Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anexa D
Anexa D
Metoda Jemocikin
A A
A-A
Figura D.1
Sistemul fundaţie - teren se substituie cu sistemul echivalent al unei grinzi flexibile rezemată pe
terenul deformabil prin intermediul unor bare rigide verticale, articulate la capete dispuse în
centrul de greutate al suprafeţelor dreptunghiulare de dimensiuni în plan B l (Fig. D.3).
În acest mod, se înlocuieşte contactul continuu dintre fundaţie şi teren prin contacte în punctele
izolate de egală interdistanţă l. Cu cât numărul de puncte de contact este mai mare, cu atât
calculul aproximează mai bine diagrama continuă de presiuni de contact fundaţie - teren.
A-A
L
l l l l l l l l l l l l
P1 P2 Pj Pm-1 Pm
A A
Ri
R1 R2 Ri-1 Ri Ri+1 Rn-1 Rn
Bl
Figura D.2
(D.1)
D-1
Figura D.3
Determinarea forţelor Ri, i=1÷n, se face considerând separat deplasarea verticală a capetelor
superioare, articulate în talpa fundaţiilor ( ) şi deplasarea verticală a capetelor inferioare
ale barelor, articulate pe teren ( ).
Din condiţia de continuitate ca, după deformare, talpa fundaţiei să păstreze legătura cu terenul
rezultă că deplasările capetelor barelor trebuie să fie egale obţinându-se astfel un număr de
ecuaţii egal cu numărul forţelor necunoscute Ri.
Pentru a scrie deplasările pe verticală ale unui punct i de pe talpa fundaţiei şi de pe suprafaţa de
fundare se consideră, de o parte, grinda de fundaţie cu încărcările P j, j=1÷m şi reacţiunile Ri,
i=1÷n din barele de legătură cu terenul şi, de altă parte, terenul solicitat de forţele (R i), transmise
prin barele de legătură.
Deplasările grinzii continue de fundaţie se stabilesc prin referire la un sistem static de bază de
tipul grindă încastrată în secţiunea de capăt (Fig. D.4).
Figura D.4
(D.2)
Coeficienţii ik se compun din deformaţiile pământului şi ale grinzii de fundaţie în secţiunea i sub
acţiunea unei sarcini unitare aplicate în secţiunea k.
D-2
(D.3)
Deformaţia grinzii produsă de reacţiunea R k=1, zik_fundaţie, se calculează după metodele din statica
construcţiilor:
(D.4)
În relaţia (D.4) AriaM este suprafaţa diagramei de momente M pentru grinda încastrată din
sistemul de bază solicitată în punctul k de o forţă concentrată egală cu unitatea; z m este ordonata
diagramei de moment m, rezultată din aplicarea unei forţe fictive egală cu unitatea în direcţia
deplasării zik_fundatie, în punctul i, ordonată măsurată în dreptul centrului de greutate al diagramei
M (Fig. D.5).
Figura D.5
(D.5)
de unde:
(D.6)
Pentru situaţia în care rapoartele respectiv sunt multipli întregi de 0.5, valorile pentru
D-3
Tabelul D.1
ai/c
0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5 5
ak/c
0.5 0.250 0.625 1.000 1.375 1.750 2.125 2.500 2.875 3.250 3.625
1 - 2.000 3.500 5.000 6.500 8.000 9.500 11.000 12.500 14.000
1.5 - - 6.750 10.125 13.500 16.875 20.250 23.625 27.000 30.375
2 - - - 16.000 22.000 28.000 34.000 40.000 46.000 52.000
2.5 - - - - 31.250 40.625 50.000 59.375 68.750 78.125
3 - - - - - 54.000 67.500 81.000 94.500 108.000
3.5 - - - - - - 87.750 104.125 122.500 140.000
4 - - - - - - - 128.250 152.000 176.000
4.5 - - - - - - - - 182.250 212.625
5 - - - - - - - - - 250.000
(D.7)
Figura D.6
(D.8)
Figura D.7
D-4
Valorile pentru şi sunt date în tabelul D.2
Tabelul D.2
F
Înlocuind valorile în sistemul de ecuaţii (D.1) se pot determina valorile R i, i=1÷n, cu ajutorul
cărora se determină ordonatele în diagramele de forţă tăietoare şi moment încovoietor.
D-5