TEHNICI ORIENTALE DE MASAJ

Tipuri de energii ale organismului

Qi - defineşte termenul de energie;

- aparţine şi filozofiei chineze;
- această energie se aplică tuturor elementelor şi fenomenelor din natură, inclusiv
omului;
- are 2 componente - yang – sarcini pozitive
- yin – sarcini negative
- yang şi yin sunt 2 principii complementare şi inseparabile;
- yang şi yin nu pot exista în natură unul fără celălalt.

Punctele energetice

 Punctul energetic se proiectează la nivelul pielii, dar este situat în profunzime;

 Fiecare punct are o adâncime precisă şi seamănă cu o sferă cu diametrul de 2-3 mm, fără
structură anatomică propriu-zisă;
 Punctul poate fi situat în derm, hipoderm, muşchi, organe, periost;
 Aceste puncte sunt cunoscute de foarte multă vreme (morminte chineze, statuete care
datează de 3000 ani);
 Occidentalii au descoperit că în zona acestor puncte, la suprafaţa pielii, rezistenţa
electrică este foarte scazută;
 In funcţie de starea psihică, starea de sănătate fizică, de temperatura corpului, sau a
ambianţei, punctele pot migra, aflându-se la suprafaţă, sau mai în profunzime;
 Migrarea poate depinde de momentul zilei în care se lucrează, de activitatea solară, sau
de anotimp;
 Fiecare meridian are un moment de maxim şi un moment de minim;
 Succesiunea meridianelor prin momentul de maxim şi de minim, reprezintă ciclul
circadian;
 Punctele energetice sunt in număr de 365 (cunoscute de noi) şi situate pe meridiane dar
nu toate au valoare terapeutică sau semnificaţie energetică;
 Cele mai importante puncte sunt cele de intrare sau ieşire din meridian, numite puncte
„schu” antice, care comandă circulaţia energiei prin meridianul respectiv;
 Prin mâini se captează energia celestă (cer, soare, luna):
 Din pamânt se captează energia nutriţională sau telurică;
 De la coate şi genunchi, către extremităţi, sunt situate, pe meridiane, punctele de
comandă; exista simetrie perfectă dreapta-stanga, sau sus-jos;
 Aceste puncte terminale, sau initţale sunt identice, ca poziţie şi funcţie;
 Alte puncte de la nivelul corpului sunt importante pentru că reprezintă intersecţii de căi
energetice (între meridiane);
 Aceste puncte pot deschide comunicări între mai multe trasee energetice, permiţând
1
 excesului energetic să treacă într-o zonă de deficit;
 Un diagnostic energetic trebuie să stabilească exact aceste zone de exces si deficit.
Meridianele

 Sunt numite jing-lo (~ canale de energie)

 12 meridiane principale sunt cele mai cunoscute; ele au un traiect superficial, cunoscut,
regăsit pe hărţi, pe care se găsesc punctele energetice, dar şi un traiect intern care
permite acţionarea unor puncte la distanţă mare de zona afectată, sau de locul care
trebuie stimulat.
 Pe lângă aceste meridiane principale, există şi meridiane secundare:
 meridiane tendino-musculare
 meridiane distincte
 meridiane Lo longitudinale
 meridiane Lo transversale
 meridiane extraordinare
Aceste meridiane formează, în corpul omenesc, o reţea complexă, care permite
comunicarea şi integrarea tuturor zonelor organismului.

Yang si Yin

 In filozofia chineză principiul unic creator poartă denumirea de Tai-Yi (începutul şi

sfârşitul); este echivalent creatorului din religiile monoteiste.
 Tai înseamnă mare, suprem;
 Yi înseamnă „germene care creşte”;
 DAO sau TAO - înseamnă cale, drum, a gândi, a cuvânta;
- reprezintă drumul creatorului;
- nu poate fi cunoscut
- este nemanifest şi impenetrabil ca atare, prin el însuşi;
- se poate manifesta prin Yin şi Yang
 Prin Yin şi Yang putem cunoaste Tao si Tai-Yi
 Cele două energii sunt la originea tuturor fiinţelor şi lucrurilor; interferând ele
produc, transformă şi se transformă una intr-alta.
 În natură sunt fenomene predominent yang sau yin;
 Ele se definesc raportate la termenul opus;
 Ele sunt inseparabile şi egale, echilibrate;
 Sunt manevrele din acupunctură, presopunctură
 yang = manevra de tonifiere
 yin = manevra de dispersie
 La nivelul corpului:
 partea stângă - este mai yang decât partea dreaptă
- se afla inima
- predomina energia Qi
2
  partea dreapta - este mai yin decat stânga
- predomina energia Xue (energia cea mai materială)
 partea superioară – este mai yang
 partea inferioară – este mai yin
 spatele – este mai yang
 faţa – este mai yin
 Yang si Yin se află în raport de generare şi sustinere reciprocă; când unul dintre principii
atinge maximul în evoluţie, conţine în germene pe opusul său, care este generat şi
susţinut;
 Dacă unul este distrus şi celălalt se distruge;
 „Yin este repaus şi totusi Yang-ul este închis în el, ca o comoară”. Heraclid considera, ca
şi chinezii, că există un flux de materie şi energie, care circulă prin toate sistemele din
natură, şi împărţea lumea in 3 sisteme suprapuse:
- natura - corespunzând pământului;
- societatea corespunzând omului;
- cunoaşterea corespunzând spiritului, cerului.
Aristotel considera 4 cauze ale mişcării generatoare şi întreţinătoare de viaţă (mişcarea fiind
abordată ca noţiune filozofică):
- materială;
- formală;
- eficientă;
- finală.
Ca si chinezii, Aristotel recunostea 5 tipuri de mişcări, animate de cele 4 cauze:
- apariţia;
- nimicirea;
- creşterea;
- diminuarea;
- transformarea calitativă
Grecii considerau că lumea este alcătuită din 3 elemente:
- pământ;
- foc;
- apă.
În acelaşi timp, chinezii considerau lumea alcătuită din cinci elemente:
- focul,
- pământul,
- metalul,
- apa,
- lemnul.
Acestor elemente le corespund cinci loji energetice, fiecare cuprinzând câte un cuplu
de organe energetice şi meridianele corespunzătoare. Între cele cinci loji există relaţii de
producere şi distrucţie:
 ciclul de producţie:
Apa hrăneşte lemnul, care hrăneşte focul. Acesta se transformă în cenuşă (pământ), care
naşte metale, care, prin topire dau naştere apei.
3
  Ciclul de distrucţie:
Apa stinge focul, focul topeşte metalul, metalul taie lemnul, care prin rădăcinile lui distruge
unitatea, coeziunea pământului, care absoarbe (sau stăvileşte) apa.

Presopunctura Componenţa lojilor energetice

Fiecare lojă energetică este formată din două organe energetice şi două meridiane
corespunzătoare, cu excepţia lojei FOC, care cuprinde două asemenea cupluri, deci patru
organe şi meridiane:
Fiecare cuplu este format dintr-un organ predominant Yang (organul cavitar) şi unul
predominant Yin (organul parenchimatos):

LOJĂ ORGAN YANG ORGAN YIN

FOC INTESTIN SUBŢIRE INIMĂ
FOC TREI FOCARE VASE / SEX
PĂMÂNT STOMAC SPLINĂ-PANCREAS
METAL INTESTIN GROS PLĂMÂN
APĂ VEZICĂ URINARĂ RINICHI
LEMN VEZICĂ BILIARĂ FICAT

Cuplul Trei Focare şi Vase / Sex nu are corespondente anatomice, primul organ fiind
repartizat la nivelul întregului organism, dar şi la nivelul fiecărei structuri mediane şi
nepereche, care poate fi divizată în trei segmente distincte, iar cel de-al doilea având
corespondent la nivelul uterului (sau aparatului reproducător).

PRESOPUNCTURA

Este o metoda de acţiune manuală asupra punctelor energetice, în scopul restabilirii

echilibrului energetic al organismului.

Localizarea punctelor energetice:

 Odată stabilite punctele de acţiune, ele vor fi localizate prin reperarea unor elemente
osoase sau tegumentare şi măsurarea distanţei de la respectivele repere, până la punct
(acestea sunt specificate în cărţile de specialitate).
 Unitatea de măsură este cun-ul.
 Un cun reprezintă distanţa dintre marginile falangei distale a policelui, sau lungimea
falangei mijlocii a medius-ului persoanei asupra căreia se aplică tratamentul.
 Submultiplul cun-ului este bu; 1 cun=10 bu.
4
Tehnici:

 Pielea pe care se află punctele trebuie să fie integră.

 Orice eruptii, durioane, leziuni, cicatrici, pete pigmentare, sau tumori, reprezintă
contraindicaţii pentru presopunctură în zonele respective.

 După reperarea punctelor prin:

 palpare;
 fricţiune uşoară a pielii;
 ciupire uşoară a pielii;
 formarea unui pliu cutanat şi rularea, sau deplasarea lui transversal, sau
longitudinal;
 compresiunea pielii cu ajutorul policelui sau a celorlalte 4 degete, cu forţă
moderată, ca o apăsare pe tasul cantarului – până la 3,5 kg punctele vor fi localizate.

 Iniţial se ating uşor punctele energetice simetrice, cu policele pentru punctele situate la
nivelul mâinii, articulaţiei pumnului şi la nivelul piciorului, până la articulaţia gleznei.
 Pentru restul membrului inferior şi superior, se lucrează cu cele 4 degete, iar la nivelul
suprafeţelor întinse – spate, torace, abdomen, se aplică palma în întregime.
 Exercitarea de compresiuni, pentru identificarea anomaliilor la nivelul pielii, ţesutului
subcutanat, fasciilor ce înconjoară muşchii, sau chiar din interiorul masei musculare.
 La acest nivel putem sesiza o eventuală tensiune sau contractură.
 Punctele sunt, în general, situate de-a lungul şanţurilor dintre reliefurile musculare.
 Pentru a le găsi, bolnavii trebuiesc rugaţi să contracte diferite grupe musculare, din
diverse zone ale corpului, pentru muşchii spatelui, membrelor superioare, inferioare,
muşchii cefei, toracelui, abdomenului.

 După localizarea punctelor, va urma masarea acestora prin diferite metode:

presopunctura, masaj tradiţional Amma sau Shiatsu.
 Presopunctura urmăreşte realizarea presiunilor cu pulpa degetului, sau vârful degetului,
chiar unghia în manevre de tonifiere şi dispersie.

 Dispersia va fi folosită în cazul suferintelor provocate de un exces energetic – toate

afecţiunile care, în medicina occidentală, au denumiri ce încep cu hiper, poli, sau tahi.
 Se realizează cu pulpa degetului, menţinând degetul în poziţie oblică faţă de suprafaţa
pielii.
 Se exercită presiuni uşoare, prin înşurubare în sens antiorar, cu ritm relativ lent, prin
manevre blânde şi superficiale.
 O dispersie bine executată, va fi urmată de hiperemie în zona respectivă, sau chiar edem,
cu scăderea sensibilităţii şi tonusului muscular local.
 Hiperemia are semnificaţia plecării energiei şi venirii sângelui.
5
 Tonifierea este utilizată în bolile produse prin lipsă de energie, definite prin prefixurile
hipo, oligo sau bradi.
 Tonifierea se execută cu vârful policelui, sau indexului, sau cu unghia, degetul fiind
plasat perpendicular pe suprafaţa pielii.
 Se va masa sau presa circular, în sensul rotirii acelor de ceasornic, energic, profund şi cu
viteză mare.
 Tonifierea bine executată va fi urmată de paloare, creşterea sensibilităţii şi tonusului
muscular local.
 De regulă se masează ambele puncte simetrice, dar se poate insista pe hemicorpul
corespunzător sexului pacientului.
 Pentru presopunctură pielea poate fi uscată, pudrată cu talc, sau unsă cu esenţe aromate.
 Durata unei şedinţe este de 5-10 minute, timp în care, în general, durerea de la nivelul
punctului dispare.
 Se pot executa 2-3 şedinţe pe zi.
 In funcţie de situatie, presopunctura poate fi folosită ocazional, sau în cure.
 O cură durează, în medie, 10 zile, dar nu va depăşi 15-20 şedinţe.
 Se recomanda mai multe şedinţe vara şi iarna, în perioade de maxim energetic yin/yang,
deoarece în aceste anotimpuri transferul energetic este mai anevoios şi mai puţine
şedinţe primavara sau toamna, când transferul energetic în timpul masajului este mai
uşor de realizat.
 Raportat la perioada unei zile, din aceleaşi motive, se recomandă stabilirea şedinţelor
dimineaţa şi seara.

Contraindicatiile presopuncturii

 boli de inimă grave, sau decompensate;

 boli psihice grave;
 în cazurile de slăbiciune, sau oboseală marcată a organismului;
 în stare de ebrietate, cu exceptia manevrelor special recomandate pentru tratarea
alcoolismului;
 în ultimele luni de sarcină.

Presopunctura nu are eficienţă, dacă bolnavul:

- a efectuat un tratament cu raze X,
- dacă a fost supus unor examene radiologice,
- la tratament cu produse cortizonice,
- tranchilizante, hipnotice,
- imunosupresoare, antineoplazice.

Daca bolnavului i se face rău în timpul şedinţei se va întrerupe tratamentul şi se execută

manevrele pentru lipotimie.

Puncte de presopunctură utilizate în tratamente specifice

6
Cefalee:
 IG4 – tonifiere;
 V3 – dispersie dacă se adaugă sinuzită şi tonifiere, dacă se asociază pierderea mirosului
(anosmie);
 VG23 – dispersie dacă este însoţită de insomnie;
 punct extrameridian 1, situat între sprâncene – tonifiere când înauntru este lipsă de
energie wei, dispersie când durerea este insuportabilă, superficială, durere de tip yang;
 alte variante:
- V2 în dispersie;
- TF23 tonifiere;
- VB8 dispersie;
- VG19 dispersie.
Varsaturi:
 VC12 – dispersie;
 S36 – tonifiere. Gastrite:
 VC10 – dispersie;
 VC11 – dispersie;
 VC12 – dispersie;
 IG4 – tonifiere;
 S36 – tonifiere. Sciatică:
 V60 – tonifiere;
 VB30 – dispersie. Lumbago:
 VB34 – dispersie;
 VG4 – dispersie;
 VG3 – dispersie. Dismenoree:
 SP6 – tonifiere;
 V60 – tonifiere;
 TF4 – dispersie;
 SP4 – tonifiere. Lipotimie:
 I9 – tonifiere;
 VG25 – tonifiere;
 VG26 – tonifiere.
Febra:
 IG11 – dispersie;
 VG14 – dispersie;
Odontalgii:
 IG4 – tonifiere;
 S3 – dispersie;
 S35 – tonifiere.

Răceală:
 VG14 – dispersie;
 IG4 – tonifiere;
7
  VB20 – dispersie;
 S33 – dispersie;
 F4 – tonifiere.

SHIATSU

Shiatsu este o formă de terapie fizică, ce presupune exercitarea de presiuni asupra

punctelor şi zonelor energetice, în scopul de a echilibra energia organelor şi de a menţine
starea de sănătate.
Cele mai multe persoane intră în categoria indivizilor „pe jumătate sănătoşi”,
deoarece condiţia fizică şi psihică A fiecăruia dintre noi, nu este în totalitate echilibrată.
Diverse suferinţe fizice – o răceală, o tulburare a tranzitului intestinal, sau pe de altă
parte, o stare de proastă dispoziţie, sau de deprimare, sunt semne ale dezechilibrului
energetic.
Pentru asemenea oameni, pe jumatate sănătoşi, sau în scop profilactic, se recomandă
shiatsu, care nu presupune intervenţii drastice în economia energetică a organismului; el
echilibrează doar Qi, astfel incât organismul să se poată vindeca el insuşi.

Instrumente si tehnici

 Tehnicile shiatsu sunt mai simple decît cele folosite în formele de masaj occidental.
 Nu există manevrele de fricţiune, frământat, sau tapotament.
 Principalele manevre sunt presiunile şi întinderile (manevre de stretching).
 Presiunile pot fi realizate, în funcţie de zona masată, cu degetele, cu toată palma, cu
pumnul, cu cotul, cu genunchiul, sau talonul.
 Durata şi intensitatea presiunilor variază în funcţie de regiunea masată.
 Manevrele pe care le vom descrie, includ atât poziţia subiectului, cât şi a efectorului –
acestea trebuie să fie cât mai relaxate.
 Maseurul işi va folosi greutatea corpului, în mod controlat şi totuşi fără efort.
 Trebuie să existe o bună sincronizare între maseur şi persoana masată, în ceea ce priveşte
controlul şi reglarea respiraţiei.
 In tehnica shiatsu, o presiune corect executatş vine din hara (abdomenul inferior),
indiferent de instrumentul folosit pentru realizarea presiunii.
 Presiunea din hara trebuie controlată, pentru ca energia maseurului să intre în rezonanţă
cu energia subiectului.
 Se foloseşte, la aplicarea presiunii, greutatea propriului corp, pentru ca efortul depus să
fie cât mai mic.

 Pozitia corectă pentru shiatsu este pe genunchi, şezând pe gambe şi taloane, cu genunchii
depărtaţi, pentru a asigura o bază de susţinere stabilă, membrele superioare extinse,
pentru a transmite presiunea, care se va realiza prin extensia şoldurilor.

 Instrumentele shiatsu clasice sunt:

8
 - policele ambelor maini atunci cand presiunea se aplica pe zone mici, (puncte chi sau
tsubo), dar nu se folosesc doar policele de-a lungul unei şedinţe, ci se folosesc şii alte
porţiuni ale corpului.
 Policele se va aşeza cu pulpa pe piele, celelalte patru degete fiind lipite şi opuse şi se vor
sprijini pe corpul persoanei masate.
 Metoda se foloseşte pentru punctele din regiunea cervicală, parţial pe spate, la nivelul
membrelor inferioare şi superioare.
 Un alt tip de presiune se realizeaza cu policele lipite, celelalte 4 degete servind de
sprijin.
 O a 3-a manevra este cu policele suprapuse; de regulă policele mâinii drepte este aplicat
pe corpul subiectului, iar celalalt police deasupra, apăsându-i unghia.
 Presiunea se exercită cu ambele degete simultan; se foloseşte când este nevoie de forţă
mai mare, în tratamentul spatelui, membrelor inferioare şi plantelor.
 Presiunea cu 3 degete (index, medius şi inelar, alăturate) – în acest caz policele serveşte
de sprijin; se foloseşte în tratamentul calotei craniene, fetei, regiunii latero-cervicale, la
nivel suprascapular, pe torace şi abdomen.
 Palma – presiunea se exercită cu toată faţa volară a mâinii; se foloseşte pentru
tratamentul zonei cefalice, spatelui, umerilor şi genunchilor.
 Palmele suprapuse, ambele orientate cu degetele în aceeaşi direcţie, singura excepţie
fiind în caz de automasaj; se foloseşte în tratamentul capului şi abdomenului, dar şi pe
coloana vertebrală.Manevra cu degetele impreunate se foloseşte în tratamentul capului,
spatelui şi pentru zonele lombare; degetele celor două mâini sunt împletite, presiunea
exercitându-se cu podurile celor două palme.
 Manevra cu policele opus celorlalte degete (priza mare) – zona care trebuie masată este
prinsă cu această priză mare; se foloseşte pentru tratarea braţelor, membrelor inferioare
şi tendonului achilian.
 Manevra cu policele opus aratatorului seamănă cu cea anterioară, doar că este diferită
zona corpului; se foloseşte pentru degete şi tendonul lui Achile.
 Presiunea exercitată cu zona tenară se foloseşte pentru tratamentul feţei şi regiunii
inginale.
 Manevra cu mijlociul suprapus peste arătător, celelalte degete fiind lipite, se foloseşte în
tratamentul regiunii cefei şi occipitale, sau zonelor laterale ale nasului.
 Presiuni cu degetele mijlocii suprapuse se aplică la nivelul regiunii cervicale posterioare.

Modalitati de aplicare a presiunii

 Presiunea obisnuită este cea mai frecvent utilizată şi constă în aplicarea unei presiuni
ferme, perpendicular pe suprafaţa corpului.
Fiecare aplicare durează între 3-5 secunde.
Forţa se reduce usor înainte de a se trece la aplicarea presiunii următoare.
Se recomandă realizarea inspirului înaintea manevrei, când degetele sunt relaxate şi expir pe
parcursul exercitării presiunii.

9
 Presiune gradată – se aplică în mod gradat, în 3 trepte: usoară, medie şi fermă, cu o
pauză între treapta a 2-a şi a 3-a.
La început se aplică o presiune uşoară, după care se va creşte treptat şi va fi menţinută o
anumită perioadă, după care fără a ridica degetele, sau palma de pe suprafaţa pielii, se trece
la presiune mai puternică.
Fiecare presiune va dura între 3-7 secunde.
Daca se exercită presiune de mai multe ori, durata poate fi şi ea gradată: 3 secunde prima, 5
sec a 2-a, 7 sec a 3-a.

 Presiunea sustinuta se aplica in general cu o singura mana dar dacanecesita forta

crescuta se poate realiza cu ambele maini suprapuse.

 Presiunea concentrata se aplica cu degetele: police, police suprapuse, index-medius,

medius suprapuse.
Se aplica deasupra unui punct energetic pe o durata de 5-7 secunde marindu-se treptat
intensitatea pana ce se ajunge la un anumit prag, apoi treptat intensitatea va scade fara a
ridica pulpa degetului de pe pielea subiectului.
Se repeta de mai multe ori.

 Presiunea aspirata – in aceasta tehnica degetele sau palma aplicate pepiele sunt folosite
ca sa traga, sa aspire tesutul conjunctiv dintre piele si muschi.

 Presiunea curgatoare se realizeaza ritmic, curgator, fie inainte-inapoi, fiedreapta-stanga

utilizandu-se palma sau degetele pentru exercitarea de presiuni sacadate de scurta durata
1-2 secunde.

 Vibratia – mai multe vibratii de mica frecventa si presiune, intensitate foarte mica sunt
aplicate pe corpul pacientului prin aplicarea usoara a degetelor sau palmei pe piele si
deplasarea lor lenta inainte si inapoi; aceasta manevra se caracterizeaza printr-o senzatie
placuta de relaxare.

 Presiuni cu palma pentru stimulare – prin aceasta manevra, mentinandu- se o presiune

constanta, palma lipita de pielea subiectului mangaie rapid corpul de sus in jos. Se aplica
in general pe abdomen sau coloana vertebrala pentru stimularea nervilor spatelui.
Manevra poate fi executata cu o singura palma, cu palmele suprapuse (una exercita
presiunea iar cealalta o ajuta sa realizeze mangaierea).

 Presiunea cu coatele – cand se foloseste cotul pentru a efectua presiunea, genunchii vor fi
mentinuti departati si centrul de greutate jos situat. Ungiul format de brate cu antebrate
nu trebuie sa fie mai mic de 90 grade. Se foloseste pe spate.
Presiunea cu genunchii trebuie simtita puternic dar nu dureros;maseurul va sta gemuit pe
varfuri si va exercita presiuni usoare si repetate. Se foloseste pentru membrele inferioare.

Contraindicaţii:
10
 cele permanente ale masajului clasic;
 pe stomacul gol sau imediat dupa masa;
 stari febrile;
 leziuni deschise ale pielii, contuzii, luxatii sau fracturi incomplet recuperate;
 stari de slabiciune fizica sau psihica;
 inflamatii ale diferitelor organe:apendicita, colecistita, etc;
 ulcer gastro-duodenal;
 cand se consuma alcool sau fumeaza.

REFLEXOLOGIE plantară şi palmară Obiectivele cursului:

- prezentarea unor noţiuni generale de reflexologie;
- prezentarea manevrelor de lucru în reflexologie;
- prezentarea schematică a reflexelor palmare şi plantare.

Concepte cheie:
- teorie zonală,
- reflexe palmare şi plantare,
- reguli generale,
- hartă reflexologică.

REFLEXOLOGIE plantară şi palmară

Reflexologia se bazeaza pe principiul existentei de zone si puncte reflexe la nivelul

plantelor si palmelor care corespund fiecarui organ, glanda si structura a corpului.
Lucrind asupra acestor reflexe reducem tensiunile de la nivelul corpului, putem trata
diferite afectiuni ale organelor si reechilibra fluxurile energetice.
Originile reflexologiei sunt foarte vechi, se suprapun peste cele ale acupuncturii;
primele dovezi materiale datind cu 4000 ani i.e.n.
A fost folosita cu siguranta in Egiptul Antic 2330 i.e.n. (datare pe baza unei fresce).
Originile moderne se situeaza in jurul anilor 1900.
In 1917 medicul american Wiliam Fitgerald a pus bazele reflexologiei elaborind
teoria zonala ce stipuleaza existenta a 10 zone energetice ce strabat intregul organism in
sens longitudinal.
Prin presarea pe anumite zone ale palmelor si plantelor, el a descoperit ca durerile in
alte regiuni ale corpului se amelioreaza.
Reflexologia a ajuns la dezvoltarea pe care o are astazi datorita lui EUNICE
INGHAM care a utilizat aceasta metoda de tratament de la inceputul anilor 30 si pina in
1972.
In 1973 a fost fondat Institutul National de Reflexologie al SUA pentru dezvoltarea
acestei metode terapeutice.
Cercetarile institutului, desi nu pot explica cu exactitate mecanismele de actiune ale
11
reflexologiei, considera ca energia are o curgere constanta prin canale si zone ale corpului
ale caror terminatii determina existenta punctelor reflexe de pe palme si plante.
Daca fluxul energetic este continuu si nestinjenit, individul este sanatos, iar daca apar
blocaje se instaleaza starea de boala manifestata la nivelul reflexelor prin senzatie
dureroasa.
Un tratament reflexologic dureaza in medie 30-40’.
Se lucreaza fiecare picior pe rind la nivelul reflexelor din planta, laterala si fata
dorsala a piciorului.
Dupa lucrul pe un reflex dureros aplicind presiuni de citeva ori acesta va fi lasat si se
va reveni asupra lui de citeva ori pe parcursul tratamentului pina ce durerea nu va mai fi
aceeasi.
De regula, durerea nu dispare complet in decursul unei sedinte; vor fi necesare pina la
5 sedinte ca durerea sa dispara, dar in dorinta de a grabi vindecarea nu trebuie grabit lucrul
pe reflexele dureroase.

Conform teoriei zonelor fiecare hemicorp va fi strabatut de 5 benzi longitudinale

numerotate de la 1 la 5 dinspre medial spre lateral.
Liniile pornesc din spatiile interdigitale si la membrele inferioare si la membrele
superioare.
Orice organ sau glanda a corpului care este situat intr-o anumita regiune va avea un
reflex in zona corespunzatoare din palma si planta.

Reflexe plantare

Reflexele se proiecteaza la nivelul marginilor mediale ale ambelor plante.

Zona capului corespunde halucelui impartit in 5 zone. La nivelul
degetelor sint sinusurile.
Mai jos, pentru ultimele 2 degete se gaseste zona corespunzatoare urechilor. Celelalte
corespund ochilor.
Tot aici mai catre marginea laterala este zona umerilor. Pentru localizarea

exacta ne vom folosi de trei linii-reper:

- linia diafragmei,
- linia calciiului,
- linia de mijloc.
Linia diafragmului este un pic arcuita si se intinde de la nivelul capului primului
metatarsian si pina la laterala corespunzatoare zonei de sprijin a plantei.
Linia de mijloc de intinde de la baza metatarsianului 5 si traverseaza bolta plantara.
Linia calciiului limiteaza zona de presiune a talonului.
Deasupra liniei diafragmei avem reflexele organelor supradiafragmei:
 D – plamin drept
 S – plamin sting + inima
12
 La nivelul subdiafragmei trasam întâi cadrul colic:
 Dreapta:
- reflexul apendicular
- Ficat şi Vezică Biliară
- Rinichi + glanda suprarenala
- Vezica urinară.
 Stânga:
- Splină şi Pancreas,
- Stomac
- Rinichi + glanda suprarenala
- Vezică Urinară
Indiferent cum privim piciorul, curburile urmează curburile coloanei.

Manevre de bază

La inceputul sedintei se urmareste relaxarea subiectului prin folosirea a trei tehnici.

Acestea vor fi folosite si pe parcursul tratamentului dupa ce s-a lucrat pe o zona
dureroasa.

 Spate-fata si posterior-anterior
Aceasta manevra seamana cu o miscare de framintat pentru muschii interososi.
In cursul acestei manevre se aseaza miinile pe marginile piciorului si se executa miscari
de rotatie in fiecare directie de citeva ori. Miscarea va fi realizata in ritm rapid avind tot
timpul miinile in contact cu piciorul subiectului.
Manevra se poate realiza si sub forma unui rulat al piciorului.

 Flectarea diafragmei si plexului solar

Pentru aceasta manevra vom prinde si sustine piciorul cu mina care nu lucreaza (opusa
piciorului ce este lucrat) si se sustine la nivelul degetelor.
Se executa o miscare de extensie a degetelor pentru a etala mai bine reflexele din planta
si se executa presiune de-a lungul reflexelor diafragmei dinspre mediu-lateral cu policele.
Se flexeaza degetele astfel incit greutatea piciorului sa apese policele.

 Rotarea gleznei
Se sustine piciorul la nivelul gleznei cu priza mare, policele submaliolar, iar calciiul si
tendonul lui Achile in palma.
Cu mina dreaptra (pe piciorul drept) se prinde piciorul cu priza mare si se exercita miscari
de rotatie (miscare de eversie si inversie pasiva).
Miscarea se realizeaza de citeva ori in fiecare direcţie.

 Manevra de baza a prinderii

Vom folosi intotdeauna in cursul tratamentului ambele miini lucrind la nivelul fiecarui
picior.
Maseurul trebuie sa aibe manualitate foarte buna pentru ca in funcţie de picior si manevra
13
rolul fiecarei miini se schimba.
Prinderea se realizeaza cu prizamedie la nivelul degetelor, mina realizind miscari de flexie
si extensie fara ca acestea sa fie maxime.

 Manevra de baza a policelui

In timpul tratamentului policele va fi flectat pentru a exercita presiune la nivelul pulpei
degetelor.
Dacă vom realiza o flexie exagerata a degetelor respectiv extensia piciorului, rezultatul
va fi ca vom intepa reflexul cu unghia si vom exercita o presiune prea mare ceea ce duce la
aparitia de parestezii.

 Tehnica indexului
Este utila atunci cind se lucreaza pe reflexele de pe fata dorsala a piciorului si pe partile
laterale.
In aceasta situatie mina de prindere va executa intii flectarea piciorului, policele avind rol
de sustinere a plantei.
Se vor realiza apoi extensii ale piciorului.
Cu ajutorul indexului se poate realiza „mersul” de-a lungul unui reflex miscind dupa
fiecare manevra indexul de-a lungul reflexului intorcindu-se cu indexul opus.

 Rotatia reflexului
Este utilizata la lucrul in zona dintre primele 2 linii si reflexele diafragmei.
In aceasta zona, daca percepem zone moi si dureroase, aplicam policele corespunzator la
nivelul lor iar cu mina de prindere rofezam planta la nivelul degetelor in ambele sensuri
pentru ca reflexul sa fie lucrat intermitent.

 Manevra cirligului
Este utilizata pe puncte reflexe mici si mai ales pentru reflexe de pe marginea laterala a
plantei si piciorului.
Se formeaza din police si index un cirlig si se executa o miscare de dute- vino si intepare a
piciorului.

Reflexele miinii

In general, pozitiile reflexelor corespund celor de pe planta, dar forma si dimensiunile

miiniii si piciorului fiind diferite, intinderea reflexelor la acest nivel este diferita.
De exemplu, reflexele sinusurilor sunt mai lungi pentru ca degetele sunt mai lungi, in
schimb cele ale colonului la nivelul miinii este mai mic.
La nivelul miinii, reflexele sunt mai profunde, mai dificil de localizat si tratat,
deoarece miinile sunt mult mai expuse si deci mai putin sensibile.
Cel mai mare avantaj al lucrului pe mina este acela ca se poate realiza in orice
imprejurare si se poate efectua chiar si automasaj.
Ca si la nivelul plantei, pentru localizarea mai usoara a miinii folosim 3 linii
imaginare:
14
  Linia diafragmului – este linia imaginara care uneste capul ultimului metacapian
(5) cu capul primului
 Linia de mijloc – este paralela cu prima si porneste de la bazaprimului
metacarpian
 Linia pumnului
Cind se lucreaza pe mina se utilizeaza de asemenea tehnica policelui pentru palma si
tehnicile indicelui si cirligului cind lucram pe fata dorsala a miinii.
In mod similar cu planta, la nivelul policelui si indicelui se gasesc reflexele capului,
iar la nivelele celorlalte degete se pot localiza reflexele ochilor si urechilor.
La nivelul tuturor degetelor se gasesc reflexele sinusurilor.
La nivelul articulatiilor metacarpienelor se gasesc reflexele pentru umeri.
Reflexologia coloanei vertrebale (CV) incepe pe marginea laterala a policelui si
continua pina la nivelul articulatiei pumnului.
Zona dintre umeri si linia diafragmului este ocupata de plamin si
inima.
In spatiul interdigital sunt localizate timusul, tiroida, paratiroida, dar si
esofagul si traheea.
La nivelul policelui, linga reflexul coloana vertebrala cervicala (CVC) sunt si reflexele
zonei cervicale anterioare.
Intre linia diafragmului si linia de mijloc se gasesc:
- in plama stinga – stomacul, splina si pancreasul;
- in palma dreapta – ficatul si vezica biliara.
Pe linia mijlocie se gasesc rinichii si suprarenalele.
Mai jos, suprapunindu-se pe reflexul coloana vertebrala lombara (CVL) se gaseste
reflexul VU.
In zona abdomenului inferior, de o parte se de alta a reflexului R se gaseste un reflex
mai intins pentru IS.
Reflexul IG este mai redus ca la picior gasindu-se medial si inferior fata de reflexul
R.
Pe linia pumnului se pot localiza:
- catre degetul 1 – uterul si prostata
- catre degetul 5 – gonada
Pe fata dorsala a miinii se gasesc:
- linia diafragmului
- linia de mijloc
- reflexele sinusurilor (pe fata degetelor)
- la nivelul degetelor 1-2 se gasesc reflexele capului
- la nivelul degetelor 3-5 se gasec reflexele ochilor si urechilor
- in spatiul 1 interdigital se gasesc reflexele gitului si organelor
corespunzatoare inclusiv glandelor si regiunii CVC
- intre articulatia MCF si linia diafragmului se gasesc plaminii si inima si cutia toracica
- intre linia diafragmului si mediana-stinga se gasesc S si SP
- sub linia de mijloc, catre degetul
- 5 se gaseste proiectia membrelor inferioare
15
 - 1 prostata
- 5 gonada

Tehnica de relaxare este aceeasi – se sustine mina pe care se lucreaza, iar cu cealalta
se lucreaza pe reflexe.
Lucrul pe reflexe incepe in mijlocul reflexului executind intii o extensie a degetului si
apoi o flexare cu palma peste reflex. Se merge apoi pe reflex executind acelasi tip de
miscare din aproape in aproape in ambele sensuri. Dupa ce am lucrat reflexul diafragmului,
pentru relaxare lucram fiecare deget in parte prin extensii si flexii incepind cu regiunea
dureroasa.
Ordinea de lucru este urmatoarea:
- policele – lucram reflexia CV prin extensii si flexii
- organele de la nivelul gitului se lucreaza in spatiul 1 interdigital folosind tehnicile
policelui, indexului si cirligului
- zona toracala deasupra diafragmului (se lucreaza zona pe os si spatiile interosoase)
folosind tehnicile policelui (cu flexii pentru fata palmara) si indicelui (cu extensii
pentru fata dorsala)
- zona abdomenului
- zona membrelor inferioare se lucreaza cu indexul putind schimba miinile
- reflexul CV – mâna de lucru porneste din centrul reflexului iar degetele se tiresc
ca o omida, priza realizindu-se pe police

Yumeiho

16