Discriminarea pozitiva a pornit din Statele Unite.

Este un tratament preferential aplicat unor

minoritati rasiale sau sexuale, ulterior extins si femeilor. In Statele Unite, beneficiarii evidenti sunt
indienii, primii locuitori ai continentului, si oamenii de culoare.

In trecut, acestia au suferit sistematic de discriminare, in invatamant sau atunci cind trebuiau sa-si
gaseasca de lucru. Prima lege de acest tip a fost introdusa in 1961 in Statele Unite de catre
presedintele Kennedy. In 1968, legea a fost extinsa pentru a acoperi si femeile.

In acelasi timp, sistemul nu e lipsit de ambiguitati, intrucat legislatia Statelor Unite interzice aplicarea
unor cote precise. In Europa, discriminarea pozitiva li se aplica in special femeilor. In multe tari,
precum in tarile scandinave, femeile beneficiaza de un tratament preferential atunci cind candideaza
pentru un post in institutiile statului, inclusiv in politie, armata si invatamant.

In multe tari ale continentului si partidele politice aplica in mod voluntar un sistem paritar prin care
femeile trebuie sa ocupe un anume procent de locuri pe listele lor. Apoi, in tari precum Norvegia si
Franta, femeile trebuie sa ocupe cel putin un sfert din posturile de raspundere in intreprinderile mari
sau in cele care beneficiaza de o participare a statului. Tot in Franta, noul presedinte François
Hollande si-a respectat promisiunea de a numi femei in jumatate din posturile ministeriale. 17 din cei
34 de ministri ai noului guvern francez sint femei.