Avea şi dânsul trei feciori, Blestem pe tine, braţ duşman!
Şi i-au plecat toţi trei deodată Dar George-al nostru cum o duce? La tabără, sărmanul tată! Sub glie, taică, şi sub cruce, Ce griji pe dânsul, ce fiori, Lovit în piept d-un iatagan! Când se gândea că-i greu războiul, Dar bietul Mircea? Mort şi Mircea N-ai timp să simţi că mori. Prin văi pe la Smârdan.
Şi luni trecut-au după luni El n-a mai zis nici un cuvânt;
Şi-a fost de veste lumea plină, Cu fruntea-n piept, ca o statuie, Că steagul turcului se-nchină; Ca un Cristos bătut în cuie, Şi mândrii codrului păuni, Ţinea privirile-n pământ, Românii-au isprăvit războiul, Părea că vede dinainte-i Că s-au bătut nebuni. Trei morţi într-un mormânt.
Scria-n gazetă că s-a dat Cu pasul slab, cu ochii beţi
Poruncă să se întoarcă-n ţară El a plecat, gemând p-afară, Toţi cei plecaţi de astă-vară Şi împleticindu-se pe scară, Şi rând pe rând veneau în sat Chema pe nume pe băieţi, Şi ieri şi astăzi câte unul Şi se proptea de slab, sărmanul, Din cei care-au plecat. Cu mâna de păreţi.
Şi-ai lui întârziau! Plângând Nu se simţea de-i mort ori treaz,
De drag că are să-i revadă, N-avea puteri să se simţească; Sta ziua-n prag, ieşea pe stradă El trebuia să s-odihnească Cu ochii zarea măsurând, Pe-o piatră-n drum sub un zăplaz Şi nu veneau! Şi dintr-o vreme S-a pus, înmormântând în palme-i Gemea, bătut d-un gând. Slăbitul său obraz.
Nădejdea caldă-n el slăbea, Şi-a stat aşa, pierdut şi dus.
Pe cât creştea de rece gândul. Era-n amiază şi-n miez de vară El a-ntrebat pe toţi d-a rândul, Şi soarele-a scăzut spre seară, Dar nimeni ştire nu-i ştia. Şi-n urmă soarele-a apus, El pleacă-n urmă la cazarmă Iar bietul om sta tot acolo Să afle ce dorea. Ca mort, precum s-a pus.
Căprarul vechi îi iese-n prag. Treceau bărbaţi, treceau femei,
Ce-mi face Radu? el întreabă, Şi uruiau trăsuri pe stradă, De Radu-i este mai cu grabă, Soldaţi treceau făcând paradă, Că Radu-i este cel mai drag. Şi-atunci, deştept, privi la ei E mort! El a căzut la Plevna Şi-şi duse pumnii strâns pe tâmple: În cel dintâi şirag! Trei, Doamne, şi toţi trei!
O, bietul om! De mult simţea
Că Radu-i dus de pe-astă lume, Dar astăzi, când ştia anume, El sta năuc şi nu credea. Să-i moară Radu! Acest lucru El nu-l înţelegea.