sol minor

1. Mergem pe calea vieții cu mers așa grăbit

De parcă niciodată n-ajungem la sfârșit
Și strângem la gunoaie și ziduri înălțăm
De parcă niciodată n-ar fi să le lăsăm

R: Să ne oprim și să vedem în inimă ce-avem

Comori de aici de jos sau L-avem pe Hristos
Cu El mereu vei fi, nicicând nu vei muri
Și-acolo-n țara Sa cu El în veci vom sta

2. Mor lângă noi părinții, prieteni dragi și soți

Căci moartea nu alege, la fel îi ia pe toți
Și mor pe neașteptate, se duc, iar noi privim
De parcă niciodată noi n-ar fi să murim

3. Din câte toamne frunza ți-a spus ceva căzând

Și părul alb la tâmple și ochi înlăcrimând
Și mersul greu pe cale și sufletul greoi
De parcă, totuși moartea n-ar fi și pentru noi

4. Dar dacă astăzi încă mai eşti aici, și viu

E semn că pentru tine nu-i totuși prea târziu
Dar mâine, mâine poate să vin-al tău apus
Ce mare lucru este să vii azi la Isus.