaţia trebuie să capete anumite forme de reprezenta-
re, respectând anumite reguli;

14
În practică, în mod curent, termenul informaţie este utilizat şi pentru desemnarea datelor
deoarece pentru utilizatorul avizat (care îşi pune această problemă) există o corespondenţă
determinată între informaţie, simbol (semn) şi dată.
130
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

- semantic, atunci când se urmăreşte semnificaţia / înţelesul in-

formaţiei care derivă din datele prelucrate;
- pragmatic, atunci când se urmăreşte măsura în care informa-
ţia este utilă pentru receptori, respectiv măsura în care aceas-
ta răspunde necesităţilor acestora .
Informaţia este o noţiune care acceptă şi o determinare cantita-
tivă, şi prin urmare se poate introduce o unitate de măsură. Pentru defi-
nirea acestei unităţi se consideră un eveniment X alcătuit din eveni-
mentele elementare disjuncte x1, x2 x3… xn respectiv
X  x1 , x2 ... xn , (4.1)
cu probabilitatea de realizare
n
P   p1 , p2 ... pn  şi  pi 1, (4.2)
i 1
unde pi reprezintă probabilitatea de realizare a evenimentului elemen-
tar xi.15
Cantitatea de informaţie asociată realizării evenimentului ele-
mentar xi din câmpul de evenimente (X, P) se defineşte ca fiind loga-
ritmul (cu semnul minus) în baza doi din probabilitatea de realizare
evenimentului elementar xi respectiv,
I ( xi )   log 2 p ( xi ) . (4.3)
Unitatea de măsură a informaţiei se numeşte bit 16 şi este asocia-
tă realizării unui eveniment elementar dintr-o mulţime X = [x1, x2 ]
care conţine două evenimente echiprobabile (p1 = p2 = ½) respectiv
I ( x1 )  I ( x2 )   log 2 1 / 2  1 bit . (4.4)
Exemplul 4.1
1. Să se determine cantitatea de informaţie obţinută la extra-
gerea unei bile dintr-o urnă care conţine în număr egal bile albe şi
negre
X  x1 , x2  unde x1, x2 reprezintă evenimentele asociate ex-
tragerii unei bile albe sau negre;

15
Uzual se spune că dubletul (X, P) formează un câmp de evenimente.
16
bit reprezintă abrevierea de la binary digit.
131
Modulul B

P  1 / 2, 1 / 2 probabilităţile egale de realizare a unuia dintre

cele două evenimente.
Aplicând relaţia (4.4) se obţine informaţia de 1 bit.

2. Să se determine cantitatea de informaţie obţinută la aruncarea

unui zar.
X  x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6  unde x1, x2, …,x6 reprezintă eve-
nimentele asociate apariţiei uneia din feţele zarului;
P  1 / 6, 1 / 6,1 / 6, ....,1 / 6 probabilităţile egale de apariţie a
uneia dintre cele 6 feţe ale zarului.
Aplicând relaţia (4.6) se obţine
I ( xi )   log 2 1 / 6  2,5849 bit .
Observaţie
Din exemplul prezentat reiese că incertitudinea la apariţia unei
anumite feţe a zarului este mai mare decât cea de la extragerea unei
bile de o anumită culoare din urnă.
După cum s-a văzut obţinerea de informaţie este legată de un
proces de ordonare care conduce la o corelare a acesteia cu noţiunea de
entropie. După cum se ştie, în termodinamică entropia este o mărime
de stare a cărei valoare creşte în urma unei transformări ireversibile a
unui sistem izolat şi rămâne constantă în urma unei transformări rever-
sibile.
În teoria transmiterii informaţiei se defineşte entropia informa-
ţională ca fiind cantitatea de informaţie raportată la un element al me-
sajului transmis.
Pentru un câmp de evenimente disjuncte
X  x1 , x2 ... xn 
n
P   p1, p2 ... p n  cu  pi 1,
i 1
entropia informaţională se exprimă prin relaţia
n
H (X )    pi log 2 pi bit  . (4.5)
i 1

132
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Ţinând cont de relaţia (4.4), relaţia (4.5) devine

n
H (X )    pi I ( xi ) bit  (4.6)
i 1
relaţie care semnifică informaţia medie pe eveniment.
Se demonstrează că entropia informaţională, (respectiv informa-
ţia medie pe eveniment) este maximă în cazul evenimentelor echi-
probabile.
O măsură a ordonării (şi implicit a dezordinii) este dată de gra-
dul de organizare definit prin relaţia
H max  H
 . (4.7)
H max
Întrucât în expresia gradului de organizare intervine entropia H
specifică unui anumit moment de timp, acesta permite aprecierea evo-
luţiei (involuţiei) sistemelor din punctul de vedere al organizării.
Din analiza relaţiei (4.14) se observă că
 H  H max  0 , (4.8)

ceea ce semnifică existenţa unui grad de organizare minim respectiv a

unei dezordini maxime în condiţiile unei entropii maxime.
Transmiterea la distanţă a informaţiei implică prezenţa unui su-
port întrucât informaţia se situează în afara unei existenţe materiale şi
energetice.
Un sistem de transmitere a informaţiei (STI) conţine trei elemen-
te şi anume sursă, canal, receptor ilustrate în figura 4.1.

Sursă Canal Receptor

Fig. 4.1. Structura unui sistem de transmitere a informaţiei.

Canalul de comunicaţie (respectiv mediul de transmisie) repre-

zintă totalitatea mijloacelor destinate transmiterii mesajelor informaţi-
onale.

133
Modulul B

Exemple de STI
1. Transmiterea scrisorilor, în care poşta îndeplineşte rolul ca-
nalului de comunicaţie.
2. Comunicarea orală dintre două persoane, în care aerul per-
mite propagarea undelor acustice.
3. Sisteme de măsurat la distanţă formate după cum s-a văzut în
capitolul precedent din traductor, linie de transmisie, aparat
de măsurat. Din punctul de vedere al STI cele trei elemente
îndeplinesc rolul de sursă, canal, receptor.
Având în vedere că informaţia se transmite sub forma mesajelor
cu ajutorul semnalelor, în cele ce urmează vor fi prezentate câteva as-
pecte referitoare la tipurile şi modalităţile de transmitere a semnalelor.
Din punctul de vedere al continuităţii există două categorii de
semnale şi anume:
- semnale continue (analogice);
- semnale discrete (numerice).
 Semnalul analogic este un semnal continuu a cărui formă
de variaţie este similară (analogă) cu a mărimii primare asociate. În
multe situaţii semnalul analogic este însoţit de perturbaţii (zgomote).
Operaţiunea de îndepărtare a zgomotelor este cunoscută sub denumi-
rea de filtrare.
 Semnalul numeric este reprezentat obişnuit printr-un şir
de valori binare 0 şi 1. Un semnal numeric se poate obţine prin opera-
ţia de cuantificare, ilustrată în figura 4.2, care constă în atribuirea unui
număr fiecărei valori analogice.
Din punctul de vedere al simultaneităţii transmisia semnalelor
discrete poate fi serie sau paralel.
 Transmisia serială presupune transferarea unor semnale
discrete unul câte unul. În comunicaţii şi în transferul datelor, transmi-
sia serială implică trimiterea informaţiilor bit cu bit, în acest scop
utilizându-se o singură linie.
 Transmisia paralelă presupune transferul unor semnale
discrete simultan. În comunicaţii şi în transferul datelor, transmisia
paralelă implică trimiterea tuturor biţilor aferenţi unui cuvânt simul-
tan, în acest scop utilizându-se mai multe linii.
134
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

x x SNZ SNB

20
a 7 0 0 1 1 1
b 10 0 1 0 1 0
16
c 11 0 1 0 1 1
a 12 b d 6 0 0 1 1 0
8 e 4 0 0 1 0 0
f 6 0 0 1 1 0
4
g 16 1 0 0 0 0
a b c d e f g t
x

0
t

a b c g
Fig. 4.2. Operaţia de cuantificare: a – eşantionare; b – codificare eşantioane; c - re-
prezentare semnal discretizat; SNZ – valoare zecimală semnal; SNB – valoare bina-
ră semnal.
Din punctul de vedere al sensului transmisia poate fi: simplex,
semiduplex, duplex.
 Transmisia simplex presupune efectuarea comunicaţiei
într-un singur sens, dinspre dispozitivul emiţător spre cel receptor.
 Transmisia semiduplex presupune efectuarea comunicaţiei
în ambele sensuri, dar nu simultan.
 Transmisia duplex presupune efectuarea comunicaţiei în
ambele sensuri, simultan 17.
Din punctul de vedere al sincronizării transmisia poate fi: asin-
cronă sau sincronă.

17
De exemplu comunicaţia între doi oameni A şi B este simplex atunci când A poate nu-
mai să vorbească iar B numai să asculte. Dacă ei pot să şi vorbească să şi asculte, dar nu
în acelaşi timp transmisia este semiduplex. În caz că cele două funcţii pot fi exercitate
simultan transmisia este duplex.
135
Modulul B

 Transmisia asincronă presupune transmiterea de blocuri

la intervale de timp variabile.
 Transmisia sincronă este o metodă de transmitere a date-
lor pe blocuri (cadre), la intervale de timp egale, separate de intervale
de timp de asemenea egale.

4.2.Structuri şi arhitecturi de calculatoare numerice

Un calculator modern reprezintă un sistem complex care înglo-
bează componente electronice, magnetice, electromecanice, electrono-
optice, etc. Misiunea unui calculator constă în rezolvarea de probleme
prin execuţia unor programe transmise sub forma fluxurilor de instruc-
ţiuni. După cum reiese din figura 4.3 în care se prezintă caracterizarea
informaţională a sistemului calculator numeric(CN) datele şi instrucţi-
unile reprezintă intrări iar rezultatele ieşiri.

Date
CN Rezultate
Instrucţiuni

Fig. 4.3. Caracterizarea informaţională a unui CN.

Realizarea funcţiilor specifice rezolvării problemelor implică

existenţa la nivelul unui CN a două categorii de resurse şi anume: re-
surse fizice şi resurse logice18.
În anul 1944 John von Neumann19 a lansat ideea calculatorului
care să evolueze conform unui program înregistrat. Un astfel de calcu-
lator trebuie să conţină resurse care să asigure:
- introducerea datelor şi programelor;
- extragerea rezultatelor;
- păstrarea (memorarea) datelor şi programelor20;
- procesarea aritmetico-logică a datelor;
- secvenţierea operaţiilor aferente execuţiei instrucţiunilor.

18
Resursele fizice sunt cunoscute ca resurse hardware iar cele logice ca resurse software.
19
Matematician american de origine maghiară (1903-1957) cu contribuţii remarcabile la
fundamentarea ştiinţei calculatoarelor.
20
Datele şi instrucţiunile se memorează în acelaşi format (binar).
136
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Pe baza acestor cerinţe poate fi realizat modelul funcţional al

unui CN prezentat în figura 4.4.

Unitate de
Comenzi
control Comenzi

Date + Instrucţiuni Rezultate

Unitate de Unitate de
intrare Memoria ieşire

Comenzi
Unitate Aritmetică
şi Logică - UAL

Fig. 4.4. Modelul funcţional al calculatorului von Neumann.

 Unitatea de intrare (UI) asigură accesul utilizatorului cu

scopul introducerii instrucţiunilor care formează programul şi a datelor
care urmează a fi procesate. În principiu UI realizează conversia din
formatul extern accesibil utilizatorului21 în cel intern specific CN22. Ca
exemple de UI pot fi considerate tastatura, mouse-ul, creionul optic,
scanner-ul, etc.
 Unitatea de memorare (UM) permite stocarea în format
binar a datelor şi instrucţiunilor. Memoria este organizată în locaţii a
căror dimensiune uzuală este de un octet.
 Unitatea aritmetică şi logică (UAL) asigură procesarea
prin operaţii aritmetice şi logice elementare a datelor preluate din
memorie.
 Unitatea de control (UC) supervizează activitatea tuturor
componentelor CN pe baza secvenţei de instrucţiuni care constituie
programul.
 Unitatea de ieşire (UE) permite transmiterea în exterior a
rezultatelor prelucrărilor. Din punct de vedere funcţional UE are o
funcţie inversă celei specifice UI, respectiv conversia din format intern
în format extern. Ca exemple de UE pot fi menţionate display-ul, im-
primanta, plotter-ul, etc.

21
Numere, texte, imagini etc.
22
Şiruri de cifre binare 0 şi 1.
137
Modulul B

Fundamentarea propusă de von Neumann concretizată în unită-

ţile enumerate mai sus determină pentru un CN trei funcţii semnificati-
ve şi anume: de calcul, de comandă şi de intrare-ieşire. În mod uzual
CN sunt abordate din punctul de vedere al structurii şi arhitecturii.
 Structura calculatorului stabileşte şi defineşte componen-
tele necesare realizării funcţiilor specificate. Rezultă că unităţile din
figura 4.4 care asigură realizarea funcţiilor CN reprezintă practic ele-
mente de structură ale acestuia. Abordarea structurală se poate extinde
dincolo de nivelul modulelor funcţionale, putându-se ajunge până la
cel al componentelor electronice.
 Arhitectura calculatorului reprezintă totalitatea facilităţi-
lor CN accesibile programatorilor. Când se vorbeşte de accesibilitate
se au în vedere elemente din structura CN care pot fi referite prin in-
strucţiuni. De exemplu, dacă ne referim la unitatea centrală de procesa-
re (UCP)23 registrele generale24 sunt elemente de arhitectură, în timp
unitatea microprogramată(UP)25 nu are această trăsătură.
Din perspectivă istorică, CN se consideră incluse în clasa largă
a instrumentelor destinate realizării operaţiilor aritmetice. În evoluţia
acestor tipuri de instrumente pot fi identificate patru categorii şi anu-
me:
I. instrumente manuale;
II. instrumente mecanice;
III. instrumente electromecanice;
IV. instrumente electronice.
Evoluţia calculatoarelor a fost determinată de evoluţii în tehno-
logiile care au stat la baza realizării echipamentelor. Specialiştii care
abordează istoria CN au identificat mai multe generaţii delimitate de
salturi importante în tehnologiile majoritare utilizate. Pornind de la
influenţa deosebită a electronicii în ceea ce priveşte performanţele cal-
culatoarelor, toate categoriile care au precedat instrumentele electroni-
ce de calcul au fost grupate în aşa numita Generaţie 0, urmând ca Ge-
neraţiile 1,2,3,4…. să fie asociate numai calculatoarelor electronice. În

23
La calculatoarele actuale funcţiile UCP sunt realizate de către microprocesor.
24
Registrele generale reprezintă nivelul de memorie din cadrul UCP.
25
UP conţine microcodul care specifică acţiunile microprocesorului la execuţia unei
instrucţiuni.
138
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

continuare vor fi punctate aspecte remarcabile aferente evoluţiei calcu-

latoarelor.
 G0 - generaţia zero – (antichitate – 1945) încadrează dis-
pozitivele manuale, mecanice, electromecanice.
În rândul maşinilor manuale sunt incluse dispozitive de tip ri-
glă sau abac (abacul este cunoscut în China de circa 2500 de ani).
Primul dispozitiv mecanic de calcul a fost realizată de savantul francez
Blaise Pascal în anul 1642. Un moment important în evoluţia instru-
mentelor manuale de calcul este reprezentat de anul 1830 când profe-
sorul englez Charles Babbage a construit maşina analitică. Aceasta
conţinea patru părţi: memoria (magazia), unitatea de calcul, intrarea
(cititorul de cartele perforate) şi ieşirea (perforatorul de cartele), toate
în întregime mecanice.
În domeniul instrumentelorr electromecanice o semnificaţie
aparte prezintă maşina Mark 1 construită în 1944 de prof. Howard
Aiken (Universitatea Harward) împreună cu specialişti de la IBM şi
Bell Telephone, după un plan echivalent maşinii lui Babbage.
 G1 - generaţia a întâia - (1945 – 1955 )încadrează CN ca-
re utilizau tuburi cu vid
Circuitele logice aferente CN din G1 erau realizate cu tuburi
electronice caracterizate de un consum energetic ridicat. Conţineau o
unică memorie realizată cu tambur magnetic. Periferia era extrem de
redusă şi se reducea la un cititor/perforator de hârtie. În ceea ce priveş-
te resursele de programare, repertoriul de instrucţiuni se reducea la 10-
20 de instrucţiuni simple După cum se observă erau schimbări minore
faţă de maşinile realizate de Aiken sau chiar Babbage, dar saltul semni-
ficativ îl marca pătrunderea în era electronicii.
Primul calculator din această generaţie a fost ENIAC – Elec-
tronic Numerical Integrator And Computer realizat la University of
Pensylvania de John Mauchley şi J. Presper Eckert în anul 1946. Aflat
în funcţiune până în anul 1955 ENIAC avea 18000 tuburi, 1500 de
relee consuma 140 kW şi cântărea 30 de tone, fiind structurat în 30 de
unităţi separate, care procesau în paralel datele. Din punct de vedere al
arhitecturii conţinea 20 de registre a câte 10 cifre zecimale destinate
rezultatelor parţiale sau finale. Performanţele sale erau excepţionale
pentru acei ani putând efectua 5000 de operaţii/secundă şi rezolvând
în 20 de secunde probleme a căror soluţionare manuală necesita două
zile.
139
Modulul B

 G2 - generaţia a doua – (1955 – 1965) încadrează CN

care utilizau componente statice discrete.
În anul 1948 John Bardeen, Walter Brattain şi William
Shokley de la Bell Telephone Laboratories au inventat tranzistorul,
invenţie pentru care în 1956 au primit premiul Nobel pentru fizică.
Apariţia componentelor electronice fără purtători mobili de sarcină
electrică (componente statice) au condus la apariţia unei noi generaţii
de CN ale căror circuite de comutaţie se au la bază aceste componente.
În ceea ce priveşte memoriile se trece la memoria pe inele de ferită de
1000 de ori mai rapidă decât cea pe tambur magnetic. În ceea ce pri-
veşte periferia şi aici au loc perfecţionări concretizate în apariţia unită-
ţilor de discuri şi bandă magnetică, a primelor imprimante etc.;
Programarea CN din G2 a fost uşurată de apariţia primelor
limbaje de nivel înalt şi anume FORTRAN26, COBOL27, ALGOL28.
Calculatoare reprezentative din această generaţie au fost PDP 8
al firmei DEC (Digital Equipment Corporation ) şi IBM 1401 al fir-
mei IBM (International Business Machine.)
În România au existat preocupări de dezvoltare a unor CN unicat
din primele două generaţii cum ar fi DACICC, MECIPT, ANCA, CIFA
la Institutul de Fizică Atomică, Institutele Politehnice din Timişoara,
Cluj, Bucureşti etc.
 G3 - generaţia a treia - (1965 – 1980 )încadrează CN care
utilizau circuite integrate pe scară redusă
Apariţia acestei generaţii a fost determinată de inventarea circui-
telor integrate29 (CI), care grupau pe o pastilă de siliciu (chip) mai
multe componente. Integrarea a făcut posibilă construirea unor calcu-
latoare mai mici, mai rapide şi mai ieftine decât predecesoarele lor cu
tranzistoare. Tot în tehnologie integrată au început să fie realizate ţi
memorii semiconductoare cu timpi de acces a 0,5 – 1,75 s.
Sistemele care s-au impus atenţiei din această generaţie au fost
IBM 360 şi PDP 11. În România s-au produs calculatoarele FELIX C
la Întreprinderea de Calculatoare Electronice Bucureşti. Începând cu

26
FORTRAN (FORmula TRANslation) a fost dezvoltat între anii 1954-1958 şi era des-
tinat aplicaţiilor ştiinţifice.
27
COBOL (COmmon Business-Oriented Language) a fost dezvoltat între anii 1959-1961
şi era destinat aplicaţiilor în care se prelucrează volume mari de date.
28
ALGOL (ALGOrithmic Language) lansat în 1959, a fost primul limbaj structurat.
29
Robert Noice în anul 1958.
140
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

1977 s-au produs calculatoarele INDEPENDENT şi CORAL compati-

bile cu PDP 11.
 G4 - generaţia a patra – (după 1980) încadrează CN ba-
zate pe circuite integrate pe scară foarte largă
Apariţia acestei generaţii a fost posibilă datorită perfecţionării
în primul rând a tehnologiilor din industria electronică şi se caracteri-
zează prin următoarele aspecte importante:
- utilizarea masivă a circuitelor integrate pe scară foarte largă
(VLSI – Verry Large Scale Integration) – şi în primul rând a micro-
procesoarelor care integrează milioane de tranzistoare pe un cip şi ca-
re prezintă timpi de comutaţie de ordinul ns.;
- dezvoltarea de noi tipuri de memorii (MOS, magnetice, hologra-
fice) şi echipamente periferice orientate pe sesizarea primară a datelor;
- interconectarea calculatoarelor în reţele însoţită de întrepătrun-
derea industriilor de calculatoare şi de telecomunicaţii;
- apariţia şi dezvoltarea mediilor de programare complexe cu pu-
ternice facilităţi grafice.
Odată cu generaţia a IV-a calculatorul devine un instrument in-
dividual de lucru, accesibil ca preţ şi cu performanţe care erau de nei-
maginat pentru vechile generaţii.

4.3. Limbaje de programare

Urmărind evoluţia CN realizate până în prezent, pot fi identifi-
cate două caracteristici comune şi anume:
- toate CN evoluează pe baza unui program memorat;
- pentru scrierea programului s-au utilizat în exclusivitate
limbaje artificiale.
Rolul limbajului de programare este evidenţiat din etapizarea
rezolvării unei probleme cu ajutorul calculatorului care presupune par-
curgerea următorilor paşi:
– formularea problemei;
– transpunerea etapelor aferente rezolvării problemei într-un
algoritm;
– codificarea algoritmului într-un program cu ajutorul unui
limbaj de programare;
– execuţia programului pe calculator;
141
Modulul B

– interpretarea rezultatelor.
Formularea problemei presupune descrierea acesteia însoţită de
specificarea datelor de intrare şi a celor de ieşire (rezultatelor).
Pentru rezolvarea unei probleme cu ajutorul calculatorului, este
necesară descrierea acesteia, respectiv a rezolvării, printr-un algoritm.
Descrierea se poate realiza, la început, apelându-se la limbajul natural,
la pseudocod30 sau la o organigramă (schemă logică).
Algoritmul reprezintă o secvenţă finită şi ordonată de operaţii,
care pornind de la o mulţime finită de date, conduce (prin aplicarea în
mod mecanic şi uneori repetată a operaţiilor) la o mulţime finită de
rezultate. Pornind de la definiţie rezultă următoarele caracteristici ale
algoritmilor
- generalitatea – algoritmul trebuie să fie aplicabil unei cla-
se de probleme şi nu unei probleme particulare;
- claritatea (determinarea) – acţiunile algoritmului trebuie
să fie clare, simple şi riguros specificate;
- finitudinea – execuţia algoritmului trebuie să se încheie
după un număr finit de operaţii, pentru orice set de date valide;
- corectitudinea – algoritmul trebuie să producă un rezultat
corect (date de ieşire) pentru orice set de date de intrare valide;
- eficienţa – algoritmul trebuie să fie performant în ceea ce
priveşte resursele implicate şi timpul de execuţie
Următoarea etapă o reprezintă codificarea algoritmului într-un
program apelându-se la un limbaj de programare (LP). Acesta este un
limbaj artificial destinat descrierii (prin directive, comenzi sau instruc-
ţiuni exprimate simbolic) a prelucrărilor de date ce urmează a fi reali-
zate de către un sistem de calcul. Totalitatea simbolurilor şi cuvintelor
folosite în limbajul respectiv, cu care se pot forma propoziţii reprezintă
vocabularul limbajului. Totalitatea regulilor de formare a propoziţiilor
constituie sintaxa limbajului, iar totalitatea regulilor prin care se asoci-
ază o semnificaţie propoziţiilor31 reprezintă semantica limbajului.
Calculatorul poate executa direct numai instrucţiuni exprimate
intern sub forma unor şiruri de cifre binare. Programele în care instruc-

30
Limbaj utilizat în proiectarea şi documentarea programelor, obţinut prin grefarea unor
reguli sintactice pe limbajul natural.
31
În contextul LP propoziţiile reprezintă practic instrucţiuni
142
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

ţiunile sunt scrise sub această formă se numesc programe în limbaj

maşină. Limbajul maşină este caracteristic fiecărui tip de calculator,
instrucţiunile fiind înscrise în unitatea microprogramată prin procesul
de fabricaţie a microprocesorului.
Având în vedere dificultatea (sau în cazul programelor com-
plexe chiar imposibilitatea) scrierii şi introducerii programelor sub
această formă, au fost dezvoltate limbaje în care fiecărui cod de in-
strucţiune i s-a ataşat un nume mnemonic. Acest mod de reprezentare a
instrucţiunilor maşină se numeşte limbaj simbolic sau limbaj de asam-
blare. Acest limbaj permite utilizatorului să realizeze codificări simbo-
lice ale instrucţiunilor şi ale adreselor de memorie. Deoarece limbajul
maşină este reflectat, printr-o corespondenţă biunivocă în ceea ce pri-
veşte instrucţiunile, de către limbajul de asamblare, rezultă că şi acesta
din urmă este legat de calculator.
Pentru a se executa un program în limbaj de asamblare, acesta
trebuie translatat în prealabil în limbaj maşină, printr-un proces numit
asamblare, programul care realizează această operaţie fiind cunoscut
sub denumirea de asamblor32. Programul care se translatează se nu-
meşte program sursă, iar cel rezultat în urma translatării se numeşte
program obiect. Limbajul de asamblare fiind specific unui tip de cal-
culator, la construcţia sa trebuie să se cunoască instrucţiunile maşină
şi organizarea internă a acelui calculator.
Lipsa de portabilitate33 constituie unul dintre motivele pentru
care s-au elaborat limbaje pentru programe care se pot executa pe orice
calculator. Acestea sunt limbaje orientate pe probleme sau limbaje de
nivel înalt (LNI), spre deosebire de limbajele de asamblare, care sunt
limbaje orientate pe calculator sau limbaje de nivel scăzut. Asemenea
limbaje de nivel înalt sunt Pascal, C, BASIC, FORTRAN, LISP, CO-
BOL, PROLOG etc.
În funcţie de modul de specificare a problemei pot fi definite
LNI imperative şi declarative. În cazul LNI imperative programatorul
descrie rezolvarea problemei şi secvenţa de operaţii care se execută. În
această categorie se încadrează limbajele C, Fortran, Pascal, Basic,
ADA, etc. Utilizarea LNI declarative presupune descrierea problemei şi

32
Operaţiunea inversă se numeşte, respectiv de obţinere a codului sursă din cel obiect,
dezasamblare.
33
Posibilitatea ca un program să poată fi rulat pe mai multe platforme cu efort de adaptare
inferior celui de dezvoltare.
143
Modulul B

nu a modului în care aceasta se rezolvă. Relevante sunt limbajele LISP

(la care operaţia de bază este funcţia) şi PROLOG (la care operaţia de
bază este reprezentată de evaluarea predicatelor).
În categoria LNI imperative pot fi identificate subcategorii cum
ar fi: limbaje orientate obiect (LOO), limbaje pentru programarea
concurentă (LPC), limbaje pentru descriere hardware (LDH).
 Programarea pe obiecte a apărut şi s-a dezvoltat ca o al-
ternativă a programării structurate 34 şi tratează programul ca un an-
samblu de obiecte discrete. Un obiect reprezintă o entitate care include
atât structuri de date, cât şi proceduri de accesare şi prelucrare a aces-
tora. Definirea unui obiect se numeşte instanţiere iar obiecte cu propri-
etăţi similare sunt grupate într-o clasă. Exemple relevante de LOO sunt
C++, Java, Smalltalk, Simula.
 Programarea concurentă reprezintă activitatea de dezvol-
tare a programelor a căror execuţie să se desfăşoare paralel sau
pseudoparalel. LPC trebuie să conţină facilităţi de reglementare a ac-
cesului neconflictual la resurse comune, exemple ilustrative fiind lim-
bajele DataparallelC, Java parallel, Occam, Fortran parallel.
 LDH sunt utilizate cu precădere la proiectarea structurilor
hardware, apariţia lor fiind impusă pe de o parte de dezvoltarea circui-
telor integrate pe scară foarte largă35, iar pe de altă parte de creşterea
complexităţii funcţionale a calculatoarelor. Existenţa LDH uşurează
munca proiectantului, întrucât acestea permit simularea diverselor
structuri, fără a fi nevoie de realizarea fizică a acestora. Între LDH
semnificative pot fi menţionate: Verilog, VHDL, Abel, AHDL, JHDL.
Indiferent care este clasa de apartenenţă a unui LNI, unei in-
strucţiuni a unui asemenea limbaj înalt îi corespunde o succesiune de
instrucţiuni în limbaj maşină. Translatarea în limbajul maşină se poate
realiza cu ajutorul unui compilator, care generează din programul sur-
să un program executabil, acesta fiind executat după ce întregul pro-
gram a fost compilat. O altă posibilitate este utilizarea unui interpre-
tor, care translatează fiecare instrucţiune în limbajul de nivel înalt într-
o succesiune de instrucţiuni maşină, acestea fiind executate imediat. În
acest caz nu se generează un program executabil. Viteza de execuţie
este însă redusă, deoarece fiecare instrucţiune trebuie interpretată chiar

34
Realizarea de programe caracterizate de modularitate şi organizare ierarhică.
35
VLSI – Very Large Scale Integrated
144
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

dacă ea este executată în mod repetat. Este de remarcat faptul că pre-

zenţa interpretorului este necesară în timpul execuţiei, în timp ce în
cazul compilării după obţinerea formei executabile a programului pre-
zenţa compilatorului nu mai este necesară.

4.4. Modele de calculatoare

După cum s-a văzut unui sistem de calcul îi sunt specifice
funcţii de procesare, memorare transfer şi control. Realizarea acestor
funcţii impune prezenţa a două categorii de resurse şi anume fizice şi
logice. Componenta fizică este reprezentată de resursele hardware, iar
componenta logică de resursele software. În figura 4.5 se prezintă o
abordare ierarhică în care sunt evidenţiate cele două tipuri de resurse.

RSA
RSS
Fig. 4.5. Modelul funcţional general al unui
calculator numeric: RH – resurse hardware;
RH
RSS – resurse software de sistem; RSA – resur-
se software de aplicaţie.

Resursele hardware grupează unităţile de: calcul şi comandă,

memorare, intrare-ieşire şi comunicaţii. În ceea ce priveşte resursele
software de sistem, acestea se referă la programe care oferă servicii
cum ar fi: sisteme de operare, medii de dezvoltare, translatoare, etc. şi
sunt dedicate cu precădere programatorilor. Resursele software de
aplicaţie (sau mai pe scurt aplicaţiile) grupează programe cum ar fi:
editoare de texte, programe de calcul tabelar, aplicaţii multimedia etc.
şi care sunt destinate utilizatorilor de calculatoare.
Din punct de vedere funcţional, la nivelul unui CN unul sau
mai multe fluxuri de instrucţiuni interacţionează cu unul sau mai multe
fluxuri de date. În anul 1972 Michael Finn, profesor la Universitatea
Stanford, a propus una dintre cele mai cunoscute clasificări (taxono-
mii) ale sistemelor de calcul. Criteriul de clasificare este reprezentat de
caracterul (singular sau multiplu) al fluxurilor de date şi de instrucţi-

145
Modulul B

uni. Conform acestei taxonomii există patru categorii de sisteme de

calcul şi anume SISD, MISD, SIMD, MIMD.
 Categoria SISD – Single Instruction stream Single Data
stream grupează maşinile care corespund arhitecturii von Neumann.
Aceste calculatoare, numite seriale scalare, în care un unic flux de in-
strucţiuni operează asupra unui unic flux de date execută la un moment
dat o singură instrucţiune.
 Categoria MISD – Multiple Instruction stream Single Da-
ta stream grupează maşinile la care mai multe fluxuri de instrucţiuni
operează asupra unui unic flux de date. O primă interpretare a acestei
organizări o constituie existenţa mai multor unităţi de procesare care
primesc seturi de instrucţiuni distincte care operează asupra aceloraşi
date. A doua abordare presupune trecerea fluxului de instrucţiuni suc-
cesiv prin mai multe unităţi de prelucrare. Dacă prima abordare nu
prezintă interes şi nu sunt cunoscute realizări concrete, în ceea ce pri-
veşte a doua abordare aceasta poate încadra arhitecturile de tip
pipeline36.
 Categoria SIMD – Single Instruction stream Multiple Da-
ta stream grupează maşinile la care un unic flux de instrucţiuni ope-
rează simultan asupra mai multor fluxuri de date. O asemenea maşină
conţine o singură unitate de comandă care repartizează fluxul unic de
instrucţiuni mai multor unităţi de procesare. Fiecărei unităţi de proce-
sare îi este asignat câte un flux de instrucţiuni, realizându-se în acest
fel o procesare pur paralelă. Calculatoarele SIMD pot realiza prelucrări
vectoriale, elementele vectorilor fiind asignate unor unităţi de prelu-
crare diferite.
 Categoria MIMD – Multiple Instruction stream Multiple
Data stream grupează maşinile la care mai multe fluxuri de instrucţi-
uni operează simultan asupra mai multor fluxuri de date. Calculatoare-
le MIMD asigură cea mai ridicată eficienţă, întrucât există procesoare
multiple, care operează în acelaşi timp asupra mai multor fluxuri de
date. În cazul structurii MIMD fiecare procesor operează sub controlul
unui flux de instrucţiuni lansat de propria unitate de control asupra
unui propriu flux de date. Comunicaţia se poate realiza printr-o reţea

36
În procesarea paralelă pipelining-ul reprezintă o metodă în care datele sunt transferate
de la o unitate de procesare la alta, în care fiecare post de lucru este specializat pentru o
anumită operaţie.
146
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

de interconectare sau printr-o memorie partajată şi reţea de interconec-

tare.

4.5. Reţele de calculatoare

O reţea de calculatoare (computer network) reprezintă un grup
de calculatoare şi dispozitive asociate, interconectate prin sisteme de
comunicaţii. Caracteristica esenţială a unei reţelele de calculatoare
(RC) este reprezentată de posibilitatea partajării de către utilizatori a
resurselor fizice, logice şi informaţionale.
Partajarea resurselor fizice permite utilizarea în comun a unor
componente fizice (memorie, unităţi de disc, imprimante, etc.). După
efectuarea operaţiei de partajare (share) pentru un echipament, toate
calculatoarele din reţea au acces la acesta.
Partajarea resurselor logice se referă la posibilitatea ca toţi
utilizatorii dint-o reţea să poată accesa diverse componente software
(programe) de bază sau de aplicaţie. Acest acces presupune ca toate
resursele declarate comune să fie depuse pe un disc de asemenea de-
clarat comun (partajabil).
Partajarea resurselor informaţionale are în vedere accesul
comun la date (respectiv la fişiere şi baze de date). Această partajare se
poate face direct sau indirect. Partajarea directă presupune transmite-
rea datelor de pe calculatorul proprietar către calculato-
rul/calculatoarele pentru care s-a permis accesul. Partajarea indirectă
se realizează prin stocarea (temporară sau permanentă) a datelor parta-
jate de unde să poată fi preluate de către calculatorul/calculatoarele
pentru care s-a efectuat respectiva partajare.
RC pot fi clasificate după trei criterii şi anume: răspândirea
geografică, complexitatea, coerenţa.
După răspândirea geografică există două tipuri principale de
reţele şi anume locale şi teritoriale.
Reţelele locale (Local Area Network – LAN) reprezintă un
grup de calculatoare sau alte dispozitive dispersate pe o suprafaţă rela-
tiv limitată şi conectate între ele printr-o legătură care permite unui
dispozitiv să interacţioneze cu oricare altul din reţea. Dispozitivele se
numesc noduri, iar interconectarea se poate realiza prin cabluri electri-
ce sau fibră optică.

147
Modulul B

Reţelele teritoriale (Wide Area Network – WAN) acoperă arii

geografice întinse (la nivel de ţări sau chiar continente) şi grupează
calculatoare gazdă (host computers) pe care rulează aplicaţiile utiliza-
torilor. Gazdele sunt interconectate, după cum rezultă din figura 4.6,
prin subreţele formate din două componente şi anume: elemente de
comutare şi linii de transmisie

Dispozitiv comutare (router) Gazdă

Subreţea

LAN

Fig. 4.6. Structura unei reţele teritoriale WAN.

Din punctul de vedere al complexităţii principalele tipuri de re-

ţele sunt client–server şi peer to peer.
Reţelele client-server se bazează pe existenţa a două entităţi
distincte cu funcţii specifice şi anume serverul şi clientul. Componenta
server pe care rulează un sistem de operare pentru reţele37 gestionează
toate resursele partajate şi securitatea reţelei (date şi componente) asi-
gurând în acelaşi timp şi comunicaţiile între clienţi. În mod obişnuit
într-o reţea pot fi următoarele categorii de servere:
- servere pentru aplicaţii – gestionează aplicaţiile utilizate
în comun de clienţi;
- servere pentru poştă electronică (email) – gestionează me-
sajele electronice pentru clienţii unei reţele;
- servere pentru comunicaţii – asigură schimbul de informa-
ţii între reţea şi clienţii din exteriorul acesteia;
- servere pentru gestionarea securităţii – asigură securitatea
unei reţele atunci când aceasta este la rândul său conectată la o altă
reţea;
- servere de fişiere şi imprimare – oferă suport pentru date
şi gestionează tipărirea la imprimantele partajate.

37
Exemple de sisteme de operare pentru reţele: NetWare, OS/2, Windows NT/2000 etc.
148
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Componenta client este reprezentată de o staţie de lucru

(workstation),cu posibilitate de conectare în reţea. Pe un calculator cli-
ent rulează aplicaţii care utilizează resursele partajate oferite de server.
Reţelele peer-to-peer (reţele între egali) sunt caracterizate de o
uniformitate a calculatoarelor conectate din punctul de vedere a res-
ponsabilităţilor. Spre deosebire de reţeaua client/server, reţeaua peer-
tro-peer nu necesită un server dedicat, oricare calculator putând înde-
plini acest rol.
Infrastructura unei RC conţine pe lângă elementele conectate,
şi componente care susţin această conectare, în legătură cu care vor fi
prezentate câteva aspecte în cele ce urmează.
Adaptorul de reţea, utilizat pentru conectarea unui calculator în
reţea. se poate prezenta sub forma unui modul distinct (NIC – Network
Interface Card) sau poate fi inclus în placa de bază (motherboard) a
calculatorului. Indiferent de forma sub care se prezintă un asemenea
modul îndeplineşte următoarele funcţii:
- pregătirea datelor pentru transferul printr-un mediu;
- transmiterea efectivă a datelor;
- controlul fuxului de date între calculator şi mediul de transmisie.
Mediile de transmisie reprezintă calea fizică prin care sunt
transferate într-o RC semnale asociate datelor. Din punct de vedere
fizic transmisia se poate face cu sau fără fir. Transmisia fără fir (wire-
less) presupune utilizarea undelor radio, a semnalelor optice în infraro-
şu sau a altor tehnologii care nu necesită o conexiune fizică directă.
Transmisia cu fir (hardwired) implică existenţa conexiunilor fizice ca-
blate pentru realizarea reţelelor. În continuare vor fi prezentate unele
elemente referitoare la câteva dintre cele mai răspândite cabluri şi
anume: UTP, STP şi fibra optică.
 Cablul UTP (Unsshielded Twisted Pair – Cablu Torsadat
Neecranat) conţine mai multe perechi de fire răsucite şi izolate între
ele. Datorită torsadării se produce efectul de anulare care limitează al-
terarea semnalelor din cauza interferenţelor electromagnetice. Absenţa
ecranului determină o vulnerabilitate importantă la zgomote de natură
electrică.
 Cablul STP (Shielded Twisted Pair – Cablu Torsadat
Ecranat) este compus din mai multe perechi de fire răsucite şi o manta
de ecranare realizată din împletitură de cupru. Acesta prezintă avanta-

149
Modulul B

jul cablului UTP la care se adaugă rezistenţa la perturbaţiile de natură

electrică.
 Fibra optică este realizată dintr-un material transparent (sti-
clă) care asigură transmiterea semnalelor optice. Fibra este astfel reali-
zată, încât un fascicul luminos introdus la un capăt rămâne în interior,
datorită gradului ridicat de reflexie al acesteia. Prezintă avantajul unei
viteze ridicate de transfer în condiţiile lipsei de susceptibilitate la per-
turbaţii.
Alături de mediul de transmisie reţelele mai elemente de distri-
buire, dirijare, conectare asupra cărora în cele ce urmează se vor face
câteva referiri.
 Distribuitorul (hub) uneşte liniile de comunicaţie într-un
nod central. Pe lângă funcţia de conectare un hub o mai realizează şi
pe aceea de amplificare, un alt nume sub care acestea sunt cunoscute
fiind acela de repetor. Uzual un hub are un port de reţea şi mai multe
porturi pentru utilizatori, acţiunea sa fiind la nivel de bit.
 Un distribuitor cu funcţii dezvoltate este switch-ul. Aces-
ta combină funcţia de conectate a hub-ului cu reglarea traficului pentru
fiecare port . Practic un switch lucrează la nivel de pachet, principala
sa funcţie fiind aceea de a comuta pachetele de la porturile transmiţă-
toare către cele receptoare în condiţiile asigurării pentru fiecare trans-
fer a lăţimii maxime de bandă a reţelei38. Spre deosebire de hub-uri
majoritatea switch-urilor sunt gestionabile, respectiv traficul prin aces-
tea poate fi controlat.
 Un dispozitiv implicat în livrarea mesajelor este router-ul.
Într-o reţea în care între calculatoare există mai multe conexiuni,
router-ul primeşte pachetele pe care le livrează pe calea optimă la des-
tinatar. Între două reţele care utilizează acelaşi protocol de comunicaţie
router-ul serveşte ca element de conectare, permiţând mesajelor să
circule de la o reţea la alta39.
Proiectarea unei RC locale (LAN) începe cu stabilirea configu-
raţiei acesteia respectiv a topologiei reţelei pentru care există două
abordări şi anume fizică şi logică. Topologia fizică se referă cu precă-
dere la configuraţia mediilor de transmise şi la caracteristicile elemen-
38
Bandwidth – diferenţa dintre frecvenţele maximă şi minimă care pot fi transmise printr-
un sistem de comunicaţii.
39
Router-ul cu o asemenea funcţie se mai numeşte şi bridge router. În cazul în care reţe-
lele care se interconectează utilizează protocoale diferite, dispozitivul de interconectare se
numeşte gateway.
150
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

telor care se conectează. În mod obişnuit există următoarele tipuri de

topologii fizice asociate RC:
- topologia magistrală (bus);
- topologia stea (star);
- topologia inel (ring);
- topologia arbore (tree),
ale căror trăsături definitorii vor fi prezentate în cele ce urmează.
 Topologia magistrală (Bus network), ilustrată în figura
4.7, se caracterizează prin aceea că toate nodurile sunt conectate la o
linie principală de comunicaţii (magistrala). Într-o astfel de reţea mesa-
jele sunt detectate de toate nodurile, întrucât fiecare nod urmăreşte
activitatea liniei, dar sunt acceptate doar de cele cărora le sunt destina-
te. Dacă un nod se defectează, încetează să funcţioneze, dar nu întreru-
pe activitatea celorlalte aşa cum se întâmplă în reţelele de tip inel, în
care mesajele trec de la un nod la următorul. Pentru a evita coliziunile
care apar atunci când două sau mai multe noduri încearcă să utilizeze
linia în acelaşi timp, aceste reţele controlează traficul cu sisteme de
detectare a coliziunilor.

Fig. 4.7. Configuraţia unei reţele de tip magistrală.

 Topologia stea (Star network) , după cum rezultă din figu-

ra 4.8, conţine un distribuitor central (hub sau switch), la care se co-
nectează fiecare dispozitiv (nod) al reţelei. Informaţiile sunt transmise
între două noduri prin intermediul distribuitorului central. Reţeaua îşi
menţine funcţionarea la adăugarea sau scoaterea unui nod, dar iese din
funcţiune la defectarea nodului central.

151
Modulul B

Nod 1 Nod 5
Distribuitor

Nod 2 Nod 4

Nod 3

Fig. 4.8. Configuraţia unei reţele de tip stea.

 Topologia inel (Ring network), ilustrată în figura 4.9, se

remarcă prin conectarea tuturor nodurilor într-o buclă închisă (inel).
Într-o asemenea reţea mesajele circulă de la un nod la altul într-un sin-
gur sens. Când un nod primeşte un mesaj examinează adresa de desti-
naţie ataşată la mesaj. Dacă adresa coincide cu adresa sa, acceptă me-
sajul; dacă nu regenerează mesajul şi îl trimite următorului nod din
reţea. Această regenerare permite unei asemenea reţele să acopere dis-
tanţe mai mari decât reţelele de tip stea sau magistrală. De asemenea
inelul poate fi conceput astfel încât să fie ocolite nodurile defecte sau
cu o funcţionare necorespunzătoare. Funcţionarea inelului comunicaţi-
onal este gestionată de către UAM (Unitatea de Acces Multistaţie), ce-
ea ce face ca adăugarea sau eliminarea unui nod să fie dificilă.

UAM

Fig. 4.9. Configuraţia unei reţele de tip inel.

152
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

 Topologia arbore (Tree network), ilustrată în figura 4.10,

conţine mai multe topologii stea cascadate cu un distribuitor central
(de regulă switch) conectat la o magistrală de comunicaţie. Rezultă că
această topologie conţine caracteristici ale topologiilor stea şi magis-
trală. O limitare a acestei topologii este dictată de lungimea maximă a
unui tronson de cablu

Distribuitor central

Fig. 4.10. Configuraţia unei reţele de tip arbore.

În general RC permit interconectarea unor echipamente etero-

gene ca arhitectură, mod de funcţionare şi performanţe. Pentru ca aces-
te echipamente să comunice între ele, este necesar să respecte un set de
reguli şi să utilizeze un limbaj comun. Descrierea regulilor şi a limba-
jului de comunicaţie face obiectul protocoalelor de comunicaţie. Aces-
te protocoale sunt concepute pe baza unui model de comunicaţie. Mo-
delul specifică funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească mediul de
comunicaţie, modul de grupare a acestor funcţii pe diferite niveluri
ierarhice şi modul de desfăşurare a dialogului.
În acest context Organizaţia Internaţională de Standardizare
(ISO – International Standard Organisation) a propus definirea unui
model deschis de comunicaţie în reţea care să permită interconectarea
echipamentelor de calcul indiferent de performanţe sau producător.
Rezultatul a fost reprezentat de modelul de referinţă ISO - OSI (Open
System Interconnection), organizat pe 7 niveluri şi anume: fizic, legă-
tură de date, reţea, transport, sesiune, prezentare, aplicaţie.

 Nivelul fizic permite transmiterea efectivă a informaţiei la

nivel de bit. Protocolul asociat acestui nivel va trebui să definească
153
Modulul B

caracteristicile electrice, mecanice şi funcţionale necesare iniţierii,

menţinerii şi dezactivării legăturii fizice între sistemele care comunică.
Aceste specificaţii vizează printre altele: natura semnalelor utilizate
pentru codificarea semnalelor binare, caracteristicile electrice şi me-
canice ale mediului de transmisie, metode de reducere a zgomotelor şi
de eliminare a erorilor, tipuri de conectori.
 Nivelul legăturii de date asigură un canal sigur de comuni-
caţie pentru tranzitarea datelor de la nivelul fizic. Tranzitarea presupu-
ne gruparea datelor în cadre, corecţia erorilor de transmisie şi compa-
tibilizarea fluxului de date cu disponibilităţile receptorului.
 Nivelul reţea asigură conectivitatea şi selecţia traseelor de
comunicaţie între două sisteme situate în locaţii diferite.
 Nivelul transport primeşte date de la nivelul sesiune şi le
transmite nivelului reţea. Dacă este cazul pachetele sunt fragmentate,
acestui nivel revenindu-i şi sarcina asigurării că toate fragmentele so-
sesc corect la destinaţie.
 Nivelul sesiune iniţiază, administrează şi finalizează sesi-
unile de comunicaţie între aplicaţii 40. O sesiune de comunicaţii se poa-
te desfăşura într-una din manierele simplex, semiduplex sau duplex pe
parcursul a trei etape şi anume: realizarea conexiunii, transferul de
date, desfiinţarea conexiunii.
 Nivelul prezentare asigură compatibilizarea datelor primi-
te de la nivelul aplicaţie cu cerinţele nivelului sesiune.
 Nivelul aplicaţie rezolvă problemele aferente comunicării
între aplicaţii. Atunci când situaţia o impune acest nivel realizează
translaţia între diferitele formate ale datelor într-un format comun de
reprezentare.
Modelul ISO/OSI reprezintă o referinţă pentru dezvoltarea altor
modele, între care un loc aparte este deţinut de modelul TCP/IP numit
astfel după numele celor două protocoale fundamentale pe care se ba-
zează41. Modelul conţine patru niveluri şi anume: reţea, internet,
transport, aplicaţie, ilustrate comparativ cu nivelurile modelului
ISO/OSI în figura 4.11.

40
În acest context sesiunea se asociază dialogului între entităţi.
41
TCP/IP – Transport Control Protocol / Internet Protocol
154
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

ISO/OSI TCP/IP
7 Aplicaţie 4 Aplicaţie
6 Prezentare
5 Sesiune
4 Transport 3 Transport
3 Reţea 2 Internet
2 Legătură date
1 Reţea
1 Fizic

Fig. 4.11. Nivelurile modelelor ISO/OSI şi TCP/IP.

 Nivelul reţea include trăsături ale tehnologiilor LAN/WAN

la care se adaugă toate elementele aferente nivelurilor reţea şi legătură
date din modelul ISO/OSI.
 Nivelul internet permite determinarea şi comutarea pache-
telor în cadrul transmiterii între surse şi destinaţii. Protocolul care gu-
vernează acest nivel este Internet Protocol- IP iar funcţiile corespund
nivelurilor reţea şi legătură date din modelul ISO/OSI.
 Nivelul transport permite dialogul între entităţile pereche
din sursă şi destinaţie, similar cu nivelul transport din modelul
ISO/OSI. Unul dintre protocoalele asociate acestui nivel este
Tranmission Control Protocol – TCP care permite ca un flux de octeţi
trimis de o maşină să ajungă fără erori pe orice altă maşină din reţea.
 Nivelul aplicaţie combină mecanismele specifice repre-
zentării şi codificării datelor precum şi controlului dialogului.

4.6. Sistemul unitate centrală de procesare

Majoritatea calculatoarelor existente astăzi respectă structura
definită în 1947 de von Neumann. Notele specifice sunt date de tehno-
logia de realizare, modalităţile de conectare a elementelor componen-
te, performanţele realizate.
În figura 4.12 se prezintă o structură specifică marii majorităţi a
calculatoarelor actuale, structură în care pot fi evidenţiate următoarele
elemente:
 Unitatea Centrală de Prelucrare (UCP);

155
Modulul B

 Memoria Date (MD) şi Program (MP);

 Dispozitive de Intrare (DI);
 Dispozitive de iEşire (DE).

MD + MP

Magistrala de date

UCP Magistrala de adrese

Magistrala de comenzi
şi stări

DI+DE

Fig. 4.12. Schema bloc a unui calculator.

Liniile de comunicaţie între cele patru module sunt grupate în

magistrale. Informaţia vehiculată se referă la date, adrese şi semnale
de comandă şi de stare, astfel încât în structura calculatorului există
trei magistrale, respectiv:
 magistrala de date;
 magistrala de adrese;
 magistrala de comenzi şi stări.
Unitatea centrală de prelucrare (UCP) este în mod obişnuit
implementată sub forma unui microprocesor (μP) Acesta reprezintă un
circuit logic de o maximă complexitate, în structura căruia pot fi iden-
tificate elemente logice de natură combinaţională şi secvenţială. Ele-
mentul specific, care ii conferă μP o gama largă de posibilităţi de utili-
zare, este reprezentat de flexibilitatea sa la nivel software. Aceasta
face ca, de fapt, implementarea unei structuri logice, pentru o aplicaţie
data, sa nu reprezinte o intervenţie la nivelul structurii fizice, a siste-
mului microprocesor, ci să se obţină prin implementarea unui program
specific.
După cum s-a mai arătat din punct de vedere funcţional unui
CN îi sunt specifice cinci funcţii de bază după cum urmează:
- funcţia de intrare care permite conectarea lumii exterioare
la sistem;
156
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

- funcţia de ieşire, care permite conectarea sistemului la

lumea exterioară;
- funcţia de memorare, care permite păstrarea datelor, re-
zultatelor şi instrucţiunilor programului;
- funcţia aritmetico-logică, care permite efectuarea operaţii-
lor aritmetice si logice in sistem;
- funcţia de comandă, care înglobează totalitatea acţiunilor
de secvenţializare şi control specifice sistemului de calcul.
Cele cinci funcţii sunt ilustrate în figura 4.13 din care se obser-
vă că μP realizează integral funcţiile aritmetico-logică şi comandă şi
parţial pe cele de intrare-ieşire şi memorare.

INTRARE MEMORIE IEŞIRE

I I
C C
UAL

COMANDĂ C
μP

Fig. 4.13. Structura funcţională şi fluxurile aferente unui microprocesor:

I –informaţie (date şi instrucţiuni); C – comenzi.

Având în vedere funcţiile evidenţiate mai sus şi reprezentării

din figura 4.13 în cadrul UCP pot fi identificate trei diviziuni şi anu-
me:
 diviziunea de comandă;
 diviziunea de calcul;
 diviziunea de memorare,
ilustrate în figura 4.14.
 Diviziunea de Comandă asigură aducerea instrucţiunilor
din memorie, identificarea lor şi descompunerea fiecăreia într-o sec-
venţă de faze. Fiecare fază este caracterizată de un set de
microcomenzi a căror finalitate este reprezentată de efectuarea unor
operaţii elementare în unităţile de execuţie ale UCP respectiv registre,
UAL, memorie, interfeţe de intrare / ieşire. Pentru realizarea acestor
funcţii DCOM conţine în structura sa mai multe module ale căror atri-
buţii vor fi prezentate în cele ce urmează.
157
Modulul B

UCP

DCOM
UMP

RNP RI DI

GS GF Magistrale sistem

DCAL
Fig. 4.14. Diviziunile UCP:
UAL DCOM – diviziunea comandă;
DCAL - diviziunea calcul;
AC RD RIC
DMEM – diviziunea memorare.

DMEM
RG1 RGn

 Registrul Numărător de Program (RNP) conţine adresa

instrucţiunii care urmează a se executa.
 Registrul de Instrucţiuni (RI) păstrează codul instrucţiu-
nii în curs de execuţie.
 Decodificatorul de Instrucţiuni (DI) permite stabilirea
operaţiei aferente instrucţiunii în execuţie şi a datelor asupra cărora se
va aplica respectiva operaţie.
 Generatorul de Sincronizare (GS) generează semnalul de
tact (a cărui frecvenţă determină viteza de lucru) pentru funcţionarea
sincronizată a întregului sistem de calcul.
 Generatorul de Faze (GF) creează succesiunea specifică
de faze aferente unei instrucţiuni. Faza următoare este determinată de
faza curentă, tipul instrucţiunii şi informaţia de stare din UCP .
 Unitatea MicroProgamată (UMP) conţine pentru fiecare
instrucţiune din repertoriul μP câte un microprogram care a cărui fina-
litate o constituie generarea semnalelor de comandă pentru elemente-
le implicate în execuţia respectivei instrucţiuni.
158
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

 Diviziunea de Calcul asigură execuţia totalităţii operaţii-

lor aritmetice şi logice. Principala componentă este Unitatea Aritmeti-
că şi Logică (UAL) care reprezintă o colecţie de circuite logice com-
plexe, programabile, capabile să proceseze date numerice, pe baza
unui set de instrucţiuni ale utilizatorului, uzual bazate pe adunare, scă-
dere şi operaţii logice elementare. O importanţă aparte pentru UAL
prezintă registrul acumulator AC, care de multe ori este tratat ca făcând
parte din aceasta. Acesta este implicat în totalitatea operaţiilor efectua-
te de UAL păstrând unul dintre operanzi şi rezultatul.
O resursă semnificativă a DCAL este registrul de deplasare RD
implicat în efectuarea înmulţirilor şi împărţirilor rapide cu puteri ale
bazei 2.
Indicatorii de condiţie (fanioanele) reprezintă bistabili care
conţin informaţii legate de:
- modul de execuţie a instrucţiunilor (validarea întreruperilor,
execuţia pas cu pas, etc.) ;
- rezultatele operaţiilor aritmetice şi logice (depăşire de capa-
citate de reprezentare, transport spre rangul superior, etc.) ;
- conţinutul anumitor registre (par sau impar, zero, etc.).
Aceştia pot fi grupaţi într-un registru al indicatorilor de condi-
ţie RIC accesibil utilizatorului. Între indicatorii de condiţie (fanioanele)
prezenţi sub diverse denumiri în structura majorităţii P realizate până
în prezent pot fi menţionaţi cei de transport, depăşire, zero, paritare,
semn.
Indicatorul de transport T are valoarea unu dacă a apărut un
transport la o operaţie de adunare sau un împrumut la o operaţie de
scădere de la / la rangul cel mai semnificativ.
Indicatorul de depăşire D are valoarea unu dacă rezultatul este
prea mare în modul pentru a putea fi reprezentat ( dacă rezultatul este
corect D=0).
Indicatorul de zero Z are valoarea unu dacă rezultatul unei
operaţii este nul, altfel Z=0).
Indicatorul de paritate P are valoarea unu are dacă rezultatul
unei operaţii conţine, un număr par de biţi 1, altfel P= 0 42.

42
Dacă se schimbă convenţia de paritate, se vor schimba şi valorile asociate indicatorului
de paritate.
159
Modulul B

Indicatorul de semn S are valoarea unu dacă rezultatul unei

operaţii este negativ, altfel S = 0.
 Diviziunea de memorare reprezentată de Registrele Ge-
nerale (RG1 , Rg2,…RGn) păstrează date cu care lucrează programul
aflat în execuţie, având rolul unor locaţii de memorie rapidă. Registre-
le de uz general sunt adresabile de către utilizator şi pot fi folosite pen-
tru stocarea si manevrarea datelor programului - operanzi, date, adrese
de memorie cu date utile programului, etc.
Funcţionalitatea unui sistem de calcul este determinată şi de
prezenţa unor medii de comunicaţie atât între diviziunile UCP precum
şi între UCP şi unităţile de memorare şi de intrare – ieşire. Grupurile
de linii cu funcţii similare, care conectează legând diversele secţiuni
ale unui sistem numeric de calcul se numesc magistrale (MAG).
Funcţie de entităţile conectate MAG pot fi de două tipuri şi
anume interne (MAG-I) şi externe (MAG-E). Prin MAG-I comunică
unităţile funcţionale ale UCP iar MAG-E reprezintă calea de comuni-
caţie între UCP şi restul elementelor sistemului de calcul. Fiecare din-
tre cele două categorii de MAG conţine trei subdiviziuni şi anume date,
adrese şi comenzi (control). Semnalele binare pot fi transferate simul-
tan, caz în care MAG se numeşte paralelă, sau succesiv, în cazul MAG
seriale.
MAG paralele sunt reprezentate de totalitatea MAG interne ale
UCP şi de cele externe care conectează UCP cu memoria şi cu cea
mai mare parte a interfeţelor de intrare / ieşire ale sistemului. Legături
seriale se utilizează mai ales pentru transmiterea datelor la / de la echi-
pamente aflate la distanţă de UCP.
Magistrala de date (MAG_D) are o dublă funcţionalitate. În
primul rând aceasta serveşte transferului bidirecţional de date între
UCP şi/sau memorie sau interfeţele de intrare / ieşire. Tot prin MAG-
D se realizează transferul unidirecţional de instrucţiuni de la memorie
la UCP.
Magistrala de adrese MAG-A este o magistrală unidirecţională,
care permite transferul informaţiei de adresare. De asemenea prin
MAG-A se poate transfera de la UCP adresa unui echipament de intra-
re-ieşire. Adresabilitatea, respectiv capacitatea maximă de adresare a

160
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

unei UCP este dată de numărul de biţi al MAG-A. Pentru o MAG-A de

n biţi , UCP poate adresa o memorie care conţine 2n locaţii43
Magistrala de control MAG-C serveşte transferului semnalelor
de comandă de la UCP şi de stare către UCP. Corelate cu MAG-A,
semnalele de pe MAG-C permit selecţia unică a locaţiei de memorie a
sau echipamentului de intrare-ieşire referite.
În momentul de faţă UCP de tip μP pot fi realizate într-una din
tehnologiile CISC, RISC, WLIW.
 Tehnologia CISC (Complex Instruction Set Computer)
permite μP execuţia a mai mult de 400 instrucţiuni în mai multe cicluri
maşină. Numărul de cicluri maşină necesare în execuţia unei instrucţi-
uni este diferit de la o instrucţiune la alta.
Tehnologia RISC (Reduced Instruction Set Computer)
permite implementarea numai a instrucţiunile de bază, respectiv a ce-
lor mai des folosite. Fiecare instrucţiune se execută într-un singur ci-
clu maşină, având consecinţe pozitive asupra performanţelor.
 Tehnologia VLIW (Very Long Instruction Word) este
specifică procesoarelor care utilizează instrucţiuni într-un format lung.
Ideea este de a reuni mai multe instrucţiuni în una singură, astfel încât
procesorul să poate pregăti mai multe instrucţiuni printr-o singură ope-
raţie. Un exemplu semnificativ de microprocesor proiectat în tehnolo-
gie VLIW este Itanium pe 64 de biţi al firmei Intel.

4.7. Sistemul memorie

După cum s-a arătat, funcţionarea oricărui sistem de calcul este
condiţionată de existenţa memoriei, destinată păstrării datelor ce ur-
mează a fi prelucrate, a programelor şi a rezultatelor.
Pe lângă funcţia intrinsecă menţionată, memoria este implicată
în toate fazele aferente execuţiei unei aplicaţii codificate sub forma
unui program. Informaţia transmisă calculatorului prin intermediul
unităţilor de intrare este păstrată în memorie. De aici informaţia se
transferă altor module funcţionale în vederea prelucrării. Rezultatele
parţiale sau finale au destinatar memoria de unde pot deveni disponibi-
le utilizatorului prin intermediul echipamentelor periferice de ieşire.

43
Uzual dimensiunea unei locaţii este de un Byte (octet).
161
Modulul B

Spaţiul de memorie al unui calculator poate fi văzut ca un şir de

locaţii consecutive, fiecare locaţie fiind identificabilă prin intermediul
unei adrese. Din punct de vedere fizic memoria este formată din ele-
mente care prezintă două stări cărora li se asociază simbolurile 0 şi 1
numite cifre binare. În cele ce urmează vor fi prezentate principalele
trăsături funcţionale ale tipurilor de memorie aferente fiecărui nivel al
subsistemului memorie.

4.7.1. Structura ierarhică a memoriei

Organizarea ierarhică a memoriei implică o structurare pirami-
dală a acesteia pe patru niveluri, ilustrate în figura 4.15. Din analiza
acestei figuri reiese că de la vârf spre bază creşte dimensiunea memo-
riei concretizată în capacitatea de memorare44. Acelaşi mod de variaţie
este specific şi timpului de acces 45 în timp ce costurile de memorare
pe bit cresc de la baza spre vârful piramidei.

v,Co Ta,Ca
R

Fig. 4.15. Structura ierarhică piramidală a memoriei în cadrul unui sistem

de calcul: R - registre; C - cache; P - principală; S - secundară; Ta - timp de
acces; Ca - capacitate; v - viteză; Co - cost.

 Registrele interne ale UCP reprezintă cea mai rapidă şi

cea mai mică memorie din sistem. Registrele sunt conectate direct la
44
Capacitatea reprezintă numărul total de locaţii aferent unui nivel ierarhic al subsistemu-
lui memorie. În mod obişnuit mărimea unei locaţii de memorie este de un octet.
45
Timpul de acces reprezintă intervalul dintre momentul lansării adresei şi cel în care
informaţia referită devine disponibilă.
162
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

unităţile funcţionale de prelucrare cum ar fi UAL, unitatea de calcul a

adresei etc. Registrele generale constituie nivelul 0 al memoriei de da-
te, iar registrul de instrucţiuni reprezintă acelaşi nivel pentru memoria
de cod.
 Memoria cache (MC) îmbunătăţeşte viteza de procesare,
deoarece conţine perechi adresă-dată. Din punctul de vedere al capaci-
tăţii şi timpului de acces memoria cache se situează între registre şi
memoria primară.
 Memoria principală (primară, internă) este memoria în
care se află programele sau secvenţe din programele active şi datele
necesare lor, precum şi o parte a sistemului de operare. Secţiunile inac-
tive ale programului, datele aferente şi restul sistemului de operare se
află în nivelul următor, cel secundar al memoriei.
 Memoria secundară conţine copii ale tuturor programelor
şi datelor necesare sistemului. Dispozitivul fizic ce implementează
acest nivel al memoriei este discul magnetic, sau un alt dispozitiv ori-
entat pe transfer de date la nivel de bloc.
Pentru păstrarea programelor şi datelor un timp îndelungat poa-
te fi identificat un subnivel al memoriei secundare denumit memorie
suplimentară. Acestui nivel îi sunt specifice de asemenea medii mag-
netice şi optice cum ar fi:, casete cu bandă magnetică, CD-ROM,
DVD-ROM, etc.

4.7.2. Memoria principală

Memoria principală (MP)conţine informaţia aferentă programu-
lui în execuţie şi date cu care operează acesta.
MP este realizată în diverse tehnologii cum ar fi: circuite semi-
conductoare, (RAM, ROM, EPROM), inele de ferită, bule magnetice,
etc. Din punctul de vedere al accesului, memoria principală conţine
secţiuni care pot fi atât citite cât şi înscrise şi secţiuni care pot fi numai
citite. În continuare se vor prezenta trăsăturile importante ale celor do-
uă tipuri de memorie.
Memoria cu acces aleator RAM (Random Access Memory)
poate fi accesată atât pentru citire, cât şi pentru scriere. Întrucât infor-
maţia memorată se pierde la deconectarea tensiunii de alimentare acest
tip de memorie se numeşte volatilă.

163
Modulul B

Memoria ROM (Read Only Memory) - permite accesul doar

pentru citirea informaţiei. Aceste memorii sunt înscrise în cadrul pro-
cesului de fabricaţie. Există şi memorii ROM care pot fi programate de
către utilizator, o singură dată - PROM sau în mod repetat - EPROM.
Memoria RAM. Aşa cum reiese din prezentarea de mai sus,
memoria RAM stochează informaţii variabile, în sensul posibilităţii de
modificare de către UCP, sub controlul programului, a conţinutului
oricărei locaţii. Memoria RAM poate fi de două feluri: statică şi dina-
mică.
Memoria RAM statică utilizează drept celule elementare de un
bit circuite basculante de tip bistabil şi se caracterizează prin persis-
tenţa informaţiei înscrise, în sensul că nu este necesară o reîmprospăta-
re periodică a acesteia. Din punctul de vedere al consumului energetic,
acesta este ridicat însă timpul de acces este scurt comparativ cu memo-
riile RAM dinamice.
Memoria RAM dinamică reţine informaţia prin încărcarea cu
sarcină electrică a capacităţii porţii unui tranzistor MOS. Datorită des-
cărcării în timp a capacităţii, informaţia trebuie supusă periodic unei
operaţii de reîmprospătare (refresh). Reîmprospătarea, a cărei frecven-
ţă depinde de constanta de timp a circuitului (uzual 1-2 ms) constă în
efectuarea unei operaţii de citire. În raport cu memoria RAM statică,
memoria RAM dinamică prezintă avantajul unui consum energetic re-
dus şi al unei densităţi ridicate pe chip (datorită numărului redus de
tranzistori pe celulă).
Memoria ROM. Aceste memorii, care pe parcursul execuţiei
programului nu pot fi înscrise, se împart în trei categorii şi anume:
- memorii ROM care nu pot fi înscrise de utilizator;
- memorii ROM programabile o singură dată de către utilizator
(PROM-Programmable ROM);
- memorii ROM care pot fi scrise în mod repetat de către utili-
zator (EPROM - Erasable PROM).
Memoriile ROM propriuzise sunt programate de către producă-
tor conform funcţiei indicate de utilizator. Acest tip de memorie este
rentabil în condiţiile unei producţii de mare serie. Cel mai cunoscut

164
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

exemplu de utilizare a memoriei ROM este în calitate de suport al sec-

ţiunii BIOS 46 a sistemului de operare.
Memoriile PROM pot fi programate de către utilizator prin dis-
trugerea selectivă, conform informaţiei ce se memorează a unor
microfuzibile situate în nodurile matricei de memorie Având în vedere
ireversibilitatea înscrierii, acest procedeu a fost denumit ardere a pro-
gramului iar dispozitivul aferent arzător de memorii PROM.
Memoriile EPROM oferă posibilitatea programării repetate.
Acestea reţin informaţia ca o sarcină electrică într-o celulă MOSFET,
putând fi şterse prin expunerea la o sursă de radiaţii ultraviolete sau
prin metode electrice. Memoriile Flash ROM care sunt utilizate din ce
în ce mai mult ca suporturi amovibile sunt memorii EEPROM care
permit ştergerea selectivă.

4.7.3. Memoria secundară

Memoria secundară (MS) este constituită din suporturile afe-
rente unor dispozitive periferice care asigură o viteză de transfer ridi-
cată, dar mult mai mică decât viteza de lucru a memoriei principale.
Această viteză redusă este compensată de o capacitate de memorare
peste cea a MP. Dintr-un anumit punct de vedere se poate considera
că MS are practic o capacitate nelimitată (de exemplu capacitatea me-
moriei realizate pe discuri optice depinde de dimensiunea arhivei de
discuri, respectiv de numărul discurilor utilizate ca suport de memora-
re.
În continuare se vor face scurte consideraţii referitoare la unele
tipuri de suporturi specific MS.
 Banda magnetică (Magnetic Tape - MT), care a fost
printre primele suporturi utilizate ca MS, reprezintă practic o panglică
confecţionată dintr-un material plastic numit mylar care este acoperit
cu un material magnetic. Informaţia este organizată pe 9 piste longitu-
dinale dintre care 8 pentru date şi una pentru bitul de paritate transver-
sală, citirea şi scrierea datelor fiind realizate de către nouă capete mag-
netice.
În cazul benzii magnetice accesul este secvenţial iar cantitatea
minimă de informaţie ce se poate transfera printr-o operaţie de citi-
re/scriere este cea conţinută într-o înregistrare fizică. Accesul secvenţi-

46
BIOS (Basic Input Output System). furnizează servicii esenţiale pentru funcţiile de in-
trare – ieşire ale sistemului de calcul.
165
Modulul B

al presupune citirea tuturor înregistrărilor situate între cea curentă şi

cea referită, cu consecinţe directe asupra timpului de acces care nu este
constant ci poate varia între fracţiuni de secundă şi sute de secunde. Cu
toată această viteză redusă, banda magnetică este utilizată pentru păs-
trarea unor arhive de date (de exemplu salvările de date care se fac pe-
riodic în sistemele informatice – backup).
 Discul magnetic rigid ( Hard Disk - HD) este format
dintr-un disc din metal acoperit cu material magnetic pe una sau ambe-
le feţe. Mai multe discuri fixate pe un ax formează o pilă de discuri
(figura 4.16). Pe fiecare disc informaţia este organizată pe un număr de
cercuri concentrice numite piste. Pistele cu acelaşi diametru de pe toate
discurile, formează un cilindru.

Pila de discuri Cărucior cu capete de citire - scriere

Sectoare pe o pistă
Pista 0

Pista n-1

Cilindru

Fante (perforaţii )
de sincronizare

Fig. 4.16. Structura principială a unui disc rigid

şi organizarea informaţiei pe disc.

Pistele sunt împărţite în sectoare, care reprezintă blocurile fizi-

ce în care se codifică datele. Un sector are un identificator, respectiv
un număr unic prin care sectorul este referit. Un disc conţine între 40 şi
câteva sute de piste, o pistă conţine între 10 şi 100 de sectoare, iar un
sector între 128 şi 1024 de octeţi (tipic 512).O unitate de HD cu n dis-
curi conţine un cărucior cu 2n capete de citire/scriere (CCS) care se
deplasează radial de la o pistă la alta.

166
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Prin rotaţia discurilor se formează o pernă de aer între capete şi

suprafaţa magnetică, astfel încât citirea/scrierea se efectuează fără con-
tact direct între cele două elemente. Pilele de disc formează un aşa
numit hard-disk, disk dur sau disk rigid. Cel mai utilizat model este
discul Winchester, format dint-o pilă de disc încapsulată, cu capacităţi
uzuale de sute de GB.
 Discul optic este realizat pe baza aceloraşi principii ca
discul compact audio şi se numeşte CD ROM – Compact Disk Read
Only Memory. Un asemenea disc este format dintr-un substrat de
policarbonat, peste care se aplică un strat special de înregistrare, bazat
pe o vopsea fotosensibilă. Peste acest strat se depune un strat reflecto-
rizant de metal (un aliaj de aur sau argint) şi în final un strat protector
din material plastic.
Stratul de vopsea are proprietatea că se încălzeşte rapid la
aproximativ 250 °C schimbându-şi compoziţia chimică atunci când
asupra este dirijat un fascicul laser de un anumit tip şi intensitate. Ca
rezultat, zonele cu o compoziţie chimică modificată (zonele arse) vor
reflecta la citire într-o măsură mai mică lumina faţă de zonele asupra
cărora nu s-a aplicat fasciculul laser. Discul este format, prin urmare,
după înscriere din zone arse şi nearse, la fel cum un CD obişnuit este
format din cavităţi şi suprafeţe. Deoarece suportul este afectat la în-
scriere printr-un proces chimic şi de încălzire, modificarea este perma-
nentă şi evident ireversibilă.
Discul optic reînscriptibil (Compact Disk ReWritable CD-RW)
include un strat modificator de stare între starturile de plastic şi cel
metalic. Acesta este compus din elemente care îşi modifică starea fizi-
că la anumite temperaturi. Când raza laser de scriere este folosită pen-
tru a scrie informaţii pe disc, zone ale amestecului sunt topite prin su-
praîncălzire şi menţinute în această stare printr-o răcire rapidă. Aceste
zone topite sunt opace şi în consecinţă nonreflexive. La unităţile CD-
RW apare cea de-a treia rază laser, respectiv cea de ştergere, care este
utilizată pentru a aduce înapoi în stare cristalină amestecul.
 Discul video digital (Digital Video Disk – DVD) permite
stocarea unui volum de date mult mai mare decât în cazul suportului
de tip CD-ROM. Capacitatea ridicată de stocare se datorează unei teh-
nologii de înregistrare cu o densitate mai ridicată şi care permite acce-
sul la mai multe straturi fizice ale aceluiaşi mediu. Dacă pentru un CD-
ROM capacitatea era de până la 800 MB pe un DVD se pot memora

167
Modulul B

între 4,7 şi 17 GB funcţie de numărul de feţe şi de straturi 47. Ca şi în

cazul CD şi pentru DVD s-a realizat varianta reînscriptibilă DVD-RW.

4.8. Sistemul intrare – ieşire

Alături de sistemele unitate centrală de prelucrare şi memorie,
un alt sistem important al unui calculator numeric este sistemul de intra-
re ieşire (SIE), care facilitează conectarea acestuia la mediul extern re-
prezentat de utilizatori. În continuare vor fi prezentate unele aspecte care
privesc structura SIE şi modalităţile de transfer a datelor în cadrul acesto-
ra.
4.8.1, Structura unui sistem de intrare – ieşire
Pentru realizarea funcţiilor specifice un SIE are o structură mo-
dulară de tipul celei din figura 4.17.

EP I/E
UCP MEM ITF I/E CNT

EP I/E

Magistrale sistem

ITF I/E CNT

EP I/E

EP I/E

Fig. 4.17. Structura unui sistem de intrare – ieşire: ITF I/E – interfaţă de intrare
– ieşire; CNT – controller; EP I/E – echipament periferic de intrare – ieşire.
După cum se observă în structura unui SIE sunt incluse urmă-
toarele elemente:
- interfeţe de I/E;
- controlere de I/E;
- echipamentele periferice de I/E;
- magistralele de comunicaţie;
- interfeţele dintre aceste componente.

47
Pentru o singură faţă şi un singur strat 4,7 GB; pentru o faţă şi două straturi – 8,5 GB
etc.
168
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Conectarea indirectă echipamentelor periferice de I/E la ma-

gistralele sistemului este justificată de următoarele argumente:
- marea varietate de periferice bazate pe diferite principii de
funcţionare;
- diferenţe semnificative între ratele de transfer a echipamen-
telor periferice şi cea a memoriei;
- forme diferite de reprezentare a datelor în memorie şi în
echipamentele periferice.
O interfaţă de I/E are rolul de a acţiona prin intermediul con-
trolerelor asupra echipamentelor periferice. Îndeplinirea acestui rol
induce pentru o interfaţă de I/E următoarele funcţii:
- control şi sincronizare;
- comunicaţie cu UCP;
- comunicaţie cu dispozitivele externe;
- memorarea temporară a datelor;
- detecţia erorilor.
În orice moment de timp, UCP poate comunica cu unul sau mai
multe dispozitive externe. Resursele interne, ca memoria internă şi ma-
gistrala sistem, trebuie partajate între mai multe activităţi, inclusiv ope-
raţiile de I/E ale datelor. Funcţia de I/E necesită deci o operaţie de con-
trol şi sincronizare, pentru coordonarea fluxului de date între resursele
interne şi dispozitivele externe. De exemplu, controlul transferului de
date de la un dispozitiv extern la UCP poate cuprinde următoarele eta-
pe:
- UCP interoghează interfaţa de I/E pentru a testa starea dis-
pozitivului solicitat;
- interfaţa de I/E returnează starea dispozitivului;
- dacă dispozitivul este operaţional şi este pregătit pentru
transmisia datelor, UCP solicită transferul datelor, printr-
o comandă adresată interfeţei de I/E;
- interfaţa de I/E preia un octet sau cuvânt de date de la dis-
pozitivul de I/E;
- datele sunt transferate de la interfaţa de I/E la UCP.
Din enumerarea de mai sus rezultă că interfaţa de I/E trebuie sa
permită comunicaţia atât cu UCP şi cu dispozitivul extern reprezentat
de controler.

169
Modulul B

4.8.2. Transferul datelor în sistemele de intrare – ieşire

În cadrul sistemelor de I/E transferurile de date se pot realiza
printr-una din următoarele metode:
- transfer programat;
- transfer prin întreruperi;
- transfer prin acces direct la memorie ;
- transfer prin canale de I/E,
metode care vor fi pe scurt prezentate în continuare.

Transferul programat. Prin transfer programat, UCP contro-

lează în totalitate operaţia de intrare – ieşire (I/E), prin următoarea sec-
venţă:
- detectarea stării perifericului;
- transmiterea unei comenzi de citire (intrare) sau scriere (ieşi-
re);
- transferul datelor.
Pentru execuţia unei instrucţiuni de I/E, UCP transmite o adresă,
(aferentă interfeţei de I/E şi dispozitivului extern) şi o comandă de I/E
care poate fi: de control, de test, de citire sau de scriere.
Comenzile de control sunt utilizate pentru activarea perifericelor
şi pentru specificarea operaţiilor care urmează a se executa.
Prin comenzile de test se realizează verificarea diferitelor condi-
ţii de stare asociate unei interfeţei de I/E si perifericului specificat.
Comanda de citire determină obţinerea unui octet sau cuvânt de
date la periferic si depunerea acestuia într-o memorie tampon (registrul
de date al interfeţei modulului de I/E).
O comandă de scriere asigură preluarea de către interfaţa modu-
lul de I/E a unui octet sau cuvânt de pe magistrala de date şi transfe-
rul acestuia către periferic.
Transferul programat se mai numeşte şi transfer în buclă de aş-
teptare deoarece după iniţierea transferului, UCP execută o buclă de aş-
teptare până la finalizarea acestuia. Această aşteptare constituie un deza-
vantaj al transferului programat, datorită unei utilizări ineficiente proce-
sorului. Aceste caracteristici recomandă utilizarea acestei metode pentru
transferul unui singur octet (cum ar fi codul unui caracter de la tastatu-
ră).
170
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Transferul prin întreruperi. Întreruperea reprezintă suspen-

darea temporară a execuţiei unui program, ca urmare a producerii la un
moment de timp impredictibil a unui eveniment exterior acestei execu-
ţii. Evenimentului produs îi corespunde un semnal de cerere de întreru-
pere, care este tratat de către sistemul de întreruperi al calculatorului.
Dacă sistemul de întreruperi este activat, se apelează o rutină de tratare
a întreruperii, asociată evenimentului care a generat întreruperea. Du-
pă execuţia rutinei de tratare, programul întrerupt este reluat în contex-
tul anterior întreruperii.
În cazul transferului prin întreruperi, UCP iniţiază transferul
(transmite o comandă interfeţei de I/E) după care continuă execuţia
programului. Interfaţa va întrerupe UCP atunci când este pregătită pen-
tru transferul datelor. Ca răspuns la întrerupere, UCP va executa trans-
ferul, după care va continua programul întrerupt. Interfaţa specifică trans-
ferului prin întreruperi este mai complexă, iar viteza este mai mică decât în
cazul celui programat. Viteza redusă este cauzată de faptul că tratarea între-
ruperii presupune execuţia unor instrucţiuni suplimentare în raport cu trans-
ferul programat
Transferul prin acces direct la memorie (DMA48). După cum
s-a văzut, transferul programat (chiar dacă se efectuează prin întreru-
peri) necesită intervenţia UCP pentru transferul datelor (la nivel de
octet sau cuvânt) între memorie şi o interfaţă de I/E şi în consecinţă
prezintă următoarele două dezavantaje:
- viteza de transfer este limitată de timpul în care UCP poate
testa şi deservi un dispozitiv de I/E;
- încărcarea UCP cu sarcina gestionării transferului , întrucât
este necesară execuţia unui anumit număr de instrucţiuni pen-
tru fiecare transfer.
Prin DMA transferul se realizează direct între un dispozitiv de
I/E şi memorie, implicarea UCP fiind mult diminuată. Procesorul ini-
ţiază transferul stabilind printr-o secvenţă de instrucţiuni următoarele
elemente:
- adresa de început a zonei de memorie unde/de unde se efec-
tuează transferul;
- lungimea blocului care se transferă;

48
DMA – Direct Memory Access.
171
Modulul B

- sensul transferului.
Transferul prin DMA necesită o interfaţă adecvată (controler
DMA) care să poată prelua controlul magistralelor sistemului de cal-
cul în următoarele situaţii:
- efectuarea unui transfer de date cu memoria, atunci când
acestea nu sunt utilizate de UCP;
- suspendarea temporară de către UCP a programului în exe-
cuţie.

4.8.3. Echipamente periferice de intrare - ieşire

Echipamentele periferice de intrare – ieşire (EP I/E) au rolul de
a asigura comunicarea între unitatea centrală şi mediul exterior, prin
intermediul unor unităţi de interfaţă. EP I/E permit realizarea următoa-
relor funcţii semnificative:
- introducerea datelor, a programelor şi a comenzilor în memo-
ria calculatorului;
- afişarea, tipărirea sau redarea rezultatelor prelucrării într-o
formă specificată de utilizator;
- înregistrarea, stocarea şi păstrarea volumelor mari de infor-
maţii pe suporturi de memorie externă, în vederea unor prelucrări şi
utilizări ulterioare;
- supravegherea şi posibilitatea intervenţiei utilizatorului pentru
restabilirea funcţionării corecte a sistemului de calcul.
Potrivit acestor funcţii, echipamentele periferice se pot grupa
astfel:
- echipamente periferice de intrare prin intermediul cărora
se asigură introducerea datelor, a programelor, transmiterea unor co-
menzi manuale, citirea unor imagini etc. (în această categorie sunt in-
cluse: tastatura, mouse-ul, creionul optic, tableta digitală, scanner-ul,
cititorul de coduri de bare, cititorul de cartele magnetice, captatorul de
sunete şi/sau imagini etc.);
- echipamente periferice de ieşire, care servesc la redarea
rezultatelor prelucrărilor, a mesajelor, a programelor şi a altor informa-
ţii (în această categorie sunt incluse monitoarele, imprimantele, echi-
pamentele audio/video, etc.);

172
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

- echipamente periferice de memorare, care au rolul de a

stoca o mare cantitate de informaţie, pentru un timp nedeterminat, în
vederea utilizării ulterioare (în această categorie sunt incluse: unităţile
de: disc/bandă magnetică, disc optic, digital video disc, memorie
flash, etc.);
- echipamente de transport la distanţă, care au rolul de a
oferi o formă adecvată semnalului care se emite/recepţionează prin
suportul fizic reprezentat de cablu electric, unde electromagnetice, fi-
bră optică (în această categorie este inclus modemul).
Întrucât echipamentele periferice de memorare au fost prezen-
tate în cadrul sistemului memorie, în cele ce urmează vor fi prezentate
câteva echipamente periferice din celelalte categorii.
Tastatura. Componentă a configuraţiei minimale a oricărui cal-
culator, tastatura serveşte pentru introducerea caracterelor alfanumeri-
ce şi a comenzilor. După modul de dispunere a tastelor alfabetice, tas-
taturile sunt de două tipuri şi anume:
- tastatura de tip anglo-saxon la care primele taste alfabetice
sunt cele care corespund literelor Q W E R T Y;
- tastatura de tip francez la care la care primele taste alfabetice
sunt cele care corespund literelor A Z E R T Y .
Tastatura se comportă în timpul utilizării ca un mic calculator,
în sensul că are capacitatea de a memora temporar o linie de date, o
linie de comandă sau de instrucţiuni de program permiţând şi efectua-
rea corecturilor necesare, înainte de transmiterea acestora în memoria
internă a calculatorului (respectiv înaintea acţionării tastei ENTER).
Acest lucru este posibil pentru că tastatura are un microprocesor pro-
priu şi o memorie RAM .
Fiecare tastă are asociat un cod numeric, care este un cod
ASCII. Procesorul tastaturii poate sesiza momentul apăsării unei taste
şi momentul eliberării sale, putând genera în mod repetat codul tastei
menţinute în poziţia apăsat. Este de menţionat faptul că există posibili-
tatea schimbării codului intern propriu al tastaturii prin comenzi de
configurare, în funcţie de particularităţile ţării în care se utilizează res-
pectiva tastatură (regional settings).
Mouse-ul. Acesta reprezintă un dispozitiv de intrare care de-
termină la mişcarea sa pe o suprafaţă plană deplasarea unui cursor pe
ecran. Pentru a transmite comenzi mouse-ul este prevăzut cu două sau
173
Modulul B

trei butoane49, iar pentru deplasarea ferestrei active pe verticală cu o

roată de scroll. Rezultă că mouse-ul este util numai în măsura în care
pe ecran există afişate anumite opţiuni din care se pot selecta şi activa
cele necesare pe parcursul unei sesiuni de lucru.
La apariţia sa acest periferic era de tip mecanic, în care mişca-
rea unei bile de cauciuc (situată în partea inferioară a mouse-ului) este
convertită în semnale a căror finalitate este convertită într-o deplasare
a cursorului pe ecran. În prezent o largă răspândire o are mouse-ul op-
tic care permite detectarea mişcării cu ajutorul unei perechi de diode
electroluminiscente şi a unui suport reflectorizant.
Scanner-ul. În categoria echipamentelor pentru captarea ima-
ginilor, în vederea unor prelucrări pe calculator, cel mai răspândit este
scanner-ul. Acesta preia cu ajutorul unor senzori50 imagini, desene şi
texte de pe hârtie pe care le digitizează şi le transmite calculatorului,
care le memorează sub forma unor fişiere.
Prelucrarea ulterioară poate consta în finisarea contururilor,
redimensionare, mutare, rotire, colorare, umbrire, suprapunere etc.
Monitorul. Cunoscut şi ca display acesta reprezintă compo-
nenta, care împreună cu tastatura realizează consola, face parte din
configuraţia de bază a oricărui calculator personal. Monitorul este des-
tinat afişării, pe ecran, a informaţiilor de natură alfanumerică şi/sau
grafică.
Ca tehnologie de construcţie şi principiu de afişare, în prezent
cea mai mare răspândire o au monitoare cu cristale lichide (LCD51).
Din considerente istorice se amintesc şi monitoarele cu tub cinescop
(CRT52). Indiferent cărui tip aparţin, monitoarele sunt diferenţiate de
următoarele caracteristici mai importante:
- calitatea grafică a afişării;
- dimensiunea ecranului şi dimensiunile imaginii afişate;
- numărul de culori;
- viteza de lucru.

49
O apăsare scurtă a unui buton este cunoscută sub denumirea de click, iar mişcarea
mouse-ului cu un buton apăsat (având ca efect marcarea unui text, mutarea unor obiecte
sau ferestre, copierea, etc.) se numeşte drag (glisare)
50
Senzorii scanner-ului se numesc celule CCD (Charge Coupled Device), care sunt de
fapt condensatori încărcaţi electric şi sensibili la lumină.
51
LCD – Liquid Crystal Display
52
CRT – Cathode Ray Tube
174
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

În mod obişnuit monitoarele suportă două tipuri de afişări a in-

formaţiei şi anume:
- afişarea în modul text;
- afişarea în modul grafic.
Afişarea în modul text (alfanumeric) se realizează la nivel de
caracter, ecranul fiind considerat o matrice cu 2000 de zone-caracter
(uzual 80 de coloane şi 25 de linii. În fiecare zonă se poate afişa un
singur caracter din 256 posibile, conform codificării ASCII extinse.
Aşadar în modul text entitatea minimă care poate fi afişată este carac-
terul.
În modul grafic, ecranul este văzut ca o matrice de elemente de
imagini (pixeli) fiecare pixel putând fi caracterizat, la monitoarele co-
lor, prin trei elemente de culoare: roşu, verde, şi albastru. Obţinerea
nuanţelor de culoare se realizează prin variaţia intensităţii de iluminare
a pixelilor. În acest mod calitatea grafică este asigurată de doi factori
şi anume definiţia şi calitatea.
Definiţia monitorului este dată de dimensiunea punctelor ce
formează imaginea. Cu cât dimensiunea unui punct este mai mică53, cu
atât densitatea este mai ridicată şi în consecinţă definiţia este mai bună.
Rezoluţia desemnează numărul maxim de puncte ce pot fi afi-
şate pe suprafaţa unui ecran (deci dimensiunile matricei asociate ecra-
nului).
Dimensiunea ecranului unui monitor este reprezentată de mă-
rimea diagonalei exprimată în inches54. Dimensiunile mai frecvent în-
tâlnite sunt în intervalul 17-27 inches, tendinţa actuală fiind spre
1cele de dimensiuni mari, aspect ratio55 16x9.
Creionul optic (light pen) este un dispozitiv utilizat pentru ac-
tivarea (punctarea) unei poziţii pe ecran. În condiţiile existenţei unui
soft adecvat cu ajutorul acestui dispozitiv poate fi scris un text pe
ecran.
Tableta grafică şi digitizorul servesc la introducerea în me-
moria calculatorului a coordonatelor unor puncte de pe un desen deja
realizat, raportate la un sistem de referinţă ataşat suprafeţei de lucru.

53
La actualele monitoare o valoare standard a diametrului unui pixel este de 0,28 mm. .
54
1 inch = 25,4 mm
55
Aspect ratio - Raportul lungime / înălțime dintr-o imagine (un raport de 16:9 implică o lungime
de 1,33 ori mai mare decât înălţimea).
175
Modulul B

La tableta de lucru suprafaţa utilă se încadrează în formatele A3 sau

A4, în timp ce digitizoarele pot opera pe suprafeţe mult mai mari. Pen-
tru preluarea coordonatelor aceste echipamente sunt prevăzute cu dis-
pozitive de tip creion sau lupă care se pot deplasa pe suprafaţa care
trebuie digitizată. Pentru transmiterea la calculator a poziţiei şi a unor
comenzi acestor dispozitive li se adaugă un număr de butoane.
Imprimanta. Imprimantele fac parte din categoria echipamen-
telor periferice noninteractive şi asigură obţinerea rezultatelor sub
formă de document tipărit.
Principalele elemente care permit caracterizarea unui anumit
tip de imprimantă sunt următoarele:
- principiul de funcţionare;
- viteza de tipărire;
- dimensiunea liniei tipărite;
- rezoluţia tipăririi ;
- dimensiunea memoriei proprii;
- existenţa unui limbaj propriu (POSTSCRIPT);
- fiabilitatea şi costul.
În mod obişnuit imprimantele sunt clasificate după principiul
de funcţionare, respectiv după mecanismul de tipărire. Conform aces-
tui criteriu, cele mai răspândite tipuri de imprimante sunt:
- imprimantele matriceale;
- imprimantele cu jet de cerneală;
- imprimantele laser.
Imprimantele matriceale utilizează un mecanism de tipărire
format dintr-un set de ace montate în capul de imprimare, care în mo-
mentul primirii impulsurilor lovesc o bandă tuşată, numită ribbon. Re-
zoluţia unei asemenea imprimante este dată de numărul de ace, cele
mai răspândite fiind cu 9, 18 sau 24 de ace. Viteza de tipărire specifi-
că acestor imprimante este de 150-400 caractere pe secundă.
Imprimantele cu jet de cerneală utilizează dispozitive electro-
nice şi electromecanice care permit preluarea cernelii dintr-un rezervor
special (cartuş) şi pulverizarea sa printr-un sistem de duze. Cerneala
are o mare capacitate de a se usca rapid (are proprietăţi sicative ridica-
te).

176
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Imprimantele laser asigură cel mai bun raport performanţă

cost. Principiul de funcţionare al acestora se bazează pe polarizarea
electrostatică cu un fascicul laser a unui cilindru special. Acesta la
rândul lui atrage şi se încarcă pe suprafaţa sa cu o pulbere de grafit fin
numită toner, pulbere care este depusă apoi pe hârtie. În continuare,
hârtia este supusă unui tratament termic pentru fixare.
Viteza de tipărire diferă de la un tip de imprimantă la altul, de-
pinzând în primul rând de principiul de tipărire. O imprimantă laser
asigură o viteză de tipărire între 5 şi 20 pagini pe minut sau chiar mai
mult, în funcţie de gradul de umplere a documentului care se tipăreşte
şi de calitatea imprimantei, în timp ce o imprimantă matriceală obişnu-
ită imprimă cu o viteză medie sub 5 pagini pe minut.
Calitatea grafică a tipăririi depinde, de rezoluţia imprimantei
care se exprimă la fel prin numărul de puncte (dots) pe inch (dpi). Cea
mai bună rezoluţie este asigurată de imprimantele laser (în medie 600
dpi), urmată de imprimanta cu jet de cerneală.
În mod obişnuit imprimantele dispun de o memorie internă
proprie care serveşte pentru stocarea informaţiilor aflate în aşteptarea
tipăririi. Când se generează o comandă de tipărire, programul de apli-
caţie transmite şi informaţiile către imprimantă iar aceasta le stochează
în propria memorie după care începe tipărirea. Dacă volumul informa-
ţiilor de tipărit depăşeşte capacitatea memoriei proprii atunci transferul
acestora către imprimantă se face treptat, astfel că programul de aplica-
ţii va ţine sistemul ocupat până la terminarea tipăririi.

4.9. Sistemul de operare

După cum s-a arătat şi după cum reiese din figura 4.5 unui CN
îi sunt specifice două tipuri de resurse software (programe) şi anume:
 programe de sistem care supervizează funcţionarea componente-
lor fizice calculatorului şi asigură interfaţa cu utilizatorul;
 programe de aplicaţie care codifică rezolvarea problemelor utili-
zatorilor.
Principala componentă a software-ului de bază este Sistemul de
Operare (SO), care constă dintr-o mulţime de programe de sistem, care
oferă utilizatorului posibilitatea utilizării eficiente a resurselor fizice
ale sistemului de calcul. Se poate spune că SO reprezintă o interfaţă
între infrastructura hardware a unui calculator şi programele de aplica-
ţie, aspect evidenţiat în figura 4.18.
177
Modulul B

Nivel aplicaţie Aplicație 1 Aplicație 2 Aplicație n

Interfaţă SO

Nivelul fizic Hardware

Fig. 4.18. Dispunerea sistemului de operare ca interfaţă.

4.9.1. Componentele sistemului de operare

Pentru a realiza funcţia de interfaţă, SO comportă de regulă do-
uă niveluri şi anume:
 nivelul fizic care este apropiat de partea de hardware a sis-
temului de calcul, interferând cu aceasta prin intermediul siste-
mului de întreruperi;
 nivelul logic care este apropiat de utilizator şi interferează
cu aceasta prin intermediul comenzilor, limbajelor de programe,
utilitarelor, etc.
Corespunzător acestor niveluri, în SO sunt de regulă incluse tipurile de
programe ilustrate în schema din figura 4.19.

Programe de Gestiunea resurselor fizice

Comandă şi Planificarea, lansarea şi urmărirea execuţiei
Control Identificarea şi tratarea evenimentelor
Translatoare şi editoare de legături
SISTEM Biblioteci de sistem
de Încărcătoare
OPERARE Programe de Editoare de texte
Asistenţă
Programe de gestiune a colecţiilor de date
(servicii)
Operaţii cu directoare şi fişiere
Comprimare, decomprimare, protecţie
Alte utilitare
Fig. 4.19. Categoriile de programe incluse într-un SO.

178
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Programele de comandă şi control realizează prin intermediul

supervizouluil (cunoscut şi sub numele de monitor sau executiv) totali-
tatea funcţiilor sistemului de operare. Supervizorul conţine două cate-
gorii de proceduri (rutine) şi anume: rezidente şi tranziente. Rutinele
rezidente, în calitate de componente cu cea mai mare frecvenţă de uti-
lizare, sunt încărcate în memoria sistemului pe toată durata execuţiei
de aplicaţii sub respectivul SO. Spre deosebire de acestea rutinele
tranziente sunt locate în memoria externă şi sunt încărcate în memoria
internă de către rutinele rezidente atunci când sunt solicitate.
Programele de asistenţă, executate sub coordonarea progra-
melor de comandă şi control, sunt utilizate de programatori ca instru-
mente de susţinere pentru dezvoltarea programelor de aplicaţie. În con-
tinuare vor fi evidenţiate funcţiile câtorva dintre programelor de asis-
tenţă .
 Translatoarele de limbaje au rolul de a translata (traduce)
programele dintr-un limbaj în altul. De regulă programele sursă scrise
într-un limbaj de nivel înalt sunt translatate într-un program obiect,
trecându-se prin limbajul de asamblare. Programul în formă binară se
numeşte programul obiect. Principalele tipuri de translatoare sunt
compilatoarele şi interpretoarele. Un compilator permite obţinerea
întregului program executabil , care poate fi rulat în absenţa acestuia.
Interpretorul realizează traducerea unei instrucţiuni, urmată de execu-
ţia sa. Prin urmare prezenţa interpretorului este necesară pe toată dura-
ta execuţiei unui program. Pentru un program scris în limbaj de asam-
blare, translatorul care permite obţinerea programului executabil este
de tip compilator şi se numeşte asamblor.
 Editorul de legături prelucrează modulele obiect, le
asamblează într-un modul executabil preluând eventual şi module ob-
iect din bibliotecile de sistem.
 Încărcătorul încarcă în memoria internă programele exe-
cutabile, în vederea execuţiei.
 Editoarele de text sunt componente ale SO destinate creă-
rii şi modificării programelor sursă, asimilate unor texte.

179
Modulul B

4.9.2. Sarcinile unui sistem de operare

În calitate de interfaţă între resursele fizice (hardware) şi utili-
zatori, un SO realizează următoarele funcţii:
- pregătirea şi lansarea în execuţie a programelor de aplica-
ţie (ilustrată în figura 4.20);
- alocarea resurselor necesare executării programelor;
- operaţii cu fişiere şi cataloage de fişiere;
- planificarea execuţiei lucrărilor;
- coordonarea execuţiei mai multor programe;
- urmărirea execuţiei programelor de către utilizator.
Pregătirea şi lansarea în execuţie a programelor de aplicaţie
presupune în primul rând obţinerea formei sursă a programului cu aju-
torul unui editor de texte. A doua etapă este reprezentată de translata-
rea programului, care în situaţia în care nu sunt erori de sintaxă condu-
ce la obţinerea programului obiect 56. Urmează editarea legăturilor
între programul obiect şi module conţinute în biblioteca sistem şi în
cea utilizator. Programul obiect executabil rezultat este încărcat şi
apoi executat. După cum se observă din figura 4.20 ultima secvenţă
este obţinerea rezultatelor care vor fi prezentate utilizatorului la un pe-
riferic specificat.
Alocarea resurselor necesare executării programelor presupu-
ne stabilirea necesarului de memorie şi a perifericelor care vor fi im-
plicate pentru programul care se execută.
Operaţiile cu fişiere şi cataloage de fişiere presupun procesări
cum ar fi: sortare, comprimare/decomprimare date, detectare şi elimi-
nare viruşi etc. prin programele utilitare disponibile în cadrul SO.
Planificarea execuţiei lucrărilor are în vedere stabilirea ordinii
de lansare în execuţie a aplicaţiilor după criterii cum ar fi: durata exe-
cuţiei, priorităţi, timp de aşteptare, strategiile FIFO 57, LIFO 58, etc.
Această funcţie creează posibilitatea utilizării eficiente a UCP în cazul
lansării în execuţie a mai mult de un program.

56
Existenţa erorilor impune corectarea acestora prin apelarea la editor.
57
Acronim pentru First Input First Output conform căreia ordinea servirii coincide cu cea
a intrării.
58
Acronim pentru Last Input First Output conform căreia ordinea servirii este inversă cu
cea a intrării.
180
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

Coordonarea execuţiei mai multor programe se realizează prin

urmărirea modului de execuţie programelor, identificarea şi tratarea
eventualelor erori, activarea operaţiilor de intrare /ieşire.

START

EDITARE

PROGRAM SURSĂ

TRANSLATARE

DA
ERORI ?

NU

PROGRAM OBIECT

BIBLIOTECĂ EDITARE LEGĂTURI BIBLIOTECĂ

UTILIZATOR SISTEM

PROGRAM OBIECT EXECUTABIL

ÎNCĂRCARE

EXECUŢIE

REZULTATE

STOP

Fig. 4.20. Pregătirea, ansarea şi execuţia unui program.

Urmărirea execuţiei programelor de către utilizator implică

existenţa de facilităţi pentru comunicarea sistem de calcul-utilizator.

181
Modulul B

Din punctul de vedere al gradului de paralelism pot fi puse în

evidenţă SO de tip monotasking şi multitasking59.
SO monotasking permit execuţia la un moment dat a unui sin-
gur task prin intermediul a două funcţii esenţiale şi anume:
- încărcarea şi execuţia programelor;
- interfaţarea cu echipamentele periferice.
În ceea ce priveşte dialogul cu utilizatorul acesta este facilitat de pre-
zenţa în cadrul acestui tip de SO a unui interpretor de comenzi.
SO multitasking al cărui nucleu trebuie să asigure suplimentar
partajarea timpului UCP între taskuri şi gestiunea alocării resurselor
sistemului către taskurile concurente. Aceste funcţii impun prezenţa în
cadrul nucleului a următoarelor componente importante:
 supervizorul gestionează tranziţiile taskurilor prin directive
de tipul lansează, stopează, suspendă, aşteaptă, continuă, etc. ;
 planificatorul reglementează timpul de deţinere a UCP
pentru taskurile aflate în execuţie;
 alocatorul de resurse gestionează starea resurselor, eviden-
ţiind starea acestora (libere sau alocate);
 modulul de gestiune pentru resursele de intrare /ieşire asi-
gură dialogul cu echipamentele periferice.
Funcţionalitatea SO este asigurată de prezenţa alături de nucleu
a următoarelor componente:
 interpretorul de comenzi, eventual sub forma unei interfeţe
grafice;
 sisteme de gestiune al fişierelor şi bazelor de date;
 programe de comunicaţie.

59
Taskul (sarcina) reprezintă un grup de acţiuni care formează o unitate logică din punctul
de vedere al SO.
182
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

E x e rc i ţi i şi î n tre băr i
pe ntru m odulul B
EB
1. Definiţi bitul ca unitate de măsură a informaţiei.
2. Indicaţi o metodă de conversie a unui număr subunitar din baza 10 într-
una din bazele 2, 8 sau 16.
3. În ce constă reprezentarea în format virgulă fixă.
4. Construiţi tabela scăderii a două numere binare pe un bit.
5. Care sunt formele axiomei absorbţiei pentru două numere x, y € M2 ?
6. Care este domeniul de definiţie şi codomeniul unei funcţii logice de n
variabile ?
7. Construiţi tabela de adevăr şi desenaţi logigrama funcţiei
f ( x, y )  x  y .
8. Care este modelul funcţional al unui circuit logic combinaţional ?
9. Sintetizaţi un codificator cu 3 intrări A, B, C şi două ieşiri X şi Y ?
10. Ce este un multiplexor ?
11. Ce este un circuit basculant bistabil ?
12. Construiţi tabelul de adevăr al unui circuit bistabil de tip D.
13. Definiţi structura unui calculator numeric.
14. În ce situaţie gradul de organizare este maxim ? Justificaţi.
15. Care sunt elementele din structura unui sistem de transmitere a informa-
ţiei la distanţă ?
16. Care sunt etapele rezolvării unei probleme cu ajutorul calculatorului ?
17. Care este diferenţa dintre un limbaj de nivel înalt imperativ şi unul decla-
rativ.
18. Care sunt topologiile fizice posibile ale unei reţele de calculatoare ?
183
Modulul B

19. Care sunt nivelurile modelului ISO/OSI ?

20. Ce este un sistem de numeraţie ?
21. Care sunt tipurile principiale de magistrale aferente unui calculator nu-
meric ?
22. Să se realizeze în ordinea indicată prin săgeţi conversiile:
[x]8 [x]16
[x]10 [x]8 unde [x]8 =1735
[x]2

23. Ce numere hexazecimale, octale şi zecimale corespund următoarelor

numere binare:
a – [B1]2 =111,01
b – [B2]2 =11011,011
c – [B3]2 =11001,00101
24. Ce numere binare, hexazecimale şi zecimale corespund următoarelor
numere octale:
a – [O1]8 = 465,34
b – [O2]8 = 16273,463
c – [O3]8 = 125536,4572
25. Să se reprezinte în codurile direct, invers şi complementar pe un octet
următoarele numere:
a – [N11]10 = 121 [N12] 10 = -121
b – [N21]10 = 18 [N22 ]10 = - 18
c – [N31]10 = 106 [N32 ] 10= - 106
26. Să se reprezinte în format virgulă mobilă pe 32 de biţi conform machetei
din figura 5.3 numărul [Z]10 = 296,8125 (la conversia în binar pentru
partea fracţionară se vor reţine 8 biţi).
27. Să se exprime în format BCD împachetat şi despachetat numărul
[M]10=638,27.
28. Care sunt axiomele algebrei booleene ?
29. Scrieţi teoremele De Morgan pentru trei variabile logice x1, x2, x3.
30. Construiţi logigramele funcţiilor logice
f1  x1
f 2  x1  x2 utilizînd numai porţi NAND cu două intrări.
f 3  x1  x 2

184
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

31. Deduceţi funcţia logică aferentă logigramei de mai jos.

x f
y

32. Demonstraţi folosind tabelele de adevăr egalităţile de mai jos:

x  y  x  y  x y
x  ( x  y)  x

33. Demonstraţi pe bază de exemplu că deplasarea spre dreapta/stânga a

conţinutului registrului binar din figura de mai jos echivalează cu împăr-
ţirea/înmulţirea la/cu 2 (octetul înscris în registru va corespunde unui
număr întreg  256 (după deplasare poziţiile în poziţiile eliberate se în-
scrie 0).
a7 a6 a5 a4 a3 a2 a1 a0 Octet iniţial
a6 a5 a4 a3 a2 a1 a0 0 Octet deplasat la stânga
0 a7 a6 a5 a4 a3 a2 a1 Octet deplasat la dreapta

34. Care sunt semnificaţiile indicatorilor de condiţie transport, zero, semn,

paritate ?
35. Care dintre resursele următoare ale UCP nu sunt atribute de arhitectură:
RNP, UAL, registrele generale, unitatea microprogramată ?
36. Care este deosebirea între memoriile RAM static şi dinamic ?
37. Care este rolul memoriei cache ?
38. Prin ce metode se poate realiza transferul în cadrul unui sistem de intrare
– ieşire ?
39. Prin ce se deosebesc translatoarele de tip compilator de cele de tip inter-
pretor ?
40. Care sunt funcţiile unui sistem de operare ?

185
Modulul B

Te st d e au to e val u are
pe ntru m odulul B
TB
1. Indicaţi o metodă de conversie a unui număr întreg din baza 10 într-
una din bazele 2, 8 sau 16.
2. Care sunt entităţile specifice reprezentării în format virgulă mobilă ?
3. Construiţi tabela adunării a două numere binare pe un bit.
4. Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc transmisiile semiduplex şi
duplex?
5. Care este convenţia de reprezentare binară a semnului unui număr ?
6. Care sunt formele axiomei elementelor neutre pentru un element
x€M2 ?
7. Determinaţi prin calcul numărul de funcţii logice care se pot forma cu
două variabile.
8. Construiţi tabela de adevăr şi desenaţi logigrama funcţiei
f ( x, y )  x  y .
9. Care este modelul funcţional al unui circuit logic secvenţial ?
10. Sintetizaţi un decodificator cu intrări A şi B şi trei ieşiri X , Y şi Z?
11. Ce este un demultiplexor ?
12. Denumiţi resursele fizice recomandate de John von Nemmann pentru
un calculator numeric.
13. Definiţi arhitectura unui calculator numeric.
14. Determinaţi prin calcul cantitatea de informaţie care se obţine la ex-
tragerea unei bile dintr-o cutie care conţine bile de o singură culoare.
15. Enumeraţi caracteristicile unui algoritm.
16. Care sunt arhitecturile specifice clasificării Flinn ?
17. Care sunt nivelurile modelului TCP/IP ?
18. Care este semnificaţia bazei b a unui sistem de numeraţie ?
19. Care dintre funcţiile unui CN sunt preluate integral de către micro-
procesor ?

186
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

20. Să se realizeze conversiile

[x]16→[x]2→[x]8→[x]10→ [x]16 unde [x]16=A2D
21. Ce numere binare, octale şi zecimale corespund numărului hexaze-
cimale [H1]16 = 2A5,04
22. Ce numere binare, hexazecimale şi octale corespund numărului ze-
cimal [Z]10 = 968,0625.
23. Fie numerele [m]2=110011,011 [n]2=10101,101. Să se determine
[s]2=[m]2+[n]2 , [d]2=[m]2-[n]2 .
24. Să se determine FNCD pentru funcţia logică de trei variabile dată
prin tabelul de adevăr de mai jos.

x1 x2 x3 f
0 0 0 1
0 0 1 0
0 1 0 0
0 1 1 1
1 0 0 0
1 0 1 1
1 1 0 1
1 1 1 0

25. Demonstraţi folosind tabelele de adevăr egalităţile de mai jos:

x y  x y x y
y  x y  y
26. Care sunt diviziunile unităţii centrale de procesare ?
27. Ce registru din structura diviziunii de comandă a UCP conţine adresa
instrucţiunii următoare ?
28. Care sunt nivelurile ierarhice ale subsistemului memorie ?
29. Care sunt elementele din structura unui sistem de intrare – ieşire ?
30. Denumiţi funcţiile Programelor de comandă şi control aferente unui
sistem de operare.

187
Modulul B

So l uţi i l e te ste lo r de
autoevaluare
SAB
 Modulul A
1. Definiţi noţiunea de sistem.
Un sistem reprezintă un ansamblu de elemente care interacţionează între ele şi cu
mediul înconjurător în vederea atingerii unui anumit scop.
2. Care sunt proprietăţile interne ale unui sistem ?
Proprietăţile interne ale unui sistem sunt: accesibilitatea, observabilitatea, contro-
labilitatea, sensibilitatea, stabilitatea, adaptabilitatea, finitatea, compozabilitatea,
structurabilitatea.
3. Care sunt proprietăţile informaţionale ale unui sistem ?
Proprietăţile informaţionale (externe) ale unui sistem sunt: netrivialitatea intrării,
concatenaritatea intrărilor, netrivialitatea ieşirii.
4. În ce constă proprietatea de netrivialitate a intrării unui sistem?
Netrivialitatea intrării presupune existenţa cel puţin a unei funcţii de intrare pentru
un sistem.
5. Definiţi stabilitatea unui sistem.
Stabilitatea reprezintă proprietatea unui sistem care fiind scos dintr-o stare de echi-
libru staţionar, revine în această stare după ce cauza care a determinat dezechili-
brul a dispărut.
6. Care sunt tipurile de traiectorii potrivit caracterizării topologice ?
În cadrul caracterizării topologice există următoarele tipuri de traiectorii: deschise
cu punct fix, deschise asimptotice, deschise cu punct la infinit, închise.
7. Definiţi modelarea matematică.
Modelarea matematică reprezintă procedeul de exprimare cantitativă prin relaţii
matematice a evoluţiei unui sistem.

188
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

8. Definiţi caracteristica statică a elementului E din figura de mai jos.

Xi Xe
E

Caracteristica statică a elementului E reprezintă dependenţa mărimii de ieşire Xe

faţă de mărimea de intrare Xi, ambele considerate constante în timp.
9. Definiţi caracteristica dinamică a elementului E din figura de mai sus.
Caracteristica dinamică a elementului E reprezintă variaţia în timp a mărimii de
ieşire Xe, pentru o variaţie cunoscută în timp a mărimii de intrare Xi.
10. Enumeraţi caracteristicile unui SRA care funcţionează în baza legii reglare
după abatere.
Un SRA abatere prezintă următoarele caracteristici: sistemul compară în perma-
nenţă starea curentă cu starea de referinţă, abaterea este diminuată sau chiar elimi-
nată indiferent de cauza apariţiei acesteia, diminuarea (eliminarea) abaterii nu se
face instantaneu ci într-un interval de timp în care SRA se găseşte în regim tranzi-
toriu, algoritmii pe baza cărora se determină mărimea de comandă sunt universali,
sistemele cu acţiune după abatere sunt cu structură închisă.
11. Care este principalul avantaj al unui SRA care funcţionează în baza legii
reglării după perturbaţie.
La modificarea perturbaţiilor luate în consideraţie nu există regim tranzitoriu pen-
tru mărimea reglată care rămâne la valoarea de referinţă.
12. Determinaţi răspunsul în timp T(t) şi trasaţi graficul calitativ al acestuia
pentru termometrul cu modelul matematic
dT
2  T  T0 pentru T0  80 0 C şi T (0)  20 0 C
dt
Rezolvare
dT dT 1 dT 1
2  T  80 ;  dt ;    d t  C1 ,
dt 80  T 2 80  T 2
Prin integrare rezultă
t
1 
 ln(80  T )  t  C1 sau T (t )  80  Ce 2 cu C  e C1
2
Din condiţia iniţială T (0)  20 0 C se obţine 20  80  C  C  60
t

Răspunsul în timp va fi T (t )  80  60 e 2 reprezentat în figura următoare

189
Modulul B

T[ͦ C]

80
T(t)

20

13. Determinaţi funcţia de transfer a elementului care are următorul model

matematic dinamic

d 2 y d y
2 3 y  y  0,2u (t )
dt2 dt
Rezolvare
Modelul matematic fiind exprimat în diferenţe, condiţiile iniţiale sunt nule, astfel
încât se poate aplica direct transformata Laplace:

d 2 Δy dΔΔ
L[2 3 Δy  Δy ]  L[0 ,2 Δu(t)]
dt 2 dt

[ 2 s 2  3s  1 ]Y(s)  0 ,2 ΔU(s)
Funcţia de transfer va fi
Y(s) 0 ,2
H(s)  
U(s) 2 s 2  3s  1
14. Explicaţi funcţionarea SRA din Exemplul 3b (figura 2.13) la creşterea tem-
peraturii T0.
La o creştere a temperaturii T0 , regulatorul va determina o asemenea evoluţie a
debitului de combustibil Qc încât temperatura T să rămână la valoarea Ti.
15. Caracterizaţi din punct de vedere informaţional un senzor de debit de tip
diafragmă.
Variabila independentă (mărimea de intrare) este reprezentată de debitul de fluid Q, iar
variabila dependentă (mărimea de ieşire) este reprezentată de diferenţa de presiune ΔP.

190
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

16. Să se determine temperatura ambiantă T0, dacă un senzor de temperatură

de tip termocuplu cu AB=0,04 mV/ C generează tensiunea
termoelectromotoare EAB=4 mV pentru T=120 C.
Rezolvare
E
MMS al termocuplului E AB  α AB (T-T0 )  T0  T - AB
α AB
4
T0  120 -  20  C
0,04
17. Prezentaţi funcţionarea unui aparat de vizualizare cu compensare de tip
punte automată.
Presupunând puntea echilibrată, o modificare a rezistenţei senzorului
termorezistiv va dezechilibra puntea. Tensiunea de dezechilibru va fi aplicată
amlificatorului care va genera la ieşire o tensiune de comandă către servomotor
proporţională cu valoarea tensiunii de dezechilibru. Servomotorul va deplasa cur-
sorul potenţiometrului în vederea restabilirii echilibrului punţii.
18. Care sunt coordonatele punctului în care se intersectează caracteristicile
statice ale unui regulator proporţional ?
Caracteristica statică reprezintă dependenţa comenzii u în raport cu reacţia r, în
situaţia în care referinţa i este constantă, iar coeficientul de proporţionalitate Kp
este parametru. Caracteristicile se intersectează în punctul de coordonate r=i şi
u=u0.
19. Să se traseze caracteristica statică (se vor determina tăieturile cu axele) a
unui regulator P (e = i - r, domeniu unificat 4…20 mA) pentru care se cu-
nosc: u0=4 mA, KP=2, i=12 mA.
Rezolvare
În cazul regulatorului P comanda se determină cu relaţia
u  u0  K p i-r   u0  K p  e , care în condiţiile problemei devine

u  4  26-r  16  2r cu tăieturile r  8, u  0 ; r  0, u16

16

u [mA]

u=4
u

r [mA]

r=6 8
+Kp 191
Modulul B

20. Scrieţi expresia pentru calculul comenzii unui regulator PID şi evidenţiaţi
rolul fiecărei componente.

1t de
u  u0  K p  e   e  dτ  Td ,
Ti 0 dt
unde u este valoarea curentă a mărimii de comandă, u0 – valoarea mărimii de co-
mandă în absenţa abaterii, e - abaterea, KP – factor de proporţionalitate, Ti – con-
stantă de integrare, Td – constantă de derivare
Componenta Proporţională asigură rapiditate în răspuns
Componenta Integratoare asigură eliminarea abaterii staţionare
Componenta Derivatoare asigură exces de comandă

21. Indicaţi cum se poate transforma un regulator PID într-unul P.

Pentru Ti   şi Td  0  u  u 0  K p  e
22. Definiţi caracteristica statică intrinsecă (CSI) a unui organ de reglare şi
enumeraţi tipurile uzuale de CSI

Caracteristica statică intrinsecă reprezintă dependenţa Kv  f(H) .Tipuri uzuale

de CSI: liniară, logaritmică, cu deschidere rapidă,
23. Să se calculeze căderea de presiune Pr, în bar, printr-un organ de regla-
re cu Kv=0.35 m2 , în condiţiile în care prin acesta circulă apă cu un debit
de 2 m3 /h.
Rezolvare

Δ Pr  Q 2  2 2
Q  Kv  Δ Pr  ρ   1    32,65 bar
ρ  Kv   0 ,35 

24. Reglaţi după abatere nivelul, considerând mărime de execuţie debitul Qi.

Qi Hi
LC
HHi Qi
LT
P
P H
Qe
Qe

Rezolvare - SRA nivel

192
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

25. Fie următoarea structură de reglare şi măsură a debitului în care FR este

înregistrator de debit.
Se cer:.
FR Q*

r
FC Qi

FT u
Q

a. prezentaţi caracteristicile legii în baza căreia funcţionează SRA

b. pentru sistemul de măsurat debitul, compus din FT şi FR, se cunoaşte mode-
lul matematic dinamic
dQ*
0,1  Q*  Q
dt
să se determine Q*(t) dacă Q se modifică potrivit figurii de mai jos

2 Q[mc/h]

1
t

c. construiţi schema bloc asociată structurii de reglare şi măsură.

Rezolvare
a) SRA funcţionează în baza legii reglării după abatere. Pentru caracteristici vezi
răspunsul la întrebarea nr. 10;
b) Problema se transformă în determinarea Q*(t) în condiţiile
dQ*
0,1  Q*  Q pentru Q  1mc / h şi Q  (0)  2 mc / h
dt

dQ  d Q 1 d Q 1
0,1  Q  1 ;  dt ;   d t  C1 ,
dt  0,1  0,1 
1 Q 1 Q
Prin integrare rezultă
t
1 

 ln(1  Q )  t  C1 sau Q (t )  1  Ce 01 cu C  e C1

0,1

Din condiţia iniţială Q (0)  2 mc / h se obţine 2  1  C  C   1

193
Modulul B

t


Răspunsul în timp va fi Q (t )  1 e 0,1 reprezentat în figura următoare

Q*[mc/h]

Q* (t)

c) Schema bloc a SRA nivel este prezentată în figura de mai jos.

Qi P Q
u
+ FC RR Pr
_
r ΔPr

FT

26. Fie următoarea structură de reglare şi măsură a presiunii în care PC este

de tip PI, e= -i+r, iar PR este înregistrator de presiune.
P*
PR

PT PC Pi
Qi
P r
u

Qe

Se cer:
a. prezentaţi funcţionarea SRA în cazul creşterii debitului Qi
b. pentru PT se cunoaşte MMD
dr
0,8  r  2,5 P
dt
194
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

să se determine r(t) dacă presiunea P se modifică potrivit figurii de mai jos

P[bar] 4
2
t[min]

c. determinaţi răspunsul în timp al regulatorului pentru

r
B i
t

Rezolvare
a) La o creştere a debitului Qi presiunea P va scădea, scădere care va fi sesizată
de către traductorul de presiune PT. Traductorul va transmite un semnal cores-
punzător regulatorului PC, care va genera comanda u concretizată în creşterea
debitului gaz care părăseşte vasul Qe. Această creştere, determinată de deschi-
derea robinetului de reglare RR, va conduce la scăderea presiunii în vas P, care
în final va reveni la valoarea de referinţă Pi
b) Problema se transformă în determinarea Q*(t) în condiţiile
dr
0,8  r  2,5 P pentru P  4 bar şi r (0)  2,5  2  5 mA
dt
dr dr 1 dr 1
0,8  r 10 ;  dt ;    d t  C1 ,
dt 10  r 0,8 10  r 0,8
Prin integrare rezultă
t

1
 ln(10  r )  t  C1 sau r (t )  10  Ce 0,8 cu C  e C1
0,8
Din condiţia iniţială r (0)  5 mA se obţine 5  10  C  C  5
t

Răspunsul în timp va fi r (t )  10  5 e 0,8 reprezentat în figura următoare

195
Modulul B

r [mA]

10
r(t)

c) Răspunsul în timp al regulatorului PI este reprezentat în figura de mai jos.

i,r r
B i

e t
B

t
KP e
KPB

1 t t
 e d
Ti 0
α
t
α
u0 u KPB

t1
t

196
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

 Modulul B
1. Indicaţi o metodă de conversie a unui număr întreg din baza 10 într-una
din bazele 2, 8 sau 16.
Conversia se realizează prin împărţirea repetată a numărului la noua bază şi reţine-
rea resturilor.
2. Care sunt entităţile specifice reprezentării în format virgulă mobilă ?
Mantisă, exponent (caracteristică), bază
3. Construiţi tabela adunării a două numere binare pe un bit.
0+0 = 0
0+1 = 1
1+0 = 1
1+1 = 10
4. Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc transmisiile semiduplex şi du-
plex?
Asemănare: ambele transmisii sunt în dublu sens;
Deosebire: semiduplex – transmisii alternative, duplex – transmisii simultane.
5. Care este convenţia de reprezentare binară a semnului unui număr ?
Numere pozitive – 0
Numere strict negative - 1
6. Care sunt formele axiomei elementelor neutre pentru un element x€M2 ?
x  0  0  x  x x  M 2 0 element neutru pentru operatia 
x 1  1  x  x x  M 2 . 1 element neutru pentru operatia 
7. Determinaţi prin calcul numărul de funcţii logice care se pot forma cu două
variabile.
Numărul de funcţii care se pot forma ci n variabile
n 2
N  2 2 pentru n  2  N  2 2 16 functii
8. Construiţi tabela de adevăr şi desenaţi logigrama funcţiei
f ( x, y )  x  y .
f
x y
f ( x, y )  x  y . Logigramă

0 0 1 x

0 1 0 x
x x y
1 0 0 x
y
1 1 1

197
Modulul B

9. Care este modelul funcţional al unui circuit logic secvenţial ?

Modelul funcţional al unui CLS este format, din cvintuplul I , E , S , f , g  : I este
mulţimea vectorilor de intrare, E – mulţimea vectorilor de ieşire, S – mulţimea
vectorilor de stare, f - funcţia de tranziţie a stărilor, g – funcţia de tranziţie a ieşiri-
lor.
10. Sintetizaţi un decodificator cu două intrări A şi B şi trei ieşiri X , Y şi Z.
Rezolvare

Decod- X A B X Y Z
A
ifica- 0 0 1 0 0
Y 0 1 0 1 0
B tor
1 0 0 0 1
Z
1 1 1 0 1

În conformitate cu tabelul de adevăr FNCD pentru funcţiile X ,Y şi Z sunt

X  A  B  A B  A B;
Y  AB ;
Z  A  B  A  B  A  B.
Logigrama decodificatorului este prezentată în figura de mai jos

A B
X x y
x x

x
Y x y

x
A x
Zx y

11. Ce este un demultiplexor ?

Demultiplexoarele sunt circuite logice combinaționale care permit conectarea unei
intrări unice la o ieşire selectată printr-un cuvânt de comandă.
12. Denumiţi resursele fizice recomandate de John von Nemmann pentru un
calculator numeric.
Un calculator numeric trebuie să conţină resurse care să asigure: introducerea da-
telor şi programelor, extragerea rezultatelor, memorarea datelor şi programelor,
procesarea aritmetico-logică a datelor, secvenţierea operaţiilor aferente execuţiei
instrucţiunilor.

198
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

13. Definiţi arhitectura unui calculator numeric.

Arhitectura calculatorului reprezintă totalitatea facilităţilor unui calculator numeric
accesibile programatorilor, respectiv care pot fi referite prin instrucţiuni.
14. Determinaţi prin calcul cantitatea de informaţie care se obţine la extrage-
rea unei bile dintr-o cutie care conţine bile de o singură culoare.
Rezolvare
Dacă x este evenimentul extragerii unei bile, cu p(x) = 1 cantitatea de informație
care se obține va fi I ( x)   log 2 p ( x)   log 2 (1)  0 biţi
15. Enumeraţi caracteristicile unui algoritm.
Un algoritm prezintă următoarele caracteristici: generalitate, claritate, finitudine,
corectitudine, eficiență.
16. Care sunt arhitecturile specifice clasificării Flinn ?
Arhitecturile clasificării Flinn sunt : SISD – Single Instruction stream Single Data
stream (Fluxuri de date și instrucțiuni unice), MISD – Multiple Instruction stream
Single Data stream (Fluxuri multiple de instrucțiuni, flux unic de date), SIMD –
Single Instruction stream Multiple Data stream (Fluc unic de instrucțiuni, fluxuri
multiple de date), MIMD – Multiple Instruction stream Multiple Data stream
(Fluxuri de date și instrucțiuni multiple).
17. Care sunt nivelurile modelului TCP/IP ?
Modelul TCP/IP conţine nivelurile: reţea, internet, transport, aplicaţie.
18. Care este semnificaţia bazei b a unui sistem de numeraţie ?
Baza b indică numărul de simboluri (cifre) utilizate pentru reprezentarea unui nu-
măr.
19. Care dintre funcţiile unui CN sunt preluate integral de către microproce-
sor ?
Microprocesorul preia integral funcțiile de calcul și de comandă.
20. Să se realizeze conversiile [x]16→[x]2→[x]8→[x]10→ [x]16 unde [x]16=A2D
Rezolvare
x2  1010 00101101
x8  101000101101  5055
x10  5  83  0  82  5  81  5  80  2560  40  5  2605
x15  A2 D deoarece
2605  162  16  13 a0 = D
162  10  16  2 a1 = 2
10  16  0  10 a2 = A

199
Modulul B

21. Ce numere binare, octale şi zecimale corespund numărului hexazecimal

[H]16 = 2A5,04.
Rezolvare
H 2  0010 1010 0101, 0000 0100
H 8  001010100101, 0000 010000 1245,01
H 10 1  83  2  82  4  81  5  80  0  81  1  8 2  677,015625
22. Ce numere binare, hexazecimale şi octale corespund numărului zecimal:
[Z]10 = 968,0625
Rezolvare
a – se converteşte partea întreagă Z I  968 :
968  484  2  0 a0 = 0
484  242  2  0 a1 = 0
242  121  2  0 a2 = 0
121  60  2  1 a3 = 1
60  30  2  0 a4 = 0
30  15  2  0 a5 = 0
15  7  2  1 a6 = 1
7 3 2 1 a7 = 1
3 1 2  1 a8 = 1
1 0 2 1 a9 = 1
b – se converteşte partea fracţionară Z F  0,0625 :
0,0625  2  0,125 a-1 = 0
0,125  2  0,250 a-2 = 0
0,250  2  0,500 a-3 = 0
0,500  2  1,000 a-4 = 1
Părţile întreagă Z I  2  1111001000 şi fracţionară
Z F  2  0 , 0001 , determină rezultatul conversiei
Z  2  1111001000 , 0001 .
Z 8  001111001000,000100 1710,04
Z 16  001111001000 , 0001 3C8,1
200
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

23. Fie numerele [m]2=110011,011 [n]2=10101,101. Să se determine

[s]2=[m]2+[n]2 , [d]2=[m]2-[n]2
Rezolvare
m : 110011.011  m : 110011.011 
n : 10101.101 n : 10101.101
s : 1001001.000 d : 11101.110
24. Să se determine FNCD pentru funcţia logică de trei variabile dată prin ta-
belul de adevăr de mai jos.

x1 x2 x3 f
0 0 0 1
0 0 1 0
0 1 0 0
0 1 1 1
1 0 0 0
1 0 1 1
1 1 0 1
1 1 1 0
Rezolvare
FNCD: f  x1  x2  x3  x1  x2  x3  x1  x2  x3  x1  x2  x3
25. Demonstraţi folosind tabelele de adevăr egalităţile de mai jos:
x y  x y x y
y  x y  y
Rezolvare

x y x y x  y x y x  y  x y x y x y y x y y

0 0 1 1 0 0 0 0 0 0 0
0 1 1 0 1 0 1 1 0 1 1
1 0 0 1 0 1 1 1 0 0 0
1 1 0 0 0 0 0 0 1 1 1

201
Modulul B

26. Care sunt diviziunile unităţii centrale de procesare ?

Diviziunile UCP sunt: diviziunea de memorare, diviziunea de calcul, diviziunea
de comandă.
27. Ce registru din structura diviziunii de comandă a UCP conţine adresa in-
strucţiunii următoare ?
Registrul numărător de program RNP conține adresa instrucțiunii următoare.
28. Care sunt nivelurile ierarhice ale subsistemului memorie ?
Nivelurile ierarhice ale subsistemului memorie sunt: memoria în registre, memoria
cache, memoria primară, memoria secundară.
29. Care sunt elementele din structura unui sistem de intrare – ieşire ?
Un SIE conține următoarele elemente: interfeţe de I/E, controlere de I/E, echipa-
mentele periferice de I/E, magistralele de comunicaţie, interfeţele dintre aceste
componente.
30. Denumiţi funcţiile Programelor de comandă şi control aferente unui sistem de
operare.
Funcțiile programelor de comandă și control aferente unui sistem de operare sunt:
gestiunea resurselor fizice, planificarea, lansarea şi urmărirea execuţiei, identifica-
rea şi tratarea evenimentelor.

202
Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

203
Modulul B

B Bibliografie

1. Andronescu, Gh. Sisteme digitale. Bucureşti, Editura Matrixrom, 2001.

2. Baruch, Z. F., Sisteme de intrare / ieşire ale calculatoarelor. Cluj-Napoca,
Editura Albastră, 2000.
3. Baruch, Z. F., Structura sistemelor de calcul. Cluj-Napoca, Editura Al-
bastră, 2004.
4. Cîrtoaje, V. Teoria sistemelor automate. Sisteme liniare. Ploieşti, Editura
Universităţii din Ploieşti, 1999.
5. Cîrtoaje, V. Teoria sistemelor automate. Analiza elementară în domeniul
timpului. Ploieşti, Editura Universităţii din Ploieşti, 2004.
6. Diatcu, E., Tertişco, M., ş.a. Elemente fundamentale ale teoriei sistemelor
şi calculatoarelor. Bucureşti, Editura Hyperion XXI, 1997.
7. Dumitrescu, St., Chiriac, G. Tehnica măsurării. Ploieşti, Editura Univer-
sităţii din Ploieşti, 2000.
8. Ilaş, Ctin. Teoria sistemelor de reglare automată. Bucureşti, Editura
Matrixrom, 2001.
9. Ionescu, G., Ionescu, V. ş.a. Automatica de la A la Z. Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987.
10. Larionescu, S. Teoria sistemelor. Management, automatizare, procese.
Bucureşti, Editura Matrixrom, 2006.
11. Marinoiu, V., Paraschiv, N. Automatizarea proceselor chimice. Bucu-
reşti, Editura Tehnică, 1992.

204
 Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor

12. Marinoiu, V., Paraschiv, N., Pătrăşcioiu Cr. Automatizarea proceselor

chimice – Îndrumar de laborator, Ploieşti, Institutul dr Petrol şi Gaze,
1978.
13. Munteanu, A., Reţele locale de calculatoare – proiectare şi administrare.
Bucureşti, Editura Polorom, 2003.
14. Paraschiv, N. Echipamente numerice pentru conducerea proceselor. Plo-
ieşti, Editura Universităţii din Ploieşti, 1996.
15. Paraschiv, N., Rădulescu, G. Introducere în ştiinţa sistemelor şi calcula-
toarelor, Bucureşti, Editura Matrixrom, 2007.
16. Penescu, C. Sisteme. Concepte, caracterizări, metode. Bucureşti, Editura
Tehnică, 1975.
17. Petrescu, A., Iacob, F., Racoviţă, Z. Iniţiere în structura calculatoarelor
electronice. Bucureşti, Editura Teora, 1996.
18. Popescu, E. D., Introducere în arhitectura sistemelor convenţionale de
calcul. Bucureşti, Editura Matrixrom, 2000.
19. Tanenbaum, S. A. Reţele de calculatoare. Tg. Mureş, Editura Press Ago-
ra, 1998.
20. Tanenbaum, S. A. Organizarea structurată a calculatoarelor. Bucureşti,
Editura Byblos, 2000.
21. Voicu, M. Introducere în automatică, Iaşi, Editura Polirom, 2002.
22. *** Microsoft Press, Dicţionar de calculatoare. Bucureşti, Editura Teora,
1999.

205