Pornind de la faptul ca dupa anexarea in 1812 a Basarabiei la Imperiul Rus

tarismul a intreprins masuri concrete in vederea includerii teritoriului nou-anexat

in sistemul pietei interne ruse, sa analizam succint unele pareri care exista in
istoriografia rusa referitor la formarea pietei interne ruse.

Adeptii altei conceptii (A.A. Preobrajenski si Iu.A. Tihonov), dimpotriva, sustin

ca, alaturi de fenomenele indicate, procesul crearii legaturilor dintre pietele
locale si concentrarea lor intr-o piata interna unica este legat indisolubil de
aparitia relatiilor capitaliste in sfera productiei.

I.D. Kovalcenko si L.V. Milov resping aceasta afirmatie, demonstrand ca pot fi

evidentiate doua forme ale pietei unice: piata unica de marfuri simpla (sec. al
XVII-lea - prima jumatate a sec. al XVIII-lea) si piata unica de marfuri capitalista
(a doua jumatate a sec. al XVIII-lea - inceputul sec. al XX-lea), cand forma
marfara a fortei de munca se situeaza pe primul loc.

V.I. Buganov, A.A. Preobrajenski si Iu.A. Tihonov, dimpotriva, considera ca exista

o singura piata - cea unica, nationala, capitalista.

Diverse opinii exista si in aprecierea nivelului de dezvoltare a pietei nationale

ruse. I.D. Kovalcenko si L.V. Milov considera ca procesul de constituire a pietii
agrare in Rusia s-a finisat catre sfarsitul sec. al XIX-lea, pe cand B.N. Mironov -
in prima jumatate a acestui secol.

Dupa anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, in perioada cand teritoriul nou-anexat

este separat pana in 1830 de piata interna rusa prin cordonul sanitaro-vamal de
la Nistru, iar de pietele europene prin cel de la Prut si Dunare, are loc procesul
de constituire a pietei interne basarabene, prin intensificarea legaturilor de
schimb intre pietele locale. Lichidarea autonomiei Basarabiei in 1828,
suprimarea cordonului vamal de la Nistru la 26 septembrie 1830 si transferarea
lui la hotarele de apus ale Imperiului contribuie in mod direct la includerea
Basarabiei in sistemul pietei interne ruse, proces care s-a produs pe parcursul
sec. al XIX-lea.

Determinand directiile prioritare ale politicii imperiale ruse in Basarabia tarismul

era nevoit sa tina cont de interesele a trei forte: ale statului autocrat, ale
anumitor cercuri comercial-industriale si ale unei parti a nobilimii legate de
comert si industrie. Un rol aparte in determinarea acestor directii ii revenea
Ministerului de Finante, iar realizarea programului - la inceput liberal, iar mai
tarziu protectionist comercial-industrial - era pusa pe seama ministrilor de
Finante D.A. Guriev si E.F. Kankrin.

In politica comercial-vamala a tarismului in Basarabia putem evidentia,

conventional, doua perioade, ce corespund etapelor de adaptare si includere a
tinutului in sistemul pietei interne ruse: prima cuprinde anii 1812-1830, cea de a
doua - anii 1831-1868.

1.Politica promovata de administratia imperiala in Basarabia

Raptul Basarabiei de la 16/28 mai 1812 a fost o consecinta directa a politicii

expansioniste promovata consecvent, in a doua jumatate a sec. al XVIII-lea -
inceputul sec. al XIX-lea, in Balcani de catre cercurile imperiale ale celor doua
puteri. Si desi au trecut anii, nedreptatea savarsita la 1812, prin care Imperiul
Otoman nu si-a respectat obligatiunile asumate prin capitulatii de a apara
integritatea teritoriala a Principatelor Romanesti, cedand fara niciun drept un
teritoriu ce nu-i apartinea, iar Imperiul Rus anexand un teritoriu la care nu avea
niciun drept, este resimtita si astazi.

In determinarea directiilor prioritare ale politicii rusesti in Basarabia tarismul era

nevoit sa tina cont de interesele economice si politice imperiale fata de
teritoriile nou-anexate. Ocupand la 1812 un teritoriu ce nu-i apartinuse si la care
nu avea niciun drept, tarismul nu l-a inclus imediat in sistemul economic si
politic al imperiului, dar l-a separat de pietele traditionale europene prin
cordonul sanitaro-vamal de pe Prut si Dunare, iar de cele ruse - pana in 1831 -
prin cel de pe Nistru.

Politica imperiala rusa in Basarabia era generata, in fond, atat de interesele

clasei dominante - ale dvorenimii agricole, cat si de interesele cercurilor
comercial-industriale in dezvoltare din Rusia, ce tindeau sa-si extinda sferele de
dominatie economica si politica. Aceasta politica fiind determinata, din start, de
cercurile guvernante din Sankt Petersburg, continea, indeosebi la inceput,
elemente contradictorii si era promovata cu deosebita precautie, folosindu-se pe
larg demagogia sociala de tipul ,,grija" fata de popor, politica ce a cunoscut in
evolutia sa cateva etape. In cercurile guvernante din Sankt Petersburg nu s-a
format o unitate de pareri si actiuni asupra problemei vizate, acestea erau
dictate de interesele curente diverse ale diferitor grupari, departamente si
institutii de stat din imperiu. O parte a demnitarilor de stat insistau pentru
includerea cat mai grabnica a Basarabiei in sistemul economic si politic al
imperiului, inclusiv pentru lichidarea autonomiei provinciei, a particularitatilor in
legislatie, justitie si administratie. Cealalta parte se orienta spre realizarea
lenta, cat mai succesiva a acestui proces, cu pastrarea pentru o perioada mai
indelungata a particularitatilor locale. Lupta in cadrul cercurilor guvernante
pentru includerea Basarabiei in sistemul economic si politic al Imperiului Rus a
continuat pe intreg parcursul sec. al XIX-lea si s-a reflectat in mod direct asupra
tuturor aspectelor vietii economice, sociale, politice si spirituale din Basarabia.

Politica promovata de administratia imperiala in Basarabia urma sa contribuie la

valorificarea economica cat mai rapida a teritoriului nou-anexat, la crearea
sprijinului tarismului atat din partea aristocratiei si cercurilor comercial-
industriale locale, cat si din partea taranimii privilegiate, asigurandu-le o piata
relativ avantajoasa de desfacere a productiei agricole, ,,pacificand", pe cat era
posibil, paturile de jos. Pe aceasta cale se intentiona de a mari veniturile
statului, de a intari hotarele de Sud-Vest ale imperiului, de a ridica prestigiul
puterii tariste in interiorul tarii si in statele vecine balcanice etc. Aceste masuri
si-au lasat amprenta asupra politicii promovate de tarism in vederea includerii
Basarabiei in sistemul economic si politic imperial.

Politica ruseasca in Basarabia era nevoita sa tina cont de interesele a trei forte
majore: ale statului autocrat, ale anumitor cercuri comercial-industriale si ale
unei parti a nobilimii legate de comert si industrie. Un rol aparte in determinarea
directiilor de sistem ii revenea Ministerului de Finante, iar realizarea programului
- la inceput liberal, iar mai tarziu protectionist comercial-industrial - era pusa pe
seama ministrilor de finante D. A. Guriev si E. F. Kankrin.

2.Specificul si etapele incorporarii Basarabiei in sistemul pietei interne ruse

Astfel, putem evidentia in acest sens, conventional, doua perioade ce

corespund, de fapt, etapelor de adaptare si includere a regiunii in sistemul
economic si politic al Imperiului Rus: prima cuprindeanii 1812-1830, cea de-a
doua - anii 1831-1868/1873.
Prima perioada incepe cu anexarea teritoriului dintre Prut si Nistru la Imperiul
Rus potrivit Tratatului de la Bucuresti din 16 (28) mai 1812 si se incheie cu
lichidarea in 1828 a autonomiei Basarabiei, suprimarea cordonului vamal de pe
Nistru si cu unificarea vamala a provinciei cu guberniile ruse prin Regulamentul
din 26 septembrie 1830. In aceasta perioada Basarabia este separata de
guberniile ucrainene si ruse prin cordonul sanitaro-vamal de pe Nistru, iar de
tarile europene - prin cel de pe Prut si Dunare. Pentru o anumita perioada de
timp, pana in 1828, Basarabia detine statutul de autonomie limitata in
componenta Imperiului Rus. Tot atunci sunt luate masuri concrete in vederea
studierii resurselor economice si umane ale Basarabiei, sunt trimisi functionari
si date dispozitii administratiei militare si civile intru a studia frontiera de apus -
la Prut si Dunare - in vederea instituirii unui cordon sanitaro-vamal ce ar apara
teritoriul nou-anexat nu numai de patrunderea molimei, exodul populatiei din
regiune in Moldova de peste Prut, dar care l-ar pregati, in ce priveste institutiile
vamale si de carantina, pentru o administrare economica eficace, o includere
cat mai grabnica si sigura a regiunii in sistemul pietei interne ruse etc. Acesti
functionari aveau menirea de a studia in teren specificul administrarii
teritoriului, institutiile sociale, fiscale, administrative, juridice etc.

Teritoriul este subordonat, integral si profund, unui sistem birocratic si legislativ

complet strain - celui rusesc. Intervin treptat schimbari in sistemul de
proprietate. Starile sociale traditionale autohtone sunt dispersate prin infiltrarea
in randurile lor a elementului alogen cosmopolit: rusilor, ucrainenilor, bulgarilor,
gagauzilor, evreilor, armenilor, grecilor, germanilor, elvetienilor etc. Autohtonii
sunt supusi unui sistem de dubla exploatare - de catre administratia imperiala,
ce prezenta o institutie straina, greu de conceput pentru multi dintre autohtoni,
si de catre persoane fizice, de multe ori provenite nu din randurile boierilor
moldoveni autohtoni