8 PATRIMONIUL CULTURAL: CERCETARE, VALORIFICARE, PROMOVARE. VOL. I.

ABORDĂRI MODERNE ÎN CONSERVAREA COLECȚIILOR DE CARTE VECHE

DIN BIBLIOTECI

Dr. Elena ARDELEAN, dr. Mina Adriana MOȘNEAGU,

Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, România

MODERN APPROACHES TO THE PRESERVATION OF OLD BOOK COLLECTIONS

IN LIBRARIES
Abstract: The preservation of old book collections raises issues related, on the one hand, to
the sensitivity and variety of materials in the structure of books and, on the other hand, to the di-
versity of the aggressors. Currently, the approach to these issues is different in Western countries
compared to what is done in museums in countries with fewer resources allocated to the preser-
vation of cultural heritage. If in Romania there are museums without a biologist or with a single
biologist, in Western museums there are work teams dedicated to managing the biodeterioration
problems, according to well-defined working protocols and standards.
The conservators and restorers of old books in Romania still use, on a large scale, the chemi-
cal methods of disinfection of books and documents on paper support. Some physical treatments
that have been constantly applied in the West for over 10–15 years (heat treatments, anoxia),
entered later in the Eastern countries being accessible to a small number of museums. Financial
and human resources dictate the degree of implementation of modern methods in preserving old
book collections.
Research for the development of methods that do not affect objects, people who come into
contact with them and the environment, continues permanently, evaluating treatments by irradi-
ation, microwave, laser, essential oils of plants, silver nanoparticles, and biological methods that
use antagonists of pests.
Keywords: pests, disinfection, monitoring, old book, conservation.

Introducere
Cei mai importanţi agenţi biologici implicaţi în deteriorarea documentelor pe suport
papetar sunt microorganismele (bacterii și fungi) și insectele. Diversitatea dăunătorilor
este determinată de varietatea materialelor structurale ale cărților (hârtie, cleiuri și ma-
teriale textile de origine vegetală sau animală, piele, lemn). Hârtia constituie un mediu
nutritiv excelent: conţine fibre celulozice, materiale de încleiere, diferiţi aditivi pe bază
de amidon, gelatină etc. In plus, higroscopicitatea hârtiei, praful, particulele de grăsime
prezente frecvent pe cărți constituie elemente ce favorizează degradarea biologică.
Cele mai cunoscute coleoptere identificate în bibliotecile României aparţin familiilor de
Anobiidae1, Ptinidae2, Dermestidae3. Deteriorările produse de insectele bibliofage sunt:
degradări fizico-mecanice ale hârtiei (orificii, galerii, rosături); scăderea rezistenței hâr-
tiei prin consumarea agenților de încleiere; scăderea pH-ului hârtiei şi fragilizarea sa
ca urmare a produșilor de metabolism acizi; alterări cromatice precum şi decolorarea

1
M. Moșneagu. Conservarea bunurilor de patrimoniu atacate de anobiide (Insecta, Coleoptera,
Anobiidae). Iași: Editura Performantica, 2019, p. 232-237.
2
G. Gămălie. Old books damaging ptinids (Insecta, Coleoptera, Ptinidae) in Romania. În: Analele
Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, seria Biologie animală, Iași, 2006. Tom LII, p. 140.
3
M. Mustață. Insecte dăunătoare cărților. Iași: Ed. Corson, 2001, p. 85-96
I. CONSERVARE, VALORIFICARE ȘI PROMOVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL 9
hârtiei în urma depunerii excrementelor.
În țările occidentale strategiile IPM (Integrated Pest Management) pentru controlul
integrat al dăunătorilor din muzee au fost implementate în muzee și biblioteci începând
cu anii ’90, cu o perioadă de tatonare în care existau preocupări pentru identificarea
timpurie și monitorizarea atacurilor biologice (odată cu introducerea capcanelor adezive
și feromonale), în contextul controlului mediului ambiant din aceste instituții. De atunci
strategiile IPM se dezvoltă continuu, obiectivul principal fiind prevenirea și limitarea ata-
curilor biologice în colecțiile muzeale și biblioteci. Abia în 2016 a fost publicat standardul
IPM pentru protecția patrimoniului cultural EN 167904. Aceste strategii IPM pot fi imple-
mentate doar dacă există resurse umane capabile să configureze un plan de acțiune
adaptat fiecărei instituții în parte. La British Museum din anul 2005 a fost desemnat
chiar un coordonator pentru activitatea de combatere a dăunătorilor5.
Principiile IPM vizează evitarea atacurilor biologice prin crearea unui mediu nepo-
trivit pentru dezvoltarea acestora; blocarea căilor de acces a dăunătorilor în colecții;
detectarea timpurie a prezenței dăunătorilor în colecții prin utilizarea capcanelor, verifi-
carea periodică a colecțiilor și cunoașterea tuturor tipurilor de dăunători care ar putea
produce pagube; evaluarea fiecărei probleme apărute, carantinarea obiectelor suspec-
te de infestare; tratarea promptă a problemelor apărute prin selectarea metodelor de
dezinsecție a obiectelor și a spațiului în funcție de fiecare situație în parte6.
Evitarea atacurilor biologice presupune menținerea unui spațiu salubru, cu parame-
trii microclimatici nefavorabili dezvoltării dăunătorilor. Se recomandă temperaturi cât
mai scăzute (pe cât posibil sub 13oC) și umiditatea relativă a aerului UR între 50–55%.
De exemplu aceste valori ale umidității limitează atacurile speciilor iubitoare de ume-
zeală, cum sunt Xestobium rufovillosum sau Ptilinus sp. (Coleoptera, Anobiidae). De
asemenea, limitarea atacurilor se poate obține prin menținerea permanentă a tempe-
raturii sub 13oC în bibliotecile cu atac activ de Stegobium paniceum, sau sub 17oC în
cazul unui atac de Xestobium rufovillosum. Aceste valori pot fi adaptate fiecărei situații
în parte, în funcție de materialele din structura obiectelor (materie organică de origine
vegetală sau animală) și de tipul spațiului de păstrare (în spațiul de expunere tempe-
ratura nu trebuie să fie un factor de stres pentru vizitatori, fiind recomandate valori de
18–20oC). În încăperile cu bunuri culturale trebuie evitat surplusul de materie organică
(provenită de la personal, din atmosfera poluată, de la clădirea propriu-zisă, introduce-
rea de obiecte inutile cum ar fi covoarele, perdelele).
Blocarea căilor de acces este alt pas important în prevenirea atacului insectelor.
Ferestrele trebuie protejate cu plase dese, găurile și alte defecte ale construcției trebuie
reparate, astfel încât să nu poată pătrunde insectele terestre.
Un alt pas în IPM este constituit de detectarea timpurie a atacurilor biologice. Este ne-
cesară introducerea unui sistem de monitorizare al insectelor, cea mai comună metodă
fiind utilizarea capcanelor adezive. Atât capcanele, cât și colecțiile (obiecte și încăperi)
trebuie inspectate periodic. Insectele capturate trebuie identificate de către un biolog.
În momentul identificării unei specii periculoase pentru o colecție, trebuie găsite sur-

4
L. Nilsen, I. Ch. Holmberg & C. Häggström. We have an IPM standard – now what? În: L. Nilsen
& M. Rossipal (editori). Integrated Pest Management for Cultural Heritage. Proceedings from the 4th
International Conference in Stockholm, Sweden, 21–23 may 2019. Stockholm, 2019, p. 82.
5
F. Portoni, A. Doyle & J. Phippard. Are we really integrating pest management? Reducing pest
rsk at a large national museum. În: L. Nilsen & M. Rossipal (editori). Integrated Pest Management for
Cultural Heritage. Proceedings from the 4th International Conference in Stockholm, Sweden, 21–23
may 2019. Stockholm, 2019, p. 25.
6
Ibidem.
10 PATRIMONIUL CULTURAL: CERCETARE, VALORIFICARE, PROMOVARE. VOL. I.

sele de cuibărire a insectelor (bunuri culturale sau componente ale construcției, cum
sunt pardoselile din lemn). Se face evaluarea riscului infestării prin stabilirea gravității
problemei. Obiectele atacate trebuie decontaminate imediat, iar cele cu suspiciune de
atac biologic, se țin în carantină.
Doar după parcurgerea acestor etape din programul de control al dăunătorilor, se
ajunge la necesitatea realizării de tratamente de biocidare a obiectelor și, dacă este
necesar, de dezinfecție a spațiilor de păstrare a colecțiilor.
Pentru parcurgerea acestor pași este nevoie în primul rând de personal instruit, cu
atribuții clare. În acest sens, în muzeele mari, există cursuri de instruire (de la câteva
ore până la o zi) pentru fiecare categorie de personal care intră în contact cu bunuri-
le culturale sau se ocupă de conservarea colecțiilor7. Instruirea continuă a biologilor
specializați în protecția patrimoniului cultural este realizată, în prezent, prin intermediul
website-urilor ce pun la dispoziție baze de date, cercetări, imagini valoroase (ex. mu-
seumpests.net (USA), whatseatingyourcollection.com (WEYC)8).

Identificarea timpurie și monitorizarea atacurilor de insecte cu ajutorul capca-

nelor
Capcanele adezive simple și cu atractanți pentru insecte au fost dezvoltate în anii
’90 de către David Pinniger9. În 1996 au fost realizate primele capcane cu feromoni
pentru specia Tineola bisselliela (dăunător al textilelor, inclusiv al legăturii de carte). In
timp au fost inventate capcane cu feromoni pentru alți dăunători ai cărților, precum Ste-
gobium paniceum, Anobium punctatum, Anthrenus verbasci. Capcanele cu feromoni nu
sunt eficiente întotdeauna, în orice condiții. De exemplu, capcanele pentru Anthrenus
verbasci, A. sarnicus sau Stegobium paniceum trebuie amplasate pe pervazuri, fiind
ineficiente dacă sunt așezate în zone întunecoase10.
Pentru identificarea, monitorizarea și combaterea moliei Tineola bisselliella, D. Lau-
der a experimentat, din 2007, produsul Exosect Ltd’s Exosect CLM. Este un tip de cap-
cană cu feromoni care creează confuzie între insecte. Feromonii feminini, în combinație
cu o pudră „Entostat” sunt amplasate într-o capcană. Masculii atrași de fermoni, se
ating de pudra ce conține urme de feromoni. Fiecare mascul devine un dispersor mobil
de feromoni feminini, fiind ținta atracției altor masculi. Astfel se creează confuzie între
masculi, iar femelele se împerechează mai puțin. În timp, numărul descendenților fie nu
se va amplifica, fie va scădea11.
Coordonatorul personalului implicat în activitatea de monitorizare a atacurilor bio-
logice stabilește frecvența inspectării capcanelor, în funcție de vulnerabilitatea fiecărei
colecții. Datele colectate din capcane trebuie centralizate și prelucrate, astfel încât să
fie evaluată intensitatea atacului, localizarea, cauzele care au dus la apariția atacului.

7
Idem, p. 28.
8
D. Pinniger. IPM – International Pest Management? În: L. Nilsen & M. Rossipal (editori). Integrated
Pest Management for Cultural Heritage. Proceedings from the 4th International Conference in Stockholm,
Sweden, 21–23 may 2019. Stockholm, 2019, p. 23.
9
D. Pinniger. Food baites traps: past present and future. În: Journal of the Kansas Entomological
Society 63 (4), 1990, p. 538.
10
D. Pinniger. IPM – International Pest Management? În: L. Nilsen & M. Rossipal (editori).
Integrated Pest Management for Cultural Heritage. Proceedings from the 4th International Conference
in Stockholm, Sweden, 21–23 may 2019. Stockholm, 2019, p. 19.
11
D. Lauder. Update on the IPM programme at English Heritage. În: P. Querner, D. Pinniger & A.
Hammer (editori). Integrated Pest Management (IPM) in Museums, Archives and Historic Houses -
Proceedings of the International Conference in Vienna, Austria 2013. Section II: Case Studies, 2013,
p. 128-129.
I. CONSERVARE, VALORIFICARE ȘI PROMOVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL 11
Pe lângă obișnuitele grafice de evaluare a numărului de insecte capturate, unii autori
recomandă utilizarea unor instrumente de lucru mai adecvate evaluării riscurilor ca o
populație de insecte să se instaleze într-o colecție. Un exemplu este propunerea de
a se calcula indicele ocurenței insectelor (POI – Pest Occurence Index) rezultat din
suma insectelor capturate raportată la numărul capcanelor/încăpere și suprafața aces-
teia (POI= suma insectelor/numărul capcanelor x suprafața încăperii m2)12.

Tratamente de dezinfecție și de dezinsecție cu substanțe chimice de sinteză

Tratamentele de dezinfecție și dezinsecție a materialelor de bibliotecă se pot aplica
in situ sau în laboratoare de conservare și restaurare, individual sau prin tratamen-
te în masă. Tratamentele chimice utilizează substanțe chimice cu caracter insecticid,
fungicid sau bactericid. Dintre biocizii cei mai frecvent folosiți în trecut pentru dez-
infecție și dezinsecție Vinas (1992) menționează: produse solide (paradiclorbenzen,
paraformaldehidă, tymol), produse lichide (formaldehidă, fenol, pentaclorfenol, n-fenil
saliclamidă), produse gazoase (oxid de etilenă, bromură de metil). Deseori, fumigația
se aplică tuturor documentelor din arhive şi biblioteci, iar specialiștii atrag atenția că
de multe ori această practică este nejustificată şi supune personalul la serioase riscuri
de îmbolnăvire.
Deși dezinfecția și dezinsecția bunurilor culturale cu substanțe chimice au fost
abandonate treptat în țările occidentale din anii ’90, pentru decontaminarea sau preve-
nirea atacurilor biologice din spațiile de depozitare, încă se mai folosesc biocizi. Sunt
selectate acele produse mai puțin toxice, biodegradabile. De exemplu, produsul Con-
strain (produs apos, pe bază de cipermetrină) dezvoltat de Conservation Deparment at
the National Museums și Galleries of Wales a fost folosit la Dover Castle Great Tower
pentru dezinfecția încăperilor, cel puțin o dată pe an13.

Tratamente de dezinfecţie şi de dezinsecţie moderne

Deoarece majoritatea substanțelor utilizate în dezinfecție sunt deosebit de toxice
conservatorii și-au îndreptat atenţia către metode neconvenţionale de dezinfecţie, me-
tode care au avantajul de a nu fi toxice şi de a nu lăsa reziduuri în obiectele tratate.
Anoxia. Controlul dăunătorilor, în special al insectelor, prin expunerea obiectelor
atacate într-o atmosferă cu un conţinut scăzut de oxigen a luat amploare după apari-
ţia barierelor plastice şi a absorbanţilor de oxigen. Există mai multe metode de lucru:
eliberarea atmosferei de oxigen concomitent cu încărcarea, în flux continuu, a unui alt
gaz; scăderea concentraţiei de O2 prin introducerea unui alt gaz, după care se intro-
duce un colector de O2, iar incinta este sigilată; introducerea colectorilor de oxigen în
cantitate suficientă pentru crearea atmosferei anoxice, urmată de sigilare. Avantajul
major al metodei este lipsa de toxicitate. În plus, se reduc fenomenele de degradare
ale obiectelor precum oxidarea metalelor sau decolorarea unor pigmenţi. Insectele mor
prin lipsa oxigenului necesar în respiraţie şi, mai ales, prin deshidratarea ce are loc în
timpul tratamentului.
Nanoparticulele de Ag. Argintul a fost adesea folosit în decursul istoriei omenirii ca
agent terapeutic. Una din primele notificări datează din 2850 î.Hr., când erau prescrise

12
C. Baars & J. Henderson. Novel ways of communicating museum pest monitoring data: practical
implementation. În: L. Nilsen & M. Rossipal (editori). Integrated Pest Management for Cultural
Heritage. Proceedings from the 4th International Conference in Stockholm, Sweden, 21–23 May 2019.
Stockholm, 2019, p. 65.
13
D. Lauder, op. cit., p. 127.
12 PATRIMONIUL CULTURAL: CERCETARE, VALORIFICARE, PROMOVARE. VOL. I.

remedii având în compoziția lor argintul. În cel mai vechi papirus cunoscut din Egiptul
antic, Papyrus Ebers, sunt consemnate anumite preparate având la bază argintul, căro-
ra li se atribuia o redutabilă importanță terapeutică.
Hipocrate folosea preparate cu argint pentru accelerarea vindecării rănilor, iar Hero-
dot afirma în scrierile sale faptul că regii persani păstrau apa în recipiente din argint.
Aceasta era o practică des întâlnită în timpul războaielor din Antichitate, perpetuată şi
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, deoarece sursele de apă erau deficitare.
In ultimii ani, dezvoltarea nanotehnologiilor a permis redescoperirea proprietăților
argintului, iar cercetările în domeniul medical au dovedit că acesta, sub forma sa fin
divizată în particule nanometrice (1–10 nm) are efecte certe antibacteriene, antifungice,
antitumorale şi antivirale. Mecanismul de acțiune al nanoparticulelor de Ag (AgNp) față
de microorganisme include perturbarea peretelui celular, modificări ale ADN-ului și ale
metabolismului celular14,15,16.
În domeniul conservării patrimoniului cultural, tratamentele cu nanoparticule de Ag
(AgNp) au fost aplicate pentru dezinfectarea materialelor istorice precum hârtia, perga-
mentul, pielea, lemnul și textilele. Un studiu recent a demonstrat acțiunea dezinfectantă
a AgNp asupra microorganismelor prezente pe cărțile vechi și a arătat că materialele
componente ale cărților nu au fost afectate de acest tratament.
Deși nanoparticulele de Ag sunt foarte toxice pentru organismele vii, iar inhalarea
lor poate afecta negativ plămânii, ficatul și creierul17, studii recente au arătat că incinta
de dezinfectare cu AgNp nu prezenta un risc pentru sănătatea personalului și nici pen-
tru mediu, din cauza concentrației scăzute de nanoparticule emise18.
Uleiurile esenţiale din plante. În ultimii ani, se acordă o atenţie tot mai mare pro-
prietăţilor antimicrobiene ale uleiurilor esenţiale. Uleiurile esențiale prezintă proprietăți
antifungice, antibacteriene alternative care oferă un nivel ridicat de activitate, un impact
redus asupra mediului și sunt sigure atât pentru materialele componente ale cărților cât
și pentru personal. Mecanismele de acţiune ale uleiurilor esenţiale nu sunt încă complet
descifrate. Ele acţionează atât la nivel local cât şi asupra mediului.
Utilizarea uleiurilor esențiale pe suport papetar este încă o metodă controversată, în
principal, din cauza lipsei de dovezi științifice asupra posibilelor efecte adverse asupra
hârtiei19. Hârtia este în mod normal poroasă și higroscopică, prin urmare, gazele și va-
porii pot difuza în sau pătrunde prin hârtie. Dacă o carte deschisă este expusă la vaporii
unui ulei esențial, vaporii vor difuza prin pagini și, în cele din urmă, toate paginile vor
fi expuse la concentrația de vapori din aerul din jur. Timpul necesar pentru ca un gaz
să pătrundă într-o carte este proporțional cu pătratul numărului de pagini și depinde de
calitatea hârtiei. Vaporii linalool par să fie cei mai eficienți ca agenți fungistatici la o con-

14
I. Sondi, B. Salopek-Sondi. Silver nanoparticles as antimicrobial agent: a case study on E. coli as
a model for Gram negative bacteria. În: J. Colloid. Interface. Sci. 275, 2004, p. 177-182.
15
K. J. Kim, W. S. Sung, B. K. Suh, S.-K. Moon, J.-S. Choi, J.-G. Kim, D. G. Lee. Antifungal activity
and mode of action of silver nano-particles on Candida albicans. În: Biometals, 22, 2009, p. 235-242.
16
K. Pietrzak, B. Gutarowska, W. Machnowski, U. Mikołajczyk. Antimicrobial properties of silver
nanoparticles misting on cotton fabrics. În: Text. Res. J. 86(8), 2016, p. 812-822.
17
J. H., Ji, J. H. Jung, S. S. Kim, J. U. Yoon, J. D. Park, B. S. Choi, Y. H. Chung, I. H. Kwon,
J. Jeong, B. S. Han, J. H. Shin, J. H. Sung, K. S. Song, I. J. Yu. Twenty-eight-day inhalation toxicity
study of silver nanoparticles in Sprague-Dawley rats. În: Toxicol, 19, 2007, p. 857-871.
18
B. Gutarowska. A Modern Approach to Biodeterioration Assessment and the Disinfection of
Historical Book Collections. În: Institute of Fermentation Technology and Microbiology, Lodz University
of Technology, 2016, p. 66.
19
Ibidem.
I. CONSERVARE, VALORIFICARE ȘI PROMOVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL 13
centrație de 415 ppm20. Evaluarea efectelor dăunătoare potențiale ale vaporilor linalool
pe două tipuri de hârtie a arătat că acest compus nu a afectat luminozitatea și gradul de
polimerizare al hârtiei, dar a redus valorile pH-ului21.
Tratamente de dezinfecție și dezinsecție prin iradiere
Literatura de specialitate apărută în ultima vreme aduce numeroase argumente în
sprijinul ideii că dezinfectarea obiectelor aparținând patrimoniului cultural folosind teh-
nici cu radiații are avantaje incontestabile față de procedurile clasice (timp scurt de
tratament, eficiență maximă pe orice specie, în orice material contaminat, lipsa reziduu-
rilor, mediul nu este afectat). Artefactele nu devin radioactive. Efectul biocid al radiației
este controlat de un singur parametru – doza absorbită. Aceasta poate fi calculată cu
precizie, livrată la o valoare cunoscută, măsurată și certificată. In plus, artefactele pot fi
iradiate fără a fi scoase din ambalaj sau din containerul folosit pentru transport22.
Doza de iradiere poate fi calculată, ceea ce permite proiectarea unui tratament și
măsurată cu precizie, ceea ce permite obținerea de dovezi asupra efectuării tratamen-
tului. Există standarde internaționale, elaborate de Organizația Internațională de Stan-
dardizare (ISO), pentru toate sistemele dozimetrice. Metodă de intervenție curativă,
decontaminarea prin iradiere este aplicabilă în situații de urgență. Au fost recomandate
doze de 8 ± 2 kGy23 sau 5–7 KGy24, pentru a reduce dezvoltarea atacului microbian şi
a asigura minimizarea efectelor negative ale iradierii asupra caracteristicilor hârtiilor
testate.
În ciuda avantajelor menționate, în prezent nu există o procedură de bună practică
acceptată sau un standard internațional pentru dezinfectarea cărților vechi sau a obiec-
telor de patrimoniu cu suport papetar cu ajutorul radiațiilor ionizante. În unele țări (ex.
Italia), datorită efectelor secundare negative pe care le produce chiar la doze mici de
3 kGy, acest tip de tratament este interzis25. Celuloza poate suferi scăderea gradului
de polimerizare, crearea de legături tridimensionale între molecule. Aceste modificări
structurale determină alterarea caracteristicilor fizico-mecanice ale hârtiei: rezistenţă
mecanică, rezistenţă la îndoire şi la rupere scăzute26. De asemenea, sunt notate modi-
ficări cromatice, precum îngălbenirea hârtiei, afectarea materialelor de umplere27. Tra-
tamentele repetate se cumulează pe substrat, fiind accentuate fenomenele de alterare
chimică.
Radiațiile ultraviolet. Cea mai disponibilă metodă fizică de dezinfectare este cea
care utilizează radiațiile ultraviolete. UV se situează între o lungime de undă cuprinsă
între 100 și 400 nm. Intervalul antimicrobian este de 200–300 nm, care este capabil să
distrugă sau să deterioreze structurile celulare, să modifice ADN-ul sau ARN-ul, astfel
interferând cu metabolismul și creșterea microbiană28. Radiația UV este folosită pentru

20
Idem, p. 145.
21
Idem, p. 146.
22
C. Ponta. Utilizarea Radiațiilor Ionizante pentru Conservarea Patrimoniului Cultural Tangibil.
Măgurele: Editura Horia Hulubei, 2019, p. 41.
23
Havermans, 2011. apud Corneliu Ponta, op. cit., p. 73.
24
Moise et al., 2012. apud Corneliu Ponta, op. cit., p. 73.
25
M. Bicchieri, M. Monti, G. Piantanida, A. Sodo. Effects of gamma irradiation on deteriorated
paper. În: Radiation Physiscs & Chemistry, 125, 2016, p. 21-26.
26
Adamo et al., 2007. apud Marina Bicchieri et al., op.cit., p. 22.
27
M. Bicchieri, M. Monti, G. Piantanida, A. Sodo, op cit., p. 23.
28
L. K. Wang, Y. T. Hung, N. K. Shammas. Advanced physicochemical treatment processes. New
Jersey: Humana Press, 2006, p.115.
14 PATRIMONIUL CULTURAL: CERCETARE, VALORIFICARE, PROMOVARE. VOL. I.

dezinfectarea aerului în depozitele bibliotecii și muzeelor29.

Utilizarea radiațiilor UV pentru dezinfectarea documentelor istorice este limitată din
cauza proprietăților de penetrare scăzute și a efectului negativ asupra hârtiei (fragilizare
accentuată și îngălbenirea hârtiei, decolorarea cernelurilor)30.
Temperaturi scăzute. Dacă până în anii ’80 substanțele chimice cu rol biocid erau
singura opțiune pentru combaterea dăunătorilor, după 1990 tratamentele de biocidare
au început să se schimbe. La British Museum, în anii ’90, tratamentele cu temperaturi
scăzute sau ridicate au devenit cele mai utilizate31, fiind preferate și în prezent în UK32.
Tratarea obiectelor la temperaturi de peste 500C (cu păstrarea umidității constante)
în camere mobile (ex. Thermo Lignum) este o metodă preferată pentru obiectele din
lemn, fiind foarte eficientă și necesită un timp scurt de tratament.
Efectele letale ale îngheţului asupra insectelor se pot explica prin deshidratarea
acestora, accelerarea osmozei, modificări ale ratei reacţiilor enzimatice, formarea cris-
talelor de gheaţă. Utilizarea temperaturilor extreme de -80ºC asigură mortalitatea tutu-
ror speciilor dăunătoare bunurilor culturale, indiferent de stadiul de dezvoltare, împie-
dicând aclimatizarea acestora. Principalul avantaj al metodei este reducerea la mini-
mum a timpul de tratament, în special pentru obiectele voluminoase, confecţionate din
materiale cu conductivitate termică redusă, aşa cum sunt hârtia sau lemnul. Dacă în
metodologia generală de dezinsecţie prin îngheţ timpul de tratament este de 2–3 zile, în
cazul dezinsecţiei cu temperaturi de -80ºC, timpul se reduce semnificativ, la 1–2 ore în
cazul cărţilor. Deşi combaterea dăunătorilor prin îngheţ este eficientă, acest tratament
poate avea efecte negative, apa din obiectele umede îngheaţă provocând degradări
fizice fibrelor. Acest efect poate fi evitat prin protejarea obiectelor cu hârtie absorbantă
şi împachetarea în pungi din care se elimină aerul33.

Concluzii
Literatura de specialitate oferă o mare varietate de soluţii privind dezinfecţia și
dezinsecția materialelor aflate în depozite și biblioteci. Pe de o parte sunt susținute
tratamentele clasice (care utilizează substanțe chimice, de ex oxidul de etilenă) foarte
eficiente însă deosebit de periculoase pentru restauratori și bibliotecari, iar pe de altă
parte sunt propuse metode ecologice, nepericuloase pentru personal, dar al căror efect
asupra materialelor vechi nu este suficient de bine studiat și sunt privite cu suspiciune
de către conservatori și restauratori. Din multitudinea de soluții propuse, câteva au
captat atenția specialiștilor și au început să fie aplicate cu succes în activitatea de
conservare restaurare a materialelor de bibliotecă. Nanoparticulele de Ag, uleiurile
esențiale, radiațiile ionizante sunt aplicate din ce în ce mai mult în dezinfectarea cărților
vechi și a documentelor cu suport papetar. Pentru prevenirea și combaterea atacului
insectelor, strategiile IPM (Integrated Pest Management) constituie o soluție excelentă
și extrem de eficientă, așa cum arată rapoartele instituțiilor care le aplică.

29
B. Gutarowska, K. Pietrzak, J. Skóra. Disinfection as a factor reducing microbial threat at workpost
in museum and library – a comparison of the effectiveness of photocatalytic ionization, UV irradiation
and chemical misting. În: J. Curr. Microbiol. Appl. Sci. 3, 2014, p. 953.
30
R. Harvey, M. R. Mahard. The preservation management handbook: A 21st century guide for
libraries, archives, and museums. Lanham: Rowman & Littlefield, 2020, p. 121.
31
F. Portoni, A. Doyle & J. Phippard, op. cit., p. 25.
32
D. Lauder, op. cit., p. 128.
33
M. Moşneagu, E. Ardelean & M. Mustaţă. Low temperature treatment of pest infected paper
documents. În: European Journal of Science and Theology, 7(1), 2011, p. 35-46.