Sindromul de burnout reprezintă totalitatea modificărilor cognitive și

afective care determină apariția unei stări de epuizare exacerbate în contextul unei
suprasolicitări profesionale cronice.
Sindromul de burnout favorizează apariția unor afecțiuni specifice ale aparatului
cardiovascular (hipertensiune arterială, tulburări de ritm cardiac), ale sistemului
endocrin și ale sistemului nervos, crescând riscul de apariție al depresiei.
Sindromul de burnout este o stare de epuizare emoțională, fizică și mentală, care
de cele mai multe ori apare pe fondul unor probleme la muncă, dar poate fi
provocat și de perioade lungi de stres general.
Atunci când apare, persoana se simte copleșită, epuizată din punct de vedere
emoțional și incapabilă să facă față cerințelor constante. Pe măsură ce stresul
continuă, începe să-și piardă interesul și motivația care au determinat-o să preia
un anumit rol.
Burnout-ul reduce productivitatea și scade energia, făcând persoana care suferă de
această afecțiune să se simtă din ce în ce mai neputincioasă, fără speranță și plină
de resentimente. În cele din urmă, aceasta ar putea ajunge să simtă că nu mai are
nimic de oferit.
Efectele negative ale burnout-ului se resimt în fiecare domeniu al vieții: acasă, la
serviciu și în viața socială. Burnout-ul poate provoca, de asemenea, schimbări pe
termen lung în corpul nostru, ceea ce ne face vulnerabili la boli precum răceală,
gripă sau probleme cardiovasculare.
Efectele sindromului de suprasolicitare aduce consecinţe grave asupra stării de
sănătate. Pe lângă tulburările psihice – suprasolicitarea fiind o etapă
premergătoare instalării depresiei majore – acesta ar putea duce la hipertensiune
arterială, tulburări hormonale şi diabet zaharat. De asemenea, poate determina
creşteri în greutate şi probleme precum obezitatea, dar şi un risc foarte mare de a
dezvolta boli cardiace. Sunt zile în viaţă fiecăruia cand suntem copleşiţi de
responsabilităţi, fară motivaţie sau plictisţi, lipsiţi de energie şi poftă de viaţă,
incapabili chiar de a ne ridica din pat. Insă cand această stare persistă mai multă
vreme, cand situaţia nu devine mai bună, riscul de a suferi de suprasolicitare
creşte. Insa această afecţiune este reversibilă dacă este conştientizată la timp, dacă
reuşim să ne adunăm forţele şi sa punem frană în viaţă nostră, dacă luăm o bine
meritată pauză şi ne mobilizăm spre a ieşi din pilotul automat în care suntem
prinşi.
Stilul de viaţă poate fi de asemenea o cauză:

– dezechilibru între viaţa profesională şi cea personală

– persoanele din viaţa ta au asteptări ridicate de la tine şi pun permanent presiune

pe tine
– asumarea unui număr prea mare de responsabilităţi, fară ajutor din partea
celorlalţi

– somn insuficient; prea puţin timp dedicat relaxării şi socializării

– lipsa unor relaţii apropiate, a unor persoane care sa ofere suport emoţional

Deopotrivă tipul de personalitate impactează foarte mult echilibrul personal:

– tendinţe perfecţioniste; concepţia că nimic nu este suficient de bine făcut sau

bun

– viziune pesimistă asupra perspectivelor propriei persoane şi asupra lumii în

general

– personalitate de tip “a fi cel mai bun” (higher-achiever)

– nevoia permanentă de a deţine controlul; reticenţă în a delega responsabilităţile

Iată o lista cu cateva idei utile pentru a preveni suprasolicitarea:

1. Ia o pauza zilnică de la tehnologie. Deconecteaza-te complet de tehnologie

pentru a te conecta puţin la gandurile tale. Altfel, vei pierde controlul şi vei
fi suprins sau copleşit atunci cand gandurile respective se vor manifesta
într-un mod şi la un moment nepotrivit.
2. Diminuaţi aşteptarile pe care le aveţi de la ceilalţi. Un factor suplimentar de
stres vine din partea aşteptarilor ridicate pe care le avem de la colegi sau
subaltern, soţ, soţie, prieteni. De câte ori acestia nu produc rezultatele pe
care le vrem, ne enervam inutil.
3. Nu amânaţi sarcinile. Sentimentul de amânare ne urmareste ca o umbra
apăsatoare. In plus, sarcinile amânate se strâng şi ne doboară.
4. Respectaţi pauzele. Mintea are nevoie de realaxare periodică. Eficienţa
scade dacă munceşti fără întrerupere.
5. Nu vă luaţi de lucru acasă. Viaţa personală trebuie separată clar de viaţa de
serviciu, presiunea de la job trebuie sa ramâna la birou.
6. Spuneţi “nu pot, nu stiu, am nevoie de ajutor”. Unii oameni nu pot spune
“nu”, dintr-un anumit blocaj psihologic. Acesta este necesar să fie depăşit:
ai nevoie sa-ţi evaluezi corect resursele şi să ceri ajutor atunci când simţi ca
nu poţi face faţă sarcinilor.
7. Manancă regulat şi fă-ţi un program de somn . Consumă multă apa in
timpul zilei, nu lichide ci apă. Apa ne păstrează un tonus bun şi reuşeste
să ne diminueze stresul.