Teach for Romania după 7 ani (I/III)

După șapte ani, Teach for Romania, organizația care vrea să ofere copiilor din zone
vulnerabile o șansă la o educație de calitate, a demarat o etapă și mai curajoasă de
dezvoltare. Într-o serie sprijinită de Lidl România, îți arătăm cum își propun să
scaleze de-acum impactul, cum arată munca unui alumnus care a decis să rămână
în educație și cum se întâmplă învățarea când și copiii, și învățătoarea sunt în
primul an.

Prima întrebare pe care Gabriela Dima a primit-o de la elevii ei, în prima zi de școală
în 2017, a fost: „Doamna, la anul o să mai veniți?”. Copiii erau în clasa a II-a într-o
școală din județul Călărași, iar Gabriela era deja a treia lor învățătoare. Le-a promis
că va rămâne până în clasa a V-a, un an în plus față de cei doi obligatorii pe care îi
presupune programul Teach for Romania, care o adusese acolo.

Și s-a ținut de promisiune, chiar dacă asta a însemnat să refuze, printre altele,
propunerea de a candida la europarlamentare. „Mi-era clar că, dacă aș fi zis da, copiii
ar fi ajuns să nu mai aibă încredere în niciun adult”, spune Gabriela.

Teach for Romania recrutează, pregătește și integrează educatori, învățători și

profesori (cu sau fără experiență) în școli de stat din cele mai defavorizate comunități.
S-a înființat în 2014 și are 119 profesori activi în 22 de județe și 176 alumni (adică
profesori care au stat deja cei doi ani la clasă). În total, profesorii și alumnii care sunt
acum în școli ajung la 20.000 de copii.

Munca la catedră era nouă pentru Gabriela. Studiase Sociologie și toată viața lucrase
în instituții de stat și organizații pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. A
aplicat la Teach în 2017, pentru că a considerat că educația e un vehicul de a
împuternici oameni și comunități.

Din al treilea an la catedră, Gabriela s-a implicat și în pregătirea noilor profesori și și-
a dat seama că vrea să contribuie la dezvoltarea organizației. Dacă în primii ani
focusul fusese pe stabilitatea modelului operațional, pe reducerea abandonului școlar
sau a analfabetismului, acum miza Teach for Romania este să crească impactul la
nivel de cancelarie, comunitate și sistem.

Pentru asta, în 2021, organizația a deschis un prim birou regional, la Iași, cu un an

mai devreme decât era planificat, datorită sprijinului Lidl, care a înțeles urgența.
Moldova este regiunea cea mai săracă, are comunități izolate geografic și segregate
etnic, infrastructura e proastă; în plus, 40% dintre copiii cu părinți în străinătate
locuiesc aici, ceea ce automat necesită intervenții în plus.

Gabriela face acum multă muncă de teren și vrea să încheie parteneriate strategice:
cu școli (ca să afle nevoia reală și țintită: profi de fizică-chimie în județul Galați, de
exemplu), cu inspectoratele școlare, cu liceele pedagogice (vor să aducă liceeni să facă
practică și la sate, nu doar la școala bună din oraș), cu universități (ca să promoveze
proiectul), cu afaceri locale (ca să atragă noi finanțatori) și cu alte ONG-uri active în
educație (ca să-și potențeze unii altora rezultatele).

Biroul de la Iași va crește și mai mult la anul, atât ca staff, cât și ca număr de profi
(vor minimum trei în fiecare județ din Moldova), iar organizația vrea să deschidă și
alte birouri regionale și să aibă profesori în fiecare județ din țară până în 2026.

„Avem modelul, care funcționează”, spune Gabriela. „Dar nu e doar despre a-l duce
mai departe așa cum a funcționat în acești șapte ani, ci de a face un upgrade. E un vis
care se visează acum.”

300 de copii din comunități dezavantajate au nevoie de tablete și de cartele de

internet pentru a face școală. Contribuie și tu cu o donație unică sau lunară, aici:
https://teachforromania.org/craciun/. (pe 6 dec vom avea mesajul final)

Teach for Romania după 7 ani (II/III)

După șapte ani, Teach for Romania, organizația care vrea să ofere fiecărui copil o
șansă la o educație de calitate, a demarat o etapă și mai curajoasă de dezvoltare.
Ieri ți-am povestit cum își propune să scaleze impactul de acum înainte, iar azi, cum
arată munca uni alumnus care a decis să rămână în educație.

Alina Răducanu, 35 de ani, este unul dintre cei 176 de alumni ai programului Teach
for Romania și unul dintre cei 113 care au ales să rămână în educație. Are un masterat
în bio-tehnologii și un doctorat în fito-sociologia plantelor și face parte din prima
generație de profesori, care a intrat la clasă în 2014.

După doi ani de predat biologie în două sate din Argeș, a devenit tutor pentru alți
profesori și învățători, a coordonat modulul de training în trei ediții ale Academiei de
Leadership și Pedagogie (un bootcamp intens de șase săptămâni prin care trec toți
noii recruți înainte de a-și prelua clasele), și de doi ani coordonează un program de
literație pe care îl vor aplica treptat toți profesorii Teach.

Alina s-a convins că vrea să rămână în educație de abia în primăvara celui de-al
doilea an, când și-a dat seama că modelul funcționează – adică a văzut niște
schimbări fundamentale în comportamentele unor copii.

„A fost o săptămână în care parcă s-a deschis cerul”, își amintește profesoara. De
exemplu, un copil de-a VI-a, care era foarte agresiv și de obicei stătea numai în
spatele clasei și se juca cu mașinuțe, a corectat-o când a zis ceva greșit (cu coada
ochiului, el urmărea lecția în manual). Apoi, băiatul a făcut o super-prezentare despre
un pește, în fața clasei, iar la scurt timp i-a zis că lui nu-i plac weekendurile, pentru că
„în weekend nu ne vedem”.

E nevoie de un echilibru între a stabili o relație cu fiecare elev și a înțelege că rolul tău
e să facilitezi învățarea, spune Alina. „Eu nu m-am gândit nicio clipă la ei ca la niște
copii defavorizați. Ci ca la niște creiere cu capacitate infinită.”

Pentru că a întâlnit însă și elevi de clasa a XII-a care aveau probleme cu literele
alfabetului și pentru că ea însăși a avut copii care nu știau să decodeze un text, Alina a
decis să creeze împreună cu Fundația Noi Orizonturi și OvidiuRo niște teste de
literație, pentru că atâta timp cât copilul nu devine un cititor independent, orice altă
intervenție e inutilă.

Competențele de literație reprezintă capacitatea unei persoane de a citi și de a

înțelege un text (inclusiv nuanțele lui), de a-și exprima o părere despre ce a citit și de
a folosi informațiile respective. Bazele literației se pun în copilărie, când ni se spun
sau citesc povești.

Testele sunt deja online, iar 13 profesori Teach, care au trecut printr-o fază pilot, vor
fi mentori pentru colegii lor (toți vor ajunge să aplice aceste teste și instrumente
remediale).

Alina știe că efectele se vor vedea încet, în timp, dar are răbdare. Pandemia și școala
online au adâncit rămânerea în urmă a unor copii, spune ea, iar riscul e să se
deconecteze de la societate, de la oportunități. „Copiii ăștia pierd părți din lumea asta.
Nu le accesează, pentru că lumea întreagă funcționează pe bază de text.”

CALL SUSȚINERE
Teach for Romania după 7 ani (III/III)
După șapte ani, Teach for Romania, organizația care vrea să ofere copiilor din
medii vulnerabile o șansă la o educație de calitate, a demarat o etapă și mai
curajoasă de dezvoltare. Ți-am povestit cum își propune să scaleze impactul de
acum încolo, cum arată munca unui alumnus care a decis să rămână în educație,
iar azi, cum se întâmplă învățarea când și copiii, și învățătoarea sunt în anul întâi.

E cinci după-amiaza, într-o joi, și Ramona Crețu caută pe Pinterest o imagine cu

pantofi – ceva 2D, stilizat, ce poate fi colorat și decupat dintr-o foaie A4 – pentru că
vrea să-i învețe pe copii cum să-și lege șireturile. „Ceea ce chiar va fi un eveniment
important, dacă-mi iese, pentru că mult din ce fac e: «Doamnaaa, mi s-a dezlegat
șiretul»”.

Ramona, adică doamna Ramona de la I-a C, are 33 de ani și e învățătoare într-un sat
din Brașov de aproape patru luni. A renunțat de jobul de fundraiser și s-a mutat din
Capitală ca să intre în echipa Teach for Romania, organizația care pregătește
profesori să predea în școli din zone vulnerabile. Faptul că nu-i pregătește doar
pentru predat cunoștințe, ci și pentru a le dezvolta copiilor abilități socio-emoționale,
e ce a atras-o cel mai mult la modelul Teach. E ceva ce include zilnic în lecții,
indiferent că sunt de mate, desen sau română – căci e o oportunitate pierdută dacă
faci doar materie.

„La scrierea literelor de mână, spre exemplu, îi rog să completeze o fișă în care
trasează litera respectivă pe linie punctată până învață cum s-o facă. După primele
două rânduri, îi rog să-și aleagă o literă care simt că le-a ieșit super bine și ăla devine
un moment în care ei se felicită pentru o treabă bine făcută”, spune Ramona, care îi
învață astfel să se autoevalueze și să capete stimă de sine. „Pentru că nu vreau să
aștepte tot timpul de la mine validarea, vreau să fie și ei capabili să zică: «Da, asta
chiar mi-a ieșit super bine, sunt mândru de mine».”

Unul dintre lucrurile de care e cel mai mândră e atitudinea pe care le-a insuflat-o față
de teme, mai ales că se temea că o să se opună (în clasa pregătitoare nu primesc
teme). Așa că în primele două săptămâni le-a dat doar teme de gândire. Apoi le-a
explicat cum învață creierul, prin repetiție, ba chiar a făcut și un experiment. Au
învățat ceva ce nu au mai exersat deloc o săptămână, apoi i-a întrebat ce își mai aduc
aminte. Când au văzut pe pielea lor că nu mai știu nimic, au înțeles nevoia de
exersare, ba chiar și-o zic unii altora.

Ca să le crească interesul pentru teste și să le facă fun, nu apăsătoare, Ramona a

stabilit cu ei că cine se descurcă cel mai bine la lucrări o să aibă parte de un interviu
în fața clasei, cum au sportivii după ce câștigă o cursă. Așa că, după o lucrare, o fetiță
și un băiețel au fost intervievați în aplauzele colegilor. La întrebarea „cum v-ați
pregătit pentru cursă și ce tactici puteți să le recomandați fanilor?”, fetița a răspuns,
cu mișcare scenică și o dicție impecabilă: „N-am făcut nimic special, doar mi-am făcut
temele și am fost atentă la ore”.

I-a făcut Ramonei practic toată treaba.

Chiar dacă lecția despre legatul șiretului a fost un fiasco, după aproape un semestru
cu copiii, Ramona știe că a fost doar prima încercare, că a început dobândirea
abilității și urmează aprofundarea. A fost la fel și cu cititul pe sărite. La început, nu
funcționa mai deloc, pentru că nu erau atenți la ceilalți. Acum, chiar ei spun:
„Doamna, noi chiar citim mai repede ca săptămâna trecută!”. „Exact, you get it!”,
râde Ramona, „faptul că își dau singuri seama de chestiile astea e foarte motivant
pentru mine”.

CALL SUSȚINERE