Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Instituţiile medievale româneşti sunt de inspiraţie bizantină, având însă şi puternice trăsături
autohtone. Instituţiile în baza cărora Ţările Române au funcţionat în Evul mediu sunt: domnia,
biserica, sfatul domnesc, adunarea ţării, administraţia, justiţia, armata. Dintre acestea, domnia
şi biserica sunt instituţii cu rol central.
1. Domnia:
- Reprezintă instituţia centrală din Ţările Române, care a luat naştere odată cu formarea statelor
medievale.
- Domnitorul era ales pe cale ereditară sau electivă, din familia Basarabilor (Ţara Românească)
şi a Muşatinilor (Moldova) de către Adunarea ţării. S-a practicat şi asocierea la domnie a
fiului cel mai mare încă din timpul vieţii domnitorului.
- Puterea domnitorului era absolută, considerându-se că puterea sa vine de la Dumnezeu
(„domn din mila lui Dumnezeu): era proprietarul întregului pământ din ţară, stabilea legile,
impozitele, era comandant suprem al armatei = voievod (declara război, încheia pace, acorda
decoraţii), avea drept de veto.
- Domnitorul trebuia uns în funcţie de către mitropolit şi confirmat de către Poartă.
- Însemnele puterii erau: coroana, buzduganul, sceptrul.
Începând cu secolul al XVIII-lea, domnia din Ţările Române capătă un caracter aparte, fiind
instaurate domniile fanariote (pt. exemple, vezi lecţia Instaurarea regimului fanariot).
2. Biserica:
- Reprezintă o altă instituţie centrală, alături de domnie.
- Din punct de vedere dogmatic, era supusă Patriarhiei de la Constantinopol.
- Exista o relaţie strânsă între domnie şi biserică: domnitorul îl numea pe mitropolit, care, la
rândul său, făcea ungerea cu ulei sfânt.
- Majoritatea domnitorilor au construit biserici şi mănăstiri: ex: Ştefan cel Mare (Putna,
Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa etc.), Mircea cel Bătrân (Cozia) etc..
- Bisericile şi mănăstirile erau importante centre de cultură, având, de asemenea, un rol
important în apărare, fiind f. bine fortificate.
Vezi: