Subiecte EPR 30-45

30.Tehnica directa de realizarea a protezarii provizorii.

Avantaje:o singură şedinţă clinică pentru aplicarea protezei provizorii.

Riscuri:

• dificultatea îndepărtării lucrării provizorii de pe câmpul protetic datorită unor zone retentive;
• caracterul potenţial alergen al monomerului;
• supraîncălziri pulpei datorită reacţiei exoterme de priză a răşinilor.

31.Tehnica indirecta de realizare a protezarii provizorii.

Avantaje:

• absenţa contactului direct dintre monomerul liber cu dinţii preparaţi,gingia;

• evită supraîncălzirea provocată de reacţia exotermă a materialului
• adaptarea marginală cervicală este mai bună;
• posibilitatea de reutilizare a modelului;
• scurtează timpul de lucru clinic.

32.Avantajele si dezavantajele protezarii provizorii.

Avantaje:

• Confort fizic şi psihic pentru pacien

• Ajută menţinerea igienei orale
• Perfectarea planului de tratament
• Facilitează comunicarea cu tehnicianul dentar
• Favorizează amprentarea prin lărgirea temporară a spaţiului gingival
Dezavantaje:

• Timp de lucru suplimentar

• Costuri suplimentare
• Uneori, fizionomia este superioară restaurării finale ceea ce produce dificultăţi în acceptarea
tratamentului definitiv
• Desprindere, fractură, înghiţire sau aspiraţie
• Reacţii alergice sau inflamaţie pulpara în unele tehnici

33.Clasificarea tehnicilor de amprentare

  Scoala anglosaxonă face clasificarea amprentelor în funcţie de numărul şi tipul de
material utilizat:
- amprentă mono, bi sau trifazică (amprenta într-un singur timp)
- amprenta în doi timpi realizată prin tehnica wash (amprenta de spalare - wash technique).

 Şcoala franceză este cea care a introdus clasificarea amprentelor în: amprentă
segmentară sau sectorială şi amprentă globală.

34.Tehnica de amprentare globala fara ghidaj unitar

nu utilizează inele pentru amprentarea substructurii organice preparate
ETALAREA SULCUSULUI GINGIVAL
Gingia marginală sănătoasă in contextul unui parodontiu sănătos poate fi deplasată de pe
supraţă dură dentară, în sens atît vertical cît şi orizontal deplasarea fiind de ordinul zecimilor
de milimetri şi depinzînd de gradul şi durata compresiunii.
- Acest fenomen face posibilă inducerea temporară şi în scop terapeutic a retracţiei gingivale şi
etalării sulculare.
• LIMITA PREPARATIEI ÎN INTREGIME
• PLASAMENTUL TERMINATIEI
• PORTIUNE DIN SUPRAFATA DENTARA NEPREPARATA
• INALTIME, GROSIME, TEXTURA GINGIEI ATASATE,
• PROFUNZIMEA SULCUSULUI SI CONTURUL FESTONULUI GINGIVAL
• PLASAMENTUL LIMITEI PREPARATIEI
• STAREA DE SANATATE PARODONTALA
A. METODE DE ECARTARE
• TEHNICA FIRULUI SIMPLU
• TEHNICA FIRULUI DUBLU
• MATERIALE EXPANSIVE
B. METODE DE SUSTRACTIE (EVICTIE)
• CHIURETAJ ROTATIV
• TEHNICI DE ELECTROCHIRURGIE

• A. METODE DE ECARTARE

• principiul metodei constă în inserţia la nivelul sulcusului, dincolo de limita cervicală, a

unuia sau două fire retractoare, care prin acţiunea lor mecanică îndepărtează marginea
gingiei libere. Sulcusul, menţinut astfel deschis pentru cîteva minute, după indepărtarea
unuia sau a ambelelor fire, pemite accesul materialului de amprentă
• Firele utilizate pentru evictiunea gingivala pot fi de mai multe feluri, precum si
substanţele astringente folosite.
• Firele retractoare sunt disponibile în diverse forme (torsade, trese, buclat) şi grosimi
( 00, 0, 1, 2, 3 ).
• Firele retactoare pot fi neimpregnate, fiind livrată şi soluţia de impregnare sau
preimpregnate şi uscate
Substanţele folosite pentru impregnarea firelor sunt în general clorura de aluminiu,
sulfatul de fier şi epinefrina.
- Cele mai importante contraindicaţii le are cea din urmă, deoarece după cum bine
ştim, adrenalina cauzează modificări la nivelul aparatului cardio-vascular.
- Primele două nu prezintă contraindicaţii atât de importante, însă de reţinut este faptul
că au gust neplăcut şi lezează minim ţesutul.
Avantajele sunt reprezentate de hemostaza excelentă pe care acestea o realizează.

TEHNICA FIRULUI SIMPLU

• Tehnica firului simplu constă în utilizarea unui singur fir, impregnat cu clorură de
aluminiu, introdus în sulcus.
• Se alege cel mai gros fir disponibil, compatibil cu profunzimea sulcusului, apreciată cu
sonda parodontală sau spatula.
• Inserţia sa presupune o anumită presiune, mai ales dacă limita preparaţiei este plasată
subgingival. Este o metodă rapidă, utilizabilă pentru texturi parodontale groase şi
fibroase.
• Dacă parodonţiul este fin există dificultăţi la inserare şi risc de lezare a ataşului epitelial;
agresiunea poate fi agravată de acţiunea prelungită a substanţei chimice.
• Aplicare a firului declansează adesea o uşoară hemoragie care pericitează calitatea
amprentării.
• Acest risc poate fi redus prin clătire cu spray-ul de apă şi apoi uscare cu presiune uşoară,
chiar înainte de aplicare. O anestezie de contact poate fi indicată, reducînd în acelaşi
timp şi riscul de hemoragie, prin vasoconstricţie.

TEHNICA FIRULUI DUBLU

• Tehnica firului dublu – 2 fire

• al doilea fir, de diametru mai gros, impregnat sau nu, este plasat peste primul, Este o
tehnică laborioasă: înainte de aplicarea firelor se îndepărtează orice urmă de cement
provizoriu sau reziduuri din frezaj, se usucă şi izolează zona de amprentat, se evaluează
 profunzimea sulcusului, cu ajutorul unei spatule fine pentru a putea alege corect
diametrul firului retractor. Plasarea firului se face începînd cu zonele proximale şi orale.

MATERIALE EXPANSIVE

O altă metodă, mecanică, de etalare sulculară prin expansiune este cea descrisă de
Martignoni; modificînd produsul Silasticâ (Dow Corning Co), a fost elaborat un silicon
elastomer, Gingifoamâ (Dow Corning Co) compus ca bază dintr-un polidimetilsiloxan şi
„tin”=cositor, ca şi catalizator. Reacţia dintre bază şi catalizator, după formula chimică:

SiOH + HSi =Sn ==> Si- O- Si =Sn + H2 .

Degajarea de hidrogen produce expandarea materalului în timpul polimerizării, siliconul

elastomer mărindu-şi volumul de 4 ori în timpul prizei. Produsul are o consistenţă dură
elastică, păstrînd caracteristicile generale ale siliconului elastomer şi reproducînd în
acelaşi timp detaliile topografice ale preparaţiei, întocmai unui material de amprentă.
Caracterul de hidrofilie şi absenţa iritaţiei fac acest produs utilizabil la nivel subgingival;
forţa exercitată asupra ţesuturilor nu determină leziuni tisulare.

O altă metodă, de îndepărtare mecano-chimică a sucusului, imaginată de Lesage este

disponibilă astăzi utilizînd produsul Expansilâ, produs al laboratoarelor Pierre Rolland;
metoda reuşeste prin concepţie să răspundă criteriilor impuse şi să fie biocompatibilă:
se obţine o terminaţie a preparaţiei obiectivată pe modelul de lucru şi o porţiune din
dintele nepreparat care serveşte drept referinţă în realizarea unui profil de emergenţă
protetic

B. METODE DE SUSTRACTIE (EVICTIE)

au ca principiu deschiderea sulcusului gingivo-dentar prin eliminarea unui strat

superficial din versantul intern al gingiei libere. Se cunosc două posibilităţi de sustracţie:
chiuretaj prin instrumentar rotativ şi electrochirurgia.

Chiuretajul rotativ a fost introdus pentru prima dată de Rex Ingraham, prin acest
procedeu realizindu-se simultan cu plasarea subgingivală a preparaţiei şi abrazia
epiteliului intrasulcular, utilizând o freză diamantată cu granulaţie fină (150μm).
• Touati a reluat acest procedeu imaginînd o freză diamantată care are un profil specific,
realizând în acelaşi timp o terminaţie în chanfrein a limitei cervicale a preparţiei şi
chiuretajul rotativ.
• Perelmuter propune utilizarea unor feze speciale, fără acţiune pe ţesutul dur,
preparaţia fiind definitivată anterior. Accesul frezei la peretele intern gingival este
facilitat de inserţia unui fir retractor în sulcus.
 Avantajele sunt mai mult de ordin teoretic: sunt tehnici rapide, cicatrizarea este rapidă
dacă manopera este bine controlată.
Dezavantajele sunt însă reale şi constau în imposibilitatea de a controla manopera, în
timpul realizării chiuretajului exisţind riscul de lezare ireversibilă a elementelor spaţiului
biologic parodontal.
În plus tehnica este sângerândă, necesitând aplicarea unui fir retractor îmbibat în
soluţie hemostatică; este o metodă contraindicată pe un parodonţiu fragil: gingie liberă
fină şi înălţime redusă a gingiei ataşate. Anestezia este obligatorie.

TEHNICI DE ELECTROCHIRURGIE

- utilizează curenţi de înaltă frecvenţă, care printr-un electrod foarte fin realizează
vaporizarea (efectul Joule) celulelor din peretele intern gingival. Acesta este aplicat la
nivel sulcular, sub un unghi de 10-30°, printr-o mişcare rapidă şi continuă. Electrodul
terbuie menţinut în contact cu dintele şi pentru o a doua trecere pe acelaşi sector este
necesar un timp de latenţa de 10 secunde; este indispensabilă utilizarea electrodului
neutru.
Prezentând avantajul rapidităţii, menţinerii deschise a sulcusului pe toată durata
amprentării, lipsa sângerării, este o metodă indicată mai ales pentru preparaţiile
multiple.
Dezavantajele sunt de ordin material (achiziţionarea echipamentului necesar) şi de
manualitate, de aici rezultînd şi unele eşecuri (de aceea se indică mai ales pentru
preparaţiile efectuate în zona posterioară a arcadei, cu mai puţine prejudicii estice în caz
de agresiune şi recesiune ireversibilă);
- anestezia este imperativ necesară, sunt absolut contraindicate pe dinţii cu reconstituiri
metalice şi la pacienţii purtători de stimulatoare cardiace .

Amprenta globală fără ghidaj unitar propusă de Thomson a inspirat utilizarea

amprentelor cu siliconi de vâscozităţi diferite.

 Prin aceste tehnici de amprentare se folosesc siliconi de vâscozitate mare (heavy-body)

de tipul Dentaflex-ului solid, Optosil-ului, care au acelaşi rol ca şi hidrocoloidul temperat
din tehnica Thomson.

Siliconii cu fluiditate crescută (light-body) de tipul Xantopren-ului albastru, pot fi

injectaţi în toate detaliile substructurii organice preparate cât şi în şanţul subgingival,
unirea dintre siliconul vâscos şi cel fluid fiind perfectă.
Se utilizează port-amprente standard metalice sau din plastic cu sisteme de retenţi
suplimentare.
 Imbunătăţirea adeziunii materialului de amprentă la portamprenta metalică se poate
realiza utilizând adezivi chimici, cu compoziţie diferită în funcţie de tipul de material de
amprentă – siliconic, polieteri respectiv hidrocoloizi ireversibili.

1. Tehnica de spălare sau “wash”

Siliconi de două consistenţe diferite:

vâscos şi fluid
• Se alege şi se adaptează portamprenta standard ,
• Se prepară materialul vâscos şi
se introduce în portamprentă
• Se plasează pe câmpul
protetic, se înregistrează amprenta,
- Se prepară materialul fluid şi se aplică în portamprentă
- Se repoziţionează pe câmpul protetic
- Amprentarea si verificarea amprentei.

2. Tehnica wash cu ajutorul seringii

O derivatie de tehnica in care aplicarea materialului fluid se face cu seringa in cavitatea

orala.

1. Alegerea portamprentei standard

2. Prepararea materialului vascos
3. Inregistrarea amprentei
4. Realizarea santurilor de descarcare

35.Tehnica de amprentare cu ghidaj unitar(cu inel metalic)

ghidajul unitar realizează amprentarea strict la nivelul substructurii preparate, utilizând
un material de fidelitate crescută, susţinut într-un suport rigid (inel metalic sau din folie
termoplastică).
-Inelul poate fi prefabricat sau confecţionat extemporaneu
Înainte de utilizare inelul trebuie adaptat.
Adaptarea inelului variază în funcţie de substructura organică preparată pe care
urmează să o amprentăm: coroane de înveliş sau incrustaţii.
 În cavităţile ocluzale, inelul se adaptează până la circumferinţa maximă (ecuatorul
anatomic) al dintelui.
  În cavităţile de clasa a II-a inelul se răscroieşte în partea opusă cavităţii verticale până la
nivelul punctului de contact, iar pe feţele vestibulare şi orale până la nivelul ecuatorului
anatomic al dintelui.
 În porţiunea proximală în care este preparată cavitatea de inlay inelul va fi adaptat până
la nivelul sulcusului gingival, depăşind în sens vestibulo-oral marginile cavităţii. Marginile
portamprentei unitare nu trebuie să ajungă în zonele retentive deoarece acestea
constituie elemente de deformare a masei de amprentă.
Adaptarea inelului în scopul amprentării substructurii preparate pentru coroana de înveliş
se realizează în trei etape:

 1.etapa adaptării transversale,

 2.etapa adaptării axiale şi
 3.etapa adaptării ocluzale.
Utilizarea inelului în amprentarea unitară :
• avantaj principal pătrunderea materialului de amprentă până la limita subgingivală a
substructurii organice preparate.Prin rigiditatea sa inelul protejează deasemeni
portamprenta împotriva deformării.
• Dezavantajele utilizării inelului în amprenta unitară constau în posibilitatea lezării
parodonţiului marginal cu apariţia sângerării precum şi forţarea ţesutului parodontal
printr-o amprentă intempestivă urmată de obţinerea unei amprente eronate la nivel
gingival. Lezarea inserţiei epiteliale este foarte gravă permiţând pătrunderea agenţilor
microbieni în spaţiul parodontal care, supraadaugaţi traumatismului mecanic, pot
genera parodontopatia marginală localizată. Vindecarea inserţiei epiteliale se realizează
dificil impunând realizarea unei supraveghieri şi dirijări din partea medicului stomatolog
ce poate face apel la o serie de mijloace dar care îngreunează metodologia şi prelungesc
tratamentul gnatoprotetic.
Un dezavantaj major în amprentarea unitară constă în metodologia laborioasă de
confecţionare, de alegere, de adaptare a inelului şi de amprentare

• Tehnica:
1. Alegerea inelului
2. Adaptarea
3. Prepararea materialului siliconic
4. Incarcarea inelului
5. Uscarea substructurilor organice
6. Centrarea inelului si presiune axiala moderata
7. Indepartarea de pe SO
Verificarea finala
36.Amprenta segmentara
Metoda frecvent utilizata in reconstituiri unidentare
Se numeste parcelara (numai o parte a arcadei)
Se poate realiza in doua moduri:
Cu portamprenta standard -1, 2 sau 3 timpi
In “ bol muscat

Avantaje
- insertia/dezinsertia= facile
- contractii la dezinsertie reduse
- economie de material
- realizarea facilă a modelului
- risc redus de erori, datorită numărului redus de elemente înregistrate
- INDICATĂ in zona laterală
- reconstituiri unidentare PM sau M, PM şi M succesiv, inlocuirea M1 când ocluzia este
stabilă
Dezavantaje

- -imposibilitatea modelarii ocluziei in dinamica

- -inregistrarea ocluziei este adesea imperfecta
- -nu ofera date despre dintii omologi
- - dacă dinţii antagonişti sunt abrazaţi, cheia de ocluzie se poate perfora, poziţionarea
modelelor imprecisă
- nu permite montarea in simulator,
- nu oferă imaginea de ansamblu a arcadei,
- ocluzia înregistrată pe 2-3 dinţi nu poate furniza date precise şi nu permite
funcţionalizarea machetei

Tehnica amprentei parcelare cu portamprenta standard

1. Alegerea portamprentei standard

2. Prepararea siliconului vascos
3. Incarcarea portamprentei
4. Inregistrarea amprentei
5. Demularea si verificarea amprentei
6. Santuri de descarcare; spalare, uscare
7. Aplicarea materialului fluid
8. Repozitionare si inregistrarea amprentei
9. Demulare
 10. Cercetarea amprentei

Amprenta parcelară in“bol muscat”

Tehnica de realizare :
- Prepararea materialului siliconic,
- aplicarea bolului de material pe hemiarcada cu preparaţiile,
- pacientul închide in RC,
- după priză, bolul se indepărteaza, se fac şanţuri de descărcare, se taie langhetele
subţiri, se usucă,
-se aplică silicon fluid şi se repoziţionează pe câmp
Dezavantaje:

- Nu permite montarea in simulator

- Nu ofera date despre omologi
- Nu da imaginea de ansamblu
- Ocluzia este imprecisa

37.Cauze si erori datorate amprentelor clasice

• alegerea incorectă a portamprentei, fie de dimensiune nepotrivită, fie din material

plastic, ce se poate deforma ușor;
• deoarece nu necesită port-amprentă, nu mai există inconvenientul ca materialul de
amprentă să nu adere de lingura de amprentă și să se deformeze la dezinserție
• în cazul depozitării improprii a materialului se amprentă, se modifică timpul de priză al
acestuia, deci pot apărea deformări suplimentare
• uneori este necesară refacerea amprentei dacă se observă zone cu lipsă de substanță
sau o înregistrare incorectă, ceea ce presupune risipă de material și timp suplimentar
petrecut în cabinet
• dacă apar defecte în modelul de lucru, amprenta trebuie returnată, dar fidelitatea ei nu
va mai fi ca cea inițială; în cazul amprentei digitale, informațiile nu se pierd, fiind
stocate în computer, deci fidelitatea amprentei va fi păstrată integral

38.Avantajele amprentei digitale

• Rapidă– amprenta optica dureaza mai putin de un minut;
• Comod ă– in gura intra doar o mica camera video; fara linguri si
materiale de amprenta, deci fara reflex de voma.
• Ambele arcade – mica camera video amprenteaza intr-o singura
etapa toata gura, dar si ocluzia (muscatura) pacientului; pe
metoda clasica, erau necesare doua amprente separate, in linguri
de amprenta si o a treia etapa pentru inregistrarea muscaturii.
• Fara erori – nu exista reactii de contractie sau deteriorari ale
siliconului ca in cazul materialelor de amprenta clasice. Aceste
accidente determinau de cele mai multe ori lucrari inexacte sau
reluarea amprentei.
• Precisă – orice microdetaliu al campului protetic (dinti, implanturi,
gingii, plombe, lucrari) sunt inregistrate la nivel de microni, cu
maxima acuratete.
• Tratament de calitate – o amprenta precisa va genera
intotdeauna o lucrare precisa.
• Stocare nelimitata – amprenta digitala poate fi stocata pentru ani
buni pe orice mediu de stocare a datelor – hard disk, stik de
memorie, cd, etc; amprentele clasice se deteriorau dupa scurt
timp, neputand fi utilizate decat o singura data.
• Ecologice – datorita faptului ca nu se mai utilizeaza materiale
metalice sau plastice pentru confectionarea lingurilor de
amprenta, dar nici siliconi pentru amprentare obtinuti prin
procedee chimice, amprenta optica este in totalitate in armonie
cu mediul inconjurator
39.Dezavantajele amprentei digitale

40.Avantajele fatetelor din portelan

41.Dezavanrajele fatetelor din portelan

42.Prepararea substructurii organice pt fatete din portelan

45.Rolul therapeutic (odontal, parodontal, ocluzal) al protezarii
provizorii