1.

UTILAJE PENTRU PRELUCRAREA INIŢIALĂ A ANIMALELOR

1.1. Consideraţii generale privind unităţile din sectorul industrializării cărnii

Unităţile din sectorul industrializării cărnii sunt destinate pentru tăierea şi prelucrarea
animalelor în vederea obţinerii cărnii şi a grăsimilor, a preparatelor, conservelor şi
semiconservelor cât şi a unor produse secundare (tehnice şi furajere).
După capacitate şi profil, aceste unităţi se clasifică astfel:
• combinate de carne;
• abatoare;
• fabrici de preparate din carne;
• fabrici de consum din carne;
• fabrici de produse crude şi uscate;
• fabrici de preparate culinare congelate;
• antrepozite frigorifice.
În marile complexe de industrializare a cărnii, aceste unităţi pot fi grupate în cadrul
aceleiaşi întreprinderi şi pot fi amplasate în apropierea fermelor de creştere a animalelor sau a
păsărilor.
Amplasarea în teritoriu a unităţilor din sectorul industrializării cărnii va avea în vedere
următoarele condiţii:
• Terenul să corespundă următoarelor cerinţe:
➢ să fie stabil, fără pericol de inundaţie;
➢ să fie plan iar nivelul pânzei freatice să fie la minim 1 m faţă de suprafaţă;
➢ să permită asigurarea zonelor de protecţie în procese;
• Direcţia vânturilor dominante să permită protejarea abatorului de alte nocivităţi
cât şi protejarea localităţii de nocivităţile abatorului;
• Să permită dezvoltări ulterioare ale unităţii.
Planul general al unei unităţi de industrializare a cărnii este prezentat în fig.1.1.
Planul general al unităţii de industrializare a cărnii cuprinde următoarela zone:
• Zona parcului de animale:
➢ rampa de descărcare auto;
➢ grajduri şi padocuri pentru animale;
➢ abatorul sanitar format din: sală de tăiere, spaţii pentru prelucrarea
subproduselor, camere frigorifice (pentru carnea suspectă şi carnea
comestibilă), vestiare filtru, cameră pentru medicul veterinar cu grup sanitar;
➢ secţie de făină furajeră;
➢ crematoriu pentru deşeuri şi confiscate utilizat la arderea deşeurilor menajere
precum şi a unor părţi din animale care prezintă leziuni sau infecţii
(„confiscate”) ce nu se pot valorifica (făină furajeră);
➢ rampă spălare auto;
➢ grup social;
➢ gospodărie de ape uzate;
➢ staţie de combustibil.
• Zona de industrializare:
➢ poartă expediţie carne şi produse finite cu basculă de 50t şi intrare personal;
➢ corp principal de producţie;
➢ corpul auxiliar;
➢ staţie de pompare a apei.

1
 • Zona social-administrativă:
➢ pavilion administrativ;
➢ cantină;
➢ platforme de parcare;
➢ surse de energie (centrală termică, postul de transformare).

RAMPĂ SPĂLARE
PLATFORMĂ FURAJE ŢARCURI RECEPŢIE RAMPĂ AUTO BASCULE AUTO

PARCARE

CABINĂ PORTAR

BASCULĂ

GRAJD
PORCINE STAŢIE
DESINFECŢIE AUTO
GRAJD BOVINE ATELIERE ŞI
MAGAZII
PAVILION GRAJD CARANTINĂ
PREPARARE ABATOR SANITAR
HRANĂ
PENTRU PAVILION
PORCINE PRODUCŢIE
FURAJE
GOSPODĂRIE GOSPODĂRIE
PENTRU APĂ PENTRU
POTABILĂ COMBUSTIBIL
ABATOR

FRIGORIFER
STOCAJ
FRIGORIFER
TEHNOLOGIC
UZINĂ
FRIGORIFICĂ
FABRICĂ DE
PREPARARE
CARNE ŞI
FABRICĂ DE CONSERVE
GHEAŢĂ

CANTINĂ
POST DE
TRANSFORMARE

PAVILION CABINĂ PORTAR

PARCARE ADMINISTRATIV

Fig.1.1. Planul general al unei unităţi de industrializare a cărnii

Cerinţe impuse spaţiilor tehnologice:

• pereţii se vor placa cu faianţă (minim 2,1m, maxim până la tavan) pentru
încăperile unde are loc asomarea şi sângerarea;
• placajele de faianţă se vor proteja cu bare de protecţie, iar muchiile cu coniere din
oţel inoxidabil;

2
 • pardoseala se acoperă cu plăci din gresie antiacidă şi eventual cu suprafaţă
antiderapantă în locurile unde rezulta grăsimi;
• uşile se vor executa din oţel inoxidabil sau material plastic alimentar, iar
vopselele utilizate nu trebuie să fie toxice sau să prezinte compuşi care pot trece
în produsele alimentare;
• se va folosi la maxim iluminarea naturală.
Dotarea cu utilaje a unităţilor de industrializare a cărnii depinde de capacitatea acestora,
profilul şi tipul produselor tehnologice executate. Amplasarea acestora trebuie să respecte
următoarele cerinţe:
• respectarea schemei tehnologice asigurându-se condiţii optime de servire a
maşinii, respectarea condiţiilor de igienă şi protecţia muncii;
• asigurarea accesului liber pentru curăţirea periodică (distanţa faţă de pereţi să fie
de minim 250mm);
• boxa de asomare se va monta într-o încăpere separată, în faţa frontului de
evacuare a animalelor din boxă trebuind să existe o suprafaţă liberă de 2m;
• înălţimea liniilor de sângerare se va fixa în funcţie de talia animalelor (nu mai
mică de 4800mm de la podea pentru bovine şi 3800mm pentru suine);
• liniile aeriene pentru transport se execută din profile laminate de oţel.
Cerinţe impuse utilajelor din unităţile de industrializare a cărnii:
• materialele să fie rezistente la coroziune, la acţiunea acizilor şi bazelor precum şi
a soluţiilor de detergenţi şi dezinfectanţi;
• suprafeţele care vin în contact cu carnea să fie construite din oţel inoxidabil;
• lagărele maşinilor să se găsească în afara zonei unde se operează cu carnea;
• masele plastice şi protecţiile răşinice folosite să fie rezistente la abraziune, la
sarcini termice, să nu fie casante sau toxice şi să nu conţină componente care să
treacă în produsele din carne.
Maşinile şi utilajele din industria cărnii se pot clasifica în funcţie de operaţia executată:
• dispozitive şi utilaje pentru asomare;
• maşini pentru smulgerea pieii (jupuire) şi părului (depilare);
• maşini pentru tăiere – mărunţire;
• maşini pentru amestecare – malaxare – masare;
• maşini pentru umplut şi dozat;
• maşini pentru separare şi curăţire;
• maşini pentru închidere;
• aparate şi utilaje pentru tratamentul termic al cărnii;
• maşini de transport;
• instalaţii tehnologice;
• linii tehnologice.
Pentru o funcţionare a utilajelor în condiţii optime este necesar să se asigure o bună
exploatare, întreţinere şi separare dar şi condiţii bune de microclimat cerute de tehnologie şi de
legislaţia sanitar – veterinară.

1.2. Dispozitive şi utilaje pentru asomare

Asomarea este operaţia tehnologică aplicată animalelor ce urmează a fi sacrificate, prin

care se scoate din funcţiune sistemul nervos central care dirijează senzaţia de durere fizică
precum şi instinctul de apărare, fiind păstrat intact sistemul nervos vegetativ.
În funcţie de mijloacele utilizate şi efectul realizat, metodele de asomare se clasifică
astfel:

3
 • asomare mecanică (producere de comoţie cerebrală);
• asomare electrică (paralizarea sistemului nervos central prin şoc electric);
• asomare chimică (intoxicare cu gaze inerte);
• asomare cu substanţe chimice (narcoză).

1.2.1. Asomare mecanică

Se execută cu ajutorul unor pistoale cu tijă acţionate pneumatic, cu arc sau capsă. Cea
mai răspândită este asomarea mecanică cu pistoale acţionate pneumatic (tip Hantover), figura
1.2.

Fig.1.2. Instalaţie de asomare mecanică cu pistoale acţionate pneumatic

1. compresor; 2. rezervor de aer; 3. conductă de înaltă presiune; 4.,5. ventile
de siguranţă; 6., 7., 11. ventile de închidere; 8. filtru; 9. regulator de înaltă
presiune; 10. manometru; 12. furtun de înaltă presiune; 13. furtun pentru
aer; 14. lanţ de siguranţă; 15. dispozitiv de asomare.

Presiunea aerului se reglează în funcţie de greutatea animalului de la 343 N/cm 2 până la

2018 N/cm2. Tija dispozitivului de asomare perforează osul frontal şi pătrunde în creier 2 – 3 cm.
În figura 1.3. se prezintă pistolul cu tijă acţionat cu capsă utilizat pentru asomarea
bovinelor.

Fig.1.3. Pistolul cu tijă pentru asomarea bovinelor

1. tijă de asomare în poziţie retrasă; 2. resort; 3. cocoş; 4. cartuş
cu explozie; 5. percutor.

4
 1.2.2. Asomarea electrică

Asomarea electrică se realizează prin acţiunea curentului electric asupra sistemului

nervos central. Rezultatul asomării este în funcţie de tensiunea, intensitatea curentului şi durata
asomării.
Asomarea electrică a porcinelor se realizează prin următoarele metode:
• metoda tradiţională: animalului imobilizat într-o boxă – capcană în poziţia în
picioare i se administrează în cap un curent cu tensiunea U=65-75 V timp de
10 –15 s.
• metoda daneză: se administrează în capul animalului suspendat un curent cu
tensiunea U=65-75 V timp de 5 – 10 s.
• metoda prin şoc electric: animalului imobilizat în picioare într-o bandă restrainer i
se administrează prin cap un curent cu tensiunea U=150-180 V timp de 8 – 12 s.
La taurine tensiunea de asomare este U=70-200 V, intensitatea curentului 1 -1,5 A, iar
timpul de administrare este 6 – 12 s.

1.2.3. Asomarea chimică

Asomarea cu CO2 se foloseşte la porcine. Metoda se bazează pe saturarea sângelui cu

CO2 care conduce la formarea de carbohemoglobină. La o concentraţie a CO2 în aerul respirabil
de 60 – 70%, animalul intră rapid într-o fază de anestezie, funcţiunile inimii şi pulmonilor
menţinându-se.
Principalele dezavantaje ale acestei metode constau în faptul că nu se poate doza
concentraţia de CO2 în funcţie de animal, CO2 este mai greu de obţinut decât curentul electric şi
instalaţiile sunt mai costisitoare şi dispozitivul de reglare a concentraţiei de CO2 se defectează
mai uşor.

1.2.4. Asomarea cu substanţe chimice

Folosirea narcoticelor pentru asomare se află în stare de experiment deoarece:

• nu s-a găsit o substanţă care să acţioneze rapid asupra animalelor;
• posibilitatea apariţiei unui miros caracteristic la carne, sânge şi organe;
• frânarea excesivă a ritmului producţiei;
• greu de aplicat la porcine datorită numărului mare de animale ce se sacrifică.

1.3. Tehnologia sângerării animalelor

Cantitatea de sânge aflată în capul animalelor variază în funcţie de masa acestora, specie,
sex, vârstă, stare de îngrăşare, iar raportată la masa vie a animalului este de 8% la ovine, 7 – 8%
la taurine, 6%la suine.
Cantitatea de sânge ce se poate recolta în mod obişnuit, raportată la masa vie, este: până
la 4,5% la taurine, până la 3,5% la suine şi până la 3,2% la ovine. Restul sângelui se găseşte în
carne (8 -10% faţă de sângele total), sub formă de cheaguri şi în organe (inimă, splină, ficat,
rinichi).
Sângerarea se execută astfel:
• la taurine prin secţionarea arterei carotide şi a venelor jugulare la punctul unde
acestea ies din cavitatea toracică, având grijă să nu se afecteze esofagul şi traheea;
• la suine se face prin înjunghiere, prin străpungerea pielii cu cuţitul, în partea
anterioară a pieptului, pe linia de unire cu gâtul astfel încât cuţitul atinge cârja
aortei sau direct inima;

5
 • la ovine sângerarea se face prin secţionarea venelor jugulare din jgheabul
submaxilar.
Sângerarea se poate face în două moduri de poziţionare a animalelor:
• orizontală – care se consideră mai corectă deoarece animalul nu se zbate prea mult,
iar organele interne (inima şi pulmonul) funcţionează mai bine;
• verticală – la care se uşurează munca operatorului, este necesară o suprafaţă mai
mică şi se creează condiţii sanitar – igienice mai bune pentru recoltarea sângelui.
Condiţii impuse sângerării animalelor:
• se va evita tăierea esofagului şi a traheei pentru ca sângele să nu se amestece cu
conţinutul stomacal, sau să pătrundă în pulmoni ducând la asfixierea animalului
înainte de vreme;
• cuţitul să nu fie împlântat prea adânc pentru a nu provoca hemoragii în regiunea
coastelor;
• secţionarea vaselor de sânge să se facă sub un unghi drept faţă de peretele acestora
în vederea obţinerii tăieturii rotunde care nu permite blocarea acestora cu cheaguri
de sânge.
În cazul recoltării sângelui pentru scopuri alimentare sângerarea trebuie executată cu un
cuţit tubular care se introduce direct în inimă, după curăţirea pielii la locul de introducere a
cuţitului. Se impun următoarele cerinţe:
• sângele va proveni numai de la animale sănătoase;
• sângele să se adune în acelaşi vas de la cel mult 6 animale;
• vasele de recoltare se numerotează cu un număr care va fi acelaşi cu cel cu care sunt
notate carcasele;
• sângele recoltat va fi stabilizat cu una din următoarele substanţe: NaCl (3 -3,5%),
fibrisol 1%.
Plaga de sângerare trebuie bine deschisă şi curăţită de sânge deoarece aceasta constituie
un focar de infecţie.În figura 1.4. se prezintă o instalaţie de recoltare igienică a sângelui de la
porcine sau bovine.

Fig.1.4. Instalaţie de recoltare a sângelui de la porcine sau bovine

1. rezervor de primire; 2. scripete cu contragreutăţi pentru ridicarea
agitatorului; 3. cuţit tubular; 4. furtun de cauciuc; 5., 6. vase cu vacuum
de colectare a sângelui (capacitatea de a primi sânge de la 200 de porci
fiecare).
1.4. Prelucrarea iniţială a animalelor

6
 Prelucrarea iniţială a animalelor cuprinde următoarele operaţii ce depind de specia şi
categoria de vârstă:
• jupuirea;
• opărirea;
• depilarea;
• deplumarea;
• pârlirea, răzuirea de scrum;
• polisarea (finisarea);
• îndepărtarea extremităţilor.

1.4.1. Jupuirea animalelor

Jupuirea este procesul de separare a pieii de carcasă prin distrugerea elementelor de

legătură dintre dermă şi stratul subcutanat care trebuie să rămână la carcasă.
Principalii factori care influenţează jupuirea sunt:
• factori biologici ce depind de specie, vârstă, sex, stare de îngrăşare:
➢ gradul de aderenţă care este în funcţie de porţiunea anatomică acoperită
(pielea este mai aderentă acolo unde există un număr mai mare de muşchi);
➢ grosimea şi calitatea pielii.
• factori mecanici:
➢ unghiul de tragere;
➢ viteza de jupuire.
Efortul de jupuire are valoarea cea mai mare la desprinderea pieii de pe gât (6370 N)
după care scade la 3626 N în regiunea cocsală şi scade la zero odată cu jupuirea cozii.
Viteza de jupuire trebuie aleasă în funcţie de aderenţa pieii. În locurile cu aderenţă mare
viteza de jupuire nu trebuie să depăşească 4 m/min pentru a nu se desprinde odată cu pielea şi
ţesutul adipos şi muscular, iar în celelalte locuri putând ajunge la 12 m/min. În realitate se
utilizează o viteză medie de 6 m/min.

1.4.1.1. Instalaţii pentru jupuirea suinelor

Instalaţiile utilizate în secţiile de industrializare a cărnii pot fi în funcţie de capacitatea de

producţie a unităţii:
• cu funcţionare discontinuă;
• cu funcţionare continuă.
Instalaţiile cu funcţionare discontinuă au o productivitate mai mică deoarece carcasa este
adusă la instalaţia de jupuire şi după efectuarea operaţiei carcasa este reintrodusă în circuit în
vederea executării operaţiilor ulterioare. Instalaţia cuprinde două părţi principale:
• dispozitivul de fixare a carcasei compus din sectorul dinţat curbat (2), figura 1.5.,
prins de pavimentul sălii şi o tijă de acţionare cu clichet şi pedală (3);
• mecanismul de acţionare compus din motorul electric (6), un reductor de turaţie,
transmisia cu curele trapezoidale, un tambur (7) şi sistemul de comandă (5) al
motorului cu limitator de cursă; pe tambur se înfăşoară cablul de tracţiune (8) de
care este prins cleştele de prindere a pieii (4). Mecanismul de acţionare este fixat
pe un suport deasupra transportorului suspendat (9) la o înălţime de minimum
4500 mm.

7
 Fig.1.5. Instalaţie pentru jupuirea suinelor cu funcţionare discontinuă

Carcasa pregătită pentru jupuire este adusă de transportorul suspendat (9) până în dreptul
dispozitivului de fixare,se agaţă maxilarul inferior al animalului în cârligul tijei cu clichet după
care se prinde pielea dinspre ceafă în cleşte. Se acţionează motorul electric cu ajutorul sistemului
de comandă astfel că prin înfăşurarea cablului de tracţiune pe tambur, pielea de pe carcasă este
trasă în sus până când cleştele atinge limitatorul de cursă care opreşte motorul. Datorită greutăţii
proprii pielea cade din dispozitivul de prindere şi se poate trece la jupuirea altei carcase.
Instalaţia pentru jupuirea suinelor cu funcţionare continuă (fig.1.6.) este compusă din trei
conveioare: primul pentru transportul carcasei pe linia de prelucrare, al doilea de jupuire şi al
treilea de fixare.

Fig.1.6. Instalaţia pentru jupuirea suinelor cu funcţionare continuă

Viteza de jupuire este de 6 – 8 m/min pentru porcii graşi şi 8 – 16 m/min pentru porcii
slabi. Conveiorul de jupuire este înclinat faţă de orizontală la un unghi de 21o.

8
 1.4.1.2. Instalaţii pentru jupuirea bovinelor

Instalaţia pentru jupuirea bovinelor cu funcţionare discontinuă (fig.1.7.) este format

dintr-un sistem de fixare a carcasei rotativ şi dintr-un conveior cu profil special care realizează
smulgerea pieii.

Fig.1.7. Instalaţie pentru jupuirea bovinelor cu funcţionare discontinuă

Sistemul de fixare este format dintr-un ax (17) care se roteşte datorită angrenajului (15)
acţionat de motorul electric (13). Pe ax sunt opt scoabe (18) aşezate la înălţimi diferite care
servesc la prinderea în cârligele (19) a picioarelor anterioare ale carcasei. Un sistem de comandă
asigură rotirea axului astfel încât carcasa să poată fi adusă în poziţia cea mai bună pentru jupuire.
Conveiorul pentru jupuire este montat pe o schelă metalică de un profil special (10)
prevăzut cu nervurile de mărire a rezistenţei (6). Conveiorul este format dintr-un lanţ cu eclin pe
care sunt montate cârligele de care se agaţă lanţul de prindere a pieii (11) prevăzut cu cleştii (20).
Distanţa dintre cârlige pe lanţ este de 300 mm. Lanţul conveiorului este acţionat prin intermediul
unei roţi dinţate (1) a căror mişcare de rotaţie este asigurată de un motor electric (8) de 4,5 kW
care antrenează un reductor (8’) cuplat cu un variator de turaţie (8’’) ce permite reglarea vitezei
de transport de la 3 la 12 m/min. Pe ramura de întoarcere a lanţului s-a prevăzut burlanul (5) prin
care, după jupuire, pielea cade datorită greutăţii proprii pe un plan înclinat (4) şi de aici pe masa
(3).
Carcasa jupuită iniţial până la 30 – 35% din întreaga suprafaţă a pieii este adusă pe
transportorul suspendat (16) cu cărucioarele (12) în dreptul sistemului de fixare. Picioarele
anterioare ale carcasei sunt fixate de una din scoabele (18) la înălţimea cea mai convenabilă.
După fixare, prin rotirea axului (17) carcasa este adusă în faţa profilului de ghidaj al
conveiorului. Pielea jupuită de pe picioarele anterioare, abdomen şi feţele laterale ale gâtului este
prinsă de cleştii (20) care sunt legaţi între ei printr-un lanţ agăţat de unul din cârligele

9
conveiorului. La pornirea motorului electric, lanţul conveiorului este pus în mişcare, iar pielea
este trasă de jos în sus, dirijată pe ghidajul (22) şi apoi pe ramura de întoarcere a maşinii prin
tubulatura (5).

1.4.1.3. Instalaţii pentru jupuirea ovinelor

Instalaţia de jupuire a ovinelor cu funcţionarea discontinuă cu conveior orizontal

(fig.1.8.) este compusă din conveiorul cu lanţ (1) prevăzut cu pintenii (2) care culisează între
profilele (3). Pielea este agăţată de pintenii conveiorului prin intermediul lanţului cu cârlige (4).

Fig.1.8. Instalaţia pentru jupuirea ovinelor cu funcţionare discontinuă cu conveior orizontal

În stadiul iniţial de jupuire unghiul de tragere este de 45o, iar la sfârşitul jupuirii ajunge la
90o. Viteza lanţului conveiorului este de 1 – 5 m/min, iar productivitatea instalaţiei ajunge la 600
cap/sch.
Instalaţia cu funcţionare discontinuă cu conveior vertical (fig.1.9.) este formată din lanţul
(1) care trece peste roţile de lanţ (2) şi (3). Pe lanţ se află pintenii (4) de care se agaţă cârligele
lanţului de prindere pentru piele.

Fig.1.9. Instalaţie pentru jupuirea ovinelor cu funcţionare discontinuă cu conveior vertical

Carcasa este fixată de gât sau de picioare iar jupuirea se face de la cap spre coadă. Viteza
lanţului conveiorului de jupuire este de 12 m/min.
Instalaţia cu funcţionare continuă cu tambur rotativ (fig.1.10.) este formată din tamburul
rotativ (1) de care sunt fixate cârligele (2) care prind lanţul ce trage pielea.
Tamburul, care are diametrul de 1,1 m şi lungimea de 1,2 m, se roteşte cu turaţia n =18-
36 rot/min. Jupuirea, care durează 3 – 5 secunde, se realizează prin tragerea de la coadă spre cap.

10
 Fig.1.10. Instalaţii pentru jupuirea ovinelor cu funcţionarea continuă cu tambur rotativ

1.4.2. Opărirea suinelor

Pregătirea pieii pentru smulgerea părului se realizează prin opărire. Temperatura apei la
opărire este 63 – 65oC la un timp de imersare al carcaselor de 3 – 5 minute.
Opărirea suinelor se poate face parţial (cap, picioare, abdomen, părţi laterale) sau total
caz în care pielea nu mai poate fi folosită în scopuri industriale.
Opărirea integrală se face când suinele sunt imersate în apa de opărire în poziţie
orizontală, sau prin stropire când suinele sunt suspendate.
Bazinele de opărire se construiesc din tablă din oţel inoxidabil, având lăţimea de
1,6 – 1,8m, înălţimea de 0,8 – 1 m, iar lungimea în funcţie de capacitatea de opărire. Apa din
bazine se poate încălzi prin barbotarea directă a aburului sau abur care circulă prin serpentine.
Bazinul universal de opărire cu conveior (fig.1.11.) este o construcţie de formă
dreptunghiulară şi are serpentina de abur cu orificii montată în partea de jos a bazinului. În
interior acţionează un transportor dublu cu lanţ pe care sunt fixate lăcaşuri în care se aşează
carcasele destinate opăririi.

Fig.1.11. Bazin universal cu conveior pentru opărirea suinelor

1. masă primire porcine; 2. bazin; 3. transportor cu tărgi; 4. sistem de
opărire integrală; 5. ţeavă preplin; 6. orificiu de golire; 7. serpentină
abur

În funcţie de cantitatea de apă din bazin se poate realiza opărirea integrală sau parţială.
Instalaţia de opărire integrală a porcinelor în poziţia verticală (fig.1.12.) este formată
dintr-un tunel izolat termic în interiorul căruia sunt montate conductele de alimentare cu apă
caldă (3) prevăzute cu diuzele (4).

11
 Fig.1.12. Instalaţia de opărire integrală a porcinelor în poziţie verticală

Porcinele sunt aduse în tunelul de opărire cu transportorul suspendat (2). Pentru

reutilizarea apei calde, sub tunelul de opărire se află rezervoarele (5) în care apa intră după ce a
fost filtrată. Păstrarea unei temperaturi optime procesului de opărire se asigură printr-un
termoregulator. Reciclarea apei se realizează cu ajutorul unei pompe.
Instalaţia de opărire a porcinelor prin cruponare (fig.1.13.) este formată din bazinul de
opărire (1) dotat cu conveier (2). De pe masa (4) carcasele ajung la leagănele (3) de formă
trapezoidală în secţiune transversală.

Fig.1.13. Instalaţie de opărire a suinelor prin cruponare

La ieşirea din bazin, datorită sistemului de basculare (5) leagănele sunt răsturnate pe
planul înclinat (6), iar apoi carcasele sunt ridicate pe linia de prelucrare. Productivitatea
instalaţiei este de 100 cap/h.

1.4.3. Depilarea porcinelor

Maşinile de depilat sunt destinate îndepărtării părului de pe carcasele de porcine supuse

în prealabil operaţiei de opărire.
Depilatorul orizontal cu funcţionare discontinuă (fig.1.14.) este alcătuit din carcasa (1)
confecţionată din tablă din oţel în interiorul căruia se găsesc montaţi tamburii metalici (2) şi (3).

12
 Fig.1.14. Depilator orizontal cu funcţionare discontinuă

Cei doi tamburi au diametre, turaţii şi sensuri de rotaţie diferite, iar pe suprafaţa lor sunt
fixaţi tangenţial mai multe rânduri de palete din cauciuc (4). Pe fiecare din palete sunt montate
câte două raclete metalice care prin fricţiune smulg părul de pe carcasă în timp ce aceasta se
găseşte în mişcare de rotaţie în jurul axei proprii datorită turaţiei diferite ale celor doi tamburi
( n 2 = 60 rot/min, n 3 = 124 rot/min).
Carcasele se introduc în depilator din bazinul de opărire cu ajutorul braţului mecanic (5)
tip furcă, acţionat printr-un sistem de pârghii, care preia carcasa din apă periodic la comanda
operatorului care deserveşte utilajul. Pentru evacuarea carcaselor depilate se rabate manual un
grilaj metalic aflat în partea din spate a maşinii.
Depilatorul orizontal cu funcţionare continuă (fig.1.15.) este format din două grupuri de
lanţuri (1) şi (2), valţurile din fiecare grup fiind dispuse paralel între ele în plan vertical.

Fig.1.15. Depilator orizontal cu funcţionare continuă

Pe valţuri sunt fixate paletele din cauciuc (3) prevăzute cu racletele metalice (4). Fiecare
grup de valţuri este acţionat independent de către un motor electric prin intermediul unui
reductor şi transmisia cu curele trapezoidale (5). La trecerea porcinelor prin maşină, datorită
sistemului de agăţare (6) acestea au posibilitatea să se rotească astfel că se face curăţirea de păr
pe toată suprafaţa. Carcasa se stropeşte cu apă caldă.

13