Noi vrem pamant!

(1894 Fire de tort) Flamand si goi, far-adapost, Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut, Si m-ai scuipat si m-ai batut Si cane eu ti-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vant, De ai cu iadul legamant Sa-ti fim toti cani, loveste-n noi! Rabdam poveri, rabdam nevoi Si ham de cai, si jug de boi; Dar vrem pamant! O coaja de malai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci, Baietii tu-n razboi ni-i duci, Pe fete ni le ceri. Injuri ca-avem noi drag si sfant; Nici mila n-ai, nici crezamant! Flamanzi copiii-n drum ne mor Si ne sfarsim de mila lor Dar toate le-am trai usor De-ar fi pamant! De-avem un cimitir in sat, Ni-l faceti lan, noi boi in jug, Si-n urma lacomului plug Ies oase, si-i pacat! Sunt oase dintr-al nostru os; Dar ce va pasa! Voi ne-ati scos Din case goi, in ger si-n vant, Ne-ati scos si mortii din mormant; O, pentru morti si-al lor prinos Noi vrem pamant! Si-am vrea si noi, si noi sa stim Ca ni-or sta oasele-ntr-un loc, Ca nu-si vor, bate-ai vostri joc De noi, daca murim. Orfani si cei ce dragi ne sunt De-ar vrea sa planga pe-un mormant, Ei n-or sti-n care sunt zacem, Caci nici pentr-un mormant n-avem

Pamant - si noi crestini suntem! Si vrem pamant! N-avem nici vreme de-nchinat, Caci vremea ni-e in mani la voi; Avem un suflet inca-n noi Si parca l-ati uitat! Ati pus cu totii juramant Sa n-avem drepturi si cuvant; Batai si chinuri, cand tipam, Obezi si lant, cand ne miscam, Si plumb, cand istoviti strigam Ca vrem pamant! Voi ce-aveti ingropat aici? Voi grau? Dar noi stramosi si tati, Noi mame, si surori si frati! In laturi, venetici! Pamantul nostru-i scump si sfant, Ca el ni-e leagan si mormant; Cu sange cald l-am aparat, Si cate ape l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am varsat Noi vrem pamant! N-avem puteri si chip de-acum Sa mai traim cersind mereu, Ca prea ne schingiuiesc cum vreu Stapani luati din drum! Sa nu dea Dumnezeu cel sfant Sa vrem noi sange, nu pamant! Cand nu vom mai putea rabda, Cand foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti, nu veti scapa Nici in mormant!

Trei, Doamne, si toti trei

(1891 Balade si idile)

Avea si dansul trei feciori, Si i-au plecat toti trei deodata

La tabara, sarmanul tata! Ce griji pe dansul, ce fiori, Cand se gandea ca-i greu razboiul, N-ai timp sa simti ca mori. Si luni trecut-au dupa luni Si-a fost de veste lumea plina, Ca steagul turcului se-nchina; Si mandrii codrului pauni, Romanii, -au ispravit razboiul, Ca s-au batut nebuni. Scria-n gazeta ca s-a dat Porunca sa se-ntoarca-n tara Toti cei plecati de asta-vara Si rand pe rand veneau in sat Si ieri si astazi cate unul Din cei care-au plecat. Si-ai lui intarziau! Plangand De drag ca are sa-i revada, Sta ziua-n prag, iesea pe strada Cu ochii zarea masurand, Si nu veneau! Si dintr-o vreme Gemea, batut d-un gand. Nadejdea calda-n el slabea, Pe cat crestea de rece gandul. El a-ntrebat pe toti d-a randul, Dar nimeni stire nu-i stia, El pleaca-n urma la cazarma Sa afle ce dorea. Caprarul vechi ii iese-n prag. -"Ce-mi face Radu?" el intreaba, De Radu-i este mai cu graba, Ca Radu-i este cel mai drag. -"E mort! El a cazut la Plevna In cel dintai sirag!" O, bietul om! De mult simtea Ca Radu-i dus de pe-asta lume, Dar astazi, cand stia anume, El sta nauc si nu credea.

Sa-i moara Radu! Acest lucru El nu-l intelegea. Blestem pe tine, brat dusman! -"Dar George-al nostru cum o duce?" -"Sub glie, taica, si sub cruce, Lovit in piept d-un iatagan!" -"Dar bietul Mircea?" -"Mort si Mircea, Prin vai pe la Smardan." El n-a mai zis nici un cuvant; Cu fruntea-n piept, ca o statuie, Ca un Cristos batut in cuie, Tinea privirile-n pamant, Parea ca vede dinainte-i Trei morti intr-un mormant. Cu pasul slab, cu ochii beti El a plecat, gemand p-afara, Si-mpleticindu-se pe scara, Chema pe nume pe baieti, Si sa proptea de slab, sarmanul, Cu mana de pereti. Nu se simtea de-i mort ori treaz. N-avea puteri sa se simteasca; El trebuia sa s-odihneasca Pe-o piatra-n drum sub un zaplaz S-a pus, inmormantand in palme-i Slabitul sau obraz. Si-a stat asa, pierdut si dus. Era-n amiezi si-n miez de vara Si soarele-a scazut spre seara, Si-n urma soarele-a apus. Iar bietul om sta tot acolo Ca mort, precum s-a pus. Treceau barbati, treceau femei, Si uruiau trasuri pe strada. Soldati treceau facand parada, Si-atunci destept privi la ei Si-si duse pumnii strans pe tample:

"Trei, doamne, si toti trei!"

Moartea lui Fulger n goana roibului un sol, Cu fru-n dini i-n capul gol, Rsare, crete-n zri venind, i zrile de-abia-l cuprind, i-n urm-i corbii croncnind Alearg stol. El duce regelui rspuns Din tabr. i ine-ascuns Sub straiul picurnd de ploi Pe cel mai bun dintre eroi Atta semn de la rzboi, i-a fost de-ajuns! Pe Fulger mort! Pe-un mal strin L-a fulgerat un bra hain! De-argint e alb frumosu-i port, Dar ro de snge-i albul tort, i pieptul gol al celui mort De lnci e plin. Srmanul crai! Cnd l-a vzut i, cnd de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s-a izbit un pas De spaim-n lturi i-a rmas Cu pumnii strni, fr de glas, Ca un pierdut. S-i moar Fulger? Poi sfrma i pe-un voinic ce cuteza S-nale dreapta lui de fier S prind fulgerul din cer? Cum pier mieii dac pier Cei buni aa? Dar mne va mai fi pmnt? Mai fi-vor toate cte sunt!

Cnd n-ai de-acum s mai priveti Pe cel frumos, cum nsui eti, De dragul cui s mai trieti, Tu soare sfnt? Dar doamna! Suflet pustiit! Cu prul alb i despletit Prin largi iatacuri alerga, Cu hohot lung ea blestema, i tot palatul plin era De plns cumplit. La stat i umblet slab ce-i! Topii sunt ochii viorei De-atta vaiet nentrerupt, i graiul stins i-obrazul supt i tot vestmntul doamnei rupt De mna ei! - "De dorul cui i de-al cui drag, S-mi plng sufletul pribeag, ntreag noaptea nedormind, Ca s-aud roibii tropotind, S sar din pat, s-alerg n prag, S te cuprind! Nu-l dau din brae nimnui! nchidei-m-n groapa lui M lai tu, Fulgere, s mor? i lai prinii-n plns i dor? O, du-i cu tine, drag odor, O, du-i, o, du-i! Ah, mam, tu! Ce slab eti! N-ai glas de vifor, s jeleti; N-ai mini de fier, ca fier s frngi; N-ai mri de lacrmi, mri s plngi, Nu eti de foc, la piept s-l strngi, S-l nclzeti! i tu, cel spre bti aprins, Acum eti potolit i stins!

N-auzi nici trmbiile-n vi, Nu vezi cum sar grbii ai ti Rdeai de moarte prin bti, Dar ea te-a-nvins. Pe piept, colac de gru de-un an, i-n loc de galben buzdugan, Fclii de cear i-au fcut n dreapta cea fr temut, i-n mna care poart scut i-au pus un ban. Cu fclioara, pe-unde treci, Dai zare negrilor poteci n noaptea negrului pustiu, Iar banu-i vam peste ru. Merinde ai colac de gru Pe-un drum de veci. i-ntr-un cociug de-argint te-au pus Deplin armat, ca-n ceruri sus S fii ntreg ce-ai fost mereu, S tremure sub pasu-i greu Albastrul cer, la Dumnezeu Cnd vei fi dus. Mirai i de rsuflet goi, Vzndu-i chipul de rzboi, S steie ngerii-nlemnit; i, orb de-al armelor sclipit, S-alerge soarele-napoi Spre rsrit!... Iar cnd a fost la-nmormntat, Toi morii parc s-au sculat S-i plng pe ortacul lor, Aa era de mult popor Venit s plng pe-un fecior De mprat! i popi, irag, cdelnind Ceteau ectenii de comnd -

i clopote, i plns, i vai, -otenii-n ir, i pas de cai, i sfetnici, i feciori de crai, i nat de rnd. i m-sa, biata! Cum gemea i blestema, i se izbea S sar-n groap: - "L-au nchis Pe veci! Mi-a fost i mie scris S m detept plngnd din vis, Din lumea mea! Ce urm las oimii-n zbor? Ce urm, petii-n apa lor? S fii ct munii de voinic, Ori ct un pumn s fii de mic, Crarea mea i-a tuturor E tot nimic! C tot ce eti i tot ce poi, Prere-i tot dac socoi De mori trziu ori mori curnd, De mori stul, ori mori flmnd, Totuna e! i rnd pe rnd Ne ducem toi! Eu vreau cu Fulger s rmn! Ah, Dumnezeu, nedrept stpn, M-a dumnit trind mereu i-a pizmuit norocul meu! E un pgn i Dumnezeu, E un pgn. De ce s cred n el de-acum? n faa lui au toi un drum, Ori buni, ori ri, tot un mormnt! Nu-i nimeni drac i nimeni sfnt! Credina-i val, iubirea vnt i viaa fum! i-a fost minune ce spunea! Grbit poporul cruci fcea

De mila ei, i sta-ngrozit. i-atunci un sfetnic a venit i-n faa doamnei s-a oprit, Privind la ea. Un sfnt de-al crui chip te temi Abia te-aude cnd l chemi: Btrn ca vremea, stlp rmas, Nscut cu lumea ntr-un ceas, El parc-i viul parastas Al altor vremi. i sprijin pe toiag ctnd i-ncet cu mna ridicnd Sprncenele, din rostu-i rar, Duios cuvintele rsar: - "Nepoat drag! De-n zadar Te vd plngnd. De cum te zbuciumi, tu te stingi i inima din noi o frngi Ne doare c-a fost scris aa, Ne dori mai ru cu jalea ta: De-aceea, doamn, te-am ruga S nu mai plngi. Pe cer cnd soarele-i apus, De ce s plngi privind n sus? Mai bine ochii-n jos s-i pleci, S vezi pmntul pe-unde treci! El nu e mort! Triete-n veci, E numai dus. N-am cap i chip pe toi s-i spui i-a spune tot ce tiu, dar cui? C de copil eu m-am luptat n rnd cu Volbur-mprat i tiu pe Criv cel turbat Ca ara lui. Ce oameni! Ce sunt cei de-acum! i toi s-au dus pe-acelai drum.

Ei i-au plinit chemarea lor i i-am vzut murind uor; N-a fost nici unul plngtor, C viaa-i fum. Zici fum? O, nu-i adevrat. Rzboi e, de viteji purtat! Viaa-i datorie grea i laii se-ngrozesc de ea S aib tot cei lai ar vrea Pe neluptat. De ce s-ntrebi viaa ce-i? Aa se-ntreab cei miei. Cei buni n-au vreme de gndit La moarte i la tnguit, Cci plnsu-i de nebuni scornit i de femei! Triete-i, doamn, viaa ta! i-a morii lege n-o cta! Sunt crai ce schimb-a lumii sori, Dar dac mor, ce grij pori? Mai simte-n urm cineva C ei sunt mori? Dar tiu un lucru mai pe sus De toate cte i le-am spus: Credina-n zilele de-apoi E singura trie-n noi, C multe-s tari cum credem noi i mine nu-s! i-orict de amri s fim Nu-i bine s ne dezlipim De cel ce vieile le-a dat! O fi viaa chin rbdat, Dar una tiu: ea ni s-a dat Ca s-o trim! Ea n-a mai plns, pierdut privea La sfetnic, lung, dar nu-l vedea

i n-a mai neles ce-a zis i nu vedea cum au nchis Sicriul alb - era un vis i ea-l tria. Senini de plnset ochii ei, Vedea brbai, vedea femei, Cu spaim mut-n jur privea. Din mult nimic nu-nelegea; i s muncea s tie ce-i. i nu putea. I-a fulgerat deodat-n gnd S rd, cci vedea plngnd O lume-ntreag-n rugciuni. "n faa unei gropi s-aduni Atta lume de nebuni! S mori rznd... i clopotele-n limba lor Plngeau cu glas tnguitor; i-adnc, din bubuitul frnt Al bulgrilor de pmnt, Vorbea un glas, un cntec sfnt i nltor: "Nu cerceta aceste legi, C eti nebun cnd le-nelegi! Din codru rupi o rmurea, Ce-i pas codrului de ea! Ce-i pas unei lumi ntregi De moartea mea!Ce-i pasa unei lumi intregi De moartea mea!