Cele 7 corpuri ale Omului – Pe Urmele Străbunilor

Corpurile subtile*

*extras din cartea „Legile lui Zamolxe” – RemerRa (cartea completă aici)

O structură simplă a corpurilor din care este alcătuit omul:

1. Corpul fizic

2. Corpul eteric (energetic)

3. Corpul astral (emoţional)

4. Corpul mental (informaţional)

5. Corpul spiritual (cauzal)

6. Corpul cosmic (buddhic)

7. Corpul divin (atmic)

„Ultimele douăcorpuri sunt mult prea subtile pentru a fi înţelese în momentul de

faţă,îmi spuseZamolxe. A discuta despre sublim, extaz, multidimensionalitate sau
aspecte greu de intuit de către marea majoritate dintre voi, nu aduce nimic
folositor. Mai mult văîncurcă. Trebuie săvăclarificaţi cu privire la primele cinci
corpuri.

Este important săînţelegeţi căaceastădelimitare a corpurilor subtile este una pur

informaţională. Toate corpurile sunt interconectate, ele se întrepătrund. Sănu
uitaţi asta nicio clipă! Delimitarea lor este utilăatunci când se face luminăasupra
unor aspecte mai particulare, însănu existăo funcţionare separată, izolată, a unui
corp faţăde altul. Orice activitate a unui corp subtil îşi pune amprentaşi asupra
celorlalte corpuri. „

1. Corpul fizic

Alcătuit din oase, carne, sânge, organe interne etc., acest corp este cunoscut de
majoritatea oamenilor, fiind corpul cu care cei mai mulţi dintre oameni se
identifică, cu toate că nu reprezintă decât partea vizibilă, identificabilă prin
intermediul organelor de simţ, a fiinţei umane. Componenta de bază a corpului fizic
este celula, iar structura de bază este ADN-ul. Fiecare trup uman este alcătuit din
mii de miliarde de celule. Ele sunt specializate pe diverse componente ce
alcătuiesc corpul, formând ţesuturi şi organe. ADN-ul este prezent în toate
celulele vii şi poartă trăsăturile corpului din punct de vedere biofizic.

La ora actuală, corpul fizic este bine structurat de către ştiinţă cu toate că cele
mai multe procese ce au loc la nivel micro şi macrocelular nu sunt încă destul de
bine înţelese, deoarece nu se face o legătură clară cu celelalte corpuri subtile,
în special cu structura energetică a corpului fizic, care este corpul eteric.
Corpul fizic este copia şi extensia corpului eteric în planul manifestării fizice.

2. Corpul energetic (eteric)

Are aceeaşi structură ca şi corpul fizic în sensul că este alcătuit la nivel subtil
din aceleaşi componente ca şi cele organice, însă acest corp este energetic.
Practic, corpul fizic este susţinut energetic de corpul eteric, căci în acest corp
se află matricele energetice ale tuturor componentelor corpului fizic.
Aici se pot observa primele modificări ale corpului fizic. De asemenea, toate
procesele biochimice din corpul fizic sunt susţinute energetic de către corpul
eteric. Deja ştiinţa a confirmat parţial acest lucru şi la ora actuală există în
lume multe laboratoare care deţin dispozitive (bazate pe efectul Kirlian) prin care
se pot depista eventualele disfuncţionalităţi ale corpului fizic cu destul de mult
timp înaintea manifestării propriu-zise. Totuşi, aceste aparate depistează
deocamdată doar partea grosieră a acestor energii, nu şi partea subtilă.

Corpul energetic se sprijină pe trei canale energetice principale numite Ida,

Pingala şi Sushumna (denumire dată de anticii înţelepţi şi iniţiaţi din Orient).
Din acestea porneşte o vastă reţea de canale energetice secundare, cunoscute şi ca
meridiane energetice. Ida este canalul asociat cu partea feminină, yin, şi este
localizat în partea stângă a liniei mediane a corpului. Pingala este canalul
asociat cu partea masculină, yang, şi este localizat în partea dreaptă. Sushuma
este canalul energetic central, iar de-a lungul acestui canal sunt dispuse acele
centre energetice denumite chakre. Ele mai poartă şi denumirea de lotuşi
energetici, deoarece prezintă o geometrie asemănătoare acestei plante şi fiecare în
parte are un anumit număr de „petale“ a căror prelungire prezintă o formă conică.

Primul şi ultimul centru energetic au o singură deschidere, primul are deschiderea

conică spre pământ, iar ultimul are deschiderea spre cer, restul centrilor
energetici au două deschideri, faţă şi spate, asemenea unor clepsidre sau a două
pâlnii dispuse simetric. Primii trei centri energetici formează aşa numitul sistem
energetic inferior, iar ultimii trei formează sistemul energetic superior, între
ele fiind centrul patru, din zona inimii, care are, printre altele, rolul de liant
între sistemele energetice. Sistemul inferior este legat de zona pământului, iar
cel superior de zonele spirituale (cereşti). Aceşti centri energetici sunt de fapt
receptoare-emiţătoare energetice şi ele au următoarele denumiri:

Muladhara

Muladhara– are 4 petale receptoare, este situată în zona dintre anus şi organul
sexual şi este de culoare roşie. Cele patru petale reprezintă aspectul grosier al
elementului pământ (lut, piatră, metal, lemn) în corpul uman (oase, muşchi, organe,
tegumente, cartilaje etc.). Este legată pe partea fizică cu supravieţuirea,
conservarea, stabilitatea, acumularea de materie, energia vitală, telurică.
Corespondentul fizic al acestei chakre o reprezintă gonadele, glandele sexuale.

O bună funcţionare a acestei chakre determină o vitalitate fizică debordantă, un

sistem imunitar puternic, încredere în propriile forţe, rezistenţă, siguranţă
materială. O funcţionare defectuoasă a ei determină un comportament agresiv, teamă,
insecuritate materială, instabilitate, egoism exacerbat, probleme de natură
sexuală, rigiditate, lipsă de dinamism (lene), plasarea în zona astralului
inferior. Din punct de vedere fizic, disfuncţia acestei chakre determină probleme
la nivelul aparatului excretor, (anus, colon, vezică) prostată, dar şi un sistem
imunitar slab, depunere de ţesut adipos, calculi, diverse excrescenţe.

Svadisthana

Svadisthana– are 6 petale receptoare, este de culoare portocalie şi poziţia ei

diferă de la persoană la persoană; astfel la unii este situată în apropierea zonei
osului pubian, iar la alţii este poziţionată mai aproape de zona ombilicului.
Această poziţionare este dată de anumite caracteristici. De exemplu, o persoană
centrată pe partea strict materială a vieţii, care pune forţa fizică în prim plan
şi prezintă o sexualitate instinctuală, are poziţionată această chakră mai aproape
de zona organelor sexuale, iar o persoană ce şi-a controlat sexualitatea, care îşi
dezvoltă creativitatea şi are un cât de cât control emoţional, are această chakră
poziţionată mai aproape de zona ombilicului. De asemenea şi nuanţa diferă. Astfel,
cei din prima categorie au un portocaliu cu nuanţe roşiatice, în timp ce nuanţele
celor din a doua categorie sunt spre auriu. Cele şase petale reprezintă aspectul
grosier al elementului apă (mări-oceane-lacuri, izvoare-râuri-fluvii, pânzele
freatice, apa în stare gazoasă, gheţarii din zona polilor şi a crestelor munţilor,
depozitele fluide organice – ţiţei, metan etc. – şi anorganice) în corpul uman
(lichidul interstiţial, sânge, limfă, mucoasele, lichidul cefalorahidian,
secreţiile diverse). Corespondentul fizic al acestei chakre în corpul uman o
reprezintă glandele suprarenale.

O bună funcţionare a acestei chakre determină echilibru emoţional, claritate în

ceea ce priveşte recepţia şi exprimarea emoţiilor. Funcţionarea ei defectuoasă
determină un comportament sexual aberant, imaginaţie haotică, inadaptabilitate
socială, iar în plan fizic probleme legate de aparatul circulator şi limfatic,
probleme legate de eliminarea toxinelor, metabolism defectuos, practic tot ce ţine
de partea fluidă a corpului fizic.

Manipura

Manipura– are 10 petale receptoare, este situată în zona ombilicului şi este de

culoare galbenă. Cele zece petale reprezintă aspectul grosier al elementului foc,
adică aspectul energetic: dinamica, electricitatea, magnetismul, termodinamica,
acustica, gravitaţia, coeziunea fizică şi chimică, lumina, radiaţiile, energiile
fizicii cuantice. Corespondentul fizic al acestei chakre este pancreasul, ficatul
şi splina.

O bună funcţionare a acesteia determină o voinţă şi o energie puternică în

manifestare, curaj în abordarea noului şi în schimbări diverse, perfecţionarea.
Funcţionarea ei defectuoasă determină lipsa de energie, de voinţă, temeri diverse,
iar în plan fizic, probleme legate de buna funcţionarea a ficatului, pancreasului,
splinei, stomacului, blocaje energetice diverse.

Anahata

Anahata– are 12 petale receptoare, este situată în zona plexului cardiac şi

culoarea sa este verde. Acest centru energetic face legătura dintre corpul inferior
şi cel superior. Vom discuta despre aceste energii emoţionale în cadrul corpului
astral. Aspectul grosier al acestei chakre este reprezentat de aer, iar
corespondentul fizic este glanda timus.

O bună funcţionare a ei determină un bun echilibru sentimental, expresivitate,

iubire, compasiune, încredere (credinţă), puritate, toleranţă, altruism.
Funcţionarea ei defectuoasă determină dezechilibru sentimental, gelozie, invidie,
dependenţă emoţională, iar în plan fizic, probleme legate de aparatul respirator,
cardio-vascular, coloana vertebrală.

Vishuddha

Vishuddha– are 16 petale receptoare, este situată în zona gâtului, sub „mărul lui
Adam“ şi este de culoare albastră. Este centrul energetic ce face legătura dintre
sentiment şi raţiune. Eterul reprezintă caracteristica acestei chakre, iar
corespondentul în planul fizic este glanda tiroidă.

O bună funcţionare a ei determină o bună abilitate în comunicare, exprimare,

interacţiune atât cu ceilalţi cât şi cu mediul, adaptabilitate, modelare, artă,
creaţie. Funcţionarea ei defectuoasă aduce implicit dificultăţi în exprimare, lipsă
de comunicare (timiditate, tendinţe de izolare), complexe diverse, angoase, iar în
planul fizic, probleme legate de zona gâtului (limbă, laringe, esofag, coarde
vocale), urechi, membre, măduva osoasă.

Ajna
Ajna– are 2 petale principale, iar fiecare petală are 48 de petale secundare, este
situată în zona frunţii, puţin deasupra mijlocului sprâncenelor şi culoarea sa este
indigo. Este centrul energetic care are glanda pituitară corespondentul fizic, iar
caracteristica ei o reprezintă energia mentală. Este centrul viziunii,
înţelepciunii, clarităţii, intuiţiei, inspiraţiei, clarvederii.

Funcţionarea defectuoasă a acestei chakre determină lipsa de viziune, lipsă de

claritate, înţelegere deficitară, slaba spiritualitate, slaba concentrare,
depresia, iar în plan fizic, probleme legate de zona capului (dureri, atacuri
cerebrale, tumori cerebrale), a ochilor, a sistemului nervos central.

Sahashrara

Sahashrara –are 960 petale, este situată deasupra creştetului capului şi culoarea
sa este albă cu irizaţii violet. Corespondentul fizic este glanda pineală, iar
caracteristica ei este energia pură, divină. Este centrul de legătură cu planurile
superioare de existenţă, divinitatea. Este sediul conştiinţei superioare (supra Eu-
l).

Această descriere este sumară deoarece fiecare centru energetic penetrează şi

alimentează cu energie specifică fiecare corp în parte, iar meridianele principale
dispun de energia modulată a fiecărei chakre în fluxul energetic. Modularea este
realizată de o matrice informaţională extrem de complexă situată în corpul mintal
subconştient (informaţional). Sistemul circulator energetic este asemănător cu cel
sanguin sau limfatic, fiind însă mult mai complex.

Medicii din antichitate au observat anumite trasee energetice dispuse de-a lungul
organului dermic ce păreau a avea o oarecare legătură cu un anumit organ fizic şi
astfel s-a format o idee despre acest corp energetic. De asemenea, s-au observat
anumite diferenţe de-a lungul acestor canale (sensibilitate, umezeală, căldură,
rigiditate) şi prin acţionarea mecanică asupra lor (prin acupunctură,
presopunctură, masaj, iar mai nou prin acţiunea anumitor curenţi electromagnetici)
s-au reechilibrat energetic acele zone şi s-a constatat o ameliorare şi chiar o
aparentă vindecare a organelor bolnave (dezechilibrate energetic).

Trebuie spus că aceste trasee energetice nu sunt numai la suprafaţă ci şi în

interiorul corpului, dar accesul la aceste zone se face doar psiho-mental. Anumite
zone ale corpului dispun de proiecţia fiecărui organ în parte, aceste zone fiind:
palmele, tălpile picioarelor, suprafaţa interioară a urechii, irisul. Fiecare corp
subtil dispune de un sistem energetic specific şi asemeni corpului eteric, fiecare
corp subtil în parte dispune de anumite meridiane principale şi secundare prin care
sunt distribuite aceste energii specifice.

În corpul energetic apar primele semne de dezechilibru, de boală (aceste semne sunt
cuantificabile), ale corpului fizic, iar o persoană cu clarvederea dezvoltată
observă diferenţele cromatice ale zonelor afectate sau care urmează să fie afectate
în viitorul apropiat.

3. Corpul astral (emoţional)

Corpul astral mai este numit şi corpul emoţional deoarece este sediul senzaţiilor,
emoţiilor şi sentimentelor. Este de asemenea zona de proiecţie a tuturor corpurilor
subtile, de aceea este foarte animat şi volatil.

Componenta senzitivă

Componenta senzitivă–este pusă în evidenţă de către receptorii organici ai corpului

fizic la interacţiunea cu mediul exterior (plăcere, durere, senzaţiile de rău şi de
bine, foame, sete, saţietate, echilibru, poziţie, gravitaţie) şi de cele 5 simţuri
primare cunoscute:

a) olfactiv– este simţul cel mai puţin dezvoltat (atenuat) dintre toate deoarece,
spre deosebire de regnul animal care are nevoie de un simţ olfactiv dezvoltat, omul
depinde în mai mică măsură de acesta. Practic, simţul olfactiv are un etalon
simplu:plăcut-neplăcut, slab-puternic (înţepător), diverse arome.

b) gustativ– este un simţ puţin mai dezvoltat deoarece reprezintă interacţiunea cu

mediul la nivel de hrană. Aici avem cele patru gusturi de bază – dulce, sărat,
acru, amar şi cele atipice: alcalin, acid, metalic, picant, aromat (fructe, legume,
plante, mirodenii diverse).

c) tactil– este ceva mai dezvoltat decât celelalte şi se poate spune că omul
depinde în mai mare măsură de acest simţ. Aici senzaţiile devin ceva mai puternice
(cald-rece, fin-aspru, tandrudur, moale-tare, elastic-rigid, uscat-umed).

d) auditiv– este un simţ mult mai dezvoltat decât celelalte deoarece sunetele pot
forma construcţii extrem de complexe prin secvenţe de continuitate-pauză-
tonalitate-intensitatesimultaneitate; omul depinde în foarte mare măsură de acest
simţ, atât pentru interacţiunea cu ceilalţi (limbaj), cât şi ca formă de expresie a
unor trăiri interioare (muzică). Este simţul prin care putem avea o legătură
(alături de cel vizual) cu planurile superioare de manifestare.

e) vizual– este cel mai dezvoltat simţ, cuprinde pe lângă recepţia frecvenţelor
cromatice cunoscute (roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet) şi
forme abstracte de manifestare şi comunicare complexă (limbaj, simboluri,
tridimensionalitate, diverse geometrii etc.). Prin acest simţ nu numai că avem o
reprezentare asupra mediului exterior, dar putem exprima codificat şi cele mai
înalte trăiri interioare (pictură, sculptură, grafică, cinematografie).

Componenta emoţională

Componenta emoţională–este pusă în evidenţă de acele atitudini şi trăiri interioare

care au o durată mai scurtă şi reprezintă reacţia conştientului faţă de mediul
exterior sau faţă de situaţiile interpersonale. Toate emoţiile au la bază un
substrat informaţional format în urma experienţei de viaţă. Personalitatea unui
individ este formată din multiple structuri informaţionale prin care acel individ
relaţionează cu sine, cu mediul exterior, cu alte persoane, dar şi cu anumite idei,
opinii, concepte. Aceste structuri informaţionale reprezintă amprenta experienţei
de viaţă în structura psihică şi mentală a unui individ în funcţie de capacităţile
şi gradele lui de percepţie. Astfel, o anumită realitate este diferit percepută de
la individ la individ (prin judecăţile proprii de valoare); prin urmare,
informaţiile despre realitate sunt percepute prin filtrul acestor structuri.

Corpul emoţional este strâns legat de corpul mintal (informaţional) încât se poate
spune că avem de-a face cu o complexă structură psiho-informaţională dinamică ce
formează personalitatea. În realitate, informaţia este cea care circulă prima şi
determină ulterior reacţia emoţională, deşi timpul dintre factorul declanşator
(informaţia) şi emoţie este uneori foarte scurt. Se poate face, de exemplu,
asemănarea dintre informaţie şi emoţie cu un întrerupător şi un corp de încălzit,
căci emoţia este în fapt tot o energie sau, mai corect spus, vibraţie.

Emoţiile se pot împărţi în:

a) emoţii pozitive:bucurie, încântare, entuziasm, siguranţă, stimă, mulţumire,

exaltare, atracţie, afecţiune etc.

b) emoţii imparţiale:mirarea, curiozitatea etc.

c) emoţii negative:tristeţe, frică, mâhnire, furie, invidie, disperare, dezamăgire,
vinovăţie, regret, ruşine, gelozie etc.

Componenta sentimentală

Componenta sentimentală–este formată din acele trăiri interioare care au o durată

mare şi un impact mai puternic în viaţa omului. La fel şi aici, sentimentele se pot
împărţi în:

a) sentimente pozitive:iubire, fericire, împlinire, credinţă, speranţă.

b) sentimente negative:ură, teamă, resemnare, deznădejde

Toate aceste senzaţii, emoţii şi sentimente se pot manifesta pe scările de

intensitate slab-puternic, mic-mare, astfel că, în funcţie de fiecare situaţie în
parte, un individ poate experimenta diferite intensităţi ale senzaţiilor, emoţiilor
sau sentimentelor. De asemenea, în funcţie de personalitatea fiecăruia şi de
experienţa de viaţă, în urma aceloraşi factori declanşatori, un individ poate
experimenta diferit ca intensitate o anumită senzaţie, emoţie sau sentiment, faţă
de alt individ.

4. Corpul mental (informaţional)

Corpul mental mai este numit şi corp informaţional, iar cu ajutorul lui fiinţa
umană percepe realitatea, pe sine şi pe ceilalţi prin intermediul informaţiei.
Informaţia este stocată, prelucrată, analizată, schimbată şi folosită la toate
nivelele fiinţei umane. Prin urmare, acest corp poate fi împărţit în:

Corpul mental subconştient

Corpul mental subconştient– este de o complexitate extraordinară, atât în ceea ce

priveşte cantitatea de informaţie, cât şi în ceea ce priveşte diversitatea. În
cadrul acestui corp sunt toate schemele informaţionale ale proceselor energetice şi
biofizice, precum şi informaţiile suport pentru toate componentele emoţionale.
Toate procesele biochimice, construcţia şi funcţionarea fiecărui corp, atât
individual cât şi în grup, sunt comandate de corpul mental subconştient.

Aici se află matricea informaţională de bază a corpului fizic, dispunând de schema

informaţională a fiecărei componente în parte, începând de la cea mai simplă
componentă celulară până la cel mai complex organ. Toate procesele, începând de la
recepţia mediului exterior până la procesele de regenerare celulară, sunt comandate
de către acest corp. Ca volum de informaţie, se poate spune că toate informaţiile
cunoscute de către ştiinţa actuală în toate domeniile nu acoperă nici a milionimea
parte din imensa cantitate de informaţie ce stă la baza funcţionării fiinţei umane.

Aici se află „setată“ şi durata de viaţă a fiecărei celule în parte, dar şi a

corpului fizic. Tot în cadrul corpului mental subconştient sunt şi informaţiile
tuturor întrupărilor anterioare. Matricea informaţională are o dispunere
holografică şi cuprinde atât corpul fizic, cât şi cel energetic. Toate elementele
sale componente sunt conectate la învelişul spiritului divin, acest înveliş fiind
de fapt un fel de computer reglator a cărui complexitate este greu de intuit în
stadiul actual al dezvoltării mentale a celor mai mulţi oameni.

Corpul mental semiconştient

Corpul mental semiconştient– este alcătuit din structuri informaţionale care

acţionează automat şi care s-au desprins de planul mental conştient datorită
fixării prin repetiţie (automatisme, deprinderi, obişnuinţe, reflexe) şi acceptare.
Este de asemenea sediul montajelor de dinamică psiho-mentală, dar şi sediul
blocajelor mentale.

Aceste blocaje mentale sunt formate din anumite module informaţionale compacte care
se manifestă ca nişte entităţi de sine stătătoare şi limitează gradul de mişcare şi
de libertate al individului. Blocajele mentale se prezintă ca un fel destructuri
informaţionale de forţăcare au în aparenţă, datorită fixaţiei, o mai mare putere de
acţiune decât planul de forţă al conştientului.

Blocajele mentale sunt formate de-a lungul vieţii unui individ prin intermediul
experienţelor mai puţin plăcute, raţionamentelor precare despre diverse situaţii,
percepţiei eronate sau limitate. Ele sunt dispuse de-a lungul fiecărui plan dinamic
de manifestare, acţionând atât în ceea ce priveşte relaţia cu sine, cu ceilalţi şi
cu mediul exterior, cât şi în relaţia cu diverse idei, concepte, tradiţii,
structuri, mentalităţi.

Pe de altă parte, montajele de dinamică psiho-mentală sunt reprezentate de

elementele cu substrat defensiv, etic, religios, formate cel mai adesea în
copilărie şi sunt de două feluri. Pe de-o parte sunt cele care determină dinamica
psiho-mentală între anumite limite ce implică siguranţa fizică şi normele de
conduită acceptate de societate, iar pe de altă parte sunt cele care acţionează ca
nişte motoare de dinamică mentală, cum ar fi nevoia de a munci, de a se integra
social, nevoia de informaţie etc.

Corpul mental inconştient

Corpul mental inconştient– este zona reziduală a mentalului conştient în care se

desfăşoară procesele psiho-informaţionale întrerupte, refulate. În această zonă,
spre deosebire de corpul mental semiconştient, procesele psiho-informaţionale nu
sunt compacte, închise, ci formează structuri deschise. În cazul blocajelor
mentale, informaţia este cea care formează blocajul psiho-mental; în schimb, în
zona inconştientului, energia emoţională şi impulsul instinctual sunt cele care
formează şi declanşează procesele inconştientului.

Inconştientul continuă aceste procese întrerupte şi refulate, încercând să modeleze

posibilităţile de asociere a emoţiei cu fel de fel de construcţii
informaţionale,ieşind astfel la suprafaţă, adică în zona mentalului conştient,
pentru a se reintegra proceselor conştiente. Aceste construcţii au diferite şanse
de manifestare (consumare); astfel, dacă pulsiunea poate fi pusă în manifestare
fără a intra în conflict cu exteriorul sau anumite montaje psiho-mentale puternice
(concepte spirituale, etice etc.), ea va dispărea.

Dacă nu se va putea manifesta, atunci acea pulsiune va fi iarăşi refulată în zona

inconştientului. De fiecare dată, acea pulsiune va lua alte faţete, se va desfăşura
şi mai ales va creşte în mod oscilatoriu, deoarece informaţia este cea schimbată,
iar emoţia (vibraţia, trăirea) va rămâne şi va fi chiar alimentată indirect, astfel
că energia emoţională şi impulsul instinctual va putea fi destul de greu de
urmărit. Dacă acele energii nu pot fi conştientizate şi mai ales depăşite,
consumate, ele pot declanşa evidente manifestări de dezechilibru cum ar fi
nevrozele sau chiar boli psihice mai grave.

Corpul mental conştient

Corpul mental conştient– este zona de conştienţă prin care omul percepe realitatea,
pe sine şi pe ceilalţi, prin intermediul organelor de simţ, al substratului
informaţional al emoţiilor şi sentimentelor şi prin care, totodată, relaţionează cu
acestea prin intermediul intelectului. Putem împărţi acest mental conştient în:
a) corpul mental conştient inferior (pasiv)– este reprezentat de totalitatea
informaţiilor acumulate de către un individ de-a lungul vieţii sale, începând de la
primele amintiri ale copilăriei, informaţiile acumulate la şcoală, din diverse
experienţe, loc de muncă, cultură generală, călătorii, preocupări, studii etc.,
deci toate informaţiile la care are acces prin intermediul memoriei proprii. Tot
aici intră şi informaţiile suport pentru componentele emoţionale diverse. Avem deci
memorie vizuală, auditivă, olfactivă, tactilă, gustativă, memorie emoţională, dar
şi memorie procesuală, aceasta fiind memoria formată din mai multe componente
interconectate.

b) corpul mental conştient superior (activ)– este reprezentat de capacitatea de

interpretare, analiză, sinteză, prelucrare, organizare şi perfecţionare a
informaţiilor de care dispune un individ. Această zonă a mentalului deserveşte
corpul cauzal (componentă a corpului spiritual) în formele primare de manifestare,
de aceea este deseori confundat cu acesta. În această zonă se manifestă gândirea şi
imaginaţ Gândirea presupune transpunerea diferitelor structuri informaţionale
perceptibile senzorial sau abstract într-o schemă informaţională dinamică specifică
şi implică deducţia, inducţia, construcţia, simplificarea, generalizarea,
abstractizarea etc., conform unor modele structurale preluate sau originale.
Imaginaţia este procesul prin care imaginile sunt ataşate ideilor, necesităţilor,
conceptelor etc. Imaginaţia poate fi de natură statică sau dinamică, poate
transcende planul spaţio-temporal. Este în primul rând un proces de creaţie care
poate cuprinde toată zona de percepţie a omului şi poate modela la nivel abstract o
realitate virtuală ce poate fi apropiată sau depărtată de realitatea obiectivă.

Corpul mental supraconştient

Corpul mental supraconştient– este zona subtilă a mentalului de unde ne vin

inspiraţiile, intuiţiile. Este şi zona de acces către planurile superioare de
manifestare. Este, de asemenea, zona de unde se pot accesa informaţiile din memoria
universală, numită de înţelepţii orientali akasha universală.

Acest corp lucrează cu modele informaţionale reprezentate simbolic prin diverse

geometrii, atât bidimensionale, tridimensionale, cât şi multidimensionale, care
stau la baza formării universului şi a dinamicii sale. Accesul în această zonă a
mentalului se face doar în condiţiile unei discipline riguroase a mentalului
conştient şi a deschiderii faţă de lumile spirituale. Acest lucru presupune,
implicit, cel puţin eliminarea manifestării ego-ului, în formele sale primare.

5. Corpul spiritual (cauzal)

Este corpul subtil care se află la baza tuturor proceselor de dinamică psiho-
mentală, de transformare şi de evoluţie ale fiinţei umane.

Dinamica fiinţei umane

Dinamica fiinţei umane– Planul prin care se desfăşoară dinamica psiho-mentală a

fiinţei umane se mai numeşte şiplan cauzal. Planul cauzal are ca sferă de influenţă
toate planurile inferioare lui, adică planul material, emoţional şi mental. Putem
vorbi de un plan cauzal inferior şi un plan cauzal superior.

Planul cauzal inferior

Înplanul cauzal inferior,dorinţaeste factorul declanşator al dinamicii de

manifestare. Dorinţa se formează ca structură informaţie-voinţă în corpul cauzal,
dar se manifestă în zona astralului inferior (senzaţii, emoţii) şi are un câmp de
acţiune limitat în planul mental conştient. Dorinţa nu se poate manifesta decât în
raport cu planul exterior, fără a-l transcende, şi este în zona de manifestare a
ego-ului.
Dorinţa are scopul de a declanşa vibraţiile astralului inferior şi astfel omul va
căuta satisfacţia vieţii sale în senzaţii (confort, mâncare, sexualitate, plăceri
legate de simţul auditiv şi vizual – spectacole, concerte, manifestări
culturalsportive etc.) şi emoţii (bucurii, mulţumiri, manifestări ale mândriei, ale
personalităţii etc.). Planul cauzal inferior este unul foarte important chiar dacă
la prima vedere pare a se situa la partea cea mai de jos a dinamicii spirituale,
deoarece în acest stadiu al manifestării dorinţei se pun în mişcare virtuţile de
bază (iubirea, voinţa, curajul, răbdarea, modestia) în stadiul lor incipient.

Aceste virtuţi reprezintă instrumentele prin care fiinţa umană îşi duce la
îndeplinire dorinţele mai mari sau mai mici, dar trebuie spus că aceste virtuţi pot
lua diverse forme în funcţie de scopul propus. Astfel:

–iubirease transpune în atracţie, afecţiune, compasiune, bunătate;

–voinţaîn perseverenţă, hotărâre, consecvenţă;

–curajulîn implicare, participare, îndrăzneală, înfruntare, vitejie;

–răbdareaîn permisivitate, toleranţă, acceptare, rezistenţă (în sensul de a trece

peste obstacole).

Modestiaeste o virtute care se pune în evidenţă şi străluceşte odată cu

transcenderea ego-ului şi este ca o carte de vizită în ceea ce priveşte evoluţia
unei persoane. Cu cât o persoană evoluează mai mult din punct de vedere spiritual,
cu atât mai mult este pusă în evidenţă (străluceşte) modestia. Dincolo de aparenţe,
modestia are o extraordinar de mare putere, este ca o cheie ce deschide nenumărate
porţi. Cea mai orgolioasă minte se deschide în faţa modestiei (ego-ul nu vrea decât
să se evidenţieze). Smerenia, respectul (forme ale modestiei) converg până la urmă
în tăcere, iar tăcerea este ca un stâlp de susţinere al modestiei. Nu degeaba se
spune cătăcerea e de aur!

Planul cauzal superior

Înplanul cauzal superior, factorul declanşator al dinamicii de manifestare a omului

esteaspiraţia, iar planul de manifestare este în interior. Aspiraţia declanşează
vibraţii în zona superioară a corpului astral, în zona sentimentalului înalt
(împlinire, credinţă, fericire). În acelaşi timp se activează, se dezvoltă şi se
perfecţionează şi zona mentalului conştient superior, adică interpretarea, analiza,
sinteza, prelucrarea, perfecţionarea şi partea sintetică a informaţiei, formând
direcţii saucurente psiho-informaţionale de forţă. Acestea desemnează unsensde
direcţie (spre perfecţiune, spre nemurire, spre unirea cu divinul, expansiunea
conştiinţei în absolut) şi nu unscop(ca în cazul dorinţei). Religiile, ideologiile
reprezintă partea de mijloc sau de tranziţie dintre dorinţe şi astfel de curente
psiho-informaţionale de forţă.

Trebuie făcută clar distincţia dintre dorinţă şi aspiraţie, căci este oarecum
impropriu să spunem că avem dorinţă de unire cu absolutul sau dorinţă de a-L
cunoaşte pe Dumnezeu. În fond nu este important termenul, cuvântul în sine, cât
zona de cuprindere în câmpul psihoinformaţional.

De asemenea, este bine să se ştie că aspiraţia presupune transcenderea dorinţei şi

nu negarea sa. De aceea, este normal ca omul să cunoască dorinţa, manifestările
sale şi toate vibraţiile ce ţin de aceasta. Practic, transcenderea dorinţei se face
după saturarea astralului inferior de vibraţiile specifice. Unele persoane neagă
dorinţa, o reprimă şi acest lucru poate duce la o falsă aspiraţie, căci ea vine din
frustrare.
Sunt totuşi persoane care simt aspiraţia foarte de timpuriu şi la o primă vedere
pare să se vadă că au avut o viaţă lipsită de plăcerile astralului inferior, dar
asta nu înseamnă că fiinţa sa nu a fost saturată (practic plictisită) de acestea în
alte existenţe. Se poate depista foarte uşor o astfel de persoană, este veselă,
zâmbitoare, este foarte echilibrată emoţional, adică nu manifestă agresivitate în
exprimarea ideilor, a opiniilor sau a punctului său de vedere, nu are tendinţe
extremiste, este foarte cumpătată în ceea ce priveşte alimentaţia, nu face excese
şi mai ales nu se intoxică, este eliberată de tot felul de ataşamente, ascultă mai
mult decât vorbeşte.

Pe de altă parte, o persoană care prezintă o falsă ascensiune spirituală este o

persoană care nu a reuşit să-şi transceandă astralul inferior şi datorită
frustrării (eşecuri, complexe etc.) alege o cale de ascensiune, dar aceasta nu vine
din manifestarea emoţionalului înalt (din cele mai pure sentimente), ci este mai
mult o alegere intelectuală, informaţională, şi aceasta mai mult din dorinţa de a
fi diferit de ceilalţi. Aceasta este o foarte puternică narcoză a ego-ului şi
persoana în cauză alimentează inconştient această narcoză tocmai din acele
frustrări ce nu au fost rezolvate anterior.

O astfel de persoană îşi construieşte un ideal sau se foloseşte de un ideal

existent (religie, ideologie), cosmetizându-l doar pe baza a ceea ce crede el că
este „spiritual“ şi va face totul pentru a-şi exprima această „nouă“ idee sau falsă
aspiraţie. Pusă în faţa unor dispute de idei, această persoană devine agresivă la
un moment dat, respinge orice fel de alternative, îşi ia o aură de seriozitate
gravă, este foarte egoistă, foarte materialistă, se foloseşte de frustrările
celorlalţi adepţi, acoliţi, care au mai puţin curaj în manifestare decât el. Unei
astfel de persoane nu îi place să asculte problemele celorlalţi, nu este flexibilă,
caută publicitatea în toate felurile şi mai ales caută să exprime ideea că fără ea
ceilalţi sunt pierduţi, că este farul de care ei au nevoie.

O grupare condusă de un astfel de „exponent divin“ nu poate menţine în jurul său

decât persoane care au aceleaşi frustrări şi de obicei adepţii vor avea în final un
foarte dur contact cu realitatea (îşi pierd bruma de personalitate pe care o aveau,
agoniseala, locul de muncă, prietenii, chiar familia şi, cel mai grav, îşi pierd
orientarea în viaţă).

Istoria este plină de astfel de indivizi ce şi-au arogat drepturi „divine“ şi nu de

puţine ori s-au implicat în acţiuni violente extreme, atrăgându-i şi pe alţii.
Fiecare mare religie are astfel de „reprezentanţi divini”, iar acţiunile lor
violente sunt nenumărate în filele istoriei. Nu trebuiesc neglijaţi nici acei
„guru“ ai timpurilor moderne, care prin acţiunile şi convingerile lor aberante au
atras multe alte persoane pentru a comite delicte grave sau sinucideri colective.

Transformarea fiinţei umane

Transformarea fiinţei umane– este procesul din planul de manifestare în care se

realizează trecerea de la un stadiu de conştienţă la altul, desigur superior.
Aceasta presupune implicit şimodificarea gradului de percepţieşi a sistemului de
valori. Se poate înţelege că există mai multe etape evolutive şi fiecare etapă
evolutivă presupune parcurgerea unei etape de transformare.

Trebuie remarcat că această tranziţie de la o etapă evolutivă la alta este mai

puţin pusă în evidenţă, dar asta nu înseamnă că nu este la fel de importantă ca şi
evoluţia însăşi. Transformarea apare atunci când un vechi sistem de credinţe şi de
valori nu mai găseşte rezonanţă în conştiinţa fiinţei umane. Apare astfel un punct
mort al dinamicii de manifestare, căci motivaţia este pusă sub semnul întrebării.
Este punctul de inflexiune în care are loc evoluţia (saltul) sau involuţia
(regresia). Mulţi confundă această transformare cu îndeplinirea unei anumite
dorinţe, mai mari sau mai mici (un anumit titlu ştiinţific, acceptarea într-o
oarecare organizaţie, rezultate deosebite etc.), însă aceasta nu reprezintă nici pe
departe o transformare a fiinţei, ci mai degrabă fructul unui efort al dorinţei.

Transformarea întotdeauna are loc în interior şi priveşte percepţia de ansamblu

(holistic) a respectivei fiinţe, atât asupra ei înşişi cât şi asupra exteriorului.
Să luăm, de exemplu, actualul sistem de valori, cel mai răspândit pe această
planetă, şi anume, sistemul de credinţe bazat pe aspectul materialist, în care
dinamica unui individ urmăreşte acumularea (de bani, posesiuni, putere, funcţii
etc.) şi desfătarea în senzaţii şi emoţii.

Desigur, doctrina materialistă implică un sistem de valori în care iubirea, voinţa,

curajul, răbdarea, modestia sunt puse la loc fruntaş, dar percepţia este cu totul
alta şi ea este făcută prin prisma ego-ului. Iar ego-ul nu se poate descurca decât
într-un sistem antagonist (binerău, urât-frumos, puternic-slab etc.) şi, implicit,
presupune lupta.

Apar astfel blocaje puternice, atât la nivel mental cât şi la nivel emoţional şi
energetic. Pentru cei mai mulţi teama reprezintă principalul factor declanşator de
manifestare, iar de aici o întreagă suită de conflicte, suferinţe, decepţii. De
cele mai multe ori, omul intră în această luptă, iar atunci când iese şifonat (la
început de fiecare dată iese şifonat), se resemnează şi caută să-şi găsească un loc
în mecanismul mai mult sau mai puţin complicat întocmit de cei care au avut o
viziune ceva mai amplă a societăţii, adică va fi un bun slujbaş într-un oarecare
domeniu. Asta într-un caz cât de cât mai „fericit”.

Ei bine, la nivel de individ această situaţie se poate perpetua la nesfârşit,

deoarece posibilităţile de jonglare cu sistemul dualist şi cu vibraţiile astralului
inferior sunt practic nelimitate. Dar legile universale sunt atotputernice şi mai
ales imparţiale, astfel legea ritmului impunându-se în cele din urmă atât la nivel
de individ cât şi la nivel social. Această lege obligă schimbarea; nu trebuie
privită această lege ca o sabie a lui Damocles, ci mai degrabă ca o necesitate de
înnoire, de împrospătare.

Datorită nivelului de conştienţă mai redus (percepţie limitată şi antagonistă),

construcţiile mentale adoptate în zona mentalului semiconştient sunt cele care
guvernează practic omul de rând, în cele mai multe din situaţiile cu care se
confruntă zi de zi. Ele se mai numesc şi blocaje mentale deoarece limitează nu
numai câmpul de percepţie al realităţii (interioare şi exterioare), ci şi
manifestarea.

Dacă individul nu manifestă dinamica mentală impusă de legea ritmului, riscă să fie
forţat să facă acest lucru de anumite împrejurări nu tocmai plăcute, cum ar fi
pierderea unei posesiuni, a locului de muncă, a unei relaţii, a funcţiei, probleme
de sănătate etc., determinându-l astfel să-şi revizuiască sistemul de valori, de
percepţie a realităţii şi forţându-l să devină mai activ în zona planului mental
conştient superior.

Transformarea de conştienţă ce urmează să aibă loc vizează practic transcenderea

dualităţii bine-rău, iar această transcendere va avea loc pe toate planurile
cunoscute. Planul mental conştient superior este primul vizat, căci este cel mai
apt pentru a transcende dualitatea. Deja unele dintre creaţiile planului mental
conştient superior au transcens dualitatea la nivel teoretic, astfel căbineleşi
răul sunt văzute complementarşi mai ales integrate în cadrul altui proces mai
complex în desfăşurare.Este cazul ştiinţelor exacte şi în curând va fi şi cazul
psihologiei. Răul nu va constitui în viitor un motiv de dispută, de teamă, de
reacţii grosiere, ci va fi perceput ca un impuls pentru schimbare, modificare,
adaptare şi, cel mai important, va fi că răul respectiv nu va fi perceput decât ca
o altă faţetă a binelui. Aceste cuvinte sunt destul de greu de înţeles pentru o
persoană prinsă în mrejele dualităţii din aceste vremuri tulburi, dar situaţia
chiar aşa se prezintă.

Pentru început, pentru a se ajunge la o astfel de percepţie este nevoie în mod

obligatoriu de o mai bună disciplină mentală, iar asta presupune implicit lucrul cu
planul mental conştient superior şi realizarea unui cât de cât autocontrol mental.
Deci este vorba de a lucra cu informaţia la nivel dinamic; prin urmare, nu
cantitatea de informaţie va fi cea care va conta, ci calitatea şi diversitatea ei.

Aşadar interpretarea, analiza, sinteza, prelucrarea, organizarea şi implementarea

informaţiei reprezintă adevărata muncă în transformarea omului. Optimizarea şi
aplicarea informaţiei este deci primul pas în acest proces tranzitoriu de
transcendere. Astfel limpezit acest proces informaţional al tranziţiei, se poate
lucra cu instrumentele sferei spirituale, cu iubirea, voinţa, curajul, răbdarea,
modestia, într-o mult mai mare măsură şi cuprindere decât în sistemul dualist al
dinamicii, iar manifestările astralului inferior (bucurii, mulţumiri) vor fi din ce
în ce mai elevate. De asemenea, deschiderea spre artă, în tot ansamblul ei, va fi
din ce în ce mai mare şi va reprezenta principala preocupare a timpului liber.

Evoluţia fiinţei umane

Evoluţia fiinţei umane– este procesul prin care fiinţa umană se dezvoltă în tot
ansamblul ei. Este vorba de o dezvoltare pe toate planurile de manifestare: fizic,
energetic, emoţional, mental, cauzal, prin prisma unui grad de conştienţă.

Există desigur evoluţie şi în planul dual (antagonist) de percepţie, dar această

evoluţie este particulară şi nu integrală, adică o persoană poate evolua conform
unor parametri ai respectivului sistem dual. Aceşti parametri sunt dispuşi liniar
şi dinamica este de la minus la plus, adică de la slab la puternic, de la puţin la
mult etc., şi întotdeauna legea ritmului se impune conform planului dual, adică
există riscul mersului înapoi, al căderii, căci şi legea polarităţii intervine. De
fapt nicio lege universală nu stă deoparte în niciun proces. Riscul este mai mare
sau mai mic şi aici teama este cea care determină acest grad de risc.

* extras din cartea „Legile lui Zamolxe” – RemerRa

Cartea completă : http://remerra.blogspot.ro/p/pag1.html

Înapoi la Dacia – Ţara Preafericiţilor

Acasă

Publicitate

Setări confidențialitate