Reîntregirea cu Ţara, prin

autodeterminare

„Plânge-al meu popor la colţ de Ţară,

Plânge-al meu popor sărac, flămând,
Că îl scot din „casa lui” afară
Şi cu zile-l bagă în pământ”
(Angela Mândâcanu)

Profesor : Mîndîvanu V.
Realizat: Rotari Victoria

Chisinau 2016
 Clasa politica romaneasca si societatea civila au obligatia de a sustine si
afirma idealul reintregirii tarii prin aducerea acasa a spatiului dintre Prut si
Nistru.

Ce se intampla la ora actuala cu Republica Moldova?

Republica Moldova se afla intr-o situatie aproape imposibila din punct de vedere
politic si economic. Elitele politice conducatoare de la Chisinau, din interese de
grup, racordate si la interese strategice aflate in dezacord cu optiunea pro-europeana
a unei importante majoritati a cetatenilor Republicii Moldova, au reusit sa puna in
dificultate parcursul pro-european asumat de catre majoritatea fortelor politice
conducatoare de la Chisinau. Totodata, UE si-a exprimat ingrijorarea si dezacordul
cu ceea ce se intampla la Chisinau, respectiv furtul unui miliard de dolari din
sistemul bancar si aceasta prelungita criza politica care genereaza temeri in ce
priveste optiunea pro-europeana.

In actualul context international, precum si al problemelor cu care se confrunta UE

in acest moment, comportamentul elitelor politice moldovenesti va usura foarte mult
sarcina celor care nu-si mai doresc o extindere a UE in spatiul ex-sovietic si o
inrautatire a raporturilor cu Federatia Rusa.

Alegerile anticipate spre care pare sa se indrepte Republica Moldova, precum si

colapsul financiar al statului moldovean ne indreptatesc sa concluzionam ca
Republica Moldova se afla la o rascruce a destinului sau statal: spre spatiul si
valorile euro-atlantice sau spre un spatiu dominat de interesele strategice si
economice ale Federatiei Ruse?

Exista forte politice extrem de hotarate sa impiedice cu mijloace legale,

constitutionale o continuare a parcursului pro-european, in detrimentul populatiei
care sufera privatiuni economice, indiferent de apartenenta etnica si religioasa a
acesteia, si care incepe sa-si piarda speranta intr-o viata mai buna.

Intr-o astfel de conjunctura, ideea unirii Republicii Moldova cu Romania ca o ultima

solutie de salvare a acestui vis european, dincolo de dreptul nostru istoric si
legitimitatea generata de actul din 27 martie 1918, ar putea sa fie privita ca o
alternativa serioasa.
Se poate realiza unirea Republicii Moldova cu Romania sau e o utopie?

Unirea Republicii Moldova cu Romania si realizarea, astfel, a unui prim pas spre
reintregirea tarii, a devenit un subiect extrem de discutat de catre mass-media si
opinia publica de pe cele doua maluri ale Prutului ca urmare a eforturilor facute de
catre o serie de ONG-uri, extrem de active in ceea ce priveste unionismul, precum si
a manifestarilor publice ale Platformei Unioniste Actiunea 2012.

La o prima impresie, am putea spune ca pe masura ce sistemul de relatii

internationale cunoaste transformari spectaculoase, de la ce parea o lume unipolara
la certitudinea existentei unei lumi multipolare, am putea spera ca exista brese care
ar favoriza implinirea unui ideal national: reintregirea tarii.

Si totusi, regimul actual al frontierelor de stat nu poate fi modificat decat in

conformitate cu principiile Actului Final al CSCE de la Helsinki din 1975 si ale
dreptului international, care fixeaza nu intangibilitatea frontierelor, ci
inviolabilitatea lor prin forta.

Actul Final de la Helsinki ofera posibilitatea unei modificari pasnice a

frontierelor, prin autodeterminarea popoarelor si cu acordul celeilalte parti
implicate, ambele conditii fiind obligatorii, nu numai prima.

Reiterez o mai veche ideea a mea, expusa si in alte ocazii, respectiv faptul ca, intr-
un astfel de proces, comunitatea internationala nu se poate implica decat in masura
in care cineva, in speta elitele politice conducatoare din Romania si/sau Republica
Moldova, initiaza un astfel de demers politico-diplomatic ale carui consecinte
intereseaza si afecteaza UE si NATO.

Unirea Republicii Moldova cu Romania poate deveni o problema pe agenda

politico-diplomatica a cancelariilor europene si de pe continentul nord-american
numai in masura in care exista o manifestare locala de vointa in acest sens.

Cancelariile diplomatice europene, fara a mai vorbi despre Federatia Rusa si SUA,
ar putea sa sprijine sau nu doar ceva ce exista, respectiv un proces de negocieri
politico-diplomatice aflat in derulare pe ambele maluri ale Prutului, intre elitele
politice autohtone.
Totodata, Romania, clasa politica romaneasca si societatea civila, ONG-urile etc. au
obligatia de a sustine si afirma idealul reintregirii tarii prin aducerea acasa a
spatiului dintre Prut si Nistru, si nu numai, astfel incat sa putem spune
ca reintregirea tarii este marele proiect strategic al Romaniei dupa integrarea in
NATO si UE.

Cum ar trebui procedat? Ce ar trebui sa se intample ca sa putem face Unirea,

cum ar trebui ea pregatita?

Presedintele Romaniei ar trebui sa-si asume acest ideal al reintregirii si sa propuna

in mod formal, oficial, Parlamentului Romaniei, reprezentantilor politici ai
romanilor, sa ia in discutie asumarea in mod public a acestui mare ideal. Totodata,
ar trebui sa urmam modelul german din 1949 si sa trecem in preambulul unei noi
Constitutii a Romaniei, sau a celei prezente, un text care sa prevada obligatia morala
pentru poporul roman, pentru elitele sale politice conducatoare, de a nu renunta la
idealul reintregirii tarii, respectiv inserarea urmatorului text: "Intregul popor roman
este mandatat sa infaptuiasca prin libera autodeterminare, precum si in temeiul
principiilor Actului Final al CSCE de la Helsinki din 1975 si ale dreptului
international, reintregirea Romaniei si afirmarea acesteia ca un membru egal in
drepturi intr-o Europa unita".

Este nevoie de o astfel de prevedere constitutionala care sa motiveze, daca nu sa

determine, orice om politic si de stat roman, sau orice forta politica din Romania sau
Republica Moldova, sa initieze un astfel de demers politico-diplomatic si juridic,
chiar si dupa model german.

O decizie a Parlamentului Romaniei, in acest sens, ar intari pozitia presedintelui

Romaniei in efortul pe care va trebui sa-l faca domnia sa pentru punerea in aplicare
a unei strategii coerente politico-diplomatice si juridice menite a transforma un ideal
intr-o realitate.

Romania trebuie sa gandeasca o strategie menita sa convinga partenerii din UE si

NATO, precum si elitele politice din Republica Moldova, ca statul roman este
capabil sa gestioneze relatia cu un spatiu geografic in care exista, totusi, un curent
antiromanesc evident, precum si o minoritate rusofona care se teme pentru viitorul
ei in noua configuratie statala si o grupare militara a Federatiei Ruse.
In viitoarea strategie a reintregirii este absolut obligatoriu sa fie oferite raspunsuri la
cateva chestiuni esentiale referitoare la modul in care elitele politice din
Republica Moldova vor fi tratate si implicate in viata politica si statala din
Romania reintregita, precum si la ingrijorarile minoritatii rusofone din Republica
Moldova in ceea ce priveste locul si rolul ei intr-o Romanie reintregita, modul in
care le vor fi respectate drepturile si identitatea culturala si religioasa.

Totodata, trebuie definita foarte clar pozitia Romaniei fata de romanii din
Transnistria, fata de perspectivele solutionarii acestui conflict inghetat, in contextul
noilor realitati geopolitice, insa fara a se uita de prevederile Legii cu privire la
prevederile de baza ale statutului juridic special al localitatilor din stinga
Nistrului (regiunii transnistrene a Republicii Moldova), adoptata in unanimitate de
catre Parlamentul Republicii Moldova pe 22 iulie 2005, precum si al Declaratiei de
Independenta a Republicii Moldova din 27 august 1991 care releva foarte clar faptul
ca elita politica moldoveneasca din 1991 a avut constiinta faptului ca spatiul
nistrean este parte componenta a teritoriului istoric si etnic al devenirii poporului
roman (ex: Subliniind dainuirea in timp a moldovenilor in Transnistria - parte
componenta a teritoriului istoric si etnic al poporului nostru, se mentioneaza in
preambului Declaratiei de Independenta a Republicii Moldova).

Dintr-o astfel de perspectiva, conform adevarurilor istorice recunoscute si asumate

de catre elita politica a Republicii Moldova din 1991 si pana astazi, se naste
intrebarea: pot fi acceptate solutiile de federalizare sau decupare a Transnistriei de
Republica Moldova, propuse de catre terti, sau trebuie sprijinit de catre Romania
efortul de reinstaurare a ordinii constitutionale in spatiul nistrean?

In acest moment exista posibilitatea unei reintregiri a spatiului romanesc prin vointa
elitelor politice din Republica Moldova si Romania, sub presiunea maselor
populare, sau ca efect al prabusirii complete a statalitatii moldave. In derularea
ambelor posibile scenarii ramane de raspuns la o intrebare extrem de arzatoare: va
accepta Federatia Rusa aceasta noua perspectiva geopolitica pentru spatiul
moldav, avand in vedere interesele strategice si geopolitice ale Federatiei Ruse in
spatiu si grija fata de minoritatile rusofone, precum si derularea unui dialog politico-
diplomatic cu Romania, ca stat membru al UE si NATO, cu referire la interesele
nationale si strategice ale ambelor parti in spatiul moldav?

Imposibilitatea asumarii formale de catre Romania a unui astfel de proiect strategic,

precum si a unei strategii coerente in acest sens, din motive obiective si subiective,
va genera o asteptare in ceea ce priveste un gest de apropiere din partea elitelor
politice de la Chisinau sau o prabusire a statului Republica Moldova si o reeditare a
unui posibil "27 martie 1918".

Trebuie subliniat faptul ca in Declaratia de Independenta a Republicii Moldova

din 27 august 1991 se prevede ca "Republica Moldova este un stat suveran,
independent si democratic, liber sa-si hotarasca prezentul si viitorul, fara nici un
amestec din afara, in conformitate cu idealurile si nazuintele sfinte ale poporului in
spatiul istoric si etnic al devenirii sale nationale".

In contextul in care Curtea Constitutionala a Republicii Moldova a decis, pe 5

decembrie 2013, ca Declaratia de Independenta este peste Constitutia Republicii
Moldova si Declaratia de Independenta are clauza de eternitate, unii analisti politici
de la Chisinau considera ca aceasta prevedere, denumita Clauza de Eternitate, face
ca art. 142 privind limitele revizuirii Constitutiei (alin. 1. Dispozitiile privind
caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la
neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin
referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale) sa devina
inoperabil din perspectiva unirii, astfel incat a cere unei elite politice conducatoare
din Republica Moldova sa achieseze la idealul unirii/reintregirii spatiului romanesc
reprezinta o incalcare foarte grava a Constitutiei Republicii Moldova, o tradare a
statalitatii acesteia.

Falimentul public al Republicii Moldova ar putea fi inceputul repetarii unui scenariu

asemanator celui german din 1989 - 1990. Din pacate, Romania nu are un Program
in 10 puncte.

In actuala conjunctura politica si economica din Republica Moldova, sondajele de

opinie releva ca un procent de 21% dintre cetatenii Republicii Moldova doresc
unirea cu Romania. Un procent aparent descurajator, insa este nevoie de speranta si
o strategie coerenta menita a releva drepturile noastre istorice, interesele strategice
si faptul ca vom respecta pe toti cei traitori in spatiul dintre Prut si Nistru, precum si
dincolo, drepturile si libertatile lor cetatenesti. Insa, nu avem voie sa renuntam la
ceea ce noi am pierdut pe 28 iunie 1940, confirmat, mai apoi, de Tratatul de Pace de
la Paris din 10 februarie 1947. Avem nevoie de trezirea constiintelor adormite sau
nepasatoare la clipele istorice pe care le traversam, de intelegerea adevarurilor
istorice si de construirea unor strategii adecvate secolului XXI.

Un referendum comun ar fi o solutie?

Nu! Un drept istoric se negociaza politico-diplomatic sau se moare pentru el! Un

referendum ar da impresia ca ne indoim de drepturile noastre pentru care s-au luptat
corifeii miscarii de renastere nationala din Basarabia in anii 1917 - 1918 si, totodata,
s-a murit pe Frontul de Est dupa 22 iunie 1941 in efortul de-a inlatura nedreptatea de
la 28 iunie 1940 generata de Pactul Molotov-Ribbentrop. In cazul unui rezultat
negativ, pe ambele maluri ale Prutului, ce facem, in veacurile ce vor veni, cu acest
ideal al reintregirii si cu dreptul nostru istoric asupra pamanturilor rapite in 28 iunie
1940?

Ce aliati internationali ar fi gata sa sprijine un asemenea demers, daca Romania

si Republica Moldova ar lua aceasta decizie?

Mentionez faptul ca Senatul SUA a recomandat guvernului american in iunie

1991: "1. sa sprijine dreptul la autodeterminare al poporului din Moldova si nordul
Bucovinei, ocupate de sovietici, si sa elaboreze o hotarare in acest sens; 2. sa
sprijine eforturile viitoare ale guvernului Moldovei de a negocia pasnic, daca o
doreste, reunificarea Moldovei si nordului Bucovinei cu Romania asa cum s-a
stabilit in Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor in vigoare ale
dreptului international si Principiul 1 al Actului de la Helsinki".

Din aceasta perspectiva, cred ca trebuie valorificat parteneriatul strategic cu SUA,

respectiv obtinerea sprijinului politico-diplomatic al SUA si, totodata, al liderilor
UE si al principalilor decidenti, la nivel informal, din spatiul euro-atlantic.
Afirmarea dreptului nostru de-a impune stergerea ultimelor consecinte ale Pactului
Molotov-Ribbentrop reprezinta o provocare totala pentru diplomatia romaneasca si
elita politica autohtona si, totodata, pentru comunitatea internationala.

Repunerea in discutie de catre Romania a prevederilor Tratatului de Pace de la Paris

din 10 februarie 1947 nu cred ca va fi acceptata asa de usor. Va fi nevoie de mult
efort politico-diplomatic pentru a convinge si a primi recunoasterea comunitatii
internationale in acest demers al reintregirii tarii cu Republica Moldova.