Capitolul 4 SECRETELE EXISTENȚEI

„Nu există viață în afar Cerului.

Unde Dumnezeu a creat viață, trebuie să fie viață.” (T.23.2.19:1-2)

Urmând sfaturile lui Arten, mi-am accelerat studiile. Am început să practic lecțiile
din Culegerea de exerciții pentru studenți – partea a doua din Curs, câte una pe zi,
uneori stând două-trei zile la o lecție care mi se părea deosebit de utilă. Foarte rar,
îmi luam o zi liberă, păstrând mereu în minte ideile pe care le învățam. Acum era
pregătit în arta iertării adevărate, chiar dacă acest antrenament dura mai mult decât
crezusem inițial. Prima parte a Culegerii de Exerciții aveau ca scop „des-facerea”
actualului meu mod de a privi lumea (Cule.ex., PI, Introd.) Nu știam că va dura
două luni până ca Arten și Pursah să revină, și asta pentru ca eu să pot finaliza
primele cincizeci de lecții, special concepute ca început al îndeplinirii acestui scop.
După aproximativ o lună, am început să mă întreb dacă prietenii mei, așa îi
consideram acum, se vor mai întoarce vreodată. Totuși, ceea ce făceam mi se părea
atât de interesant, încât știam că voi continua călătoria Cursului, indiferent de ce ar
păre că se întâmplă sau nu.
Într-o zi m-am întors la mica librărie de unde cumpărasem Cursul și am întrebat-o
pe femeia care lucra acolo dacă știa de vreun grup de studiu al Cursului în acea
zonă. Maine este una dintre cele mai liniștite state din Statele Unite și cu greu ar
putea fi considerat un nucleu al activismului spiritual. Cu toate acestea, a reușit să-
mi ofere mai multe numere de telefon lăsate de studenți ai Cursului pentru cazul în
care ar exista cineva interesat să li se alăture. După ce am analizat diverse
posibilități, cerând și îndrumarea Spiritului Sfânt, m-am trezit conducând spre un
orășel numit Leeds, nu departe de Augusta, capitala statului, unde am găsit un grup
de oameni cu care am început să studiez fericit.
Moderatorul grupului, care studia Cursul de mulți ani, mi-a prezentat două
documente scurte - singurele extensii ale Cursului transmise de J și transcrise de
Helen – numite Psihoterapie: Scop, proces și practică și Cântul rugăciunii. De
asemenea, m-a întrebat dacă vreau să împrumut câteva casete înregistrate, care ar fi
putut să mă ajute la o mai bună înțelegere a Cursului. M-am uitat la un mic set de
înregistrări și am văzut că era o introducere la Curs, numită Ego-ul și iertarea de
Ken Wapnick.
Nu am trecut cu vederea sincronicitatea dintre oferirea acestor înregistrări atât de
curând după ce Pursah mi-l recomandase pe Ken. Am luat casetele acasă, deși
amânam mereu să le ascult.
Acum îmi dau seama ce voia să spună Cursul în Introducerea Culegerii de exerciții
pentru studenți:
„O bază teoretică de genul celei pe care o furnizează textul (n.t.: partea întâi a
Cursului, e denumită Text) este un cadru neces să dea sens exercițiilor din această
culegere (n.t.: partea a doua a Cursului, e denumită Culegerii de exerciții pentru
studenți).”
Am înțeles rapid ideea că dacă elevii nu înțelegeau detaliatele învățături pe care J
le expusese atent în text, era foarte ușor să interpreteze greșit câteva lecții din
culegerea de exerciții și să le citeze ocazional afară din context pentru a le susține
propriile credințe. Noi, studenții, încă nu puteam auzi clar Vocea lui Dumnezeu.
De fapt, același Curs spune:
„Numai foarte puțini pot auzi Vocea lui Dumnezeu ...” (M.12.3.3).
Așa că, în loc să fac ceea ce văzusem pe internet că fac mulți studenți – să
proclame ceea ce Spiritul Sfânt îi îndruma să spună și să facă – eram hotărât să fac
tot posibilul să înțeleg și să aplic principiile Cursului oricărei percepții proprii.
Voiam să îl ajut pe Spiritul Sfânt să îndepărteze obstacolele care de obicei mă
împiedicau să aud Vocea lui Dumnezeu în mod clar.
Eram pe punctul de a renunța la ideea de a-i revedea pe Arten și Pursah când, într-o
după amiază târziu, am fost surprins în timp ce urmăream un film porno pe care îl
închiriasem de la centrul local de închirieri. Jenat, am luat repede telecomanda și
am oprit scena în care un bărbat și o femeie, aproape goi, începeau preludiul.
Pursah a început conversația.
Pursah: Hei, ce era asta? Mi s-a părut foarte interesant.
Gary: Acest e un experiment legat de dualitate.
Pursah: Înțeleg, făceai cercetare.
Arten: Ai studiat și ai aplicat Cursul în măsura posibilităților tale și apreciem asta.
Am vrut să îți oferim timp pentru asta. Am uitat să îți menționăm că vor trece
câțiva ani până se vor finaliza cele șaptesprezece apariții ale noastre.
Ne bucurăm, de asemenea, că ai găsit un grup de studiu, deși va dura ceva timp
până îți vei da seama că grupurile de studiu nu sunt locuri în care se reunesc
anumiți indivizi la nivelul lumii, ci locuri în care poți exersa iertarea care este
posibilă prin relații și prin examinarea propriului ego. În grupurile de studiu, în
biserici sau oriunde altundeva în această lume, par să existe numeroși profesori și
studenți. Dar, în realitate, există un singur Profesor al Cursului și un singur student.
Am dori să începem după-amiaza asta prin sublinierea câtorva aspecte. Majoritatea
americanilor cred că revista Time a spus pentru prima dată în anii 1970
„Dumnezeu este mort”. Dar, de fapt, Friedrich Nietzsche a făcut pentru prima dată
această declarație, în 1880. Aceasta este dorința secretă a ego-ului - de a-l ucide pe
Dumnezeu și de a-i lua Tronul - dar Nietzsche nu știa nimic despre asta. Când avea
vreo patruzeci de ani, a căzut într-o stare de demență din care nu și-a revenit
niciodată.
Oamenii au reflectat întotdeauna asupra originii și naturii existenței lor. Mulți au
crezut că au găsit răspunsul și au fondat nenumărate filosofii. Cu toate acestea, un
singur om, care acum nu mai este un om, a reușit să explice cu adevărat originile.
Desigur, nu spun asta din dispreț față de Nietzsche, care cu siguranță se va regăsi
pe sine în Dumnezeu, la fel ca noi toți. Spun acest lucru pentru a îți atrage atenția
asupra următoarelor cuvinte din Un curs în miracole:
„Nu există afirmație mai înfricoșătoare pentru lume decât aceasta:
Nu știu ce lucru sunt și, de aceea, nu știu ce fac, nici unde sunt, nici cum să
văd lumea și nici cum să mă văd pe mine însumi.
Însă în această învățătură se naște mântuirea. Și Ce ești îți va vorbi de Sine Însuși.”
(T.31.6.17:6-9)
Pursah: Hai să vorbim despre cine ești și de unde vii și apoi poți decide cât de
repede vrei să ajungi acolo unde într-adevăr mergi. Vom începe prin a-ți spune o
mică poveste - informații accesibile datorită cursului lui J și care altfel ar fi fost
uitate. Nu te amăgi, este un privilegiu pentru tine să înveți aceste lucruri. Fără J ar
fi rămas veșnic în inconștien. Și unele dintre ele vor rămâne în inconștient chiar și
după ce le vei auzi. Pe măsură ce vom avansa, cel puțin vei avea șansa să îți
găsești, cu ajutorul Spiritului Sfânt, printre vălurile uitării, drumul de întoarcere
acasă, locul de care aparții într-adevăr.
  Vei avea șansa să îți găsești printre vălurile uitării,
drumul de întoarcere acasă, locul de care aparții într-adevăr.

Simbolurile nu pot exprima cu adevărat ceea ce pare că se întâmpla chiar înainte de

fabricarea universului. Magnitudinea minții trans-temporale este prea mare pentru
a fi surprinsă în cuvinte. Cu toate acestea, îți putem oferi o mică idee asupra a ceea
ce se află în spatele așa-numitei căderi a omului și pe care mulți l-au numit păcat
originar. Îți putem spune ce rezultat a avut evenimentul pe care obișnuiți să îl
numiți Big Bang. Niciun om de știință nu va putea vreodată să urmărească, altfel
decăt la nivel teoretic, ce s-a întâmplat înainte de asta. Dar, cu timpul, e posibil să
îți amintești începutul începutului și să îți schimbi modul de a privi toate astea. În
orice caz, nu e necesară această reamintire chiar acum, pentru că îți vei schimba cu
adevărat mentalitatea, doar iertând simbolurile acelui început. Deci, mântuirea ta a
depins și va depinde întotdeauna de deciziile pe care le iei chiar acum. Ți-ar plăcea
să continui tu, Arten?
Arten: Înainte de acest început, nu existau începuturi sau sfârșituri, exista doar
eternul Întotdeauna, care încă continuă acolo și va fi întotdeauna. Există o singură
conștiință a unității fără cusur și acea unitate era atât de completă, atât de minunată
și de nelimitată în extensia ei fericită, încât era imposibil ca orice altceva să fie
conștient de altceva ce nu era Ea însăși. În această realitate pe care o numim Cer, a
existat și există doar Dumnezeu.
Ceea ce creează Dumnezeu în extinderea Sa din Sine se numește Cristos. Dar
Cristos nu este în niciun fel separat sau diferit de Dumnezeu. Este exact la fel.
Cristos nu este o parte a lui Dumnezeu, el este o extensie a Întregului. Adevărata
Iubire trebuie împărtășită și Iubirea perfectă care este împărtășită în universul lui
Dumnezeu este dincolo de orice înțelegere umană. Oamenii par să facă parte din
Întreg, dar Cristos este Tot ce e. Singura distincție posibilă între Cristos și
Dumnezeu - dacă ar fi posibilă o distincție - ar fi aceea că Dumnezeu l-a creat pe
Cristos, El este Autorul. Cristos NU L-a creat pe Dumnezeu și nici nu S-a creat pe
Sine. Datorită uniunii lor perfecte, de fapt, acest lucru nu contează în Cer.
Dumnezeu l-a creat pe Cristos ca să fie exact ca El și să împărtășească Iubirea Lui
eternă și bucuria într-un extaz lipsit de greutate, nemărginit și de neimaginat.
Spre deosebire de lumea concretă și specifică în care pare că te afli acum, această
constantă și convingătoare stare de conștiință este complet abstractă, eternă,
imuabilă și unită. Apoi Cristos se va se extinde prin crearea de noi Creații sau
extensii simultane ale întregului, care sunt de asemenea exact la fel în perfecta lor
unitate cu Dumnezeu și Cristos. Deci, Cristos crează ca și Dumnezeu, pentru că
este exact la fel ca Dumnezeu. Aceste extensii nu sunt în interior sau în exterior,
pentru că în Cer nu există concept de spațiu; există doar „peste tot”. Rezultatul
tuturor acestora este împărtășirea eternă a Iubirii perfecte, ceea ce este dincolo de
orice înțelegere.
Apoi pare că ceva se întâmplă, ceva care, ca și în vis, nu se întâmplă de fapt - doar
pare că se întâmplă. Pentru o clipă doar, pentru doar o nesemnificativă fracțiune de
nanosecundă, pare că un minuscul aspect al lui Cristos are o idee care nu este
împărtășită de Dumnezeu. O idee de tipul ”Ce-ar fi dacă?” Este ca o întrebare
inocentă care, din păcate, este urmată de un răspuns aparent. Întrebarea, dacă ar
putea fi exprimată în cuvinte, a fost ”Ce s-ar întâmpla dacă aș ieși să mă joc de
unul singur?”. La fel ca un copil nevinovat care se joacă cu chibriturile și ajunge să
dea foc caseiera mult mai bine dacă nu ai fi găsit răspunsul la această întrebare,
pentru că starea ta de inocență pare că e înlocuită de o stare de frică și, astfel, apar
mecanisme greșite și nefaste cde apărare, de care pare că ai nevoie în aceea stare.
Deoarece ideea ta nu este de la Dumnezeu, nu El răspunde la ea. Dacă ar fi răspuns
i-ar fi acordat realitate. Dacă Dumnezeu Însuși ar recunoaște orice altceva decât
idea de unitate perfectă, atunci nu ar mai exista o unitate perfectă. Nu ar mai exista
o stare perfectă a Cerului la care să te întorci. După cum vei vedea, oricum nu ai
plecat niciodată, ești încă acolo, dar ai intrat într-un coșmar, într-o stare de iluzie.
Pentru că ai călătorit doar în vise, Dumnezeu și Cristos, care sunt întotdeauna
Unul, au continuat să fie ca întotdeauna și vor fi mereu neafectați de ceea ce în
Curs, J numește „mica idee smintită...”(cap.27.8.6.2) a separării.
În acea clipă cosmică de aparentă individualitate - și oricât de atrăgătoare ai crede
că e individualitate, nu este altceva decât separare - pare că există un mic aspect al
lui Cristos care acum este conștient de altceva. Aceasta este dualitatea. Acum, în
loc de unitate, aveți dualitate. Înainte, era doar unitatea perfectă a Cerului și nimic
altceva. Aceasta este non-dualitate, non-două. Aceasta este încă realitatea. În
adevăr există doar un singur lucru, dar acum pare că pentru tine se întâmplă
altceva. Pare că există Dumnezeu și altceva. Aceasta este iluzia dualității și a lumii
multiplicității și infinitele subiecte și obiecte pe care le percepi în ea sunt simple
simboluri ale separării. În timp ce poți încerca să creezi, nu poți crea cu adevărat
fără puterea lui Dumnezeu, astfel încât tot ceea ce fabrici ajunge să se destrame.
De fiecare dată când un copil pare să se nască în această lume, el retrăiește doar
momentul în care pare că părăsește mediul perfect de care s-a bucurat în
Dumnezeu - unde totul era nirvana și unde primea tot ce avea nevoie -și, brusc, s-a
trezit plesnit peste față de o realitate aparentă care, prin comparație, semăna cu un
iad. Se poate să te gândești la nașterea ca la un miracol, dar bebelușii nu vin în
lumea asta zâmbind, nu-i așa?
Gary: Vin plângând și țipând.
Arten: Da. Mintea care retrăiește separarea ce a părut că are loc, de fapt, doarme și
visează un vis inutil, nesemnificativ sau un coșmar, pentru că tot ceea ce pare
separat de Cer trebuie să fie un simbol al opusului Cerului. Astfel, pare să includă
caracteristici opuse. Dar să nu ne îndepărtăm prea mult de subiect. Mai rămâne de
explicat dezvoltarea ta din ceva aparent separat într-un univers populat de trupuri și
de ce pare că e atât de real.
Gary: Fără nicio îndoială, credem că experiența noastră aici e foarte reală.
Arten: Absolut. Trebuie să vi se arate calea de ieșire din această experiență. Mintea
ta a adormit la volan și nici nu știe asta, dar e pe cale să se trezească în
echivalentul unei clipe cosmice. Și asta datorită faptului că Vocea care vorbește
pentru Dumnezeu și Cer, la care ne vom referi ca Spiritul Sfânt (T,Prefață, Ce
spune), este încă cu tine pentru a-ți reaminti adevărul și a te chema înapoi. Această
memorie infailibilă a ceea ce ești cu adevărat nu poate fi niciodată pierdută, făcând
ca trezirea completă la realitatea Cerului să fie inevitabilă.
Cu toate acestea, această memorie poate fi amânată aparent prin decizii prostești
luate în vis. Ai luat decizii prostești de-a lungul întregului drum aparent. Ai puterea
de a alege reamintirea și puterea lui Dumnezeu sau altceva în locul ei și, dacă îți
examinezi cu adevărat gândurile, vei constata că de obicei alegi altceva. Asta a
făcut mereu partea minții voastre care alege imediat după aparenta separare. În
stare de șoc, frică și confuzie, a luat o serie de decizii prostești care au avut ca
urmare, aparenta ta existență aici, Încă nu îți dai seama că, având în vedere
fantascâtica putere a minții, ai putea oricând să decizi să pui capăt aparentei
separări și acest lucru la-i putut face mereu. Asta nu înseamnă că îți va fi ușor
acum, ci înseamnă că îl poți face, cu puțin ajutor.
Nu te amăgi! Pentru a accepta cu adevărat ajutorul lui Dumnezeu, Spiritul Sfânt,
trebuie să începi să crezi în Dumnezeu. Nu poți crede în El până nu recunoști că nu
El, ci tu, ești responsabil de experiențele tale. Te vei simți vinovat până când vei
înțelege că această lume nu este reală și că nimic nu s-a întâmplat cu adevărat. Asta
nu înseamnă că nu trebuie să te comporți responsabil în cadrul iluziei. Înseamnă că
trebuie să înțelegeți anumite lucruri pentru a putea să aplici iertarea adevărată care
permite Spiritului Sfânt să te ajute cel mai bine.
Dumnezeu nu putea să creeze această lume. Nu este în natura Lui. El nu este crud
și, așa cum subliniază J în Curs:
”Dacă asta ar fi lumea reală, Dumnezeu chiar că ar fi crud. Căci nici un Tată
iubitor nu Și-ar putea supune la așa ceva copiii, ca preț al mântuirii lor.”
(T.13.In.3:1-2)
Din fericire, aceasta nu este lumea reală și Dumnezeu nu este crud. De aceea vrem
să subliniem un punct esențial pentru studenții următorului mileniu, chiar dacă
crezi că îl repetăm prea mult. Tot ceea ce tocmai am descris ca fiind altceva decât
unicitatea perfectă a Raiului și tot ceea ce a părut să fie de atunci, nu are absolut
nimic de-a face cu Dumnezeu. Ideea separării, precum și deciziile tale ulterioare,
sunt lucruri care nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Evenimentele care apar într-un
vis nu au consecințe, pur și simplu pentru că ele nu se întâmplă de fapt. Deși ți se
pare foarte real și uneori teribil, universul tău nu este decât un gând inutil, creat în
mod fals - și energia nu este altceva decât un gând proiectat. Cred că am clarificat
că materia este doar o altă formă de energie. Fiind fără puterea lui Dumnezeu, tot
ce poate face mintea ta este să dividă și să subdividă și, apoi să încerce să glorifice
rezultatul.
Cu toate acestea, voi sunteți tot în siguranță în Cer și, din moment ce ceea ce vezi
nu este adevărat, în realitate nu ești capabil să-ți faci rău, chiar dacă visezi că ești
rănit sau chiar ucis. De fapt, te poți trezi și continua să fii în unitatea perfectă a
Cerului exact ca întotdeauna. Dar mintea ta trebuie să fie antrenată pentru ca
gândurile Spiritului Sfânt să le domine pe cele ale ego-ului tău. Acest lucru
necesită abilitatea de a lua decizii care să reflecte sistemul de gândire al Spiritului
Sfânt în loc de al tău. Deci, trebuie să facem o distincție profundă și fermă între Un
Curs în miracole și practic orice alt sistem spiritual care există: de la cele
preistorice, la Egiptul antic, Lao Tzu, aspecte ale hinduismului,
zoroastrianismului, Vechiului Testament, Coranului, Noului Testament și a altor
sisteme neo-dualiste. Fiecare dintre ele este un sistem dualist - are un fel de Sursă,
Dumnezeu sau alți Zei, care crează cumva ceva ce nu este El însuși și apoi
răspunde sau interacționează cu acest ceva.
În anii nouăzeci, a apărut una dintre cele mai populare cărți spirituale scrise
vreodată, în care se spunea că Dumnezeu Însuși a creat frica! Aceasta este o
inexactitate atât de mare încât nu putem sublinia suficient totala sa falsitate.
Dumnezeu nu poate creea nimic care să nu fie unitatea perfectă a Cerului. Asta
spune și J la începutul Cursului său, când descrie tot ce nu reflectă sistemul de
gândire al Spiritului Sfânt:
„Restul e propriul tău coșmar și nu există.” (T.1.1.24.3)
Și mai târziu:
”Ești acasă în Dumnezeu, visând la exil, dar în măsură să te trezești la
realitate.” (T.10.12.1)
Acestea sunt afirmații non-duale. Acestea sunt concepute pentru a vă economisi
timp și mai sunt câteva mii la fel în Curs în cazul în care nu-l auzi pe J prima dată,
deși este evident că pentru unii dintre colegii tăi studenți, nici acelea nu sunt
suficiente.
Gary: Asta pentru că, inconștient, ne este frică de mesajul lui?
Iertarea și discuția se exclud reciproc,
iar calea este, întotdeauna, iertarea.
Pursah: Da. Nu se datorează lipsei de inteligență, ci unei abundențe de rezistență
inconștientă. Avem nevoie de tine pentru a ajuta la transmiterea unora dintre
lucrurile pe care oamenii nu vor să le audă, lucruri vitale care sunt ignorate de atât
de mulți. Este o treabă murdară, Gary, dar cineva trebuie să o facă. Nu te punem să
judeci sau să ataci alți profesori ai Cursului sau să ai discuții în contradictoriu cu
oamenii, deoarece iertarea și discuția se exclud reciproc, iar calea este întotdeauna
iertarea. Dar în lume nu e totul bun, frumos și luminos și, ca să ne concentrăm
asupra cărții tale, nu e nevoie să te aliniezi la toți ceilalți. Dacă vei sublinia destul
că Cursul este o disciplină de auto-studiu, oamenii vor fi mai predispuși să-l
studieze și să ofere o șansă ideilor lui.
Nu păstra nimic pentru tine. Oricine poate scrie ceea ce cred deja oamenii, dar dacă
ai de gând să retransmiți cuvintele noastre, trebuie să fii dispus să spui și lucruri în
care oamenii încă nu cred. În orice caz, dacă ne vei transmite cu fidelitate mesajul,
îți promitem că atunci când, în cele din urmă, ne vom lua rămas bun de la tine, o
vom face în cea mai pozitivă notă posibilă. Până atunci, vei învăța despre
adevărata unire, nu la nivelul trupurilor, ci la nivelul minții, care este dincolo de
orice formă.
Gary: Presupun că există motive importante pentru care tot subliniezi diferențele
dintre dualitate și non-dualitate și pentru care apărați adevăratul înțeles al Cursului.
Pursah: Da. Are legătură cu legile minții și cu modul în care funcționează
adevărata iertare. Gary, motivul pentru care cursul trebuie înțeles nu este pur
intelectual. Asta plus un dolar valorează cât o ceașcă de cafea. Motivul pentru care
îți va fi extrem de benefic să înțelegi cursul lui J este că îl vei putea aplica mai bine
la problemele și situațiile cu care te vei cofrunta în presupusa ta existență de zi cu
zi. Aplicarea adevăratei iertări, cu îndrumarea lui J sau a Spiritului Sfânt, este cea
care te va conduce spre fericirea adevărată, spre pace și, în cele din urmă, spre Cer.
Gary: Bine. Nu vreau să fac pe prostul, ci, doar pentru a mă asigura că înțeleg: spui
că Cursul este pur non-dualist, ceea ce înseamnă că din cele două lumi aparente,
lumea lui Dumnezeu și lumea omului, numai lumea lui Dumnezeu este adevărată și
El nu interacționează cu cea falsă - dar Spiritul Sfânt este aici pentru a ne îndruma
înapoi acasă. Când Cursul afirmă despre Dumnezeu că plânge pentru copiii Lui și
lucruri de genul acesta, trebuie să le iau ca simboluri pe care Spiritul Sfânt le
folosește pentru a ne face să alegem Vocea Lui în locul celei a ego-ului?
Pursah: Exact. Foarte bine. Nu ești prost, Gary, deși ego-ul tău ar vrea să fii. Toată
lumea ego-ului este o idee stupidă, deoarece se bazează pe o decizie stupidă.
Tocmai ai spus ceva important, ceva ce e în armonie perfectă cu modul adecvat de
a privi cursul. Deși nu ai putea ști niciodată după modul în care majoritatea
oamenilor vorbesc și scriu despre Curs în zilele noastre, în cei șapte ani în care
Helen a transcris Cursul și, apoi, ți în cei opt ani pe care i-a mai trăit după aceea,
nu i-a trecut prin cap nici o dată, nici ei și nici lui Ken - care era cel mai bun
prieten al ei în acei ani și ale cărui înregistrări ar trebui să le ascultați - că ar putea
exista o altă interpretare posibilă a Cursului. Dar dacă îi dai lumii câțiva ani pentru
a interpreta greșit mesajul lui J, ar fi o minune demnă de admirație să nu facă asta.
Deci, să ne continuăm misiunea noastră, astfel încât să poți auzi explicația Cursului
cu privire la ceea ce se află cu adevărat în spatele creației sau, mai exact, a
malcreației (miscreation) universului tău și fabricarea (plăsmuirea) trupurilor.
Arten: Am subliniat deja că la început, un mic aspect al minții lui Cristos ...
Gary: Ar trebui să scriu Mintea lui Cristos cu majusculă în cartea noastră?
Arten: Nu-ți fă prea multe griji despre detalii. Cursul folosește M atunci când
vorbește despre mintea lui Cristos, dar din moment ce vorbim despre separare aici,
poți folosi M sau m, după cum vrei. Ai început să scrii la cartea noastră?
Gary: Adevărul este că încă nu. Încă încerc să-i găsesc un titlu.
Arten: Ai vreo idee?
Gary: În acest moment, am de ales între „Iubirea înseamnă să renunți la bere” și
„Întoarcerea la bere”.
Arten: Continuă să te gândești la asta. Așa cum a spus Pursah înainte, îți va parveni
cumva.
Așadar, acest mic aspect al lui Cristos a ațipit un pic și visează un vis de separare și
individualitate. Vom explica această idee de a ațipi când vom vorbi despre timp,
care este un truc al ego-ului. Și în ceea ce privește individualitatea, este de
asemenea ceva ce, în mod eronat, prețuiești foarte mult. Oamenii care trăiesc în
aceste păduri se mândresc foarte tare cu ceea ce numesc individualismul lor brut.
Foarte curând vei descoperi rădăcinile acestei prostii. În acest moment al povestirii
noastre, se ivește o conștiință incipientă, un alt lucru pe care îl supraevaluați
prosteşte. Pentru a avea conștiință trebuie să fii separat. Trebuie să existe mai
multe lucruri. Trebuie să existe ceva de care să fii conștient. Acesta este începutul
minții scindate.
După cum predă cursul în termeni lipsiți de ambiguitate:
„Conștiința - nivelul percepției - a fost prima sciziune introdusă în minte după
separare, făcând din minte un perceptor, și nu un creator. Conștiința e
identificată corect ca domeniul ego-ului.” (T.3.4.2:1-2)
Cursul mai spune, chiar în paragraful anterior:
„Percepția nu a existat până nu au fost introduse, prin separare, conceptele de
grade, aspecte și intervale. Spiritul nu are niveluri, iar toate conflictele se nasc
din conceptul de nivel.” (T.3.4.1:5-6)
Deci, așa cum am menționat anterior, ar trebui să încerci să îți amintești că energia
nu este spirit - spiritul fiind adevărata ta realitate inalterabilă. Energia, care se
schimbă și poate fi măsurată, există în interiorul domeniului percepției. După cum
predă J:
„Percepția implică întotdeauna o întrebuițare greșită a minții, pentru că duce
mintea în zone de incertitudine.” (T.3.4.5.1)
Nu există nicio incertitudine în Cer, pentru că nu există nimic în afara a ce totul.
Dar aici voi aveți identități. De îndată ce se nasc, oamenii au deja relații speciale:
mai întâi relația cu mama și, în curând cu tatăl.
Gary: Mă faci să mă simt un pic neconfortabil.
Arten: Confortul este scopul, nu neapărat mijlocul, ce-i cu tine?
Gary: Ei bine, mi-e dor de părinții mei și le onorez memoria. Gândul că ei nu
există decît într-o iluzie, mă face să mă simt ciudat.
Pursah: Este de înțeles. Părinții tăi sunt, alături de soți și copii, fundamentalul celor
mai importante relații. Cursul se referă la relațiile stabilite în această lume ca la
relații speciale (T.15.5). Pe măsură ce avansăm, vom vorbi mai mult despre ele și
de rezistența ta de a renunța la identități, atât ale tale, cât și ale celorlalți. Dar ține
minte: J și-a iubit părinții -Iosif, zidarul și Maria din Sephoris - dar i-a iubit pe toți
ceilalți în același mod. Iubirea specială este specifică; Spiritul Sfânt îi iubește pe
toți în mod egal.
Gary: Credeam că Iosif era tâmplar.
Pursah: Nu, dar nu contează. Crezi că J l-ar fi iubit mai puțin dacă era chiar și
șomer Comunitatea, da, l-ar fi iubit mai puțin, dar nu J. El ne-a iubit pe toți,
necondiționat.
Gary: Atunci l-ar fi iubit și pe Sfântul Pavel, chiar dacă teologia lui nu era aceeași.
Pursah: Desigur. Până în prezent, J continuă să-l iubească pe Pavel sau, dacă
preferi, pe Saul din Tars, exact ca și pe noi ceilalți. Îmi amintesc că am vorbit odată
în Persia, care acum este Iran, iar mulțimea a încercat să mă angajeze într-o
discuție despre diverse teologii. Eu le-am spus că pentru J, ceea ce contează nu era
teologia, ci adevărul - și adevărul este iubirea lui Dumnezeu – ceea ce și J este.
Acum, dacă într-adevăr ești iubire și nu o persoană, cum poți iubi o persoană și alta
nu? Nu ar fi posibil. Dacă ai face asta, atunci nu ai mai fi iubire, nu-i așa? Ai fi
altceva. Da, J și-a iubit părinții și voi ar trebui să faceți același lucru, dar el nu a
fost dispus să-i limitez, nici pe ei nici pe altcineva, la falsele lor imagini. Știa că
adevărata lui casă și a părinților săi se afla în Yahweh.
Gary: Unde?
Pursah: Yahweh, E´lo-i, Dumnezeu, Adonai, Elohim; Kyrios ... toate sunt nume ale
Divinului. Cuvintele și teologiile dispar în Dumnezeu. Nimeni nu va duce Biblia
sau Coranul în Cer. Cursul este un instrument; îl poți folosi ca o scară pentru a urca
la obiectivul tău. Ajuns acolo, poți arunca scara. Nu mai ai nevoie de ea.
Arten: Apropo, am menționat iubirea specială înainte, dar există două tipuri de
relații speciale: iubire specială și ură specială. În timp, vom explica mai multe
despre ambele și despre scopul lor –care, de fapt este același - dar deocamdată ar
trebui să continuăm povestea noastră.
Am vorbit deja despre prima diviziune a minții și că din ea a apărut conștiința. Din
această cauză, pentru prima dată, ai de luat o decizie conștientă. Înainte, nu era
nimic între care să alegi. Dar acum există două posibile răspunsuri la această idee
de separare. Acesta este ce a dus la a doua diviziune a minții. Am spus deja că
mintea aparent separată pare să dividă și să subdividă. Asta simbolizează
separarea. Dar toate diviziunile o simbolizează pe prima. De îndată ce o înțelegi pe
prima, vei înțelege că toate sunt la fel, în ciuda aparențelor contrare. Trebuie să-ți
amintești că după prima diviziune (scindare, separare), Cerul este doar o amintire.
Gary: Ce vrei să spui cu asta?
Arten: Conștiința nu este de la Dumnezeu, așa că acum pare să ți se întâmple ceva
complet diferit, o experiență de individualitate. De fiecare dată când mintea se
divide, noua ei stare devine realitate pentru ea, iar starea ei de odinioară este negată
și uitată. Un psiholog ar numi asta reprimare, doar că magnitudinea a ceea ce
disutăm aici este cu mult peste orice ar putea fi conștient un om. Cu toate acestea,
dinamica este aceeași, în sensul că ceea ce a fost reprimat este inconștient. Apropo,
inconștientul nu este un loc, este un dispozitiv al minții. Este încă posibil să îți
amintești ceea ce ai reprimat, dar fără ajutor, este foarte puțin probabil să îți aduci
aminte de ceva de care te-ai disociat.
Acum, acel tu la care ne referim, eu și Cursul, nu are nimic de-a face cu tu, ființa
umană, ci cu partea minții tale care ia decizii. Chiar și atunci când pare că iei o
decizie aici, în această lume, nu o iei de fapt aici, pentru că nu ești aici. În
povestirea noastră, această minte nouă și aparent individuală, va lua prima sa
decizie.
 Vor exista întotdeauna doar două opțiuni:
adevărata ta casă în Dumnezeu
și gândul separării sau individualitatea
În acest moment, există doar două opțiuni și vor exista întotdeauna doar două
opțiuni. Asta e a doua diviziune a minții. Acum pare să existe o minte corectă și o
minte greșită și fiecare reprezintă o opțiune diferită sau un răspuns diferit la mica
idee smintită.
O opțiune este amintirea adevăratei tale case în Dumnezeu, simbolizată în Curs de
Spiritul Sfânt și cealaltă este gândul separării de Dumnezeu sau a individualității,
simbolizată în Curs de ego. În Curs, J antropomorfizează Spiritul Sfânt și ego-ul și
se referă la ele ca și cum ar fi entități individuale, dar clarifică și faptul că:
„Ego-ul nu e decât o parte din ce crezi despre tine.” (T.4.6.1.6)
Pentru J, Cursul este o operă de artă, nu un proiect științific. Este o prezentare
completă dată pe diferite niveluri. Trebuie să-i acorzi o licență artistică. O bună
parte a cursului e prezentată în versuri albe shakespeariene sau pentametrul iambic.
Știi de ce?
Gary: Nu am nicio idee.
Arten: Nu numai că e frumos, ci te obligă să citești Cursul mai încet și mai atent.
De asemenea, tinde să atragă cursanți pe termen lung care își iau în serios studiul.
Evident, Cursul nu este pentru toti. Sau, așa cum am spus mai devreme, cel puțin
nu pentru toată lumea în același timp.
Încă o dată, mintea ta are două opțiuni din care să aleagă, iar acum ne confruntăm
cu o răscruce în această aparentă separare. Amintirea despre cine ești este atât
răspunsul la separare, cât și principiul Ispășirii, care vin la pachet. Așa cum și
Cursul ne învață despre Spiritul Sfânt:
„El (Spiritul Sfânt) a luat ființă, ca protecție, cu separarea, inspirând
principiul Ispășirii, totodată.” (T.5.1.5.2)
Evident, Cursul are propriul său înțeles pentru unii termeni, inclusiv pentru
Ispăşire. După cum explică textul, Spiritul Sfânt întotdeauna predă Ispășirea.
”Îți spune să Îi înapoiezi lui Dumnezeu mintea ta întreagă, pentru că nu L-a
părăsit nicicând. Dacă nu L-a părăsit nicicând, nu trebuie decât să o percepi
așa cum este ca să Îi fie înapoiată. Conștientizarea deplină a Ispășirii e,
așadar, recunoașterea că separarea nu s-a produs niciodată.” (T.6.2.10:5-7)
Dacă în momentul în care ne găsim în cadrul povestirii noastre, ai fi ales să crezi
interpretarea sau răspunsul Spiritului Sfânt la separare, în loc de a ego-ului, mica ta
aventură din vis s-ar fi terminat. Ego-ul a avut propriul său răspuns egoist dar
tentant. Dacă continui să crezi în separare, el îți oferă propria ta identitate
individuală; separat de Dumnezeu, foarte special și de o importanță excepțională.
După cum spune și J în Text:
„Ego-ul trebuie să îți ofere un fel de recompensă pentru menținerea acestei
credințe. Tot ce îți poate oferi e un sentiment al existenței temporare, care
începe cu propriul lui început și sfârșește cu propriul lui sfârșit. Îți spune că
această viață e existența ta pentru că e a lui.” (T.4.3.3:3-5)
Desigur, habar n-ai în ce te bagi și faci o altă alegere nefericită. Toate astea sunt
noi pentru tine și ești mai mult decât dispus să oferi curiozității șansa de a ucide
pisica. Alegi ego-ul pentru a putea vedea cum este să fii special și separat. Asta, în
schimb, provoacă a treia diviziune a minții.
Gary: Când îți spui tu, presupun că te referi la noi toți ca unu.
Arten: Da, nu te acuz pe tine personal; încerc doar să te ajut să îți asumi
responsabilitatea pentru puterea minții tale. Chiar și J a fost așa. Pur și simplu nu
credea la fel de mult în asta ca toți noi ceilalți, și acesta este principalul motiv
pentru care s-a trezit înaintea tuturor celorlalți.
Gary: Deci prima diviziune a minții este conștiința, ceea ce mă face să cred că sunt
separat de Dumnezeu, deși chiar nu pot fi. Este ca și cum aș fi noaptea în pat și aș
visa. Rămân mereu în pat, dar nu văd asta. În acest vis de separare despre care
vorbiți, ce este real pentru mine este visul, iar Cerul este uitat. La fel ca atunci când
visez noaptea, experimentez și reacționez la conținutul visului și locul unde mă
aflu de fapt este cu totul în afara conștienței mele, l-am făcut inconștient.
Cu a doua diviziune, observ două moduri de a interpreta ceea ce se întâmplă, unul
fiind al Spiritului Sfânt, care este adevăratul meu Sine, și celălalt, cel al ego-ului,
care vorbește despre separare și despre sinele meu individual. Acum mintea are
două părți. Înțeleg că atunci când am ales ego-ul, am provocat a treia diviziune.
Arten: Da, dar amintește-ți că atunci când faci o alegere la acest nivel, aceasta este
noua ta stare și cea veche este complet uitată, separată de un perete în mintea ta.
Odată ce ai ales ego-ul și ai cauzat a treia diviziune, Spiritul Sfânt este doar o
amintire. Acum ești complet identificat cu ego-ul.
Cu toate acestea, deoarece mintea este holografică prin Harul lui Dumnezeu, chiar
și atunci când pare să se dividă, fiecare parte păstrează încă caracteristicile
întregului, astfel încât să nu poți niciodată să te pierzi cu adevărat. Atât ego-ul, cât
și Spiritul Sfânt sunt în fiecare minte; ceea ce se întâmplă este că Spiritul Sfânt este
acoperit de vocea ego-ului, deoarece este vocea pe care alegi să o asculți și ceea ce
ești cu adevărat a fost expulzat din conștiința ta. Am mai spus că este posibil să fi
uitat adevărul, dar știu că el e încă acolo, adânc îngropat în mintea ta.
Pursah: Frate, habar n-ai cât de puternică este mintea. La nivelul despre care
vorbim, care este încă metafizic, toată această furtună într-un pahar de apă pe care
o numiți univers, este pe cale să fie malcreat din cauza câtorva decizii de-ale tale.
Rezultatul final va fi un presupus tu, care e total inconștient de adevărata putere pe
care o are la dispoziție și, care în schimb, se trezețte practic fără minte și blocat
într-un trup.
Gary: Răspunde asta la străvechea întrebare: Dacă Dumnezeu este cu adevărat
atotputernic, ar fi putut El să creeze o piatră atât de grea încât El Însuși să nu poată
să o ridice?
Arten: De fapt, chiar răspunde la această întrebare despre Dumnezeu, iar răspunsul
este nu.
Gary: De ce?
Arten: Pentru că El nu este un idiot.
Gary: Și eu sunt?
Arten: Nu, dar visezi că ești aici și acum începi să te trezești. Revenind la tema
noastră, ascultă puțin ce spune Cursul despre prima dată când ai înlocuit adevărul
cu iluzie:
„Nu îți dai seama de magnitudinea acelei singure greșeli. A fost atât de
incredibilă și de vastă, încât din ea a trebuit să apară o lume de irealitate
totală. Ce altceva ar fi putut să iasă din ea? Aspectele ei fragmentate sunt
destul de înfricoșătoare când începi să le examinezi. Dar nimic din ce ai văzut
nu poate să îți arate enormitatea greșelii orogonare, care a părut să te arunce
afară din Cer, să sfărâme cunoașterea în bucăți nonsensice de percepții
dezbinate și să te forțeze să faci noi înlocuiri.” (T.18.1.5:2-6)
Gary: Da, dar nu avem aceeași problemă cu acaestă poveste ca și cu povestea
Genezei și cu faptul că Dumnezeu ar fi făcut unele dintre lucrurile pe care le-a
făcut? Adică de ce naiba ar vrea o parte a lui Cristos să se despartă de Dumnezeu
dacă totul era atât de perfect?
Arten: În primul rând, în povestea Genezei, Dumnezeu este responsabil pentru
lumea pe care o vezi și tu ești un efect mai degrabă decât o cauză. În Curs, ești
responsabil pentru lumea pe care o vezi și nu o victimă a ei (Cul.ex. P.I, L31).
Dumnezeu și Cristos sunt tot desăvârșiți, cum e și Cerul, și acel tu care crede că
trăiește în lumea asta, trebuie să învețe cum să se trezească din somn ascultând de
Spiritul Sfânt.
Acum să aruncăm o privire la cealaltă întrebare. Este într-adevăr o întrebare sau o
afirmație? Nu cumva spui că separarea de Dumnezeu s-a întâmplat cu adevărat?
Nu poți întreba cum s-a putut întâmpla separarea dacă nu ai crede că s-a întâmplat.
Cu toate acestea, am spus deja că principiul Ispășirii spune că nu s-a întâmplat.
Apoi vă întrebați cum de Cristos ar putut alege ego-ul, dar ți-am spus deja că nu a
fost Cristos, ci o conștiință iluzorie care a părut să facă asta. Și pe deasupra, mai te
întrebi cum de s-a putut lua această decizie stupidă când iată-te aici, luând aceeași
decizie din nou.
Gary: Faci pe deșteptul cu mine, nu?
Arten: Doar în scopul predării. Gary, noi te iubim. Și îți mai spun ceva; în cadrul
desenat de ego-ul, niciodată nu vei obține un răspuns la aceste tipuri de întrebări
care te-ar putea satisface intelectual. După cum spune Cursul:
„Vocea ego-ului e o halucinație. Nu te poți aștepta să-ți spun ”Nu sunt real”.
Nu ți se cere însă să îți spulberi halucinațiile de unul singur.” (T.8.1.2:2-4)
Va veni momentul în care vei găsi răspunsul la întrebarea ta în afara intelectului,
complet în afara sistemului ego-ului și ajungând la experiența că ești și vei fi
mereu acasă în Dumnezeu, corectând-o în același timp experiența greșită că nu ești
acolo. După cum spune J:
„În contrast cu această senzație de existență temporară, spiritul îți oferă
cunoașterea permanenței și imuabilității stării de a fi. Nimeni care a
experimentat revelația acestui lucru nu poate crede din nou pe deplin în egou.
Cum ar putea să prevaleze mizerabila lui ofertă asupra gloriosului dar al lui
Dumnezeu pentru tine?” (T.4.3.3:6-8)
Mai târziu vom vorbi mai multe despre adevărata revelație, care nu coincide cu
ceea ce majoritatea oamenilor cred.
Gary: Doar pentru a mă asigura că am înțeles bine, e ca și când m-aș trezi dintr-un
vis nocturn și aș vedea că nu am părăsit niciodată patul. Când mă voi trezi din acest
vis de separare de Dumnezeu, eu îmi voi da seama că nu am părăsit niciodată
Cerul.
Arten: Da, dar nu vei vedea cu ochii corpului. Prin urmare, în loc de cuvinte
precum ”conștiință”(consciousness), care implică separarea și sunt din ego, Cursul
folosește cuvinte mai abstracte, precum ”a fi conștient” (awareness), când descrie
iluminarea; și vom ajunge la asta.
Gary: Chiar și în Introducere, el (Cursul) vorbește despre eliminarea obstacolelor
care împiedică experimentarea prezenței iubirii, care este moștenirea noastră
firescă. (T.In.7)
Arten: Corect, dar înainte de a încerca să te aducem înapoi pe scară, trebuie să
încheiem micul nostru rezumat al modului în care ai coborât de pe ea. Este foarte
important. Chiar în acest moment, oamenii au capetele înfipte în mod ferm în
propriile funduri și susțin sus și tare că ei caută lumina. Nu e nicio lumină acolo,
Gary. Alegerea ego-ului în locul Spiritului Sfânt, fapt ce a produs a treia diviziune
a minții, a făcut Vocea pentru Dumnezeu aproape complet inaudibilă pentru voi.
Între timp, ego-ul îți oferă propria lui versiune a evenimentelor și, începând de aici,
lucrurile ajung să arate cu adevărat dezgustător.
Gary: Scuze Arten, dar trebuie să menționez un lucru înainte de a continua, pentru
că altfel nu mă voi putea concentra.
Arten: Știu. Fă-o repede, sau este posibil să trebuiască să scoatem instrumentele de
tortură.
Gary: Am o memorie bună, dar nu știu dacă îmi amintesc destul de bine
conversațiile noastre pentru carte, așa că ...
 Alegerea ego-ului în locul Spiritului Sfânt
a făcut Vocea pentru Dumnezeu
aproape complet inaudibilă pentru voi.

Pursah: Știm, Gary. Ne-ai înregistrat tot timpul scurs de la a doua vizită. Ți-am
spus să nu ne înregistrezi pentru motivul de a demonstra oamenilor că aparițiile
noastre sunt adevărate, dar nu am spus că nu poți să ne înregistrezi pentru uz
personal. Am știut în orice moment, chiar și atunci când ne-ai întrebat dacă e o idee
bună, chiar dacă deja ne înregistrai. Toate greșelile tale sunt trecute cu vederea,
deoarece noi chiar judecăm cu Spiritul Sfânt. Am înțeles că trebuie să ai o
ceritudine că nu ai luat-o razna și că e real faptul că am fost aici și am stat de vorbă
cu tine - cel puțin la fel de real ca orice altceva. Ai vrut să știi că ai auzit cu
adevărat vocile noastre, putând să le asculți din nou mai târziu. Nu e nimic rău în
asta. Îți vom explica, poate, mai multe despre corpurile noastre, vocile noastre și
ceea ce sunt ele cu adevărat. Asta va explica și aparițiile Fecioarei Maria și chiar a
îngerilor.
Arten: Chiar ai crezut că nu știm că conectatai acel caraghios recorder activat de
voce de fiecare dată când intrai în această cameră, pentru eventualitatea în care ne-
am fi făcut apariția? Serios, Gary? De acum înainte, îl poți activa numai când
suntem aici.
Gary: M-am gândit că poate nu te deranjează din moment ce nu ai spus nimic
despre asta, dar am vrut să fiu sigur. Ce zici să arunc casetele la coșul de gunoi
când cartea va fi terminată? Ca să nu fiu tentat să le folosesc în oricare alt scop
decât scrisul.
Pursah: Sunt proprietatea ta, dar asta este o idee bună. Nici nu sunt de mare calitate
și vei avea un lucru mai puțin la care să te gândești.
Arten: Continuând cu povestea noastră, ai ales ego-ul și acum ești identificat cu el.
Prima diviziunea a făcut ca conștientizarea (awareness) unității tale perfecte cu
Dumnezeu să fie doar o amintire. A doua diviziune a făcut ca mintea să aibă două
părți. A treia diviziune a făcut din Spiritul Sfânt doar o amintire și ego-ul are acum
toată atenția ta. Te uiți către el când vrei să îți explici ce se întâmplă și ego-ul are
mereu un mesaj pentru tine. Mesajul este următorul: Mai bine ai fugi naibii de aici,
prietene. Și apoi, continuă să îți ofere și câteva motive. În starea confuză a minții
tale, logica motivelor lor sună foarte convingător.
„Nu vezi ce ai făcut?, întreabă ego-ul în metaforica ta istorioară. Te-ai separat de
Dumnezeu! Ai păcătuit grav împotriva Lui. Te-ai vârât adânc în asta. Ai luat
paradisul - tot ce ți-a dat El – și i-ai aruncat totul în față, zicând: Cine naiba are
nevoie de tine? L-ai atacat! Ești mort. Ai aceleași șanse împotriva Lui ca un
bulgăre de zăpadă în iad - El este minunat și tu nu ești nimic. Ai stricat totul și
pentru asta te simți vinovat. Dacă nu-ți miști fundul de aici chiar acum, va fi mai
rău decât moartea!”
„Oh, Doamne”, gândești, ca răspuns la ego, „ce am făcut?” Ai dreptate: am
atacat Cerul și am stricat totul! Dar unde pot să mă duc? Ce pot face? Pot alerga,
dar nu mă pot ascunde. Nu există un loc unde mă pot ascunde de Dumnezeu!
„Ei bine, nu e cu totul adevărat, spune ego-ul, pentru că sunt aici să te ajut. Sunt
prietenul tău și am o idee. Am un loc în care putem merge împreună. Poți fi
propriul tău șef și nu va trebui să Îl înfrunți pe Dumnezeu. Nu-l vei vedea
niciodată. Nici măcar nu va putea ajunge în acel loc!
E-adevărat?, întrebi tu. Îmi sună al naibii de bine, hai să mergem!
„Bine,”, spune ego-ul. Trebuie să faci exact ce îți spun eu”.
Pursah: Bineânțeles, tot ceea ce ego-ul spune despre Dumnezeu și ceea ce s-a
întâmplat nu este adevărat, deoarece ego-ul are aproximativ același grad de
sănătate mentală ca și împăratul Caligula. Dumnezeu nu ar face niciodată nimic
altceva decât să te iubească. E momentul să afli mai multe despre modul în care
funcționează mintea.
Având în vedere puterea minții, trebuie să apreciezi în mod corect puterea credinței
tale. Credința ta în ideea că ai putea fi separat de Dumnezeu – faptul că ai luat-o în
serios – a fost cea care i-a dat atât de multă putere și realism. După cum spune
Cursul:
„Eliberarea ta de iluzii constă pur și simplu în a nu mai crede în ele.”
(T.8.8.16.5)
De asemenea, trebuie să realizezi că, din moment ce ai creat dualitatea prin decizia
de a fi un preceptor, tot ce percepi va include caracteristici care par să fie în
opoziție cu ceea ce aparent te-ai separat. De ce pare că te-ai separat, Cerul, are un
set de caracteristici și ceea ce percepi ca realitate, are un set opus de caracteristici.
Cerul, deși este dincolo de cuvinte, are aceste tipuri de caracteristici: este perfect,
nu are formă, e imuabil, abstract, etern, inocent, total, abundent, e Iubire totală.
Cerul este realitatea, este viața. Dumnezeu și Cristos și creațiile lui Cristos sunt o
unitate perfectă. Nu este nimic de adăugat. Acesta este domeniul Voiei lui
Dumnezeu - Cunoașterea Tatălui. Nu prea se poate descrie experiența conștienței
aceastei unități perfectă, dar te asigur că vei ști ce e în momentul în care vei avea o
experiență temporară a acesteia. Nu seamănă cu nimic cu care ești obișnuit.
Domeniul percepției, pe de altă parte, fiind aparent opusul Cerului, are
caracteristici foarte diferite. Amintindu-ne că vorbim încă la un nivel metafizic,
aceste atribute includ: individualitate, formă, contururi, caracteristici specifice,
modificări, timp, separare, divizare, iluzie, dorințe, lipsă și moarte. De aceea, în
Geneza 2: 16-17, care vine direct din inconștientul scriitorului, se spune: „Poți
mânca liber din orice arbore din grădină, dar nu să nu mănânci din pomul
cunoașterii binelui și răului pentru că, în ziua în care vei mânca din el, vei muri”.
Binele și răul sunt contrarii și de îndată ce ai un opus aparent al Cerului, ai și
moartea. Dar, așa cum menționează în mod constant Cursul într-o mie de moduri
diferite, chiar în Introducere: „... dar ce e atotcuprinzător nu poate avea opus”.
Începi să înțelegi ce înseamnă asta?
Gary: Da, cred că încep să-i înțeleg magnitudinea. Când va ieși din comă artistul
cunoscut sub numele de Cristos, pentru a mă putea întoarce la orgasmul creației?
Pursah: Asta e pe cale să se întâmple. Dar nu am terminat de descris procesul prin
care pare că ai ajuns aici.
Odată ce ai ales să asculți ispita ego-ului de a fi un individ separat, credința ta în
realitatea separării începe să îți provoace unele probleme grave. Acum Dumnezeu
pare să fie afar ta și tot ceea ce experimentezi acum îți spune că te-ai separat de El.
În chiar această clipă, continui să ai această problemă, deși este inconștientă pentru
tine. Practic toată mintea ta este inconștientă pentru tine, la fel cum aisbergul este
aproape tot sub apă. Gary, atâta timp cât vei continua să crezi în realitatea
universului fizic, tot ceea ce vei percepe va fi un memento constant și inconștient
că ai comis actul de a te separa de Dumnezeu. După cum vei vedea, ăsta e un punct
foarte important.
 Practic toată mintea ta este inconștientă pentru tine,
la fel cum aisbergul este aproape tot sub apă.
Arten: Revenind la mica noastră extravaganță creată în mod greșit, vocea ego-ului
din mintea ta ți-a spus câteva lucruri despre starea ta și despre Dumnezeu care pur
și simplu nu sunt adevărate. Și ai adoptat acele idei, parțial pentru că îți place ideea
de a fi un individ cu o voință aparent separată, deși, de fapt, asta nu este posibil.
Luând în serios separarea și vocea ego-ului, asta se traduce în mintea ta, aparent
separată, ca păcat împotriva lui Dumnezeu. Acum că ai păcătuit, înseamnă că ești
vinovat și, la acest nivel metafizic, vei simți asta, deși nu o vei simți mereu la
nivelul lumii. Să crezi că ești un ticălos vinovat implică, de asemenea, să crezi că
vei fi aspru pedepsit. Chiar și la nivelul acestei lumi, orice psiholog îți va explica
că vinovăția inconștientă atrage inconștient o pedeapsă și, dacă stai să te gândești,
asta explică multe chestii. La nivel metafizic, spunem că tu crezi sincer că ești pe
punctul de a fi atacat și pedepsit de Dumnezeu Însuși.
Așteptarea acestei pedepse mai grave decât moartea de la Dumnezeu creează frică,
o teamă atât de cumplită încât nici nu poți să o înțelegi. Cu toate acestea, ai fugit de
El timp de ceea ce pare să fi fost milioane de ani. Deci, acum suntem într-un
moment în care îți putem spune de ce universul, lumea și corpul tău au fost
fabricate inițial de minte. În realitate, toate au fost fabricate simultan, deși în visul
liniar lucrurile par să se întâmple separat.
Nu există altă disciplină spirituală care să înțeleagă și să explice motivația din
spatele plăsmuirii acestei lumi, aceeași motivație care o face și azi să pară atât de
reală.
Această motivație este frica, care întotdeauna se întoarce, în cele din urmă, la frica
de Dumnezeu. Mintea trans-temporală, non-spațială și aparent separată se află într-
o stare de frică paralizantă din cauza unei pedepse despre care crezi că vine de la
Dumnezeu. Deci ego-ul te convinge că ai nevoie de o apărare, fără a se deranja să
menționeze că apărarea pe care o oferă este menită să asigure supraviețuirea lui,
prin individualitatea ta. De fapt, dacă te uiți la ultimele patru silabe ale cuvântului
individualitate, vei vedea că alcătuiesc cuvântul dualitate. Acesta nu este doar un
accident semantic.
Vocea ego-ului îți vorbește de parcă ar fi prietenul tău și îți apără interesele. Ți-
amintești că am spus deja că ego-ul te-a convins că Dumnezeu vine după tine și că
ar fi bine să fugi și să te ascunzi într-un loc sigur. Acel loc este acest univers. Când
vine vorba de ego, cea mai bună apărare este un atac bun. De fapt, apărare și atac
sunt cele două fețe ale aceleiași monede. Vorbind despre cum unele dintre aceste
concepte se relaționează între ele, cursul ne învață:
„Ego-ul este partea minții care crede în diviziune. Oare cum ar putea să se
desprindă o parte din Dumnezeu fără să creadă că îl atacă? Am vorbit mai
devreme despre complexul autorității și am spus că se bazează pe conceptul
uzurpării puterii lui Dumnezeu. Ego-ul crede că asta ai făcut tu, căci se crede
a fi tu. Dacă te identifici cu ego-ul, nu te poți percepe decât vinovat. Atâta
timp cât asculți de ego vei experimenta vinovăția și îți va fi frică de pedeapsă.
Ego-ul e literalmente un gând înfricoșător. Oricât de ridicolă ar fi pentru o
minte sănătoasă ideea de a-l ataca pe Dumnezeu, nu uita că ego-ul nu este
sănătos la minte. Reprezintă un sistem de concepte iluzorii (delirant, dement),
pentru care și vorbește. Să asculți vocea ego-ului înseamnă să crezi că este
posibil să-l ataci pe Dumnezeu și că ai rupt o parte din El și ai luat-o în
stăpânire. De aici vine frica de represalii externe și sentimentul de vinovăție
devine atât de intens încât trebuie să fie proiectat.” (T.5.5.3)
Deci, crezând că separarea a avut loc și luând în considerare teama ta de pedeapsă
și răzbunare a lui Dumnezeu, de care crezi cu disperare că trebuie să te aperi, ți-ai
dezvoltat deja - ascultând ego-ul - un sistem de gândire care îți spune că ai
păcătuit, că ești vinovat și că pedeapsa inevitabilă a lui Dumnezeu cere să te aperi.
Te simți complet vulnerabil, iar ego-ul îți spune că are o idee, un loc în care poți
merge și unde Dumnezeu nu te va găsi niciodată. În starea ta confuză, acum ești un
adept al ego-ului în loc de un adept al Voii lui Dumnezeu și crezi în ideea
strălucită, totuși distorsionată, a ego-ului, de a te apăra față de ceea ce nici nu-ți
mai amintești că este adevărata ta realitate și de care te temi ca de moarte.
Gary: Așteaptă o secundă. Am o altă întrebare rapidă.
Arten: Bine, dar deja vizualizez cum îți acopăr gura cu bandă adezivă!
Gary: Poți să-mi spui de unde sunt toate acele citate din Curs, pentru că, în
conformitate cu ceea ce mi-ai spus înainte, cred că va trebui să le scriu pe toate,
nu?
Pursah: Nu chiar. Vrem să le găsești singur.
Gary: Cursul are aproape 1.300 de pagini! Sună ca o grămadă de muncă, iar munca
este ceva căreia eu mă opun din principiu.
Pursah: Gândește-te că studiezi. Adu-ți aminte că acest mesaj este conceput pentru
tine. Învață-l și apoi dă-l mai departe. De asemenea, adevărata muncă nici măcar
nu a început. Ea constă în aplicare, în practicare. După cum te-am întrebat deja,
cum să aplici ceea ce nu ai învățat încă?
Arten: Așa că, acum am ajuns la momentul aceastei spectaculoase recapitulari, în
care ego-ul e pe cale să dea marele său răspuns la situația ta de coșmar imaginar.
Magnitudinea măreață a rușinii dureroase și a vinovăției acute pe care o simți în
mintea ta, ca urmare a ceea ce crezi că ai făcut, pare să necesite o evadare completă
și imediată. Astfel încât, te alături ego-ului și apoi, puterea de neînțeles pe care o
are mintea ta pentru a-și face iluzii ca perceptor - în loc să creeze ca spirit creator -
face ca metoda ta de evadare să devină manifestă. În acest punct, ego-ul, cu care
ești acum pe deplin identificat, folosește o metodă ingenioasă, deși iluzorie, a
proiecției, pentru a arunca gândul separării din mintea ta, și tu - sau cel puțin partea
din tine care pare să aibă o conștiință - pare că ești proiectat odată cu el. Acest
lucru provoacă instantaneu ceea ce este cunoscut popular ca Big Bang sau crearea
universului.
Acum pare că ești în univers, fără să realizez că, de fapt, literalmente, nu mai ai
minte deloc (out of your mind) .
Acum, dușmanul de care te temi atât de mult, Dumnezeu, pare să nu mai fie în
mintea ta, acolo unde crezi că nu ai fi avut nici cea mai mică șansă înaintea Lui. În
schimb, Dumnezeu și, ca atare, orice altceva, pare să fie complet în afara ta. Sursa
problemelor tale, inclusiv vinovăția ta, se află acum în altă parte, deși am clarificat
deja că nu poate exista o altă parte. Plăsmuirea (fabricarea) cosmosului este
protecția ta în fața lui Dumnezeu, ingenioasa ta ascunzătoare. În același timp,
universul însuși devine supremul tău țap ispășitor.
Acum, atât cauza, cât și vina pentru problema ta de separare, ca să nu mai vorbim
de vina pentru toate noile tale probleme iluzorii surogate, pot fi găsite – dacă te
agăți suficient de mult de ego - undeva în afara ta. Drept urmare, s-a creat un nivel
cu totul nou în care sistemul de gândire al păcatului, vinovăție, fricii, atacului și
apărării, ți se pune la dispoziție pentru a-ți proteja mintea aparent separată, ceea ce,
în prezent, crezi că este sufletul tău, de această frică și vinovăție teribilă, deși total
inconștientă. Pentru a ilustra în ce măsură ego-ul rezistă să privească această
vinovăție din minte, este suficient să observi că, deși Un curs în miracole are foarte
mult de-a face cu vindecarea acestei vinovății inconștiente, majoritatea profesorilor
Cursului nici măcar nu menționează acest lucru.
Ca realizare supremă a acestui plan măreț, ego-ul fabrică (plăsmuiește) – sunete de
tobe, vă rog – trupul (corpul). Acesta permite ego-ului să îți lase în conștiință,
aproape exclusiv, numai acele lucruri care mărturisesc despre realitatea iluziei tale
prețioase. Cu toate acestea, corpul în sine este doar o altă parte a iluziei și a-i cere
corpului să îți explice iluzia, nu e altceva decât să îi ceri iluziei să se explice pe
sine și, desigur, ego-ul este mai mult decât fericit să te farmece cu răspunsurile
sale.
Acest univers, lumea și corpul tău, alcătuiesc o structură defensivă în care te
ascunzi de păcatul tău imaginar, de vinovăție și de frica ce rezultă din credința că
răzbunarea lui Dumnezeu va veni negreșit. Acum ego-ul are o metodă ferm
stabilită de a face față acestui păcat, vinovăție și frică - care acum sunt inconștiente
- proiectându-le pe alții.
Când la următoarea noastră vizită îți vom explica cum se reflectă acest sistem de
gândire în lume, o să o poți vedea clar în acțiune peste tot; în toate relațiile tale
personale, în relațiile altora, în relațiile internaționale, în politică și alte profesii, și
în orice alt loc vei vrea să te uiți. Atunci vei începe să vezi singur că mesajul
Cursului este adevărat. Apropo de asta, îți vom mai spune câteva lucruri nu chiar
așa de plăcute. Ego-ul nu este frumos. După aceea putem începe să ne distrăm.
Când vei fi capabil să observi sistemul de gândire al ego-ului în acțiune - ceea ce,
pentru început, poate fi cu siguranță destul de interesant. Abia apoi îți vom putea
explica cum îl poți ajuta pe Spiritul Sfânt să contracareze schemele ego-ului,
grăbind în același timp propria ta mântuire și, în cele din urmă, să înrerupă ciclul
naștere - moarte.
Gary: Așadar, continuu să mă reîncarnez din cauza acestei vinovății și frici
inconștiente din mintea mea. Vrei să spui că dacă vinovăția ar fi vindecată și nu aș
mai avea această teamă ascunsă, nu aș mai avea nevoie de trup, de lume sau chiar
de univers.
Arten: Excelent. Știam eu că nu ești un ticălos prost. Am încercat să-i spun lui J,
dar nu a vrut să asculte. Știi că glumesc, nu? După următoarea noastră apariție,
vizitele noastre vor fi mai scurte și mai drăguțe. Ca să poți lucra cu adevărat cu J
sau cu Spiritul Sfânt, trebuie să fii în stare să observi sistemul de gândirea al ego-
ului în acțiune, care este același sistem de gândire la care v-ați abonat de eoni fără
a fi conștienți de asta. Trebuie să fii dispus să te uiți la el, cu Spiritul Sfânt sau cu J
ca profesorii tăi. După cum exprimă asta și J în curs:
„Nimeni nu poate scăpa de iluzii dacă le privește, căci neprivirea lor e modul
în care sunt protejate. Nu e nevoie să fugi de iluzii, căci nu pot fi periculoase.
Suntem gata să privim mai atent sistemul de gândire al ego-ului, pentru că
împreună avem lampa ce îl va spulbera și, din moment ce îți dai seama că nu
îl vrei, trebuie să fii pregătit pentru asta. Să fim foarte calmi când facem asta,
căci nu facem decât să căutăm onest adevărul.” (T.11.5.1:1-4)
Pursah: Toate ideile ego-ului pe care le-am discutat de data asta și pe care le vom
discuta în continuare, trebuie aduse în fața adevărului - care este J sau Spiritul
Sfânt - unde le puteți elibera în schimbul Ispășirii. Aceste gânduri au fost ascunse
foarte atent în inconștientul vostru chiar de la prima separare aparentă. Nu știți
asta, dar vă este foarte frică de ceea ce ai uitat sau de ce te-ai disociat. De aceea nu
prea vrei să te uiți la aceste lucruri. Din cauza acestei frici ascunse vei experimenta
o rezistență extraordinară în a te apropia de inconștient. După cum subliniază și
Cursul în Text:
„Cunoașterea trebuie să preceadă disocierea, așa că disocierea nu e decât o
decizie de a uita. Ce s-a uitat atunci, pare înspăimântător, dar numai deoarece
disocierea este un atac asupra adevărului.” (T.10.2.1:2-3)
Și, mai spune de asemenea în Text:
„Poți oare să fii separat de identificarea ta și să fii într-o stare de pace?
Disocierea nu e o soluție, ci o idee delirantă. Cei ce delirează cred că adevărul
îi va ataca și nu-l recunosc pentru că preferă delirul. Considerând adevărul
ceva ce nu vor să aibă, ei percep doar iluziile ce le împiedică cunoașterea.”
(T.8.5.1:4)
Gary: A vorbi despre corp m-a făcut să mă gândesc la corpul uman, dar din ceea ce
ai spus, presupun că ego-ul trebuie să fi făcut toate corpurile, inclusiv cel al
câinelui meu Nupey și cel al tuturor celorlalte animale. Dacă este adevărat și dacă
totul s-a întâmplat în același timp, atunci nu înseamnă asta că evoluția este și ea o
iluzie, un fel de paravan de fum?
Pursah: Felicitări pentru cel ce și-a dat seama de asta. Generația ta adoră evoluția,
crezând că asta înseamnă că suntem pe cale de a crea un fel de minunată conștiință
nouă. Prețuiți evoluția aproape la fel de mult ca și energia. Ceea ce voi numiți
evoluție nu este altceva decât ego-ul care se separă în mai multe în același timp,
parând să dividă și să subdividă celulele de mai multe ori pentru a face corpuri și
creiere care să arate ca mai complexe și, prin urmare, mai impresionante. Cu toate
acestea, toate corpurile sunt egale în irealitatea lor.
În universul tău, totul este asamblat pentru a te convinge de realitatea și unicitatea
corpului tău, validând astfel întregul sistem al ego-ului. De aceea ego-ul încearcă
întotdeauna să facă să pară că Dumnezeu a creat lumea și, în acest fel să continui
să te temi de el și, în același timp, să îl consideri presupusa cauză a vieții tale.
Având legătură cu faptul că ego-ul a vrut să uzurpe lucrarea lui Dumnezeu, el
dorește ca tu să spiritualizezi corpuri, ca ale lui J, de esemplu - deși pentru El nu
avea nici un sens - și să tânjești să spiritualizezi diferite locuri și obiecte. Acest
lucru le face pe unele dintre ele mai speciale decât altele, dându-le astfel tuturor
realitate. Dacă Dumnezeu a făcut lumea și trupurile din ea, deci tu trebuie să fii
real. Acest lucru îți legitimează presupusa existență individuală și te menține, de
asemenea, departe de singura ta problemă reală. Și, și sta e cel mai important, îți
abate atenția de la singurul răspuns real la problema ta: Spirtul Sfânt, care nu este
în lume, ci în mintea ta.
Gary: Deci, crearea universului a fost a patra diviziune a minții și a produs Big
Bang și, apoi, ceea ce pare a fi o serie de diviziuni aproape infinite, sau lumea
multiplicității. Deci, atâta timp cât voi continua să cred în realitatea acestui univers,
atunci, prin definiție, voi crede de asemenea, în mod inconștient, că sunt despărțit
de Dumnezeu și că sunt un ticălos vinovat (quilty son of a bitch) .
Arten: Da. Te pricepi la cuvinte, frate. Tot ce vezi, din momentul în care visezi că
te naști până în momentul în care visezi că mori și tot ce visezi între aceste
momente, este doar un simbol al singurului gând că te-ai separat de Dumnezeu.
Cerul pare să fie complet rupt într-un număr infinit de fragmente și înlocuit cu
opusul său. Cu toate acestea, istoria universului - trecut și viitor - este doar un
scenariu scris de ego - poveste compusă și glorificată de idiotul lumii -, care
reprezintă, în toate modurile care se pot concepe, actul separării.
Gary: Dar legăturile de la acest nivel? Oamenii se căsătoresc, asta nu înseamnă
separare. Cel puțin nu imediat.
Arten: Ți-ai răspuns singur la întrebare. În această lume, moartea face ca separarea
să fie inevitabilă. Nu este vorba de „dacă se va întâmpla”, ci de când și cum.
Corpurile nu se pot uni într-adevăr, deși cu siguranță se încearcă, dar mințile se pot
uni și se pot uni pe vecie. Ego-ul nu vrea să te concentrezi asupra minții. El vrea să
te concentrezi pe trup ca fiind realitatea ta. Din fericire, Spiritul Sfânt are și El un
scenariu și îl poți alege oricând îți dorești asta. Scenariul Spiritului Sfânt este
consistent. După cum spune Cursul:
„Adevărul nu poate oscila; el e adevărat întotdeauna.” (T.9.8.6.2)
Pursah: Odată ce vei începe practica iertării cu J, sau cu Spiritul Sfânt, sau cu
amândoi sau cu cine vei vrea să practici iertarea - deși ți-aș recomanda să nu o faci
singur - vei începe să-ți dai seama că Cursul poate fi foarte practic. Este scris pe
două niveluri diferite: nivelul metafizic de care tocmai am vorbit și nivelul lumii,
pe care îl vom detalia data viitoare.
Ți-am promis deja că nu avem de gând să îți oferim doar simple teorii și am
subliniat deja că știind că această lume este o iluzie nu este suficient în sine.
Cursul, fără metoda sa practică de iertare, nu ar fi altceva decât o carte prețioasăș
dar inutilă, hrană pentru jocuri de dezbatere și ego. Din fericire, așa cum spune J în
Introducere secțiunii Explicații terminologice din Manualul pentru profesori:
„Preocuparea acestui curs nu este speculația filozofică, nici terminologie precisă.
Preocuparea lui e numai Ispășirea, sau corecția percepției. Iertarea este mijloacul
prin care se realizează Ispășirea.” (Man.prof., Explic. term., In:1-3)
Veți vedea că ideea Cursului despre iertare este unică și este concepută pentru a
desface ce a făcut ego-ul, dar nu atacându-l, ci prin puterea de a alege. Vei putea
folosi pacea ta interioară și puterea lui Cristos, iertând lucrurile pe care le vezi în
fața ta. Sunt oportunități perfecte de care, dacă știi să profiți de ele, vor fi un ajutor
Spiritului Sfânt și legilor minții în a te conduce înapoi la Cer. Deși nu va fi
întotdeauna ușor, vor exista multe momente plăcute pe parcurs când veți ști că
Cursul funcționează pentru tine. Până acum, ai fost blocat în acest scenariul care,
în mod repetat, prezintă sistemul de gândire al ego-ului. Este timpul să te eliberezi
și să începi exersarea unui nou scenariu, un scenariu ce te va duce acasă!
Poate vrei să te apuci de scris, pentru a putea împărtăși mesajul nostru. Nu uita să
te distrezi, chiar dacă ai probleme cu gramatica. Să vedem ce părere ai despre
această idee: De ce nu prezinți povestea sub formă de dialog? În acest fel, poți
copia direct din înregistrări și să folosești și notițele. Dacă vei începe acum, cartea
noastră va fi aproape terminată la finalul vizitelor noastre. Încearcă! Va fi
distractiv!
Gary: Da, dar dacă rămân fără creioane?
Pursah: Trebuie să îți dăm toate răspunsurile? Cere-i îndrumare lui J!
Arten: În timpul acestui proces, amintește-ți acest lucru: ego-ul vrea în secret să te
simți vinovat că te-ai separat de Dumnezeu, dar asta nu este adevărat, în ciuda
tuturor aparențelor și experiențelor contrarii. Îți vom spune mai multe despre
modul în care ego-ul încearcă să-și inventeze înșelăciunile, la viitoare noastră
vizită. Până atunci, încearcă să fii sincer cu tine însuți atunci când iei în
considerare adevărata natură a universului și a acestei lumi. J este foarte clar în
privința a ceea ce oamenii văd greșit ca pe o frumoasă Creație Divină a lui
Dumnezeu. Pentru a-ți oferi unul dintre numeroasele exemple, iată ce spune în
Text referitor la această lume a idolilor falși:
„Un idol este stabilit prin credința în el, iar când credința este abandonată,
idolul ”moare”. Iată ce este anticristul; idea ciudată că există o putere mai
presus de atotputernicie, un loc dincolo de infinit și un timp ce transcende
veșnicia. Aici, lumea idolilor s-a stabilit prin ideea că puterea, locul și timpul
acesta primesc formă și modelează lumea în care imposibilul s-a petrecut.
Aici, nemuritorii vine să moară, atotcuprinzătorii să sufere pierderi și veșnicii
să devină robi ai timpului. Aici se schimbă ce e de neschimbat și pacea lui
Dumnezeu, de-a pururi dată tuturor făpturilor, cedează în fața haosului. Iar
Fiul lui Dumnezeu, desăvîrșit, nepăcătos și iubitor ca Tatăl lui, ajunge să
urască pentru o vreme, să sufere și, în cele din urmă, să moară.” (T.29.8.6)
Gary: Cred că ăsta a fost mesajul lui de Crăciun.
Arten: După cum știi, J are câteva lucruri foarte frumoase spuse în Curs cu privire
la Crăciun și la Paște. Îți recomandăm să obișnuiești să citești din text în mod
regulat. Este nevoie de timp pentru a putea să îl pătrunzi în profunzime, dar e bine
că deja faci asta. Cei mai mulți studenți ai Cursului practică exclusiv lecțiile din
Culegerea de exerciții și Manualul pentru profesori, ceea ce e un lucru important.
Dar, după cum a subliniat Pursah mai devreme, tind să nu citească textul foarte
aplicat, cu excepția cazului în care îl citesc pe rând în grupuri de studiu.
Adevărul este că, neglijând textul, pierd esența Cursului.
Pursah: Îți voi oferi două sugestii finale cu privire la procesul de scriere a cărții și,
apoi, nu vom mai menționa acest lucru decât dacă ne vei cere tu. De acum înainte,
acest subiect ar trebui să fie între tine și Spiritul Sfânt. Vreau să te obișnuiești să
lucrezi cu El. Întreabă-L ce-ar trebui să faci când vine vorba de orice lucru legat de
misiunea noastră. Dar acestea sunt cele două lucruri pe care vreau să ți le spun
acum. În primul rând, nu te obosi să ne descrii prea mult pe mine și pe Arten.
Lucrul fundamental este să îi înveți pe oameni că nu sunt corpuri. Și dacă nu sunt
corpuri, nici corpurile noastre iluzorii nu ar trebui să iasă în evidență. Cartea nu ar
trebui să fie despre noi, ci despre mesajul pe care îl aducem. În al doilea rând,
atunci când scrii, ar trebui să te simți total liber de vinovăție. Cartea nu este
responsabilitatea ta: este responsabilitatea Spiritului Sfânt.
Acum vom încheia comentariile noastre despre natura acestei lumi, și vom sublinia
natura acestei lumi, mai degrabă decât lumea însăși, pentru că această lume de vis
nu este reală. J a menționat pe scurt această lume în Evanghelia mea, când a rostit
în Spusa numărul 40:
„O viță de vie a fost plantată departe de Tatăl, dar din moment ce nu este
sănătoasă, va fi dezrădăcinată și se va pierde.”
Și în pasajul care apare în versiunea Nag Hammadi cu numărul 56, El spune:
„Toți cei care au ajuns să cunoască această lume au descoperit doar o scoică și toți
cei ce au descoperit că e doar o carcasă goală, nu au mai pus preț pe ea.”
Și când vine vorba de Cer, îți amintești ce a spus în numărul 49?
„Ferice de voi, care sunteți singuri și ați fost aleși, pentru că veți găsi Împărăția lui
Dumnezeu. Pentru că ai venit din ea și în ea te vei întoarce din nou.”

Deși lumea este la fel de nebună ca în urmă cu 2000 de ani,

este în măsură să învețe mult mai multe acum.
În spusa de mai sus, oamenii sunt singuri pentru că știu că există cu adevărat doar
unul. Nu sunt cu adevărat singuri, desigur, pentru că Îl au pe Spiritul Sfânt alături
mereu. După cum am spus și mai înainte, aceștia sunt aleși pentru că au ales să
asculte. Semnificația celorlalte cuvinte din spusă ar trebui să fie evidentă în baza a
ceea ce ți-am spus până acum.
J ți-a trimis Un curs în miracole pentru a-ți arăta cum să te întorci în Împărăția
Cerurilor. Așa cum am ți-am spus deja, acum două mii de ani, lumea nu putea
înțelege decât până la un punct. În prezent, deși lumea este la fel de nebună ca și
atunci, este în măsură să învețe mult mai multe.
Gary: Cred că Cursul este diferit de orice altceva, incluzând aici și creștinismul.
Pursah: Nu vreau să detaliez acest punct, Gary, dar creștinismul a fost o continuare
a Vechii Scripturi, pusă într-o nouă formă. Tot ce trebuie să faceți este să citiți din
Romani, Capitolul 1, pentru a vedea că viitorul Sfânt Pavel a aprobat ideile din
Levitic, capitolul 20, din motive politice, pentru a încerca să-l calmeze pe
bănuitorul Jaime și secta Ierusalimului. Religia organizată este politică, prietene.
Uită-te doar cum Apocalispsa lui Ioan profită de Cartea lui Daniel. Creștinismul
era același lucru vechi, într-un nou ambalaj – cu excepția faptului că singurul
născut din Dumnezeu este sacrificat și mai apoi adorat. J, pe de altă parte, nu a fost
și nu este același lucru vechi în ambalaj nou și nici Un Curs în Miracole nu este.
Un curs de studiu individual nu necesită o religie organizată și, așa cum am mai
spus, J nu a fost niciodată interesat să pună bazele uneia.
Arten: Chiar dacă aparent te vom părăsi acum până la viitoarea întâlnire, poți
începe să observi lumea cu mai multă atenție, împreună cu Spiritul Sfânt, și vei
putea obține un standard foarte înalt - la fel de mare ca cel pe care l-a avut J -, care
să te ajute să alege între sistemul de gândire al Spiritului Sfânt și cel al ego-ului.
După cum spune Cursul:
„Adevărul despre tine e atât de sublim, încât tot ce e nedemn de Dumnezeu nu
e demn de tine. Alege, atunci, ce vrei în acești termeni și nu accepta nimic din
ce nu I-ai oferi lui Dumnezeu ca dar total cuvenit Lui.” (T.9.7.8:4-5)
La revedere pentru moment, Gary. Adu-ți aminte acest lucru cu siguranță. Oricând
vei fi gata să-L alegi pe Spiritul Sfânt ca Maestru, J se va alătura și el. Chiar dacă
nu ești pregătit, el va continua să fie alături de tine. Îți spune asta și în Text:
„Dacă vrei să fii ca mine, te voi ajuta, știind că suntem aidoma. Dacă vrei să fii
diferit, voi aștepta până te răzgândești.” (T.8.4.6:3-4)
Apoi, Arten și Pursah au dispărut, permițându-mi să analizez calm consecințele
discuției noastre – cel mai important fiind faptul că nu exist cu adevărat, decât în
realitatea mea din Cer – și să contemplu motivația din spatele unei lumi, care deși
mi se părea neschimbată, nu mă mai puteam uita la ea în același fel.