PARACLISUL MAICII DOMNULUI

Cântarea I

Apa trecându-o ca pe uscat* și din răutatea egiptenilor izbăvind*

Isrealiteanul striga*: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru Să-I
cântăm!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

De multe ispite fiind cuprins* alerg către tine, căutând mântuirea
mea.
O, Maica Cuvântului, Fecioară* de supărări și nevoi mântuiește-
mă!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Amarele chinuri și tulburări* de multă mâhnire pornind umplu
sufletul meu.
Alină-l, Fecioară Preacurată,* cu liniștirea cea dată de Fiul tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

Pe tine, ca una ce ai născut* pe Mântuitorul* te rog, scapă-mă din
nevoi.
Că acum, venind eu către tine*, îmi întind sufletul mintea și gândul
meu.
Și acum și pururea și în vecii, vecilor. Amin.
Cu trupul și sufletul meu bolind*, mă învrednicește* cercetării
dumnezeiești* și purtării tale cei de grijă*, ca una, singură, Maică a
Domnului.

Cântarea a III-a

Doamne, Cela ce ai făcut* cele de deasupra crugului ceresc*

Și ai zidit Biserica, Tu întărește-mă*, întru dragostea Ta* marginea

doririlor și credincioșilor întărire*, Unule, de oameni Iubitorule.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Folositoare și acoperământ*, vieții mele, te pun pe tine*
De Dumnezeu Născătoare, tu îndreptează-mă* către al tău adăpost*
Ceea ce ești pricina bunătăților și credincioșilor întărire*, Una, întru
tot lăudată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Risipește, Fecioară*, tulburarea sufletului meu* și viforul scârbelor
mele, rogu-mă*, că negrăit ai născut, Mireasă dumnezeiască*, pe
Hristos, începătorul liniștei*, ceea ce ești de Dumnezeu fericită.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!
Ceea ce ai născut*, pe Făcătorul de bine* care este pricina
bunătăților tuturor* facerea de bine, dă-o tuturor* că tu, pe toate le
poți, ca ceea ce ai născut pe Hristos*, Cel Puternic, întru tărie,
Preacurată.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Fiind cuprins de neputințe cumplite* și de chinurile bolilor* tu îmi
ajută, cer ajutorul tău, Fecioară* că pe tine te știu*, comoară de
tămăduiri, neîmpuținată și necheltuită*, ceea ce ești cu totul fără de
prihană.
„Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea
ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine.
Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este
rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul
sufletelor noastre”.

„Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri,

izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de
Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire
nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să
strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”

Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea

nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai
la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale,
izbăveşti din moarte sufletele noastre.