Frunză verde ruptă’n trii,

Dulce-o fost gura badii,

Dulce-o fost ș’amu-i amară
Îndulcește-o, Doamne, iară.
Frunză verde de ciucoare,
Doru-mi-i de șezătoare,
Doru-mi-i și nice prea,
Dacă nu-i drăguța mea,
Care m’am iubit cu ea.
Frunză verde di pă luncă,
N’am hârtie să-mi ajungă
Să scriu doru mândrului,
Dacă nu-i în satu lui;
În sat cu mine de-ar hi
Totdeauna ne-am tâlni.
Mare-i apa la Ghișău,
Rău mă tem că oi trea-o eu.
Oiu, tu mândruțule
De mă treci
Să nu mă ’nneci
Că n’ai bani să mă plătești.
Mi-o făcut mândra cu mâna
Să mă duc că-i gata cina,
Mi-o făcut mândra cu capu
Să mă duc că-i gata patu.
De m’ar ști fereasta spune,
De multe m’ar da la lume,
Da fereasta-i mare mută,
Nu ști cine mă sărută.
Vai amar, mândrule amar,
Dragostea noastră’n zădar,
Dragostea noastră cea mare
Ni-o căzut la supărare,
-Mie nu, da’ ție tare!
Drăgucioru din alt sat,
Cu pcită de cumpărat.

1
Când o cumperi, nu te bucuri;
Când o mânci, nu te saturi.
U, iu, iu ș’așa mă chiamă,
Iepurele-i bun de zamă,
Iepuroaica de friptură,
Lelea de țucat în gură.
De trii ceasuri strâg la poartă,
Mândra doarme, doarme moartă;
De trii zile strig la ușă,
Mândra doarme, doarme dusă!
Mândruluț, de dorul tău,
Mă topesc ca inu’n tău,
Mândruluț, de jalea ta,
Mă topesc ca dragostea.
-Uitându-mă pe deluț,
Mi se fac ochii bănuț,
Pentru tine, mândruluț.
-Uitându-mă pe luncuță
Mi se fac ochii dulcuță,
După tine, mândruluță.
Grăi mândră, cu cine-i vrea,
Nu trage nădejdea mea;
Grăi, mândră, cu cine-ți place,
Nădejdea mea nu mi-o trage.
Taie, mamă, tăiței,
Că vin pețitorii mnei;
Taie, mamă, și mai lasă,
C’o trecut a triia casă.
Pă la casa mândrului
Leac de soare ziua nu-i,
Nice foc nice lumină,
Nici îi fă3 nime de cină.
Leliță cu ochii verzi,
Tătă noaptea te visez...
Gura dulce de nevastă
Te poartă și pă fereastră.

2
Și te scot pă unde pot,
Pă su streșină pân pod.
Trii drăguțe-am avut eu
Și le-oiu pune pă olaltă
Și mi-o face una’naltă.
Ce mi-i drag, mamă și mnie?
Bădiță care ști scrie;
Măru roșu jumătate,
Bădiță care ști carte.
Fosta-am una la mama,
De trei sute nu m’ar da-
Și-o venît un om frumos
Și-o țipat sutele jos
Și mi-o dat șăpte zloți.
Mult mă mustră bădița,
Mă iubesc cu cineva?
Eu mă jor, el nu mă crede,
Mă iubesc când nu mă vede.
Eu tot numa m’am jurat,
M’am jurat sfântului soare
Să mor de spânzurătoare:
P’ăcăstăi de petrinjei
Pe fune de tăieței,
Cocoșu față să-mi fie,
Cupa de gin mărturie.
Crede-mă bărbate drag,
Nime’n lume nu mi-i drag,
Cum nu-i vara frunză’n fag.
De mi-i drag mi oarecine,
Să n’ai tu hasnă de mine;
De mi-i drag mie altu,
Să n’am hasnă de dracu.
Eu mă jor și tu nu crezi
Că nu mă iubesc când mă vezi.
- Tu nevastă, nevesteancă
Cine șede su fereastră?

3
-Mă, bărbate, nu hii prost
C’acela-i cânele nost’.
-Tu nevastă, nu hii curvă,
Că cânele nu-i gubă8.
-Mă, bărbate, nu hii prost
Că și cânele-i dupos.
Fata popii din Borcut
De trii ai nu s’o lăut,
Ţipă mâna-odată’n cap,
la păduche cât un țap,
La lăutul capului
Strânge cânii satului.
Popa pentru preoteasa
Fost-a să-și aprindă casa,
Cu diacu-avu noroc
C’o turnat apă pe foc!
Frunză verde baraboi,
Are popa șase boi,
Preuteasa buze moi.
Frunză verde de lăptuci
Are popa șese junci,
Preuteasa buze dulci.
Numa esta joc îl joc
Și mă duc la oboroc
Și-i fac popii zoroboc.
La popa cel catolic,
Mult i-am dat și nu-i nimic.
La nost’la iest orintari
li plătim zece crițari,
Trăește ca un ghinărari.
Bine-i, mămulucă, bine
Cu trii drăguți lângă mine.
Când cu cela mă sfădesc,
Cu cela bine trăiesc,
Când cu cela m’am sfădit
Cu cela bine-am trăit.

4
La mnijlocu codrului
Este-o mas’a dorului,
Pe masă oiegi cu bere
Bea-om, mândruț,
cât ce-om mere.
Pe masă oiegi cu vin,
Bea-om, mândruț, cătilin
Cătilin și boierește,
Dumnezeu așa voește.
Io-s ficior Rozovolean
Șăd în cârșmă câte-on an
Și nu dan nice un ban.
M’o făcut mama cântând
Și ziua la crâșmă bând.
Bate, Doamne, oiegariu
C’o făcut oiaga mare
Și păharul mititel
Nu mă pot hrăni din el.
Păhăruțu-i cât un cui,
Cum îl pui la gură, nu-i.
Tot oiu bea, îtu-i amarul
Pân’oiu bea boii și carul.
Să trăiești că ți se șede
Că la rât cu iarbă verde
Ca la munte
Cu oi multe.
Frunză verde di pă văi,
Rămas bun, drăguții mniei,
Rămas bun cu sănătate
Că mă duc drumuț departe.
Și iară dăina, dăina,
Măgheran di pă poiană,
Rămas bun tată și mamă
C’am fost mic și m’ați crescut
Ș’amu-s mare și vi-s drag
M’ați dat slugă la ’mpărat

5
Cumva de-a fi un bine’n țară,
Duce-m’oiu și-oiu vini iară;
Da de-a fi vo bătălie
Frumoasă carte v’oiu scrie,
Pă margini cu bosâioc,
Pă mijloc pară de foc;
Pă margini cu floricele
Pă mijloc cu mare jele.
Cine-a rumpe pecetea
Rupă-i-se inima
Cum s’o rupt și la mama,
Când mi-o făcut merindea
Meringioară de un ban
Ca să-mi hie pe un an.
Vină, mândrulucă, vină
La mine’n țară străină
Că tu numai ți-i vedea, măi:
Un rânduț de tufe mici
Și morminte de voinici,
Un rânduț de tufe mari
Și morminte de căprari,
Un mormânt încorunat
Și pân inimă’mpușcat
Neamțu groapa mi-o săpat
Cât o fost șanțu de lat.
Tu mândră nu mă căta:
Neamțu groapă mi-o făcut,
Cât o fost șanțu de lung,
Tu, mândrucă n’ai știut.
-Pasere di pă hinteu,
N’ai văzut pe mândru meu?
-Poate și de l-am văzut,
Bine nu l-am cunoscut.
-Putut-ai cunoaște bine
Că’n frunte-i cu steaua verde
Și-i frumos și i se șede
Și de-acolo l-o trimăs
Dela Ţaligrad în jos

6
Unde-s Domnii mai frumoși.
Haine albastre că i-o scos
Tisturile17 l’o ’mbrăcat
Și el de dobaș18 s’o dat,
De dobaș și de căprari
Pe uliță de jandari.
Săracu măndrușu meu
Mi-i cătana la Brașău
Ș’așteaptă să mă duc eu.
Atuncea să hie rău
Când m’oiu duce,
mândruț, eu.
Ducâ-se drăguțele,
Ţi-o purtat inelele;
Și eu m’aș duce-on picuț
Să hi dat un ineluț.
Da ducă-se mândrele,
Ţi-o purtat inelele.
Bate-l, Doamne, pe maioru
Că departe mi-o dus doru,
Pe maiorul cel din Paște
Pe mândru mi-l năpustește.
Frunză verde de-alunari,
Am drăguț și-i păcurari,
Alunari cu d’aluni multe,
Am drăguț și-i dus la munte,
Nu știu nume cum i-aș pune,
Dă i-aș pune ruja verde,
Rău mă tem că mi l-oiu
pierde,
Că l-am mai pierdut odată
Și l-am aflat la o fată,
La o fată cam bătrână,
Nu i-ai bea apa de-amână,
Să nu bei o săptămână;
Nu i-ai bea apa din vasă,
De să mori de sete’n casă.

7
Mă surată, mă surată!
Ce ești pe mine supărată?
Că drăguțu nu ți-l ieu
Nici paharul nu ți-l beu.
Na-ți petea din părul meu
Și-ți leagă drăguțul tău
Da ți-l leagă așa de bine
Să nu mă vadă pe mine,
Nu știu cum ți l-ai legat
Că peteaua i-o picat
Și pe tine te-o lăsat
Și pe mine m’o d’aflat,
Pe tine că te-o urât
Și pe mine m’o dorit.
Oiu, tu mândruluțule,
Tu cu mine tot grăești
Și-a vosti tot mă ocărăsc
Că te zbat și te-amăgesc.
Spune-mi tu mândrule’n față,
Nu-ți hie urât și greață,
Decând mă iubesc cu tine
Ce-am amăgit de la tine?
Păntr’o litră de holircă
Nu te-am sărăcit nimică.
De m’ai mai chemat vreodată,
N’am băut doi boi ș’o vacă,
De m’ai mai chemat cândva
Și-atuncia cu de-a frica,
Nu ți-am sărăcit casa,
Nici ție, nici mâne-ta.
Decât cu urât mă culc,
Mai bine trei ai mă duc;
Decât cu urât mă scol,
Mai bine trii ai mă’ntorn.
Decât cu urâtu’n casă,
Mai bine cu boală’n oase
Din boală popa te scoate,
Dela urât nu te poate;

8
De boală pop’a cetit
De urât n’a pomenit.
Pe unie urâta mere,
Pământu și iarba piere;
Pe unie urâta calcă,
Pământu și iarba sacă.

Mare iarnă și-o pticat,

Oile tăte-o zd’erat,
Păcurar le-o auzât,
Jos la ele-o coborât
Pă scară mândră
De ceară,
Culegându-și flori
De vară;

De mânună fetelor,
De struțuț feciorilor,
De pană nevestelor.

Vine Crăciun cel bătrân

Viță verde iadăra
Cu căluțu’ tăt juncân’,
Cu barba tăt scuturân’,
C-on tocuț de lapte-n sân,
Cu ouță-n coșerguță,
Să să deie la fătuță,
La care îs mai micuță.

Noi mai mult v-am colinda,

Da’ ni-i scurtă gubuța,
Ne temem c-om îngheța.
Ne-om muta la altă casă,
C-am văzut felea pe masă
Și paharu’ lângă ie
Și-om be care cât om vre.

Moroșanu-i mândru tare,

La muncă și la hotare,
Cu-ale sale mândre hori’
Încântă privighetori.
Maramureș plai cu flori,
Mândri îți sunt ai tăi feciori,

9
Mândri sunt în jocul mare,
Mândri-ți sunt în sărbătoare …

1 [Horeşte-ţi, fată, horile]

Horeşte-ţi, fată, horile,
Până eşti cu surorile,
Că dacă te-i mărita,
A hori nu-i cuteza,
În casă, de mamă-ta,
În tindă, de nene-tău,
Afară, de tontul tău!
2 [Cucule, pasăre mândră]
Cucule, pasăre mândră,
Du-te-n pădure şi cântă.
Pe cine-i avea mânie
Să-l blestemi, străin să fie.
Nu trebui’ mai mare foc
Ca străin în al tău loc,
Nu trebui’ mai mare funie
Ca străinătatea-n lume,
Nu trebui’ mai mare sfară
Ca străinătatea-n ţară!
Străin sunt, Doamne, străin,
Că nici apele mă mân,
De străinătate mare
Arde-mi iarba sub picioare!
3 [D-ajungă-mă, Doamne,-ajungă]
D-ajungă-mă, Doamne,-ajungă,
Să m-ajungă zile multe,
Să mă duc la vară-n munte,
S-aud brazii vojoind,
Moaţele-n frunză cântând
Şi nana la boi mânând!
4 [De-aş trăi ca piatra-n munte]
De-aş trăi ca piatra-n munte,
N-aş lua fată cu sute,
Că sutele trec ca darul
Şi eu rămân cu amarul!

10
 Oi lua numai c-o sută,
Nici e oarbă, nici e mută,
Ci-i muiere pricepută,
Doamne ţine-o şi m-ajută!
5 [Trimisu-mi-o mândruţa]
Trimisu-mi-o mândruţa
Vorbă să mă duc la ea
Pe trei pui de turturea!
Şi eu ’napoi i-am trimis
Pe trei puişori de cuc
Că n-am vreme să mă duc,
Că-s cu boii prinşi la jug
Şi-afară-i vreme de plug!
6 [Ştii tu, mândră,-amu-i un an]
Ştii tu, mândră,-amu-i un an
Când noi dintr-un măr mâncam
Şi-amândoi ne săturam?
Dintr-un măr şi dintr-o pară
Ne era cina-ntr-o seară,
Da’ amu, de-ar fi cu sacul,
Nu s-ar sătura nici dracul!
7 [Cât e ţara ungurească]
Cât e ţara ungurească
Nu-i ca fata românească
De mândră şi de frumoasă!
Când ia brâul şi se-ncinge,
Faţa ei revarsă sânge,
Când încinge brâuri – două,
Faţa ei revarsă rouă!
C-aşa-i fata românească
Ca şi cerul de frumoasă!
Faţa-i albă ca paharu’,
Gura-i dulce ca zaharu’,
Faţa-i albă ca smochina,
Gura-i dulce ca smântâna!
8 [Ştii tu, mândră, ce ziceai]
Ştii tu, mândră, ce ziceai,
Când la noi pe prag şedeai?
Că nu este om pe lume

11
 Să-ţi fie drag ca pe mine,
Că şi negru ca pământul,
Ţi-aş fi drag ca sufletul,
Să fiu galben ca ceara,
Ţi-aş fi drag ca inima!
Dar văd, mândră, c-ai minţit,
Că tu altul ţi-ai găsit!
9 [În ogradă, decuseară]
În ogradă, decuseară,
Când ies fetele afară,
Se bat două frunze late.
Da’ nu-s două frunze late,
Ci două fătuţe,-n păr,
Se bat pentru un fecior!
Una hâdă, dar bogată,
Alta mândră, dar săracă.
Cea bogată zice-aşa:
– Ia-mă, tu, bade, pe mine,
Că ţi-a da tata cu mine
Trei turme mari de vaci,
Trei turme mari de porci,
Trei turme mari de oi
Şi pe mine dinapoi!
Cea săracă zice-aşa:
– Ba mă ia, bade, pe mine,
Că ţi-oi face prunci, minune,
Şi te-oi drăgosti cu dor
Toată viaţa, până mor!
10 [Nici mi-e ciudă, nici bănat]
Nici mi-e ciudă, nici bănat,
Fiindcă badea m-a lăsat,
C-oi ieşi seara-n uliţă,
Gata ca şi-o păuniţă!
Din ochi voi cota mândruţ
Şi mi-oi găsi alt drăguţ,
Mai mândru, mai cu iubire,
Nu ca tine,-un scos din fire,
Mai mândru, mai sprâncenat,
Nu ca tine,-un blestemat!

12
 De nu va fi chiar ca tine,
Lasă, fie-a mea ruşine!
De n-o fi ca dumneata,
Lasă, fie-a mea vina!
11 [Vai de mine, ce-i pe-aici]
Vai de mine, ce-i pe-aici!
Plin e satul de voinici,
În tot şanţul, câte cinci,
Şi sub fagul cel mai mare
Zace badea de lungoare.
– Ori mori, bade, ori te scoală,
Ori trimite-mi şi mie boală,
Să te-ajut şi eu a boli,
Doară tu te-i tămădi!
– Ba eu boală nu ţi-oi da,
Ci mai bine m-oi scula!
12 [Pentru pământ de trei coţi]
Pentru pământ de trei coţi
Ne luptăm în lume toţi,
Numai moartea, ea, când vine,
Nu-i e greaţă de bătrâne,
Nu-i e greaţă de voinici,
Nici jale de pruncii mici.
Numai strigă la fereastră:
– Gată-te, omule, gată!
Gată-te, omule, iute,
Că n-am vreme să-ţi spun multe,
Că n-am vreme să te las
Să te ierţi cu cei din cas’!
13 [Când eram la maica fată]
Când eram la maica fată,
Nici ţeseam, nici puneam pânză,
Numai fluieram din frunză,
Dar de când m-am măritat
Şi ţesui, şi pusei pânză,
Şi-o lăsai focului frunză!
14 [Fată mare la părinţi]
Fată mare la părinţi
Nu sili să te măriţi!

13
 Dacă te măriţi odată
Până-i lume nu eşti fată!
Că şi eu, dacă mă-nsor,
Până-i lume nu-s fecior!
15 [Primăvară, primăvară]
Primăvară, primăvară,
Mult mi-e inima amară,
Că plugarii toţi sunt duşi
Pe la nemţi şi pe la ruşi
Şi-a rămas satul golit
Şi-Ardealu-njumătăţit
Şi-i vremea de plugărit
Şi fetele de iubit!…
16 [Mânce-te focul, urât]
Mânce-te focul, urât,
Vie mă bagi în mormânt!
Ce mi-e drag, nu mi-e urât,
Fie ca negru pământ!
Ce mi-e urât, nu mi-e drag,
Fie ca neaua de alb!
Cine strică dragostele,
Mânce-i grâul păsările
Şi ovăzul, piţiguşii,
Şi mintea din cap, greluşii!
17 [Cât e Sibiul de mare]
Cât e Sibiul de mare,
Numai două drumuri are,
Două drumuri şi-o cărare
Şi nici o rază de soare.
Merg feciorii, rând cu rând,
Căpitanul, fluierând,
Fete după ei, plângând.
– Mergeţi, fetelor, ’napoi,
Că noi mergem la război!
Mergeţi, fetelor, la joc,
Că noi mergem toţi în foc!
18 [Trecui valea, mor de sete]
Trecui valea, mor de sete,
Mă-ntâlnii cu două fete,

14
 Amândouă-n straie nouă,
Săruta-le-aş pe-amândouă!
Săruta, pe cea mai mare,
Că îi mândră ca o floare!
Săruta, pe cea mai mică,
Că îi mândră şi voinică!
19 [Mă dusei pe-o vale-adâncă]
Mă dusei pe-o vale-adâncă,
Unde numai cucu-şi cântă,
Cucu-şi cântă, mierla zice:
– Nu-ţi bea banii, măi voinice!
– Lasă,-i beau să nu se strice,
Rugina să nu mi-i mânce!
– Banii nu se fac aşa,
Că-i şedea-n crâşmă şi-i bea,
Banii se fac la pădure,
Din firez şi din săcure!
20 [Nu mă da, maică, departe]
Nu mă da, maică, departe,
Să viu cu desagii-n spate,
Cu desagii-mbăieraţi
Şi cu ochii-nlăcrimaţi,
Cu cizmuţele în mână,
Suspinând de la inimă!
Nu mă da, maică, pe deal,
Că se face grâul rar,
Ci mă dă, maică, la şes,
Că se face grâul des,
Că mi-a fi traiul uşor
Şi n-oi suspina de dor.
21 [Mândra mea cea mândră tare]
Mândra mea cea mândră tare
Nici ciorapi în cizme n-are,
Ci se-ncalţă cu hârtie,
Ca să-mi fie dragă mie!
Dar dragostea ei nu-i bună,
O-a făcut mă-sa pe lună,
O-a stropit cu busuioc,
Să n-aibă-n lume noroc.

15
 22 [Lasă-mă, măicuţă,-n pace]
Lasă-mă, măicuţă,-n pace,
Cu urâtul bai nu-mi face!
Decât cu urâtu-n casă,
Mai bine cu boală-n oasă!
De boală te scapi odată,
Dar de urât, niciodată!
Că urâtu’, bate-l, Doamne,
Cum se culcă – şi adoarme!
23 [Am o mândră mândră tare]
Am o mândră mândră tare,
Cum îi luna lângă soare,
Crâşmăriţă-n Dealu Mare!
Rău mă tem c-a păgubi,
Că nu şti’ rândul crâşmii,
Rău mă tem că s-a-nşela,
Că nu prea şti’ aduna.
24 [Ţucu-ţi, mândră, ochii tăi]
Ţucu-ţi, mândră, ochii tăi
Dimineaţa mulgând oi
Şi seara cotând viţei,
Ochii şi sprâncenele
C-alea fac păcatele!
De n-ar fi ochi şi sprâncene,
Nici n-ar fi păcate grele,
Dar ochi şi sprâncene sunt
Şi păcate pe pământ!
25 [Şi-aseară fusei la fete]
Şi-aseară fusei la fete,
Dumnezeu sfântul mă ierte!
Pentru că le sărutai,
Poate că ne-o duce-n rai.
Şi eu cred că-n rai ne-o duce,
Că le-o fost guruţa dulce!
26 [Mătrăgună-ntre jirezi]
Mătrăgună-ntre jirezi,
Bade ca al meu nu vezi,
Că-i pe el cămaşă dalbă,
La grumaz – năframă neagră,

16
 Numa’ gura lui mi-i dragă,
Ochii lui – muruţă neagră,
Pe din sus de gurişoară –
Cunună de mustecioară!
Merişor din păruţ verde,
Rău mă tem că mi l-oi pierde,
Că l-am mai pierdut odată
Şi l-am cotat lumea toată,
D-apoi eu că l-am aflat
În mijlocul codrului,
La curţile dorului.
Se luă doru-a-ntreba:
– Doară coţi pe cineva?
– Cot pe cel cu pană lată…
– Mândră, nu te pot lua,
Că porţi otravă la brâu
Şi omori omul de viu.
Mândră, de te-i mânia
Şi cu mine-i face-aşa!
27 [Mers-o badea la Bratca]
Mers-o badea la Bratca,
Nu ştiu ce mi-a cumpăra!
Papuci cu călcâi de iagă,
Când oi juca şi se spargă,
Papuci cu călcâi de nucă
Când oi juca şi se rupă?
Cumpăra-mi-a badea mie
Cârpă, rochie şi zadie?
28 [U-iu-iu, puiuţ de drac]
U-iu-iu, puiuţ de drac,
Şapte fete şi-un colac
Şi colacu-i de mohor,
Şapte fete şi-un topor
Şi toporu-i de oţel,
Şapte fete şi-un căţel
Şi căţelul n-are mamă,
Şapte fete şi-o năframă,
Năframa-i împăturată,
Şapte fete şi-o poiată,

17
 Şi poiata n-are uşă,
Şapte fete şi-o cătuşă
Şi cătuşă n-are hudă,
Şapte fete şi o gudă!
29 [Hoi, maică, norocul meu]
Hoi, maică, norocul meu
L-or băut boii-n pârâu!
Nu ştiu, boii l-or băut,
Ori eu noroc n-am avut!
L-a băut un bou roşiu,
Maica mea, norocul meu?
L-a băut un bou bălan,
De eu n-am noroc şohan?
30 [O viaţă am şi eu]
O viaţă am şi eu
Şi de-aceea-mi pare rău!
Să mă văd scăpat de ea,
Doamne, într-un ceas aş vrea,
Să dau somnul lin, plăcut,
Pe pereţii reci de lut,
Între patru scânduri late,
Unde dorul nu străbate,
Nici durerea n-are loc,
Acolo-i al meu noroc…
31 [Maica mea, când m-ai făcut]
Maica mea, când m-ai făcut,
Mai bine m-ai fi făcut
Două fântânele reci
Între două dealuri seci!
Şi dintr-a mele picioare
Să faci două scărişoare,
Şi din brânca mea cea dreaptă,
Un pahar de băut apă,
Şi dintr-ai mei ochişori
Să faci două cotători,
Cine-a fi să mă privească
Tot de mine să vorbească!
32 [Sus îi Dumnezeu, să-l bată]
Sus îi Dumnezeu, să-l bată!,

18
 M-a învăţat sărutată
Şi m-a lăsat supărată
Şi m-a-nvăţat a iubi
Şi m-a lăsat a dori
Şi m-a lăsat dintr-odată
În multe lacrimi scăldată,
Că eu nu gândeam bine
Că iubeşte ca şi mine!
33 [Cântă, cuculeţule]
Cântă, cuculeţule,
’N toate dimineţile!
Dar, te rog, în ziua mea,
Taci, cucule, nu cânta!
Până d-am fost la părinţi,
Te-am rugat mereu să cânţi,
Dar de când m-am măritat,
Văd că tot rău mi-ai cântat.
Eu te ascultam cu drag,
Când cântai pe crac de fag,
Când cântai pe crac de nuc,
Vream de pene să te-apuc,
Să te bag în colivie,
Ca să-mi cânţi de veselie.
34 [Mult mă-ntreabă fir de iarbă]
Mult mă-ntreabă fir de iarbă
Care mândră mi-i mai dragă.
Eu spusei: a inului,
Fecioara vecinului!
35 [Vecină, de-ţi pare rău]
Vecină, de-ţi pare rău,
Că iubesc feciorul tău,
Ia golumb din părul meu
Şi leagă feciorul tău
Şi ne-ntâlnim rareori –
Într-o zi de nouă ori
Şi sâmbăta numa-o dată,
Duminica, ziua toată!
Şi-l mână mă-sa la boi,
Şi uliţa-i pe la noi,

19
 Pe la noi, pe la fereastră,
Cum îl văd, îl chem în casă,
Şi-i dau pită din oraş
Cu groştior din talgeraş,
Şi-am un pat împerinat
Şi doarme ca legănat!
36 [Frunză verde-a dorului]
Frunză verde-a dorului,
Nu crede feciorului,
Că feciorul nu-i ca tine,
Până-ţi cearcă mintea bine
Te ţine tot pe genunche
Şi-ţi minţeşte mii şi sute,
Cu brânca pe după cap,
Cu gândul la alta-n sat!
37 [Eu, de când m-am măritat]
Eu, de când m-am măritat,
Multe lacrimi am vărsat,
De-or făcut fântână-n sat,
Fântână cu trei izvoară,
Cine-o bea din ea, să moară,
Şi de-o bea şi-al meu bărbat,
Să moară necuminecat!
38 [Ochii negri, la lumină]
Ochii negri, la lumină,
Rău te ciuntă la inimă!
Ochii negri, obraz alb,
Oare cui să nu-i fie drag?
Pentru ochi ca mura neagră,
Conjurai pădurea-ntreagă;
Pentru ochi ca mura coaptă,
Conjurai pădurea toată;
Pentru ochi ca murile,
Conjurai pădurile.
39 [Fereşte-mă, Doamne sfinte]
Fereşte-mă, Doamne sfinte,
De badea cu nane multe,
Până umblă pe la toate
Îl prinde şi miazănoapte,

20
 Iar când vine pe la mine
Se face şi ziuă bine,
Şi când îi la prânzişor:
– Scoală, scoală, bădişor,
Scoală, scoală, nu dormi
Că ne-or râde oamenii!
– Lasă râdă, că nu-mi pasă,
Eu-s fecior şi tu eşti fată,
N-avem nici o judecată!
(Judecata îi făcută:
Ia-o-n braţe şi-o sărută!)
40 [În pădure, la o tulpină]
În pădure, la o tulpină,
Plânge-o pasăre străină.
Merge cucul şi o-ntreabă:
– De ce plângi tu, soro dragă?
– Cum n-oi plânge, frate dulce,
Că măicuţa mi-a muritu’
Şi tata s-a însuratu’,
Rea maştihă mi-a luatu’,
Că la masă nu mă lasă,
Dumnezeu s-o pedepsească!,
Nici la foc nu-mi face loc,
Nu-i dea Dumnezeu noroc!
Şi-am ieşit pe uşă-afară,
Văzui patru pui de cioară:
– Hoi, puiuţi, puiuţi de cioară,
N-aţi văzut pe maica mea?
– Ba noi, zo, că am văzutu’,
Sub talpa bisericii
Spălând hainele fetii.
– Da-i spuneţi la maica mea
Hainele să nu le spele,
Ci le pună-ntre hotară
Şi le deie foc şi pară
Să meargă hirul pe ţară,
C-am pierit fată fecioară!
41 [Cine-a zice că mi-e bine]
Cine-a zice că mi-e bine

21
 Mute-şi casa lângă mine
Şi roage pe Dumnezeu
Să-i deie binele meu
Şi căsuţa cucului
Şi hodina vântului,
Că nici cucul n-are casă
Şi nici vântu’, ţară-aleasă!
42 [Tânără mă măritai]
Tânără mă măritai,
Ce bărbat îmi căpătai!
El de mare-i ca şi-un fag,
Eu de foame-abia mă trag,
Şi-aceea-ar fi cum fi –
N-am cu ce mă învăli,
Şi-aceea-ar fi iertătoare,
Da’ n-am opinci în picioare,
Nici sare-n sălăriţă,
Nici pită pe poliţă!
43 [Frunză verde de măr verde]
Frunză verde de măr verde
Sili maica de mă dede
La ocolu-mpăjişteos,
La oale cu gura-n jos.
Prin cămară pot umbla
Tot cu brâncile-n şolduri,
Că nu m-oi lovi-n unturi,
Şi cu poale-mpăturate,
Că nu le-oi stropi cu lapte,
Cu primă din bold încinsă,
Că nu oi unge cu clisă!
44 [Colo sus, la Dealu Mare]
Colo sus, la Dealu Mare,
S-a-nşelat o fată mare
C-o mâncat bobi din căldare.
Şi-a fost bobul şi nefiert –
S-a umflat fata sub piept!
Când era la nouă luni
Se ivi bobul cu mâini,
Şi cu mâini şi cu picioare

22
 Şi cu gură zbierătoare!
Când era de-un an jumate
Mânca fragi şi bea lapte
Şi trecea pe strat de ceapă
Ca mândra să se priceapă,
Şi călca pe strat de ai,
Ca mândra să n-aibă bai!
45 [Frunză verde de frăgară]
Frunză verde de frăgară,
Toate plugurile-şi ară
Tot la grâu de primăvară,
Numai plugul badelui
Şede-n vârful dealului!
Nici suie, nici coboară,
Bate-şi boii de-i omoară!
Şi veni la noi, pe seară,
Amărât, cu vorbă rară:
– Desfă, mândră, ce-ai făcut,
Să nu-mi bat boii mai mult!
– Ba eu, zo, că n-oi desface
Şi nu te-oi lăsa în pace,
N-am făcut ca să-i omori,
Le-am făcut ca să te-nsori!
46 [Toate plugurile-şi umblă]
Toate plugurile-şi umblă,
Numa-a meu zace la umbră.
Când fu marţi de dimineaţă,
Prinsei patru boi la jug
Şi mersei cu ei la plug.
Când dădui să trag o brazdă
Îmi scoase dracu-o nevastă!
Până mă uitai la dânsa
Mi s-a rupt plugul şi bârsa!
Până-am făcut bârsă nouă
Mi s-a sângerat un bou!
Până l-am desângerat,
Celălalt jos a picat
Şi-am rămas iar om sărac!
Din fecior de gazdă bună

23
 Rămăsei cu zbiciu-n mână!
47 [Sili maica şi mă dede]
Sili maica şi mă dede
Dup-un fir de sasău verde;
Nici o lună nu-mplinii
Până la maica venii.
M-apucă maica-a-ntreba
Cum trăiesc cu sasău verde:
– Ştii tu, maică, ştii tu bine,
Cum trăieşti cu care-i câine,
Că el merge seara-n sat,
Vine-n ziuă mort de beat;
Eu-l îmbii cu de mâncat,
El îmi dă cu blidu-n cap;
Eu-l întreb că ce? şi cum?,
El îşi face palma pumn;
Eu-l întreb de-i sănătos,
El coată parul de gros,
Eu-l întreb de sănătate,
El mă scuipă şi mă bate!
48 [Măi, bădiţă, bade, hoi]
Măi, bădiţă, bade, hoi,
Pune ţângălău pe boi
Şi când îi fi pădri noi,
De-oi fi moartă de beteagă,
Zice-oi către maica
Să-mi deschidă fereastra
Să te văd pe dumneata!
49 [Pană-n cui, pană sub cui]
Pană-n cui, pană sub cui,
Fată ca mândruţa nu-i!
La obraz îi roşcovană
Şi la haine-i ca şi-o doamnă,
Şi pe uliţă mergând –
Cizme negre tropotind,
Poale dalbe-n vânt trăgând.
50 [Doamne, Doamne, mult zic Doamne]
Doamne, Doamne, mult zic Doamne!
Basamă Dumnezeu doarme

24
 Cu capul pe-o masă-n rai
Şi de mine n-are bai!
51 [Frunză verde, frunză lată]
Frunză verde, frunză lată,
Eu, când plecai în armată,
Lăsai mamă, lăsai tată
Şi pe mândruliţa fată;
Şi-napoi când am venit
Nici îi maică, nici îi tată
Şi mândruţa-i măritată!
Dar de s-ar fi măritat
De la noi al treilea sat
Nu mi-ar fi aşa bănat,
Dar mândra s-a măritat
De la noi a treia casă
Şi eu-s cu inima arsă!
52 [Binele ce l-am avut]
Binele ce l-am avut
Nu l-oi căpăta mai mult!
Când cătană m-a luat,
Binele mi l-am scăpat,
Din ochi negri-am lăcrimat,
M-am uitat la clopul meu –
Lacrimile curg pârâu,
Vale-mi vin, vale se varsă,
Pentru neamul meu de-acasă!
53 [Pasăre galbenă-n pene]
Pasăre galbenă-n pene,
Du-te-n lume de ai vreme,
Du-te-n lume, du-te-n ţară
Să vezi, mortu-i badea dară?
Că de-i mort badea la piatră,
Tot m-aş duce câteodată
Să-i plâng inima curată,
Să-i pun cruce
De lemn dulce
Şi să scriu numele lui
Pe pietruţa muntelui!
54 [Hoi, măicuţă, maica mea]

25
 Hoi, măicuţă, maica mea,
De te-ajunge dor de mine
Ia drumul tot de-alungul,
Oraşele de-a rândul,
Că pe mine mi-i afla
Tocmai în Italia!
Acolo voi fi-ngropat,
Unde neamţul m-a-mpuşcat.
Mândre semne mi-i afla:
La picioare – iarbă mare,
Şi la brâu – holdă de grâu,
La buzuţe schităcuţe –
Rug de mure şi muruţe,
La ochi – două păuniţe,
La sprâncene – două pene,
Şi la frunte – frunză verde,
Că de grea moarte-am murit
Pe muntele-nzăpezit:
De lama cuţitului,
De glonţu-mpăratului,
Nu-i dea Dumnezeu cel sfânt
Hodină nici în pământ!
55 [Hoi, maică, măicuţa mea]
Hoi, maică, măicuţa mea,
De te-ajunge dor de mine
Sui’ pe tren, că trenu’ vine,
Până-n Rusia la mine!
Unde-i vedea câmp sângios
Să te dai de pe tren jos,
Unde-i vedea câmp rotund
Şi capurile sărind,
Să iei, maică, capul meu,
Să-l îngropi în temeteu,
Şi la cap îmi pune-o pană,
C-am murit tânăr cătană!
56 [Mă rugai, maică, de tine]
Mă rugai, maică, de tine,
Să ţii zile pentru mine,
Să mă dai în sat cu tine.

26
 Maică, zile nu ţinuşi,
Nici în sat nu mă dăduşi,
Mă dăduşi la vreo trei sate,
Să viu cu merindea-n spate,
Cu desagii-mbăieraţi
Şi cu ochii lăcrimaţi.
Maică, zo, tu te-ai temut
C-oi veni după-mprumut
Şi nu ţi l-oi da mai mult,
Dar eu, maică, n-oi veni
Pân-o creşte grâu-n tindă
Şi o da cu spicu-n grindă,
Pân-o creşte grâu-n casă
Şi o da cu spicu-n masă!
57 [Zis-a hâda de la noi]
Zis-a hâda de la noi
Să o peţesc că-mi dă doi boi,
Lângă boi îmi dă şi-o vacă,
Lângă vacă-mi dă şi-o capră,
Lângă capră – rât cu iarbă.
Boii şi vaca-or crăpat,
Lupii capra or mâncat,
Eu cu hâda m-am aflat.
– Du-te, hâdă, de la noi!
– Nu mă duc, c-am adus boi!
– Du-te, hâdă, de pe vatră!
– Nu mă duc, că-s cununată
Şi de capul tău legată!
58 [Nici un june n-are fire]
Nici un june n-are fire
Să se facă mie mire,
L-aş ţine ca pe-o mireasă,
Nu l-aş mai scoate din casă,
Din casă nu l-aş mai scoate,
Batăr că mi-ar da tot coate!
59 [Şi-am fost filer şi căprar]
Şi-am fost filer şi căprar
La mândrele cele mari,
Pe care le-am amăgit

27
 Până nu s-or spovedit.
– Trandafir crescut în vie,
Acasă eşti, hoi, Mărie?
– Acasă, da-s supărată,
C-am venit de la spovadă,
Şi-am primit mare păcat –
Să nu-mi ţin drăguţ în sat
Nici june, nici însurat,
Vai de mine, ce mă fac?
Bate-l, Doamne, pe popa,
Că mi-o spovedit mândra,
Nu ştiu ce canon i-a dat
Că de-atuncea m-a lăsat!
60 [Frunză lată, frunză-ngustă]
Frunză lată, frunză-ngustă,
Cine-a făcut drum pe pustă?
Făcutu-l-a bădiţa
Petrecându-şi drăguţa,
Şi-atâta o-a petrecut –
Cinci perechi de cizme-a rupt,
Şi-atâta o-a mai petrece
Pân-a rupe cincisprezece!
61 [Mă uitai într-o oglindă]
Mă uitai într-o oglindă,
Deloc o-azvârlii în tindă,
Unde mă văzui zbârcită,
Cu faţa îngălbenită
Ca şi-o poamă veştejită!
Luai oglinda stricată
Să văd cum mă mai arată,
Pe ea, nevoia s-o bată!
Că m-arată şi pătată!
Treizeci de ani îmi pare
De când mă chem fată mare
Şi port coadă pe spinare,
Cu grijă de măritare.
Din zori câinii cu lătratu’
Mă făceau de-mi lăsam patu’,
Încălţatu’ şi-mbrăcatu’,

28
 Vin, gândeam, să mă peţească
După legea tinerească.
Dară junii de la noi
Treceau fluierând la boi,
Şi n-au lege creştinească –
Dumnezeu să le plătească!
62 [La fântână, pe sub piatră]
La fântână, pe sub piatră,
Merge-un fecior şi c-o fată.
Fata merge tot plângând,
Feciorul tot fişcurând:
– De ce plângi tu, fată,-aşa,
C-am o vacă şi-o viţea
Şi ţi-oi plăti fetia!
– Mânce lupii, vaca ta
Şi viţelul de sub ea,
Mai scumpă-i fetia mea!
Nici îs fată cu fetie,
Nici ţi-s nevastă nici ţie,
Nici îs fată-n portul meu,
Nici noră la tată-tău,
Nici n-am purtat cârpă verde
Să fiu dragă cui mă vede,
Dar port cârpă folosită,
La toată lumea-s urâtă!
– Fata mea, drăguţa mea,
Nu mai plânge greu aşa,
Nici poartă tu cârpă verde
Să fii dragă cui te vede,
Ci poartă cârpă mnerie
Să-mi fii dragă numai mie!
63 [Şi-aseară şi-alaltă seară]
Şi-aseară şi-alaltă seară
Trei pui de cocoş cântară
La birău, pe talpă,-afară:
Unu-i roşu ca focu’,
Unu-i sur ca porumbu’,
Unu-i negru ca corbu’.
Zorii dalbi se revărsară,

29
 Turcii-n ţară că-şi intrară
Şi ţara încă-o prădară,
Tot în fete şi-n neveste
Şi-n feciori de-nsurătoare.
Şi de fete ce-a rămas?
Grădinile cu florile
Şi hainele cu lăzile.
De neveste ce-a rămas?
Pruncuţii cu belceauăle –
Când ploiţa că-i ploia,
Le părea că-i ciupăia,
Şi când vântul trăgăna,
Le părea că-i legăna.
Da’ de feciori ce-a rămas?
Horile şi plugurile
Pe sub toate streşinile!
Şi urlă boii de la deal
Şi pun buzele pe car!
Urlă boii de pe rug
Şi pun buzele pe jug!
64 [Şi-aseară şi-alaltă seară]
Şi-aseară şi-alaltă seară
Mă culcai pe pat afară!
Când fuse de către ziuă,
Auzii câinii bătând,
Lanţurile ţurgălind
Şi jindarii mă cotând!
Scoală, maică, scoală dragă,
Vin jindarii şi mă leagă!
Scoală maica mea cea dulce,
Vin jindarii şi m-or duce!
Mâine,-n vremea prânzului,
Voi fi-n ţara neamţului;
Mâine, pe la miezăzat,
Voi fi-n curte la-mpărat;
Mâine, pe la vremea cinii,
Voi fi-n marginea lumii…
65 [D-am un bădiţă cătană]
D-am un bădiţă cătană,

30
 De trei ani vor fi la toamnă,
De trei ani şi jumătate
De când a pus puşca-n spate.
– Când vei veni, bade,-acasă,
Va fi luna rotelată
Şi eu moartă şi-ngropată!
Şi, bade, la capul meu
Arde-or trei lumini de său,
Vara – ploaie, iarna – ninge,
Nimeni nu le-a putea stinge,
Numai tu, bade, de-i plânge…
66 [Printr-o pădurice deasă]
Printr-o pădurice deasă
Mândri stropi de ploaie-şi varsă,
D-aceea nu-i ploaie curată,
Că-s lacrimi de la o fată –
De trei ani încredinţată,
Nici acum nu-i măritată!
67 [Bată-te, bădiţă, bată]
Bată-te, bădiţă, bată,
Număruţul de p-un ban
Şi zilele dintr-un an!
Ziua, de la mănăstire,
Multe fete-ai scos din fire,
Da’ pe mine nu mi-i scoate
Că eu, bădiţă, m-oi face
Un firuţ de iarbă-n tău
Şi-i muri de dorul meu.
– Fă-te, mândră, ce te-i face,
Că şi eu, mândră, m-oi face
D-un voinic cu coasa-n spate
Şi-oi tăia toată iarba
Şi de mine nu-i scăpa,
Că te-oi tăia şi pe tine
Şi tot nu-i scăpa de mine!
68 [Frunză verde, frunză deasă]
– Frunză verde, frunză deasă,
Hai maică, badea mă lasă!
– Frunză verde de fitău,

31
 Lasă-l şi tu, puiu’ meu!
– Hai maică, nu-l pot lăsa
Că-i e dulce guriţa –
Pe buze, zdroburi de miere,
Dacă-l las, inima piere,
Şi-n obraz picuri de sânge,
Dacă-l las, inima-mi plânge!
69 [Primăvară, primăvară]
Primăvară, primăvară,
Multu’ mi-i viaţa amară!
Primăvara a sosit,
Timpul e de plugărit,
Şi plugarii sunt toţi duşi
Către nemţi şi către ruşi,
Nu mai vezi feciori la plug
Şi nici bouleni la jug.
Ies plugurile din sat,
Fără de nici un bărbat,
Şi se duc către ogor
Bătrâni cu nepoţii lor.
Două vaci prinse la jug
Vai şi-amar de-acela plug!
După plug cine să umble?
Şi brazda cine s-o schimbe?
De coarne ţine un moşneag,
Plugul două vaci îl trag,
Şi nevasta supărată
Strigă la vaci câteodată
Şi păşind peste ogor
Gândeşte la soţ cu dor,
Aşteptând ca să-i mai scrie
Din neagra militărie…
Mulţi copii din lumea toată
Au rămas fără de tată,
Mulţi copii de foame mor
Aşteptând pe tata lor –
Tata lor n-a mai venit,
Că-n război s-a prăpădit!
Regimentele din plin,

32
 Care pleacă, nu mai vin!
Acolo, care se duc,
Nu mai pun mâna pe plug,
Nici pe plug şi nici pe coasă,
Nici nu au zile frumoasă.
70 [Foaie verde de trifoi]
Foaie verde de trifoi,
Vai şi-amar fete de voi,
Când vine duminica
Vi se rupe inima!
Ieşiţi duminica-n drum –
Nu vedeţi feciori nicicum!
Te uiţi în jos şi în sus,
Nu-s feciori, că toţi s-au dus.
Feciori care purtau jocu’,
Amu ţin cu ruşii focu’,
Care ştiau ce-i veselia,
Ţin cu neamţu’ bătălia!
71 [Zâuiţi, fete frumoase]
Zâuiţi, fete frumoase,
Că eu când am fost ca voi
Aşa tare-am zâuit,
Apa-n vale-a vâjâit,
Mândra-n cale mi-a ieşit,
Aşa-am zâuit de tare
De-a cântat şi apa-n vale
Şi mi-a ieşit mândra-n cale!
Cântă-mi fată, cântecele,
Că dacă te-i mărita
Mi-ai cânta şi nu-i putea –
În casă de soacră-ta,
În tindă de socru-tău,
Afară de mutul tău,
În poiată, de cumnată,
Şi nu-i cânta niciodată!
Place-mi mie a iubi
Pe la poala pădurii,
La umbruţa cea de fag
Cu omu’ care mi-e drag!

33
 Place-mi mie a cânta
La un loc cu mândruţa!
72 [Bade, de ce m-ai lăsat]
Bade, de ce m-ai lăsat,
Nu-ţi dau prea mare păcat,
Numa-un an să zaci pe pat,
Şi două care de paie
Să le faci toate gunoaie!
Când a fi de primăvară
Să-ţi scoată patu’ afară,
Te scoată cu scândura,
Te-ntoarcă cu perina,
Să-ţi deie cu lingura –
Când o fi lingura plină,
Să suspini de la inimă,
Când o fi lingura goală,
Te întoarcă altă boală!
Bade, când ţi-a fi mai bine,
Trei doctori stea lângă tine,
Unu’ meargă, altu’ vie,
Unu’ nu joiască-a scrie
Leacurile, bade, ţie!
Şapte sute bune-n pungă
La doctori să nu-ţi ajungă,
Patru boi ca păunii
Ţi-i mănânce doctorii!
73 [Şi-am avut un bade drag]
Şi-am avut un bade drag,
L-am mânat la Ţiligrad
Dup-un ghem de spămă neagră
De să-i cos cămaşă dragă.
Nu ştiu cum a târguit,
Da’ mai mult nu a venit!
Mi-a trimis o carte-aseară
Pe trei fire de secară
Că se-nsoară-ntr-altă ţară.
Carte ’napoi i-am întors
Pe trei fire de ovăs
Să se-nsoare sănătos.

34
 Mi-a trimis carte ’napoi
Pe trei fire de trifoi
Ca la nunta lui să fiu!
Şi carte iar am întors
Pe trei fire de ştevie
Să se-nsoare-n bucurie,
Când a fi la-ncredinţare,
Să-l lovească-o boală mare,
Când a fi la cununie,
Să-l lovească-o bolnăvie,
Când o fi lângă mireasă,
Sângele să-l năpădească,
Nu-l oprească Dumnezeu
Până ce l-oi opri eu
Cu pană din chertul meu!
74 [La fântâna de sub piatră]
La fântâna de sub piatră
Fată dalbă cai adapă.
Câţi cai fură,
Toţi băură,
Numai murgu’, viteazu’,
Nici îşi bea,
Nici îşi păştea,
Numa’ locului şedea:
– Hoi, murgule, viteazule,
Pare-ţi ţie iarba tinoasă,
Ori apa prea ştilburoasă?
– Nici îmi pare iarba tinoasă,
Nici îi apa ştilburoasă,
Tu, fată, că-mi pari frumoasă,
Şi de nu-i hâzi vreodată,
Mulţi voinici îi bolunzi!
– Eu nici nu m-oi hâzi,
Nici voinici n-oi bolunzi!
Maica m-a făcut pe mine
Într-o sfântă duminică,
La umbră de biserică,
Şi ciupa mi o-a ţâpat
Pe la vârful nucilor,

35
 Să fiu dragă tuturor
Ca tămâia, popilor,
Şi ca vinul, domnilor!
75 [La fântână-n vălicică]
La fântână-n vălicică
Merge mândra cea voinică,
La fântână se apleacă
În cârceag să ieie apă.
– Stai, mândră cu pas grăbit,
Că şi eu de sete-s fript.
Nu te duce, că-i păcat
Să mă laşi neadipat.
– Măi, bădiţă, setea-i grea,
Na cârceagul, taci şi bea!
– Cârceagul e vas de lut,
Mi se pare rău făcut.
Dă-mi să beau din gura ta!
– Puneţi pofta-n cui, bădiţă,
Că eu n-am apă-n guriţă,
Că şi dacă aş avea
Nu ţi-aş da să bei din ea.
Nu gândi c-atunci ţi-ar trece,
Tot mai tare ţi-ar fi sete.
76 [Cine-o făcut horile]
Cine-o făcut horile,
Meargă-n Rai cu florile!
Horile le-a semănat
Oarece om supărat
Şi mâncat de mult bănat!
Horile le-a răsădit
Oarece om necăjit
Şi mâncat de mult urât!
Că horile-s bune tare
La omul cu supărare,
Că şi eu când mă supăr
Cu horile mă stâmpăr!
77 [Mă dusei la şezătoare]
Mă dusei la şezătoare
Şi-mi ieşi bădiţa-n cale.

36
 – Bade, nu lua fusu’
Că vine răşchitoru’
Şi te-a-mpedica pe vale
Şi te-i uda la picioare!
– Taci, mă, fată, c-asta-aştepţi,
Să-ţi ieu lucrul din brâncă
Să te-nvârţi oleacă-n luncă,
Din casă până-n târnaţ,
Din târnaţ până la uşă
Ca să-mi dai o gură dulce!
78 [Bărbăţelul meu cel bun]
Bărbăţelul meu cel bun
Şi-aseară mi-a tras un pumn!
Of, mamă, rău m-ai măritat!
Bărbăţelul meu,
Aibă-l Dumnezeu!
Of, mamă, rău m-ai măritat!
Eu îi dau cafea cu lapte,
El ia bota şi mă bate!
Of, mamă, rău m-ai măritat!
Bărbăţelul meu,
Aibă-l Dumnezeu!
Of, mamă, rău m-ai măritat!
Eu îi dau carne de pui,
El mi-arată zbiciu-n cui!
Of, mamă, rău m-ai măritat!
Bărbăţelul meu,
Aibă-l Dumnezeu!
Of, mamă, rău m-ai măritat!
Eu îi fac patul să se culce,
El se-mbracă şi se duce!
Of, mamă, rău m-ai măritat!
Bărbăţelul meu,
Aibă-l Dumnezeu!
Of, mamă, rău m-ai măritat!
79 [Urc la deal, cobor la vale]
Urc la deal, cobor la vale,
Mă-ntâlnii cu mândra-n cale.
– Tu, puiule, vii acasă

37
 Şi eu, mâine, sunt mireasă!
– Ştii tu, mândră, ce ziceai,
Că pe altul drag nu ai
Şi jurai pe cer cu stele
Că de altul n-ai plăcere,
Că m-aştepţi până ce vin!
Dar jurământul l-ai călcat
Şi de mine te-ai uitat!
80 [La vechitul târgului]
La vechitul târgului
Vine rândul jocului,
Vin feciorii de pe sate
Şi se-nvârt, se răsucesc
Şi pământul tropotesc!
Mândru joacă-n satul meu
Tot o fată şi-un flăcău!
Jocule, ardă-te focul,
Şi tu mi-ai mâncat norocul!
81 [Spune-mi, bade, vrei, nu vrei]
– Spune-mi, bade, vrei, nu vrei,
Iei-mă ori nu mă iei?
– Mândră, -atunci te-oi lua
Când tu mie mi-i număra
Fânul de pe şapte care,
Miriştea din trei hotare,
Fânul de pe două lunci,
Coama de la nouă murgi,
Şi atunci şi nici atunci!
Când o face plopul nuci,
Când o face jugul muguri
Şi-n tânjauă-or creşte struguri,
Păducetul, vişinele
Şi-a mânca boala din ele!
82 [Nici aceea nu e drept]
Nici aceea nu e drept
Cei frumoşi să cătănească,
Cei hâzi să se veselească,
Cei frumoşi să meargă-n lume,
Cei hâzi să ne pună nume.

38
 Şi cei hâzi s-or vorovit:
– Haideţi, noi şi ne-nsurăm
Până fete căpătăm,
Că cei frumoşi de-or veni
Şi fetele s-or scumpi!
83 [De când te-ai dus, băieţele]
De când te-ai dus, băieţele,
N-am mai pus la gât mărgele,
Nici în degete, inele,
Nici la pieptar, floricele,
Nici verzi şi nici mnerăi,
Ca dorul badii să-mi vină!
84 [Dorul meu şi-al dumitale]
Dorul meu şi-al dumitale
Facă-l Dumnezeu o floare,
Să-nflorească sâmbăta,
Să îl rup duminica,
Să mi-l pun la cingătoare,
Să mă duc la şezătoare!
85 [Frunză verde cinci foi verzi]
Frunză verde cinci foi verzi,
Ori vezi, bade, ori nu vezi
După cine mintea-ţi pierzi?…
Dup-o floare scuturată,
Dup-o urâtă de fată,
Că-i şi mică, şi colţată!
86 [Să ştii, maică, traiul meu]
Să ştii, maică, traiul meu,
N-ai dormi noaptea-aşa greu,
Te-ai scula în miezul nopţii
Şi mi-ai ruga ceasul morţii,
Ca să mor, să nu trăiesc,
Să nu mă mai chinzuiesc!

39