Are și mustăți și gheare,

Uneori ca tigrul sare.

Lângă mine n-o mai las!
Am și-acuma semn pe nas!

Un prieten credincios,
Fără frică, bătăios,
Hoțul frică de el are
Când îi iese în cărare.
Poți să spui cum se numește
Cel ce curtea ți-o păzește?

Mândru, înalt și frumos,

La ochi este luminos;
Urechi are, coarne n-are
Și te poartă în spinare.

Este mare, coarne are,

Hrănită bine e-n stare
Să-ți dea lapte și smântână,
Brânză proaspătă și bună.

Cu copite încălțată
și-n cojoc e îmbrăcată.
Rumegă la iarbă-ntr-una.
Ne dă carne, lapte, lână,
Adăpostul ei e-n stână.

Are coarne și bărbiță,

Părul aspru și-o codiță.
Ea pe pomi se cațără,
Iedul drag își apără.
Butoiaș cu patru bețe,
Ce mai carne de ospețe!
De nas poartă un inel
și drept coadă, un cârcel.

Ba își umflă penele

și-și pune mărgelele,
Ca să facă pe mărețul,
Ba pe urmă, cântărețul,
Cu gâtul lui costeliv,
Devine cam guraliv.

Roșior, împintenat,
Este primul la sculat.
Calcă țanțoș, ostășește,
Poartă cușmă haiducește,
Cântă de te asurzește.

Cu ghearele scormonesc
și râme știu să găsesc.
Prieten îmi e cocoșu’,
Cel frumos cu pinten roșu,
Sigur sunt că mă ghiciți,
Dar vă rog nu vă pripiți.

Cioc, cioc, cioc în fortăreață

Sparge zidul către viață!
Ghemotocul auriu:
„Unde-i mama? Piu, piu, piu!”
Legănat e mersul meu,
Puii mei sunt „bobocei”
și la baltă merg cu ei.
Cu gâsca sunt rudă bună
și-n coteț stăm împreună.
Dăm foloase omului,
Creștem lângă casa lui.

Roade peste tot ce-apucă

și-și târăste coada lungă.
Roade toată ziulica
Până îl prinde pisica.

Cărăuș vestit în turmă,

Duce oile din urmă.

Cu oile stâna-mparte
și cară desagi-n spate.

E fricosul cel mai mare

Iute-aleargă-n depărtare,
Dar la morcovi de îl chem
Vine, doar să-i fac un semn!