Best Loser Wins

Machine Translated by Google

CEL MAI BUN
RATAT
CÂȘTIGE
CEL MAI BUN
RATAT
CÂȘTIGE
De ce Gândirea Normală Niciodată

Câștigă jocul de tranzacționare
Tom Hougaard
HARRIMAN HOUSE LTD
3 Curtea vicerege
Bedford Road
Petersfield
Hampshire
GU32 3LJ
MAREA BRITANIE
Tel: +44 (0)1730 233870
E-mail: enquiries@harriman-house.com Site:

harriman.house
Prima dată publicată în 2022.

Copyright © Tom Hougaard
Dreptul lui Tom Hougaard de a fi identificat ca autor a fost afirmat în conformitate cu Legea privind drepturile de autor, designul și brevetele din 1988.
Paperback ISBN: 978-0-85719-822-8 eBook

ISBN: 978-0-85719-823-5
British Library Cataloging in Publication Data O înregistrare

de catalog CIP pentru această carte poate fi obținută de la British Library.
Toate drepturile rezervate; nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, stocată într-un sistem de recuperare sau transmisă sub nicio formă sau prin orice
mijloc, electronic, mecanic, prin fotocopiere, înregistrare sau altfel, fără permisiunea prealabilă scrisă a Editorului.
Această carte nu poate fi împrumutată, revândută, închiriată sau înstrăinată în alt mod prin comerț sub nicio formă de legare sau acoperire, alta decât cea în
care este publicată, fără acordul prealabil scris al Editorului.
Deși s-au depus toate eforturile pentru a se asigura că informațiile din această carte sunt corecte, nicio responsabilitate nu poate fi acceptată pentru orice
pierdere suferită în vreun fel de către orice persoană care se bazează exclusiv pe informațiile conținute aici.
Nicio responsabilitate pentru pierderea ocazionată vreunei persoane sau corporații care acționează sau se abține de a acționa ca urmare a lecturii materialelor
din această carte nu poate fi acceptată de către Editor, de către Autor sau de către angajatorii Autorului.
Editorul nu are niciun control sau nicio responsabilitate pentru site-urile web ale autorului sau ale unor terți la care se face referire în sau pe această carte.
Fata de la terminalul Bloomberg

CUPRINS
Dragi piețe
Prefa ă
Introducere
Liar's Poker
Etapa de tranzacționare
Toată lumea este expertă în diagrame
Blestemul modelelor
Combaterea umanității mele
Dezgust
Mintea plutitoare
Tranzacționarea printr-o criză
Îmbrățișând eșecul
Cel mai bun ratat Câștigă
Mentalitatea ideală
Despre autor
DRAGI PIEȚE
F
DIN MOMENTUL în care am dat prima dată peste tine, am fost fascinat de tine. Probabil
chiar m-am îndrăgostit de tine. Eram prea tânăr să știu ce înseamnă asta, nu aveam
mai mult de zece ani. Ai apărut într-un ziar național – un fel de concurs.
Eram prea tânăr să mă joc cu tine, așa că am observat. Timpul nu a fost de partea mea. M-am născut cu câteva decenii
prea devreme pentru a participa la tranzacționare așa cum este posibil astăzi. A trebuit să mă duc să-mi trăiesc prima
viață, iar tu te-ai descurcat pe a ta.
Când ai trecut prin piața de urs devastatoare din 1973, tocmai învățam să merg. Când ai urlit de furie în timpul
accidentului din 1987, tocmai terminam școala. Când ai făcut primii pași către epica piață taur din anii 1990, eram
aproape gata. Dar încă nu chiar acolo.
Așadar, mi-ai trimis un mesaj care avea să-mi schimbe viața și te-am acceptat la invitație, lăsând totul în urma
mea să te urmăresc. Te-am studiat la universitate, două grade de fapt. M-am chinuit ore și ore, încercând să vă
înțeleg prin ochii gânditorilor economici convenționali, prin ochii laureaților Premiului Nobel și prin ochii
jurnaliștilor și experților bine intenționați.
Aș fi vrut să-mi fi spus atunci să nu mă deranjez. Nu ești o ecuație de rezolvat. Ești mult mai complex decât ar putea
capta vreodată un model. Din nou și din nou, te dovedesci că ești amanta evazivă pe care nimeni nu o înțelege cu
adevărat. Ești peste tot și nu ești nicăieri. Legile universale nu vi se aplică.
Dragostea mea pentru tine a fost profundă. Mi-ai dat atâta bucurie. Ți-am dat tot. Erai acolo când m-am trezit și erai
acolo când m-am dus la culcare. M-ai înălțat când eram fluid, m-ai răsplătit dincolo de cele mai sălbatice vise ale mele
când eram flexibil. M-ai pedepsit când eram rigid și încăpățânat, luându-ți toate darurile înapoi – cu interes.
Și băiete, te-am urmărit. Te-am urmărit ca pe un adolescent îndrăgostit. Te-am abordat din toate unghiurile, de la
rapoartele Fibonacci la canalele Keltner, la benzile Bollinger, la strategiile Trident, precum și vibrațiile mitice ale lui
Gann și Murry Math.
Am dezvoltat modele ale mareei în râul Hudson pentru a vedea dacă ați răspuns la asta. Am tipărit mii și mii de
diagrame, aplicând linii și cercuri, încercând să găsesc o modalitate de a dansa cu tine, astfel încât picioarele mele
să nu fie întinse atât de mult.
Aveam dureri la degetele de la picioare, iubirea mea. Uneori mă dureau atât de mult degetele de la picioare încât
trebuia să merg la plajă și să arunc ore în șir cu pietre în apă, supărată că nu ai vrut să faci tango cu mine.
Mi-ai dat nopți nedormite. Mi-ai dat lacrimi în ochi, furie în trup, rănit în suflet și totuși nu te-am
putut lăsa să pleci. Știam că sunt mai multe și știam că trebuie să continui să caut.
Ți-am dat totul pentru că m-ai făcut să mă simt viu. Mi-ai dat un scop. Mi-ai dat provocări atât de greu,
chiar și un sergent de instrucție ar trebui să-ți dea un semn de respect din cap. Și te voi iubi mereu
pentru asta. M-ai ținut cu atenție, ca un părinte care dorește doar ce e mai bun pentru copilul lor.
Dar ai făcut lecțiile obscure. L-ai proiectat să arate ușor. Dar nu a fost niciodată ușor. I-ai făcut pe toți
să creadă că poți fi dansat prin modele, prin ecuații, prin indicatori, prin gândire convențională și
prin logică. Dar de multe ori există puțină logică pentru tine. Și m-am chinuit să dansez cu tine ani de
zile, până când într-o zi, întâmplător, mi-ai spus secretul tău. Mi-ai spus să nu mai încerc să te înțeleg.
Mi-ai spus să mă înțeleg.
Am oprit tranzacționarea. Mi-am făcut timp să mă înțeleg și m-am întors. Și când m-am întors pe
ringul de dans, m-ai primit cu brațele deschise, mi-ai zâmbit și mi-ai spus: „Bine ai revenit, văd că ai
înțeles acum. Ai adus articolele de protecție?”
Și am făcut. Cel mai bun învins câștigă.

PREFA Ă
H
CUM SIMȚI despre eșec va defini într-o măsură foarte mare creșterea și viața ta
traiectorie, în aproape fiecare aspect al vieții tale.
Poate doriți să închideți această carte și să vă gândiți la asta pentru un timp. Este destul de înfricoșător cât de
adâncă este acea propoziție.
Ceea ce 99% dintre comercianți nu realizează este că caută răspunsuri în locuri greșite.
Cunoștințe tehnice, fundamentale, indicatori, rapoarte, modele și linii de tendință... ei bine, toată lumea știe despre
ele - și toată lumea pierde, cu excepția celui de 1%.
Ce fac cei 1% și cei 99% nu fac?
Ce fac, permițându-mi să am succesul în tranzacționare pe care îl am, ceea ce ceilalți nu fac?
Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de complex. Sunt un învins remarcabil.
Cel mai bun învins câștigă.
Mi-am condiționat mintea să piardă fără anxietate, fără pierderea echilibrului mental, fără atașament emoțional și fără
a stimula sentimente de resentimente sau dorință de a mă echilibra.
Din cauza modului în care funcționează mintea mea, sunt capabil să tranzacționez așa cum fac. Cunoștințele mele de
analiză tehnică sunt în cel mai bun caz medie. Cunoașterea mea despre mine este ceea ce mă diferențiază.
Adevărata măsură a creșterii tale ca ființă umană nu este ceea ce știi, ci mai degrabă ceea ce faci cu ceea ce știi.
Am scris această carte pentru a descrie modul în care m-am transformat în comerciantul care sunt astăzi și cum am
reușit să fac o punte între ceea ce știam că sunt capabil și ceea ce am realizat de fapt.
INTRODUCERE
M
Y NUMELE ESTE Tom Hougaard. Am 52 de ani. Acum treizeci de ani, mi-am părăsit nativul
Danemarca. Am vrut să tranzacționez pe piețele financiare și am vrut să o fac la Londra.
Aveam o idee despre ce trebuie să fac pentru a deveni comerciant. Am obținut o licență în economie și un master în
bani, bănci și finanțe. Credeam că am tot ce îmi trebuie pentru a deveni comerciant: educația potrivită; o bună etică a
muncii; și pasiune pentru piețe.
Am gresit.
Pe hârtie, eram calificat să navighez pe piețele financiare. În realitate, calificările educaționale înseamnă puțin în
lumea comerțului cu câine-mâncă-câine.
Această carte descrie călătoria prin care am trecut pentru a ajunge acolo unde sunt astăzi.
Unde sunt azi?
Pe măsură ce scriu acest lucru, nu am avut nicio zi de pierdere în 39 de zile de tranzacționare. Conduc un canal de
tranzacționare Telegram, unde urmăritorii mei au văzut că am câștigat 325.000 de lire sterline numai în ultima lună –
în timp real, cu intrări în timp real, gestionarea banilor, dimensionarea poziției și, în cele din urmă, ieșirea din
poziție. Fără întârzieri. Fără întârziere. Toate făcute în fața ochilor lor – marcate de timp.
Această carte risipește miturile despre ceea ce este nevoie pentru a fi un comerciant de acasă sau, de altfel, orice
comerciant. A fost o călătorie care m-a văzut inițial să urmez calea pe care o parcurg toți ceilalți – o mulțime de cărți
despre o mulțime de indicatori, modele și rapoarte – înainte de a realiza în sfârșit că răspunsul real la căutarea
evazivă pentru profituri comerciale era chiar în mine. tot acest timp. A fost cu adevărat ultimul loc pe care m-am gândit
să-l caut.
UN ÎNCEPUT PROMITĂTOR
După ce am absolvit studiile universitare, am început să lucrez pentru JPMorgan Chase. Nu era o treabă comercială, dar
era destul de aproape. Apoi, în anul 2000, am devenit comerciant acasă timp de un an și jumătate.
A durat doar 18 luni pentru că am rămas fără bani.
Mă împrietenisem cu personalul brokerului cu care am făcut tranzacții. M-au angajat ca analist financiar. Spun analist,
dar am fost o curvă mediatică glorificată. Mandatul meu a fost să văd brokerajul la televizor, iar acreditările mele erau o
înțelegere a analizei tehnice.
Am început acel job în vara anului 2001. Prima mea experiență cu clienții a fost atunci când CEO-ul m-a adus
la Royal Ascot – un eveniment semnificativ în calendarul social al celor bogați și faimoși. Este un eveniment
de curse de cai, amestecat cu șampanie, pălării cu aspect amuzant și trabucuri mari.
Doar cei mai buni și mai profitați clienți au fost invitați la acest eveniment VIP. La bordul antrenorului
executiv care ducea clienții prestigioși la Ascot, am fost prezentat ca noul analist financiar. „Întreabă-l orice”, a
declarat CEO-ul.
Un client m-a întrebat ce părere am despre Marconi. Marconi a fost membru al FTSE 100. A văzut zile mai bune.
Acesta a scăzut de la 1.200 pence la 450 pence în ultimele 12 luni.
— Crezi că Marconi este ieftin? a întrebat un farmacist din Luton.
Nu știam atunci, dar răspunsul meu – și unul asemănător la televizor câteva luni mai târziu – avea să mă scoată
în cele din urmă de la serviciu. Chiar dacă aș fi știut, nu mi-aș fi schimbat răspunsul:
Marconi este un gunoi, domnilor. De ce urmăriți acțiunile care au scăzut în preț? Bursa nu este ca un
supermarket, unde are sens să cumperi hârtie igienică atunci când există vânzare.
Sigur, are sens să cumperi hârtie igienică cu o reducere de 50%, dar nu are sens să cumperi un stoc care
a scăzut cu peste 50%. Concepte precum „ieftin” și „scump” ar putea funcționa în lumea cumpărăturilor
de sâmbătă, dar nu și pe piețele financiare.
Răspunsul meu a rămas în aer ca o glumă morbidă la o înmormântare. Abia îmi terminasem verdictul înainte
să observ privirea de moarte a șefului meu. Toți acești clienți erau Marconi de lungă durată și vor continua
să piardă averi. Mai târziu în acel an, am fost la CNBC și mi s-a cerut să fac o analiză grafică a lui Marconi.
Până în acel moment, Marconi a scăzut la 32 de pence – de la 1.200 de pence. Și totuși oamenii o cumpărau.
Am sugerat ca, pe baza modelului grafic, Marconi ar merge la zero.
Câteva magazine de ziare au preluat povestea și câteva zile mai târziu am fost chemat la birourile Sporting
Index. CEO-ul a vrut să mă întrebe dacă este posibil ca aceste comentarii Marconi să fie șterse de pe „acel
internet”.
Marconi a ajuns la zero și mi s-a cerut să-mi găsesc un alt loc de muncă. Din fericire, City Index m-a angajat în
aceeași zi în care am plecat de la Financial Spreads. Am petrecut șapte ani pe platforma de tranzacționare la
City Index. În 2009 am fost disponibilizat și de atunci sunt comerciant privat.
Mi-am petrecut ultimii 12 ani din viața mea perfecționându-mi meșteșugurile. Sunt ceea ce brokerii numesc un trader cu miză
mare. Dimensiunea medie a mizei în rândul comercianților cu amănuntul este de aproximativ 10 GBP pe punct de risc. risc oriunde
de la 100 GBP per punct la 3.500 GBP per punct.
În zilele volatile, am tranzacționat peste 250 de milioane de lire sterline în valoare noțională. Odată am câștigat puțin mai
mult de 17.000 de lire sterline în mai puțin de șapte secunde. O dată am pierdut 29.000 de lire sterline în opt secunde.
Genul ăsta de mărime a mizei ascuți simțurile. Da, este o viață grozavă când merge bine, dar una foarte
provocatoare când se instalează adversitatea.
Această carte descrie călătoria mea de la un broker financiar șomer în februarie 2009 la comerciantul cu miză
mare care sunt astăzi. Dar nu este o carte de tranzacționare convențională.
DOAR O ALTA CARTA DE TRADING?
Lumea nu are nevoie de mai multe cărți de tranzacționare. Așa că am decis să nu scriu unul. Știu destule despre
analiza tehnică pentru a scrie câteva cărți. De asemenea, știu că analiza tehnică nu te face un comerciant bogat.
Nici măcar nu te face un comerciant bun.
Nu aveam nicio ambiție să vreau să scriu o carte, dar într-o zi, în timp ce mă uitam la un documentar pe YouTube,
mi-a apărut o reclamă pe monitor. Am recunoscut fata imediat.
A fost un tip care a participat odată la câteva discursuri pe care le-am ținut despre analiză tehnică, în timp ce
lucram ca comerciant la City Index din Londra. Acum a apărut într-o reclamă, promițând că va dezvălui secretele
piețelor financiare prin cursurile sale.
Anunțul declara cu mândrie că, dacă vrei să înveți să faci comerț ca un profesionist, atunci acest curs era ceea
ce ai nevoie.
După cum sa întâmplat, un prieten de-al meu a participat la curs. A avut loc într-un weekend în niște birouri de
pluș din Londra. Locul a fost plin, iar cei care sperau erau agățați de fiecare cuvânt al acestui autoproclamat
guru, în timp ce el îi trecea printr-un grafic după altul.
Nu era prezentă gândirea critică. Nimeni nu i-a pus la îndoială afirmațiile. Toată lumea a părăsit acea clădire de
birouri duminică seara crezând că vor face o mică avere până vineri viitoare.
Am văzut notele de curs. Erau sute de pagini de material regurgitat dintr-un manual standard de analiză tehnică. Nu
a existat niciun gând original în spatele ei. Nu au existat noi contribuții în domeniul analizei tehnice.
Oricine are o jumătate de după-amiază la dispoziție ar putea găsi același material gratuit pe internet. Mai
important, mi-a spus prietenul meu, guruul nu a ratat nicio ocazie
weekend pentru a prezenta produse suplimentare, cum ar fi mentorat personal și cursul avansat.
CEI CARE POT, FAC
Există o vorbă că cei care pot, fac. Iar cei care nu pot, învață.
Nu sunt de acord cu asta. Sunt mulți oameni care „pot” și care, de asemenea, „fac”. Una nu este exclusivă pe
cealaltă. Mulți „faceri” mari văd că este parte a misiunii lor de viață de a transmite cunoștințe celor din jurul
lor. Când lucram la City Index, s-ar putea să nu fi fost un oracol al analizei tehnice, dar cu siguranță știam mai
multe decât majoritatea clienților noștri. Din acest motiv, am oferit lecții de analiză tehnică în majoritatea
serilor clienților noștri și mulților clienți marca albă pe care City Index i-a avut, cum ar fi Barclays Bank,
Hargreaves Lansdown și TD Waterhouse.
Îmi place cu adevărat să transmit cunoștințe și am făcut tot ce am putut cu cunoștințele pe care le aveam.
Cu toate acestea, ceea ce nu mi-am dat seama atunci era că analiza tehnică este destul de inutilă dacă nu este
combinată cu antrenamentul de răspuns comportamental.
Principala mea vită cu mulți guru care predau cursuri de weekend revoltător de scumpe este concentrarea lor
asupra rezultatelor. Ei își conduc agenda prin utilizarea stimulilor externi, cum ar fi portretizarea ei înșiși într-
un elicopter sau pe un jet privat și prezintă comerțul ca pe o profesie ușor de stăpânit sau în care există un
secret de învățat și, odată ajunsi, posesia acestui râvnit secret devii propriul tău bancomat. Rareori, dacă
vreodată, acești guru își vor risca reputația dezvăluind tranzacțiile în timp real. Este întotdeauna după fapt.
Nu auzim niciodată despre tranzacțiile lor pierdute. Acest lucru dă iluzia că pierderea este un simplu inconvenient
pe care îl întâmpinați din când în când atunci când tranzacționați.
Este doar atunci când te așezi în fața ecranului luni dimineața, după cursul tău prea scump de weekend despre
tranzacționare, iar piața se mișcă în fața ta și nu ai graficul după fapt în fața ta, că îți dai seama că acest
joc nu este atât de ușor pe cât ți-a spus guru în timpul cursului de weekend.
Am scris o carte care este un antidot la toate gunoaiele care sunt vândute în arena comercială de șarlatani care
sunt 99% marketing și 1% comerț. Ei își propovăduiesc mesajul unor oameni nebănuiți – care din păcate îi
cred – fără ca nici profesorul, nici elevul să-și dea seama că au primit doar 10% din poveste.
Mai important, am scris o carte despre aspectul tranzacționării pe care nu ți-l învață niciodată și despre cum
să ajungi în vârful piramidei de tranzacționare.
În timp ce scriam această carte, am văzut o reclamă pentru un curs de analiză tehnică în țara mea natală, Danemarca. Abia
cu un an înainte, persoana care conducea cursul a pierdut 35% din capitalul de tranzacționare pe un cont de copy trader
pentru adepții lor, înainte de a închide contul.
Aceasta este problema analizei tehnice. Este foarte ușor de învățat, dar nu ar trebui să fie prezentat drept calea către
bogății nespuse pe piețele financiare. Gururi apar pe reclame sugerând că tot ce ai nevoie pentru a câștiga bani din piață
este să înveți analiză tehnică.
Mi-aș dori să fie atât de ușor, dar nu este.
DACA NU ANALIZA TEHNICA, ATUNCI CE?
Există o lege în Europa care prevede că brokerii care oferă servicii de tranzacționare clienților cu amănuntul trebuie să
dezvăluie ce procent din clienții lor pierd bani.
Am căutat jucătorii importanți din industrie. Potrivit site-urilor lor, aproximativ 80% dintre clienții lor pierd bani.
Am sunat un broker pentru a întreba cum a fost calculat acest număr. Numărul este ajustat trimestrial. Brokerul compară
soldurile conturilor clienților săi din trimestrul anterior și pur și simplu ia procentul conturilor care au un sold mai mic
decât cu trei luni mai devreme.
Dacă răspunsul la căutarea de tranzacționare ar fi să studiezi analiza tehnică, atunci nu ai avea rate implicite de 80%. De
altfel, guru care a dat un curs de weekend prietenului meu se întâmplă să dețină și o casă de brokeraj la care se referă
toți participanții săi. Am căutat rata implicită.
Mai mult de 80%!
Deci, fie clienții săi sunt doar comercianți groaznici, fie el este un profesor îngrozitor.
Voi veni în salvarea ambelor tabere și voi spune că pentru a deveni un comerciant profitabil, aveți nevoie de mult mai mult
decât doar analiză tehnică.
De aceea am scris această carte – pentru a descrie calea pe care am urmat-o pentru a ajunge unde sunt astăzi. În ultimii 20 de
ani am citit multe cărți despre analiză tehnică și tehnici de tranzacționare. Eu personal le găsesc pe majoritatea plictisitoare
și fără rost.
Tot ce văd în aceste cărți de tranzacționare este un exemplu de diagramă perfect după altul. Se creează o iluzie în
mintea cititorului. Ei absorb aceste povești vanitose, scrise de comercianți care îmbrățișează același material
ca toți ceilalți - material care seamănă puțin cu lumea reală a comerțului.
Îl lasă pe cititor orbit de realitatea arenei de tranzacționare.
Desigur, există și excepții. Există câteva cărți bune scrise despre tehnici și strategii, dar cele mai multe dintre
ele sunt gunoi, deoarece autorul suferă de iluzia că ar trebui să arate doar exemple de tranzacționare perfecte.
Ei perpetuează iluzia că tranzacționarea este un efort ușor. Cred că este corect să spun că, cu o rată de eșec în
jur de 80%, tranzacționarea nu este absolut nimic ușor.
Îndrăznesc să spun că dacă analiza tehnică ca subiect ar fi comparabilă cu ceva de genul stomatologiei, vocația
ar fi încetată din cauza ratei de eșec de 80%. Nu ai un eșec de 80%.
rata în rândul stomatologilor.
MILIONUL DE VIZIUNI DISCUȚIE YOUTUBE
Am fost invitat de unul dintre cei mai mari brokeri din lume să țin o discuție despre viața unui comerciant de
acasă. Au filmat evenimentul, care a durat câteva ore. Am dat discursului un titlu provocator:
Normal nu face bani
Brokerul mi-a trimis un e-mail anul trecut pentru a spune că videoclipul meu a primit de cinci ori mai multe vizionări
decât al doilea cel mai bun videoclip al lor și că acum a depășit un milion de vizionări pe YouTube.
Acest lucru mi-a dat încrederea de a merge mai departe cu proiectul cărții, pentru că am putut vedea că mesajul
meu a rezonat cu un public care dorea să treacă dincolo de învățăturile convenționale în comerț.
Deși aceasta nu este o carte despre tehnici de tranzacționare, nu susțin că puteți face fără analiză tehnică sau
o formă de analiză. Trebuie să existe o rimă sau un motiv pentru intrările și ieșirile tale și plasarea ta stop-loss.
Cu toate acestea, susțin și că tehnicile singure nu te vor face bogat. Numai analiza nu te va duce acolo unde vrei
să fii. Îmi imaginez că doriți ca tranzacționarea să vă ofere un venit secundar semnificativ sau poate chiar să fie
venitul dvs. principal.
Susțin că o ființă umană normală, care afișează modele și trăsături de gândire normale, nu va avea niciodată
șansa de a face tranzacții cu bani. Cu alte cuvinte, normalul nu o va tăia.
Una dintre cele mai bune cărți scrise vreodată despre tranzacționare este Reminiscences of a Stock Operator. Nu există o
singură mențiune despre tehnicile de tranzacționare în acea carte.
Să recunoaștem, cu toții putem învăța să mergem pe o frânghie suspendată la un picior de pământ. Totuși, poți să treci
peste aceeași frânghie atunci când este suspendată la 100 de picioare de sol?
În aceeași ordine de idei, cu toții putem tranzacționa curajos și agresiv atunci când tranzacționăm un lot, dar puteți
tranzacționa cu claritate absolută și detașare emoțională atunci când tranzacționați un lot de 10 sau un lot de 100?
Nu vă pot garanta că veți tranzacționa 100 de loturi, dar voi descrie procesul care m-a determinat să tranzacționez o astfel
de dimensiune.
Nu las nicio piatră neîntorsă. Am descris fiecare fațetă a vieții ca comerciant, de la banalitate la emoție, și am descris
pașii exacti pe care îi fac în fiecare zi, săptămână, lună și an, pentru a mă asigura că sunt la înălțime.
Și permiteți-mi să fac imediat o declarație importantă: nu am de gând să-mi învelesc mesajul. Este o profesie nebun de
dificilă, una care depășește abilitățile mentale aparente ale aproape tuturor, dar în același timp o profesie care te va
răsplăti cu bogății dincolo de imaginația ta, odată ce înțelegi cum ar trebui jucat cu adevărat acest joc.
Această carte descrie cum să joci jocul de tranzacționare.
Acum știi destinația finală. Dacă nu vă place sunetul, acum este un moment bun să lăsați cartea și să accesați videoclipurile
YouTube și TikTok și să urmăriți antrenorii comerciali de 20 de ani care conduc Ferrari vă spun cum se face totul.
Dacă, totuși, doriți o schimbare de durată - nu numai în tranzacționarea dvs., ci și în modul în care vă trăiți viața -
atunci rămâneți cu mine. Transformarea ta într-un comerciant consistent va pătrunde în alte părți ale vieții tale. Îți va
oferi o înțelegere profundă a cine ești și ce poți face pentru a te îmbunătăți.
Rezultatul final nu este doar mai mulți bani pe contul dvs. de tranzacționare, ci o călătorie de viață mai armonioasă și mai
interesantă.
POKERUL MINCIUNULUI
M
CĂLĂTORIA TA CA comerciant a început când am dat peste o carte numită Liar's Poker. am fost
acasă de la școală cu gripă și tatăl meu mi-a adus niște cărți de la bibliotecă.
Liar's Poker a fost unul dintre ei.
Este o piesă de epocă, scrisă de Michael Lewis, omul din spatele cărții The Big Short, care a fost transformată într-
un blockbuster de la Hollywood.
În Liar's Poker, Lewis descrie viața ca un comerciant de obligațiuni în timpul exceselor anilor 1980. În propriile
sale cuvinte, a fost menit să servească drept avertisment pentru generațiile viitoare cu privire la lăcomia din
industria financiară, precum și un avertisment pentru tinerii care doresc să lucreze în industria financiară.
Cred că a avut efectul opus. Bănuiesc că mii de tineri și femei ca mine au citit cartea și s-au gândit în sinea lor că
Wall Street este locul potrivit.
Cartea descrie un tânăr care călătorește din America în Marea Britanie pentru a studia la o universitate din Londra
și, ulterior, a fost angajat să lucreze pentru o bancă de investiții americană. Descrie cum a fost să lucrezi pe o
platformă de tranzacționare și să observi unii dintre marii comercianți de acolo.
Eram captivat și știam că comerțul va fi vocația mea. Am citit de atunci multe alte cărți de tranzacționare
care sunt poate mai specifice despre tranzacționare decât Liar's Poker, dar ca carte de început, nu aș fi putut
cere ceva mai bun.
Viața mea s-a schimbat după ce am citit cartea. A fost un semnal de trezire. Am trecut de la a fi un pasionat de
fotbal iubitor de skateboard, la a fi un individ concentrat și motivat. Îmi găsisem chemarea.
Am început să aplic la cursurile universitare din întreaga Europă. Aveam deja un loc de muncă la un fond de pensii
ca stagiar de birou. După ce am citit cartea, am știut că nu va fi destinația mea finală.
Am fost acceptat la o universitate din Marea Britanie pentru anul următor, dar am avut o problemă. Nu a existat
finanțare. A trebuit să plătesc în felul meu. Am lucrat toate orele, zi și noapte. Ziua lucram la fondul de pensii,
apoi seara patiam cinci mile până la un parc de distracții pentru a lucra acolo până la ora 1 dimineața.
Am absorbit cât de multe informații am putut din paginile daneze de finanțe. Aș citi cărți în limba engleză
pentru a-mi îmbunătăți abilitățile lingvistice.
Familia mea a fost mai puțin de sprijin. În ziua cea mare a plecării, a trebuit să-mi fac singur drum spre aeroport.
În cele din urmă, au venit și mi-au împărtășit încercările și necazurile de-a lungul
ani. Sora mea mi-a spus odată că și-a mestecat unghiile prima dată când m-a văzut la televizor. Era atât de
nervoasă încât înghețam în aer.
PRIMUL MEU COMERCIAL MARE
Există o vorbă pe piețele financiare care rezumă perfect prima mea perie cu speculații.
Nu confunda talentul cu norocul. Am fost orb la modalitățile piețelor financiare, dar am avut un noroc
incredibil.
Era septembrie 1992. Tocmai fusesem acceptat la universitatea mea. Muncisem din greu pentru a câștiga
suficienți bani pentru a finanța taxele de școlarizare și cheltuielile de trai timp de trei ani, deși eram
puțin scundă. M-am gândit că voi lucra peste vacanță pentru a compensa deficitul.
În timp ce îmi strângeam casa și mă pregăteam să călătoresc în Regatul Unit pentru primul meu an ca
student universitar, a fost un uragan proverbial care a suflat prin piețele valutare.
Marea Britanie a fost membră a Mecanismului european al cursului de schimb (ERM). Acesta a fost un sistem
introdus de Comunitatea Economică Europeană pentru a reduce variabilitatea cursului de schimb și pentru
a atinge stabilitatea monetară în Europa.
Regatul Unit a aderat la ERM în 1990, dar până în 1992 Regatul Unit era într-o recesiune. Băncii Angliei i-a
fost din ce în ce mai dificil să-și onoreze angajamentul de a menține lira sterlină într-o bandă strânsă față
de alte valute din Europa. Speculatorii pariau în mod activ împotriva lirei, crezând că este supraevaluată.
În timp ce mă îndreptam spre banca mea locală din Danemarca cu economiile mele, căutând să-mi schimb
coroana daneză în lire sterline, o dramă majoră se desfășura pe piețele financiare. Se numea Miercurea
Neagră.
La 16 septembrie 1992, guvernul britanic a fost forțat să retragă lira din ERM după o încercare eșuată de a
menține lira peste limita inferioară de schimb valutar impusă de ERM.
Am găsit următoarele informații despre Miercurea Neagră pe Wikipedia. Setează bine tonul pentru ceea ce
era pe cale să experimentez și ceea ce a cauzat o mare câștig pentru un comerciant aspirant de 22 de ani:
Fondul Quantum al lui Soros a început o vânzare masivă de lire sterline marți, 15 septembrie 1992.
Mecanismul cursului de schimb a declarat că Banca Angliei trebuia să accepte orice
se oferă să vândă lire sterline. Cu toate acestea, Banca Angliei a acceptat ordine doar în timpul zilei de tranzacționare.
Când piețele s-au deschis la Londra a doua zi dimineață, Banca Angliei și-a început încercarea de a-și susține
moneda, conform deciziei luate de Norman Lamont și Robin Leigh-Pemberton, cancelarul de pe atunci și, respectiv,
guvernatorul Băncii Angliei. .
Au început să cumpere comenzi în valoare de 300 de milioane de lire sterline de două ori înainte de ora 8:30, cu un
efect redus. Intervenția Băncii Angliei a fost ineficientă, deoarece Fondul Quantum al lui Soros a aruncat lire sterline
mult mai repede. Banca Angliei a continuat să cumpere, iar Quantum a continuat să vândă până când Lamont i-a spus
prim-ministrului John Major că achiziția lor de lire sterline nu dă rezultate.
La 10:30 am pe 16 septembrie, guvernul britanic a anunțat o creștere a ratei dobânzii de bază de la 10% deja ridicată
la 12%, pentru a-i tenta pe speculatori să cumpere lire sterline. În ciuda acestui fapt și a promisiunii mai târziu în
aceeași zi de a ridica din nou ratele de bază la 15%, dealerii au continuat să vândă lire sterline, convinși că guvernul
nu își va respecta promisiunea.
Până la 7:00 în acea seară, Norman Lamont, pe atunci cancelar, a anunțat că Marea Britanie va părăsi ERM și ratele
vor rămâne la noul nivel de 12%; cu toate acestea, a doua zi rata dobânzii a revenit la 10%.
Desigur, totul a fost fără să știu, dar a avut un impact material asupra studiilor mele. Dacă aș fi mers la bancă cu doar câteva
zile mai devreme, aș fi trebuit să plătesc aproape 12 coroane daneze pentru o liră. Din pură noroc, am intrat direct în una
dintre cele mai mari prăbușiri ale monedei moderne și am putut să-mi convertesc coroana daneză la un curs de schimb de
aproximativ 9 coroane în liră.
Am câștigat încă 4.000 GBP din economiile mele. Bugetul meu anual cu școlarizare și cazare a fost de 2.500 de lire sterline.
„Unchiul George” mi-a eliberat datorii pentru studiile universitare.
Deși ziua a fost numită Miercurea Neagră, mulți istorici susțin că a fost o Miercurea de Aur, deoarece lira mai ieftină a atras
investiții. A pregătit terenul pentru o creștere economică în Regatul Unit.
PREȚUL UNUI HOTDOG ÎN PARIS
Nu am fost singurul care a făcut o sumă de bani care mi-a schimbat viața în acea zi. George Soros a făcut un miliard de
dolari. I-a cimentat numele ca unul dintre cei mai mari speculatori ai tuturor timpurilor.
Și nu era singurul care observase diferențe mari de valoare între monedele europene înainte de acea zi fatală din
septembrie 1992. A observat și un alt comerciant. De fapt, el nu era deloc comerciant. Deținea o tipografie în estul
Londrei. Îi vom numi englezul.
Când am început să lucrez în City of London, am auzit povestea unui client care a fost în vacanță în Franța. În timpul
unei vizite la Paris, s-a trezit cumpărând un hotdog la un stand de colț, lângă Turnul Eiffel.
Când a venit să plătească mărfurile, prețul pentru hotdog a fost atât de șocant pentru englezul nostru, încât a crezut că
proprietarul standului de hotdog încerca să-l înșele.
El a fost asigurat că acesta este prețul predominant pentru un hotdog la Paris. A decis să cumpere alt hotdog în altă
parte, doar pentru a se asigura că nu fusese înșelat prima dată. Rezultatul a fost același.
Englezul nostru punea bazele unuia dintre cele mai mari pariuri individuale din istoria industriei comerțului cu amănuntul.
A intrat într-un supermarket din Paris și a început să noteze prețurile pentru alimente, băuturi și alte articole de uz
casnic.
Întors la Londra, englezul nostru a comparat prețurile franceze cu prețurile pentru aceleași mărfuri din supermarketul
său local și a concluzionat că francul francez a fost extrem de supraevaluat. Și-a sunat casa de tranzacții financiare și a
vorbit cu un tânăr broker, care mai târziu avea să devină șeful meu.
Seful meu i-a placut sa spuna povestea despre cum clientul lui a reusit sa transforme un depozit de 5.000 de lire sterline
intr-un profit de 8 milioane de lire sterline (adică opt milioane de lire sterline!). El a urmărit fără încetare ideea că francul
francez a fost supraevaluat fără speranță și a profitat enorm de pe urma acestuia.
Motivul pentru a împărtăși această anecdotă nu este doar acela de a vă spune o poveste bună, ci și de a vă pregăti
pentru ceea ce este vorba în această carte. Vezi tu, aceasta ar fi fost o poveste grozavă, dacă nu ar fi fost faptul că mai
târziu clientul a pierdut toți acești bani și apoi unii.
Tranzacționarea de succes nu înseamnă doar câștigarea banilor și păstrarea ei, de asemenea?
Ceea ce 99% dintre oameni nu realizează este că atunci când câștigi, se întâmplă lucruri în chimia creierului tău, care –
dacă sunt lăsate neobservate și necontrolate – vor avea un efect negativ asupra luării deciziilor.
TEORIA ECONOMICA SI ECONOMICA

ISTORIE
Studiul la universitate m-a învățat ce era de învățat despre teoria economică. M-a învățat cum au fost
reunite piețele financiare și cum teoria economică actuală a încercat să dea un sens lumii din jurul nostru.
Cu toate acestea, nu m-a învățat cum să fac comerț. Nu m-a învățat cum impulsul, psihologia și sentimentul
au o influență majoră asupra piețelor financiare. Cursul meu de licență a făcut puțin pentru a mă pregăti
pentru lumea reală. M-am gândit că luarea unei diplome de master ar schimba acest lucru și, deși era puțin
mai relevant pentru industrie, încă simțeam că piața este un mare mister pentru mine.
Ideea că poți testa variabile într-un sistem economic menținând constant alte componente nu mi-a plăcut.
Nu sunt sigur că am fost conștient de asta atunci, dar am văzut lumea diferit.
Nu credeam că piețele sunt eficiente. Aveam o convingere puternică că piețele nu erau nimic raționale.
Piețele sunt conduse de oameni și, dacă există ceva ce oamenii nu sunt, este rațional sau logic atunci când
sunt expuși la stres.
PANICA OMULUI BOGAT
Mi-a plăcut să studiez istoria economică mai mult decât să studiez modelele economice. Unul dintre momentele
esențiale a venit când am studiat panica bogatului din 1903 și panica din 1907.
Bernard Baruch, un renumit speculator de pe Wall Street, a câștigat o sumă substanțială de bani anticipând
corect consecințele unui colț eșuat al unui stoc de cale ferată.
Un colț este atunci când un grup de oameni sau un sindicat umflă prețul unei acțiuni pentru a crea un
zgomot, încercând astfel să atragă mai mulți investitori creduli să se alăture trenului și apoi descarcă stocul
către cei întârziați. Astăzi s-ar numi pompă și gunoi. Gândește-te doar la GameStop!
Ceea ce m-a impresionat a fost modul în care Bernard Baruch a anticipat succesiunea evenimentelor.
A început să vândă în lipsă o gamă largă de acțiuni populare, deoarece a motivat că sindicatul va trebui să
strângă bani pentru a-și menține colțul nefericit în viață. El a avut dreptate. Piața generală a scăzut rapid.
Indicele Dow Jones a scăzut cu 49% în câteva luni, iar Baruch a profitat de pe urma acestuia.
De atunci mi-a fost greu să studiez modelele economice. Le-am găsit rigide și prea teoretice în concept. Am
simțit că au făcut presupuneri falibile. Ei au susținut că oamenii acționează întotdeauna rațional.
Dar, cu siguranță, omenirea nu acționează întotdeauna rațional. În timp ce scriu această pagină, mă uit la
monitorul meu de cotații. Dow Jones este chemat cu 500 de puncte. Indicele DAX este deja în jos
250 de puncte. "De ce este asta?" Te aud întrebi. Se datorează faptului că există un virus grav numit coronavirus
care se răspândește în lume. Aproximativ 80 de persoane au murit deja.
Piața nu este atât de preocupată de cei 80 de oameni. Piața este îngrijorată că se va înrăutăți. Piețele sunt
TOATE despre percepție, presărate cu realitatea economică. Nu înțeleg fundamentele din spatele unui virus
și nu am nevoie.
Treaba mea NU este să înțeleg implicațiile unui virus. Treaba mea este să înțeleg jucătorii de pe piață și
ce simt ei. Ei sunt speriați și le-am observat frica. Deci, desigur, sunt scund. Nu sunt scurt pe piață pentru că
cred că un virus va face ravagii în economia globală. Sunt scund pentru că cred că ei cred că ceva groaznic este
pe cale să se întâmple.
Orice s-ar întâmpla, treaba mea este să citesc sentimentul și să-mi țin propriile emoții în frâu.
În esență, asta vă voi învăța în această carte. Sunt aliniat cu rațiunea atunci când vine vorba de explicarea
piețelor urs și urs. Sănătatea economiei de bază va conduce o piață în sus sau în jos. Cu toate acestea, ca
comerciant de zi, trebuie să am o flexibilitate mentală care nu este niciodată descrisă sau luată în considerare
în teoria economică.
De asemenea, trebuie să știu „când să țin și când să mă pliez”, așa cum cântă Kenny Rodgers în „The
Gambler”. Sunt un jucător de noroc? Dacă spun da, ați putea crede că nu există nicio diferență între mine și
tipul care vizitează un cazinou pentru un pic de emoție.
Dacă v-aș spune că câștig mai mulți bani decât un fotbalist profesionist obișnuit și nu fac asta pentru că
sunt înzestrat cu abilități speciale de a citi piețele, ci pentru că am învățat să-mi controlez emoțiile?
Nu sunt un sociopat lipsit de emoții. Simt. Iubesc. Plâng. ma doare. mă plâng. Râd. Zambesc. Poți să fii un tip
drăguț și totuși să ajungi în top. Dar trebuie să înveți să gândești diferit decât 99% atunci când faci
tranzacții. Vom ajunge la asta destul de curând.
JPMORGAN CHASE
După absolvire, am luat interviuri pentru multe posturi de absolvenți în industria bancară și financiară. Nu mi-
am găsit jobul de vis, lucrând ca comerciant stagiar, dar am obținut un job bun lucrând pentru Chase Manhattan
Bank, numită mai târziu JPMorgan Chase.
A fost o experiență neprețuită. Am ajuns cu un sac plin de entuziasm. Să lucrez pentru o bancă americană de
investiții a fost probabil cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut întâmpla.
Am putut să-mi canalizez entuziasmul pentru piețele financiare în munca mea. Am lucrat cu analiza portofoliului și
evaluarea performanței, ceea ce a însemnat că am putut să urmăresc piețele financiare care se desfășoară în
fața ochilor mei în fiecare zi.
S-a întâmplat să stau chiar lângă un terminal Bloomberg. Mi-a plăcut mașina aceea. Adesea mă strecuram în clădirea
de birouri sâmbăta și duminica pentru a devora analize și povești de tranzacționare și pentru a descărca date.
Lucrul grozav în a lucra pentru o bancă americană este că există o etică a muncii foarte diferită față de companiile
europene tipice. Poate că acest lucru s-a schimbat în ultimii 20 de ani, dar când lucram la JPMorgan, ni se permitea să
lucrăm câte ore suplimentare ne doream.
Am lucrat pentru JPM aproape trei ani, iar în acei trei ani nu am avut niciodată o lună în care să nu fac cel puțin 40
de ore suplimentare. Te-ai obișnuit să lucrezi ore lungi cu concentrare, deoarece jobul necesita atenție criminalistică
la detalii.
Când am plecat de la bancă, eram un dependent de muncă înrăit și experimentat. Nu spun asta cu mândrie, dar nu
cred că are rost să ascund faptul că motivul succesului meu nu s-a datorat inteligenței imense, ci mai degrabă eticii
mele în muncă. Am lucrat mai multe ore decât ceilalți. Am făcut sacrificiul pentru ceea ce mi-am dorit.
Atitudinea mea îmi amintește de etosul Navy Seals, unitatea forțelor speciale americane: orice în viață merită
făcut, merită exagerat. Moderația este pentru lași.
Visul meu s-a împlinit în sfârșit, când am intrat pentru prima dată pe o platformă de tranzacționare.
CENTRALUL COMERCIAL
W
ÎNCĂRCAREA PE O platformă de tranzacționare este o experiență specială. Îmi amintesc clar că am fost
am fost intervievat pentru un loc de muncă după absolvirea universității. Acest lucru a avut loc pe
platforma de tranzacționare a Handelsbanken, banca scandinavă și tipul care
ma intervievat a fost șeful de tranzacționare.
Mi-am dat seama că el era intens concentrat pe altceva, iar eu eram o distragere incomodă. Am fost în această
situație de multe ori în viața mea de tranzacționare. A avea o poziție importantă pe piață și apoi a avea de
a face cu trivialitățile lumii din afara tranzacționării poate fi o experiență deosebită.
Boxing Day 2018 este un exemplu grozav. Făceam tranzacții cu cel mai mare raliu de o zi din istoria indicelui Dow
Jones, în timp ce mâncam budincă de Crăciun. A trebuit să-mi ascund telefoanele mobile sub masă pentru a nu
jigni gazda și a trebuit să prefac numeroase călătorii la toaletă pentru a putea urmări graficul pe un telefon și
platforma brokerului pe altul.
Am ajuns la platforma de tranzacționare a Spreadurilor financiare cu o atitudine foarte diferită față de

majoritatea colegilor mei. Deoarece știu că mulți dintre ei vor citi această carte, le datorez să le explic că nu îi
acuz că sunt leneși. Am avut multe de învățat, inclusiv faptul că, atunci când piețele sunt liniștite, brokerii nu
au prea multe de făcut.
Ceea ce am descoperit a fost că oamenii stăteau și citeau ziarele sau benzile desenate. Dacă telefonul nu suna, cu
greu ai putea forța un broker să facă ceva. Cred că acesta a fost cel mai mare șoc cultural pe care l-am
experimentat – contrastul dintre o slujbă normală de birou și un centru comercial.
Lucrul pe un etaj de tranzacționare este intimidant la început. Pe măsură ce lunile trec, devii imun la mâinile care
schimbă banii. Toate sunt doar numere pe un ecran. Odată am intrat la 6 dimineața și am descoperit că un client
rus era la un apel în marjă pentru 10 milioane de dolari. Am calculat rapid că mi-ar lua 133 de ani din salariul meu
actual pentru a câștiga 10 milioane de dolari. Până la ora 7 dimineața a transmis fondurile. Acesta a fost un
comerciant privat. Eram îngrozit. Inspirat.
Există o atmosferă unică prezentă pe un etaj de tranzacționare. Când este ocupat, nu este nimic mai puțin decât
un colț gigantic de emoții umane. Am văzut odată un coleg de-al meu lovindu-și computerul atât de tare – în
mod repetat – încât inginerii IT au trebuit să vină să-l înlocuiască.
Este greu de înțeles că piețele financiare sunt un mecanism complex dacă te uiți doar la ceea ce se întâmplă
pe un etaj de tranzacționare. Îți amintește mai mult de o tarabă din piața locală într-o dimineață de sâmbătă
aglomerată, în orice oraș dat, oriunde din lume, unde un proprietar de tarabă încearcă să-i depășească pe
următorul.
Când asistați la emoțiile brute, necenzurate, care se desfășoară în fața ochilor voștri pe platforma de
tranzacționare, este dificil să vedeți cum se încadrează asta într-un mediu economic global bine reglat care
alcătuiește structura societății și civilizației noastre moderne.
Cumpărarea pe impuls, vânzarea în panică, păstrarea pierderilor, refuzul de a admite înfrângerea, lăcomia,
prostia, încăpățânarea, disperarea, lacrimile, depresia abjectă, entuziasmul și entuziasmul sunt toate expuse
aici și toate într-o succesiune rapidă.
Am lucrat pentru Financial Spreads timp de un an, apoi am fost rugat să plec. În aceeași zi, am fost vânat de
capete la City Index, care era deținut de ICAP – cel mai mare broker de obligațiuni guvernamentale americane
din lume.
City Index a avut aproximativ 25.000 de clienți, dintre care 3.000 erau activi în majoritatea zilelor. Acești clienți
ar tranzacționa valute, mărfuri, indici bursieri, acțiuni individuale, opțiuni, obligațiuni și orice altceva.
Trebuie să fi fost martor la zeci de milioane de meserii în cariera mea, executate de mii de oameni. Foarte puțini
dintre ei, dacă vreunul, au ieșit în evidență, iar dacă au ieșit în evidență a fost din toate motivele greșite.
Pentru fiecare poveste de succes, vă pot spune zece povești de groază.
FĂRĂ MEMORIE A MARILOR COMERȚĂTORI
Am vorbit recent cu un prieten de-al meu, care este CEO al unei companii comerciale din Londra. L-am întrebat
dacă au existat comercianți care s-au remarcat în cei 30 de ani în care a lucrat pe platformele de tranzacționare.
El a spus că de-a lungul anilor a fost martor la multe lucruri bizare, dar în ceea ce privește comercianții buni, a
văzut foarte puțini.
Iată un bărbat care și-a petrecut întreaga viață adultă pe platformele de tranzacționare, dar este incapabil să-
și amintească de oameni care au făcut bine. Vorbim despre un procent de comercianți de succes atât de infinit
de mic încât te face să te întrebi de ce cineva ar dori să facă tranzacții în primul rând sau dacă cineva ar putea
vreodată să devină bun la această profesie. Conversația cu el a decurs după cum urmează.
Tom: Ați lucrat în industria contractului pentru diferență (CFD) timp de 30 de ani. Trebuie să fi văzut niște comercianți buni pe parcurs.
Îmi poți spune despre ele?
CEO: Mi-aș dori să pot. Am văzut mulți oameni câștigând mulți bani, dar foarte puțini au reușit să păstreze banii. Am început în
industrie într-un moment în care tranzacționarea cu CFD nu era un instrument principal. În mare parte, oamenii foarte bogați sau
oameni care lucrau în industrie aveau conturi CFD. Acești clienți pe atunci tranzacționau adesea ca parte a unui tip de rețea de club
pentru băieți. Însemna că au tranzacționat în mare parte acțiuni specifice și unele mărfuri. Pe atunci tranzacționarea nu era nici pe
departe la fel de prolifică ca în prezent.
Tom: Erau comercianți buni?
CEO: Nu, nu aș spune că au fost. Aveam clienți care erau personalități binecunoscute în oraș, iar tranzacțiile lor personale erau adesea
atroce, chiar dacă erau comercianți de fonduri speculative sau administratori de fonduri. A fost aproape ca și cum ar fi pierdut
disciplina lor atunci când își tranzacționează banii proprii. Sunt sigur că nu li s-ar permite să tranzacționeze pentru clienții lor în modul în care au
tranzacționat pentru ei înșiși.
Astăzi avem mult mai mulți comercianți mai mici, dar modelul este remarcabil de similar între un comerciant mic și un comerciant mare.
Aproape toți clienții au mai multe tranzacții câștigătoare decât tranzacții pierdute. Ca atare, ați putea argumenta că sunt comercianți buni.
Cu toate acestea, ei tind să piardă mai mult, mult mai mult din tranzacțiile lor pierdute decât câștigă cu tranzacțiile câștigătoare. Raportul este că
pentru fiecare liră pe care o câștigă, ei pierd aproximativ 1,66 GBP.
Tom: Cum face un broker CFD să câștige bani din asta?
CEO: Ei bine, credeți sau nu, vrem ca clienții noștri să câștige. Am o rețea de contacte în industria CFD-urilor. Mă întâlnesc regulat cu directori
generali ai companiilor concurente. Deși suntem concurenți și am face orice pentru a depăși un concurent, avem o dorință comună. Ne dorim ca
clienții noștri să tranzacționeze mai bine.
Facem tot posibilul să-i ajutăm. Le oferim fiecare instrument sub soare. Le oferim spread-uri favorabile și le oferim servicii de știri. Le oferim pachete
sofisticate de grafice. Le oferim date. Le oferim instrumente analitice pentru a le măsura performanța.
Pe scurt, facem absolut tot ce putem pentru a ne asigura că au toate instrumentele de care au nevoie pentru a face bani. Și apoi îi lăsăm să facă schimb.
Problema este că majoritatea conturilor mai mici tind să piardă într-un interval scurt de timp.
Crede-mă când spun că mi-aș dori să fie diferit. Nu știu ce mai putem face noi, ca brokeri, pentru clienții noștri. Preferăm ca clienții să facă bani pentru
că există dovezi clare că cei care tranzacționează și câștigă continuă tranzacționarea. Este mai bine pentru afaceri.
Adevărul este că puteți vedea clar diferența dintre un comerciant profitabil constant și un comerciant normal. Abordarea lor este foarte diferită.
Tom: Cum poți să-ți dai seama dacă cineva știe ce face?
CEO: Există o multitudine de parametri pe care îi putem analiza. Dacă ar trebui să o restrâng la cei mai importanți cinci factori, ar fi aceștia:
1. Dimensiunea contului.
2. Frecvența comerțului.
3. Raportul dintre timpul petrecut deținând tranzacții câștigătoare versus tranzacții pierdute.
4. Adăugarea la câștiguri sau la pierderea tranzacțiilor.
5. Tranzacționarea cu stop-loss.
Cineva care deschide un cont cu ceva mai puțin de 100 de lire sterline va pierde, cu un grad foarte mare de certitudine, acei bani, din păcate. Cineva care
tranzacționează totul și orice, adică supratrading, își va pierde în cele din urmă banii.
Oricine nu poate să-și păstreze câștigătorii, dar își păstrează tranzacțiile pierdute, își va pierde în cele din urmă banii.
Oricine își adaugă tranzacțiile câștigătoare ne va atrage atenția (pozitiv), dar oricine își adaugă tranzacțiile pierdute își va pierde, cu aproape
certitudine, depozitul în cont la un moment dat.
Oricine tranzacționează fără un stop-loss va urma și această cale. Din păcate îl vedem tot timpul.
După cum puteți vedea, ca brokeri, facem tot ce putem pentru a ajuta oamenii să câștige bani, dar oamenii sunt oameni, ceea ce înseamnă că vor găsi o
modalitate de a se autosabota.
CONDIȚII ACUM 20 DE ANI
Sunt cu ochii pe toți brokerii, pentru a mă asigura că fac tranzacții cu cei mai buni și mai ieftini. De ce aș plăti
1,5 în spread dacă pot plăti 1 în spread? Aceasta este o economie simplă. Conduc o afacere și vreau să cheltuiesc cât mai
puțin pe costurile de tranzacție.
Unul dintre instrumentele mele preferate pentru tranzacționare este indicele DAX german. Astăzi, când fac tranzacții,
plătesc un spread de 0,9 puncte în DAX.
Cu toate acestea, când am început să tranzacționez acum aproximativ 20 de ani, spread-ul intraday în DAX era de 6 până
la 8 puncte. Îmi amintesc foarte clar că am tranzacționat Dow-ul în cursul zilei. A trebuit să plătiți un spread de 8 puncte
în Dow pentru produsul intraday.
Dacă doriți să tranzacționați contractul trimestrial, spread-ul era de 16 puncte. Acest lucru a fost într-un moment în
care Dow-ul se tranzacționa în jur de 10.000. Astăzi tranzacționez Dow-ul cu un spread de 1 punct, iar Dow-ul se
tranzacționează acum în jur de 35.000.
Sunteți mult mai bine să tranzacționați în 2020 decât ați tranzacționat în 1999. Era mult mai greu să faceți bani
tranzacționând atunci. Piața trebuie să se miște semnificativ mai puțin în favoarea ta înainte de a ajunge la pragul de
rentabilitate acum, comparativ cu 1999.
Un alt avantaj major pe care îl au oamenii care încep să tranzacționeze astăzi este instrumentele disponibile de la brokeri.
Uitați-vă la aproape orice platformă de tranzacționare astăzi și veți vedea la care se adresează brokerii pentru a vă ajuta
să câștigați bani.
Ai acces la sute de studii tehnice. Aveți acces la fluxul de știri instantanee. Aveți opțiunea de a fi instruit prin materiale
online și webinarii. Aveți acces la datele de Nivel 2 pentru acțiunile din întreaga lume.
Aveți diferențe decente licitație-cere. Dacă un comerciant instituțional de acum 30 de ani ar vedea instrumentele cu
care tranzacționați astăzi, el sau ea ar fi verde de invidie.
Aveți la dispoziție fiecare instrument analitic imaginabil disponibil din vastul bazin de resurse de indicatori tehnici. Ai
trupe Bollinger, ai canale Keltner, ai medii mobile. Ai unelte de care nici măcar nu am auzit și nici nu le-am folosit.
Este suficient să spunem că fiecare broker din lume nu a cruțat nicio cheltuială în efortul lor de a vă oferi orice oportunitate
de a câștiga cât mai mulți bani posibil din piețe.
Dar nu contează nimic. Majoritatea oamenilor vor eșua. Rata de eșec este astronomică în industria comercială. Nimeni
nu este imun la statistici.
NORMAL ESTE UN PERDANT

Există ceva inerent greșit în abordarea oamenilor care fac tranzacții. Trebuie să presupunem că majoritatea
oamenilor din societate sunt ființe umane normale, bine adaptate. Modelul lor de comportament, în timp ce
lasă loc pentru personalitate, este cel mai probabil foarte asemănător.
De la leagăn la mormânt, de dimineața până seara, de la un an la altul, omul obișnuit este angajat într-un
model remarcabil de similar: model de gândire, model de acțiune, model de speranțe și vise, frici și
nesiguranțe. Numim acea persoană normală.
Dacă normal este modelul familiar și dacă normal este deschiderea unui cont la un broker CFD și trecerea la
pierderea banilor (mai devreme sau mai târziu), atunci normal este pur și simplu un reprezentant al tuturor
celorlalți. Toți cei care sunt normali vor ajunge să piardă.
Este o împingere prea departe? Să ne uităm la dovezi. Să aruncăm o privire la norma pentru un trader CFD tipic
în spațiul de tranzacționare cu amănuntul.
Chiar dacă brokerul tău îți pune la dispoziție toate instrumentele sub soare, nimeni nu este imun la statisticile
piețelor financiare. Cu excepția cazului în care ați urmat un fel de pregătire structurată sau ați fost instruit
de cineva care merge pe calea pe care doriți să o parcurgeți sau vă gândiți serios la acest demers, cel mai
probabil veți eșua pe piețele financiare.
Priviți orice site web de broker din Uniunea Europeană și veți vedea rata de eșec. Brokerii sunt obligați prin
lege să posteze acest lucru pe prima pagină a site-ului lor. Iată câțiva dintre cei mai mari și mai cunoscuți
brokeri CFD din lume și ratele lor de eșec:
AGENT RATA DE EȘEC
Piețele IG 75%
Markets.com 89%
Piețele CMC 75%
Banca Saxo 74%
FX PRO 77%
Tarife corecte din 7 noiembrie 2019.
Știu că îți place să crezi că ești diferit. Cu toate acestea, în ochii piețelor financiare, statistic ești ca toți
ceilalți.
Vă puteți uita la primii zece brokeri din lume și statisticile nu se schimbă. Poți să te uiți la CMC Markets, poți
să te uiți la IG Markets, poți să te uiți la Gain Capital sau poți să te uiți la oricare dintre brokerii CFD de nivel
superior sau al doilea. Nimeni nu va avea o rată de eșec mai mică de 70%.
NORMAL NU ESTE SUFICIENT DE BUN
Instrumentele nu te fac un comerciant de top. Tehnicile nu te fac un comerciant de top. Dacă vrei să fii un trader
bun, dacă vrei să atingi nivelul de succes despre care știi că este posibil, trebuie imediat să încetezi să te mai
gândești că calea către bogății în tranzacționare are vreo legătură cu instrumentele sau tehnicile pe care le
folosești.
Da, desigur că ai nevoie de o strategie. Da, ai nevoie de un plan. Da, trebuie să înțelegeți piețele. Deci, despre
ce este vorba în această carte, dacă nu este vorba despre instrumente și strategii?
Ei bine, permiteți-mi să abordez această întrebare dintr-o perspectivă diferită. Permiteți-mi să o abordez din
perspectiva oamenilor care lucrează în industrie ca brokeri și comercianți de vânzări și ca oameni de
marketing.
Ei fac comert?
Aș spune că probabil că nu. Cu toate acestea, comercianții primesc sfaturi, îndrumări și instruire de la ei; ei
fiind ghidați de oameni care nu sunt mai buni la comerț decât ei.
Îmi aduce aminte de cartea lui Fred Schwed, Where Are the Customers' Yachts?, în care spune că Wall Street este
singurul loc din lume în care oamenii care ajung la muncă cu trenul și autobuzul dau sfaturi celor care ajung cu
limuzină și elicopter. (puțin parafrazat pentru o notă mai modernă). Comercianții sunt ghidați de oameni
care nu pot tranzacționa!
FOCALIZARE GRESIT
Când mergi la expoziții de tranzacționare, citești reviste de tranzacționare sau te uiți la materialele educaționale online
de pe site-urile brokerilor, 100% din atenție este pusă pe ceea ce eu numesc Cum să:
• Cum ma scalp? • Cum
schimb comerțul? • Cum fac
schimb zilnic?
• Cum urmăresc tendințele?
• Cum tranzacționez pe piața valutară (FX)?

• Cum folosesc diagramele Ichimoku?
• Cum tranzacționez cu divergența de convergență medie mobilă (MACD) sau stocastica?

Acest lucru este perfect normal. Târgurile și revistele sunt orientate spre oferirea soluțiilor de care majoritatea
oamenilor cred că au nevoie pentru a câștiga bani pe piețele financiare.
Brokerii urmează aceeași cale. Ele oferă informațiile de care cred că comercianții au nevoie și de care
comercianții cred că au nevoie.
Nou-veniții în industria de tranzacționare sunt adesea ghidați chiar de oamenii care sunt probabil să-i pună
pe calea greșită. Aceștia sunt făcuți să creadă că totul este despre tehnică și strategie – nimeni nu îi
pregătește pentru faptul că nu strategia îi va deosebi de alți traderi.
Este modul în care comercianții gândesc strategia lor – și capacitatea lor de a urma strategia – care îi va
deosebi.
Nu te întrebi dacă aceasta este calea potrivită pentru tine? Nu te întrebi despre inutilitatea de a-ți dedica toate
resursele unei singure activități, când practic toți cei care au mers pe acea cale înaintea ta au eșuat?
Tu ar trebui. Chiar ar trebui să vă întrebați ce vă face diferit față de cei 90% dintre comercianți care nu
câștigă bani. Dacă ești normal – așa cum faci ceea ce toți ceilalți fac – atunci nu vei reuși.
NORMAL NU VA TAI
Organizatorii unuia dintre aceste târguri m-au invitat să țin o conferință. Acest spectacol a fost la Londra și mi
s-a spus că pot vorbi despre orice vreau. Am decis să țin o discuție despre rata dezastruoasă a eșecului din
industria de tranzacționare.
Argumentul meu este că, dacă 90% din toate conturile CFD pierd bani, problema este o problemă umană. Simt că
fac o presupunere rezonabilă când spun că toată lumea care deschide un cont CFD este o persoană normală cu
un mod normal de gândire. Trebuie să existe ceva în mod inerent greșit în modul în care oamenii obișnuiți
gândesc și acționează, ceea ce face ca tranzacționarea să fie atât de nereușită pentru ei.
TREBUIE SĂ FIE MAI UȘOR CA ORICANDĂ

FACEȚI BANI TRADING
Am menționat mai devreme cât de mici sunt spread-urile bid-ask de astăzi în comparație cu acum 20 de ani.
Prin urmare, ar trebui să fie mai ușor ca niciodată pentru comercianți să facă bani. Cu toate acestea, nu este.
Oamenii încă se luptă să facă bani tranzacționând. Premisa mea principală a acestei cărți este să ajung la fundul acestei
enigme. Abordarea pe care am luat-o este centrată pe următoarele fapte:
1. Nu a fost niciodată mai ușor să faci comerț. Infrastructura IT este excelentă pentru comercianți.
2. spread-urile nu au fost niciodată mai mici.
3. Marjele nu au fost niciodată mai favorabile.
4. Instrumentele nu au fost niciodată atât de ușor disponibile.
5. Brokerii nu au făcut niciodată atât de mult pentru clienții lor ca acum.
6. Indicii bursieri nu au fost niciodată mai mari, adică există volatilitate.
Pentru a reitera, presupun că oamenii care deschid conturi de tranzacționare sunt ființe umane normale, bine adaptate –
fără a folosi asta ca pe o ușoară sau o insultă – care sunt perfect capabile să funcționeze în societate.
Întrebările la care vreau să le pun și să răspund sunt următoarele: cum arată comportamentul normal? Cum pot evita să fiu
normal când fac tranzacții? Dacă presupunem că 80-90% dintre oamenii care tranzacționează sunt oameni normali, vreau să
evit să mă comport ca ei.
ESTI NORMAL?
Argumentul meu, oricât de provocator este, pune o întrebare esențială: gândești așa cum toți ceilalți gândesc și se
apropie de tranzacționare așa cum toți ceilalți se apropie de tranzacționare?
Daca da, vei avea o problema.
Dacă gândești ca toți ceilalți, este atât de ciudat să obții rezultatele pe care le obțin toți ceilalți?
Să aruncăm o privire la ce este comportamentul normal.
Comportamentul normal este să te angajezi într-un ciclu de educație fără sfârșit, căutând următorul nou avantaj. Am știut
din momentul în care am citit Liar's Poker că vreau să fiu trader, dar nu am avut niciodată vreo pregătire oficială despre cum
se comportă un trader bun. De ce ar trebui? Mi s-a spus întotdeauna că un comerciant bun cumpără mic și vinde mare. Dar
de fiecare dată când am cumpărat mai mic, mergea din ce în ce mai jos. Deci, ce fel de sfat a fost acesta?
Și totuși, acesta este sfatul pe care îl ascultăm când începem. Acesta este punctul de referință, iar dacă acesta este punctul
de referință, atunci este un miracol că doar 90% pierd. Ar trebui să fie 100%, pentru că
a cumpăra la preț mic și a vinde mare este o rețetă sigură pentru ruină.
Oamenii vor urma cursuri de weekend sperând să învețe secrete. Oamenii vor studia și vor învăța să
folosească instrumente precum analiza sfeșnicului, stocastica, indicele de putere relativă (RSI), MACD și
mediile mobile. Lista continuă și continuă. Toate acestea sunt un comportament normal pe scurt.
CHIAR BIBLIA ESTE GRESITĂ
Nici măcar biblia analizei tehnice nu ajută prea mult o persoană pe drum, odată ce curba inițială de
învățare s-a încheiat.
Biblia analizei tehnice a fost scrisă de Robert D. Edwards și John Magee. Cartea se numește Technical
Analysis of Stock Trends și s-a vândut în milioane de exemplare de la prima sa tipărire în 1948.
Ceea ce majoritatea cititorilor nu realizează, totuși, că Edwards și Magee nu au fost adevărații creatori
ai analizei tehnice moderne. Mai degrabă, era un analist tehnic puțin cunoscut pe nume Richard W.
Schabacker.
Un tehnician de piață strălucit, Schabacker a codificat aproape tot ce era de știut despre analiza tehnică
până la vremea lui – care includea lucrări de pionierat precum teoria Dow a lui Charles Dow.
Între 1930 și 1937, Schabacker a predat mai multe cursuri pentru comercianți și investitori serioși de
pe Wall Street. Din păcate, a murit în 1938, când nu avea nici măcar 40 de ani.
Cu puțin timp înainte de moartea sa, Schabacker i-a dat o copie mimeografiată a lecțiilor sale
cumnatului său, Robert D. Edwards, care a rescris lecțiile lui Schabacker cu ajutorul colaboratorului său,
John F. Magee, un inginer instruit de MIT.
Drept urmare, nu Schabacker a primit credit pentru compilația originală a analizei tehnice, ci Edwards și
Magee, a căror activitate a devenit un bestseller peren.
Permiteți-mi să fiu clar: citirea unei cărți precum Technical Analysis of Stock Trends este o necesitate, dar
vă rog să nu credeți că vă va face un comerciant profesionist, profitabil, la fel cum citirea unui manual
despre tenis vă va permite să concurați cu Rafa. Nadal.
Văd că noii veniți fac greșeli clasice după ce citesc cărți de analiză tehnică. Ei vor studia indicatori precum
RSI și stocastica și vor declara cu entuziasm că o piață este „supracumpărată” sau „supravândută”.
Ceea ce ei nu realizează este că „supracumpărarea” este o expresie emoțională pentru o conceptualizare

psihologică a „scumpului”. Oamenii care citesc o diagramă stocastică sunt făcuți să creadă – printr-o manipulare
matematică a datelor – că piața este acum scumpă și ar trebui să fie scurtată.
Același lucru se poate spune despre „supravânzare”. Este o altă modalitate prin care mintea vă spune că piața
este ieftină și că există valoare asociată cu aceasta.
Vă voi da un exemplu. Ieri a fost o zi deosebit de ursitoare în indicele Dow Jones și indicele german DAX 40. Am
fost scundă toată ziua și am avut una dintre zilele mele mai bune, toate verificate și documentate pe canalul
meu Telegram. Era 1 octombrie 2019.
Spre sfârșitul zilei, când indicele Dow scade și mai jos, un student de-al meu m-a contactat și mi-a pus o
întrebare foarte alarmantă. Conversația a fost în daneză și am tradus-o aici.
„Tom, ai văzut indicatorul stocasticii? Este profund în teritoriu „supravândut”. Crezi că este o idee bună să
cumperi acum, înainte de închidere?”
Răspund: „Hmm, sunt scund... poate ar trebui să întrebi pe altcineva.”
El continuă să-și exprime șocul absolut că sunt scund, iar puțin mai târziu continuă să afirme că a cumpărat
Dow la 25.590.
Desigur, atunci când există un cumpărător, există un vânzător. Cu toate acestea, nu sunt convins că cumpărarea
indicelui Dow Jones cu zece minute înainte de închidere, într-o zi în care a scăzut cu 400 de puncte, este o idee
bună.
Îmi amintește de felul de gândire pe care aș fi făcut-o acum 20 de ani. Nu azi insa. Dacă cumpăr Dow într-o zi
slabă, chiar înainte de închidere, înseamnă să închid o poziție scurtă. Prețuiesc prea mult somnul pentru a
ocupa o poziție peste noapte.
I-am spus: „Ai avut toată ziua să găsești o scurtă intrare. Ce speri să obții acum fiind cumpărător? Te gândești
că, pentru că a scăzut cu 400 de puncte, acum este ieftin și poate chiar înainte de închidere, s-ar putea să vezi
cumpărături din aceste acțiuni ieftine?”
Obisnuiam si eu sa gandesc asa. Atunci nu eram profitabil.
Dow nu s-a adunat până la final. Nu a fost nici o săritură. Sunt sigur că elevul meu nu a pierdut foarte mult.
Nu era atât de mult portofelul lui care mă preocupa – ci modul lui de a gândi.
Despre asta este cartea asta. Este vorba despre a te face să te gândești corect despre piață. Aici 80-90% dintre
comercianții care pierd au tendința de a merge prost.
ÎNCHIDE COALA
Dacă comerțul ar fi o școală, ar fi închis. Nicio școală sau universitate nu ar putea funcționa dacă 90% dintre studenții
săi nu ar fi picat examenele.
Cu toții suntem oameni destul de normali. Ne încadrăm și funcționăm bine în structura societății moderne. Dacă
fiecare persoană angajată în tranzacționare este o ființă umană normală – și presupun că sunt, ceea ce înseamnă că
funcționează bine, este inteligent, grijuliu, muncitoresc – atunci de ce există o rată de eșec de 90% în industria noastră?
Asta nu are deloc sens. De obicei, atunci când oamenii muncesc din greu la ceva, vor reuși sau vor vedea un anumit grad
de succes. Acesta nu pare să fie cazul în cazul tranzacționării.

Alte profesii nu au o rată de eșec de 90%.
Dacă mergi la dentist și ți se spune că există o șansă de 90% să nu-ți poată repara dinții, ai ieșit de acolo ca o șansă.
Cu toate acestea, acestea sunt șansele cu care se confruntă un comerciant privat. Dar nu trebuie să fie așa.
În calitate de comercianți, avem tendința de a ne angaja într-un ciclu nesfârșit, previzibil. Facem comerț bine pentru
o perioadă. Suntem fericiți. Disciplina noastră slăbește. Pierdem bani. Ne întărim hotărârea și obținem mai multă
educație. Ne descurcăm bine pentru o vreme. Pierdem bani. Ne oprim – uneori pentru un timp, alteori permanent.
Suna familiar?
Partea tristă a acestui ciclu este că toată lumea are vrăji bune în tranzacționare. Toată lumea are perioade în care
câștigă bani. Fiecare are momentele lui. Sunt sigur că ai și tu.
Deci ce se întâmplă? Ce se întâmplă este că 99% dintre oameni nu știu să piardă. Emoțiile pe care le experimentează
atunci când le pierd îi fac să acționeze într-o manieră care nu este în interesul lor.
Emoțiile sunt determinate de răspuns. Spune că auzi o glumă amuzantă și râzi în hohote. Asta este o emoție. Când
auzi gluma data viitoare, nu râzi. Mintea ta s-a obișnuit cu gluma.
Când te îndrăgostești de un bărbat sau o femeie frumoasă, experimentezi emoții puternice, iar viața ta interioară este
într-o frământare frumoasă. Când vezi acea persoană, vrei doar să-ți exprimi dragostea pentru ea și să fii uniți cu ea,
să-i privești în ochi.
Odată cu trecerea timpului, frământările tale iubitoare sunt înlocuite cu un sentiment de calm. Îți place să fii prin preajmă
ei, dar sentimentele de pasiune sunt mai puțin pronunțate decât erau la început. Te-ai obișnuit cu cealaltă
persoană.
Un alpinist solo liber, cățărând suprafețe de stânci intimidante fără frânghii, se confruntă cu consecințe grave
dacă își pierde aderența. Ei își aclimatizează mintea prin ani de practică, astfel încât amigdala lor – centrul de
răspuns emoțional al minții – să nu tragă în toți cilindrii atunci când urcă. Sunt calmi.
Un soldat de elită este speriat de moarte prima dată când se află într-o situație de luptă. De aceea prima lui
situație de luptă va fi o simulare. Și următorul. Și următorul. Și încetul cu încetul, frica lui este antrenată din el,
prin utilizarea repetiției, a conștientizării respirației și a obișnuirii.
Pentru fiecare oră pe care o petreceți analizei tehnice, trebuie să rezervați cel puțin 25% din acest timp pentru
ceea ce eu numesc analiză internă. Trebuie să știi care sunt slăbiciunile tale. Trebuie să știi care sunt punctele tale
forte. Trebuie să știi la ce ești bun și trebuie să știi la ce nu ești bun.
Dacă nu petreceți timp încercând să îmbunătățiți aceste lucruri, cum vă veți îmbunătăți? Foarte puțini
oameni, dacă există, se vor angaja în acel nivel de introspecție pentru a obține rezultatele pe care și le doresc.
Dacă scopul tău este să faci tranzacționare cu bani, iar 99% dintre oameni pierd și 99% dintre oameni cred că
analiza și strategiile sunt cheia pentru profiturile de tranzacționare, poți fi 100% sigur că strategiile și analiza
nu sunt cheia pentru profiturile comerciale.
43 MILIOANE TRANZACTERI ANALIZATE
Există o cercetare care face o lectură foarte interesantă. A fost creația unui analist numit David Rodriguez și este
genial. Rodriguez a lucrat pentru un mare broker valutar și a încercat să afle de ce a existat o rată atât de mare
de eșec în rândul clienților săi care tranzacționează valute. Brokerul avea aproximativ 25.000 de oameni care
tranzacționau FX zilnic.
Rodriguez a investigat toate tranzacțiile efectuate pe o perioadă de 15 luni. Numărul tranzacțiilor a fost cu
adevărat uluitor. Cei 25.000 de oameni au executat aproape 43 de milioane de tranzacții. Din punct de vedere
statistic, asta a creat un spațiu eșantion semnificativ statistic și extrem de interesant de investigat.
Mai exact, Rodriguez și colegii săi s-au uitat la numărul de tranzacții câștigătoare. Aș dori să vă ofer acum
ocazia să vă gândiți la câte tranzacții au fost tranzacții câștigătoare și câte tranzacții au fost tranzacții
pierdute. Îl puteți reprezenta ca procent din totalul de 43 de milioane de tranzacții.
Dacă simțiți că are vreo influență asupra răspunsului pe care doriți să-l dați, vă pot spune că majoritatea tranzacțiilor au
fost executate în euro dolar, dolar sterlină, dolar elvețian și dolar yen.
Cu toate acestea, marea majoritate a tranzacțiilor au fost executate în euro dolari, unde spread-ul este foarte strâns. Din păcate,
asta nu pare să facă o mare diferență în ceea ce privește rezultatul.
62% din toate tranzacțiile efectuate de clienții brokerului s-au încheiat cu profit. Adică puțin mai mult de șase din zece
tranzacții. Este o rată bună de lovituri. Un comerciant cu o rată de succes de șase din zece ar trebui să poată câștiga bani din
tranzacționare.
Desigur, depinde foarte mult de cât de mult câștigă când câștigă și cât de mult pierde când pierde. Aici se află problema celor
25.000 de oameni.
Au avut mare succes în ceea ce privește rata de lovituri. Cu toate acestea, când te uiți la cât de mult au câștigat în medie pe
tranzacție și cât au pierdut în medie pe tranzacție, în curând realizezi că au avut o problemă majoră. Când au câștigat, au
câștigat aproximativ 43 de pips. Când au pierdut, au pierdut aproximativ 78 de sâmburi.
Nu este nimic rău în a avea un sistem în care pierzi mai mult din tranzacțiile pierdute decât câștigi cu tranzacțiile câștigătoare.
Cu toate acestea, necesită să aveți o rată de lovituri suficient de mare pentru a absorbi tranzacțiile pierdute.
Un coleg de-al meu, un comerciant profesionist din Africa de Sud care tranzacționează la un fond speculativ, are o rată de succes
de aproximativ 25%. Îi spun povestea mai detaliat mai târziu în carte, dar permiteți-mi să explic termenul rata de succes în
contextul fondului său speculativ.
Când fondul său speculativ pierde la o tranzacție, ei pierd 1X. Când câștigă, câștigă până la 25X. Este de la sine înțeles că
prietenul meu este extrem de profitabil, chiar dacă nu are o rată de lovituri convingătoare, cel puțin nu dintr-o perspectivă
tradițională.
Ceea ce mi se pare deosebit de interesant este cât de multe sfaturi proaste există în industria de tranzacționare. Veți auzi
adesea comercianții vorbind despre raportul risc-recompensă, care în sine este destul de inocent, cu excepția cazului în care
comerciantul îl ia la propriu și îl aplică pe bază de tranzacție cu tranzacție.
Când apelez tranzacții în grupul meu Live TraderTom Telegram, voi anunța întotdeauna un stop loss. Mereu! Cu toate
acestea, sunt adesea întrebat dacă am o țintă în minte. Răspunsul este destul de adesea puțin sarcastic: „Nu, globul meu de
cristal este scos pentru reparații”, sau dacă sunt deosebit de morocănos și obosit, voi fi nepoliticos și voi spune: „Îmi pare rău,
amigo, dar arăt ca un ghicitor tu?"
Da, știu, asta nu este foarte politicos. Imi pare rau. Ignorând incapacitatea mea flagrantă de a fi politicos atunci când mă confrunt
th
cu aceeași întrebare pentru cele 450 de ținte ale tranzacțiilor mele.
timp, Are omult
există de-a face cu
semnificație riscul
mai versuspentru
profundă recompensă.
mine a nu chema
RISC VERSUS RECOMPENSA
Personal mi se pare enorm de defectuos întregul concept de risc-recompensă, dar din moment ce sunt singurul care vorbește
vreodată despre el, accept că probabil greșesc. Totuși, ascultă-mă.
Cum naiba știu care va fi răsplata mea? Literal nu știu. Chiar dacă m-am prefăcut că știu – să zicem, folosind un calcul de
mișcare măsurată sau o extensie Fibonacci – mă cunosc suficient de bine pentru a știu că voi fi adăugat la comerțul meu pe
parcurs. Când a ajuns la ținta mea, nu l-aș închide, pentru că asta este filozofia mea.
M-aș da cu piciorul dacă aș închide o tranzacție la ținta mea, iar apoi a mers și mai departe. Aș prefera să dau o parte din
profiturile mele deschise decât să ratez potențiale și mai multe profituri.
Acum probabil că fac o mare tam-tam din nimic, dar țintele nu sunt pentru mine. Vreau să văd ce îmi va oferi piața. Sunt
pregătit să accept că acest lucru poate însemna că voi da o parte din profiturile mele deschise. Am pierdut numărătoarea de câte
ori am avut un câștigător de 100 de puncte în Dow, care apoi s-a transformat într-un zero.
Cu o săptămână înainte de a scrie acest lucru (toate documentate desigur) am avut un astfel de câștigător, care s-a transformat
într-un mare zero. Unii comercianți mai puțin mulțumiți m-au confruntat în camera mea de tranzacționare live cu privire
la motivul pentru care nu mi-am luat profiturile. Este greu de explicat, dar totul are de-a face cu durerea.
Îmi dă mult mai puțină durere să-i sărut la revedere unui câștigător de 100 de puncte decât să-mi iau cele 100 de puncte, doar
pentru a vedea piața mișcându-se și mai mult în favoarea mea.
Din cauza acestei filozofii, uneori sunt capabil să obțin câștiguri de 400-500 de puncte, așa cum am făcut astăzi. Este una sau
alta. Nu cred că poți avea ce este mai bun din ambele lumi!
INTERVIU CU CNN
Într-un interviu acordat CNN în urmă cu câțiva ani, am fost întrebat despre trăsăturile comercianților câștigători. În acest
interviu foarte sincer, am evidențiat câteva puncte pe care le-am simțit că diferențiază comercianții câștigători de
comercianții pierzanți. S-a bazat pe experiențele mele de la observarea a milioane de tranzacții de către comercianții cu
amănuntul, în timp ce eram la bursa de tranzacționare. Iată principalele diferențe pe care le-am identificat:
1. ÎNCERCAREA SĂ GĂȘIȚI CELE MAI

Atunci când piața are o tendință mai scăzută, fie în cursul zilei, fie într-un interval de timp mai lung, se pare că există
o tendință ca comercianții cu amănuntul să încerce să găsească minimul mișcării.
Dacă asta este din dorința de a cumpăra ieftin sau pentru că folosesc instrumente ineficiente, pur și simplu nu știu.
Ce știu este că această trăsătură este extrem de dăunătoare pentru contul de tranzacționare al oricui.
Comercianții câștigători par să aibă mult mai încredere în tendința predominantă. Această ajustare a atitudinii
poate părea banală, dar face literalmente diferența între comerciantul câștigător și comerciantul care pierde.
De-a lungul timpului, comerciantul care pierde își va repeta neîncrederea în tendința dominantă și va lua poziții
împotriva acesteia. O va face pentru că, din punct de vedere emoțional, pare că cumpără o piață ieftină sau vinde în
lipsă o piață scumpă.
Acest lucru este satisfăcător din punct de vedere emoțional, cum ar fi cumpărarea de hârtie igienică la o reducere de
50% de la supermarketul local, dar piețele financiare nu sunt supermarketuri. Nu există „ieftin”. Nu există „scump”.
Există doar prețul dominant.
Comerciantul câștigător, însă, nu este atașat emoțional de ideea de „ieftin” sau „scump”.
El este concentrat pe acest moment chiar acum, iar în acest moment chiar acum piața este în tendințe și are
încredere în această tendință și se poate alătura fără emoție acestei tendințe fără disconfort intern.
2. ÎNCERCAREA SĂ GĂSEȘTI CELUL
Este valabil și contrariul. Atunci când piața are o tendință mai ridicată, comercianții tind să dorească să găsească un
loc pentru a vinde în lipsă. Deși trebuie spus că oamenii sunt, în general, mai buni să intre la bordul unei piețe care a
crescut deja, decât să sară la bord cu o poziție scurtă pe o piață care a scăzut deja semnificativ.
Dacă piața s-a deplasat mai sus cu o sumă semnificativă, mai ales pe termen foarte scurt, comercianții cu amănuntul
tind să dorească să atenueze creșterea prețurilor, adică caută să stabilească poziții scurte. Din nou, acesta este
probabil rezultatul unei viziuni distorsionate despre lucrurile care sunt ieftine și lucrurile sunt scumpe.
3. GÂNDIREA FIECARE MICĂ CONTRA-MISCARE ÎMPOTRIVA UNEI TENDINȚE ESTE ÎNCEPUTUL UNEI NOI TENDINȚE
Am stat pe un etaj de tranzacționare în cele mai negre zile ale piețelor financiare. De exemplu, la 15 septembrie 2008,
când Lehman Brothers a fost declarat în faliment, indicele Dow Jones a scăzut cu 4,5%.
Pe parcursul acelei zile de tranzacționare, au existat două încercări de a se aduna. Ambele au eșuat. A fost tragic să
văd câți clienți au încercat să cumpere minimul zilei, doar pentru a vedea că Dow-ul se mișcă din ce în ce mai jos.
Ori de câte ori a existat o singură lumânare verde pe graficul cu 5 minute în acea zi, am văzut cum ordinul de
cumpărare curge în monitoarele noastre de poziție de pe platforma de tranzacționare. Părea că clienții erau
stăpâniți de ideea că un nivel scăzut este aproape și că ei trebuie să fie cei care îl cumpără.
Scăderea nu a venit în ziua aceea. Nici a doua zi.
Aceasta este o trăsătură comună printre comercianți. Ei cred că fiecare mică contrareacție împotriva tendinței
este începutul unei noi tendințe. S-au pierdut mai multe averi încercând să prindă minimele pe o piață în
scădere decât în toate războaiele la un loc (bine, aceasta este o declarație nefondată făcută pentru a sublinia, dar
vă rugăm să nu încercați să prindeți minime).
Mi se pare evident că noii veniți și probabil, de asemenea, unii comercianți experimentați – profitabili sau
neprofitabili – cred că tranzacționarea de succes este totul despre grafice.
Această credință este în detrimentul conturilor lor, pentru că nimeni nu și-a luat vreodată timp să le spună altfel.
Nimeni nu le-a spus, sau s-a gândit să le spună, sau nu a știut suficient pentru a le spune, că, de fapt, să vă
concentrați tot timpul pe diagrame este o strategie greșită. Ne vom uita la asta mai departe în capitolul următor.
TOTI ESTE UN EXPERT HART
ODAȚĂ DECLARAT ÎNTR -UN articol că poți învăța elementele de bază ale analizei tehnice într-un
eu weekend. Poate că am exagerat puțin – dar doar puțin.
Știu fără nicio îndoială că un expert în grafice nu echivalează cu un expert în tranzacționare. Am văzut atât de mulți dintre prietenii
mei comerciali construind biblioteci impresionante de indicatori tehnici și dobândind cunoștințe atât despre indicatorii tehnici
cunoscuți, cât și despre cei obscuri. Dar nu s-a tradus prin a face mai mulți bani. Când vine vorba de grafice, mai puțin poate fi mai
mult.
Diagramele pot fi atât de simple sau complicate pe cât doriți. Se pare că există o tendință în rândul comercianților de a face graficele
mai complicate decât trebuie să fie cu adevărat. Am văzut mulți comercianți noi care își pun graficele cu atât de multe instrumente
încât abia pot vedea graficul prețurilor în sine.
Îi surprinde pe mulți oameni, în special pe cei nou-veniți, când văd ecranele mele cu diagrame. Nu există un singur indicator pentru
ele. Nici unul singur. S-ar putea să fiu de modă veche, dar nu am nevoie de aceste instrumente suplimentare.
Treaba mea ca comerciant este să găsesc configurații de tranzacționare cu risc scăzut. Abordarea mea în ceea ce privește
tranzacționarea nu este centrată pe niciun alt instrument decât prețul în sine. Toți indicatorii – mai mult sau mai puțin – sunt
construiți din timp și preț. Prin urmare, indicatorul este o denaturare a realității pe care o văd chiar în fața mea.
Piețele pot fi limitate în gamă, sau piețele pot avea tendințe. Unii indicatori funcționează bine pe diferite piețe. Acestea de obicei
au rezultate groaznice pe piețele în tendințe. Alți indicatori funcționează bine pe piețele în tendințe, dar sunt îngrozitor de
utilizați pe piețele limitate.
Așa cum un faimos prieten de-al meu comerciant, Tepid2, a spus odată pe feed-ul pentru comercianți acum dispărut Avid Trader:
„Indicatorii – toți funcționează o dată, dar niciunul nu funcționează tot timpul.”
Cred că mulți dintre cei 90% dintre oameni care pierd bani din tranzacționare ar putea foarte bine să aibă abilități excelente de citire
a graficelor. Ei pot citi diagrame foarte bine și înțeleg și modele.
Cu toate acestea, se întâmplă să cred că tranzacționarea înseamnă mult mai mult decât cunoașterea unei formații a capului și a
umerilor, a unui model de diagramă cu bare sau a unui raport Fibonacci.
Am văzut comercianți excepționali jongland contracte futures în valoare de milioane de lire sterline folosind doar un simplu grafic de
zece minute. De fapt, fac asta în fiecare zi de tranzacționare.
Eu cred cu adevărat că ceea ce separă 1% de 99% este modul în care gândesc atunci când sunt într-o tranzacție, cum își gestionează
emoțiile atunci când tranzacționează. Asta nu înseamnă că nu există nici un merit

învă area me te ugului citirii diagramelor. Știu din proprie experiență că citirea graficelor este o necesitate
absolută pentru luarea deciziilor, dar aceasta este doar o mică parte din întreaga imagine de tranzacționare.
Proliferarea guru-urilor care vând cursuri de tranzacționare este o dovadă că există o cerere de a învăța arta
și meșteșugul tranzacționării. Bănuiesc că „scurtătura” unui curs de weekend este o propunere mult mai
atrăgătoare decât să-ți petreci acel timp citind cărți.
Dacă un guru care ține un curs de weekend despre tranzacționare susține că veți fi calificat să tranzacționați
„ca profesioniștii milionari” până duminică seara, atunci cei care nu bănuiesc vor selecta această opțiune. Este
perfect firesc să ne așteptăm ca o ființă umană să plece pe calea celei mai puține rezistențe.
Învățarea oricărei abilități noi necesită timp. Deci, când vezi o reclamă care spune „învață o nouă limbă în 30
de zile”, s-ar putea să nu crezi în mod conștient, dar subconștient vrei să crezi, pentru că oamenilor le plac
comenzile rapide. În mod similar, o carte de dietă care promite că vei pierde 5 kg într-un an este puțin probabil
să se vândă, precum și una care promite că vei slăbi 5 kg în două săptămâni.
Filosofia mea de viață este diferită de cea a multor alți oameni. Acesta este motivul pentru care am ceea ce
visează atât de mulți oameni. Voi alege calea celei mai multe rezistențe, pentru că știu că trebuie să mă feresc
de părerea celor 99%.
Dacă crezi că sunt îngâmfat, atunci te înșeli complet. Nu am o viziune umflată asupra mea.
Dimpotrivă. Decid cu atenție ce vreau și apoi lucrez pentru asta. Această carte reflectă acest etos.
Cu adevărat, poți fi un maestru comerciant. Poți trăi cu adevărat în casa pe care o dorești, cu mașinile pe care
le dorești în mașină. DAR trebuie să mă credeți când spun că pentru a obține ceea ce doriți, trebuie să
gândiți ca 1%. De fapt, nici nu trebuie să gândiți ca 1%. Trebuie doar să nu gândești ca 99%.
Următoarea tranzacție este un exemplu bun al modului în care mentalitatea depășește analiza tehnică în
orice zi a săptămânii. În acest exemplu, scurtez indexul DAX 30 german.
Sunt oprit pentru o pierdere. Mă dau cu piciorul, pentru că stop-loss-ul meu este depășit cu un punct și ceva,
doar pentru a reveni înapoi în favoarea mea. Oprirea mea a fost prea strânsă. În loc să-mi pierd calmul, îl resping.
Lasă-mă să fac o pauză. Știți de ce unii sportivi scot un strigăt de frustrare atunci când nu se descurcă bine? M-
am gândit o vreme la asta, după ce am văzut-o pe Serena Williams strigând când a pierdut un punct important
într-o finală de tenis de la Wimbledon.
Cred că au scos un strigăt pentru că este o modalitate de a reseta mintea, de a reveni la echilibru și de a intra din
nou în zonă. Actul de a scoate un strigăt îi ajută să scape de frustrare și să-și găsească
pacea interioară și echilibrul din nou.
Reintru o poziție scurtă la 14.479,80. Captura de ecran de mai jos este din momentul tranzacției.
Cantitate Preț deschis Pretul curent Deschideți P/L
Germania 30 Vinde 200 12479,8 12478,5 260,00 €
Wall Street 30 Vinde 200 27044 27046 500,00 USD
Graficul la momentul tranzacției arată așa cum se arată în Figura 1.
figura 1
Sursa: eSignal (esignal.com)
DAX-ul trecuse. Știați că doar 48% din toate golurile sunt completate la aceeași tranzacție
zi?
Până în a treia zi de tranzacționare după decalaj, 76% dintre goluri au fost umplute. De ce vă spun asta? Nu
credeți în cărțile de tranzacționare care afirmă că toate golurile sunt umplute. Ei nu!
Scurtez DAX pentru că a doua bară de pe grafic este o bară interioară - din primele zece minute
bar la deschidere. A treia bară se închide sub punctul cel mai de jos al barei interioare. Acum am o vânzare
semnal, deoarece maximul primului bar este la același preț ca un maxim anterior – un vârf dublu. Am un
stop-loss în loc. Mi-am făcut treaba ca comerciant. Am identificat un punct de intrare cu risc scăzut și eu
mi-au plasat stop-loss.
În acest moment, sunt la cheremul piețelor. Poate că acesta va fi o afacere grozavă. Poate
nu va. Cine tie? Nimeni nu stie. Înainte de a continua, aș dori să îți pun o întrebare. Este un
întrebare la care să meditați.
Spuneți că credeți în întregul argument risc-recompensă și decideți că aveți 40 de puncte

ținta de profit. Te decizi asupra unei ținte de profit de 40 de puncte pentru că ai riscat 20 de puncte. Deci tu
argumentați că riscul-recompensă este 2:1, două unități de profit pentru o unitate de risc, ceea ce sună bine.
Totul sună grozav și practic nu există un manual despre tranzacționare care să argumenteze împotriva lui. Dar
argumentez împotriva ei. Vreau să vă pun câteva întrebări simple.
Dacă obții 40 de puncte pe această poziție scurtă, iar piața continuă în favoarea ta, cum te vei simți? Cum
te vei simți dacă câteva ore mai târziu vei vedea că piața scade cu încă 100 de puncte de la ieșire?
Cred că conceptul de risc-recompensă a fost conceput de un academic care nu înțelege riscul și asocierea
minții cu riscul. Cred că acest academic a creat o metodă de a-și menține mintea în pace, pentru a evita
durerea.
Cincizeci de minute mai târziu, DAX-ul umple golul. Acest lucru este prezentat în Figura 2. Poziția este în profit.
Figura 2
Un coleg de-al meu mi-a urmat meseria. Graficul arată bine pentru noi. Suntem într-o conversație despre
comerț. Merge asa:
Prieten: Sunt tentat să-mi iau profitul. Aveți o țintă pentru acest comerț?
Tom: Amigo, nu fac comerț cu ținte. Să vedem ce ne va oferi piața. Stop-loss-ul este la pragul de rentabilitate. Nu putem pierde.
Prieten: Da, știu. Dar ieri a fost o zi slabă de tranzacționare. Am pierdut 150 de puncte. Am citit prost piata. Am avut o idee, iar
ideea nu a ieșit. Oricum, am pierdut 150 de puncte. Dacă îmi închid poziția DAX chiar acum, pot recupera tranzacția pierdută
în această dimineață și pot recupera o mulțime de puncte pierdute ieri.
Tu ce crezi?
Tom: Cred că faci schimb cu experiența de ieri. Nu ai șters mintea. Nu ești prezent. Ești concentrat pe trecut. Încercați să
reveniți la un echilibru emoțional. Te afli într-o stare de dezechilibru pentru că nu poți să scuturi pierderea de ieri. Drept urmare,
nu judeci comerțul pe propriul merit, ci pe meritul unei tranzacții trecute. Nu vezi lumea așa cum este. Îl vezi așa cum ești.
Înțeleg că este un gând liniștitor să închizi tranzacția. Cu toate acestea, nu tranzacționăm până la pragul de rentabilitate. Facem tranzacții
pentru a face bani.
Puteți aprecia că tranzacționarea este un joc mental? Este un joc de nervi. Prietenul meu a fost de înțeles zdruncinat de
pierderea sa de ieri. El a reportat pierderea a doua zi. I-a afectat luarea deciziilor.
În 2007 am fost invitat la finala de tenis de la Wimbledon. Prietenul meu era un nume important în industria media și nimeni
altul decât Ralph Lauren o invitase la finala de tenis – cu un invitat. Așadar, acolo eram în cortul VIP și am ajuns să mă așez
lângă Luke Donald, care la acea vreme era unul dintre cei mai buni jucători de golf din lume.
Este un om care vorbește încet și foarte politicos. Am vorbit despre Tiger Woods și i-am pus o întrebare destul de clară
despre concurența cu Tiger.
„Este Tiger Woods un jucător de golf mai bun decât tine?”
Am găsit răspunsul lui atât de incredibil de perspicace încât nu l-am uitat niciodată. El a spus:
Nu cred că Tiger este un jucător de golf mai bun decât mine, dacă măsori în cât de bine punem, sau cât de departe
lovim mingea, dar Tiger Woods are o abilitate uimitoare de a-și uita greșelile și de a merge mai departe.
De exemplu, putem fi pe 15 și amândoi fac un putt prost. Până când ajungem la joc pe 16, este ca și cum Tiger și-a
șters mintea de orice s-a întâmplat pe 15 și este complet în acest moment.
Eu, în schimb, mă voi ocupa în continuare de greșeala pe care am făcut-o pe 15 și îmi va afecta performanța pe
16.
Aceasta este o perspectivă cu adevărat perspicace a ceea ce separă cu adevărat pe cei mai buni într-un domeniu ales. Este
mintea și ceea ce ea procesează în orice moment dat. Lucrează cu tine sau împotriva ta?
DISONANȚĂ COGNITIVĂ
Prietenul meu are un dialog de ping-pong în capul lui, argumentând pro și contra luării de profit. Nu sunt străin de acea
conversație. Poate am mulți ani de experiență în tranzacționare, dar încă am acele gânduri în cap. Sunt doar atent la
ei când ajung. Când o fac, mă concentrez pe diagramă și pe ceea ce îmi spune. Nu mă uit la profit și pierdere (P&L).
Ceea ce trăiește prietenul meu este cunoscut sub numele de disonanță cognitivă. În domeniul psihologiei, disonanța
cognitivă este disconfortul psihic – stresul psihologic – experimentat de un

individ care are în cap simultan două credințe sau idei contradictorii.
Acest disconfort este declanșat de o situație în care credința unei persoane se ciocnește de noi dovezi care
contrazic această credință. Când se confruntă cu fapte care contrazic credințele, idealurile și valorile, oamenii
vor încerca să găsească o modalitate de a rezolva contradicția pentru a-și reduce disconfortul.
Cel mai bun mod pentru mintea ta rațională de a rezolva disconfortul unei poziții profitabile este să o închizi.
Cel mai bun mod pentru mintea rațională de a rezolva disconfortul unei poziții pierdute este să o lase să ruleze.
În cartea sa din 1957, A Theory of Cognitive Dissonance, autorul Leon Festinger a propus că ființele umane se
străduiesc ca consistența psihologică internă să funcționeze mental în lumea reală. El spune că o persoană
care experimentează inconsistență internă tinde să devină inconfortabilă din punct de vedere psihologic și este
motivată să reducă disonanța cognitivă.
O modalitate de a atinge obiectivul de reducere a disconfortului este prin efectuarea de modificări care să justifice
comportamentul stresant, fie prin adăugarea de noi informații nefundamentate sau irelevante la cunoaștere,
fie prin evitarea circumstanțelor și a informațiilor contradictorii care ar putea crește amploarea disonanței
cognitive.
În cazul prietenului meu, el este în conflict. El asociază durerea cu performanța de ieri.

Are ocazia de a eradica durerea prin închiderea poziției sale profitabile chiar acum. Modul în care justifică acest
raționament este prin ignorarea informațiilor pe care i le oferă piața despre poziția sa. Participanții la
piață sunt de acord că piața ar trebui vândută scurt, dar în loc să recunoască acest lucru, el o ignoră.
Din punct de vedere logic, totul are sens. Din punct de vedere emoțional, aceasta este o abordare inconsecventă
a tranzacționării. Tranzacțiile noastre de ieri nu au nicio influență asupra piețelor de astăzi.
Este o nouă zi. Este un nou set de circumstanțe. Cu toate acestea, pentru majoritatea oamenilor, cele două zile
de tranzacționare sunt conectate. În mintea noastră, continuăm astăzi ceea ce am făcut ieri. „De ce nu am fi?” ne
spunem.
Îmi spui că poți să-ți „resetezi” emoțiile în fiecare dimineață? Îmi spui că poți să te culci noaptea după o
ceartă aprinsă cu cei dragi și să te trezești resetat și în echilibru emoțional?
Mă îndoiesc de asta; cel puțin, nu fără un efort conștient. Din acest motiv, mă încălzesc înainte de ziua de
tranzacționare, trecând printr-un proces. Vom acoperi asta mai târziu în carte. La urma urmei, despre ce este
vorba în carte. Este o carte de rețete pentru metode pentru a evita capcanele pe care le întâmpină cei 90%.
Acum, care este sursa frământării prietenului meu? Este frica. Pur și simplu. Îi este teamă că o va face
pierde ceea ce a făcut pe hârtie. Este disperat să revină la o stare emoțională în care este în pace. El nu mai
tranzacționează topurile. El nu mai tranzacționează pe piețe. El își schimbă propria bunăstare mentală.
FRICĂ
Prietenul meu se teme. Îi este teamă că banii pe care i-a pierdut ieri nu vor fi compensați de comerțul bun pe care îl
are acum. Îi este teamă că profiturile pe care le înregistrează în prezent vor scădea sau, în cel mai rău caz, vor dispărea.
El recunoaște că nu poate pierde la schimb. Stop-loss-ul este acum la pragul de rentabilitate.

Din păcate, asta îi oferă puțin confort.
Am văzut odată un citat care m-a făcut să zâmbesc: tot ceea ce ți-ai dorit vreodată trăiește de cealaltă parte a fricii. Cu
toate acestea, frica este o necesitate în viețile noastre. Creierul uman este un produs al milioanelor de ani de evoluție
și suntem conectați cu instincte care i-au ajutat pe strămoșii noștri să supraviețuiască. Avem nevoie de frică pentru
a asigura supraviețuirea în anumite situații, dar multe dintre fricile pe care le purtăm nu sunt potrivite pentru
tranzacționarea noastră.
Mintea noastră are o funcție principală, care este să ne protejeze împotriva durerii. Dacă introduci schimbări drastice
mari în viața ta, probabil că te vei întâlni față în față cu acea durere. O modalitate inteligentă de a construi puterea
de rezistență în timpul schimbării este de a introduce această schimbare încet.
Să presupunem că ți-ai stabilit obiectivul ambițios de a alerga la un maraton. Îți atingi acest obiectiv construindu-ți
corpul și mintea pentru sarcină. Tranzacționarea de dimensiuni mari este exact același proces. Trebuie să dai timp
minții tale să învețe să gestioneze angoasa mentală care vine din pierderea când miza este mai mare.
Nu are rost să te compari cu ceilalți. Sigur, inspiră-te de la alții; dar să știți că aceasta este o călătorie personală, iar
treaba voastră este să obțineți o mentalitate echilibrată, indiferent de dimensiunea pe care o tranzacționați.
PHILIPPE PETIT
Am văzut cu mult timp în urmă un documentar despre Philippe Petit. Petit a fost un artist francez care a legat un fir între
cele două clădiri ale World Trade Center și apoi a traversat-o de mai multe ori.
Ceea ce m-a frapat la isprava incredibilă a fost pregătirea.
Philippe a avut nevoie de aproximativ șapte ani de pregătire fizică și mentală pentru a realiza isprava. Credeai că
tocmai a pornit și a sperat să fie mai bun? Nu. De fapt, înălțimea lui de antrenament inițială a fost destul de
modestă în comparație cu altitudinile pe care avea să le atingă în cele din urmă.
Philippe Petit este un personaj fascinant; el este cineva care a trebuit să facă față fricii la un nivel dincolo de cel pe
care îl avem noi ceilalți. Am învățat multe despre frică și despre identificarea propriilor deficiențe studiind
abordarea lui față de meșteșugul lui.
VIZUALIZARE
„Înainte de plimbarea mea pe sârmă înaltă peste Sena până la al doilea etaj al Turnului Eiffel, cablul înclinat lung de
șapte sute de metri părea atât de abrupt, iar umbra fricii atât de reală, mi-am făcut griji. A existat o eroare în calculele
trucajului?”
Cum depășește Petit aceste îndoieli?
Cu un simplu exercițiu de vizualizare.
„La fața locului mi-am învins anxietatea imaginându-mi cel mai bun rezultat: ultimul meu pas victorios deasupra
unei mulțimi încurajatoare de 250.000.”
Pe lângă acestea, Petit își exagerează temerile. În loc să încerce să treacă cu putere sau să depășească frica, el
sugerează să o îmblânzești prin construirea ei, astfel încât atunci când te vei confrunta în sfârșit cu frica ta, să fii
dezamăgit de cât de banală este amenințarea cu adevărat:
Un instrument inteligent în arsenal pentru a distruge frica: dacă un coșmar te lovește pe umăr, nu te
întoarce imediat așteptându-te să te sperii. Faceți o pauză și așteptați-vă la mai mult, exagerați.
Fii gata să-ți fie foarte frică, să țipi de groază. Cu cât așteptările tale sunt mai delirante, cu atât vei fi mai în
siguranță când vei vedea că realitatea este mult mai puțin înfiorătoare decât ceea ce ți-ai imaginat. Acum
întoarce-te. Vedea? Nu a fost chiar atât de rău – și deja zâmbești.
El continuă spunând că are temeri ca toți ceilalți. În special, el vorbește despre antipatia lui față de păianjeni:
Pe pământ mărturisesc că nu cunosc frica, dar mint. Voi mărturisi, cu batjocură de sine, arahnofobia și
cinofobia [frica de câini]. Pentru că văd frica ca pe o absență a cunoașterii, mi-ar fi simplu să înving
asemenea terori stupide.
„Sunt prea ocupat în aceste zile”, voi spune, „dar când mă hotărăsc că este timpul să scap de aversiunea mea
față de animalele cu prea multe picioare (sau cu picioare insuficiente – nici șerpii nu sunt prietenii mei), știu
exact cum să procedezi.”
Voi citi rapoarte științifice, voi viziona documentare, voi vizita grădina zoologică. Voi intervieva păianjenii
(există o astfel de profesie?) pentru a descoperi cum au evoluat aceste creaturi, cum vânează, se împerechează,
dorm și, cel mai important, ce sperie fiara păroasă și înfricoșătoare. Apoi, ca James Bond, nu voi avea nicio
problemă să dansez tarantula pe antebraț.
Plimbarea lui Petit rămâne unul dintre cele mai legendare – și uimitoare – acte de artă publică vreodată. El spune că în
spatele actului nu a existat niciun motiv . Ca să-și citez propriile cuvinte:
Pentru mine, este foarte simplu. Viața ar trebui trăită la marginea vieții. Trebuie să exersați rebeliunea, să
refuzați să vă legați de reguli, să refuzați propriul succes, să refuzați să vă repetați, să vedeți fiecare zi, în
fiecare an, fiecare idee ca pe o adevărată provocare și atunci vă veți trăi viața. pe frânghie.
EGOUL ȘI EȘECUL MINUNAT
Nu sunt un fan al clișeelor. Ei manifestă o lipsă de gândire originală. Sunt destul de cinic față de cei care vând clișee.
Nu mă convine să aud oamenii spunând că ar trebui să-mi conduc profiturile și să-mi reduc pierderile. Da, dar cum fac
față fricii de a-mi rula profiturile?
Nu mă convine când o prietenă îmi spune că se află într-o relație abuzivă, iar o altă prietenă ciripește și afirmă
disprețuitor că soluția este „să părăsești nenorocitul”. Este o platitudine. Este adevărat, dar este un nonsens, totuși.
Când o soluție este evidentă, problema este rareori singura problemă. Ai putea la fel de bine să-i spui unui alcoolic să
nu mai bea. Există un motiv pentru care bea și există un motiv pentru care se străduiește să se oprească.
Eșecul există ? Vin dintr-o casă în care rareori primeai laude pentru realizările tale.
Erau așteptați. Eșecurile, pe de altă parte, au fost semnalate – și nu într-un mod constructiv
manieră.
A trebuit să-mi antrenez mintea să nu-mi mai fie frică să nu greșesc. Când eram copil, aveam o vorbă preferată: „Nu este
vina mea”. Astăzi dolarul se oprește cu mine de fiecare dată. Este întotdeauna vina mea. Sunt bun la greșeli, ca să pot
învăța din ele.
Eșecul este un prieten în viață – dacă îți spui minții că este în regulă să eșuezi. particip la un radio
program despre tranzacționare și investiții. Punctul focal al emisiunii este competiția dintre alți doi
comercianți și mine.
Concurența este întotdeauna acerbă și în fiecare săptămână suntem întrebați despre conținutul portofoliilor
noastre. Stilul meu de tranzacționare este destul de alb-negru. Dacă cred că piața se îndreaptă spre scădere, voi
cumpăra niște opțiuni de vânzare sau niște certificate urs, și invers dacă sunt optimist.
Am învățat cu mult timp în urmă că cel mai bun mod de a închide un jurnalist este să fii 100% sincer. Așa că,
când gazda radio mă momește spunând „Uhm Tom, ai greșit asta, nu?”, cel mai rău lucru pe care îl pot face este
să încep să mă apăr. Dacă încep să-mi pun scuze sau să argumentez o poziție defensivă, pur și simplu turnez
benzină pe acel foc.
Este o metaforă atât de grozavă a vieții. Asumați-vă erorile și gata. Așa că, atunci când gazda de radio încearcă
să se angajeze într-o linie de întrebări care să mă facă să mă apăr, mă dublez întotdeauna în direcția opusă
spunând ceva de genul: „O, domnule, nu cred că aș fi putut fi. mai greșit, chiar dacă aș încerca” sau „Oh, băiete,
chiar și un copil de cinci ani ar fi putut face mai bine decât mine.”
MINTE DE COMERCIALIZARE PENTRU RUSUL IN JOS
Din cercetările mele asupra comportamentului clienților noștri în timpul anilor petrecuți la City Index, am ajuns
la concluzia că majoritatea covârșitoare avea un model de gândire mental nesănătos. Aveau să simtă frică în
momente în care nu exista niciun motiv să le fie frică. Acest lucru s-ar manifesta în perioadele în care pozițiile
lor făceau bani.
Oricum manipulez argumentul, este totuși o teamă de a pierde. În acest caz este teama de a pierde profiturile
acumulate pe hârtie.
Atunci când clienții erau în poziții care pierdeau, ei ar fi reticente în a realiza pierderea. Era de parcă aveau
atitudinea că atâta timp cât poziția este deschisă, tot s-ar putea să vină bine. După cum văd eu, au ales să
înlocuiască frica cu speranță. Ei sperau că poziția în pierdere va reveni la pragul de rentabilitate.
Revenind la exemplul DAX, prietenul meu s-a agățat de comerț. Am făcut tot posibilul să-l ghidez prin durere. Și-
a mutat stop-loss-ul în jos. Însemna că avea niște profituri de arătat pentru asta, dacă piața s-ar muta din nou în
sus.
Din experiența mea, dacă poți ghida o persoană printr-o meserie de succes, în care el sau ea își păstrează
comerțul, vei începe să creezi tipul potrivit de neuro-asociații. Comerciantul va
experimentați fiorul de a păstra o tranzacție. Ei vor experimenta bucuria de a bloca din ce în ce mai multe profituri.
Prietenul meu a fost peste lună cu dezvoltarea graficului. Cu toate acestea, era destul de clar că el căuta constant motive
pentru a obține profit. Gândul de a lăsa bani pe masă nu i-a plăcut deloc.
Spre meritul său, el a păstrat comerțul, stimulat de convingerea mea că piața nu a arătat decât slăbiciune. Curând am
fost răsplătiți de un vid brusc de lichiditate. Încerc să nu mă emoționez atunci când piața îmi oferă o excepție. Cu
toate acestea, uneori chiar și eu va trebui să pompez aerul cu pumnul, deși sunt singur în biroul meu.
Întreaga secvență comercială este afișată în înregistrările marcate cu ora de pe canalul meu Telegram de la 1
octombrie 2019. A se vedea figura 3.
Figura 3
ELON MUSK
Nu sunt fan Tesla. Acest lucru se datorează faptului că l-am scurtat și am pierdut mult. Da, știu. Ce argument prostesc,
având în vedere că Tesla-urile sunt mașini aparent bune.
Sunt un fan al lui Elon Musk, totuși. Suntem obligați să facem greșeli în viață, dar greșelile sunt ca combustibilul
pentru racheta îmbunătățirii. Vorbind de rachete, cum crezi că oamenii ca Elon Musk se descurcă cu eșecul?
El încearcă să realizeze lucruri incredibile, care schimbă viața – lucruri precum electrificarea automobile și colonizarea
spațiului – și o face în timp ce întreaga lume privește.
Pentru el, posibilitatea eșecului este mereu prezentă. Nu numai atât, dar când eșuează devine o știre spectaculoasă. Cu toate
acestea, Musk continuă să meargă și să meargă, făcând lucruri extrem de riscante, dar și extrem de importante.
Cum își face față fricii de eșec? Îi este frică de eșec, sau este cumva conectat cu rezistență din nou această formă de
anxietate?
Aparent nu. Musk a declarat public că simte frica destul de puternic. Deci, cum continuă el în ciuda acestei terori?
Există două elemente principale ale capacității lui Musk de a-și depăși temerile. Prima este o pasiune copleșitoare pentru
proiectele sale. El admite că SpaceX a fost o afacere nebună, dar a avut un motiv convingător pentru a merge mai departe:
Am ajuns la concluzia că, dacă nu s-ar întâmpla ceva care să îmbunătățească tehnologia rachetelor, am rămâne blocați
pe pământ pentru totdeauna. Oamenii cred uneori că tehnologia se îmbunătățește automat în fiecare an, dar de fapt
nu. Devine mai bine doar dacă oamenii inteligenți lucrează ca nebunii pentru a-l face mai bun.
În sine, tehnologia, dacă oamenii nu lucrează la ea, de fapt va scădea. Uită-te, să zicem, Egiptul antic, unde au fost capabili
să construiască aceste piramide incredibile și apoi practic au uitat cum să construiască piramide... Există multe astfel de
exemple în istorie... entropia nu este de partea ta.
Elon Musk nu era pregătit să stea cu mâinile în sân și să privească istoria repetându-se.
Al doilea element este ceea ce Musk numește fatalism. Doar să te concentrezi pe motivul pentru care îți asumi un risc
înfricoșător nu este întotdeauna suficient pentru a depăși ezitarea. Nu a fost pentru Musk:
Ceva care poate fi de ajutor este fatalismul, într-o oarecare măsură. Dacă doar accepți probabilitățile, atunci asta
diminuează frica. Când am început SpaceX, am crezut că șansele de succes erau mai mici de zece la sută și am acceptat
că, de fapt, probabil că voi pierde totul. Dar poate că vom face ceva progrese.
Nu este singurul care folosește această abordare. Vizualizarea celui mai rău scenariu ne poate face să apreciem obiectiv ceea ce
încercăm să realizăm. Înfruntarea temerilor noastre le îndepărtează puterea

ne.
M-am îndepărtat prea mult de călătoria de tranzacționare care urmează?
Eu nu cred acest lucru. Mă inspir din multe surse, atât din lumea comercială, cât și din afara acesteia: Kobe Bryant, Rafa Nadal,
Cristiano Ronaldo, Sergio Ramos și Charlie Munger, pentru a numi câteva.

Oameni foarte diferiți, dar toți obsedați de călătorie, de îmbogățirea vieții lor și de perfecțiunea meșteșugului
lor. Studiind abordarea lor față de munca lor sugerează că au găsit lucrul pe care și-ar plăcea să-l facă chiar dacă nu
ar fi plătiți pentru asta. Sunt sigur că și ei sunt oameni de afaceri și sunt sigur că țin cu ochii pe dolarii care vin. Cu
toate acestea, se simte ca și când își fac meseria din dragoste.
VREI RĂU?
Cat de mult iti doresti? Această călătorie este pentru tine? Nu știu. Numai tu poți răspunde la asta. Permiteți-mi să
vă pun o întrebare: care este alternativa?
Citiți aceste pagini pentru că doriți să tranzacționați bine. Poate că ați fost în sala mea de tranzacționare live
și ați văzut ce face pentru mine filosofia mea de tranzacționare. Vrei să înveți mai multe. aplaud asta.
Poate că este timpul să recunoaștem tranzacționarea pentru ceea ce este? Este o modalitate excelentă de a-ți
expune toate defectele. Este o modalitate excelentă de a vă evidenția punctele forte. Prin tranzacționarea și
cercetarea mea, am descoperit slăbiciuni ale caracterului meu.
Pentru mine, beneficiul secundar de a câștiga existența din tranzacționarea pe piețele financiare este trăsăturile
de caracter pe care mi le insuflă. Sunt mai răbdător ca niciodată. Sunt mult mai concentrat și disciplinat decât eram
înainte.
Eșecul este unul dintre cele mai mari instrumente ale noastre de învățare.
VIMPURI DE ÎNDOI
Chiar doriți să tranzacționați profitabil? A trebuit să răspund la asta de câteva ori în cariera mea. Am fost nevoit să
fac câteva sacrificii pe parcurs. Am fost chemat o dată de un antrenor care a simțit că efortul meu nu este sincer.
Recent m-am trezit luând cina cu un prieten. Îl cunosc de 15 ani. L-am cunoscut când am ținut un discurs undeva în
nordul Angliei. Prietenul meu întrebase dacă se poate consulta cu mine în timp ce eram în Manchester pentru a ține
o discuție despre tranzacționare și, firește, am fost de acord.
Pe măsură ce am mâncat, a devenit foarte animat. La un moment dat, a dărâmat un pahar cu apă în timp ce își
exprima frustrarea față de tranzacționarea sa. A fost dificil să identificăm cu adevărat problema
era în comerțul lui, pentru că nu a făcut niciodată referire specifică la o problemă.
Mi-a fost clar că era într-adevăr în suferință și dorea ajutor, dar nu am putut să-mi dau seama în ce
calitate ar trebui să vină ajutorul meu. Așa că i-am oferit ajutor în domeniul pe care l-am considerat potrivit.
M-am oferit să trec peste declarațiile lui de tranzacționare. După cum văd eu, doar așa pot ajuta cu
adevărat pe cineva. Este multă muncă, dar cel puțin îmi dau seama cine este el ca comerciant.
Când ne-am luat rămas bun, mi-a spus că va trimite declarațiile lui. Am confirmat și am spus că aștept cu
nerăbdare vești de la el. În timp ce scriu asta, nu mi-a trimis e-mail. Nu mi-a scris în aplicațiile de mesaje.
Tăcere. Niciun cuvant.
Dacă mi se oferă ajutor într-un domeniu în care îmi doresc cu disperare să excelez, iar ajutorul vine de la un
prieten expert în domeniu, o să răspund cât de repede pot, dacă nu imediat. După vreo patru până la cinci
zile, n-am auzit nicio pipăitură.
Cât de mult crezi că își dorește asta? Cât de disperat crezi că este? Mă întreb cât de mult își dorește cu
adevărat asta. Am observat acest tipar de mai multe ori. Elevul pretinde că este cu adevărat dornic, dar în
realitate este vorba de simple cuvinte.
Îmi aduce aminte de o conversație pe care celebrul comerciant Ed Seykota a avut-o cu un alt comerciant și
prieten genial. Prietenul i-a spus lui Ed că intenționează să antreneze un trader care pierde într-un comerciant
câștigător, învățându-l câteva indicații importante care lipseau din tranzacționarea lui.
Ed Seykota a făcut o pauză pentru o secundă, apoi a spus că prietenul nu va reuși să-l învețe pe elev. El a
spus că un comerciant care pierde nu va dori să se transforme. Acesta este genul de lucru pe care doar
comercianții câștigători îl fac.
Cu toții putem cere îndrumare de la cineva care este mai bun decât noi. După cum se spune, te
îmbunătățești doar jucând un adversar mai bun. I-am ghidat pe mulți care erau deja pe drumul lor spre
tranzacționare cu încredere. Am rafinat și am sugerat.
Dacă voi auzi sau nu de la prietenul meu, rămâne necunoscut. Ceea ce se știe este că mulți oameni deschid
conturi de tranzacționare în speranța de a câștiga bani. Efortul lor este disproporționat față de
așteptările lor, iar rezultatele lor sunt aliniate cu efortul lor. Pur și simplu nu muncesc suficient de mult.
Înainte de a trece la următorul subiect, vreau să vă avertizez: sunt un comerciant care folosește diagrame,
dar asta nu înseamnă că cred că diagramele sunt responsabile pentru tranzacționarea mea profitabilă. Am
citit odată că analiștilor tehnici le este frică de înălțimi. Acesta este un alt mod de a spune că nu pot să-și
lase câștigătorii să alerge, pentru că continuă să văd rezistență peste cap.
Am numit următorul capitol „Blestemul tiparelor”, pentru că cred pe deplin că, pe cât de mult ne ajută
modelele, ele ne îngreunează și viața de comerț. În căutarea modelelor, vedem
lucruri care pur și simplu nu sunt acolo.

Blestemul tiparelor
Dacă eliminați axa de timp și preț a unui grafic, probabil că nu veți putea face diferența
eu între un grafic de cinci minute și un grafic orar.
Într-un fel, aceasta este o veste bună. Înseamnă că ne putem perfecționa meșteșugul și apoi găsim un interval de
timp care se potrivește temperamentului nostru comercial. Comerciantul cu capacitatea de a se concentra pe perioade
lungi de timp va găsi graficul de un minut, iar graficul de cinci minute oferă oportunități ample de a câștiga bani.
Comerciantul cu constrângeri de timp va favoriza probabil un interval de timp mai lung, cum ar fi graficul orar sau
graficul cu patru ore. Înseamnă că el sau ea nu trebuie să verifice graficul atât de des.
Graficele sunt cu mult superioare analizei fundamentale când vine vorba de punctele de intrare și de ieșire și pot
folosi aceleași instrumente, indiferent de intervalul de timp în care tranzacționez.
Sunt eu împotriva macroanalizei fundamentale? Aș fi un prost dacă aș respinge fundamentele.

Cei doi nu ar trebui să fie în tabere opuse. Ar trebui să meargă mână în mână, deoarece se completează reciproc și
compensează defectele celuilalt.
Acum, nu aș merge atât de departe încât să spun că analiza graficului este Sfântul Graal. Da, am câștigat mulți bani
din graficele de tranzacționare, dar nu capacitatea mea de a citi un grafic m-a făcut un comerciant bogat.
Nu cred că există un Sfânt Graal când vine vorba de tranzacționare și, cu siguranță, nu cred că analiza graficului este
Sfântul Graal.
PATERNICITATE
Apophenia este un cuvânt latin care, tradus în engleză, înseamnă modelicitate. Acesta este un comportament centrat
pe a vedea lucruri care nu există; tendința de a percepe modele și conexiuni semnificative între evenimente care nu
au legătură. Modelul este adesea o diversiune inofensivă. Cu toate acestea, poate fi folosit pentru a susține o credință
care altfel lipsește dovezi, cum ar fi o teorie a conspirației.
Mințile noastre tind să caute informațiile care confirmă părtinirea asupra căreia am decis deja. Prin urmare, a fi
complet obiectiv în analiza graficului este practic imposibil.
Mentorul meu primar, Bryce Gilmore, a comentat odată acest fapt. Mi-a spus: „Tom, vezi doar în piețe și în grafice
ceea ce ți-ai antrenat ochii să vadă.”
O altă perspectivă a unei asemenea înțelepciuni a fost exprimată de Anaïs Nin. Ea a spus: „Noi nu vedem lucrurile așa
cum sunt, le vedem așa cum suntem.”
„Care este relevanța pentru tranzacționare?” Te aud spunând. Am avut un prieten cu mult timp în urmă care a făcut o
mulțime de bani tranzacționând. Nick a fost un mare comerciant, chiar până în 2004.
A început să citească și să creadă unii scriitori și colaboratori la Zero Hedge și a devenit ursist pe bursă. A continuat să
scurteze. Dar piața a continuat să crească. Pur și simplu nu a putut accepta că nu a mai existat niciun dezavantaj după
piața urs din 2000-2003. Nu vedea piața așa cum era. A văzut-o așa cum era. A fost negativ. Citise că piața urs va
continua. A încetat să schimbe ceea ce a văzut și și-a lăsat părerea să-și întunece obiectivitatea.
Nick nu mai face schimb.
Nu am vrut să scriu o carte pe topuri. Există atât de multe cărți despre analiză tehnică, scrise de oameni care mă îndoiesc
de comerț cu normă întreagă. Cred că își spun că, pentru că au un cont de tranzacționare și pentru că fac tranzacții
din când în când, sunt calificați să scrie cărți despre tranzacționare.
Deși fac comerț cu normă întreagă, chiar nu cred că aș putea adăuga ceva nou în lumea graficelor.
Graficul nu mi-a făcut bani. Indicatorii nu mi-au făcut niciodată bani. Ratele și benzile nu mi-au umplut niciodată contul
bancar.
Deoarece sunt pe cale să postez niște diagrame, vreau să vă subliniez că este pentru a dovedi un punct, mai degrabă decât
pentru a vă educa asupra meritelor analizei tehnice.
LINIA DE TREND FANATICAL
În primele etape ale călătoriei noastre grafice, întâlnim linii de tendințe. Liniile de tendințe sunt ușor de folosit și dau
aspectul unei strategii de tranzacționare grozave, mai ales când o facem după fapt.
Figura 4 prezintă o diagramă liberă. Chartistul diligent începe să tragă linii de tendințe. El sau ea are o imagine de
ansamblu completă a zilei.
Figura 4
Amintiți-vă, creierul va avea ca obiectiv principal – repet, OBIECTIV PRINCIPAL – să evite să experimentați durere. O
tranzacție care pierde este egală cu durere.
Deci, creierul trimite un semnal ochilor pentru a ignora configurațiile care nu funcționează. Această tendință de
selecție creează o imagine distorsionată a validității liniilor de tendință.
Puteți înlocui liniile de tendință cu orice alt instrument analitic din pachetul dvs. de grafice, iar părtinirea va rămâne în
vigoare: Fibonacci, Benzile Bollinger, Canalele Keltner etc.
Ochii tăi vor vedea doar ceea ce vor ei să vadă. În cel mai bun caz, ei pot vedea tranzacțiile pierdute, dar se uită peste ele,
diminuându-le semnificația.
Rezultatul este previzibil. Cercetătorul va ajunge cu o diagramă care arată ca cea din Figura 5. Are o mulțime de
configurații de linii de tendințe care au ca rezultat tranzacții excelente.
Figura 5
Nu există tranzacții cu pierderi. Fiecare tranzacție are ca rezultat profituri semnificative. Aceasta este puterea
subconștientul nostru.
Comercianții cinici (oameni ca mine) vor observa lucruri pe care alți comercianți le dor – nu pentru că alții nu au capacitatea
de a le vedea, ci pentru că nu vor. Vezi Figura 6.
Figura 6
Dacă sunteți într-o poziție de cercetare și desenați suficiente din aceste linii de tendință după fapt, veți concluziona cel
mai probabil că liniile de tendință sunt un instrument fantastic, poate Sfântul Graal.
Nu este nimic în neregulă cu liniile de tendințe, dar ele nu te vor îmbogăți. Ceea ce te va face bogat este modul în care
gândești când faci comerț. Dacă gândești ca toți ceilalți, atunci rezultatele tale vor fi ca ale tuturor.
Nu vrei să faci bani? Nu vrei să te despart de turmă? Apoi realizați că tranzacționarea profitabilă nu are nimic de-a face cu
instrumentul pe care îl utilizați.
Pentru a vă demonstra cât de inutil este să cercetați instrumente, aș dori să vă prezint doi dintre cei mai apreciați comercianți
din lume, Larry Pesavento și Larry Williams.
LARRY PESAVENTO VERSUS LARRY

WILLIAMS
Cei doi Larry sunt amândoi în ultimii ani. Amândoi sunt americani și, de altfel, sunt prieteni. Amandoi s-au bucurat de cariere
de tranzactionare de-a lungul deceniilor. Amândoi și-au câștigat existența din comerț.
Larry Pesavento este renumit pentru utilizarea modelelor și a rapoartelor Fibonacci. Larry Williams este renumit pentru
configurațiile sale de recunoaștere a modelelor. Ambii au scris mai multe cărți despre instrumentele alese.
Într-un atelier pe care l-am organizat în 2005, Larry Williams – care a fost unul dintre vorbitori – a prezentat statistici din
indicele S&P 500, care descriu toate retragerile majore pe un grafic orar care se întinde pe un deceniu.
După cum vă puteți imagina, a existat aproape fiecare retragere procentuală imaginabilă. Ceea ce nu a ieșit în
evidență, totuși, a fost 61,8% sau 38,2% - cele două rapoarte Fibonacci proeminente. Sigur, erau acolo, dar erau
înconjurați de mase de alte procente.
Da, se dovedește că secvența magică de creștere a lui Fibonacci nu stăpânește, până la urmă, piața. Deci, cum de
funcționează pentru Larry Pesavento? Răspunsul este simplu: nu trebuie să funcționeze tot timpul pentru a deveni o
strategie profitabilă.
La Oslo, Norvegia, în 2016 am ținut o conferință despre rapoartele Fibonacci. Pentru discuție am cercetat toate
aparițiile în care indicele DAX german a retras 78,6% – rădăcina pătrată de 0,618 – și am demonstrat că, deși
retrocedarea de 78,6% a avut o rată de succes de 20%, ar putea fi totuși o strategie utilă. Trebuia să riscați foarte puțin
și să căutați plăți mari pentru ca totul să funcționeze.
S&P 500 & FIBONACCI
S&P 500 s-a bucurat de o creștere de 11% în lunile de vară anului 2021. Indicele a crescut de la 4.050 la 4.550. Pe
parcurs, după cum puteți vedea în graficul următor, au existat trei retrageri semnificative. Rolul secvenței Fibonacci
este de a ne permite să cumpărăm retrageri la rate de retragere favorabile, cum ar fi retragerea de 38,2%, retragere de
61,8% sau chiar retragere de 78,6%. Vezi Figura 7.
Figura 7
Ceea ce o să vă arăt acum este o simplă demonstrație a puterii hype-ului și a părtinirii selecției. Vezi Figura 8.
Figura 8
Rapoartele Fibonacci sunt unul dintre cele mai cunoscute instrumente din arena de tranzacționare. Nu există
niciunul dintre aceste trei retrageri majore în indicele S&P 500 care să fie identificat fie prin rate de 38,2%, 61,8%
sau chiar 78,6%.
De fapt, două rapoarte par să apară mai frecvent: 43% retragere și 74% retragere. Am pus asta pe seama
aleatoriei. Da, aceasta este puterea sistemului nostru de credințe.
Vrem să credem că există o secvență magică de creștere a modului în care piețele financiare se extind și se
contractă. Vrem să credem că există o ordine universală a piețelor, dictată de o divinitate superioară care a
creat universul folosind secvența matematică a ceea ce știm ca Fibonacci.
Și funcționează destul de des pentru a-i face pe credincioși să creadă. Acesta este pericolul graficelor.
Când cercetăm, căutăm ceva care să ne pună pe partea lungă, astfel încât să nu pierdem niciodată un miting;
sau căutăm ceva care să ne facă să vindem în lipsă, astfel încât să nu pierdem niciodată o vânzare în lipsă.
Intrăm cu părtinire.
Aceasta este apofenia în joc. Ai grijă!
RATE DE DIVORȚUL ÎN SPANIA
Definiția ignoranței este o lipsă de cunoștințe sau de informații. Poți fi un individ inteligent
dar fii ignorant în unele domenii. De exemplu, sunt destul de ignorant când vine vorba de, să zicem, sufletele
pereche și teoria Pământului plat. Ai putea argumenta că sunt ignorant pentru că nu mă interesează sau nu
cred în asta.
Punct corect. Mai exact, pe punctul de a-ți găsi sufletul pereche – singurul și singurul cu care vei petrece
veșnicia, persoana care este perfectă pentru tine în orice formă sau formă – ei bine, nu cred că sunt reale.
Vedeți, oricât de ignorant sunt în căile iubirii, pot citi statistici și, pe această bază, ar trebui să trag concluzia
că sufletele pereche au șanse mai mari să se regăsească în anumite țări? Eu nu cred acest lucru!
De exemplu, cu siguranță nu există multe suflete pereche care se mărturisesc în Spania sau Luxemburg.
Știați că există o rată a divorțurilor de 65% în Spania și o rată a divorțurilor de 87% în Luxemburg?
Există doar o rată a divorțurilor de 42% în Marea Britanie. Înseamnă asta că ai șanse mai mari de a-ți găsi
sufletul pereche dacă locuiești pe Insulele Britanice decât în Spania?
Mulți oameni cred că poziția cerească a soarelui în raport cu constelațiile stelare definite aleatoriu la
momentul nașterii mele îmi afectează într-un fel personalitatea.
Sunt și oameni care cred că piețele sunt o ecuație de rezolvat, un cod de spart. Toți acești oameni sunt
delirați sau, pentru a spune mai politicos, sunt ignoranți.
FRAUDA GURU-UL SFENICULUI
Pentru a evita un proces, am eliminat numele personajului central din povestea următoare. Când diagramele
cu lumânări au devenit un subiect fierbinte în anii 1990, o persoană – care a jucat un rol esențial în
propagarea utilizării lor – stătea într-un restaurant undeva în lume împreună cu un alt comerciant de renume
și cu mine.
Personajul central publicase la acea vreme cărți despre utilizarea diagramelor cu sfeșnic. În timp ce stăteam
în restaurant, l-am întrebat dacă crede că unele dintre aceste modele trebuie identificate prin nume diferite,
când erau practic identice.
De exemplu, am argumentat, modelul Harami și modelul Harami Cross sunt în toate intențiile și scopurile
identice, cu excepția faptului că modelul Harami Cross nu are corp, în timp ce modelul Harami are unul. Cu
toate acestea, ambele sunt modele de bare în interior.
Mi s-a părut o încercare deliberată de a umfla numărul de modele, pentru pur comercial
motive mai degrabă decât din motive comerciale legitime. Multe dintre modele sunt aproape identice, dar au nume diferite.
L-am întrebat dacă are un model preferat pe care l-a folosit sau o selecție de modele preferate la care a respectat și,
dacă da, în ce interval de timp le-a schimbat.
El a răspuns că nu face schimb de modele. Nu numai atât, dar a recunoscut și că nu a făcut comerț deloc.
Nu știu ce simți în privința asta, dar nu mi se potrivește prea bine. Am rupt imediat toate legăturile cu domnul. Am
simțit că singura lui misiune ar fi să inventeze cât mai multe modele posibil, pentru a umple pagini în cărți și cursuri
și pentru a crea alerte pe software-ul său de tranzacționare.
Susțin că diagramele cu sfeșnic nu au valoare? Nu. Pur și simplu nu cred că există relevanță statistică pentru toate
modelele.
Nu sunt singur. O mână de articole de cercetare academică sugerează același lucru. Iată concluzia unui astfel de articol,
„Analiză statistică a puterii predictive a sfeșnicurilor japoneze”, scris de Mohamed Jamaloodeen, Adrian Heinz și Lissa
Pollacia și publicat în Jurnalul de cercetare internațională și interdisciplinară în afaceri în iunie 2018:
Sfeșnicurile japoneze este o tehnică de reprezentare a acțiunii anterioare a prețului unui anumit subiacent,
cum ar fi o acțiune, un indice sau o marfă, folosind prețuri deschise, ridicate, scăzute și de închidere. Aceste
sfeșnice creează modele despre care se crede că prognozează mișcarea viitoare a prețurilor. Deși popularitatea
lumânărilor a crescut rapid în ultimul deceniu, există încă puține dovezi statistice despre eficacitatea lor într-un
număr mare de apariții. În această lucrare, analizăm puterea predictivă a modelelor Shooting Star și Hammer
utilizând peste șase decenii de date istorice ale indicelui S&P 500. În studiile noastre, am descoperit că, din punct
de vedere istoric, aceste modele au oferit o fiabilitate redusă a prognozei atunci când se utilizează prețurile de
închidere.
Într-o altă lucrare a lui Piyapas Tharavanij, Vasan Siraprapasiri și Kittichai Rajchamaha, cercetătorii concluzionează
următoarele:
Acest articol investighează rentabilitatea modelelor de sfeșnice. Perioadele de deținere sunt una, trei, cinci și
zece zile. Acest studiu testează puterea predictivă a modelelor de inversare a sfeșnicului ascendent și urs atât
fără filtrare tehnică, cât și cu filtrare tehnică (stochastică [%D], Indicele de putere relativă [RSI], Indicele fluxului
monetar [MFI]) prin aplicarea testului t ajustat pentru asimetrie și testul binomului.
Analiza statistică găsește o utilizare redusă atât a modelelor de inversare a sfeșnicului ascendent, cât și în urs,
deoarece randamentele medii ale majorității modelelor nu sunt diferite din punct de vedere statistic de zero.
Chiar și cei cu randamente semnificative din punct de vedere statistic prezintă riscuri mari în ceea ce privește
abaterile standard. Rezultatele testului binomial indică, de asemenea, că modelele de lumânări nu pot prezice în mod
fiabil direcțiile pieței. În plus, acest articol constată că filtrarea după %D, RSI sau IMF, în general, nu mărește
profitabilitatea și nici acuratețea predicției modelelor de lumânări.
COMERCIATORII ATENȚIE
Brokerii și educatorii au pus căruța înaintea calului. Ele ne fac să credem că învățarea cât mai multe modele posibil ne
va crește șansele de succes în tranzacționare. Acest lucru pur și simplu nu este adevărat. Cu cât cunoaștem mai multe
modele, cu atât suntem mai înclinați să ne convingem de pozițiile bune.
Nu este nimic în neregulă cu analiza tehnică și modelele, și formarea lumânărilor și indicatorii și rapoartele și benzile.
Da, nu cred în multe dintre ele, pentru că sunt subiective și nu rezistă la un control real. Dar, din nou, tranzacționarea este
oricum atât de subiectivă încât nu trebuie să avem prea multă dreptate pentru a trăi bine din tranzacționare.
O VULPE BĂTRĂ SPUNE
Prietenul meu Trevor Neil conducea un fond speculativ care avea o rată de succes de 25% la tranzacțiile lor. Vreau să vă
spun povestea lui aici pentru a vă oferi o perspectivă mai profundă asupra modului în care lucrează și gândesc unii dintre
cei mai buni comercianți profesioniști. Sper că o vei găsi iluminatoare.
De asemenea, ar trebui să servească drept memento că există multe moduri de a face bani pe piață. Treaba ta nu este să
urmărești pe cineva, ci să găsești o cale care să-ți placă, care rezonează cu tine și cine ești și ce-ți place să faci.
Povestea începe cu mine să-i pun o întrebare lui Trevor. Știam că fusese asociat cu Tom DeMark și cu indicatorul său
secvențial. Tom DeMark este o legendă în lumea analizei tehnice.
Se întâmplă să l-am întâlnit eu însumi pe DeMark la un prânz Bloomberg cu mulți ani în urmă. Părea un tip drăguț,
deși aveam foarte puține să-l întreb, deoarece nu eram familiarizat cu munca lui. Vedeți, munca lui era disponibilă doar
pentru cei care aveau un terminal Bloomberg.
Terminalul Bloomberg la acea vreme costa aproximativ 25.000 de dolari pe an. Astăzi, însă, lucrarea lui Tom DeMark este
disponibilă pe multe platforme de tranzacționare, în cazul în care sunteți interesat.

L-am întrebat pe Trevor despre indicatorul secven ial, iar ochii i s-au luminat. Mi-a spus o poveste despre modul în care el și
prietenul său au hotărât că există un avantaj de câștigat din tranzacționarea indicatorului secven ial pe un interval de timp
foarte scurt.
S-au mutat în Africa de Sud și au început să tranzacționeze acțiuni din Africa de Sud pe un grafic de un minut. Nu am auzit
niciodată de o ținută profesionistă, cu fonduri semnificative în administrare, să tranzacționeze într-un interval de timp atât
de scurt.
Cu toate acestea, nu asta m-a impresionat cel mai mult la poveste. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care au
reușit să câștige bani pe ceea ce alți comercianți ar considera o rată de succes abisală.
Majoritatea oamenilor cred că trebuie să implementezi o strategie de tranzacționare care are o rată de succes mai bună de 50%.
Trevor mi-a spus că rezultatele lor variază. Au fost momente când erau fierbinți și au fost momente când nu erau.
Când erau fierbinți, rata de lovituri ar fi împins cu 40%. Când nu erau, rata de lovituri a scăzut la mijlocul anilor 20.
În general, totuși, au avut în mâinile lor un instrument care a generat aproximativ 25-30 de tranzacții câștigătoare din fiecare
100 de tranzacții plasate. Au avut un succes extraordinar.
Au tranzacționat fondul timp de câțiva ani, apoi au returnat capitalul investitorilor. Își făcuseră banii și, întrucât niciunul
dintre ei nu era găină de primăvară, au decis că este suficient. Era timpul să meargă acasă și să petreacă timp de calitate cu
familiile lor. Dacă ar fi fost mai tineri, probabil că ar fi continuat.
Acum nu știu despre tine, dar îmi place povestea. Reafirmă ideea pe care o am despre tranzacționare.
Cum gândești când faci tranzacții este mult mai important decât dacă strategia ta are o rată de succes în anii 50 sau în anii
70 sau în anii 90.
Deși povestea nu este o dovadă concludentă că oricine poate câștiga bani tranzacționând, atâta timp cât are regulile adecvate
de gestionare a banilor și răbdarea necesară, este o anecdotă genială a doi comercianți care au reușit să facă bani chiar dacă
- din punct de vedere convențional al vedere – strategia lor pe hârtie nu ar fi trebuit să genereze profit.
Deci, care a fost secretul?
Ei bine, răspunsul este simplu. Deși au pierdut 75 din 100 de tranzacții, acele 25 de tranzacții câștigătoare au depășit cu
mult profit decât cele 75 de tranzacții generate în pierderi. Trevor mi-a spus că se așteptau să obțină un profit de 25 de ori
mai mare decât riscul. Mi-a mai spus că atunci când au executat o tranzacție, se așteptau să funcționeze imediat. Așa că, l-
am pus la grătar puțin în acest punct.

„Ce vrei să spui că te așteptai să funcționeze imediat?” Am spus. El a spus că a vrut să spună exact asta: atunci când au executat o
tranzacție, se așteptau ca comerțul să înceapă să funcționeze imediat. Dacă ar fi cumpărat la 50, nu și-ar dori să ajungă la 48.
Dacă ar fi ajuns la 48, s-ar opri.
Însemna că au avut o mulțime de pierderi mici. Testarea lor retroactivă a arătat că, dacă strategia urma să fie tranzacționată
corect, ar funcționa imediat. Dacă nu a funcționat imediat, strategia prevedea închiderea poziției.
CREDI SI ACTIONAZA
Când poți acționa și performa fără nicio teamă de consecințe și repercusiuni, faci comerț dintr-o stare ideală. Când vă
gândiți cât de mulți oameni pierd bani în total în tranzacționare, trebuie logic să concluzionați că atingerea acestei stări nu
este o întreprindere ușoară. Ar fi o prostie să credem că această stare de spirit vine ușor sau chiar natural. Nu este.
Am stat odată și am făcut schimb de câteva luni cu un tip din Germania. Avea o capacitate aproape supraomenească de a nu face
nimic. Răbdarea lui a fost de neegalat. În timp ce faceam schimburi împreună, am făcut un sport să fiu la fel de răbdător ca el.
A fost distractiv și, îndrăznesc să spun, oarecum dureros. Am ratat multe schimburi bune, dar cele pe care le-am luat le-au depășit
pe toate celelalte.
Trebuie să ai răbdare cu tine însuți. Trebuie să fii capabil să-ți lași cunoștințele să se stabilească și să se maturizeze în tine.
Dacă tranzacționați dimensiuni mici acum, dar doriți să tranzacționați dimensiuni mai mari în viitor, atunci acea călătorie va
fi cel mai probabil orice altceva decât liniară.
Va fi o călătorie a progresului și a eșecurilor. Va fi o călătorie a progresului și a status quo-ului. Vă pot garanta că. Trebuie să
deveniți comerciantul pe care visați să deveniți.
Trebuie să aveți răbdare cu intrările dvs. comerciale. Trebuie să ai răbdare cu tine însuți. Dacă puteți aduce cele două calități
la masă, atunci restul se va rezolva de la sine în timp. Îți vei crește dimensiunea comerțului într-un ritm în care mintea ta nu va
fi alarmată sau înfricoșată.
Voi discuta acest lucru mult mai detaliat spre sfârșitul cărții. În caz contrar, sunt exact ca prietenul bine intenționat care îi spune
prietenului meu alcoolic: „Ei bine, nu mai bea”.
Sigur, dacă ar fi atât de ușor. La fel, să-ți spun „Doar să ai mai multă răbdare” este la fel de util ca o friptură de porc la o convenție
vegană.
Un comerciant macro pe care îl admir profund este Greg Coffey, un comerciant remarcabil de fonduri speculative din Londra. Într-o
articol într-un ziar, un client l-a descris drept „umil și arogant în egală măsură – comerciantul perfect”.
Piesa a continuat să descrie că Coffey avea o convingere absolută cu privire la meseriile sale, până la
punctul de a fi arogant, dar a fost la fel de rapid să fie umil atunci când tranzacțiile nu au funcționat bine.
Amintește-ți această zicală:
Nu ceea ce știi te ucide. Ceea ce crezi că știi, dar care pur și simplu nu este așa, te ucide.
NATURA JOCULUI
Jocul nu se schimbă niciodată și nu se va schimba niciodată. Algoritmii nu vor schimba jocul. Legile nu vor
schimba jocul. Pentru că acesta este un joc interior și trebuie să petreci timp - poate nu la fel de mult timp
ca pe diagrame, ci o cantitate uriașă de timp - contemplând ce calități umane aduci în jocul de
tranzacționare.
Mișcarea în direcția corectă vine din cunoașterea ta și o înțelegere a piețelor. Jocul nu se schimbă
niciodată. Jucătorii se schimbă, desigur. Cu toții îmbătrânim și murim și suntem înlocuiți cu sânge
proaspăt. Din păcate, oamenii nu se schimbă, decât dacă fac un efort ieșit din comun pentru a face acest
lucru.
Avem o minte de reptilă, căreia nu îi place schimbarea. „Hei, dacă nu este stricat, de ce vrei să-l repari?” Ei
bine, pentru că este stricat. Nu câștig bani așa cum știu că pot, așa că vreau să schimb asta. Dacă asta
înseamnă că trebuie să învăț să trăiesc sub o altă paradigmă și să am o perspectivă diferită asupra fricii
și speranței, așa să fie.
ROLUL CHARTS
Nu poți crea o pictură principală cu o singură culoare. Nu creezi o masă cu stea Michelin cu un singur
ingredient. Și, cu siguranță, nu creați o afacere viabilă ca comerciant concentrându-vă doar pe grafice.
Rolul diagramei este de a vă oferi o reprezentare vizuală a gândurilor altor participanți la piață. Îmi
permite să fiu mult mai specific în criteriile mele de intrare și ieșire decât, să zicem, un comerciant
fundamental.
Cu toate acestea, este ușor să te lași sedus de caracterul aleatoriu al graficelor. În timp, însă, nu abilitățile tale de
citire a graficelor vor decide numărul de zerouri din contul tău de tranzacționare.
Să-ți controlezi mintea nu este o sarcină ușoară. Mintea ta reflexă va sări la concluzii înainte ca mintea ta conștientă
și reflexivă să aibă un moment să ia în considerare cu adevărat răspunsul tău.
Singurul scop al acestei cărți este de a vă oferi instrumentele potrivite pentru a vă programa mintea pentru a fi un
comerciant – unul profitabil.
Mințile noastre sunt creaturi slabe, dacă sunt lăsate necontrolate. Ori de câte ori susțin o discuție despre rolul
psihologiei în tranzacționare, le arăt mereu oamenilor logo-ul Federal Express și apoi îi întreb: „Unde este săgeata?”
În cazul în care nu știați deja, aruncați o privire la sigla FedEx – există o săgeată ascunsă între „E” și „x”.
Coordonarea dintre ochi și minte este fascinantă. Ochii pot vedea un lucru, în timp ce mintea cu impulsuri reactive ne
spune că vedem altceva.
Doar prin respectare și instruire devenim conștienți de tendința noastră de a crede ceea ce credem imediat că
vedem.
Luați în considerare următoarea imagine. Care pătrat de pe această tablă este mai întunecat, A sau B?
S-ar putea să fii surprins să afli că ambele pătrate au exact aceeași nuanță de gri, deși este foarte probabil ca mintea
ta să fi spus că pătratul A este mai întunecat. Publicat de profesorul MIT Edward
H. Adelson în 1995, această iluzie optică demonstrează perfect modul în care mintea poate interpreta greșit
informațiile transmise de ochi.
Un alt exemplu pe care poate l-ați întâlnit înainte este puțin mai greu de demonstrat în această carte, dar voi
explica cum s-a desfășurat în discursul pe care l-am ținut – care mi-a dat impulsul să scriu această carte. Este un
exercițiu de flexibilitate mentală.
Am arătat publicului o imagine simplă: un pătrat roșu. Le-am rugat să spună culoarea imaginii. "Roșu!" strigau ei
la unison.
Destul de simplu, nu? Apoi am scos pătratul roșu și am dezvăluit unul galben. Același rezultat: „Galben!”
Am schimbat într-un pătrat verde. "Verde!" ei au plans.
Roșu. Galben. Verde. Până acum, bine.
Publicul nici nu avea nevoie să se gândească la asta; atât de dominant este sistemul de răspuns automat.
Apoi am trecut la partea mai complicată. Le-am arătat publicului o imagine a cuvântului roșu scris cu cerneală
albastră și am întrebat ce culoare are acea imagine.
Mulți dintre ei au strigat „Roșu!”
Le-am arătat galben scris cu cerneală roșie. Unii au strigat „Roșu!” dar am auzit mult mai multe strigăte de
„Galben!”
Am repetat acest proces cu o serie de nume de culori scrise cu cerneală de altă culoare. De-a lungul timpului,
răspunsurile publicului au devenit mai consistente. Printr-un exercițiu plin de umor am stabilit că ochii și mințile
noastre nu funcționează neapărat într-o manieră coordonată. Creierul nostru, văzând cuvântul roșu, vrea să
spunem „roșu” – chiar și atunci când răspunsul la întrebare este „albastru”. Este ca și cum ar trebui în mod
conștient să oprim creierul să sară la concluzii.
Aceasta este o trăsătură importantă în tranzacționare, deoarece vedem adesea lucruri care literalmente nu sunt acolo.
Diagramele nu funcționează la fel de bine în timp real ca după fapt. Din păcate, trebuie să crezi și
act.
Dacă te lupți cu asta după câteva tranzacții eșuate, atunci acesta este creierul tău care încearcă să te protejeze
împotriva durerii. Veți începe să vă ghiciți semnalele și vă veți sabota propriile interese. Am fost acolo. Am
facut-o. Și am leacul.
COMERȚUL BUN MERGE ÎMPOTRIVA OMULUI
NATURĂ
Când fac discursuri despre tranzacționare, în persoană sau pe YouTube, vorbesc adesea despre conceptele de valoare
și preț. Ce valorează ceva?
Cred că vechea mea mașină valorează 10.000 de lire sterline. Dealerul auto consideră că valorează 8.000 de lire sterline.
Cine crezi că va câștiga argumentul, dacă vreau să vând?
Ceea ce valorează ceva este o declarație emoțională, părtinitoare. Prețul, pe de altă parte, este locul unde
cumpărătorii și vânzătorii se întâlnesc. Nu are prea mult sens să spui că ceva valorează mai mult.
Puteți anticipa că ceva va valora mai mult sau mai puțin în viitor. Adică, asta este esența mecanicii muncii mele.
Psihologie la o parte, cumpăr în speranța că orice voi cumpăra va crește în preț.
Heraclit, filozoful grec presocratic, spunea: „Nimeni nu pășește niciodată de două ori în același râu, pentru că nu
este același râu și nu este același om.” Acest lucru este important de reținut ca speculator, deoarece piața se
schimbă constant.
Omenirea are o atitudine ambivalentă față de schimbare. Ne dorim schimbare, pentru că altfel viețile noastre devin
banale și plictisitoare; dar dacă schimbarea este impusă asupra noastră, mai degrabă decât condusă de motivație și
entuziasm, atunci avem tendința să ne supărăm.
Prima dată când am devenit conștient de importanța mentalității în tranzacționare a fost când am citit o carte
despre viața comercială a unui comerciant anonim numit Phantom of the Pit. Este o carte gratuită. Îl puteți găsi cu
propriile mele note pe www.tradertom.com – în secțiunea de resurse.
În carte, comerciantul misterios susține că modificarea comportamentului este cel mai important concept în
tranzacționare. Abilitatea de a-și răzgândi fără a provoca un dezechilibru mental este cea mai importantă abilitate
pentru un comerciant.
Derularea unui canal de tranzacționare Telegram în direct înseamnă că mi se pun în mod constant întrebări –
majoritatea de la comercianți fără experiență. O întrebare persistentă care mi se pune este: „De ce tranzacționați
împotriva tendinței?”
Când mi se pune o astfel de întrebare, zâmbesc, pentru că este atât o întrebare naivă, cât și inocentă. Este naiv
pentru că orice comerciant poate fi acuzat că a tranzacționat împotriva tendinței.
Pur și simplu depinde de intervalul de timp la care te uiți. Dacă sunteți un comerciant de lumânări de cinci minute,
nu-ți pasă că tendința de pe graficul săptămânal este în scădere. Îți pasă de tendința graficului de cinci minute.
Un alt motiv pentru care este naiv este faptul că întregul construct al analizei tehnice este plin de contradicții.
Gandeste-te la asta.
Vi se cere să urmați tendința; dar ce se întâmplă când vinzi un blat dublu? Pariezi împotriva tendinței. Același lucru poate fi
argumentat pentru un fund dublu. Cumperi o piață care se mișcă în jos.
TREIZECI DE ANI DE DATE
Sunt un comerciant de zi. Specialitatea mea sunt indicii bursieri precum indicele Dow Jones. M-am uitat la statisticile prețurilor de
închidere din indice în ultimii 30 de ani. Asta echivalează cu aproximativ 7.500 de zile de tranzacționare. Am vrut să știu cât de
des indicele Dow s-a închis mai sus pentru ziua respectivă și cât de des s-a închis mai jos pentru ziua respectivă, comparativ cu
prețul de închidere din ziua precedentă.
Aveam idee că, deoarece indicele Dow în ultimii 30 de ani a crescut de la 3.300 la aproape 36.000, te puteai aștepta la prețuri de
închidere mai pozitive decât prețuri de închidere negative. M-am înșelat în această presupunere.
În ultimii 30 de ani, doar 50,4% din toate prețurile de închidere au fost mai mari decât prețul de închidere din ziua precedentă.
Aceasta înseamnă că distribuția zilelor plus și minus în indicele Dow este distribuită uniform.
Consecința acestei statistici este că comercianții de zi ca mine nu se pot baza prea mult pe tendința în intervalul de timp mai
înalt, deoarece practic orice se poate întâmpla în jos pe graficul de cinci minute.
Provocarea cu care se confruntă comercianții poate fi rezumată foarte ușor, într-o explicație în stil Heraclit.
Când cumpărăm o halbă de lapte, știm că laptele este un produs uniform. Nu contează unde pe pământul verde al lui Dumnezeu
faci cumpărături pentru o halbă de lapte. Laptele este lapte.
Prin urmare, dacă laptele costă de două ori mai mult într-un supermarket decât în alt supermarket, puteți concluziona din nou
pe bună dreptate că o halbă de lapte este scumpă într-un supermarket și este ieftină în celălalt supermarket.
Cu toate acestea, o acțiune, sau o monedă, sau un indice de acțiuni, este ca un râu. Este în continuă transformare.
Transformarea este rezultatul interacțiunii comercianților și investitorilor.
Acțiunea lor este rezultatul opiniilor lor despre viitor. Este posibil să fiți de acord cu opiniile lor sau să nu fiți de acord;
dar a spune că majoritatea greșesc este contraproductiv pentru a face bani eficient pe piețe.
Există mulți comercianți cu normă parțială care au un succes incredibil în celelalte cariere, dar se luptă când vine vorba
de tranzacționare. Ceea ce trebuie să facem pentru a reuși în lumea tranzacționării este semnificativ diferit de ceea ce
trebuie să facem pentru a reuși în lumea din afara acesteia.
De exemplu, dacă intri într-un supermarket pentru a cumpăra cina și vezi că există o ofertă specială la pui, vei fi înclinat
să profiti de această ofertă. Dacă puiul este oferit la jumătate de preț, atunci s-ar putea să vă gândiți că acesta este un
preț grozav și veți dori să cumpărați provizii pentru congelator.
Natura noastră umană este de așa natură încât iubim un chilipir. Ne place să căutăm oferte bune și să profităm de ele.
Ne umple de un sentiment de bucurie să știm că am cumpărat ceva care este ieftin.
Chiar ieri am fost la cumpărături și era un culoar cu articole la reducere. Totul a fost la jumătate de preț sau mai puțin.
Am cumpărat săpun și lichid de spălat și detergent pentru următoarele 12 luni.
În timp ce umpleam căruciorul, am râs în sinea mea, mai ales pentru că știam că voi continua să scriu un capitol despre
acest comportament. M-a simțit grozav să economisesc 70% la lucrurile pe care știam că le voi cumpăra oricum la un
moment dat pe parcursul anului.
Să recunoaștem, putem economisi mulți bani dacă facem cumpărături contrar tendinței.
Dacă este posibil, tind să-mi cumpăr jachetele de iarnă când este un val de căldură afară. Atunci magazinele vor să scape
de aceste articole, să facă loc hainelor de vară.
Dimpotrivă, îmi place să-mi cumpăr haine de vară când sunt 6 metri de zăpadă afară. Știu că nu este normal să faci asta
și poate de aceea îmi place să o fac. Îmi place un chilipir. Nu cred că sunt singurul care iubește să cumpăr ieftin.
După cum am spus mai devreme, lumea comerțului este diametral opusă lumii din afara comerțului. Trăsăturile pe care
le afișez ca ființă umană în afara lumii mele de tranzacționare nu îmi sunt de folos în lumea tranzacționării. Nu doar
despre mine vorbesc. Acestia sunt oamenii in general.
Mințile noastre se luptă să separe lumea comerțului de lumea comportamentului general al consumatorilor. Să ne uităm
la diferențe.
ACHIZIȚIE DE LA SUPERMARKET
Când văd în supermarket ceva mai ieftin decât înainte sau care îmi oferă o reducere pentru a cumpăra mai mult de un
articol, sunt atras să-l cumpăr. Acțiunea mea este condusă de un impuls subconștient către plăcere.
Acțiunea mea este aceea a unui consumator rațional care va căuta cele mai ieftine produse. Supermarketul știe acest
lucru și își vor adapta oferta pentru a maximiza cheltuielile mele.
Comportamentul meu este condus spre maximizarea plăcerii mele – în limita bugetului meu. Când fac asta, îmi dă o
senzație de bine.
ACHIZIȚIE PE PIAȚA FINANCIARĂ
Când văd că indicele FTSE scade în cursul zilei, mintea mea asociază scăderea prețurilor cu valoarea și devenind ieftină.
Dacă acționez din impuls, se va întâmpla unul din două lucruri:
1. Se confirmă sentimentul meu de valoare. Piața începe să crească.
2. Sentimentul meu de valoare nu este confirmat. Piața continuă să scadă.
Argumentul meu este poate provocator, dar indiferent de ce se va întâmpla în continuare, voi ajunge să pierd – chiar
dacă voi câștiga la tranzacție.
Dacă cumpăr fără niciun motiv întemeiat în afară de faptul că mintea îmi trimite un impuls să spun că piața este
ieftină, voi pierde dacă piața va continua să scadă. Și de ce nu ar continua piața în jos?
Aceasta este premisa analizei tehnice. Tendințele persistă. Piața suferă de inerție, ceea ce înseamnă că orice ar face
acum, șansele sunt peste 50%, va continua să facă.
Dacă cumpăr, iar piața începe să crească, oricum voi pierde până la urmă, pentru că acum mi-am învățat mintea că
este în regulă să-mi scot mâna și să prind proverbialul cuțit care cade.
Mi-am creat un model în mintea mea care asociază cumpărarea scăderii prețurilor activelor cu plăcere, pentru că am
avut succes la un moment dat.
Ca o notă secundară: când am început să iau tranzacționarea foarte în serios, îmi treceam în revistă tranzacțiile
când ziua se terminase. Aș tipări diagrama și aș reprezenta tranzacțiile mele pe el. Mi-am dat seama că opt din zece
tranzacții erau tranzacții de impuls. Am început să devin mult mai conștientă de meseriile mele. Pe măsură ce
mergeam pe această cale, am devenit din ce în ce mai profitabil. Cu cât am avut mai puține tranzacții de impuls, cu
atât am câștigat mai mulți bani și cu atât am obținut mai multă satisfacție de la locul meu de muncă.
AUTOANALIZA
Prin analiza comportamentului meu de tranzacționare – înregistrându-mi meticulos tranzacțiile pe un grafic

după încheierea zilei de tranzacționare – mi-am dat seama că sunt un trader de valoare prolific. Aș scurta în
mod repetat piețele în creștere. Aș cumpăra în mod repetat piețe în scădere.
Mă ajută să-mi reamintesc zilnic că atunci când cumpăr, altcineva face scurtcircuit sau iese dintr-o poziție lungă.
Un factor semnificativ pentru succesul meu de tranzacționare, trecând de la un comerciant care pierde la un
comerciant câștigător, a fost realizarea că nu există chilipiruri pe piețele financiare.
SUPLOTĂȚI DE SUPERPIAȚĂ
Când fac cumpărături pentru ceva din supermarket și descopăr că un produs a crescut în preț sau un produs
care înainte era la ofertă nu mai este oferit, mintea mea va asocia acest lucru cu durerea. Mintea mea mă va
îndrepta către un înlocuitor. Acesta este un comportament uman perfect rațional.
Eu și sora mea râdem de acest fenomen. Ea locuiește în Germania și călătorește frecvent cu compania
aeriană EasyJet din Berlin. O spune atât de elocvent, când spune: „Mă trezesc în miezul nopții pentru un zbor
de la 5 dimineața, dacă înseamnă că pot economisi 25 de euro”.
Cred că mulți dintre noi putem recunoaște această trăsătură.
SUBSTITUȚI DE PIAȚA FINANCIARĂ
Dacă ceva a crescut de preț pe piețele financiare, înseamnă că există cerere pentru el. Poate părea scump,
dar reflectă doar punctul de echilibru dintre cumpărători și vânzători.
M-am luptat cu asta ani de zile. Am susținut că era scump, iar această vedere defectuoasă a fost agravată de
indicatorii tehnici pe care îi folosim.
Indicatori precum stocastica ar sugera că o piață a fost supracumpărată sau supravândută. Acestea sunt alte
cuvinte pentru ieftin și scump. Din acest motiv, nu mai tranzacționez cu niciun fel de indicatori tehnici. Topurile
mele sunt 100% goale.
Perversitatea piețelor financiare este că, în general, are sens să cumperi ceva, deoarece este mai scump astăzi
decât a fost ieri.
CONfruntarea cu adversitatea
Când întâmpin situații dificile în viața mea, voi avea răbdare și voi lucra la rezolvarea lor.
Prin munca mea și hotărârea mea, sper că voi putea rezolva problema. Pot chiar să folosesc forța asupra
problemei sau să îmi folosesc autoritatea pentru a rezolva problema.
Nicio muncă grea, hotărâre sau rugăciune nu va transforma o poziție de tranzacționare proastă într-o poziție bună.
Ori piața este de acord cu tine, ori nu. Nu contează cât de bogat ești; cât de mare și de puternic ești. Dacă piața
nu este de acord, nu este de acord.
Piața te poate răni doar dacă lași să te rănească. Piața se va ridica. Piața va cădea.
Indiferent dacă sunteți sau nu la bord, să câștigați bani sau nu, este nesemnificativ pentru piață. Nu știe nimic
despre tine.
Când faci bani, faci bani pentru că ești aliniat cu piața. Piața în sine nu este altceva decât forța combinată a tuturor
jucătorilor de pe piață. Ei, ca și tine, caută să câștige bani din tranzacționare.
Din păcate, nu toți putem face bani. Mi-am dat seama, după ani de suferință, că trebuie să-mi schimb relația – nu cu
piața, ci cu modul în care am reacționat la ceea ce a făcut piața.
O mare parte din acest proces mi-a anulat valorile și convingerile vieții când a venit vorba de lumea tranzacționării.
În lumea normală, când nu îmi înțeleg voința, voi munci din greu să conving cealaltă parte să vadă lucrurile în felul
meu. Sunt foarte convingător și de obicei obțin lucrurile așa cum vreau eu.
Deși aceasta poate fi o trăsătură care m-a ajutat în lumea reală, este o trăsătură care a fost în detrimentul
performanței mele de tranzacționare. Pieței nu-i pasă de poziția ta. Nu-i pasă dacă ești lung sau scund sau pe
liniile laterale. Piața nu are sentimente despre tine sau despre poziția ta.
Esența argumentului meu este că multe dintre trăsăturile pe care le afișăm ca oameni perfect normali nu ne sunt de
folos în lumea comerțului.
Cred că toți comercianții de succes pe care îi cunosc au trecut printr-un proces de transformare. Unele au fost
treptate. Alții vorbesc despre o situație specifică care a acționat ca o catapultă către succes.
Unii au devenit atât de dezgustați de ei înșiși, încât au decis că fie vor urma regulile, fie vor renunța cu totul la
tranzacționare.
INOCENA OBIECTIVULUI
OBSERVARE
Un prieten foarte bun de-al meu, doctorul David Paul, își descrie propria transformare în povestea următoare.
Am un doctorat în inginerie mecanică. Am lucrat pentru De Beers. Am inventat un foraj minier care m-a făcut a
avere. Am avut propria mea companie minieră. Deci, este corect să spun că am intrat pe piețe cu multă încredere și cu mulți bani la dispoziție.
Am început să investesc bani în anii 1980. Atunci era ușor să faci bani la bursă. Tot ce trebuia să faci era să cumperi acțiuni și apoi să stai și să
aștepți. În timp ce așteptam, am început să programez pe primele calculatoare. În cele din urmă, mi-am creat propriul software de selecție a
acțiunilor. Era un software incredibil de sofisticat pentru vremea lui.
În această zi specială în cauză, software-ul a cerut ca piața să crească foarte puternic. Deci, la deschiderea tranzacționării, mi-am telefonat
brokerului și am plasat un ordin de cumpărare foarte mare.
Și destul de sigur, piața a făcut ceea ce software-ul meu a spus că va face. A început să se miște mai sus. Am fost în mod firesc fericit că analiza
a fost corectă și că făceam bani. Am rezistat pentru că software-ul a prezis că creșterea va continua, doar că mult mai puternic.
La scurt timp mai târziu, însă, piața a început să scadă. Am fost desigur puțin surprins, dar știam că trebuie să fie doar o aberație temporară
și o șansă bună să cumpăr puțin mai mult înainte ca piața să descopere cu adevărat. Asa am facut. Am mai cumpărat câteva. Și totuși piața
a continuat să scadă. Și pică. Și pică.
Am început să fiu puțin îngrijorat, așa că mi-am sunat brokerul și toți prietenii mei comerciali pentru a vedea dacă există vreun motiv pentru
această abatere. Și ei nu au putut explica de ce piața a scăzut. Analiza lor sugerase că piața va crește puternic. Toate buletinele informative
sugerau că ne aflăm în mijlocul unui val trei major în termenii analizei Elliott Wave și totul indica prețuri mai mari.
M-am simțit ceva mai bine după ce am vorbit cu prietenii mei și cu brokerul meu despre situație și eram sigur că aceasta este doar o aberație,
așa că am decis să cumpăr puțin mai mult la aceste niveluri de preț mai ieftine. Piața a revenit pentru o vreme și m-am simțit destul de bine
că am cumpărat mai multe la ceea ce credeam că vor fi cele mai scăzute ale zilei.
Piața a început apoi să scadă din nou și am început să fiu foarte îngrijorat, chiar și puțin speriat. Era o poziție destul de mare pe care o
acumulasem.
Chiar atunci, soția mea a intrat în biroul meu să mă întrebe ce vreau la cină în acea seară. Probabil că a simțit că eram distrasă sau în
disconfort și s-a dus la biroul meu și s-a uitat la ecranul de tranzacționare. — Se întâmplă ceva, dragă? ea a intrebat. Ea poate fi atât de dulce.
„Nu, iubirea mea, doar lucrez. Software-ul meu spune că această piață ar trebui să crească.” Am arătat spre ecran. „Software-ul nu a greșit
niciodată și am vorbit cu brokerii și prietenii mei și toți spun că această piață ar trebui să crească, dar este în scădere.”
S-a uitat la ecranul cu piața și a spus: „Este aceasta piața cu care tranzacționați?”
— Da, am spus. „Chiar nu înțeleg de ce continuă să se miște mai jos. Sunt sigur că se va ridica foarte curând.”
— Dar nu se mișcă în sus acum, nu-i așa? ea a spus.
Am devenit puțin nerăbdător cu ea și i-am spus: „Nu dragă, dar ceea ce nu înțelegi este că software-ul și Elliott Wave Count sunt de acord, iar
piața trebuie neapărat să crească.”
„Oh, ei bine, ai dreptate, nu știu nimic despre acest software sau despre chestia cu Elliott, dar pur și simplu nu pare să crească acum, nu-i așa?”
Îmi amintesc clar că am respirat adânc. I-am spus femeii pe care o iubesc, dar care acum începuse să mă enerveze: „Nu dragă, dar imediat ce va
trece, va începe să crească. Trebuie neapărat. Cred că aceasta este doar o formație AB=CD. Software-ul spune așa. Brokerul spune așa. Prietenii
mei comercianți spun așa. Așa spune contele Elliott. Nu există nicio posibilitate ca toți acești oameni și software-ul meu să fie greșit.”
„Ok, îmi pare rău, ai dreptate; Nu înțeleg software-ul tău sau chestia cu Elliott sau despre ce vorbește brokerul.
Tot ce văd este că această piață acum este în scădere, nu-i așa?
Am încetat să mă mai uit la ecran pentru o secundă și mi-am ridicat privirea către soția mea. „Poți te rog să repeți ceea ce tocmai ai spus?”
Ea s-a uitat la mine nedumerită și a spus: „Ei bine, doar spun asta chiar acum, chiar în acest moment, chiar aici chiar acum, această piață se
mișcă în jos, nu-i așa?”
Și apoi m-a lovit ca un fulger. Nu făceam tranzacții pe piață. Îmi schimbam părerea. Am început să râd, pentru că eu
am simțit pentru prima dată că știu ce trebuie făcut pentru a câștiga bani pe piață. Am înțeles că tocmai lucrul pe care încercam să-l evit era
chiar acel lucru care mă ucide acum. Încercam să evit cu orice preț să pierd tranzacții, iar acum eram într-o tranzacție care mă pierdea - doar
pentru că am refuzat să ascult ceea ce încerca să-mi spună piața.
Mi-am dat seama în acel moment că trebuie să învăț să pierd pentru a câștiga. A fost la fel de simplu. Nu făceam tranzacții pe piață. Îmi
întăream ego-ul prin piață.
Am luat telefonul, mi-am sunat brokerul și am vândut toate pozițiile mele lungi. În plus, am vândut și un număr mare de contracte scurte. Și destul
de sigur, piața a continuat – în jos și în jos și în jos.
Viața mea de tranzacționare s-a schimbat în acea zi. Nu am mai acordat atât de multă atenție teoriilor experților și am încetat să mai ghicesc
unde merge piața. Am început să tranzacționez pe piețe. A fost o revelație. Am început să fac mulți bani. Mi-am dat seama că unele dintre
lucrurile pe care le-am citit erau complet greșite și dăunătoare pentru tranzacționarea mea.
De exemplu, cu toții am citit axioma „cumpără scăzut și vinde mare”. Am schimbat asta în „vinde mai mic și acoperi mai jos” și „cumpără mare și
vinde mai sus”.
PREDARE
Când l-am rugat pe David să-și rezumă experiența, el mi-a spus:
Uită-te la propria ta viață. Îți place să faci surf. Aștepți valurile, și vâsliți în fluxul lor de energie și
călăriți pe val. Cum este diferit de ceea ce facem noi ca comercianți?
Când ești acolo, stând în afara zonei de impact, așteptând să vâsliți, nu vâsliți când nu sunt valuri. Ai
răbdare. Când se acumulează val de mărime potrivită, te pregătești. Ești una cu marea. Te rostogolești cu
curgerea lui. Te predai.
Pentru a reuși pe piețe, trebuie să ne predăm. Fiecare individ de pe planeta Pământ are o mare cantitate de timp,
bani și valoare legată de ceea ce știm și este de neconceput chiar să ne gândim la renunțarea la toate aceste
cunoștințe percepute.
Scopul tranzacționării mele și al tranzacționării dvs. nu este să se dovedească dreptate și să ne întărească egoul.
Treaba noastră este să facem bani. Dacă asta înseamnă că venim pe piață cu o opinie și ni se dovedește că avem
dreptate, așa să fie.
Dacă înseamnă că trebuie să ne schimbăm părerea pentru că piața o dictează, așa să fie. O persoană mai spirituală
decât mine ar putea exprima asta ca „golește-ți mintea și lasă piața să te ghideze”.
EXISTĂ MULT MAI MAI MULT DE TRANZACTARE DECÂT

ÎNTÂLNĂ OCHIUL
Faptul este că mințile noastre umane complicate au o mulțime de probleme în procesarea informațiilor
care sunt simple. Cu excepția cazului în care este complex la gradul al zecelea, mintea noastră tinde să
treacă peste asta. Credem că ceva simplu nu poate fi profitabil.
Care este scopul tău? Răspunsul simplu ar trebui să fie să faci bani. În trecut, eram atât de preocupat de
ceea ce ar trebui să se întâmple. Dar pentru a face bani trebuie să ne concentrăm asupra a ceea ce se
întâmplă chiar aici, chiar acum.
Când am început să scriu această carte, am vrut să o păstrez practic. Nu aveam nici un interes să încerc
să mă prefac drept terapeut comerciant sau psiholog, pentru că nu sunt. Am vrut să arate adevărata natură
a ceea ce este tranzacționarea, scrisă de cineva care are piele în joc și care are atât cicatrici, cât și
medalii de arătat pentru asta.
Dacă ultimele pagini au fost puțin prea teoretice pentru gustul tău, aș dori să descriu un studiu de caz
real – unul care a fost surprins pe video (modul meu de a vă spune că aceasta este o poveste autentică) de
Round the Clock Comerciant în iulie 2019.
Vreau să explic ce vreau să spun prin a intra în piață cu mintea deschisă și cu o ceașcă goală. Am
cumpărat un index după un dublu fund. Totul arăta destul de bine. Eram lung de la 12.808 și cumpărasem
din nou la 12.818. Apoi s-a întâmplat: indicele a scăzut. Graficul meu de cinci minute a arătat trei minime
majore (eu le numesc bare de ieșire , când tranzacționez împotriva direcției lor, sau adaug la bare,
când sunt în partea dreaptă a acestora). Am greșit fiind lungă.
Am ieșit din poziția lungă și mi-am inversat poziția la scurt, relativ devreme în spirala descendentă a
indicelui. La eveniment au participat aproximativ 500 de comercianți și ceea ce m-a mulțumit cel mai
mult în privința rezultatelor nu a fost că am pierdut la prima tranzacție sau că mi-am câștigat banii
înapoi imediat după. Ceea ce m-a încântat cel mai mult a fost că nu m-am încăpățânat să mă țin de o
tranzacție în pierdere și că am avut libertatea mentală de a trece de la a fi lung pe piață la a fi acum
scurt pe piață.
Când am început să tranzacționez, nu era nicio șansă să fi făcut ce am făcut acolo. Aș fi păstrat și aș
fi păstrat acea poziție pierdută. „Știu că am dreptate”, aș fi spus; doar că nu eram și nu făceam bani.
Cel mai critic punct a venit atunci când noua mea poziție scurtă a arătat un profit egal cu ceea ce
pierdusem pe poziția lungă. Mintea mea dorea cu disperare să aduc echilibru emoțiilor sale. Ce
modalitate mai bună de a face asta decât de a compensa pierderea de la prima tranzacție? Ei bine, în
cuvintele celui mai mare erou al meu de comerț, Charlie DiFrancesca, „Comerțul bun înseamnă
combaterea emoțiilor care ne fac oameni”. Să aruncăm o privire la cum putem face asta.
Lupta împotriva umanității mele
W
CARE ESTE COMPORTAMENTUL NORMAL în rândul comercianților cu amănuntul? Știm că 80–90% din totalul comerțului cu amănuntul
comercianții se angajează în același model de comportament autodistructiv.
Știm că aproximativ 90% dintre comercianți nu câștigă bani în mod constant tranzacționând CFD-uri sau spread-uri
pariuri sau pe piețele futures. Este probabil, de asemenea, corect să presupunem că acești 80-90% dintre comercianți sunt
ființe umane inteligente, ambițioase, auto-motivate, cărora le place să-și creeze propriul noroc și să forjeze
propriul lor mod în viață.
N-am întâlnit niciodată pe cineva care a început să tranzacționeze pentru că a crezut că este la fel ca să joace
loterie. Practic, fiecare persoană pe care am întâlnit-o vreodată, care a fost interesată de tranzacționare și care și-a dorit
afla mai multe despre tranzacționare a fost un auto-începător, antreprenor sau student la o instituție de
educație suplimentară.
Prin urmare, este o eroare să spunem că tranzacționarea atrage genul greșit de oameni. Atrage tipul potrivit
al oamenilor. Îi atrage pe cei care au șanse de a reuși.
Cred că atrage genul de oameni care nu sunt păcăliți de schemele de îmbogățire rapidă. Mă îndoiesc
mulți comercianți cumpără bilete de loterie, doar din cauza faptului că șansele sunt gunoaie, și comercianți
înțelegând asta prea bine.
Cu toate acestea, ceva nu este în regulă.
Ceva este în neregulă când 90% dintre oameni eșuează. În tabelul următor am identificat o mână
de modele de comportament care cred că sunt dăunătoare comercianților. Cel mai frecvent observat
comportamentul este incapacitatea de a suporta o pierdere.
Care este motivul pentru care nu luați o pierdere? Eu susțin că există un motiv pentru care ne spunem, și apoi
mai este un motiv real. Motivul real este întotdeauna același.
Acțiune Motivul conștient Motivul subconștient
1. Îmi las pierderea să fugă eu sper Evitați durerea
2. Îmi las pierderea să curgă Indicator/Fib/etc., spune așa Evitați durerea
3. Îmi iau profiturile Nu poți să faci frâu luând un profit Evita durerea
4. Câștig, așa că îmi reduc Vreau să o iau mai ușor acum Evitați durerea
miza
5. Pierd, așa că îmi cresc Încerc să mă întorc unde am Scapa de durere

miza a fost
6. Mi-am făcut punctele pentru azi, așa că mă opresc Mi-e teamă să pierd ceea ce am făcut Evitați durerea
7. Fac tranzacții fără convingere reală M-am plictisit/e frica sa ratez Evita durerea plictiselii sau durerea lipsei
afară
Speranța se află în fruntea listei de motive. După cum se spune, speranța moare ultima. Mințile noastre par prost
echipate pentru a se angaja în managementul riscurilor. Mintea noastră are un obiectiv principal: să ne protejeze
împotriva durerii percepute sau reale.
În timpul procesului de rulare a unei poziții deschise care produce o pierdere, subconștientul îi spune minții
noastre conștiente să mențină poziția deschisă. Va masca acest mesaj cât de bine poate, pentru a proteja ego-ul,
care este mai fragil decât starea contului dvs. de tranzacționare.
Dacă acest lucru sună prea aerisit, din cauza folosirii unor cuvinte precum ego și subconștient, să explorăm același
argument folosind un alt limbaj.
EVITAREA DUREREA
Atâta timp cât o poziție pierzătoare este deschisă, există speranță că poziția va deveni pozitivă. În momentul în
care închizi poziția și cristalizezi pierderea, durerea pierderii devine reală.
Accept că există multe permutări ale situației de a gestiona o tranzacție care pierde. Unii vor argumenta că însuși
actul de a închide o tranzacție care pierde este punctul în care poți înceta să te agonisești din cauza pierderii
deschise și să te deschizi către alte opțiuni de tranzacționare. Eu personal sunt de acord cu acest argument. Când
am o poziție care pierde și nu mai cred în ea, cel mai rău îmi pot face mie și psihicul meu este să încep să sper.
Nu mă simt liber în gândirea mea și în perspectiva mea de piață atunci când o poziție deschisă în pierdere mă
reflectă pe monitorul meu de poziție deschisă. Când închid poziția, mă simt din nou liber și mă deschid pentru a
prelua informațiile de piață dintr-un mod oportunist.
Totuși, argumentul meu principal este că motivul pentru care sperăm nu are prea mult de-a face cu speranța în
sine și totul de-a face cu evitarea durerii.
De câte ori am văzut clienți care pierd poziții de multe ani? I-am văzut depunând mai mulți bani de fiecare dată
când poziția lor pierde a primit un apel în marjă. Un apel în marjă este atunci când brokerul cere mai mulți bani
pentru a vă menține poziția deschisă. Pur și simplu nu au vrut să suporte pierderea.
Pentru a-mi agrava confuzia, de câte ori am văzut că poziția a revenit bine, iar clientul a închis poziția imediat ce a
făcut-o? L-am văzut des. Nu s-au păstrat pe post pentru că au crezut în poziție. S-au păstrat în funcție pentru că
nu suportau să greșească.
În momentul în care au fost scăpați de durerea din cauza pierderii poziției, au ieșit – degeaba.
Au fost atât de ușurați că au evitat durerea de a greși, încât au ignorat complet faptul că acum piața era de fapt de
acord cu ei.
Ei nu tranzacționau pe piața financiară. Își schimbau emoțiile, răspundeau la felul în care se simțeau. Când s-au
simțit ușurați că poziția a revenit din nou, au asociat acum o cantitate enormă de durere cu gândul că trebuie să
retrăiască această anxietate.
Ca urmare a acestei asocieri, au închis postul. S-au simțit ușurați la gândul că nu trebuie să treacă din nou prin această
anxietate.
Dacă vă luați profiturile devreme sub scuza că „nu puteți merge la frânt luând un profit”, reacționați la mintea care vă
avertizează împotriva durerii viitoare.
Dacă sunteți pe o serie de câștiguri și vă reduceți dimensiunea mizei, anticipați în esență durerea de a pierde o
parte din câștigurile dvs. Acum vă raționalizați calea de a evita durerea, chiar dacă nu s-a întâmplat nimic dureros.
Vreau să repet ultimul paragraf. Dacă aveți îndoieli dacă tranzacționați dintr-un mod oportunist sau dintr-un mod de
spirit bazat pe frică, atunci răspundeți la această întrebare simplă: atunci când câștigați, creșteți dimensiunea
tranzacționării sau reduceți dimensiunea tranzacționării?
Vedeți, marea majoritate a comercianților își vor scădea dimensiunea tranzacționării atunci când lucrurile merg bine,
pentru că se tem că șirul lor de câștiguri se va epuiza în cele din urmă. Partea inversă a acelei monede este că ar putea
chiar să-și crească dimensiunea tranzacționării în timpul unei scăderi comerciale, astfel încât să poată câștiga înapoi
banii pierduți.
Așa cum a spus Greg De Riba, un comerciant S&P 500 de calitate superioară, în filmul Floored: „99% încă nu înțeleg –
când câștigă, încep să parieze mai puțin. Pariați mai mult!”
Durerea percepută sau durerea reală nu contează pentru subconștient. Va fi tratat cu același răspuns și aceleași
emoții.
Atunci când durerea este reală, adică durerea reală s-a manifestat în corp și minte din cauza unei pierderi de
tranzacționare, nu există un sfârșit în ceea ce privește eforturile pe care ego-ul nostru de a face banii înapoi. Acesta
este motivul principal din spatele argumentului „când greșiți, dublați-vă”.
În timpul unei înfrângeri ne spunem că suntem atât de aproape de a câștiga din nou, așa că concluzia firească trebuie
să fie să ne dublăm pentru a recâștiga ceea ce a fost pierdut.
Motivul real (subconștient) pentru dublarea unei tranzacții pierdute este încercarea de a scăpa de durere. Acum nu
încercăm să evităm durerea; avem de-a face cu durerea existentă și încercăm să ne întoarcem la acea stare de echilibru
în care am fost fără durere.
ACTIONAZĂ FĂRĂ FRICĂ
Înveți multe din observarea a milioane de tranzacții. Dacă vrei să ai o șansă reală de a câștiga bani în
calitate de comerciant de pe piețele financiare, cred cu fiecare șir de ADN din mine, cu fiecare fibră din corpul
meu, că trebuie să schimbi felul în care gândești despre frică și durere și speran ă.
William Blake spunea că „Cine dorește, dar nu acționează, generează ciumă”. Am lucrat neobosit pentru a
putea acționa fără teamă și fără ezitare. Adevărata măsură a creșterii tale ca ființă umană nu este ceea ce
știi, ci mai degrabă ceea ce faci cu lucrurile pe care le știi.
Ce vreau să spun prin asta?
Ați văzut vreodată un model de diagramă și primul dvs. impuls a fost să cumpărați sau să vindeți în lipsă,
dar apoi – fără avertisment – următorul gând a fost unul de frică? Era un gând asupra căruia nu aveai control.
Tocmai a explodat în fruntea minții tale.
Am experimentat asta uneori în cariera mea. Când se întâmplă, știu că trebuie să resetez cumva.
Poate că trebuie să meditez. Poate că trebuie să dorm. Poate că trebuie să mănânc sau să merg la plimbare.
Știu că ceva mă blochează și trebuie să o rezolv.
Mintea mea creativă liberă m-a instruit să fac ceva, dar instinctul meu de frică m-a avertizat imediat să nu merg,
pentru că s-ar putea să pierd.
Nu contează cu adevărat dacă ați avut dreptate să nu tranzacționați sau dacă poziția v-ar fi pierdut bani sau
v-ar fi făcut bani. Acestea sunt gânduri ulterioare (raționalizări sau justificări).
Le putem depune sub probe anecdotice sau dovezi care nu au niciun merit. Cu toții avem un unchi care a fumat
până la 90 de ani fără efecte negative – dovezi anecdotice – dar asta nu justifică argumentul pentru fumat.
Dacă mintea mea liberă pledează pentru o poziție, iar mintea mea de frică se ceartă cu privire la consecințele
eșecului în acel comerț, atunci mă cert cu mine însumi. Termenul elegant pentru acest fenomen este
disonanța cognitivă.
Meseriile mele trebuie să curgă dintr-un punct de libertate de exprimare. Tranzacțiile efectuate dintr-o
perspectivă a fricii sau lăcomiei nu vor duce la luarea deciziilor bune.
Sfatul meu: opriți tranzacționarea și începeți să vă gândiți. Ce se întâmplă? Când experimentez

disonanța cognitivă, este din unul sau ambele dintre următoarele motive:
1. Am oboseală de tranzacționare (sau oboseală fizică – am auzit vreodată zicala „oboseala face
lașii dintre noi toți’?).
2. Nu mi-am făcut pregătirea suficient de bine.
CUM DANSĂ?
Ați văzut vreodată o piață care era în cădere liberă și ați fost reticente în a vinde în lipsă pentru că vă era teamă
că ați putea pierde? Scopul meu de bază cu această carte este să nu te scap de aceste temeri. Frica va face
întotdeauna parte din viețile noastre. Scopul meu este să te fac să înțelegi de ce simți această frică și cum să o
procesezi, astfel încât să poți accepta tranzacția.
Accept că sunt un om guvernat de emoții. Înțeleg că nu pot scăpa de emoții și nici nu ar trebui să încerc să scap
de ele. Mai degrabă, vreau să te ajut să-ți înțelegi frica, de ce este acolo și cum să devii prieten cu ea.
Mai devreme în carte am scris despre Philippe Petit, omul care a pășit pe o sârmă suspendată între Turnurile
Gemene. Îi este frică de păianjeni. Da, sună aiurea, nu-i așa? Abordarea lui de a face față fricii merită repetată.
Ar face tot ce i-a stat în putință pentru a înțelege natura fricii lui de păianjeni. Ar studia păianjenii. Avea să învețe
tot ce era de știut despre păianjeni. Prin studiul său ar ajunge să aprecieze natura fricii lui.
Cum se traduce asta în lumea comerțului? Să luăm un exemplu practic. Tranzac cu indicele FTSE 100. Miza mea este
de aproximativ 300 de lire sterline un punct pentru o poziție de start. Acum trebuie să găsesc cele mai bune puncte
de intrare și cele mai bune puncte de ieșire.
Dar ce fac dacă mi-e frică? Ce fac dacă îmi este frică să-mi plasez tranzacțiile pentru că nu sunt sigur de ce este
capabilă piața?
Cu cât înțelegi mai bine adversarul tău, cu atât poți înțelege mai bine ce face ea. Eu folosesc cuvântul adversar
aici, dar într-adevăr, piața, ea este prietena mea. Vreau să dansez cu ea. Dar mi-e frică să nu mă prostesc. Deci, îi
studiez mișcările.
Nu am văzut alți comercianți făcând ceea ce fac eu, așa că susțin că acesta este un mod nou de a analiza piețele.
Nu contează dacă este o abordare nouă sau nu. Ceea ce contează este că am o idee despre ceea ce este capabil să facă
partenerul meu de dans. La ce mă pot aștepta de la comportamentul ei de preț? Este neregulat? Este netedă?
Observați graficul din figura 9.

Figura 9
Cu toții suntem experți în diagrame după fapt. Cu toate acestea, studierea comportamentului de preț din trecut
îmi oferă o indicație puternică la ceea ce mă pot aștepta pentru ziua de tranzacționare. Este posibil să vedeți o
piață care inițial crește, face un dublu top și apoi scade.
Permiteți-mi să vă arăt diagrama din Figura 9 dintr-un alt punct de vedere – vezi Figura 10.
Figura 10
Ca parte a încercării mele de a tranzacționa fără teamă, descompun graficul în cele mai mici componente ale sale.
Văd că primul val în sus este de 24 de puncte. Văd că retragerea este cu 9 puncte mai jos. Văd o încercare de a face
noi maxime, dar adună doar 6 puncte. Văd o retragere mai profundă de 12 puncte. Văd un raliu de 8 puncte, o retragere
de 3 puncte și un alt raliu de 11 puncte.
Retragerile mai mici sunt între 9 și 12 puncte, cu excepția unei mișcări de 17 puncte. Puteți argumenta că acest
lucru este grozav (spus cu sarcasm), dacă ați fi știut despre asta înainte de începerea sesiunii de tranzacționare.
Ei bine, ai făcut-o. Permiteți-mi să vă arăt cu o zi înainte, în Figura 11.
Figura 11
Retragerile mai mici sunt între 7 și 12 puncte, cu excepția unei mișcări care a fost de 14 puncte.
Abordarea mea față de un stil de tranzacționare fără frică este o combinație de disciplină emoțională, încălzire
mentală și cunoaștere a ceea ce poate face piața. Deși aceste două zile de tranzacționare sunt diferite ca
rezultat, comportamentul lor nu este cu totul diferit.
Aș intra în ziua de tranzacționare înarmat cu următoarele cunoștințe:
1. Retragerile profunde și mișcările directe tind să fie în jur de 10 puncte.
2. Retragerile mici împotriva unei tendințe puternice sunt în jur de 3–7 puncte.
Cunoscând acest lucru, combinat cu înțelegerea tiparelor de preț de bază, pot dezvolta o strategie de intrare
menită să risc cât mai puțin posibil. De exemplu, în graficul anterior, după ce piața a împins mai sus pentru o
mișcare de +11, aștept să cumpăr o retragere. Știu că majoritatea retragerilor sunt în jur de 7 până la 12 puncte,
ultimele trei dintre ele fiind 8, 7 și 10.
Deci acum caut sa cumpar. Să presupunem că cumpăr în punctul în care piața a retras -7 puncte; S-ar putea să-mi
fie teamă că piața se va mișca împotriva mea. Cunoștințele mele despre trecutul imediat sugerează că este
puțin probabil ca piața să se miște mai mult de -12 puncte într-o retragere. Prin urmare, îmi plasez stop-loss-ul
la o distanță adecvată, pe baza comportamentului din trecut.
Disciplina de a aștepta intrarea corectă, combinată cu cunoașterea comportamentului trecut al prețurilor, te va

diferenția de majoritatea comercianților. Este puțin probabil să fi făcut același nivel de pregătire.
Prin pregătirea ta (și recunosc, vorbesc în numele meu acum), lucrezi la problemele pe care mintea ta de frică ți
le poate arunca. Mintea ta de frică ar putea spune „Dacă pierd?” Dacă o face, răspunsul este că, dacă piața
depășește 12 puncte, poziția dvs. este probabil greșită, iar dvs.
stop-loss se va ocupa de ieșire.
Când dau o mână de ajutor comercianților care se luptă prin canalul meu Telegram, primul lucru pe care îl
întreb este dacă își notează tranzacțiile? Prin asta, nu mă refer să scriu o anumită intrare comercială pe o
bucată de hârtie. Adică, își trasează intrările comerciale pe un grafic odată ce ziua de tranzacționare se încheie?
Am inclus câteva exemple din propriul meu jurnal de tranzacționare pentru a servi drept ghid vizual de
referință. A se vedea figurile 12 și 13. Le folosesc pentru a mă încălzi dimineața înainte de ziua de
tranzacționare. Am selectat fișiere aleatorii din vechile mele zile de tranzacționare și voi retrăi acele
momente, atât cele groaznice – pentru a mă încânta cum să nu tranzacționez astăzi – cât și la cele bune
pentru inspirație.
Figura 12
Figura 13
Observându-mi comportamentul din trecut, sunt capabil să-mi întăresc punctele bune, în timp ce sunt atent la punctele
mele slabe. Voi observa consecințele dezastruoase ale deciziilor mele de tranzacționare pripite și ale impulsurilor mele.
Voi observa tranzacții în care nu mi-am lăsat profiturile să meargă. În esență, mă voi chinui uitându-mă la tranzacțiile
mele proaste, deoarece știu că acest lucru va acționa ca un catalizator pozitiv.
De altfel, nu sunt singurul care lucrează așa. Am citit că Michael Jordan și Cristiano Ronaldo se bucură de discuții negative
despre ei și performanța lor. Ei iau asta la bord și acționează ca combustibil pentru a-i propulsa către realizări mai mari.
Din păcate, nimeni nu scrie despre Tom Hougaard și despre tranzacțiile sale, așa că recreez situația punându-mă pe mine
însumi prin tranzacțiile mele proaste din trecut.
NU SINGUR
Tiparele dezastruoase și impulsive pe care le-am văzut cel mai frecvent pe platforma de tranzacționare s-au împărțit în
două categorii:
1. Clienții au executat o poziție lungă pe piețe despre care au considerat că arăta ieftină. Mai des
decât nu au cumpărat din tendințele descendențe stabilite.
2. Clienții au executat o poziție scurtă pe piețe despre care au considerat că a crescut prea mult. Pentru ei părea că
piața nu se putea mișca mai sus.
Nu te condamn dacă crezi că inventez asta. Cu siguranță, comercianții nu pot fi angajați în acest tip de comportament
într-o eră iluminată precum cea în care trăim, unde informațiile circulă atât de liber?
Pentru a-mi dovedi punctul de vedere, am mers la Raportul IG despre sentimentele clienților din 26 octombrie 2021. IG
Markets este un broker care există de ceva timp. Baza lor de clienți este globală și, ca atare, raportul lor de sentiment
reprezintă pozițiile comerciale ale unui segment mare al comunității de comerț cu amănuntul.
Înainte de a vă arăta raportul de sentiment pentru indicii bursieri, vreau să vă spun că, pe măsură ce scriu acest lucru, în ziua
raportului de sentiment, indicii bursieri din întreaga lume au înregistrat noi maxime noi.
Indicele FTSE 100 din Marea Britanie s-a tranzacționat la niveluri nemaivăzute de ani de zile. În SUA, indicele Dow s-a
tranzacționat la niveluri nemaivăzute până acum.
Deci, v-ați imagina că, dacă observațiile mele ar fi inexacte, părtinirea raportului de sentiment ar cere oamenilor să fie
optimiști pe piață.
Ai greși. Din păcate, am avut dreptate în privința comportamentului comercianților. 71,39% din toate pozițiile pe indicele
Dow au fost poziții scurte – într-o zi în care Dow a înregistrat noi maxime noi. Lucrurile nu au fost cu mult mai bune pentru
indicele DAX sau indicele FTSE.
Simbol Net-Long (%) Net-Scurt (%)
Germania 30 37.04 62,96
FTSE 100 30.60 69,40
500 SUA 39,85 60.15
Wall Street 28.61 71,39
Acesta este motivul pentru care cei 90% pierd. Nu vedem piața așa cum este. O vedem așa cum suntem. O diagramă este
doar la fel de iluminatoare ca și capacitatea noastră de a ține departe ideile preconcepute despre direcția pieței.
Nu pierdem bani în timp pentru că nu știm suficient despre analiza tehnică sau
piețele în ansamblu. Pierdem bani pentru că refuzăm să acceptăm ceea ce este chiar în fața noastră.
Premisa mea de bază este că oamenii:
1. gândește-te greșit înainte de a intra într-o meserie și
2. gândiți-vă în mod greșit când sunt într-o meserie.
Îmi amintește de regretatul Mark Douglas, o lumină fenomenală în industria comercială și un

inspirație pentru mii de oameni, când a spus că comercianții buni „gândesc diferit de
toți ceilalți” la începutul cărții sale Trading in the Zone.
Mi-am inventat propria frază. Eu susțin că oamenii se tem atunci când ar trebui să aibă speranță și
sunt plini de speranță când ar trebui să fie fricoși. Aș dori să ilustrez asta folosind un exemplu.
Imaginați-vă că ați cumpărat indicele DAX german la 15.510 și piața se tranzacționează acum la
15.525. În loc să vă gândiți că piața ar putea fi în lacrimi – și poate continua să vă ofere multe
mai multe puncte – începi să te temi că punctele pe care le-ai câștigat deja vor fi luate
tu.
De aici spun eu: ar trebui să fii plin de speranță într-o situație ca aceasta, dar în schimb îți este frică. Tu
vă este frică că punctele vă vor fi luate. Nu te gândești la câți
puncte această poziție poate ajunge să vă facă. Accentul tău este mai degrabă pe frică decât pe oportunități.
Opusul este valabil atunci când ești într-o poziție de pierdere. Acum sperați că piața
se va întoarce. Unicul tău obiectiv este să scapi de durere și, în loc să-ți fie frică de asta
vei pierde și mai mult, acum speri că poți ajunge într-o poziție în care vei ajunge
pierde mai putin. Fiecare căpușă în favoarea ta este sărbătorită. Fiecare bifă împotriva ta este ignorată.
Dacă doriți să tranzacționați bine, trebuie să vă întoarceți. Trebuie să-ți înveți creierul să fie
plin de speranță (despre profituri) când este în mod greșit frică (despre pierderea profiturilor). Trebuie să predați
creierul tău să fie frică (despre pierderi) atunci când are nădejde din greșeală (despre poziția de întoarcere
pozitiv).
Începe prin a fi conștient de acest comportament. Poate că o conversație cu un student de-al meu poate
clarifica și mai mult despre ce vorbesc.
CONVERSAȚIE CU UN STUDENT
În următoarea conversație, eu și studentul meu discutăm despre o poziție lungă pe care o dețin în
dolar sterling.
Student: Pare ca la jocuri de noroc.
Tom: Te rog explica.
Student: Ei bine, am 40 de sâmburi în profit, dar nu mă lăsați să iau profitul.
Tom: Nu te voi opri să iei profit, dar dacă îmi ceri părerea, ar trebui să lași poziția să ruleze. Poate doriți să luați în considerare
următoarele scenarii și apoi să vă întrebați cum v-ați simți în fiecare caz:
1. Poziția de alergare și vei fi oprit degeaba.
2. Poziția de alergare și explodează mai sus.
3. Poziția de închidere și explodează mai sus.
4. Poziția de închidere și se inversează.
Student: Cred că cel mai bine este să închid poziția și să asigur profiturile, decât să risc ca piața să-mi ia profiturile.
Tom: Cum te-ai simți atunci dacă piața ar exploda mai sus – în favoarea ta?
Student: Aș fi dezamăgit, dar aș putea oricând să sară înapoi din nou.
Tom: Dacă ai sărit înapoi, ar fi trebuit să plătești din nou comision sau cel puțin spread-ul și ai fi ratat mișcarea explozivă. Singurul mod
în care ai profita de pe urma mișcării explozive este dacă ai fi deja în mișcare.
Student: Da, dar măcar aș juca ca impulsul să continue.
Tom: Este adevărat, dar ești deja într-o poziție în care impulsul este de partea ta.
Student: Cred că pur și simplu nu vreau să-mi văd profiturile să dispară.
Și iată-l - pe scurt. Oamenii sunt plini de speranță atunci când pierd bani. Le este frică când fac bani. Cred
că așa gândesc cei 90%. Acesta este motivul pentru care – într-un studiu pe 25.000 de comercianți –
aceștia au câștigat mai des decât au pierdut, dar au pierdut cu 66% mai mult la pierderea medie decât
au câștigat la câștigul mediu.
Când comerciantul se confruntă cu o pierdere, speră că aceasta se va întoarce. Cuvântul decisiv aici este
speranță. Când se confruntă cu o poziție profitabilă, se tem că profitul va dispărea. Cuvântul operativ în
acest scenariu este frică.
Studentul meu s-a gândit naiv că ar putea sări înapoi din nou, dar, fără îndoială, ar fi trebuit
face acest lucru la un preț mai rău decât prețul de ieșire al poziției sale profitabile.
Deci, comerciantul se menține pe poziția până la un punct în care durerea devine în cele din urmă prea mare, apoi închide
poziția. Din păcate, acest prag tinde să fie mai departe decât pragul speranței.
Acesta este ceea ce trebuie să vă concentrați.
La asta trebuie să lucrezi constant pentru a-ți schimba tiparul. Nu voi spune dacă va fi ușor de făcut sau greu de făcut. Doar este.
Nu are rost să mergi mai departe în speculații dacă nu te poți convinge să faci ceea ce trebuie să faci, chiar dacă te simți incomod.
Trebuie să fiți conștienți de faptul că în tranzacționare avem tendința de a urmări speranța mult mai departe pe drumul
mizeriei decât suntem pregătiți să mergem pe drumul oportunității. Este doar felul în care suntem puși împreună.
Trebuie să fii conștient de acest lucru și să ai un plan de combatere a comportamentului tău natural.
Totuși, trebuie să te avertizez. Mintea ta este ca un mușchi. Aceasta nu este o soluție rapidă unică, nu mai mult decât să faci 100
de flotări o dată te va face să arăți ca Căpitanul America pentru tot restul vieții.
Atrofia nu este doar ceva ce se întâmplă cu corpurile. Ne afectează și mintea. Trebuie să-ți întărești acea minte prin repetare.
Îmi prezint propriul meu regim de antrenament la sfârșitul cărții, deși de fapt îl descriu bucată cu bucată pe măsură ce trecem
prin carte.
COMPORTAMENTUL NU AȘAT NORMAL
Ce este un comportament nu atât de normal? Ei bine, în primul rând, sunt prea conștient de deficiențele pe care majoritatea
oamenilor le afișează atunci când tranzacționează: pierderea, reducerea pozițiilor profitabile, tranzacționarea excesivă,
tranzacționarea pentru entuziasm și divertisment.
Dar acest lucru este deja cunoscut de majoritatea – dacă nu de toți – oameni, așa că comportamentul nu atât de normal
depășește oarecum asta. Este foarte rar să ne întrebăm de ce facem ceea ce facem. De ce fac schimb atunci când fac? De ce iau
profit când o fac?
Cred că este timpul să aducem cuvintele unui comerciant relativ necunoscut (dar unul care a fost foarte respectat de colegii săi). A
fost comerciant de gropi la Chicago Board of Trade (CBOT), iar numele lui era Charlie DiFrancesca, cunoscut și sub numele de
„Charlie D”.
EROUL MEU
Charlie DiFrancesca a ajuns la etajul CBOT cu un vis și o mică socoteală. Avea o experiență în fotbalul universitar
competitiv – în stil american – dar, altfel, nu era nimic despre acest tip care să indice că va deveni cel mai mare
comerciant din groapa de obligațiuni ale Trezoreriei SUA din Chicago.
A avut un început dur. Abia a făcut tranzacții în primele șase luni pe teren. A stat acolo și a observat. Apoi, într-
o după-amiază, ceva s-a declanșat și a schimbat o furtună timp de două ore, câștigând 5.000 de dolari. De atunci
încolo nu a mai fost oprit Charlie D. A devenit o legendă în groapa de comerț până la moartea sa prematură.
În biografia lui William D. Falloon despre Charlie D., marele comerciant spune:
Momentul în care știi că ai devenit un trader bun este în prima zi în care ai reușit să câștigi păstrând și
adăugând la o poziție câștigătoare. Există mulți oameni aici (în groapa de tranzacționare) care au
tranzacționat de mult timp și care nu s-au adăugat niciodată la un câștigător.
Adăugarea la tranzacțiile câștigătoare este o trăsătură cheie absolută a comerciantului de succes. Întărește
comportamentul corect. Servește ca un antidot împotriva tentației de a dori să obțineți profit. Când sunt într-
o poziție profitabilă, mi-am antrenat mintea să întreb: „Cum îmi pot mări poziția?” mai degrabă decât să insiste
asupra ideii de a lua profituri.
Charlie D. continuă să vorbească despre propriul său mentor, Everett Klipp, care l-a învățat despre tranzacționarea
corectă:
Din păcate, este doar natura umană să dorești să-ți reducă tranzacțiile câștigătoare. Să spunem că sunt
lung la 6, iar piața licita 7, mintea noastră se gândește instantaneu să mă scoată cu un profit. Asta e natura
umană. Este, de asemenea, natura umană să călătorească cu pierderile. Sunt blocat. Nu voi închide. eu voi
aștepta.
Adăugând EPIFANIE
În 2007 am întâlnit o persoană care avea să-mi schimbe radical modul de tranzacționare. Totul a venit întâmplător.
Mă întorsesem dintr-o pauză de masă și un coleg de-al meu s-a întors de la o întâlnire cu o firmă de educație.
Această companie educațională preda analiză tehnică și îi prezentau produsele colegului meu, care se întâmpla
să fie șeful de marketing.
Ceea ce trebuie să știi despre colegul meu este că a fost cel mai detestabil tip din East End London pe care ți-l poți
imagina. Era nepăsător, detestabil (știu, am spus asta de două ori) și arogant și nimeni nu putea să-i spună ceva
ce nu știa deja.
Totuși, cumva, această companie educațională îi captase atenția. Vorbea plin de strălucire despre un domn
numit doctorul David Paul, care îl trecuse prin analize tehnice de bază.
Mi-a arătat analiza tehnică și a fost de bază. Cu toate acestea, era ceva despre materialul de curs, despre care
mi se dăduse o copie, care îmi spunea că trebuie să mă angajez într-o conversație cu acest domn.
S-a dovedit că doctorul David Paul avea un curs de tranzacționare de două zile în Johannesburg. Așa că câteva
zile mai târziu m-am rezervat pe un zbor. A fost una dintre singurele momente în care am participat vreodată la
cursuri oficiale pe tema analizei tehnice.
L-am mai menționat, dar acum îl voi descrie puțin mai mult. Există ceva incredibil de umil la doctorul David
Paul, în ciuda a tot ceea ce a realizat. Este doctor în inginerie mecanică. Și-a folosit imensele abilități pentru
a inventa un burghiu pentru mineri din Africa de Sud. Acesta nu a fost un exercițiu obișnuit. A fost genul care
aspiră gaz din pământ în timp ce forează și, astfel, salvează vieți, eradicând mai mult sau mai puțin apariția
exploziilor.
David Paul și-a petrecut o mare parte din timp investind și tranzacționând. S-a făcut un om bogat. În a doua
zi a cursului, David a spus ceva care mi-ar schimba perspectiva asupra tranzacționării.
El a spus ceva de genul acesta: „Când ești într-o poziție câștigătoare, în loc să te gândești unde să ieși, de
ce nu te gândești unde să intri mai mult?”
Practic, mi-a spus să răsturn totul cu susul în jos. Majoritatea comercianților cu profit vor începe să se
gândească de unde să ia jumătate din profit. În continuare, ei vor începe să se gândească de unde să ia
următoarea jumătate a profitului.
David a susținut că asta ar face cei 90%. El nu a folosit exact acele cuvinte, dar a argumentat că, dacă vrei să
faci tranzacții cu bani, trebuie să faci ceea ce majoritatea consideră dificil să facă. Prima dată când îl încerci, s-
ar putea să îți cadă pe față. Este de așteptat, dar data viitoare s-ar putea să fie puțin mai ușor, iar data
viitoare un pic mai ușor din nou.
FACE CE ESTE GREU
David a susținut în esență că atunci când ești într-o poziție câștigătoare, ar trebui să pui presiune asupra
poziției tale. Argumentul pentru a face acest lucru era ceva ce el însuși observase atunci când piața a
început cu adevărat să aibă tendințe.
Am încercat să dau o întorsătură diferită cuvintelor lui. Când îți dorești ceea ce îți dorești mai mult decât
îți este frică de ceea ce vrei, îl vei avea. Vrei profit în tranzacționarea ta. Probabil ai un
bun instinct de tranzacționare. Probabil că îți dai seama până acum că gândirea ta este cea care provoacă problemele
tale, mai degrabă decât cunoștințele tale despre piețele financiare.
Dacă cei 90% dintre comercianți sunt angajați să ia jumătate din profit și să o lase pe cealaltă jumătate să alerge, poate
că lucrul corect de făcut este să-ți dublezi poziția sau poate să adaugi puțin în mod conservator, când toți ceilalți iau
jumătate din profit. profituri. Cel puțin asta am citit printre rânduri, în timp ce stăteam în sala de conferințe a hotelului
din Johannesburg.
Când s-a terminat atelierul, am traversat strada și m-am închis în camera mea de hotel. M-am așezat și am așteptat.
Indicele Dow a fost în tendințe. Am așteptat o retragere. Apoi am așteptat ca o bară de cinci minute să se închidă
deasupra maximului barei de cinci minute anterioare.
Apoi am cumparat. Zece minute mai târziu m-am adăugat la prima mea poziție. Douăzeci de minute mai târziu am închis la
un blat dublu. A fost cel mai satisfăcător moment de tranzacționare din viața mea. Mi se deschisese o lume cu totul nouă.
În funcție de nivelul dvs. de experiență, este posibil sau nu să puteți răspunde la această întrebare: de ce este mai ușor
să adăugați o poziție în pierdere decât la o poziție câștigătoare? De multe ori m-am întrebat despre asta.
Decizi că vrei să cumperi DAX la 12.325. Piața coboară apoi la 12.315 și ești tentat să adaugi la poziție.
De ce?
De ce este mai ușor să adaugi la o poziție în pierdere decât la o poziție câștigătoare?
Ei bine, pentru început, ți-ar fi plăcut să fi cumpărat la 12.315 mai degrabă decât la 12.325 pentru că ai fi obținut un preț
de intrare mai bun. Prin urmare, a cumpăra din nou la 12.315 are sens din punct de vedere economic. Aceasta este o logică
simplă.
Există șansa să aveți în minte un stop-loss și există șansa să aveți o țintă în minte. Acum aveți șansa de a avea
același stop-loss ca înainte, dar aveți 10 puncte mai puțin risc și aveți mai mult potențial de profit.
De asemenea, ați creat un preț mediu mai bun, astfel încât piața trebuie să mute mai puține puncte în favoarea dvs.
înainte de a ajunge la pragul de rentabilitate.
Simplu și logic - ceva ce mintea noastră iubește.
Cu toate acestea, acum veți fi adăugat și expunerea la poziție, iar piața v-a spus că vă înșelați, cel puțin acum. A fost
ușor să facem un lucru greșit pentru că acordăm o valoare pieței. Când piața oferă o oportunitate de a crește valoarea
comerțului nostru, aceasta

ni se va părea convingător.
Deci, de ce este dificil să adăugați la o tranzacție câștigătoare?
Dacă am cumpărat la 12.325, iar piața se mișcă în favoarea mea, sunt u urat. Acum alte emoții vor intra
în conștiință. Va fi lăcomie. Vrei să faci mai mult. Va fi frică.
Vrei să protejezi ceea ce ai făcut.
Când piața va ajunge la 12.345, te vei gândi că dacă cumperi mai mult acum, ai crescut prețul mediu la
12.335. Înseamnă că piața va trebui să mute doar 10 puncte împotriva ta înainte ca poziția ta să fie la
pragul de rentabilitate, mai degrabă decât în profit.
Punctul cheie aici este: la ce se oprește mintea ta?
Când adăugăm la o poziție care pierde, decidem să ne oprim asupra potențialului de profituri mai mari.
Decidem să nu ne oprim asupra faptului că piața ne spune că greșim. Decidem să nu ne oprim asupra
faptului că tocmai ne-am dublat riscul.
Când adăugăm la o poziție câștigătoare, decidem să ne oprim asupra faptului că piața ne poate lua
profiturile, deoarece acum am scăzut prețul mediu. Decidem să nu ne oprim asupra faptului că piața se
coroborează cu noi.
Mai simplu, piața nu este de acord cu noi, dar avem încredere că piața este greșită și adăugăm la o
poziție care pierde; sau piața este de acord cu noi, arătând un profit, dar ne îndoim că piața este corectă,
așa că nu adăugăm la poziția noastră câștigătoare.
Nu prea are sens, nu-i așa? Și totuși, acest lucru este ceea ce majoritatea comercianților fac tot timpul.
Adăugarea unei poziții câștigătoare poate fi incomod de la început. Nimeni nu spune că trebuie să-ți
dublezi dimensiunea de tranzacționare prima dată când adaugi la o poziție câștigătoare. Ai putea adăuga
doar puțin.
ADĂUGAREA DE STRATEGII
Există două moduri prin care puteți adăuga tranzacții câștigătoare. Puteți folosi un principiu de aceeași dimensiune, prin care
continuați să adăugați aceeași dimensiune. Să presupunem că pentru început cumpărați zece loturi, apoi adăugați încă
zece loturi la un preț mai mare și așa mai departe.
Acesta este un mod riscant de tranzacționare. În schimb, ați putea folosi un al doilea principiu, conform
căruia prima poziție este cea mai mare, iar pozițiile ulterioare sunt mai mici. Deci prima ta poziție ar
putea fi zece loturi, dar pozițiile ulterioare ar putea fi cinci loturi.
Când fac tranzacții, folosesc aproape întotdeauna principiul de aceeași dimensiune, dar vă îndemn să utilizați al doilea
principiu până când vă simțiți confortabil să adăugați la tranzacțiile câștigătoare.
CONSTRUIREA NOI CĂI
Scopul adăugării la tranzacțiile câștigătoare este în esență o încercare de a lupta împotriva comportamentului
uman normal . La început nu este vorba despre a-ți spori profitabilitatea. Asta va veni mai târziu. Scopul este să vă
împiedice să luați jumătate din profit.
Adăugând la tranzacția câștigătoare, gândindu-mă: „Cum pot câștiga mai mult când am dreptate?” în loc să mă
gândesc: „De unde ar trebui să iau profit?” construiți un nou mod de a gândi despre tranzacționare.
Îți amintești ce a spus Mark Douglas în primele rânduri ale Trading in the Zone? În tranzacționare, câștigătorii
consecvenți „gândesc diferit de toți ceilalți”. Când începi să te gândești: „Unde pot adăuga tranzacțiile mele
câștigătoare?” începi să gândești diferit. De atunci încolo, devine o chestiune de obicei. Ai construit o nouă cale
neurologică în mintea ta, sau cel puțin ai făcut pași semnificativi în direcția corectă.
CONTROLUL RISCULUI
Cum controlezi riscul atunci când adaugi la tranzacțiile câștigătoare? Aceasta este o întrebare care mi se pune des.
Răspunsul este același, indiferent dacă adăugați la o tranzacție câștigătoare sau pierdere: plasați un stop loss.
Unii care primesc acest răspuns vor spune: „Dar dacă sunt oprit la un supliment pentru o tranzacție profitabilă,
atunci voi fi pierdut și profituri din tranzacția inițială.”
Da asta e adevărat; dar nu este mai bine să te oprești dintr-o tranzacție în care ai niște profituri care să-ți
atenueze pierderea, decât să fi adăugat la o tranzacție care pierde, în care acum simți întreaga forță a pierderii?
Cel puțin atunci când adăugați la o tranzacție câștigătoare, piața este în prezent de acord cu
tu.
Tocmai am cumpărat Dow la 26.629. Stop-loss-ul meu este de 26.590. Dow s-a adunat deja de la o bază de 26.569,
așa că s-ar putea să întârzii puțin la petrecere, dar asta nu mă deranjează.
Multe schimburi bune au ratat cei care au ajuns prea târziu la petrecere. Atâta timp cât am un
stop-loss în loc, sunt bine să mă alătur unei mișcări de impuls, chiar și una care se mișcă de ceva timp.
Dow tipărește 26.649 și mai cumpăr încă o dată. Mă adaug la poziția mea câștigătoare. Acum stop-loss-ul meu
pe prima poziție pe care am cumpărat-o a fost mutat pentru a reflecta faptul că mi-am asumat mai mult risc. Primul
meu stop-loss este acum la 26.629. Stop-loss-ul pe a doua mea poziție este, de asemenea, de 26.629.
În acest moment, se pot întâmpla două lucruri. În mod ideal, piața va continua să se miște mai sus, iar fiecare
mișcare de punct mă face acum de două ori mai mult decât dacă aș avea o singură poziție.
Alternativa mai puțin atrăgătoare este că piața se mișcă împotriva mea și voi fi oprit din prima poziție la pragul
de rentabilitate și voi pierde 20 de puncte pe a doua poziție.
Nu există magie în asta. Este o filozofie, și se naște din dorința de a nu fi normal. Lucrul normal de făcut este să
închideți jumătate din poziție și să lăsați cealaltă jumătate să alerge.
De ce ai face asta? De ce ai avea piața să fie de acord cu tine, dar o faci doar cu jumătate de miză?
Asta fac cei 90% și nu vreau să fac ceea ce fac cei 90%, oricât de logic ar părea. Ei greșesc în timp, iar eu vreau să
am dreptate în timp!
Este un punct atât de crucial pe care încerc să-l transmit, chiar aici și chiar acum. Nu știu ce se va întâmpla pe
parcursul unei tranzacții. Orice se poate întâmpla. Cu toate acestea, știu ce se va întâmpla – statistic vorbind – pe
parcursul a 100 de tranzacții.
Pe parcursul unei tranzacții, puteți câștiga sau puteți pierde. Pe parcursul unei singure monede, puteți obține
un cap sau o coadă și puteți obține cinci cozi la rând, dar veți ajunge – statistic vorbind – cu un rezultat de 50/50
când aruncați monedă de 100 de ori.
Același lucru este valabil și pentru tranzacții. S-ar putea să fii într-o cursă fierbinte și să nu ai decât tranzacții
câștigătoare pe ecran, dar cu timpul se va uniformiza. Prin urmare, este extrem de important să nu vă gândiți prea
mult la rezultatul unei tranzacții, ci mai degrabă la rezultatul a 100 de tranzacții.
Rezultatul unei tranzacții este aleatoriu. Rezultatul a 100 de tranzacții este previzibil. Din acest motiv,
comportamentul nostru trebuie să fie același pentru fiecare tranzacție pe care o executăm, indiferent dacă ne place
sau nu. Aplicând același comportament corect pentru fiecare tranzacție, suntem practic garantați că vom fi
profitabili.
Care este comportamentul corect? Ei bine, de ce nu observăm ce fac toți ceilalți și apoi facem opusul a ceea ce fac
ei?
Premisa de bază este că majoritatea oamenilor care fac comerț ajung să piardă bani. Acesta este punctul nostru de plecare.
Acum observăm ce fac acei oameni. Eu fac asta de zece ani. Iată ce am observat:
1. NU SE ADAGĂ LA CÂȘTIGĂTORI
Nu se adaugă la tranzacțiile câștigătoare. Deci, pentru a fi profitabil, adaugă la tranzacțiile câștigătoare, fie că adaugi
puțin sau dublezi. Începeți încet, adăugați puțin.
2. NU UTILizează STOP-LOS
Nu le place să folosească un stop-loss, pentru că asta ar cristaliza durerea pierderii. Atâta timp cât poziția este deschisă, există
speranță. Deci, pentru a fi profitabil în timp, folosește un stop-loss. Utilizați un stop-loss pe prima poziție și pe pozițiile
ulterioare.
3. SE ADĂUGĂ LA PIERDERE MERCURI
Tuturor ne place un chilipir la supermarketul local, nu-i așa? Și, prin toate mijloacele, continuați să cumpărați chilipiruri la
supermarketul local; dar nu o faceți pe piețele financiare cumpărând mai mult, doar pentru că îl puteți cumpăra la un
preț mai ieftin decât prima dată când l-ați cumpărat.
Deși s-ar putea să ai noroc din când în când, aceasta este una dintre principalele trăsături ale pierderii comercianților.
Amintiți-vă, ne concentrăm pe stabilirea comportamentului care ne va asigura că vom fi profitabili în timp.
4. EI LUĂ JUMĂTATE DE PROFIT
Acesta va fi greu de argumentat, așa că suportați-mă. Cunosc atât de mulți comercianți – chiar și oameni care au
tranzacționat cu zeci de ani mai mult decât mine – care pledează pentru a lua jumătate din profit. Gândirea lor merge pe
această cale:
Voi risca 20 de puncte.
Voi lua jumătate din profit la 20 de puncte și voi muta stop-loss pe cealaltă jumătate la pragul de rentabilitate.
Voi lua cealaltă jumătate de profit la 40 de puncte.
Sună atât de convingător. Închideți jumătate din poziție, așa că dacă piața se întoarce, cel puțin veți fi făcut 20 de
puncte pe jumătate din poziție. Pot să înțeleg gândirea din spatele ei.
Problema pe care o am cu această strategie este că nu vă oferă niciodată tranzacțiile home-run de care aveți nevoie pentru
a vă susține în această afacere. Nu vei fi niciodată la bordul mișcărilor mari pentru că ai avut
intotdeauna te limitezi.
Am două argumente fundamentale împotriva luării de jumătate din profit:
1. Piața este de acord cu tine. Mergi mai departe.
2. Deoarece nu cred în argumentul risc-recompensă , pentru că nicio ființă umană nu poate ști dinainte care
va fi recompensa lor fără a se limita, nu cred că a lua jumătate din profit este modalitatea corectă de
tranzacționare.
RISC DE RECOMPENSARE
Tocmai am spus că nu cred în întregul argument risc-recompensă? Da, este corect. Eu nu. Cred în definirea riscului
meu. Nu cred în definirea recompensei mele.
Când sunt pe cale să execut o tranzacție, există o singură variabilă asupra căreia am un control semnificativ: câți
bani/puncte/sâmburi voi risca pe această tranzacție?
Orice altceva este o muncă de ghicire. Cât voi câștiga va depinde de piață. Nu va depinde de mine, decât dacă îmi
pun o limită profiturilor. Un bătrân comerciant foarte înțelept mi-a spus odată că perdanții își petrec timpul
gândindu-se cât de mult vor câștiga, în timp ce câștigătorii își petrec timpul gândindu-se la cât vor pierde.
Singura variabilă pe care o dețin, în calitate de trader point-and-click (spre deosebire de cel care folosește un
algoritm), este cât de mult pot pierde pe o tranzacție. Observând sute de milioane de tranzacții pe parcursul unui
deceniu, executate de o armată de comercianți bine intenționați care fac tot posibilul pentru a obține un profit,
am ajuns la concluzia că stabilirea unei limite a profiturilor tale nu este calea de urmat.
Dacă cumpăr indicele FTSE 100 la 7.240 cu un stop-loss la 7.235 și o țintă de take-profit la 7.250, sunt sigur că voi fi
fericit dacă FTSE merge la 7.250 și se inversează din nou. Cu toate acestea, cum mă voi simți dacă FTSE se mută la
7.260, sau 7.270 sau mai mult?
Desigur, există și excepții de la această regulă. S-ar putea să vreau cu adevărat să ies la 7.250 pentru că simt că există
rezistență deasupra capului în această zonă. Poate fi chiar o zonă în care aș dori să vând scurt pe piață. De
asemenea, s-ar putea să pun o comandă cu profit la 7.250, deoarece este posibil să nu reușesc să urmăresc piața la
fel de îndeaproape pentru această tranzacție specială.
Dar, în general, nu lucrez cu ținte, deoarece o țintă îmi va limita profitul, în special în zilele în care piața se află
într-un mod fugitiv. Având în vedere acest lucru, aș dori să vă arăt un exemplu de decizie pe care am luat-o și cum
a ajuns să mă coste scump.
CUM SĂ NU O FACEȚI
DAX-ul a crescut, așa cum se arată în Figura 14. Știu din statistici că 48% din toate golurile sunt umplute în aceeași zi
în care apar. Având în vedere că 90% dintre maximele și minimele zilnice au loc în prima oră și jumătate a zilei de
tranzacționare, m-am simțit destul de bine că am scurtat DAX-ul pe bara de jos, indicată de săgeată. Stop-loss-ul a fost
aproape de maximul zilei. Riscul a fost de 35 de puncte DAX.
Figura 14
După cum se arată în Figura 15, în loc să continue în scădere, indicele DAX se consolidează și crește și în cele din
urmă îmi elimină stop-loss-ul. Acum sunt la 35 de puncte.
Figura 15
Modelul anterior sugerează că vor veni prețuri mai mari. Da, pare un dublu top sell; dar într-o zi decalată, șansele sunt
mai mari de continuare decât de inversare. Amintește-ți zicala: „În
piețele bull, rezistența este adesea ruptă, iar pe piețele ursoare suportul se menține rar.” Ei bine, puteți înlocui
piețele urs cu tendințe urs și piețele urs cu tendințe urs.
În Figura 16, execut o poziție lungă la închiderea barei, deoarece se închide deasupra stop-loss-ului meu. Este în
realitate o situație de oprire și inversare . Sunt oprit din poziția mea scurtă și, ca urmare, merg lung.
Figura 16
Piața se mută într-o consolidare și în cele din urmă se sparge mai sus. Adaug la poziția mea lungă, așa cum se arată
în Figura 17. Până acum totul pare în regulă.
Figura 17
Atunci fac o greșeală. În acest moment sunt capabil să închid poziția cu un profit care depășește pierderea pe care
am făcut-o mai devreme.
Vedeți ce greșesc acum? Nu tranzacționez graficul. Îmi tranzacționez contul. Îmi schimb starea de spirit. Încerc să
scap de durerea din comerțul meu anterior. Poti
vezi asta în figura 18.
Figura 18
Spre dezamăgirea mea, recunosc că îmi închid poziția lungă fără alt motiv decât să pot compensa pierderea anterioară. Eu
mă vorbesc din poziție, mai degrabă decât să-mi mut stop-loss-ul mai sus. Abia după trecerea în revistă a zilei mele de
tranzacționare, îmi dau seama cu adevărat ce am făcut.
Deocamdată piața nu este în totalitate în dezacord cu mine. În următoarele două ore, piața se tranzacționează lateral.
Cu cât o piață trece mai mult de la o piață în tendințe la o piață laterală, cu atât mai puțin contează tendința
anterioară. Cel puțin asta îmi spun.
Apoi, pe măsură ce piețele din SUA se deschide, indicele DAX crește și nu sunt de acord. S-ar putea să nu vedeți încă
punctul subtil pe care îl fac aici, așa că permiteți-mi să vi-l subliniez.
Eu nu fac parte din brigada comercianților care cred că „nu poți să faci frâu luând profit”. Cred că poți să faci frâu luând
un profit, dacă asta înseamnă că nu ai niciodată zile de profit foarte mari pentru că nu poți lăsa profiturile să ruleze.
Simplu ca asta!
Figura 19 arată ce sa întâmplat după plecarea mea. Deși nu insist asupra tranzacționării perfecte, îmi revizuiesc
tranzacțiile în mod religios pentru a identifica erorile care se strecoară în funcționarea interioară a minții mele de tranzacționare.
Îmi mențin disciplina? Mă adaug la câștigători? Sunt impulsiv?
Figura 19
S-ar putea să te uiți la diagramă și să crezi că am făcut bine. Mă uit la diagramă și mă întreb de ce am ieșit.
Durerea de a fi ratat mitingul spre sfârșitul zilei a fost mai mare decât plăcerea de a recupera ceea ce pierdusem
mai devreme în timpul zilei.
CÂȘTIGĂTORI DE PRESARE
Adăugarea la câștigători este obișnuită pentru mine. Am comercianți noi și experimentați care mă urmăresc
pe YouTube și Telegram care exclamă că vor să știe cum fac asta.
O modalitate simplă de a face acest lucru este să priviți zilele anterioare de tranzacționare și să găsiți un
număr de puncte la care veți dori să adăugați la poziția dvs. De exemplu, ați putea să vă uitați la Euro Dollar
și să concluzionați că doriți să adăugați la poziția dvs. la fiecare interval de 10 pip.
Mi-am abordat abordarea într-un mod diferit. Cred că este cel mai bine ilustrat prin utilizarea unei explicații
teoretice.
Doresc să tranzacționez indicele FTSE 100 și caut o abordare pentru a adăuga tranzacțiile mele câștigătoare.
Cum să fac asta?
PASUL 1
Trebuie să stabilesc care este volatilitatea istorică în acest indice. Folosesc o măsură numită Average True Range
(ATR). Când îl folosesc, diferențiez cu atenție perioadele în care nu vreau să schimb produsul și cele în care
vreau să schimb produsul.
De exemplu, volatilitatea indicelui FTSE pe un grafic de cinci minute în timpul nopții ar putea fi de aproximativ 4
puncte, în timp ce volatilitatea pe un grafic de cinci minute la deschidere la ora 8:00 GMT este de aproximativ 14.
puncte. Aceasta este o diferență semnificativă.
Spuneți, de dragul argumentului, că am stabilit că volatilitatea este egală cu 10 pips/10 puncte în care tranzacționez zilnic indicele FTSE în
intervalul de timp în care prefer să tranzacționez.
Numim această valoare N.
N = 10
Stop-loss-ul meu este 2 × N.
PASUL 2
Stabiliți câți bani doriți să riscați la o tranzacție. Aceasta este o funcție procentuală a valorii contului dvs. Să presupunem că aveți
10.000 GBP în contul dvs. de tranzacționare și decideți că doriți să riscați 2% din cont.
Prin urmare, 2% din 10.000 GBP = 200 GBP.
PASUL 3
Acum îmi stabilesc unitatea de dimensiune de tranzacționare, care este în esență cât de mare este dimensiunea mea de tranzacționare.
Dacă N = 10
Risc = 2N
Risc monetar = 200 GBP
Atunci unitatea mea de mărime de tranzacționare va fi 200 GBP / 20 = 10 GBP
PASUL 4
Apoi pot argumenta că vreau să adaug la poziția mea la fiecare ½N. Cred că aici ar trebui să intre în joc propria cercetare. Cu toate acestea, de
dragul argumentului, vă voi prezenta un exemplu, pe baza numerelor de mai sus.
EXEMPLU
Cumpăr indicele FTSE la 7.500.
Oprirea mea este de 20 de puncte.
Riscul meu este de 10 GBP pe punct.

Suplimentul meu este la fiecare ½N. Aceasta înseamnă că adaug la fiecare increment de 5 puncte.
Indicele FTSE se tranzacționează acum la 7.505. Mai cumpăr o unitate, adică acum cumpăr 10 GBP un punct la 7.505.
Acum am doua posturi deschise:
Long 7.500 cu stop-loss la 7.480.
Long la 7.505 cu stop-loss la 7.485.
După cum puteți înțelege rapid, acest lucru va provoca o pierdere mai mare decât era anticipată dacă nu îmi
mută stop-loss-ul în sus pe prima poziție.
Înainte de a intra pe a doua poziție, am plănuit deja să-mi ridic stop-loss-ul cu ½N. Voi muta stop-loss-ul în sus pe
prima poziție cu 5 puncte. Aceasta înseamnă că stop-loses-urile de pe prima și a doua poziție sunt identice. Riscul
meu total este acum de 35 de puncte.
După cum sper că puteți vedea, acest mod de tranzacționare poate materializa rapid o pierdere mai mare decât v-
ați fi dorit. Din acest motiv, vă îndemn să luați în considerare variațiile acestei metode, cum ar fi adăugarea cu
mize mai mici pe pozițiile a doua, a treia și a patra.
Puteți întreba: „De ce să adăugați deloc?”
Pentru că, adăugând, combat activ tendința creierului de a reduce riscul. Creierul nostru vrea să facă profit. Eu fac
invers. Adaug la pozitia mea.
EXEMPLU DIN VIAȚA REALĂ
Următorul grafic arată indicele Dow Jones într-o zi de tendință. Definim o zi de tendință ca o zi în care piața se
deschide la maximul sau cel mai scăzut al zilei și se închide la cel mai mic sau maximul zilei.
Problema cu zilele de tendințe este că nu veți ști că a fost o zi de tendințe până când ziua se va termina. Deci,
trebuie să faceți o presupunere, bazată pe ceea ce vedeți pe grafic, despre dacă credeți că este o zi de tendință.
Am cercetat comportamentul acțiunii prețului al indicelui Dow Jones de-a lungul a 18 ani. Am identificat o mână
de modele de prima oră , care cred că sunt precursori pentru zilele de tendințe. Unul dintre aceste modele este un
decalaj în jos după o zi de decalaj , în care decalajul în jos nu este umplut în prima oră.
Figura 20 arată o zi de joi pozitivă. Comerțul pe care vreau să-ți arăt a avut loc vineri.
Vinerea este renumită pentru producerea de tendințe de durată, ducând adesea la zile de tendințe, în special pe
Vineri la începutul sau sfârșitul lunii.
Figura 20
Am inclus și o captură de ecran a monitorului meu de tranzacționare.
Wall Street 3.000,0 25419,6 25135,9 851.150,00 kr
500,0 25458 25135,9 161.500,00 kr
700,0 25455 25135,9 224.000,00 kr
350,0 25469 25135,9 116.725,00 kr
450,0 25455 25135,9 143.775,00 kr
200,0 25441 25135,9 61.100,00 kr
300,0 25329 25135,9 58.050,00 kr
250,0 25356 25135,9 55.250,00 kr
125,0 25258 25135,9 15.312,50 Kr
125,0 25259 25135,9 15.437,50 Kr
Linia de sus arată expunerea mea generală. Se spune că am 3.000 de bani în Wall Street. Media mea
intrarea este 25.419,6. Pretul actual este de 25.135,9. Cele 3.000 înseamnă că am 3.000 de coroane daneze
pe punct, ceea ce echivalează cu o mișcare de aproximativ 500 de dolari SUA pe punct în Dow.
Deci, pentru fiecare punct în care indicele Dow scade, fac 3000 de coroane și invers. Pentru fiecare punct
mitinguri, pierd 3000 de coroane. La momentul capturii de ecran, am profit de 851.000 de coroane.
Sub expunerea mea totală, vedeți fiecare dintre intrările, care însumează până la 3.000.
Dacă te uiți la graficul anterior, vei vedea numerele 1, 2 și 3. Acestea sunt punctele în care eu
mă adaug la pozi ia mea.

La punctul 1 al graficului, încep să vând în lipsă. Îmi ating poziția scurtă peste cinci intrări. Acestea sunt primele cinci
intrări pe care le vedeți mai jos de expunerea mea totală.
La punctul 2, adaug mai multe poziții scurte. Fac asta pentru că piața este slabă și sunt sigur că se dezvoltă o zi de
tendințe. Adaug cu aproximativ 25% mai mult la poziția mea scurtă la punctul 2. La punctul 3, adaug cu aproximativ
10% mai mult la poziția mea scurtă
Pe măsură ce piața se mișcă mai jos, îmi adaug pozițiile, așa cum am fost antrenat să fac. Îmi reduc și stop loss-
ul. Ceea ce nu puteți vedea pe grafic este că inițial piața sa mutat împotriva mea.
Ceea ce fac aici este esențial pentru înțelegerea ta despre frică. Am fost sub apă pe poziția mea și acum fac în
sfârșit bani. Creierul meu a trebuit să îndure durerea în timpul perioadei de pierdere și acum mi se trimit semnale
din mintea mea pentru a-mi alina creierul de durerea pe care a simțit-o în timpul perioadei de pierdere (15 minute mai
devreme).
Eu contracarez această durere făcând activ exact ceea ce îmi provoacă durere. Îmbrățișez disconfortul agravându-l.
Acest lucru este necesar dacă vreau să mă angajez activ într-un comportament care este opusul celor 90%. Veți
observa că suplimentul meu nu este o poziție mare. Cu toate acestea, servește la consolidarea tipului corect de
comportament.
Dow cade puternic. Sunt în zona de siguranță acum. Poziția mea de bază nu poate fi amenințată. Opririle mele sunt
plasate la pragul de rentabilitate. Cu toate acestea, sunt încă pregătit să las acest comerț să se transforme într-un
comerț nesemnificativ (comerț cu profit mic) în speranța că se va transforma într-un comerț semnificativ.
Trebuie să-ți găsești propriul nivel de temperanță la risc. Odată ce am fost întrebat „Dacă continui să adaugi la
tranzacțiile tale, când iei profit?” Aceasta este o întrebare grozavă. Folosesc graficele pentru a lua profit. Dacă dublez
partea de jos a unui grafic și sunt scurt, atunci aș putea fi tentat să iau profit.
Alternativ – și acesta este un truc foarte bun – îmi voi plasa stop-loss-ul acolo unde aș vrea să intru pe piață, dar în
cealaltă direcție. De exemplu, în acest caz, dacă sunt scurt la indicele Dow Jones, aș putea plasa stop-loss-ul la nivelul
prețului la care m-aș transforma într-un cumpărător al indicelui.
Deși am 100 de puncte în profit, nu mă relaxez în niciun caz. Îmi adaug poziția din nou și din nou, în trepte mai
mici, pentru a consolida comportamentul corect.
Comerțul avea potențialul de a se transforma într-un comerț spectaculos. Nu a făcut-o. Dow-ul a sărit puternic
(înainte de a cădea din nou) și, deși am făcut profit, nu a fost suma pe care o vedeți pe captură de ecran.
Acest lucru este foarte important pentru mine să vă fac legătura, pentru că cred că este important ca dvs
stabiliți câteva criterii pentru cât de mult din profiturile dvs. de hârtie sunteți pregătit să oferiți pentru a
surprinde zilele cu adevărat mari.
Sunt zile în care vin la muncă și vreau doar să captez 20-30 de puncte și apoi să termin.
Nu fiecare zi are sute de puncte disponibile.
Apoi, sunt zile în care piața începe foarte puternic sau foarte slab și te gândești: „Aceasta ar putea fi o zi foarte
mare”.
Am o filozofie a tranzacționării, ceea ce înseamnă că sunt pregătit să sacrific profiturile pentru a descoperi cât de
mare poate obține profitul. Dacă nu ai această filozofie, nu vei descoperi niciodată cât de mare poate obține
profitul.
Dacă te gândești mereu la potențiale ținte, folosind analiza tehnică, cel mai probabil doar îți vei ieși dintr-o
tranzacție bună. Este posibil să utilizați măsuri tehnice pentru a cronometra ieșirea, dar nu sunt abonat la
această metodă. Există un motiv pentru asta. Când piața este în tendințe și sunt la bordul tendinței cu o
poziție, sper că piața se va închide în acea noapte la cea mai puternică/slabă sa zi.
Se întâmplă în cel puțin 20% din toate zilele de tranzacționare în indici bursieri. Da, am avut o mulțime de
dezamăgiri, dar am avut suficiente zile stelare pentru a face parte din filozofia mea.
INDICE DAX – EXEMPLU DE TRANZACȚIONARE
Permiteți-mi să vă arăt un alt exemplu de tranzacție în care am adăugat la pozițiile mele. Cu toate acestea, de
data aceasta vă voi arăta ce am văzut la momentul tranzacției. Vezi Figura 21.
Figura 21

Nu sunt la bord la prima împingere în jos. Mă uit la revenire pentru o oportunitate de a scurta indicele DAX. În imaginea
următoare puteți vedea intrările mele de poziție inițială evidențiate în caseta 1.
În cele din urmă, DAX se prăbușește și își reia tendința descendentă, așa cum se arată în Figura 22. Puteți vedea
intrările mele scurte ulterioare în caseta 2. Există câteva lucruri pe care aș dori să le vedeți aici:
Figura 22
1. Nu mi-e frică să vând scurt ceva care a scăzut deja în preț. Acest lucru este consistent
cu ceea ce majoritatea oamenilor nu vor să facă.
2. Mă scalez în poziția din acest exemplu și adaug agresiv la poziția mea scurtă o dată
pozitia mea este in profit.
Vă îndemn să vă gândiți la modul în care puteți introduce elementul de a adăuga câștigători în dvs
comercial. Nu sunt interesat să vă rescriu planul de tranzacționare. Nu sunt interesat să te transform în tine
o copie a mea. Sunt interesat să încerc să vă fac să înțelegeți valoarea durerii în tranzacționare, ca a
barometru pentru adăugarea de poziții.
Dacă este incomod, atunci probabil că este ceea ce trebuie făcut.
Voi repeta ceva ce am menționat mai devreme. Cred că ar trebui să te gândești serios la
întrebarea de ce oamenii, în general, consideră că este mai ușor să adauge la o tranzacție pierdută decât la o tranzacție câștigătoare.
Nu vreau să fiu acuzat niciodată că glorific comerțul. Este o propunere riscantă. Acum douazeci de ani
majoritatea brokerilor din Europa nu au avut ceea ce noi astăzi știm ca protecție a soldului negativ. Astăzi,
este o cerință legală. Înseamnă că nu puteți pierde mai mulți bani decât este disponibil pe dvs
cont de tranzacționare.
Poți să pierzi în continuare mult mai mult decât anticipezi, mai ales dacă adaugi la poziții, așa cum fac mine.
Pe măsură ce deveniți mai buni la tranzacționare, veți dori să tranzacționați din ce în ce mai mult, iar piața continuă
o poziție mare nu trebuie să schimbe direcția cu mult înainte de a oferi o mare parte din
profiturile tale deschise.
Dacă vrei o dovadă în acest sens, iată-o. Aceasta a fost o poziție DAX perfect arătoasă, care
a trecut de la a fi foarte profitabil la a prezenta o pierdere semnificativă. Începe bine cu o poziție scurtă
la 11.288. Apoi adaug la poziția pe măsură ce indicele DAX scade. Apoi piața se inversează și adaug
un pic mai în vârful vechi.
În momentul capturii de ecran, am 4.500 de coroane pe punct și pierd 25 de puncte. eu
închideți poziția la scurt timp după o pierdere.
4.500,0 11289,4 11314.0 kr 110.5100,00
300,0 11288,3 11314.0 kr 7.710,00
350,0 11286,8 11314.0 kr 9.520,00
400,0 11285.2 11314.0 kr 11.520,00
500,0 11285,0 11314.0 kr 14.500,00
500,0 11279,0 11314.0 kr 17.500,00
500,0 11274,8 11314.0 kr 19.600,00
450,0 11295.2 11314.0 kr 8.460,00
500,0 11293.2 11314.0 kr 10.400,00
500,0 11292,7 11314.0 kr 10.650,00
500,0 11312,7 11314.0 650,00 kr

INCOMOD
Nu există comenzi rapide în industria de tranzacționare, la fel cum există comenzi rapide în, să zicem, sporturile
profesioniste. Mă aștept să mă simt inconfortabil în timpul tranzacționării. Uneori parcă minutele durează ore
întregi. Nerăbdarea mea de a face ceva face furie în mine. Mă lupt cu propriile mele emoții mai mult decât cu
piețele.
În cele din urmă, când sunt într-o poziție, mintea mea are cu ce să se ocupe. Ai grijă ce ceri! Poate că poziția arată o
pierdere, așa că acum mă lupt cu subconștientul meu, care vrea ca poziția să funcționeze mai mult.
Mintea mea conștientă are un stop-loss, dar subconștientul vrea să o elimin. Nu vrea să piardă.
S-ar putea ca poziția să meargă bine. Acum subconștientul meu vrea să-mi iau profiturile. Îi place mulțumirea unui
profit bun. Deci, mă lupt dacă câștig sau pierd la tranzacțiile mele.
Cheia victoriei începe cu a fi conștient de existența a două creiere. Abilitatea de a anticipa următoarea mișcare a
inamicului este crucială. Creierul subconștient este o fiară destul de simplă. Vrea doar să evite durerea.
Pentru creierul subconștient există două dureri în tranzacționare. Există durerea de a vedea un profit.
Când vede un profit, vrea să-l închizi pentru că atunci nu trebuie să facă față durerii de a vedea profitul dispărând.
Apoi este durerea pierderii. Când creierul subconștient vede o pierdere, vrea să vă mențineți poziția puțin mai
mult și puțin mai mult. În caz contrar, va trebui să se ocupe de preluarea pierderii. Atâta timp cât poziția este
deschisă, există întotdeauna speranță.
Pe scurt, ceea ce separă 10% dintre câștigători de 90% dintre învinși este ce creier ascultă. Mi-a luat mulți ani să
realizez asta. Am dezvoltat un sistem pentru mintea mea, un program de antrenament care mi-a permis să suport
influențele creierului subconștient emoțional asupra deciziilor mele de tranzacționare.
În timpul evenimentului Round the Clock Trader la care se face referire anterior, un invitat m-a întrebat dacă nu mi-a
fost teamă că piața se va întoarce înapoi în momentul în care am rămas scurt.
Cine crezi că a pus cu adevărat această întrebare? Era partea minții lui controlată de frică.
Desigur, piața s-ar putea foarte bine să se întoarcă. Aș minți dacă aș spune că nu s-a întâmplat niciodată.
Se întâmplă probabil de cinci ori din zece. Deci, adevărata întrebare care trebuie pusă este următoarea:
ce ți-ar cauza mai multă durere?

1. Vindeți scurt și piața se inversează.
2. Nu faci nimic și piața se întoarce înapoi.

3. Vindeți scurt și piața continuă să scadă.
4. Nu faci nimic și piața continuă mai jos.
OPȚIUNEA 1
Vând scurt și piața se mișcă din nou împotriva mea. Este enervant, dar stop-loss-ul se va ocupa de ieșirea mea.
Cel puțin pot spune că mi-am urmat planul.
OPȚIUNEA 2
Nu fac nimic și piața se mișcă înapoi. S-ar putea să fiu fericit, dar tocmai mi-am antrenat mintea să nu urmez
planul și am fost răsplătit pentru el.
Am fost recompensat prin faptul că nu am vândut în lipsă, ceea ce mi-ar fi pierdut bani, iar mintea mea mă felicită
acum pentru abilitățile mele excelente de citire a graficelor, dar din toate motivele greșite.
OPȚIUNEA 3
Vând în lipsă, așa cum ar trebui să fac, iar piața merge spre dezavantaj. În loc să bat din labele mici de bucurie,
sunt proactiv și adaug la schimbul meu câștigător. Fac absolut tot ce sunt menit să fac.
OPȚIUNEA 4
Decid să nu urmez planul de scurtătură, iar piața se mișcă agresiv mai jos. Aș fi recuperat toți banii pierduți de
la prima tranzacție, dar nu o fac.
Nu pot să vorbesc în numele tău, dar îți voi spune ce simt în legătură cu asta. Îmi provoacă mai multă durere
emoțională să ratez o mișcare pentru că nu mi-am îndeplinit planul decât atunci când mi-am îndeplinit planul.
CE ESTE PREA DEPARTE?
O altă întrebare care a apărut după tranzacția scurtă a fost următoarea: „Nu ați fost îngrijorat că piața sa mutat
deja prea departe? Nu crezi că ai ratat deja barca?”
Persoana care a pus această întrebare este cel mai probabil aceeași persoană care nu ar cumpăra DAX-ul
pentru că a crescut deja cu 1% în ziua respectivă.
Aceasta este analogia supermarketurilor peste tot. Căutăm chilipiruri, dar evităm să cumpărăm articole care au crescut
în preț.
Este o iluzie mentală. Nu poți spune că DAX-ul este prea scump doar pentru că a crescut cu 1% în ziua respectivă. Nu
vrem să cumpărăm ceva care este deja în creștere. Mai degrabă așteptăm până scade din nou pentru a-l cumpăra,
pentru că atunci este mai ieftin.
În mod similar, nu vrem să vindem în lipsă ceva care deja scade. Vrem să așteptăm să crească din nou și să-l vindem
când este mai mare (mai scump) pentru că ne oferă o valoare mai bună.
În principiu, nu sunt de acord cu aceste afirmații, dar aici este defectul: asta vor să facă toți ceilalți, iar majoritatea
tind să greșească. Corecție: nu au tendința de a greși; ei gresesc . Sigur, au dreptate în 60% din cazuri, dar atunci
când greșesc, chiar greșesc. De unde știi unde este partea de sus sau de jos? Am văzut o mulțime de sisteme de
tranzacționare, dar niciunul dintre ele nu a avut un raport de succes acceptabil de a prezice vârfuri sau de jos.
De aceea spun că ar trebui să cumpărați putere și să vindeți slăbiciunea. Cumpără mare, vinde mai sus; vinde mic,
cumpără înapoi mai mic. Voi rata punctele de cotitură absolute? Da, voi. Culegătorii de top și cei de jos devin curând
culegători de bumbac.
Când sunt îngrijorat de dispariția profiturilor, îmi amintesc de povestea unui super trader din SUA a cărui reputație
de a face ceea ce trebuie sub presiune este legendară. Numele lui este Paul Tudor Jones.
Odată se uita la piață și, cum se ridicase toată dimineața, cumpărase în mod constant. El a avut câteva sute de
contracte care arată un profit bun.
Dintr-o dată, piața a scăzut fără niciun motiv aparent. Fără să clipească, și-a vândut toate pozițiile lungi și, pe
măsură ce piața a continuat să scadă, a început să vândă și el scurt pe piață. Unul dintre colegii săi, care nu știa
că a început să scurteze piața, a comentat despre scădere și a spus că aceasta este o șansă bună de a începe să
cumpere.
Conversația, editată pentru implicații, a continuat după cum urmează:
"Esti suparat?" spuse Paul.
"Ce vrei să spui?" spuse colegul.
„Trebuie să fii supărat. Piața tocmai a spart 100 de puncte în 15 minute și vrei să o cumperi ?”
„Ei bine, ce ai face?”
„Să o punem așa, cu siguranță nu caut să -l cumpăr aici.”
„Ei bine, le-ai vinde scurt aici?”
„Desigur că aș face-o!”
„Dar au coborât până acum”.
„Exact, acesta este ideea.”
„Bine”, a spus colegul. „Ei bine, cât de mult ar trebui să scadă piața înainte de a începe să o cumperi?”
„Atâta timp cât scade, de ce l-aș cumpăra?”
„Pentru că este atât de ieftin, este o afacere absolută. Este cu 100 de puncte mai ieftin decât era acum 15
minute.”
„Uită de ieftin. Uită de scump. Sunt doar numere pe o pagină.”
„Dar nu înțeleg. Dacă ar continua să scadă, de unde ai încerca să-l cumperi?”
„Dacă ar continua să scadă, aș vrea să-l vând, nu să-l cumpăr. Dacă ar continua să scadă, l-aș vinde până
la zero.”
— Și dacă ar crește?
Dacă ar continua să crească, l-aș cumpăra la infinit.”
Îmi place absolut această poveste. După ce l-ai văzut pe Paul Tudor Jones schimbând, îi simți energia,
intensitatea și determinarea și convingerea lui absolută în orice face. El nu spune doar „Vând scurt”. El
strigă: „Vând scurt!” bate din picioare și balansează mâinile.
Îi admir agilitatea mentală – de la a fi convins pe partea lungă la a întoarce poziția pe partea scurtă. Din
păcate, aceasta este o trăsătură greu de dobândit. Cunosc câțiva comercianți cu zeci de ani de experiență
în tranzacționare care nu reușesc să răsucească comutatorul și să treacă de la a fi lung la a fi scurt.
GĂSIREA UNUI JOS

Încercarea de a găsi scăderea unui stoc poate fi o afacere costisitoare. Toți facem greșeli, dar cât de costisitoare va fi greșeala?
Îmi amintesc foarte clar că am urmărit o emisiune de la CNBC numită Mad Money, în timpul crizei financiare din 2008.
În cadrul emisiunii, Jim Cramer a primit un e-mail de la un spectator întrebând despre starea de sănătate a lui Bear Stearns.
Acum sunt sigur că, dacă domnul Cramer ar avea ocazia să se întoarcă în timp, cu siguranță ar modifica ceea ce a spus în
acea emisiune.
Practic, a strigat la ecran, spunând că Bear Stearns e bine. Dar câteva zile mai târziu, Bear Stearns dispăruse, gata și prăfuit,
pentru a nu mai fi văzut niciodată.
Îți amintești de prima mea întâlnire cu clienții din 2001. Le-am dat sfatul deloc binevenit să scape dracului din acțiunile lor
Marconi. Ai crede dacă ți-aș spune că istoria s-a repetat în 2007?
Este ușor să fim influențați de o mentalitate de supermarket atunci când facem tranzacții. După cum am menționat anterior
în carte, atunci când intrăm într-un supermarket, suntem atrași de ofertele speciale.
Când mă uit la coșul meu de cumpărături din acest weekend, văd lucruri pe care în mod normal nu le-aș cumpăra.
Desigur, aș avea nevoie de aceste lucruri la un moment dat sau altul. Cu toții avem nevoie de hârtie igienică. Cu toții avem
nevoie de tablete pentru mașina de spălat vase și toți avem nevoie de săpun de mâini. Motivul pentru care au fost în coșul
meu de cumpărături săptămâna aceasta a fost pentru că erau la ofertă. Cine poate rezista la o reducere de 50%?
Dar o reducere de 50% într-un supermarket nu este același lucru cu o reducere de 50% pe piețele financiare. Mulți clienți ai
City Index, brokerul la care am lucrat mai bine de opt ani, s-au întâlnit față în față cu această realitate în timpul crizei
financiare din 2007 până în 2009.
În 2006, după ce a făcut foarte puțin timp de ani de zile, o acțiune numită Northern Rock a început să rupă. A crescut cu 50%
în luni de zile. Nu a existat un interes real din partea clienților City Index pentru acțiuni în timpul fazei de raliu.
Cu toate acestea, atunci când a început să alunece din nou în jos, interesul a crescut. Era ca și cum Northern Rock avea asupra
investitorilor același efect pe care îl are hârtia igienică la jumătate de preț asupra cumpărătorilor dintr-un supermarket.
Northern Rock a devenit un stoc destul de plin de viață. Cu cât Northern Rock a scăzut mai mult în preț, cu atât oamenii s-au
interesat mai mult de acțiuni. La un moment dat am primit un telefon într-o sâmbătă dimineață acasă. În acest moment,
Northern Rock a scăzut de la 1200 de pence la aproximativ 500
pence.
Persoana de la celălalt capăt al telefonului era un străin pentru mine. El îmi preluase afacerea
card la una dintre discuțiile pe care le ținusem despre analiza tehnică. Și-a cerut scuze că m-a sunat atât de
devreme într-o sâmbătă dimineață, dar el și prietenul lui hotărâseră să investească în Northern Rock.
Hotărâseră să obțină părerea unui profesionist, doar pentru a verifica dacă era o idee bună.
Pe lângă faptul că sunt destul de enervat că am fost trezit la 7 dimineața într-o sâmbătă de un străin, am fost și
enervat de întrebare. În acest moment Northern Rock era în cădere liberă. I-am spus aproximativ următoarele
străinului:
Uite, nu știu ce se întâmplă cu Northern Rock, dar e ceva îngrozitor de greșit. Deși și piața generală este
în scădere, Northern Rock scade mult mai mult.
Ceea ce mă tem este că există ceva în neregulă despre care nu știm și încă nu a fost cunoscut de piață. Se
simte ca și cum cineva undeva știe că ceva este îngrozitor de greșit și se vând atât cât poate.
I-am spus că am mulți clienți care au spus exact ceea ce spunea acum, dar despre Marconi cu cinci ani mai
devreme. Averi au fost pierdute de clienții care au tot cumpărat Marconi, deși scădea și cădea, pentru că s-au
angajat în vânătoare de chilipiruri. Fusese îngrozitor să vedem pierderile suferite de cei mai valoroși clienți ai
noștri pur și simplu pentru că nu voiau să recunoască că erau de partea greșită a unei părți proaste.
I-am spus: „Din perspectiva unui comerciant, te angajezi într-o activitate foarte periculoasă. Dacă cumpărați
Northern Rock acum, vă va fi foarte dificil să aveți un stop-loss semnificativ. În esență, încercați să prindeți
cuțitul care cade. Vorbești de parcă Northern Rock ar fi singura bancă din lume în care merită să investești.
„Vorbiți despre Northern Rock de parcă nu ar putea să se prăbușească. Vorbești despre asta de parcă faptul că
are 200 de ani înseamnă că lucrurile nu s-ar putea înrăutăți înainte să se îmbunătățească. Chiar și tu ai spus-
o: Northern Rock este prea mare pentru a eșua. Înseamnă că ești deja într-o oarecare măsură conștient de
pericolul de aici.” L-am întrebat dacă își amintește de Barings Bank. El a facut.
„Există un al doilea motiv pentru care nu cred că este o idee bună să cumperi Northern Rock”, am continuat. „Să
presupunem că ești suficient de norocos să fii martor la o schimbare în averea Northern Rock. Îți vei fi antrenat
mintea să creadă că este perfect în regulă să cumperi lucruri care se prăbușesc. Funcționează perfect într-un
supermarket. Hârtia igienică are o utilizare practică.
Săpunul are o utilizare practică, așa că atunci când vi se oferă posibilitatea de a cumpăra aceste articole cu o
reducere de 50%, ar trebui să o faceți.
„Cu toate acestea, a crede că piețele financiare oferă reduceri asemănătoare cu ceea ce vezi într-un supermarket
este ridicol. Piețele financiare nu sunt un supermarket cu oferte speciale.”
În cele din urmă, Northern Rock a distrus. Guvernul britanic a trebuit să garanteze clienților
economii. Asta nu a oprit scenele de panică în timp ce oamenii stăteau la coadă pentru a-și scoate banii.
GÂNDIRE BINE
Pe măsură ce citiți această anecdotă, ați putea crede că nu vi se va întâmpla niciodată. Poate ai dreptate. Nu am de gând să
sugerez altfel, dar aș dori să vă pun o întrebare simplă.
Imaginați-vă că aveți două investiții, Investiția A și Investiția B. Fiecare investiție a avut o valoare inițială egală de 100.000
USD.
Investiția A merge bine. Este în creștere cu 50%.
Investiția B, pe de altă parte, nu este performantă. Este în scădere cu 50%.
Acum vă aflați într-o situație în care aveți nevoie de 50.000 de dolari. Ce faci?
1. Închideți o treime din investiția A pentru a strânge 50.000 USD?
2. Închideți investiția B pentru a strânge 50.000 USD?
Când am pus această întrebare unui grup de investitori la o conferință de la Copenhaga recent, majoritatea covârșitoare a optat
pentru opțiunea 1. Ar închide suficient investiția A pentru a strânge cei 50.000 de dolari.
De ce crezi că este? De ce crezi că oamenii închid investiția care merge bine?
Teoria mea este că totul se referă la modul în care oamenii reacționează la pierderea. Sunt capabili să suporte o pierdere și să
meargă mai departe? Sau sunt atât de contrariați să accepte o pierdere pentru că atâta timp cât poziția este deschisă, există
speranță că va veni bine din nou?
Desigur, este imposibil să spui exact cum ai reacționa în această situație, dar nu trebuie să mă bazez pe exemple fictive pentru a
obține un răspuns. Dacă vă amintiți capitolul în care am vorbit despre cele 43 de milioane de tranzacții executate de 25.000 de
comercianți, vă veți aminti că acești comercianți au pierdut mai mult din tranzacțiile pierdute decât au câștigat cu tranzacțiile
câștigătoare.
Din punct de vedere emoțional, o pierdere se simte în mod clar mult mai greu decât o victorie. Altfel, nu ar exista niciun motiv
pentru această anomalie. Ființele umane amână luarea deciziilor care vor provoca durere. Acesta este motivul pentru care lăsăm
tranzacțiile pierdute să ruleze.
Vrem mulțumirea instantanee, dar vrem să amânăm durerea. Speranta moare ultima. Atâta timp cât poziția pierzătoare este
deschisă, există speranță.

JUNKIE ȘI CEO-ul
Folosesc o analogie pentru a ilustra conceptul pe care tocmai l-am explicat: este asemănător cu concedierea directorului
general al unei companii de succes din Fortune 500 și cu pariul pe banii tăi pe drogatul care își întoarce viața.
Brut? Da. Un drogat s-ar putea să-și schimbe viața, dar cred că șansele ca CEO-ul să-și continue cursa de succes sunt
mai mari decât cele ale unui drogat să întoarcă un colț în bine.
De aceea susțin că tranzacționarea este mult mai mult decât analiză tehnică. De aceea, susțin că trebuie să învățăm
să gestionăm pierderile mult mai bine decât o face populația generală, pentru că le gestionează foarte prost și, în
consecință, nu sunt în stare să facă bani din speculații.
CONTROLAȚI-VĂ MINTEA – CONTROLAȚI-VĂ
VIITOR
Nu sunt masochist. Nimic mai departe de adevăr. Dacă tind să mă opresc asupra durerii, este mai degrabă o reflectare a
rolului durerii în contextul tranzacționării profitabile. Ceea ce încerc să fac este un efort dificil. Încerc să explic de ce
90% dintre toți oamenii nu își ating speranțele și visele atunci când vine vorba de tranzacționare.
Când atât de mulți oameni comit aceleași greșeli din nou și din nou, trebuie să existe o semnificație mai profundă
care nu a fost încă descoperită. Desigur, sper că până acum vei avea o înțelegere mult mai bună a ceea ce nu merge
bine.
Propul meu motto este: controlează-ți mintea – controlează-ți viitorul. A face acest lucru necesită vigilență constantă.
Trebuie să-ți stăpânești viața. Dacă nu îl deții, nu ești șeful. Trebuie să-ți asumi întreaga responsabilitate pentru
tot ceea ce faci.
Trebuie să fii stăpânul propriului tău regat. Nu poți să mergi prin viață cu ochii pe jumătate închiși. Trebuie să treci
prin viață cu ochii complet deschiși. Trebuie să știi în ce te bagi – fii pregătit. Trebuie să iei în stăpânire viața ta.
Acesta este un proces de gândire pe care trebuie să-l reafirmați în mod constant. Mințile noastre tind să se deplaseze
în derivă. Există atât de multe distrageri în viață, atât de mult zgomot superficial care nu aduce substanță, dar de
care creierul nostru este totuși atras. Creierul ar prefera să se uite la Facebook și YouTube decât să stea în
contemplație liniștită.
Creierul plutitor trebuie controlat prin vigilența zilnică, fie că este vorba de o mantră sau de meditație sau orice
ați decide că vi se potrivește cel mai bine. După cum a spus un medic celebru când a fost întrebat ce exercițiu
este cel mai bun pentru noi, oamenii: „Este cel pe care îl faci”. Nu contează dacă meditezi sau scrii un jurnal sau faci
orice altă practică alegi să te concentrezi, atâta timp cât o faci.
Trebuie să existe un moment regulat în ziua ta în care să-ți amintești de scopul tău, de cine ești. Lumea este
plină de ispite care distorsionează o imagine de sine sănătoasă. Ispitele ne îndepărtează de ceea ce suntem
spunându-ne că cine suntem nu este suficient.
Dar ești suficient.
A fi un comerciant bun chiar nu are de-a face cu instrumentele și diagramele. Are mult de-a face cu lupta împotriva
umanității noastre. Dacă doriți cu adevărat să tranzacționați piețele folosind efect de pârghie, angajându-vă
în speculații de mare octan, trebuie să învățați să vă desensibilizați mecanismul normal de răspuns emoțional
la frică, lăcomie și alte reacții umane încântătoare. Trebuie să te lupți cu umanitatea ta.
DEZGUST
M
ÎN urmă cu ORICE ANI, când eram doar un tânăr, aveam o iubită. Ea a fost prima mea iubită
adevărată, iar eu am fost primul ei iubit adevărat. Eram tineri și eram foarte
mult indragostit.
Prietena mea avea un corp puțin rotund, ceea ce mi s-a părut foarte atrăgător. Ei însă nu i-a plăcut imaginea
corpului, așa că a început să țină dietă. Ea a ținut o dietă înainte, dar nu a reușit întotdeauna să susțină un
plan de slăbire. Acum era îndrăgostită, iar motivația ei s-a schimbat într-o altă viteză. Pierderea în greutate a
devenit destul de dramatică și ne-a condus pe mine și pe familia ei pe o cale despre care mă doare să scriu.
Anorexia este o tulburare psihică gravă, dar (și iartă-mă că folosesc o poveste tragică pentru a ilustra un punct
despre schimbarea comportamentală) este un fenomen motivațional interesant.
Suntem pregătiți să mâncăm. Nu avem nevoie de antrenament pentru a mânca. Totuși, cumva, acest tipar cablat
este depășit de o motivație socială: dorința de a nu fi supraponderal. Această forță, această motivație, este atât
de puternică la pacienții cu o tulburare de alimentație, încât se dovedește a fi impermeabilă atât la tratamentul
medical, cât și la cel psihologic.
Care este baza acestei puternice motivații? Nu este cântare și nu este o discuție pozitivă. Din câte am înțeles,
iubita mea a fost motivată de dragoste, dar mai important de dezgust. Era dezgustată de orice arăta și se simțea
grasă și supraponderală. Această forță era atât de puternică încât i-ar putea perturba tiparul de a mânca mâncare.
Ca oameni, suntem mânați înainte de forțe. Acele forțe se pot naște din dorința de a se îndepărta de ceva sau
pot fi născute din dorința de a se îndrepta către ceva. Se întâmplă să fiu o persoană care este motivată în primul
rând să se îndepărteze de ceva.
Am crescut într-o zonă bogată a Danemarcei și am urmat o școală pentru cei înstăriți. Apoi părinții mei au
divorțat, iar eu am trecut de la a locui într-o casă mare cu o grădină enormă la a locui într-un apartament cu un
dormitor, unde tatăl meu dormea pe o canapea extensibilă în sufragerie.
Eram un băiat tânăr pe vremea când toți prietenii mei de la școală purtau blugi Levi și cămăși Lacoste.
Nu existau bani pentru asta în viața mea și mi-a creat un sentiment de inferioritate.
De îndată ce am fost suficient de mare, am început să iau joburi afterschool pentru a câștiga bani. Pe ce l-am
cheltuit? Ai ghicit. Haine de marcă.
Am devenit și un prolific acumulator de bani, un economisitor, dacă vrei. Am fost foarte mândru să depun
îmi verifică salariul în bancă și văd cum crește soldul contului. M-am îndepărtat de sărăcie.
În sistemul meu de convingeri și în experiența mea, stabilirea obiectivelor orientate spre deplasare este o forță motivațională
mult mai puternică decât cea orientată către, dar accept că aceasta este o preferință individuală. Puteți testa singuri unde se
află preferința dvs., folosind un scenariu simplist. Ce te-ar obliga să slăbești mai mult: o poză cu tine în formă perfectă sau o
poză cu tine unde ești obez?
Mi-am întrebat cercul meu de prieteni ce ar prefera și toți au fost de acord că vor găsi imaginea obeză o motivație mai
puternică decât imaginea perfectă, deși câțiva au comentat că probabil că și-ar dori totuși să le aibă pe amândouă. Punct
corect.
Cred că dezgustul este o emoție mult mai puternică decât bucuria sau fericirea. Cu toții avem motive să fim fericiți în fiecare
zi, dar avem tendința de a uita asta. Cu toate acestea, dezgustul nu este ceva ce probabil să uităm.
Nu vei uita laptele putred pe care l-ai băut din greșeală și nici nu vei uita nici clientul tău care a avut o respirație atât de
respingătoare încât aproape ai vomitat.
Ed Seykota a spus odată că fiecare primește ceea ce își dorește de la piețe. Când am citit asta, am respins-o. Am vrut să
câștig, dar nu câștigam, așa că în mod clar nu obțineam ceea ce îmi doream.
Sfarsitul povestii.
M-a enervat că spusese asta. Gândul că nu voi putea niciodată să tranzacționez profitabil m-a consumat. Petrecusem atât de
mult timp studiind, cercetând, testând, formulând planuri, calculând rapoarte, încât chiar nu știam ce aș putea face.
Dacă te uiți în jur în viața ta, probabil că vei putea găsi exemple de schimbări dramatice induse de dezgust. Ceea ce determină
o persoană să se angajeze în cele din urmă către un obiectiv este să ajungă la punctul de dezgust. Am fost dezgustat de
tranzacționarea mea pe o perioadă lungă de timp. Modelul a fost întotdeauna

la fel:
1. Comerț ca un vrăjitor.
2. Deveniți supraîncrezător.
3. Aruncă contul în aer.
M-am săturat de asta. Intențiile pozitive, note lipicioase cu mantre pe monitorul meu de tranzacționare și exercițiile de
autoajutorare nu posedă aproape forța motivațională a dezgustului fizic față de sine.
Dacă dezgustul poate transforma mâncatul într-un comportament care trebuie evitat și dacă dezgustul poate transforma
băutura unui alcoolic într-un lucru al trecutului, atunci dezgustul te poate transforma și în comerciantul pe care ai fi mândru
să-l privești în oglindă.

Îmi pare rău dacă te-am șocat. Aceia dintre voi care mă cunosc bine vor fi probabil luați înapoi de pașii mei extremi pentru a
se asigura că modelul meu de comportament în arena de tranzacționare este exemplar.
Nu mă voi întoarce la plimbare cu rollercoaster la care am fost în primele zile de tranzacționare. Eram atât de dezgustat de
suma de bani pe care am pierdut-o. A fost jenant.
Suntem cel mai predispuși să schimbăm un tipar odată ce devenim cu adevărat dezgustați de el. Ai continua să faci afaceri cu
cineva care ți-a încălcat încrederea și ți-a furat bani? Nu, ai fi devenit atât de dezgustat de un personaj atât de necinstit
încât ai tăia toate legăturile cu ei.
Ei bine, acea persoană ești tu când propriile modele îți încalcă contractul cu tine însuți și te fac să pierzi bani în mod
constant. Odată ce devii cu adevărat dezgustat de propriile tale modele, le vei evita cu totul.
Un comerciant pierde și continuă să piardă pentru că nu vrea să se schimbe. Schimbarea este o muncă grea.
Am început să-mi trasez tranzacțiile pe grafic când ziua sa încheiat. Am pus un marker unde era intrarea mea și unde era
ieșirea mea. A fost oribil. Era ca și cum te-ai incrimina din nou și din nou. Eram dezgustat de imprudența mea.
A trebuit să fac față faptului că eram de fapt un comerciant groaznic. Eram ca tipul care putea să recite toată programa de
analiză tehnică pentru examenul de Tehnician Master, dar nu m-am putut opri
1. Overtrading din plictiseală.
2. Excesul de tranzacționare din furie și din dorința de a se răzbuna.
3. Comerț nerăbdător – săriți arma.
4. Tranzacționarea contra tendinței – încercarea de a prinde punctul minim al zilei.
5. Tranzacții înfricoșătoare – prin reducerea câștigătorilor mei de teamă că profitul ar dispărea.
6. Medie constantă în mai mici și mai mici – adică, adăugând la tranzacțiile pierdute.
ALCOOL
Când ești un trader de succes, faci bani frumoși. Prietenul meu și mentorul comerciantului Larry Pesavento mi-a insuflat
pasiunea de a transmite mai departe. Larry însuși este un comerciant inspirator, dar pasiunea lui pentru a-i ajuta pe alții este
la fel de admirabilă.
Un proiect pe care îl susțin este de a ajuta oamenii care se confruntă cu probleme legate de alcool. O fac oferind oricui care
dorește sincer să renunțe la băut o carte care m-a ajutat să înțeleg cu adevărat natura
capcana dependentei.
Am dezvoltat o problemă cu băutura în urma unei despărțiri dureroase. Am băut ca să uit. Am fost îndrăgostit. Am
fost un prost. Ea m-a părăsit. Am început să beau.
Problema era că nu păream să mă pot abține să beau. Acest lucru a durat multe luni. Nu m-am putut opri să beau, așa
că am căutat ajutor. Îmi amintesc că am stat în picioare la o întâlnire a Alcoolicilor Anonimi (AA) și am spus: „Numele
meu este Tom Hougaard. Sunt alcoolic.”
A fost oribil, dar în același timp a fost ușurator. M-am simțit ca o fraudă. Am simțit că există o inconsecvență în
viața mea. În exterior am fost un succes. Aveam două mașini. Unul era un SUV de lux, celălalt un Audi R8. Am locuit
într-o parte frumoasă a orașului, cu vedere la mare. De ce trebuia să fiu nemulțumit? Ei bine, unul, nu aveam control
asupra mea și asupra băuturii mele.
A sta la o întâlnire a AA este ca și cum ai fi dezbrăcat pentru ca lumea întreagă să-l vadă. Îți văd fundul gras, micuțul
tău Willy, sânii tăi lași, celulita, cicatricile tale, petele tale, cosurile tale, umflăturile tale, capul tău chel și orice
imperfecțiuni corporale îți poți imagina. Este absolut tot ce nu vrei și ai o sală plină de ochi care te privesc.
Dar până la sfârșitul exercițiului îți dai seama de adevăr. Te descompune astfel încât să poți supraviețui, astfel
încât să poți renaște ca persoana care îți dorești cu adevărat să fii. Un nou început. Vanitate aruncată pe grămada
de gunoi. Pânză curată. Iată-mă aici. Eu sunt aici.
Pereții sunt gata să fie decorați după cum doriți. Exact același model este folosit pentru a antrena soldați de elită.
Sunt împinși dincolo de punctul lor de rupere. Apoi sunt repusi din nou împreună, mai puternici, mai înțelepți și
cu o încredere de neclintit în propriile forțe, propriile abilități și hotărârea lor de a-și duce treaba la bun sfârșit –
indiferent de ce.
Nimănui în mintea sa nu îi face plăcere să se expună astfel. Acesta este motivul pentru care suntem defensivi. Acesta
este motivul pentru care ne luptăm colțul. Identitatea noastră este pusă la îndoială. Numiți-i ego, spuneți-i identitate,
spuneți-i așa cum doriți, dar nimănui nu-i place să-și pună inteligența la îndoială. Este mult mai puțin dureros să
continui pe calea cunoscută decât să te oprești, să evaluezi și să te întorci.
Există doar o durere ușoară și sâcâitoare atunci când alegeți să continuați pe calea cunoscută și vă puteți calma
durerea interioară amintindu-vă că nu sunteți singuri. Există putere în cifre, chiar și atunci când toată lumea
greșește. Dar în curând te trezești dezgustat de propria ta lipsă de progres, de propria ta incapacitate de a opri
comportamentul care te deranjează.
Participarea la ședințele AA a reprezentat un nivel de fund pentru mine. am evaluat. Am devenit sincer cu mine.
Durerea era necruțătoare pentru că totul era nou și mă simțeam goală, foarte singură și expusă.
Și totuși, asta este putere! Există putere în a fi sincer. Există putere în a te ridica și a-ți spune lumii și
ție: „Iată cine sunt și nu-mi place! De fapt, urăsc. Mă jenează, dar este ceea ce este. Este o tablă curată. Este
un nou început. Este ca un incendiu de pădure. Curăță resturile. O nouă creștere poate începe.”
Nu m-am atins de alcool de șase ani și știu că nu o voi face niciodată. Nu AA a fost cel care m-a ajutat în
cele din urmă; a fost avocatul vieții sănătoase Jason Vale. Nu l-am întâlnit niciodată pe bărbat, dar vreau să-i
mulțumesc că mi-a pus viața pe un drum bun. Sunt sigur că nimeni nu a cumpărat mai multe exemplare ale
cărții sale despre dependența de alcool decât mine. Le trimit oamenilor din întreaga lume.
Jason descrie mai bine decât oricine capcana alcoolului. Citirea cărții lui m-a ajutat să înțeleg natura
dependenței la un nivel cu totul diferit și mi s-a părut ușor să mă opresc din prima zi!
Vă puteți întreba ce legătură are asta cu tranzacționarea. Pe buna dreptate. Răspunsul este simplu: dacă
aveți o anumită experiență de tranzacționare și nu se dovedește a fi așa cum doriți să fie, aveți de ales.
Poți continua, crezând că lucrurile se vor schimba. Pot să-ți spun că nu vor, dar probabil că nu mă vei asculta.
Sau poți să-mi iei sfatul. Până la urmă, ați ajuns până la această secțiune a cărții, așa că poate că există
loc de îmbunătățire. Poți să te dezbraci (metaforic vorbind) și să fii sincer cu tine însuți. Puteți opri
tranzacționarea și puteți începe revizuirea. Puteți începe să înțelegeți ce faceți în mod constant
care vă face să nu faceți bani tranzacționând.
Demontați-vă, curățați procesul, luați în considerare îndrumările mele pentru partea mentală a
tranzacționării, puneți-vă din nou împreună, finanțați un cont mic și începeți cu o mentalitate și o
abordare complet proaspete.
MINTEA DRIFER
H
Munca OW OUR MINDS este fascinantă. Creierul poate fi cel mai bun prieten al nostru sau cel mai rău
dusman. Când susțin discursuri în public, mantra mea de viață este scrisă practic pe fiecare
Pagina PowerPoint a oricărei prezentări pe care o fac.
Controlează-ți mintea – controlează-ți viitorul.
Trebuie să vrei să faci ceea ce faci. Poți trăi o viață care este autentică pentru sufletul tău sau poți trăi viața pe
care crezi că oamenii vor să o trăiești.
Poți să fii autentic și să-ți asumi viața și să-ți asumi responsabilitatea pentru tot ceea ce faci. Dacă nu îți
asumi viața, nu ești șeful. Trebuie să-ți asumi întreaga responsabilitate pentru tot ceea ce faci.
De ce ai trăi viața altfel?
De ce să fii subordonat? Trebuie să fii stăpânul propriului tău regat. Dar pregătiți-vă. Vei fi forțat să iei multe
decizii dificile și nu poți conta pe mintea ta să te susțină dacă hotărârea ta rătăcește puțin.
Nu poți să mergi prin viața ta cu ochii întredeschiși. Trebuie să știi unde mergi. Trebuie să iei în stăpânire
viața ta. Ar fi frumos dacă te-ai putea baza pe prietenii și familia ta, dar când vine vorba de călătoria vieții tale,
ești pe cont propriu. Este responsabilitatea ta.
O parte din această călătorie, inclusiv călătoria dvs. de tranzacționare, este să vă descoperiți punctele slabe.
Trebuie să știi unde te dezamăgește mintea. Pentru marea majoritate a oamenilor din lume, aceasta va include
tendința minții lor de a rătăci.
Vezi tu, toți știm ce să facem. Toți avem cunoștințele necesare pentru a face ceea ce trebuie făcut, dar calea
de la cunoaștere la acțiune, în care ne punem în aplicare cunoștințele, este evazivă pentru mulți oameni în
multe domenii ale vieții lor.
Mintea ta va pluti. Acest lucru este regretabil, dar perfect natural. Soluția este banală și este puternică. Trebuie să-
ți reafirmi constant scopul. Indiferent dacă meditezi sau vorbești singur în timp ce te speli pe dinți dimineața,
trebuie să existe o perioadă în ziua ta în care să-ți amintești scopul tău. Trebuie să existe un timp pentru a-ți
aminti unde vrei să mergi, ce vrei să faci.
Un lucru pe care nu mă pot baza întotdeauna este capacitatea mea de a acționa în cel mai bun interes al meu. Mintea mea
are nevoie de îndrumare și direcție constantă. Nu știu de ce, dar este. Bănuiesc că majoritatea populației planetei este
adunată așa cum sunt mine. Pur și simplu nu și-au dat seama încă, așa că merg în derivă prin viață, în loc să preia
conducerea. Asta nu înseamnă că nu pot avea succes financiar, dar nu ar fi frumos să fie împliniți atât financiar, cât și
spiritual? La urma urmei, treaba ta este acel lucru pe care îl faci cel mai mult, în afara somnului.
Sunt comerciant profesionist. Nu-mi permit să intru în ringul de tranzacționare fără a fi 100% pregătit mental. Profesia mea
este un joc de minte ca nimic altceva. Dacă vreau să câștig, trebuie să mă concentrez pe ceea ce este important acum. Deci Ed
Seykota a avut dreptate, spre supărarea mea. Am primit ceea ce meritam, pentru că am fost bun doar la o parte a jocului. Am
fost bun la partea tehnică.
Nu-mi place această metaforă, dar să fii bun la partea tehnică a tranzacționării este ca și cum ai fi bun la a pune împreună o
pușcă de lunetist; la ce îți folosește asta când intri în luptă și nu știi cum să te descurci?
Preiau activ controlul asupra lumii mele interioare. Trebuie să-mi dau suficientă încredere ca să mă asigur că am suficient să
ies și să dau cu piciorul în piețe în fiecare zi.
Pentru a face această provocare și mai reală, îmi postez tranzacțiile pentru ca toată lumea să le vadă. Nu m-am gândit
niciodată în mod conștient de ce fac asta, până când cineva m-a întrebat recent. Mi-am dat seama că o fac pentru că mă
ține la răspundere. Mă menține concentrat.
Am fost la fel de pierdut precum vin ei. Vă spun că nu pentru a vă inspira să vă rătăciți, nici pentru a evoca simpatie, nici pentru
a spune o poveste despre zdrențe-la-bogăție, ci pentru a vă asigura că înțelegeți că a vă demasca slăbiciunile va fi un
lucru bun.
Mintea ta este un instrument. Dacă îl lași să te amăgească să crezi că totul este bine, nu vei obține succesul pe care ți-l
dorești în tranzacționare sau în viață.
Pierderea și eșecul ar putea fi o lovitură pentru ego, dar este combustibil pentru creștere. Se pare că încerc să scriu un
manual de auto-ajutor pentru amânare, o carte de inspirație bestselleră. Dar eu descriu onestitatea. Când ești sincer cu tine
însuți, în compania ta sau pe un podium în fața a 40 de alcoolici, sau oricare ar fi decorul, tocmai ai făcut un pas pe care
99% din populație nu se gândește să-l facă vreodată. Ai început deja călătoria către câștig.
Așadar, călătoria începe cu dobândirea de cunoștințe tehnice și continuă la nesfârșit cu evoluția constantă atât a
pregătirii tehnice, cât și a celor mentale.
Pregătirea tehnică face parte din munca mea de zi cu zi, dar partea mentală are nevoie de o concentrare mai dedicată, altfel se
pierde în zgomotul lumii exterioare. Am nevoie de timp dedicat pentru a antrena acel creier al meu.
Vreau să vă arăt una dintre imaginile de încălzire mentală prin care trec înainte de începerea zilei de tranzacționare. Îmi
oferă dovezile vizuale de care am nevoie pentru a acționa într-o manieră care este aliniată cu ceea ce încerc să obțin.
Acest exemplu s-a întâmplat cu ceva timp în urmă, dar s-ar putea întâmpla în orice zi a săptămânii dacă nu mă pregătesc
mental. Figura 23 spune povestea în toată splendoarea ei.
Figura 23
Scurtez un top dublu de la deschidere. Sunt atât de sigur că cercetarea mea este corectă. Piața va cădea.
Nu am nicio problemă cu prima poziție scurtă. Am o problemă cu cele patru ulterioare. Aș putea chiar să mă iert pentru
ultimul, pentru că măcar scurtez slăbiciunea. Aceasta este tranzacționare nestructurată și nedisciplinată. Nu-mi pasă cât de
sigur sunt că se întâmplă ceva.
Dacă nu se întâmplă, nu-l urmări ca și cum ar fi. A te arăta este atât de jenant!
Aceasta face parte din pregătirea mea. A fost cel mai util instrument pentru a construi rezistența mentală și disciplina. Îmi
amintește de tot ce este slab în mine. Îmi amintește de modul în care mintea mea, dacă este lăsată necontrolată și
neantrenată, va merge în furie în căutarea entuziasmului și mulțumirii.
Una dintre cele mai bune modalități de a crește profiturile este să folosești stabilirea obiectivelor și vizualizările pentru a
alinia conștientul și subconștientul cu obținerea de profituri. Folosesc frica pentru a-mi atinge obiectivele. Îmi imaginez
că tranzacționez o dimensiune care chiar și în mintea mea mă face inconfortabil.
Stau linistit in patul meu sau in birou. Lumea este liniștită, iar dacă nu este, îmi înfig o pereche de dopuri în urechi. Îmi
imaginez că fac tranzacții, iar piața se mișcă împotriva mea. Mă văd că reduc pierderea.
Îmi imaginez că am cumpărat XYZ-ul și văd că merge după mine. Simt că creierul îmi trimite semnale să închid poziția
pentru a cristaliza profitul. Mă văd că nu fac nimic, în timp ce continui să urmăresc creșterea și scăderea profitului.
Văd că un profit mare se transformă într-un profit mic. Zâmbesc și accept și merg mai departe, spunându-mi că este
bine. Îmi pun creierul sub cât de mult stres pot cu scenarii imaginate. Sunt lung și piața merge pe drumul meu, iar
o știre bruscă sparge piața.
Îmi observ frica trăgând prin acoperiș în timp ce P&L-ul meu se transformă într-o baie de sânge. Mă văd închizând
pozițiile și mergând în direcția opusă. Văd că nu mă dezlănțuiesc doar pentru că piața se mișcă împotriva
mea.
Nu pot garanta că această abordare va funcționa pentru toată lumea. Poate crezi că este genial, sau cel puțin ar
putea fi util după câteva modificări personale. La mine funcționează pentru că învăț vizual. Primesc mesajul când
îl văd vizual. Dacă îmi spui să nu tranzacționez contra tendinței, nu va însemna mai mult pentru mine decât
atunci când miaună o pisică. Dar arată -mi un grafic cu tranzacțiile mele trasate, cu mine tranzacționând contra
tendinței (mai bine, arată-mi în mod repetat) și primesc mesajul.
Aceasta este terapia mea. Este ca și cum ai vedea un psiholog în fiecare dimineață. sunt înfuriat. Terapeutul îmi
extinde mintea și orizontul. Scopul este să-mi reamintesc ce comportament vreau să adopt. Este vorba de a face
schimbări și de a păstra schimbările.
Deci, ce mă face să cred că asta va funcționa pentru tine? Comportamentul este modelat. Modul în care gândim,
simțim și acționăm are un model, iar acest model este ceea ce ne face ceea ce suntem. Suma totală a tiparelor
noastre este personalitatea noastră.
Uneori, tiparele noastre interferează cu obiectivele și visele noastre în viață. Ele ne împiedică să fim cine vrem să
fim sau să realizăm ceea ce vrem să realizăm. Suntem uneori cel mai mare dușman al nostru și se pare că nu ne
putem opri atunci când suntem în acest moment.
O persoană poate ști foarte bine că are probleme de furie și totuși nu poate să se împiedice să atace. Un altul ar
putea avea probleme cu alimentația și, totuși, nu poate exercita reținerea necesară în momentul în care
mănâncă.
Un trader se luptă cu tendința toată ziua și contul său suferă, dar nu se poate opri. Pur și simplu este incapabil să-
și transforme poziția și să tranzacționeze în direcția tendinței. Abia după aceea este dezgustat de el însuși.
Scopul încălzirii mele nu este să îndepărtez tot ce este rău în viața noastră într-o singură mișcare rapidă. Scopul
nu este să garantez că nu voi da greșelii. Scopul este să mă concentrez pe ceea ce vreau să obțin sau să devin, fiind
în același timp conștient de lucrurile care cu siguranță îmi vor sabota obiectivele.
Partea minunată este că sunt aproape sigur garantat succesul dacă evit eșecurile. Mi-a fost garantat succesul în
ceea ce privește obiectivul meu de greutate dacă aș putea tăia toată Coca-Cola pe care am băut-o. Trebuia doar să
fiu atent la asta și kilogramele au început să scadă. Nu trebuia să fac altceva.
Nu trebuie să fiu sigur că comerțul meu va funcționa. Trebuie doar să fiu conștient că mintea mea vrea să facă lucruri
care nu sunt în interesul meu. Deci, nu adaug la tranzacțiile mele pierdute. Asta în sine înseamnă că trebuie doar să fiu
atent la singura variabilă pe care o pot controla.
Acțiunea mea de dimineață se referă la schimbarea tiparelor care nu îmi servesc. Acest lucru a început prin a observa
un alt trader de mare succes și m-am întrebat ce mă împiedică să devin el.
Abilitățile mele tehnice erau la fel de bune ca ale lui. Nu cred că din punct de vedere financiar era mult mai bine decât
mine, dar era aparent neînfricat. Cum aș putea deveni neînfricat în tranzacționare? Am vrut măcar să fiu neînfricat?
Am ajuns la concluzia că comerciantul în care voiam să devin a fost răbdător, dar agresiv când a venit momentul. A fost
ca și cum Federer ar juca în finala de la Wimbledon în 2007: a avut răbdare până la momentul potrivit și apoi a jucat cu
agresivitate concentrată.
După aceea a fost vorba să-mi amintesc de acel obiectiv în fiecare zi, și de mai multe ori pe zi dacă este necesar. Așa se
construiesc obiceiurile: prin repetare.
Pe măsură ce devin mai înțelept în ceea ce privește modurile de viață, îmi dau seama că există mult adevăr în
cuvintele lui John Lennon: „Viața este ceea ce ți se întâmplă în timp ce ești ocupat să faci alte planuri”. Devenim atât
de angajați în viața noastră de zi cu zi, cu responsabilități la serviciu și acasă, încât imaginea de ansamblu a vieții
noastre rămâne pe plan secund.
Zi de zi, an de an ne ocupam cu munca si rutine, pentru ca mai tarziu in viata sa ne dam seama ca oportunitatile au trecut
pe langa noi. Deci, prima întrebare care trebuie abordată într-un proces de schimbare este: „Ce doriți să schimbați?”
Sau, a spus altfel: „Cum ți-ar plăcea să fie viața ta diferită?”
Raspunsul meu? Vreau să dedic timp tranzacționării bine, pentru a combate înclinațiile mele naturale care stau între
mine și tranzacționarea de succes. Vreau să-mi pregătesc mintea în fiecare dimineață printr-o serie de meditații și
exerciții vizuale.
Pentru a realiza acest lucru, îmi voi antrena mintea să acționeze calm prin vizualizarea mea în situații dificile. Mă voi
concentra pe respirația mea. Mă voi trece cu calm prin situații stresante pentru a mă asigura că voi reacționa așa cum
vreau să reacționez dacă circumstanțele ar fi reale.
A face schimbări implică mult mai mult decât simpla implicare în gândire pozitivă sau a obține imagini pozitive în capul
tău. Nu am vrut imagini pozitive. Voiam un portret al iadului groaznic în care aș locui dacă nu m-aș schimba. Aceasta
poate părea o stare negativă de a fi, dar chiar nu este. Este extrem de pozitiv, deși este un mod destul de tensionat de a
obține ceea ce îți dorești.
După cum se spune: „Scopul justifică mijloacele”. Am întors gândirea convențională pe cap. O fac pentru că știu
ce mă obligă mai mult. Trandafirii nu mă obligă. Spinii mă obligă la acțiune.
Luați în considerare piața în sine. Nu este atât de diferit de noi în comportamentul său (pentru că suntem
piața ). Urcă pe zidul îngrijorării, dar alunecă pe panta speranței. Ar putea fi o zicală de pe Wall Street, dar
spune mult mai multe despre oameni decât despre piețe. Tot ce am făcut a fost să folosesc frica și dezgustul ca
protagonist – principalul meu motivator.
REINTAREA ÎN JOC
Făceam surf într-un oraș din afara Biarritz, Franța, în 1996. Eram literalmente peste cap. Valurile erau de două
ori mai mari decât orice mă descurcasem până acum. Am încercat să cobor de câteva ori, dar valurile erau prea
rapide, iar buza era atât de abruptă.
În cele din urmă, m-am poziționat pentru un val, dar eram prea departe în zona de impact și, în loc să alunec
pe calea energetică a valului, m-a doborât literalmente. Îmi amintesc doar că totul a devenit negru. Din fericire
pentru mine cineva m-a reperat și m-a scos din apă. Au mai rămas opt vieți.
Eram din nou în apă în după-amiaza aceea. Eram prea prost și ignorant ca să mă gândesc la ce s-a întâmplat.
Ignoranța este fericire. Abia acum pot să-mi apreciez comportamentul. Sigur, ai primit o lovitură, dar ești bine.
Vrei să stai pe plajă și să te lași toată ziua sau vrei să revii în joc?
Iată un exemplu care ilustrează importanța revenirii în joc.
Scriu asta a doua zi după o sesiune de tranzacționare deosebit de provocatoare și volatilă. A fost una dintre
acele zile care vă va rămâne în mintea mea din motive care vor deveni în curând evidente.
În ultima săptămână, petrolul a dictat starea de spirit a indicilor bursieri. Desigur, mă așteptam să văd același
comportament vineri. Dow a început cu un raliu de 200 de puncte la deschidere.
Cu toate acestea, la 30 de minute de la sesiunea de tranzacționare, părea să-și piardă din avânt. Pe de altă parte,
petrolul era în panică totală. Am început să scurtez Dow, așteptându-mă să urmeze uleiul.
În Figura 24, Dow este în stânga, iar uleiul este în dreapta. Ambele sunt diagrame de cinci minute și ambele
arată întreaga sesiune de tranzacționare din aproximativ prânz până seara târziu.
Figura 24
Mă așteptam ca Dow să urmeze petrolul și a făcut-o, dar nu pentru mult timp. Părea să se oprească, de parcă
ar fi avut dintr-o dată o minte proprie. Până la mijlocul după-amiezii, petrolul a scăzut cu aproape 2 dolari – mai
mult de 5% – în puțin peste o oră. Dow, totuși, nu se mișca mai jos odată cu el. A ținut. Mi-am luat poziția
scurtă Dow cu o pierdere și m-am inversat la lung.
Imediat ce am făcut asta, Dow-ul a scăzut cu 50 de puncte, iar petrolul a scăzut și mai jos. Am început să mă
întreb dacă pur și simplu am fost prea rapid să-mi inversez poziția și am decis să-mi închid poziția lungă.
Până acum eram convins că Dow-ul doar amânase căderea sa inevitabilă. Am rămas din nou scurt. În
retrospectivă, s-a dovedit a fi aproape de minimul zilei (după deschis).
Doar 15 minute mai târziu, Dow-ul a înregistrat noi maxime pentru ziua respectivă. Mi-am închis poziția
scurtă și m-am scărpinat la cap. Fusesem scurt la primul minim și închisesem la al doilea maxim. Am mers
mult la al doilea maxim și am închis la al doilea minim. Trecusem scurt la al doilea minim și tocmai mă
oprisem la noile maxime ale zilei.
Mi-am luat un moment să reflectez. Am făcut tranzacții cu un plan? Am pariat pe o relație între petrol și
indicele Dow care ar putea să nu mai existe?
Chiar atunci a sunat cel mai bun prieten al meu comerciant și am vorbit scurt. I-am spus: „Ce înseamnă când
Dow-ul atinge noi maxime într-o seară de vineri, deși petrolul scade?”
Spunând-o cu voce tare m-a ajutat să obțin o perspectivă. Era ultima zi a lunii, care aduce adesea cumpărături
sau vânzări agresive pe piață.
Amintiți-vă că era și o zi de vineri, care are tendința de a aduce zile de tendințe. Am început să cumpăr,
fără tragere de inimă. Piața a urcat mai sus. Am mai cumpărat câteva, având grijă să ridic stop-loss-ul pe
măsură ce piețele se mișcau mai sus. Am fost cu ochii pe ulei. Se recupera frumos.
Cu 60 de minute până la final (și fără cină), Dow a făcut un nou maxim pentru ziua; și știu din statisticile mele
că nu ar trebui să scurtați o piață care face noi maxime pentru ziua finală
ora.
Până atunci am început să adaug mai mult la poziția mea. Acum pariam pe un finisaj clasic de zi cu tendințe.
În acele zile, piața se închide chiar la punctul maxim al zilei.
Ar fi fost ușor să arunci prosopul după cele trei încercări eșuate de a intra la bordul unei mișcări în piață.
Efectul ar fi fost același cu oprirea jocului de a arunca monede doar pentru că ați avut trei de un fel la rând.
Aud despre oameni care opresc tranzacționarea pentru că au trei tranzacții pierdute la rând. Aceasta este o
abordare greșită dacă înțelegeți piețele. Dacă sunteți bolnav sau sunteți împovărat de circumstanțe
emoționale, atunci încetați să tranzacționați. Dacă ești în stare altfel, nu te oprești din tranzacționare
doar pentru că ai pierdut de trei ori la rând.
Pe măsură ce scriu asta, mă uit înapoi la tranzacțiile mele înainte de vineri. Pierdusem în fiecare două zile în
acea săptămână. Este rar, dar am avut patru zile pierdute la rând. Nici nu-mi amintesc când s-a întâmplat ultima
dată.
În filmul Floored, comerciantul Greg Riba o spune atât de elegant, deși în felul său:
Jur pe Dumnezeu că 99% încă nu înțeleg. Când câștigă, încep să parieze mai puțin. Pariază mai mult.
Adică, dacă există o rolă cu care poți câștiga o sută de mii de dolari, lasă-l să călătorească. Dacă aruncați
trei șase la rând, lăsați-l să călătorească. Lasă câștigătorii să călătorească.
Greg Riba ar trebui să știe. S-a spus că este unul dintre cei mai buni comercianți de futures S&P 500 vreodată.
De ce oamenii pariază mai puțin când câștigă și pariază mai mult când pierd?
Frică.
COMERCIALIZARE PRIN UN SLUMP
AI UN PRIETEN care sa sinucis din cauza pierderilor suferite. M-a sunat să spună că stă la un
eu pod de cale ferată. Nu cred că a fost intenția lui să-și pună capăt vieții. Cred că avea nevoie
de cineva cu care să vorbească.
Unii ar susține că un capitol de această natură nu aparține unui carnet de tranzacționare. Cred că oamenii care au
pierdut sume semnificative de bani vor găsi liniștitor că accentul nu este unilateral.
Oricum, deși am o mulțime de amintiri pozitive din cariera mea de tranzacționare, am și amintiri care pot fi
descrise doar ca fiind întunecate.
Am avut un prieten pe nume Adam. Nu mai știu unde se află. Îmi datorează 20.000 de lire sterline – bani pe care mă
îndoiesc că voi vedea vreodată. Adam a fost un comerciant strălucit. Absolut briliant. Până când totul s-a dezlegat
pentru el.
Adam și fratele său au lucrat la fabrica pentru afacerea înfloritoare a tatălui lor. În anii 1990, Adam a devenit interesat
de comerț. În anii următori, el a dezvoltat un sistem pentru tranzacționarea indicilor bursieri folosind un grafic de
30 de minute. Mi-a spus că a fost inspirat parțial din cartea lui George Taylor The Taylor Trading Technique.
A fost o strategie simplă, dar foarte eficientă. I-a cerut lui Adam să verifice graficele la fiecare 30 de minute, iar dacă
parametrii erau corecti, ar executa o tranzacție. În caz contrar, l-ar lăsa în pace până la expirarea următoarei
perioade de 30 de minute, moment în care ar verifica din nou graficele.
Adam a devenit atât de priceput la tranzacționarea graficului de 30 de minute, încât în curând a câștigat mult mai
mulți bani tranzacționând decât gestionând fabrica tatălui său. A decis să-și vândă partea din fabrică fratelui său
și să-și concentreze toată energia pe tranzacționare. Adam a făcut bine. Foarte bine.
Am făcut schimb cu Adam de multe ori în casa mea sau online. Avea o răbdare supranaturală. Personal, nu am văzut
niciodată o persoană care se uită la un ecran de la deschiderea pieței americane până la închiderea pieței
americane și nu tranzacționează o dată. Cu toate acestea, aceasta era norma pentru Adam dacă nu exista niciun
semnal.
Uimitoare răbdare.
Cred că răbdarea lui Adam și capacitatea de a citi modele l-au făcut să fie supercomerciant.
A trăit și viața de supercomerciant. A comandat o casă la comandă. A călătorit la prima clasă în destinații de
vacanță exotice împreună cu soția și copiii iubitoare.
Cu toate acestea, toți supercomercianții vor trece prin teren accidentat la un moment dat sau altul. Nu este o
întrebare dacă se va întâmpla – pentru că se va întâmpla – ci o chestiune de cât de rău îi va afecta atunci
când inevitabil se va întâmpla.
Pentru Adam drumul accidentat l-a făcut să piardă totul. Contul lui de tranzacționare, soția și casa lui. Am
intervenit când Adam locuia pe străzile din Manchester, sinucigaș și fără bani. Am făcut ce am putut – dar
Adam nu a vrut ajutorul meu și am pierdut contactul cu el.
A început cu o pierdere gravă și a escaladat într-o explozie completă. Adam văzuse un model într-o zi de
vineri seară și trecuse la maxim pe piață. La final a fost bine în bani și a decis să păstreze postul în weekend.
Din păcate pentru Adam, acesta a fost weekendul în care forțele speciale americane l-au capturat în cele din
urmă pe Saddam Hussein. Piețele financiare au aplaudat veștile bune. Cred că, naiv, au crezut că butoiul de
pulbere din Orientul Mijlociu se va așeza odată ce Saddam va fi capturat.
În acea duminică seara piețele americane s-au deschis limită!
Limit up este o situație în care piața nu se poate mișca mai sus până când piața de valori se deschide la
9.30 dimineața la New York. Adam a fost scurt, dar nu a putut să-și închidă poziția scurtă, deoarece atunci
când piața este limită, nu poți cumpăra, ceea ce trebuie să faci pentru a închide o poziție scurtă.
Adam era treaz când a venit telefonul. Era brokerul lui de futures. Adam a fost informat despre opțiunile sale:
depune mai mulți bani în cont sau riscă să fie închis odată ce piața viitoare a ieșit din limită. Adam nu avea
capital disponibil. A fost o noapte lungă și o zi lungă până când piața s-a deschis în sfârșit la 2.30 dimineața
(Adam locuia în Marea Britanie).
Piața s-a deschis și stocurile au crescut. Brokerul și-a lichidat poziția deoarece a încălcat cerința de marjă.
Contul se ridicase la aproape 750.000 de lire sterline. Acum erau doar 400.000 GBP în cont.
Puteți spune că 400.000 de lire sterline este, de asemenea, un pot decent de bani cu care să tranzacționați,
dar ceva scurtcircuitat în mintea lui. A văzut piața crescând în acea zi și a văzut că poziția sa fiind lichidată.
Din păcate, el a văzut și cum piața a revenit până la punctul său de intrare.
Vedeți, odată ce veștile bune au fost digerate de piață, a existat sentimentul că probabil că aceasta nu era o
veste atât de grozavă până la urmă. Indicele Dow a revenit complet, renunțând la toate câștigurile zilei.
Adam a simțit că brokerul l-a înșelat. Se simțea de parcă a fost forțat să lichideze. Simțea că brokerul
acționase prea grăbit. A încercat să se plângă, dar cererea i-a fost respinsă.
Apoi a încercat să recupereze banii pierduți prin tranzacționare, dar capul lui nu era bine. A început să-și
ghicească sistemul și să dubleze tranzacțiile. Atunci constructorul lui a cerut plata pentru casa lui. Adam plătise
un depozit, dar acum nu putea face plata integrală și finală. A pierdut depozitul și casa.
Adam nu a putut să-și oprească propria cădere. La fel și familia lui. El a început un tipar de minciună și de a
reține informații pentru propriul său câștig. Ultima dată când am auzit de la Adam a fost când m-a înșelat cu
o sumă corectă de bani, ca să dispară. Nu l-am mai văzut de atunci.
Din păcate, aceasta nu este o poveste izolată. A trebuit să întrerup o călătorie de afaceri în timp ce lucram la
Londra, deoarece șeful meu m-a chemat înapoi la birou. La recepția noastră era un client care plângea pentru
că a pierdut 750.000 de lire sterline tranzacționând valută. Îi era frică să meargă acasă și să-i spună soției despre
asta. L-a implorat pe șeful meu să-i împrumute bani ca să poată tranzacționa din nou și să sperăm să facă banii
înapoi.
S-ar putea să credeți că acestui individ îi lipsește forța morală de a face comerț. S-ar putea chiar să te gândești
mai puțin la el din cauza lipsei lui de demnitate. Dacă v-aș spune că a fost un chirurg renumit într-o prestigioasă
clinică privată din Londra?
Educația înseamnă foarte puțin în această industrie. Nu contează unde ai fost la școală sau care este munca
ta de zi cu zi. Dacă nu știi cum să gestionezi o tranzacție pierdută și apoi o tranzacție câștigătoare, nu vei
merge prea departe în această arena.
Din acest motiv le spun oamenilor să petreacă mai puțin timp analizei tehnice și mai mult timp autoanalizei.
Tranzacționarea de succes poate însemna doar să câștigi un trai bun. Am primit un mesaj de la un prieten
apropiat. Face schimb cu normă întreagă. O face de 15 ani și, spre deosebire de atâția alți speranțe, a reușit
să reușească. El și-a făcut un trai bun de-a lungul anilor.
Nu cunosc mulți comercianți cărora le place să vorbească despre ce câștigă din tranzacționarea lor. Când am
vorbit cu prietenul meu despre asta, mi-a spus că a făcut cam la fel ca și cum ar fi avut un job de manager bine
plătit în oraș. Cu toate acestea, nu avea navetă și avea timp să fie acolo pentru copiii săi când veneau acasă de la
școală.
Pentru mine, prietenul meu este un exemplu de persoană care a făcut comerțul să funcționeze pentru el. Nu se
îmbogățise în acest proces, dar plătise facturile, pusese mâncare pe masă pentru familia lui, le luase în vacanță
și cumpărase o mașină frumoasă de familie.
Se pare că există o înclinație de a descrie tranzacționarea ca fiind locul pentru a face bogății nespuse. Da,
potențialul este întotdeauna acolo, dar cu o recompensă mai mare vine un risc mai mare. Nu poți prinde pești
mari în ape puțin adânci.
Cu toate acestea, prietenul meu a obosit din cauza orelor lungi și m-a sunat să vorbesc. M-a întrebat dacă m-am săturat
vreodată de orele nesfârșite de a privi ecranele.
I-am răspuns imediat: „Nu, iar dacă simți așa, trebuie să te oprești din tranzacționare și să iei o pauză de la toate.”
Am vorbit o vreme în noaptea aceea la telefon.
Mi-a spus că acum, când copiii sunt mai mari, au vrut să iasă cu prietenii mai degrabă decât cu bătrânul lor tată. Soția
lui lucra și ea cu normă întreagă. Însemna că era adesea singur în casă de dimineața devreme până după-amiaza
târziu și a început să-l deranjeze.
L-am ajutat să obțină câteva interviuri de angajare și și-a asigurat un loc de muncă ca broker la Londra, datorită
înțelegerii aprofundate a piețelor și a capacității sale de a înțelege prin ce trec clienții în tranzacționarea lor.
O poveste destul de inocentă, sunt sigur că ați argumenta; deci de ce vă spun despre prietenul meu?
Ei bine, vă spun povestea din mai multe motive.
Primul motiv este că tranzacționarea poate fi o afacere foarte singuratică. Nu m-a deranjat niciodată, dar am cea mai
profundă simpatie pentru cei care se simt singuri în timp ce fac tranzacții. Nu sunt sociabil, nu beau sau fumez, nu
suport să mă uit la un meci de fotbal (care mă exclude de la multe activități sociale masculine) și prefer propria mea
companie; dar chiar și mie îmi place să ridic telefonul din când în când și să trag doar briza cu un prieten.
Când lucram în City, uneori îmi băgam capul în biroul șefului meu, care avea întotdeauna un minut pentru a saluta
și a ajunge din urmă cu viața. Dacă într-o zi decizi să faci tranzacționare cu normă întreagă, s-ar putea să simți un
strop de tristețe că nu mai ai conversația ciudată cu un coleg de serviciu.
Vă recomand să vă luați o săptămâna sau două de vacanță și să încercați tranzacționarea cu normă întreagă
înainte de a preda anunțul șefului dvs. și de a începe munca de tranzacționare online cu normă întreagă. Îți va
oferi o degustare a cum va arăta ziua ta.
Al doilea motiv pentru care ți-am spus povestea despre prietenul meu este să te asigur că realizezi că o pauză de la
tranzacționare nu este sfârșitul tranzacționării. Piețele vor fi mereu acolo.
Prietenul meu se va întoarce, fără îndoială, la tranzacționare cu normă întreagă într-o zi. Între timp, se bucură de o
nouă viață în care îi ajută pe alții să obțină ceea ce își doresc de la tranzacționare.
Al treilea motiv pentru care vă spun această poveste este pentru că mi-ar plăcea să vă văd reușind, dar cred că este
important să înțelegeți că tranzacționarea poate să nu vă ofere curcubeul pe care l-ați sperat. Dar trebuie?
Nu ți-ar putea oferi doar un venit bun, în care lucrezi în propriile condiții și poate faci ceva care ți se pare
extrem de interesant? Trebuie să dețineți o proprietate pe malul mării în Barbados?
Sigur, dacă ajungi acolo, mă bucur pentru tine și ar trebui să fii mândru de tine. Totuși, dacă nu ajungi acolo,
dar reușești totuși să-ți plătești facturile și să pui bani deoparte pentru lucrurile dulci din viață ca și cum
ai fi beneficiarul unui cec lunar, atunci mie mi-ai făcut ceea ce 99% a popula iei nu îndrăznesc să facă.
Nu îndrăznesc să-și asume visele. Dacă poți să trăiești din asta, fie că este un trai decent sau un trai grozav,
atunci ești cu adevărat ceva ieșit din comun.
Și credeți-mă când spun că, odată ce înțelegeți mai bine tranzacționarea, veți ajunge să înțelegeți și
ceea ce vă face să lucrați optim în arena de tranzacționare, și atunci când a fi comerciant devine cu adevărat
distractiv.
Acum opt luni, am trecut printr-o perioadă grea. S-a întâmplat în luna mai. Am pornit puternic, apoi roțile au
început să cadă. Am crescut cu aproximativ 200.000 de lire sterline pe lună și a început să se destrame.
A început cu o pierdere de 33.000 de lire sterline. Adesea, când am o zi proastă, mă voi întoarce urlând a doua
zi, dar nu am făcut-o. Am pierdut încă 9.000 de lire a doua zi. Apoi a venit weekendul – nici un moment
prea devreme.
Luni a început de unde plecase vineri, în ciuda tuturor pregătirii și introspecției mele din weekend. Am mai
pierdut 38.000 de lire sterline. Înainte să se încheie săptămâna, pierdusem mai mult de 50% din câștigurile lunii.
Mai deranjant, mă simțeam complet pierdută. Habar n-aveam de ce pierd. Nu eram obosit. dormeam bine. Nu
am avut probleme emoționale care să-mi fi ocupat atenția. Pur și simplu nu făceam performanță.
Am îndurat vremuri grele înainte. Progresul a fost uneori lent. Eșecurile au fost frecvente.
Eșecurile sunt mereu la pândă. Scopul meu este să rămân în joc până când nu vreau să-mi cheltuiesc toată
energia mentală trezită pe piețe.
După cum probabil ați înțeles, aceasta este o călătorie profund personală pentru mine. Este adesea o călătorie
epuizantă din punct de vedere mental, în care simt că nu fac niciun progres. Ceea ce mi-a înrăutățit situația a
fost că un prieten de-al meu foarte bun – tot un comerciant și, probabil, cel mai bun comerciant privat de care
lumea nu a auzit niciodată – a avut o cursă grozavă.
Întotdeauna am fost brutal de sinceri unul cu celălalt. Cred că aici stă puterea prieteniei noastre. Îi voi spune
direct: „Sunt gelos pe tine. Îmi pare rău că sunt gelos pe tine,
pentru că ești cel mai apropiat prieten al meu și ți-aș da ultimul meu dolar, dar chiar acum trag în blanc.
Hemoragiez bani.”
I-am spus că am o poziție uriașă. A fost literalmente cea mai mare poziție pe care am ocupat-o vreodată.
Fiecare punct valora 4.000 de lire sterline. Asta echivalează cu 400 de contracte futures FTSE. Eram atât de sigur
că FTSE va scădea.
Am văzut modelul de atâtea ori: cădere mare de la deschidere – două până la trei bare cu durata de recuperare
de cinci minute – și apoi noi minime.
Dar nu a fost. Nu în ziua aceea. S-a adunat. Și era lung. eram scund. A fost extrem de dureros. M-a dus într-un
loc pe care nu voiam să-l vizitez. Un loc de invidie, resentimente și disperare.
„Îl știi pe Tom, ești norocos.” Gândurile mi-au fost întrerupte de prietena mea. Parcă știa la ce mă gândesc.
„Nu toată lumea are pe cineva care este mai bun decât ei și pe care stau treaz noaptea întrebându-se cum să
bată. Nu toată lumea este Mozart versus Salieri. Ar trebui sa fii fericit. Deci ai pierdut. Dar ce ai câștigat? Nu știi
că el simte la fel ca tine? El vrea cu disperare să te bată – fără alt motiv pentru care scoți ce e mai bun unul în
celălalt.”
Ea a continuat: „Știi, bătrânul meu profesor Peele, ți-am spus despre el... om genial. Știi ce l-a făcut genial?
Colegul său – profesorul Kyle – erau cei mai buni prieteni și niciunul dintre ei nu ar fi recunoscut vreodată că sunt
nebunește de geloși unul pe celălalt, totuși erau cele mai strălucite minți de la care cineva și-ar fi dorit să
învețe. Ar trebui să-ți numeri cu adevărat binecuvântările că ai pe cineva pe care vrei atât de mult să-l învingi.
Chiar nu este un blestem. Este o binecuvântare. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă idolii tăi s-ar opri din comerț?”
Dacă s-ar opri, m-am gândit, pe cine aș învinge atunci? Întotdeauna mi-a plăcut să-mi bat vechiul scor mare, și
am făcut-o astăzi, ca mărime; dar avea dreptate. Nu fac doar tranzacții pentru a câștiga bani; Fac schimb pentru
a mă împinge în acele locuri în care nu mă simt confortabil.
Am fost odată într-un restaurant din Porto Cristo, luând cina cu fiul meu. S-a întâmplat să mă uit peste umăr și
l-am văzut pe Rafa Nadal luând o masă târziu cu prietenii săi. A fost grozav să fiu martor la o vedetă de tenis
faimoasă în toată lumea care tocmai trăgea briza cu vechii săi prieteni.
Câteva zile mai târziu am vizitat academia lui de tenis. Rafa se antrena. Era cald ca iadul în acea zi. S-a antrenat
de parcă viața lui depindea de asta. Era acolo și-și revărsa inima – în căldura arzătoare – doar pentru a se
îmbunătăți.
De ce crezi că făcea asta? Din același motiv, cineva ca Matthew McConaughey – în timpul discursului său de
acceptare la Oscar în 2014 – a spus: „Sunt trei lucruri de care am nevoie în fiecare zi: unul, am nevoie de ceva la
care să mă uit; doi, am nevoie de ceva de așteptat;
trei, am nevoie de ceva de urmărit.”
Scriu asta pentru că cred că a fi deschis cu privire la ceea ce ne motivează este sănătos. Va veni un moment
în cariera ta de comerciant financiar în care vei trece printr-o criză. Când se întâmplă, s-ar putea să îți fie
bine să dai înapoi și să te gândești profund de ce ești atât de atras de acest joc.
Și când se va întâmpla, sper că veți apela la aceste pagini. Sper că îți vor aminti de ce faci ceea ce faci.
Ceea ce m-a învățat slăbirea mea a fost să încetinesc. Dacă nu încetiniți și nu lăsați cunoștințele să
se maturizeze, atunci veți suferi o pierdere uriașă, care vă va afecta încrederea.
Nu orice schimb este finala Cupei Mondiale. Nu fiecare sesiune de tranzacționare este examenul final al
ultimului an, punctul culminant a patru ani de studii necruțătoare.
Toată lumea are eșecuri. Kobe. Rafa. Federer. Tu. Pe mine.
Și – toate crizele se termină.
Slaburile sunt inevitabile. Sunteți ursist și piața crește. Sunteți optimist, piața scade. Ni se întâmplă
tuturor. Fiecare dintre noi.
Există o cheie pentru a scăpa de o criză? Nu.
De ce ar trebui să arunc în tine clișee vechi și uzate? De ce ar trebui să-ți spun să stai calm și să faci drum
prin asta? De ce nu-ți spun doar că este îngrozitor să treci, dar se va termina – dacă persisti?
Am scris acest capitol timp de câteva săptămâni. Când am început-o, nu eram într-o criză. Apoi a sosit criza
și am descris-o. Pe măsură ce scriu aceste cuvinte, am avut o dimineață de tranzacționare fantastică. Am
ieșit din criză? Cine tie? Nu știu ce fac diferit de ceea ce am făcut atunci când a început criza.
Pur și simplu urmez procesul pe care îl urmez mereu. Sunt un comerciant orientat spre proces. Piețele
determină rezultatul. Am puțin control asupra asta. Am credința. Cred că procesul meu mă va duce prin
maximele și minimele tranzacționării.
Eșecul îmbrățișării
T
LATE MARK Douglas a susținut că tranzacționarea de succes este o chestiune de acceptare a riscului și
gândind altfel.
Comerciantul Market Wizard Ed Seykota a spus-o altfel. „Un comerciant care pierde poate face puțin pentru
a se transforma într-un comerciant câștigător. Un comerciant care pierde nu va dori să se transforme. Acesta
este genul de lucru pe care îl fac comercianții câștigători.”
Când am citit prima dată acel pasaj, nu am fost suficient de matur pentru a-i înțelege importanța.
Când am început să tranzacționez pentru mine, am început să-i apreciez profunzimea și înțelepciunea.
Pe măsură ce am început să tranzacționez din ce în ce mai mult, mi-am dat seama că călătoria mea de la un
trader cu mize mici la un comerciant cu mize mari nu a fost rezultatul evoluției. Sigur, m-am îmbunătățit cu
cât am tranzacționat mai mult, dar ține minte asta: practica nu face perfect. Pur și simplu o face permanentă.
Doar printr-o abordare dedicată practicii, cu o atenție specială pentru a-ți găsi greșelile, te vei îmbunătăți.
În caz contrar, doar vă cimentați comportamentul neprofitabil.
A DEVENI O PERSOANA ALTA
A fi anxios și fricos este o reflectare a unei situații necunoscute. Prin expunere – iar și iar – mințile noastre
ajung să accepte noua realitate și prin acea expunere se obișnuiesc cu ea.
Crezi că există un hack care te va duce dintr-o dată de la tranzacționarea cu 10 GBP un punct la 100 GBP un
punct? Crezi că există o carte pe care o poți citi, sau un curs pe care îl poți lua sau o pastilă pe care o poți
ingera, care te va duce de la a fi un trader cu miză medie la un comerciant cu miză mare?
Ei bine, nu chiar. Dar cu siguranță există modalități prin care vă puteți accelera progresul. Este o chestiune
de prioritate. Nu sunt un călugăr hardcore fără viață și un angajament nesfârșit de a mă împinge în acele
colțuri reci și întunecate în care dansez cu nesiguranță până când emoțiile îmi sunt pierzite și devin,
în esență, un psihopat fără teamă.
Dar sunt angajat. Vreau să-mi explorez slăbiciunile. Sunt în mod rezonabil în acord cu mintea și corpul meu
și știu că, lăsat în voia mea, pot ajunge rapid la un comportament autodistructiv.
Am avut o despărțire dureroasă de o persoană dragă și am apelat la mâncare și alcool. Sigur, cred că toți
facem așa ceva. Chiar și Bridget Jones (iubesc filmele) și-a mâncat într-o cadă de înghețată într-unul
stând când a fost părăsită de iubirea vieții ei.
Dar mergi mai departe. Te dai jos de pe canapea. Închizi televizorul și arunci găleata cu înghețată la coș și
spui: „Bine, așa că am făcut o greșeală. O voi deține.”
Modul în care te simți în legătură cu eșecul va defini într-o măsură foarte mare creșterea ta și traiectoria
practic fiecărui aspect al vieții tale. Poate doriți să închideți cartea și să vă gândiți la asta pentru un timp.
Este destul de înfricoșător cât de adâncă este acea propoziție.
O parte semnificativă a succesului tău ca comerciant este corelată cu relația ta cu eșecul. Dacă vedeți eșecul
ca finalul jocului, atunci nu veți ajunge ca comerciant. Am colegi care vor opri tranzacționarea dacă au trei
tranzacții pierdute la rând. Ce fel de atitudine este asta? Crezi că Kobe Bryant – supraomul absolut al baschetului
– a avut această atitudine? Crezi că în timpul unui joc ar face trei rateuri și apoi i-ar cere antrenorului să fie
înlocuit de altcineva?
KOBE BRYANT – CEL MAI MARE EșeC
În timp ce vorbim despre Kobe Bryant, vreau să vă spun o poveste despre el, pe care am citit-o într-o ziare – din
păcate după ce Kobe a murit într-un accident tragic.
După accident, majoritatea necrologurilor s-au concentrat pe realizările uimitoare ale lui Bryant și pe trofeele
câștigate, dar Andy Bull de la The Guardian a scris despre Kobe Bryant dintr-un alt punct de vedere.
Titlul articolului rezumă bine: „Povestea de succes a lui Bryant a început cu munca pentru a învinge teama de
eșec”.
Se pare că Kobe Bryant știa intuitiv că, pentru a fi un mare jucător, trebuia să-și învingă teama de a eșua.
Articolul continuă să spună povestea unui joc din mai 1997. A fost primul sezon al lui Kobe pentru LA Lakers,
sezonul său de începători. A făcut patru erori cruciale în cinci minute, despre care unii spun că i-au costat jocul
echipei sale.
În acea noapte, se spune, Bryant a rămas treaz să tragă în cercuri în privat și singur. Era încă la asta când a
răsărit soarele. Știu că se simte puțin dulce ca zahăr; are un sentiment David versus Goliat. Dar există mai mult
în asta decât se vede.
La suprafață, se arată că Kobe Bryant a fost bătut în acel joc și l-a urmat cu o sesiune pedepsitoare de toată
noaptea. Pentru mine povestea spune despre un bărbat care noapte după noapte și-a înfruntat teama de eșec
încercând în mod repetat. S-a obișnuit să eșueze uneori temporar și totuși s-a păstrat.
Bull încheie spunând: „A ratat mai multe lovituri decât orice alt jucător din istorie. Bryant a fost dispus să întâmpine eșec în
fiecare joc pe care l-a jucat.”
Nu este prima poveste pe care am citit-o despre un mare american, cineva care s-a confruntat cu teama de a greși, pentru a se
dovedi că are dreptate. Babe Ruth, jucătorul american de baseball, a deținut recorduri de home run timp de zeci de ani. În același
timp, a primit porecla King of Strikeouts. Dacă termenul în sine nu îl dezvăluie, permiteți-mi să vă explic: un home run este
grozav; un strikeout este chiar opusul.
Am găsit că povestea a rezonat cu comercianții din întreaga lume care caută sisteme și strategii menite să elimine tranzacțiile
pierdute.
În timp ce scriu acest lucru într-o zi de tranzacționare liniștită de 1 iunie 2020, mă uit peste statisticile mele de tranzacționare
pentru luna mai. Am făcut un total de 1.513 puncte. Totuși, din cele 137 de tranzacții pe care le-am executat, am pierdut la 66
dintre ele, am câștigat la 53 dintre ele și am avut pragul de rentabilitate la 18 dintre ele (unde stop-loss-ul a fost mutat în punctul
de intrare).
Dacă mi-am evaluat succesul în funcție de unii dintre vânzătorii de sisteme hyped-up de pe internet care promit o rată de succes
de 95% (sau mai bună) la tranzacții, sunt un eșec abject. Adică aveam mai puțin de 50/50 în mai.
Totuși, cumva, am reușit totuși să obțin un profit decent pentru luna. Cum explici asta?
Răspunsul se găsește în credința eronată că, cu cât ai mai multe tranzacții câștigătoare, cu atât ești mai bun comerciant.
Este clar și pur și simplu greșit.
Unul dintre clișeele populare din lumea tranzacționării este că nu poți să faci frâu luând profit. Oh, la naiba, da poți. Dacă nu
reușiți să vă lăsați profiturile să ruleze, nu veți câștiga niciodată tranzacționând bani. În timp ce baschetul și comerțul
diferă în acest punct, dacă mi-ar fi fost frică să pierd, nu aș fi avut niciodată o lună profitabilă.
STATISTICA NU AU SENS
Știm că 90% dintre comercianți pierd. De asemenea, știm din eșantionul de tranzacționare FX de 25.000 de comercianți că
majoritatea conturilor de tranzacționare au mai multe tranzacții câștigătoare decât tranzacții pierdute. Asta nu are niciun
sens. Cum putem reconcilia aceste două fapte?
Răspunsul se găsește dacă citești printre rânduri din povestea lui Kobe Bryant. Dacă ești într-o poziție de pierdere, în esență
greșești. Totuși, spre deosebire de o lovitură într-un joc de baschet, în care știi imediat când ai dreptate sau greșit, în
tranzacționare există întotdeauna speranța că

comerțul va reveni în favoarea dvs.
Speranța este cea care îi ține pe oameni în meserii mult timp după ce ar fi trebuit să le închidă. După cum se spune, speranța
moare ultima. Atât de adevărat și atât de dăunător pentru comercianți. Cum mă descurc cu speranța și frica în
tranzacționarea mea?
Tind să simt speranță doar atunci când sunt într-o meserie. Sper că poziția mea va fi bună. Sper că piața se va mișca în
favoarea mea.
Frica, însă, este resimțită în mai multe situații. Pot să simt frică când sunt într-o meserie. Dar pot simți și frică atunci când
nu sunt într-o meserie. Aceasta este o distincție subtilă, dar importantă, între speranță și frică.
Speranța tinde să fie rezervată activității de a fi în meserie, în timp ce frica se manifestă atât atunci când sunt într-o meserie,
cât și când nu sunt într-o meserie. Pot să mă tem că piața se va mișca
înainte fără mine, sau pot să-mi fie teamă că mi-am închis poziția prea devreme – ceea ce, pe bună dreptate, ar putea fi catalogat
drept regret.
Deși intenționez să scriu mult mai în profunzime despre regimul meu de tranzacționare la sfârșitul cărții, voi descrie acum
pe scurt abordarea mea.
Mă descurc cu frica atunci când sunt într-o tranzacție având o strategie de ieșire. Am un stop-loss, care definește dimensiunea
pierderii mele. Am acceptat această pierdere înainte de a începe ziua de tranzacționare. Face parte din planul meu de
tranzacționare.
Mă voi fi pregătit mental dimineața, înainte de ziua de tranzacționare. Voi fi stat în liniște, gândindu-mă la ceea ce sunt pe
cale să fac. Îmi voi fi supus mintea unor imagini cu pierderea mea. Mi-am liniștit mintea, atunci când a experimentat aceste
pierderi imaginate, astfel încât să îndepărtez orice sentimente de anxietate și regret, precum și dorința de a se răzbuna și
de a mă compensa.
Voi fi tratat cu speranța acceptând că stop-loss-ul meu îmi va defini ieșirea. Poate voi câștiga.
Poate nu voi câștiga. Înainte de a începe ziua de tranzacționare, voi fi trecut prin exerciții mentale care m-au văzut să intru pe
piață, să observ mișcarea pieței împotriva mea, să negociez cu creierul meu de frică și impulsurile pe care le-a trimis
conștientului meu.
Până la începutul zilei de tranzacționare, mă voi vedea deja câștigând și pierzând, adaugând poziții și aștept cu răbdare
configurația corectă. Până când sună clopoțelul, deschizând piața pentru tranzacționare, sunt încălzit mental. Sunt gata să
eșuez fără să-mi pierd calmul.
FIUL MEU COMPETITIV

Am o fascinație pentru a citi despre viețile soldaților de înaltă performanță. Îmi place să citesc despre încercările și
necazurile SAS și Navy Seals. Fiul meu împărtășește acest interes. În special, suntem fascinați de partea de scufundări
libere a antrenamentului.
Unul dintre obstacolele pe care trebuie să le treacă acești războinici de elită este scufundarea liberă sub apă de 50 de metri.
Crezi că există o scurtătură pentru scufundarea la 50 de metri sub apă?
Luați-o de la cineva care a înotat 46 de metri sub apă, nu există scurtătură. Am exersat și am exersat în vacanță cu fiul
meu. S-a întâmplat cu o piscină de 50 de metri în complexul în care ne-am cazat.
Fiind spiritele competitive pe care atât eu cât și fiul meu suntem, el a pornit primul în încercarea noastră inițială. A făcut-
o puțin mai puțin de jumătate. Acum aveam un gol și am ajuns aproape la jumătatea terenului. L-am bătut cu un
centimetru sau doi.
Am vorbit despre cum ne putem îmbunătăți și am convenit că trebuie să ne concentrăm mai mult pe pregătirea noastră
înainte de înot. Așa că apoi ne-am așezat pe marginea piscinei și ne-am concentrat să ne umplem plămânii cu oxigen
și să ne oxigenăm corpurile.
Treptat am devenit din ce în ce mai buni. Apoi ne-am dat seama că dacă am înota mai puțin frenetic în timp ce sub apă,
am cheltui mai puțin oxigen. Concentrarea noastră s-a mutat pe să rămânem calmi și să luăm mișcări ritmice.
Până la sfârșitul vacanței de șapte zile, am ajuns la câteva mișcări de 50 de metri. Fiul meu era la un metru sau doi în
spatele meu. Trecerea acestui test este una dintre principalele piedici pentru aspiranții la Navy Seals. Nu spun că eu sau fiul
meu suntem material Navy Seal, dar spun că nu ai cum să înoți 50 de metri sub apă fără o practică neobosită.
Am lucrat la el. Apoi ne-am evaluat procesul. De fapt, nu ne-am concentrat deloc pe rezultat.
Am făcut tot ce am putut pentru ca procesul să fie cât mai eficient posibil. Asta îți amintește de ceva? Dacă aveți un
obiectiv pe care doriți să câștigați X sume de bani pe zi sau o anumită sumă de sâmburi sau puncte, este posibil să vă
saboți șansele de a câștiga mulți bani. Ești orientat spre rezultate. Ați beneficia enorm de a vă muta concentrarea
către a fi orientat spre proces.

CEL MAI BUN PERDANT CÂȘTIGE
T
A sosit timpul să fie mai precis. Putem ocoli problema pentru totdeauna sau putem
decide să ne murdărim mâinile și să trecem la treaba de a crea o imagine fin reglată.
mintea comercială.
Ceea ce devii în viață depinde de deciziile pe care le iei și de modul în care reacționezi la deciziile luate în
numele tău.
La Universitatea Stanford, Steve Jobs, stând pe podium în fața clasei din 2005, le-a ținut noilor absolvenți
discursul de absolvire – sfaturi despre cum să trăiască viața. A mers cam asa:
Să-ți amintești că vei muri este cel mai bun mod pe care îl cunosc pentru a evita capcana de a crede că ai
ceva de pierdut. Ești deja goală. Nu există niciun motiv să nu-ți urmezi inima.
Puțini pot merge pe jos când banii sunt în joc. Principalul factor care contribuie la a nu avea viața pe care ți-o
dorești este frica. Cei mai mulți joacă acest joc numit viață în siguranță, în limitele pe care le-au stabilit în
timpul creșterii, granițe construite prin evitarea durerii și a anxietății.
Sunt adesea întrebat dacă cunosc secretul pentru a deveni un comerciant bun. Cred că mulți începători cred că
cunosc niște setări de tranzacționare foarte bune. Nu greșesc complet; da, cunosc niște setări grozave, dar
încă funcționează – în cel mai bun caz – aproximativ 70% din timp. Inca gresesc de 30 de ori din 100.
Nu sunt acolo unde sunt în lumea tranzacționării din cauza IQ-ului meu. Îți spun asta imediat. Sunt aici din cauza
relației mele cu durerea. Creierul nostru urăște ideea de a pierde ceva care este valoros pentru noi. Creierul va
abandona orice gândire rațională și va lua niște decizii cu adevărat proaste încercând să evite să piardă ceva
care are valoare.
Sunt un comerciant profitabil. Asta pentru că am abilități superioare de graficare? Nu, desigur că nu.
Există mulți artiști străluciți care nu pot tranzacționa.
Este pentru că am un sistem superior? Nu, există multe sisteme grozave, dar cele mai multe vor avea totuși doar
o rată de atac de 60%.
Oare pentru că am prieteni în locuri înalte care îmi furnizează informații privilegiate? Nu. Nu mi-ai citit cartea?
Sunt izolat din punct de vedere social și, cu siguranță, nu am prieteni în locuri înalte.
Nu am secrete. Nu am abilități speciale, cu posibila excepție a uneia. Vrei să știi de ce sunt atât de bun la
tranzacționare?
Sunt excepțional de bun să pierd. Atunci când speculează pe piețele financiare, cel mai bun învins câștigă.
Nu subestima aceste patru cuvinte.
Deși poate fi împotriva condiționării cu care viața și lumea modernă v-au programat, succesul în speculațiile
pieței financiare nu înseamnă să fii cel mai bun, să fii primul sau să câștigi.
În schimb, este vorba de a pierde. Relația ta cu frica și adversitatea îți va defini într-o măsură foarte mare
viața.
Și de aceea câștig. Câștig pentru că sunt foarte bun să pierd. În comerț, spre deosebire de viață, este cel mai
bun ratat care câștigă. Crezi că un dentist sau un medic ar fi în afaceri dacă ar avea o rată de câștig de 60%?
Desigur că nu. Dar un comerciant poate prospera și prospera cu o astfel de rată de succes – atâta timp cât sunt
pregătiți pentru asta. Majoritatea nu sunt.
MULTI SUNT NUMATI…
Tranzacționarea atrage mulți oameni care nu ar trebui să fie comercianți. Aceștia sunt făcuți să creadă că
tranzacționarea este ușoară. Poate că un broker îi tentează; Sunt sigur că ați văzut reclamele brokerilor în care
un actor calm și încrezător apăsând cu bună știință butoanele în fața unei game uimitoare de ecrane, apoi
pleacă învingător cu un zâmbet plin de încredere.
Dacă te uiți la industria comercială, suntem făcuți să credem că totul este despre instrumente. Stai – crezi că pot
juca tenis ca Roger Federer doar pentru că am o rachetă de tenis Wilson Pro?
Este o iluzie. De unde știu? Pentru că, ani de zile, am fost un insider care lucra la unul dintre cei mai mari brokeri
de pe piața financiară din Londra.
De ce pierd atât de mulți oameni? Statistic vorbind, ar trebui să fie imposibil ca atât de mulți oameni să piardă.
Dacă piața este aleatorie – și de cele mai multe ori, mișcarea pieței este într-adevăr aleatorie – de ce 90%
dintre clienți pierd în mod constant un pariu 50:50?
Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de complex. Nu este piața care îi învinge. Ei se bat singuri. Nici eu nu
am fost întotdeauna un comerciant de succes. Pentru a avea succes, a trebuit să dărâm bariera care îi desparte
pe mulți de puțini, într-o afacere în care nu există manual de instrucțiuni și unde lecția vine după test.
Nu mi-a luat mult timp ca broker să observ comportamentul de tranzacționare al clienților noștri. Ca grup,
comercianții sunt previzibili. Sau, mai exact, rezultatul lor este previzibil, pentru că toată lumea face același lucru.
Am urmărit mii de comercianți executând milioane de tranzacții. Comportamentul lor a devenit previzibil, aproape ca
și cum ar fi legați împreună într-un singur stup. Săptămână după săptămână, lună după lună, an după an, atunci
când înregistrau o pierdere, sperau că piața le va restitui pierderile, dar când obțineau profit, se temeau că piața le
va lua.
Le era frică când ar fi trebuit să aibă speranță. Erau plini de speranță când, de fapt, ar fi trebuit să fie fricoși.
Aceste experiențe umane m-au ajutat să mă fac comerciantul care sunt astăzi. Văzându-i cum se lupta, mi-am dat seama
că căutau în locul nepotrivit.
Răspunsul pe care au fost atât de disperați să-l găsească nu se găsește în exterior. Nu se găsește în software sau
în niciunul dintre instrumente. În schimb, mi-am dat seama, răspunsul trebuie găsit în interiorul sinelui.
TUNING MINTEA MEA
În tăcerea dimineții devreme, sunt în biroul meu, pregătindu-mă pentru tranzacționarea zilei. Este un birou minimalist.
În funcție de locul în care mă aflu, există fie două, fie patru ecrane. Aia este.
Nu există monitoare speciale sau PC-uri răcite cu apă.
Ingredientul meu secret sunt câteva fișiere de pe hard disk. Există prezentarea mea PowerPoint pe un singur ecran.
Există un document Microsoft Word pe altul.
Fișierul PowerPoint este indicația mea. La timpul jocului, înainte de a începe să schimb, este timpul să devin altcineva.
În filmul Gladiator, de ce Maximus Decimus Meridius își freacă murdăria pe mâini înainte de luptă?
Este un ritual.
Trebuie să se imunizeze înainte de luptă, să nu simtă nimic, să devină un instrument al morții, indestructibil, ca să
poată supraviețui în altă zi.
Frecarea murdăriei de pe mâini este ritualul său de a-și lăsa vechiul sine în urmă. În fiecare zi, de la 5 dimineața până
la ora 21, chiar și până târziu în noapte, mă lupt cu mine însumi. Trading este o bătălie a sinelui.
Fișierul PowerPoint conține tranzacții vechi, greșeli, triumfuri, inspirații și avertismente vizuale
aranjat să mă pregătească pentru ziua următoare.
Trebuie să devin altceva; altfel nu voi face bani. Acesta este motivul pentru care tranzacționarea pare simplă atunci
când este privită din exterior, dar nu este ușor, deoarece tranzacționarea contravine cu succes la aproape fiecare
bucată de ADN stocată în corpul tău.
În anii 1960, neurologul Paul MacLean a propus că creierul uman a evoluat cu trei zone de funcționare: creierul
reptilei, creierul limbic și neocortexul.
Deci, cine este cu adevărat responsabil atunci când tranzacționați?
Este creierul tău de reptilă, sinele tău de bază, care este cu adevărat responsabil. Când ești surprins și reacționezi,
poate că detectezi o clătinare în stomac, o vibrație în partea inferioară a spatelui - aceasta este mintea ta de reptilă
care te pregătește pentru supraviețuire, declanșând un răspuns de luptă sau fugi.
Vei fugi sau vei lupta? Mintea ta subconștientă de reptilă are o singură funcție și aceasta este să te protejeze. Face
asta indiferent dacă vrei sau nu.
Și aceasta este o problemă, pentru că pentru a avea succes ca trader trebuie să fii foarte bun să pierzi.
Aceasta înseamnă un conflict constant cu sistemul tău de protecție subconștient încorporat.
Un sistem care te-a protejat de moarte ca om al cavernelor garantează că nu vei supraviețui ca comerciant – decât
dacă poți învăța să-l depășești. Iar depășirea ei începe cu acceptarea durerii.
Un exercițiu pe care îl folosesc dimineața este să închid ochii și să joc un scenariu. Îmi imaginez că pierd o sumă
mare de bani. Voi folosi adesea o sumă care are o anumită semnificație pentru mine, cum ar fi costul ultimei mele
mașini sau costul școlarizării fiului meu sau mărimea unei pierderi memorabile.
Spune, de dragul argumentului, că am ales să meditez la pierderea a 78.000 de lire sterline. Mă voi vedea că pierd
suma. Îl voi lăsa acolo – în conștiința mea. Îl voi lăsa să preia. Îmi voi imagina ce nu voi putea cumpăra din cauza
pierderii. O voi face la fel de viu ca mine din punct de vedere emoțional
poate sa.
Acum voi întoarce masa. Îmi voi imagina acum că câștig aceeași sumă. Îmi voi imagina că câștig cei 78.000 de lire
sterline. Ce se va întâmpla este că sistemul meu de răspuns emoțional nu îmi va permite să simt un sentiment
reciproc de bucurie față de mizeria pe care am simțit-o mai devreme.
Neurobiologia a arătat că experimentăm o pierdere financiară cu 250% mai intensă decât un câștig financiar
echivalent. După ce trec prin acest exercițiu de a simți durerea și apoi de a nu simți plăcere, trec din nou la a
simți din nou pierderea.
Scopul exercițiului este de a-mi alinia sentimentele de câștig și pierdere. De fapt, nu vreau să simt nimic - am
constatat că, dacă sunt prea fericit de o victorie, tind să fiu prea trist
despre o pierdere. Nu vreau asta.
Nu sunt dentist care are o rată de câștig de 99,99%. Sunt un comerciant nenorocit, care trebuie să trăiască greșit în
aproximativ 50% din timp. Este obositor să simți bucurie și durere de multe ori pe zi. Prefer să nu simt nimic, decât să
trec prin acel roller coaster emoțional.
Eu câștig. Mergi mai departe.
Eu pierd. Mergi mai departe.
Adoptând această atitudine și încălzindu-mi subconștientul, sunt capabil să curg în și din tranzacții câștigate și
pierdute, zi de zi, fără ca asta să-mi afecteze strategia.
Durerea este inevitabilă într-o oarecare măsură în viață. Cineva te dezamăgește, simți durere. Cineva te rănește
emoțional sau fizic, simți durere.
În viață, în afara comerțului, o modalitate de a face față durerii este să vorbești cu cineva. După cum se spune, o
problemă împărtășită este o problemă înjumătățită.
De ce o experiență dureroasă se simte mai puțin puternică după ce am împărtășit-o cu un prieten pe care nu-l cunosc.
Poate că actul de a verbaliza dezamăgirea pune problema într-o perspectivă mai sănătoasă.
Oricum, te simți mai bine, iar durerea dispare.
Dar când fac tranzacții, în timp ce majoritatea caută să fugă și să scape de durere, eu fac invers. fug spre ea. Îl
îmbrățișez. Nu vreau să-mi împărtășesc durerea. Vreau să mă țin de el. Am nevoie de ea.
Fie că sunteți nou în tranzacționare și speculații, fie că aveți ani de experiență, ar trebui să vă gândiți serios la
această întrebare:
Dacă vrei să ai succes într-un domeniu în care 90% sau mai mult eșuează, cum crezi că ar trebui să abordezi această
sarcină?
Tranzacționarea pare ușoară în exterior, dar în realitate este mult mai dificilă decât se așteaptă oamenii – pentru că
suntem pregătiți să facem opusul a ceea ce ar trebui să facem. Acesta este motivul pentru care 90 din 100 de oameni
ajung să piardă.
Drumul către consecvență, succes și iluminare în tranzacționare începe în ultimul loc în care te-ai gândi vreodată să
te uiți. În interiorul tău.
CHEIA
Deci, iată-l. Ceea ce urmează este cheia care vă va deschide ușa succesului, cheia pentru a doborî bariera dintre viața
pe care o doriți și viața pe care o duceți acum.
Dacă vrei să reușești într-un efort în care 90% eșuează, ai două opțiuni. Puteți studia grupul mare de 90% care
pierde și face opusul a ceea ce fac ei, sau puteți replica ceea ce fac cei 10%.
Dacă nu ai succesul pe cât vrei, mai devreme sau mai târziu trebuie să-ți schimbi comportamentul.
Nu contează dacă ai făcut tranzacții fără succes timp de trei luni sau 30 de ani, ești mult mai aproape de succes decât
îți dai seama.
Cei 90% eșuează pentru că interpretează mesajele de durere primite automat de la creierul nostru de reptile fără nicio
modificare.
Trebuie să înveți să recodezi mesajele creierului tău când durerea bate. În loc să reacționeze și să fugă, un grup mic
de comercianți consecvenți, cei 10%, se țin tare și aleargă spre pericol – nu departe de el.
Cei 10% reușesc pentru că au învățat să răsucească comutatorul.
APASA INTRERUPATORUL
Acest lucru se va simți foarte inconfortabil, dar este un disconfort pe care trebuie să îl acceptați și să îl îmbrățișați
dacă doriți să reușiți în jocul speculației financiare. Acesta este motivul pentru care tranzacționarea pare simplă,
dar nu este ușoară.
Paradoxul tranzacționării este următorul: făcând ceea ce cei 90% nu pot face, vei avea succes. Cu alte cuvinte, mă aștept
să fiu inconfortabil. Mă aștept ca tranzacția mea să-mi provoace anxietate. il astept.
O pot rezuma în câteva propoziții:
1. Presupun că greșesc – până la proba contrarie.
2. Mă aștept să fiu inconfortabil.
3. Adaug când am dreptate.
4. Nu adaug niciodată când greșesc.
PRESUPEȚI CĂ GRESȘIȚI
Amintiți-vă, am urmărit mii de comercianți executând milioane de tranzacții și am observat că atunci când
majoritatea comercianților intră într-o poziție pe care presupun că au dreptate. Într-o afacere în care 90% dintre
oameni eșuează, procesul dvs. de recodare începe prin comutatorul respectiv.
Voi presupune că va trebui să scap rapid de o tranzacție care pierde. Încrederea mea în această acțiune nu se
concentrează pe capacitatea mea de a selecta configurația potrivită. Asta vor face cei 90%.
În schimb, încrederea mea este centrată pe încrederea că voi scăpa de o tranzacție care nu funcționează. Am
încredere în mine că știu că dacă acest comerț nu funcționează, va fi altul în curând.
Vedeți cum mi-am pus comutatorul pe gândire? Eu gândesc diferit față de 90%. Voi presupune că greșesc până
când piața îmi va dovedi dreptate.
Apasa intrerupatorul!
Când cei 90% dintre comercianți execută tranzacții, ei experimentează emoții, care provin din centrul lor de durere.
Acum este doar o chestiune de timp înainte ca centrul lor de prag al durerii condus de emoții să le trimită un semnal
fals, făcându-i să piardă. Este o plimbare fără sfârșit de tip rollercoaster de dezamăgire, bani pierduți și durere.
Când fac schimb, presupun că greșesc. Intru într-o meserie, iar comerțul se mișcă în favoarea mea. Comercializez
dimensiunea contului meu sau profitul disponibil – tranzacționez pe piață pentru că înțeleg că mărimea profitului
meu este irelevantă pentru piață.
Știu că P&L-ul meu nu are nicio influență asupra pieței. Știu că receptorul automat al durerii din creierul meu va
declanșa un reflex de siguranță încorporat pentru a înregistra durerea.
Sunt supus aceluiași receptor automat al durerii încorporat ca toți ceilalți, dar diferența constă în modul în care
mă ocup de durere. În loc să cedez, în loc să fiu condus de răspunsurile mele emoționale, am dat comutatorul. M-am
antrenat să mă aștept la durere.
Sunt conștient de durere. Este acolo. Este real, dar o accept. L-am întâlnit la antrenament iar și iar. Nu mai
acționează ca o forță debilitantă în viața mea. Am antrenat teama de a lua decizii.
Așteptați-vă să fii INCONFORT
Cum poți să te distrezi în timp ce ești inconfortabil? Logica va spune că nu este posibil.
Ei bine, pentru început, cred că toți oamenii prind viață atunci când ne străduim. Ne chinuim în grădină, ne
antrenăm, studiem pentru un examen. Cred că este perfect posibil să fii inconfortabil în timp ce te bucuri de un proces
provocator. Pe măsură ce o poziție de tranzacționare crește în profit, în loc să cedeze fricii pe care o va face
fi luat de la mine, dau comutatorul, folosindu-mi încălzirea mentală, exercițiile de antrenament și vizualizarea
zilelor de tendințe în care piața merge din ce în ce mai sus toată ziua.
Schimb în mintea mea trecerea de la imaginile mentale negative la imaginile mentale pozitive. Mă văd călărind
acest val monstru de impuls. Mă văd fiind în fruntea fiecărei căpușe mai sus.
Cei 90% se vor concentra pe ceea ce vor să evite. Mă concentrez pe ceea ce vreau să obțin. Cei 90% cedează
temerilor lor. Mă aștept ca fricile mele să vină din abundență și am un plan pentru a le contracara. Văd o
imagine diferită.
Și când pierd?
Ei bine, mă așteptam deja să pierd oricum, așa că piața care nu este de acord cu tranzacția mea nu va fi
asociată cu durere sau frică. ma asteptam. Mi-am acceptat deja pierderea.
Nu accept ideea de a-mi agrava greșeala prin adăugarea la poziția mea pierdută. Am antrenat acea trăsătură
din mintea mea. Nici nu-mi mai intră în minte. Mintea mea știe că vreau să fiu mare când am dreptate și vreau
să fiu mică când greșesc.
Emoțiile ucid conturile de tranzacționare. Nu lipsa de cunoștințe te împiedică să câștigi mare. Este felul în
care te descurci când ești într-o meserie.
Am petrecut un deceniu observând că comercianții pierd bani. Erau oameni inteligenți care aveau adesea rate
mari de lovituri, dar nu puteau pierde bine.
După ce ați citit până aici, dacă vă amintiți un singur lucru, amintiți-vă asta: în tranzacționare, spre deosebire de viață, cel mai
bun învins câștigă.
MENTALITATEA IDEALĂ
T
Iată un mod ideal de a gândi ca comerciant. Există o mentalitate ideală – una care este flexibilă
la extrem. Nu-i pasă de câștig. Nu-i pasă să piardă. Este un
stare de spirit lipsită de griji, dar încă acționează în interesul tău.
Mentalitatea ideală de tranzacționare nu are teamă. Dacă sunteți alarmat de această afirmație, faceți o pauză
pentru o secundă. Este posibil ca mentalitatea ideală să nu aibă teamă, dar mentalitatea ideală acționează în
continuare în interesul tău. Mentalitatea ideală ar putea fi neînfricată, dar nu este nesăbuită.
Frica joacă un rol semnificativ în explicarea de ce oamenii pierd jocul tranzacționării. Această frică se poate manifesta
în mai multe moduri. Poate fi teama de a nu fi pe piață și de a rata o mișcare bună. Poate fi teama de a rămâne
prea mult timp pe piață și de a vedea dispariția profiturilor deschise.
Poți dobândi o mentalitate ideală? Da. Fara indoiala. Poate că trebuie să crești în ea. Poate fi necesar să începi o
perioadă de introspecție semnificativă și să te cunoști pe tine însuți. Voi discuta în curând despre cum să vă
cunoașteți ca comerciant.
Mentalitatea ideală a comerciantului există și te poți antrena către această stare de gândire și de credință. Când
ajungeți în această stare, înseamnă că puteți percepe informații de pe piețe fără a vă simți amenințat sau
speriat.
Înseamnă că nu vei pierde niciodată? Nu. Veți avea tranzacții cu pierderi la fel ca toți ceilalți.
Cu toate acestea, mentalitatea ideală de tranzacționare este la fel de împăcată cu tranzacțiile pierdute, precum și cu tranzacțiile câștigătoare.
Nici unul nu va afecta capacitatea ta de a percepe fără emoție și fără pasiune informațiile de piață într-un cadru
de spirit neamenințător. Starea ta emoțională va rămâne în echilibru.
Fiecare comerciant a experimentat perioade de a fi în zonă, de a fi balsat de sentimentul liniștitor al mentalității

ideale. Se întâmplă adesea când sunt prezente anumite circumstanțe. Pentru mine personal, simt acel sentiment de
calm ori de câte ori fac tranzacții în timpul vacanței.
O poveste iese în evidență. Am fost în vacanță 14 zile și am făcut schimb în fiecare zi din casa mea de vacanță.
Eram total în pace, tranzacționând doar când piața îmi vorbea cu adevărat. În rest, eram la piscină relaxându-mă la
soare.
Când m-am întors la platforma de tranzacționare, șeful meu a ieșit și a spus: „Cineva este în flăcări!” și bătu din
palme. Paisprezece zile mai târziu, îmi dădusem toate profiturile din vacanță. Îmi amintesc povestea atât de viu,
deoarece s-a întâmplat să fie unul dintre catalizatorii care m-au determinat să caut o înțelegere mai profundă a mea
ca comerciant.
ADN CODAT GRĂ
Mentalitatea ideală există, dar puțini comercianți o au în mod constant. Când nu operăm dintr-un cadru mental al
mentalității ideale, ne este frică de ceva. Această frică este o manifestare a lipsei de încredere. Nu avem încredere în noi
înșine să facem ceea ce trebuie să facem fără ezitare, fără rezerve sau fără conflict sau argument intern.
Mintea noastră este problema. Obiectivul principal al minții noastre este să ne țină în viață și să evităm durerea.
Suntem automat conectați să gândim într-un mod care ne ține în viață. Acest model de gândire este codificat în ADN-
ul nostru. S-ar putea să ne țină în viață, dar face comerțul dificil.
Lucrul care ne ține în viață este chiar ceea ce face ca tranzacționarea să fie o propunere incredibil de dificilă, până când
înveți cum să contracarezi codificarea ta.
Problemele cu care ne confruntăm se împart în mare parte în două categorii:
1. Asociem acest moment cu un alt moment, fie ca suntem sau nu constienti de el.
2. Avem o minte pentru a evita durerea.
Am învățat să ne asociem pentru a beneficia de experiențe. Asocierea (conectarea momentelor trecute cu momentul
prezent) și evitarea durerii nu merg mână în mână cu tranzacționarea.
De ce spun asta? De ce spun că asocierea și evitarea durerii sunt dăunătoare pentru tranzacționarea profitabilă? Spun asta
pentru că în tranzacționare fiecare moment este unic și orice se poate întâmpla. Tranzacționarea este echivalentul unui
joc cu monede. Deoarece raportul de câștig al multor comercianți profesioniști – inclusiv al meu – nu este departe de
50/50, analogia cu învârtirea monedei este chiar mai potrivită decât ați crede.
Dacă jucați un joc de cap și coadă, probabil că nu sunteți prea îngrijorat de rezultat.
În timp, se va juca de la sine în mod destul de previzibil. Vei câștiga 50%. Vei pierde 50%. Dacă ai dezvoltat un sistem în
care ai pierdut o unitate din pierderile tale și ai câștigat 1,5 unități din câștigurile tale, ai o afacere bună.
Tranzacționarea este exact așa în multe privințe. Nu îți judeci sistemul în funcție de meritul unei singure tranzacții.
O judeci pentru multe meserii. Facem acest lucru pentru că chiar și un joc de capete și cozi va prezenta o distribuție
neuniformă, chiar dacă rezultatul peste 100 de flip-uri este 50/50. După cum a spus odată prietenul meu David Paul: „Există
aleatorie în rezultatul unuia, dar există ordine în rezultatul lui 100”. Vorbea despre scenariul învârtirii monedelor.
Odată am aruncat o monedă de 100 de ori și am notat rezultatul pe o bucată de hârtie. Am fost martor la 15
capete la rând. La un moment dat m-am oprit și m-am uitat la monedă, ca și cum aș vedea dacă există defecte
evidente la ea. Nu au fost. Dacă ai avea 15 tranzacții pierdute la rând, îmi imaginez că starea ta mentală ar
avea de suferit. Dacă ai avut 15 tranzacții câștigătoare la rând, s-ar putea să te simți invincibil.
Piața va face ceea ce va face piața. Nu-i pasă de tine sau de poziția ta. Nu-i pasă dacă ești pe piață sau pe
margine. Dacă ai 15 câștigători la rând, nu-i pasă.
Dacă ai 15 ratați la rând, nu-i pasă.
Nu poți argumenta că doar pentru că ai pierdut la o tranzacție acum ești mai aproape de câștig. Procedând
astfel, faci exact ceea ce trebuie să învățăm să nu facem. Fiecare moment este unic. Doar pentru că ai avut 15
capete la rând nu înseamnă că șansele unui cap sunt mai mici la a 16-a aruncare. Sunt încă 50/50.
De ce? Pentru că există o aleatorie completă în rezultatul unuia. Acesta este un alt mod de a spune că fiecare
moment este unic. Cu toate acestea, în timp, legea mediilor va intra în joc, iar peste 100 de aruncări, vei
experimenta 50 de capete și 50 de cozi.
Cu toate acestea, deși puteți înțelege acest lucru din punct de vedere academic și chiar logic, există șanse
mari să nu înțelegeți acest lucru emoțional, mai ales dacă ați avut doar 15 câștigători sau 15 învinși la
rând. Aici constă diferența dintre mintea antrenată și mintea neantrenată. Te voi ghida constant către mintea
antrenată, astfel încât să nu cedezi fricii.
PERCEPTAREA INFORMAȚIILOR
Informația în sine nu are putere asupra noastră. Sistemul nostru de credințe și energia pe care o oferim
informațiilor sunt cele care decid potența acesteia. Dacă primești un e-mail de la o persoană necunoscută
care spune „Ești un om mort”, sunt șansele ca reacția ta emoțională să fie foarte diferită decât dacă ai primi
un e-mail care spune „Du er en død mand”.
Mesajul este acelasi. Unul este în engleză, celălalt în daneză. În sine, propoziția este doar o construcție de
litere puse împreună. Odată ce este decodat de creier, i se atribuie o încărcătură emoțională. Propozitia este
lipsita de sens. Este modul în care interpretăm propoziția care provoacă răspunsul emoțional.
Așadar, imaginați-vă o mentalitate în care puteți percepe informațiile de piață pur dintr-un punct de
vedere oportunist. Nu ești amenințat de informații. Nu te gândești: „O, Doamne, de ce nu sunt în această
mișcare?” Nu te gândești: „De ce sunt în această mișcare?” Doar observați și decideți dintr-o stare de
spirit care vede oportunități. Nu vede amenințări.
Piața se mișcă în sus și în jos în căpușe toată ziua. Ele formează modele, pe care le schimbăm. Aceste căpușe în
sus și în jos sunt doar căpușe. Dacă aveți o poziție, totuși, aceste căpușe capătă o viață și un sens propriu. Ei te
validează sau te diminuează. Nu așa vrei să faci comerț. Nu este o mentalitate ideală.
CONCENTRAȚI ȘI ATRAGI
Pe ce ne concentrăm este ceea ce atragem. Eu cred în asta, așa că este adevărat pentru mine. Frica pe care o trăim ne
determină să ne concentrăm asupra obiectului fricii noastre, astfel încât ajungem să creăm chiar experiența pe care
încercăm să o evităm.
Vreau să vă dau un exemplu simplu al minții care caută informații ca urmare a concentrării voastre. Ți-ai cumpărat o
mașină nouă. Este un Volkswagen Beetle galben. Pe măsură ce conduci noua ta mașină, începi să observi și alte
modele Volkswagen Beetle. Nu ai mai făcut asta până acum. Mintea ta a deschis un filtru, permițând informații despre
gândaci să intre în conștiința ta.
Pe ce ne concentrăm este ceea ce atragem. Comerciantul care are o poziție pe piață se va concentra pe mișcările de
preț (căpușele) care se mișcă în favoarea lui, deoarece ameliorează durerea și oferă plăcere. Mișcările împotriva
poziției creează durere.
S-ar putea să credeți că spun ceea ce este evident. Ai dreptate. Ideea mea nu a fost să afirm ceea ce este evident, ci să
subliniez că această stare de spirit nu este deschisă altor posibilități. Cu cât trăim mai multă frică, cu atât mintea se va
concentra mai puține informații asupra cărora se va concentra. Își va restrânge focalizarea. Vă va împiedica să
percepeți opțiuni alternative.
Am un canal de tranzacționare live, unde tranzacționez în timp real. Când fac tranzacții publice, un tip de scenariu
de care sunt cel mai mândru este acela în care accept că am citit greșit piața și îmi schimb poziția. De exemplu,
este posibil să fi împins partea scurtă a indicelui Dow Jones, iar piața se mișcă împotriva mea. Accept că greșesc. Îmi
închid poziția. Deschid o tranzacție în direcția opusă.
Este nevoie de o cantitate enormă de încredere în sine pentru a face acest lucru atunci când tranzacționați mari
dimensiuni. Ceea ce mă ajută în situații de acest tip este să recit o mantră pe care am creat-o: „Concentrează-te pe proces.
Concentrează-te pe ceea ce poți controla.” Am dezvoltat un sistem de convingeri care îmi permite să încurajez acest
tip de flexibilitate.
Acest tip de mentalitate este posibil și pentru tine. Când am pornit, am vrut să îmi creez o mentalitate care să-mi
permită să percep informațiile fără teamă. Aceasta este mentalitatea ideală. Este nevoie de timp pentru ao crea, dar
recompensele tale sunt direct corelate cu efortul tău. Nu vă așteptați la un moment eureka. A tepta
să devină din ce în ce mai bine treptat.
CREDINțele
Convingerile noastre determină modul în care reacționăm la informații. Ne-am născut cu o carte curată, iar
credințele noastre sunt predate și adoptate. Am fost învățați ce să gândim. Am avut și experiențe care ne-au
modelat convingerile.
Voi deveni personal pentru o secundă. Am simțit că mama și tatăl meu m-au abandonat la o vârstă fragedă. Au
divorțat și eu am devenit obiectul luptei lor. Văd acum cum asta mi-a modelat convingerile, care, la rândul lor, mi-
au influențat alegerile în viață și deciziile pe care le-am luat. În momentul în care am fost suficient de mare
pentru a-mi prelua controlul asupra propriului destin, am economisit cât de mulți bani am putut, ca să îmi pot lua
rămas bun de la acel mediu toxic și să-mi părăsesc țara natală.
Cum se leagă acest lucru cu tranzacționarea? Tranzacționarea ne oferă un potențial nelimitat de a ne exprima.
Putem deschide un cont de tranzacționare și plecăm. Ești propriul tău șef. Nu sunt reguli. Nu există limite. Fa ce
vrei. Nu mai ești influențat sau ghidat de părinții tăi. Lumea este stridia ta. Ai libertate totală să faci ceea ce vrei,
când vrei să faci asta.
Tindem să nu vrem să funcționăm conform regulilor. La urma urmei, o mare parte din vârsta noastră tânără este
petrecută revoltându-ne împotriva părinților care ne oferă reguli. Tranzacționarea este un mediu fără reguli. Din
păcate, rezultatul este destul de uluitor. Comercianții au liberul arbitru, iar 90% dintre ei vor avea un sistem de
convingeri care îi duce la eșec.
Pentru a prospera în tranzacționare, avem nevoie de o combinație de a putea opera în conformitate cu regulile
de tranzacționare fără a simți că suntem reținuți, deoarece, în cele din urmă, dorim să experimentăm libertatea
totală. În esență, se rezumă la crearea unei mentalități care acționează întotdeauna în propriul interes. Este o
mentalitate care îți permite să vezi oportunități. Îți știe slăbiciunile și la ce să fii atent. Vă permite să primiți
informații fără a fi amenințat de informații.
Puteți opera dintr-o stare de spirit lipsită de griji. Am creat un plan pentru o minte de tranzacționare fără griji. Mi-
am schimbat convingerile despre tranzacționare. Acesta este mesajul care se află în centrul acestei cărți – de a
schimba modul în care gândim, în special modul în care gândim despre pierderea. Este să-mi explic mentalitatea
și să vă învăț mentalitatea.
Vechiul mod de a gândi este încă acolo. Va fi mereu acolo. Face parte din personalitatea ta. Dar vechea credință nu
mai are nicio taxă. Este estompată, difuză. Doar pentru că ți-ai luat rămas bun de la o veche credință nu înseamnă
că nu este încă în memoria ta.
Vă voi da un exemplu copilăresc. Obișnuiam să credem în Moș Crăciun. Obișnuiam să credem că dacă eram buni,
venea să ne viziteze să ne lase cadouri. Te deranjează că nu este real? Desigur că nu. Ai difuzat încărcătura emoțională
de a fi înșelat. Viața ta nu este mai proastă. Am același sentiment despre vechile mele convingeri comerciale. Nu
ratez. Mă înfloresc cu o nouă mentalitate. Obișnuiam să cred că nu aș putea trăi fără o țigară după masă. Acum nu-
mi pot imagina o viață în care să-mi bag o țigară în gură. Mănânc în fiecare zi și nu am niciodată chef să fumez.
Odată nu mi-am putut imagina o viață fără fum. Acum nu-mi vine să cred că am fost vreodată cuplat de el. Mi-a luat
puțin mai mult de o săptămână să-mi reprogramez mintea. Același lucru se va întâmpla cu dvs. pe măsură ce aplicați
planul meu pentru mentalitatea ideală de tranzacționare.
Cea mai mare convingere pe care a trebuit să o depășesc în tranzacționare au fost asocierile pe care le-am făcut
atunci când m-am confruntat cu pierderi. A trebuit să învăț cum să disociez pierderile de sentimentele de eșec sau
sentimentele de dorință de a mă răzbuna pe piață pentru a crea o stare de echilibru mental.
Obținerea acestui lucru a fost un salt important pentru performanța mea de tranzacționare.
CARTEA ADEVĂRURILOR
Vreau să îndrept narațiunea către elementul practic de a crea mentalitatea potrivită. Poți dansa în jurul focului doar
atât de mult timp. Să trecem la chinuri de alamă. Să fim specifici.
Am văzut odată un semn care spunea: „Cele mai bune priveliști vin după cele mai grele urcușuri”. Proverbele au o
modalitate de a simplifica mesajele complexe, dar ele sunt lovite și fugă prin natura lor. Ei nu vă spun cum să o faceți.
Cum urc pe munte? Să ne spui „Doar fă-o” ar putea fi bine intenționat, dar nu este dezastruos de o descriere
semnificativă a modului de a urca pe muntele blestemat. Într-o ordine similară, să ți se spună doar „să-ți conduci
profiturile” și „să-ți taie pierderile” nu este dezastruos de a oferi un ghid semnificativ pentru atingerea acestor obiective
nobile de tranzacționare.
Când am început să tranzacționez, aveam acreditările potrivite. Pe hârtie eram destinat din punct de vedere academic
să fac bine. Din punct de vedere emoțional, totuși, eram ca toți ceilalți. Nu făceam bani. Ar trebui să spun că nu am
făcut bani semnificativi. Am pierdut mai mult în zilele proaste decât am câștigat în zilele bune. Desigur, am avut mai
multe zile bune decât zile proaste, dar zilele proaste m-ar da înapoi în mod semnificativ, până la punctul în care aș
putea la fel de bine să merg și să-mi caut un loc de muncă. Ar fi plătit mai bine decât tranzacționarea mea.
Nu am pus la îndoială ce am adus jocului dincolo de pregătirea graficelor. am aparut. am făcut schimb. Am studiat
diagramele. Asta a fost. Am crezut că asta e tot ce era. Dacă nu mergea bine, atunci trebuia să fac mai mult.
Cu toate acestea, nu m-am uitat niciodată înăuntru. Apoi sa întâmplat ceva. Am citit cercetarea (descrisă mai devreme în carte)
despre cei 25.000 de comercianți care execută 43 de milioane de tranzacții și m-am gândit în sinea mea că sunt la fel ca ei.
Toți credeau că vor fi profitabile. Practic niciunul dintre ei nu a fost.
M-a determinat să încep să mă gândesc la tranzacționarea holistică. Eram obsedat de tehnici. Am avut convingerea că mai
mult este mai bine când vine vorba de analiză tehnică. Cu toate acestea, nu vedeam rezultatele pe care mi le doream.
M-a făcut să mă gândesc la gândire și la ceea ce credeam. Mai important, am început să mă întreb dacă ceea ce consideram
a fi convingerile mele mă ajuta de fapt să devin un comerciant mai bun.
Până acum, nu au avut.
Convingerile tale creează lumea ta. Modul în care vezi lumea este rezultatul a ceea ce crezi. Unele credințe sunt ușor de
identificat. Cred că ar trebui să avem grijă de mediu, așa că mă asigur că reciclez. Acesta este un exemplu de credință. Acesta
a fost un exemplu ușor. Cum vă influențează convingerile performanța de tranzacționare? Ești măcar conștient de care
sunt convingerile tale comerciale?
Performanța dvs. de tranzacționare este o funcție a sistemului dvs. de convingeri și numai prin disecția performanței
dvs. de tranzacționare puteți descoperi care este sistemul dvs. de convingeri. Există o modalitate ușoară de a vă descoperi
convingerile comerciale. Deși spun că este ușor, este și o muncă grea.
Un prieten de-al meu a vrut să-și îmbunătățească navigarea, așa că a angajat un prieten să-l filmeze câteva ore în timpul
unei sesiuni de surf. S-a văzut navigând și a putut să-și identifice problemele. Trebuia să-și întărească mușchii de bază și
trebuia să aibă încredere în selecția sa de valuri, mai degrabă decât să fie pe jumătate angajat, deoarece era adesea pe multe
valuri.
Într-un mod similar, am decis că trebuie să-mi retrăiesc tranzacțiile pentru a-mi da seama cu adevărat care este problema mea.
Așadar, mi-am descărcat rezultatele tranzacționării într-o foaie de calcul Excel și am trecut la treabă. Am trecut cu
meticulozitate prin meserii. Mi-am împărțit tranzacțiile în mai multe categorii diferite, multe dintre ele aparând în mai multe
categorii.
Au fost tranzacții pe care le-am ținut zile întregi. Au fost tranzacții pe care le-am ținut câteva secunde. Au fost tranzacții
pe care le executam dimineața. Erau meserii pe care le executam după-amiaza și seara.
Vă recomand să citiți evaluarea mea asupra propriei tranzacții și să o repetați pentru propria tranzacționare.
Este un pas vital pentru a înțelege cine ești și cum interacționezi cu piețele. Odată ce ai făcut asta, vei crea ceea ce eu
numesc Cartea Adevărurilor.
Mai presus de toate, fii sincer cu tine, așa cum am fost. Dacă nu ești sincer cu tine însuți, nu vei fi recompensat cu
consecvența în tranzacționare. Curajul de a fi sincer cu tine însuți este propria sa recompensă.
Aici merge:
1. Am avut perioade în care rata mea de câștig a depășit 85%.
2. Tranzacția mea profitabilă medie a fost mai mică decât tranzacția mea medie pierdută.
3. Am fost un comerciant câștigător, dar marile mele pierderi mi-au afectat serios profitul și profitul total.
4. Am tranzacționat bine în prima jumătate a zilei.
5. Am tranzacționat bine în primele trei-patru zile ale săptămânii.
6. Adesea, am dat mult din profitul meu din sesiunea de dimineață când am tranzacționat în
dupa amiaza.
7. Adesea am dat mare parte din profitul meu săptămânal vineri.
8. M-aș descurca foarte bine în zilele limitate.
9. Aproape întotdeauna mi-ar lipsi zilele în tendințe și de multe ori m-aș lupta cu ele.
10. Cele mai mari pierderi ale mele au venit din lupta împotriva mișcărilor în tendințe.
Defalcarea performanței mele a fost incredibil de cathartică. Mi-a făcut mare plăcere să-mi revizuiesc propriile greșeli, pentru
că am simțit că mă îndrept în mod semnificativ către o versiune mai bună a mea.
Am luat o decizie care a consumat foarte mult timp de a pune toate tranzacțiile mele pe graficele relevante. Am creat un
PowerPoint care conține fiecare tranzacție pentru a-mi oferi imagini vizuale ale performanței mele. Aceasta este Cartea
Adevărurilor.
Voi susține că acest proces s-a evidențiat drept cel mai benefic exercițiu practic în îmbunătățirea performanței mele. Am
fost, și sunt, confruntat zilnic cu toate defectele mele și am o reprezentare vizuală a acelor defecte. Se pare că actul de a
prezenta o pierdere într-o reprezentare vizuală este un instrument mult mai puternic pentru schimbare decât simpla scriere a
„Nu tranzacționați fără un stop-loss” pe o notă Post-It și să-l înregistrați pe ecran.
Folosesc fișierul PowerPoint pentru a mă încălzi în fiecare dimineață înainte de începerea tranzacționării. Îmi amintesc de
lucrurile la care sunt bun și de lucrurile care tind să fie căderea mea. A devenit o parte integrantă a procesului meu, pentru a
mă asigura că acționez în propriul meu interes.
Când am început procesul de a-mi aminti vizual vechile mele meserii, vechile mele dureri, vechile mele succese, am simțit un
val de împuternicire pentru a reproduce ceea ce eram bun și a evita ceea ce eram rău. Am început imediat să tranzacționez
altfel. Am văzut imediat îmbunătățiri măsurabile în tranzacționarea mea. Rezultatele au fost imediate, chiar dacă a trebuit să
mă obișnuiesc cu noul mod de a gândi. am facut
mai mulți bani.
Am devenit mult mai încrezător în piețe. Am avut încredere că mi se va oferi șansa de a câștiga bani în fiecare zi. Oricât
de ciudat pare, am început să tranzacționez mai puțin și am început să câștig mai mulți bani. Sigur, nu am fost perfect
din prima zi. Nici azi nu sunt perfect. De fapt, unul dintre mei
credințele este să nu insistați asupra perfecțiunii în tranzacționare.
Un adevăr cu care am fost față în față a fost mai puțin este mai mult. A existat o relație clară între ora din zi și
profitabilitatea mea. Nu eram nici pe departe la fel de profitabil după-amiaza precum eram dimineața. Aș câștiga
mai mulți bani dacă aș face schimb doar dimineața? Statisticile au spus că da. Inima mea a spus nu. Am vrut să
tranzacționez și am simțit (sau mai bine zis credința mea dictată) că trebuie să tranzacționez după-amiaza. Cum
altfel aș putea să mă numesc comerciant dacă aș tranzacționa doar cu jumătate de normă? A fost un proces de
încercare și eroare.
Acesta a fost beneficiul imediat din Cartea Adevărurilor, dar nu m-am oprit aici. Am început să pun serios la îndoială
motivația mea pentru tranzacționare. Susțin că într-o afacere precum tranzacționarea, în care 90% nu reușesc
să obțină o rentabilitate pozitivă a contului lor de tranzacționare, singura modalitate de a te separa de mase este
să recunoști că mintea ta este fie cel mai bun prieten, fie cel mai mare dușman.
Dacă nu îți pregătești mintea înainte de joc și te confrunți cu adversitate în timpul jocului, cel mai probabil
mintea ta va lucra împotriva obiectivului tău principal. Obiectivul tău principal nu este să faci bani. Obiectivul tău
principal este să urmezi strategia pe care ai dezvoltat-o. Mai important, obiectivul tău principal este să urmezi procesul
pe care l-ai conceput pentru tine. Dacă urmați procesul, rezultatul va avea grijă de la sine.
Nu îmi stabilesc obiective. Mă concentrez doar pe procesul meu. Sunt un comerciant orientat spre proces. Nu cred
că a fi orientat în mod deschis către obiective vă va ajuta să vă atingeți obiectivele. Desigur, scopul este să câștigi.
Dar o minte supusă adversității este o minte în stres. O minte stresată are nevoie de structură și proces.
În caz contrar, va ceda sentimentelor de frică, răzbunare și disperare, iar deciziile pe care le ia vor proveni din aceste
sentimente. Cine vrea să ia decizii cu privire la bunăstarea sănătății financiare bazate pe frică sau stres?
Mintea are nevoie de îndrumare. Am citit despre un antrenor de fotbal american care, în pauză, a ținut discursuri
de specialitate menite să trezească din nou imaginația jucătorilor din echipa sa.
O dată, echipa sa a primit o bătaie în prima jumătate a jocului. În pauza din vestiar antrenorul a pus un filmuleț
special pe care îl pregătise. A arătat unele dintre cele mai mari reveniri din istoria fotbalului.
Scopul videoclipului a fost de a oferi jucătorilor o cale de ieșire din starea lor de stres. Le-a oferit imagini mentale
despre ceea ce era posibil. Împreună cu tipul potrivit de motivație, încurajând jucătorii să se concentreze asupra
procesului, rămânând prezenți în momentul momentului, așteptând oportunitatea potrivită și având încredere
în proces, mintea lor trecuse de la stres la pregătire.
Vreau să vă reamintesc că prima parte a vieții mele de tranzacționare a fost petrecută pe un podea de
tranzacționare, observând comercianții – mii dintre ei – își desfășoară viața de zi cu zi. Sunt ferm în susținerea
mea că cei care erau în urmă la pauză nu aveau instrumente mentale care să se ajute singuri și, ca urmare, aveau tendința să
sapa groapa in care erau din ce in ce mai adanc, pe masura ce ziua trecea.
LĂSAREA SINElui BĂTRÂN
Îți amintești cum Maximus își freca ritualic murdăria pe mâini înainte de luptă în filmul Gladiator? Cum, prin acest
simbol al pregătirii mentale, își lăsa vechiul sine în urmă?
Ei bine, și eu trebuie să-mi las vechiul eu în urmă. Și eu trebuie să devin altcineva pentru ziua aceea.
Charlie Di Francesca, legendarul comerciant de obligațiuni din gropile din Chicago, a spus că tranzacțiile bune
contravin instinctului uman normal. Pentru a reuși trebuie să te obișnuiești să fii inconfortabil.
Trading este o bătălie a sinelui. În fiecare dimineață trebuie să-mi părăsesc pielea și să devin altcineva.
Cartea Adevărurilor este cheia transformării mele. Trezește dorința de a face mai bine decât vechiul model de
comportament. Sunt sigur că dacă nu aș fi făcut demersurile pentru a mă concentra asupra jocului meu mental și a
mă confrunta zilnic cu vechiul meu comportament, nu aș fi acolo unde sunt astăzi.
Susțin că acesta este cazul pe baza observațiilor mele despre jurnalele. Unul dintre catalizatorii transformării mele de
tranzacționare a venit din aranjarea vechilor mele dulapuri de birou. Am găsit jurnale de tranzacționare vechi în care
îmi descriisem cu meticulozitate ziua de tranzacționare. În timp ce citeam jurnalele, care s-au întins pe un deceniu, am
văzut cât de disperată eram să fac tranzacționarea să funcționeze pentru mine.
Am văzut cum zi de zi mi-am promis că nu voi adăuga tranzacții pierdute – cum mi-am promis că nu voi tranzacționa
bine de luni până joi și apoi pierd totul vineri – cum mi-am promis că voi rămâne la o singură configurație și așa mai
departe .
În timp ce citeam pagină după pagină de încercări și necazuri (dar mai ales încercări), mi-am dat seama că Tom ale
cărui cuvinte le citeam suferea cu adevărat, dar nu se transforma. El repeta aceleași greșeli zi de zi. S-ar putea să fi fost
din ce în ce mai competent din punct de vedere tehnic, deoarece studiile sale l-au dus din ce în ce mai adânc pe
teritoriul expert al analizei tehnice, dar a continuat să facă aceleași greșeli când mintea i-a devenit stresată.
După cum am mai spus, nu a fost o epifanie. Schimbarea mea a venit încet. A fost o realizare treptată că toate studiile
mele pe diagrame nu m-au mutat în mod semnificativ către obiectivele pe care voiam să le ating. Mai degrabă, pur și
simplu m-au distras de la problema reală, care era comportamentul meu atunci când lucrurile nu mergeau conform
planului. În loc să mă concentrez asupra procesului și să am instrumente care să mă facă să operez dintr-o minte lipsită
de stres, am cedat tranzacționării nebunești, intenționând să recuperez terenul pierdut. Mintea mea a vrut cu
disperare să scape de durerea de a fi pierdut bani, iar soluția ei a fost să urmăresc orice mișcare de pe piață cu
nesăbuință. Și tot ce am făcut a fost să sap groapa din ce în ce mai adânc.
Cartea Adevărurilor vă va oferi timp de aproape, față în față cu propriile neajunsuri. M-a făcut să realizez care sunt
defectele mele. De asemenea, am început să pun la cale tranzacțiile mele bune. Am simțit că este necesar nu doar
să-mi reamintesc comportamentul pe care voiam să-l evit. De asemenea, ar trebui să-mi reamintesc comportamentul
spre care am vrut să mă străduiesc.
Graficele pe care le folosesc pentru a pregăti fiecare zi de tranzacționare, pentru a mă încălzi, sunt vechile mele tranzacții reprezentate pe un grafic.
Astfel, pot retrăi emoțional meseriile și pot întări comportamentul care este bun pentru mine și îmi pot aminti
care sunt punctele mele slabe.
UN EXEMPLU
Vineri 4 martie 2022 a fost o zi de tranzacționare extrem de volatilă. Un coleg mi-a subliniat că Brent Oil era în
creștere. M-am uitat la diagrama, prezentată în Figura 25, și m-am gândit: „Uau, chiar este.”
Figura 25
Am cumpărat prima retragere pe această diagramă de zece minute. Acum nu este nimic în neregulă cu această
intrare. Tranzac cu tendințe, dar în timp ce mă uit înapoi la tranzacție, recunosc că în acel moment exact nu
tranzacționam dintr-un punct de vedere stabil emoțional. Eram nerăbdător să mă angajez într-o mișcare, bazată
exclusiv pe opinia unui alt comerciant.
Deci, tocmai l-am cumpărat fără să mă gândesc prea mult la el. Și nu aveam în minte niciun stop loss. Am pus doar
un stop loss arbitrar, pentru siguranță. Vezi Figura 26.
Figura 26
Aceasta este puterea Cărții Adevărurilor. Vreau să-mi reamintesc de asemenea lucruri. Vreau să-mi reamintesc,
dimineața, înainte de începerea tranzacționării, că Tom Hougaard tranzacționează cel mai bine atunci când
este calm și nu este prins într-un vârtej emoțional de emoție și un creier inundat de adrenalină și dopamină.
M-am uitat la monitorul meu de tranzacționare și am văzut că poziția mea pierde bani. Mi-am amintit că,
deși am fost prins de emoțiile altui trader (unul pe care îl respect), nu sunt el. Sunt eu. Am închis comerțul,
apoi am așteptat. Făcusem o tranzacție impulsivă – o tranzacție emoțională fără un plan real sau o
configurație reală. Nu m-am enervat atât de mult cu tranzacția care pierde, cât m-a enervat să fiu brusc
impulsiv și să acționez fără să mă gândesc cu adevărat. Aș fi putut petrece 30 de secunde gândindu-mă și
rezultatul ar fi fost foarte diferit.
M-am lini tit, am analizat amănun it graficul i m-am hotărât asupra unui punct de intrare mai bun. Mi-am
folosit procesul – instrumentele care funcționează pentru mine. Și apoi a apărut acest model din Figura 27 . Era
târziu în cursul zilei și eram pregătit pentru o seară odihnitoare după o săptămână lungă de tranzacționare.
Am cumpărat Brent și l-am ținut.
Figura 27
Configurarea este pur și simplu o retrasare armonică. Prima retragere și a doua retragere sunt identice. Oferă
intrări ascuțite, unde este ușor să vă controlați riscul.
Vreau să-mi amintesc de lucrurile pe care le fac bine. Vreau să-mi amintesc de lucrurile la care pot fi predispus atunci când
nu sunt calm. Vreau să fac asta înainte de deschidere. Accept că nu voi fi niciodată perfectă. Uneori voi mai face tranzacții
stupide cu Brent Oil într-o vineri după-amiază, pentru că un prieten de-al meu îmi spune despre succesul său; dar îmi place
să cred că, ca o rachetă, mă voi autocoordona pe măsură ce noi date devin evidente și îmi place să cred că pregătirea mea
mentală face ca greșelile mele să fie scurte.
ÎNCREDERE
Revizuirea tranzacțiilor mele a arătat că nu am încredere în mine sau în piețe. Tranzacționarea profitabilă necesită
încredere. Dacă nu crezi că se poate întâmpla, nici nu ar trebui să începi. Dacă nu ai încredere, atunci nu vei face bani. Prin
urmare, înainte de a începe să tranzacționați din nou, trebuie să vă lucrați la convingerile despre dvs. și despre piețe.
După cum văd eu, încrederea se împarte în două categorii.
AI INCREDERE IN TINE
Trebuie să aveți încredere că aveți deja toate instrumentele de care aveți nevoie pentru a vă trăi din tranzacționare. Da,
trebuie să dobândești un anumit nivel de competență în domeniul analizei tehnice (sau orice avantaj pe care îl folosești
pentru a lua decizii de tranzacționare).
Continui să studiez analiza tehnică și fac acest lucru pentru a-mi îmbunătăți înțelegerea asupra naturii în continuă
schimbare a piețelor pe care le comercializez, dar nu analiza tehnică îmi va aduce bani.
Am încredere că am deja toate abilitățile de care am nevoie pentru a câștiga bani în mod constant.
Motivul pentru care nu am avut mai mult succes la tranzacționarea timpurie nu a fost pentru că nu știam suficient despre
analiza tehnică. Pentru că am crezut că singurul lucru de care aveam nevoie era analiza tehnică. Cu toate acestea, acest lucru
a fost și este pur și simplu nu adevărat.
Nu mi-am concentrat timpul și atenția pe chestiuni în afara analizei tehnice. Concentrarea mea nu era pe lucrurile
potrivite. Cunoștințele mele tehnice nu au fost egalate cu o maturitate emoțională, pentru că nu petrecusem timp lucrând
la acea parte a jocului meu.
Trebuie să ai încredere că ai deja tot ce ai nevoie. În caz contrar, nu veți face puntea dintre ceea ce știți că puteți realiza
și ceea ce realizați. Trebuie să crezi. Credința vine din a face. Voi aborda asta într-o clipă.
PIEȚE DE ÎNCREDERE
Al doilea aspect de încredere este încrederea în piețe. Când merg dimineața la serviciu, ar fi grozav dacă configurația perfectă s-ar
manifesta în fața ochilor mei chiar la soneria de deschidere.
Cu toate acestea, se întâmplă rar.
Folosesc un grafic de cinci minute și unul de zece minute ca interval de timp principal de tranzacționare. O sesiune tipică de
tranzacționare durează peste zece ore pentru mine. Asta înseamnă că voi fi confruntat cu un total de 120
lumânări/batoane cu o durată de cinci minute.
Ca urmare a revizuirii performanței mele de tranzacționare, am ajuns la o realizare. Nu am avut încredere că piața îmi va oferi
oportunitățile de care aveam nevoie pentru a câștiga bani. A fost o credință debilitantă.
Mi-am propus să dovedesc că m-am înșelat în această credință, examinând date în valoare de zece ani în timpul zilei de la câteva
produse pe care le-am comercializat cel mai frecvent. Acum nu studiam doar de dragul identificării tiparelor. Am studiat să demonstrez că
setările de analiză tehnică care mi-au servit bine se vor repeta în fiecare zi.
Am ajuns la un nou set de convingeri. Am ajuns să cred că pot avea încredere în piață pentru a-mi oferi o oportunitate de a câștiga bani
în fiecare zi. Am ajuns să am încredere în faptul că cel puțin două sau trei dintre acele lumânări de cinci minute ar produce o intrare
comercială grozavă.
Am ajuns să am încredere că piața îmi va oferi un punct de intrare perfect, cum ar fi un dublu top într-o tendință descendentă mai
mare sau un semnal de continuare. În concluzie, am modelat o nouă credință în jurul dovezilor pe care le-am dezvăluit prin cercetările
mele. Am ajuns să accept că pot trăi bine din tranzacționare, din așteptarea acestor configurații ideale.
Dar acele setări ideale nu se materializează neapărat atunci când vreau eu, în intervalul de timp pe care îl am la dispoziție pentru a
tranzacționa. Am nevoie de altceva dincolo de încredere.
Încrederea este o parte vitală a călătoriei pentru a face din piețe locul tău de joacă, dar nu este singura componentă. Trebuia să lucrez la o
altă parte a comportamentului meu. Adesea aș obosi înainte de sesiunea de tranzacționare de după-amiază. Adesea mă obosisem pe
măsură ce săptămâna trecea. Acest lucru a dus la decizii proaste, care pot fi atribuite direct plictiselii și nerăbdării.
RĂBDARE
Mi-am dat seama că răbdarea mea era slăbiciunea mea. Cu toate acestea, există mai mult de un fel de răbdare.
De exemplu, o mamă care își învață copilul să citească poate experimenta un sentiment de nerăbdare, dar mama își va aminti că în
cele din urmă toți copiii învață să citească.
Nerăbdarea pe care o poate experimenta un părinte este atenuată de orizontul de timp perceput de atins
scopul final. Știm că copiii noștri vor învăța abilități de citire de bază, atâta timp cât persistăm. Pur și simplu trebuie
să ne menținem răbdarea pe măsură ce micuții noștri se îndreaptă spre abilitățile dorite.
Nu poți argumenta că răbdarea este o calitate direct transferabilă de la educație la comerț. Ca părinte, îți poți
spune că vei lucra cu răbdare pentru ca copilul tău să poată citi.
Cu toate acestea, nu puteți spune că veți aștepta cu răbdare ca piața să atingă punctul de intrare dorit, deoarece s-
ar putea să nu atingă punctul de intrare dorit.
Ca urmare, vei experimenta emoții pe care un părinte nu le are. Vei experimenta teama că piața se va mișca fără tine.
Veți fi teamă că piața nu vă va oferi șansa de a vă urca la bord. Fără tipul potrivit de condiționare, veți acționa
după aceste impulsuri de frică.
Dacă nu aș fi parcurs toate datele pe care le aveam, nu aș fi fost atât de sigur în decizia mea de a aștepta configurarea
corectă. Accept că procesul meu este complet, dar odată cu această pregătire vine o recompensă financiară semnificativă.
Fără îndoială, unul dintre cele mai mari defecte pe care i-am văzut pe comercianți pe care le-au expus în timpul meu deceniu pe un
etaj de tranzacționare din Londra a fost ideea că este prea târziu să mă alăturăm acestui trend. Era o întâmplare obișnuită în
timpul zilelor de tendințe să vedem clienții care încearcă în mod continuu să găsească minimul zilei.
În acele zile, clienții noștri au pierdut cel mai mult. Dacă piața se ridica, fie nu ar face nimic, fie ar încerca să găsească
un loc pentru a vinde în lipsă. Dacă piața ar fi în scădere, nu ar face nimic; dar mai probabil ar încerca să găsească
nivelul scăzut al zilei și să cumpere.
Având în vedere că acțiunea a fost atât de comună într-un grup atât de mare de persoane, ajung la concluzia că există
un defect inerent de tranzacționare în gândirea noastră care ne face să dorim să mergem împotriva tendinței. Am
menționat anterior această mentalitate de supermarket, care ne obligă să căutăm valoare.
Un alt motiv pentru care acest comportament este obișnuit este din cauza utilizării prolifique a indicatorilor grafici care
afișează ceea ce este cunoscut din punct de vedere tehnic ca niveluri de preț de supracumpărare și supravânzare.
Utilizarea indicatorilor de supracumpărare și supravânzare are un istoric teribil pe piețele în tendințe.
În opinia mea, răbdarea este un set de aptitudini care poate face diferența între a fi un eșec abject sau un vrăjitor. Am
folosit cuvântul set de aptitudini pentru că cred că răbdarea poate fi dezvoltată.
Mi-am dezvoltat răbdarea în tranzacționare folosind două metode. Ambele sunt practice în natură, dar sunt foarte
diferite în aplicarea lor. Unul este un exercițiu proactiv. Unul este un exercițiu de reflexie.
EXTINDEREA CÂMPULUI MEU DE INFORMAȚII

Exercițiul proactiv a evoluat în jurul conceptului de extindere a domeniului informației. Imprimez graficele
piețelor mele preferate în fiecare seară, în timp ce sesiunea de tranzacționare este încă proaspătă în
minte. De exemplu, voi tipări graficul indicelui DAX și graficul indicelui FTSE atât pe un grafic de cinci minute,
cât și pe un grafic de zece minute.
Motivul pentru care imprim două intervale de timp este din cauza perspectivei. Am descoperit că utilizarea de
către mine a graficului de cinci minute a determinat supratrading. Luând în considerare graficul de zece
minute, mă forțesc să încetinesc luarea deciziilor. Acest act de a încetini perspectiva mea temporală îmi
întărește și răbdarea. Văd lucruri pe o diagramă de zece minute care îmi oferă o claritate mai mare decât
dacă le-aș fi văzut doar pe o diagramă de cinci minute.
Răbdarea, însă, nu este o calitate care este ușor de obținut. Sunt un bărbat la 50 de ani. De-a lungul vieții
mele, lumea s-a mulțumit celor nerăbdători. Când eram copil, dacă familia mea rămânea fără lapte într-o
duminică după-amiază, ar trebui să aștept până luni dimineața înainte de a putea cumpăra o altă sticlă.
Totul era închis într-o duminică.
Iartă-mă dacă sună ca o relicvă. Chiar nu sunt. Iubesc progresele tehnologice. Atât de multe lucruri minunate
decurg din progresul nostru de viață, dar reversul monedei este că și noi, ca specie, am devenit nerăbdători.
Acest lucru este important de reținut atunci când porniți într-o călătorie de tranzacționare. Nu cu mult
timp în urmă, am citit despre un domn pe nume Navinder Sarao, un comerciant care a devenit sinonim cu
infamul prăbușire flash din 2010. În cartea Flash Crash, de Liam Vaughan, devine evident că unele dintre
abilitățile principale pe care le deținea Navinder erau concentrarea și răbdarea. Potrivit cărții, Navinder
Sarao s-ar ascunde departe de ceilalți comercianți cu care lucra, pentru a nu fi deranjat. Avea nevoie de
liniște în jurul lui pentru a-și exercita concentrarea și răbdarea.
Exercițiul de tipărire a graficelor specifice în fiecare zi îmi insuflă credința că în fiecare zi piața îmi va
oferi ocazia de a face tranzacții bune. Exercițiul este, de asemenea, o oportunitate pentru mine de a
descoperi un comportament nou pe piață și de a-mi antrena în mod continuu mintea și ochii pentru a
identifica tipare. Se întâmplă să cred că vezi doar lucruri pentru care ți-ai antrenat ochii să le vadă.
IMAGINII ȘI RESPIRAȚIA
Al doilea exercițiu este greu de început. Unii numesc acest exercițiu meditație. Unii o numesc imagini
vizuale. Nu am un nume pentru asta, dar știu ce vreau să obțin. Vreau să-mi calmez mintea. În funcție de
starea de spirit în care mă aflu, voi folosi unul dintre următoarele instrumente pentru a-mi menține mintea
pregătită pentru sarcina de a fi un day trader cu miză mare.
Stau liniștit într-o poziție confortabilă și îmi observ respirația. Inspir timp de șapte secunde și expir timp
de 11. Repet. Voi face atât de mult sau cât de puțin am nevoie pentru a simți că mă apropie de calm. Uneori
durează cinci minute. Uneori durează 15 minute.
Scopul exercițiului este pur și simplu să-mi calmeze mintea. Prin utilizarea exercițiilor de respirație am reușit
să-mi măresc semnificativ capacitatea de atenție. Am ezitat la început. Am ezitat chiar să scriu despre asta. Are
acel gust de moft new-age. Realitatea este că calmarea minții prin respirație este folosită pe scară largă de către
sportivii de înaltă performanță. Am citit pe larg despre meditația în rândul piloților de Formula 1. A fost atât
o surpriză, cât și o ușurare faptul că sportivii ultra-competitivi, oameni pe care îi admir și de care sunt inspirat,
își întorc vederea spre interior pentru a-și îmbunătăți avantajul.
Trebuie să fiu direct cu tine. Nu am nicio pregătire formală în meditație sau imagini. Pur și simplu am încredere
și mă las ghidat de ceea ce îmi intră prin cap. Imaginile mele mentale sunt concepute pentru a mă plasa în
situații periculoase din punct de vedere fizic. S-ar putea să fiu față în față cu un aligator. S-ar putea să urc pe
o stâncă abruptă. S-ar putea să navighez pe un swell monstruos. Exercițiul este simplu. Vreau să-mi ridic pulsul
prin imagini. Apoi vreau să mă concentrez în mod conștient asupra respirației mele și pur și simplu să accept
situația așa cum este. Scopul este de a confrunta imaginile și de a rămâne calm.
Odată ce sunt calm, mă văd tranzacționând cea mai mare miză absolută pe care o mi-o permite brokerul meu.
Văd că piața se mișcă împotriva mea și îmi imaginez că P&L-ul meu intră profund în negativ. Simt că îmi
crește pulsul și mă concentrez pe a-l calma. Repet acest proces iar și iar.
Mă văd călare pe un trend din ce în ce mai sus. Văd că P&L-ul meu crește din ce în ce mai mult. Aștept ca
mintea mea să-mi spună să iau profit. Apoi opresc caseta și dau comutatorul. Îmi calmez mintea și mă văd
uitându-mă la P&L fără pasiune. Îmi liniștesc respirația până când sunt capabil să-mi observ pur și simplu
profitul crește din ce în ce mai mare pe măsură ce am tendința cu piața, din ce în ce mai mare.
Scopul este pur și simplu să fii, să fii un observator lipsit de emoții al pieței. Scopul este de a acționa fără
teamă, fără speranță, fără altceva decât o evaluare obiectivă a acțiunii prețului.
ÎNTREABĂ PENTRU AJUTOR
Cred că credințele ne modelează viața. Cred că nu toate convingerile mele sunt benefice pentru viața pe care
vreau să o trăiesc. Accept că sunt acolo și, pe măsură ce cunoașterea mea de sine evoluează, le adresez cât mai
bine. Am venit cu această idee din spate în față despre cum să-mi abordez convingerile.
Evoluează în jurul vechiului proverb: „O să cred când o voi vedea”. Ce zici să-l întorci pe cap pentru a spune: „O
voi vedea când o să cred”? Aceasta argumentează că trebuie să crezi înainte de a putea vedea. Multe dintre
convingerile noastre au făcut parte din construcția noastră încă din anii noștri de formare. Ei nu sunt
va pleca fără luptă. Bineînțeles că ai putea decide să nu te lupți cu ei, ci să le accepți.
Eu numesc acest proces Cere ajutor. Stau cu o bucată de hârtie goală și pun o întrebare. Ar putea fi: „De ce
îmi este frică să mă alătur unei tendințe descendente după ce a început deja?” Scriu tot ce îmi apare în minte.
Stau cu ochii închiși și îmi observ gândurile. eu nu ma cenzurez.
Stau doar și întreb, ascult și notez.
Pot să scriu timp de 10-20 de minute. Ceea ce apar deseori pe hârtie sunt gânduri care ies direct din secția de
psihiatrie. Uneori mă sperie cât de brutal și sincere pot fi răspunsurile. Poate fi destul de înfiorător să citești
lucrurile pe care le aduce subconștientul. Eu nu judec. Accept.
Când lucrez cu convingerile mele, lupta împotriva acestor convingeri nu va funcționa. Cred că a da energie
negativă unei credințe nu va face decât să lupte pentru viața ei. Singurul lucru care funcționează este
acceptarea completă. Accept ceea ce este acolo. Îl înțeleg. Îmi permite să-l retrag. il difuzez. Dacă o abordez
dintr-o perspectivă a „Urăsc această credință”, se va impune și se va consolida.
Să presupunem că am o convingere despre tranzacționare care sugerează că trebuie să-mi câștig banii rapid.
Trebuie să intru în mișcare la prima oră dimineață. Dacă vreau să difuzez această credință, deoarece am
dovezi solide care să sugereze că este distructivă pentru contul meu de tranzacționare, voi cere ajutor. Voi
accepta credința. Îi voi difuza energia negativă și o voi înlocui cu energie pozitivă. Voi întări o nouă credință,
cum ar fi „Voi aștepta ca prima bară de zece minute să se termine înainte de a lua o decizie de tranzacționare”.
Din păcate, credințele nu au puterea de a se demonta. Toate convingerile cer exprimare. Dorința și
disponibilitatea de a pune întrebări dintr-un spațiu sincer, cu o mentalitate sinceră, îți vor oferi răspunsuri.
Când folosesc procesul Cere ajutor, știu că este complet atunci când îmi pot distila întrebarea într-un răspuns
scurt de o propoziție. Apoi știu că am condensat exercițiul în cel mai mic lucru comun
numitor și am difuzat orice credință pe care am avut-o și care nu mi-a fost de folos. Vechea amintire va fi
mereu acolo, dar contextul s-a schimbat de la negativ la pozitiv.
Este important pentru mine să vă reamintesc că banii sunt un produs secundar al mentalității ideale de
tranzacționare. Creați un proces care vă va garanta o mentalitate optimă pentru viața dvs. de tranzacționare.
Esența unei tranzacții bune constă în mod direct în modul în care gândim și percepem informațiile despre
piețe. Are totul de-a face cu modul în care gândim și cum ne trăim viața.
Azi am vorbit cu un prieten de-al meu. Nu mai vorbisem de ceva vreme. Îl consider un prieten foarte apropiat și
a fost o bucurie să mă reconectez. În timp ce vorbea, l-am ascultat cu atenție. Ai două urechi și o gură. Folosiți-
le în această proporție. Vorbea animat despre tranzacțiile sale și despre cât de bine mergea. Între șirul de
propoziții, am preluat o propoziție care spunea mult: „Eu
Încă lucrez la creșterea dimensiunii tranzacționării mele.”
M-am gândit mult la acea propoziție, știind că voi scrie acest ultim capitol astăzi. Prietenul meu mi-a vorbit
pentru prima dată despre creșterea dimensiunii sale de tranzacționare în 2015. Astăzi este 2022. A petrecut
șapte ani vorbind despre creșterea dimensiunii sale de tranzacționare. Ce vă spune asta despre dorința lui
de a-și crește dimensiunea tranzacționării? Crezi că ar putea exista o nealiniere între ceea ce spune că vrea
și ceea ce face de fapt pentru a obține ceea ce își dorește?
Adesea le spun copiilor mei asta. Fă ceea ce trebuie să faci, ca să poți face ceea ce vrei. Le spun să se hotărască
ce vor, dar mai întâi să se gândească mult la asta. Dacă spui că vrei ceva și apoi nu faci nimic în privința
asta, atunci poți fi al naibii de sigur că există o nealiniere între conștientul tău și subconștientul tău. Când
mă confrunt cu o astfel de situație, folosesc exercițiul Cere ajutor și primesc întotdeauna un răspuns brutal
de sincer. Cel mai frecvent răspuns pe care îl primesc este: „De fapt, spui că vrei, dar nu vrei!”
Ideea de a decide ce vrei poate anula o viață de energie negativă care înconjoară credințele și sistemul tău
de credințe. Puterea de a vă decide va elimina toată energia negativă din jurul unui sistem de credințe. Am
ajuns să accept că mulți oameni nu vor să facă asta. Ne îndrăgostim de drama noastră. Ne agățăm de drama
noastră pentru că ne validează și ne acordă atenție.
Când sunt în nebunie, supărat, frustrat, pun întrebări și merg înapoi. Mă îndrept spre sursa problemei.
Furia este adesea un mecanism de autoapărare. Dacă sunt supărat, trebuie să știu care este credința de bază
pentru furie. Deci, intreb.
Mi se spune adesea că sunt foarte disciplinat. Nu este adevarat. Cuvântul în sine este un oximoron. Disciplina
presupune folosirea forței și a voinței. Acțiunea mea decurge dintr-o dragoste pentru ceea ce fac. Nu
trebuie să aplic testament pentru a face ceea ce fac. Cei care sunt autodisciplinați nu se consideră autodisciplinați.
Ei doar se exprimă în armonie cu propriile lor vise, obiective și dorințe.
Când te uiți la filme spirituale precum The Secret și asculți casete de autoajutorare, ai acest sentiment că
universul este un meniu și te poți ajuta la orice vrei. Găsesc că este unul dintre cele mai neplăcute aspecte
ale industriei de auto-ajutorare, fie că este vorba de programare neurolingvistică sau Legea atracției sau orice
nume îl poartă cel mai recent mod.
Am stat într-o sală și am ascultat vorbitori motivaționali care își fac publicul să strige orice nemulțumiri
îi rețin și apoi împing audiența către retragerea lor privată pe insula pentru sume nespuse. Nu am crezut
niciodată în asta. Nu cred că cineva a realizat vreodată ceva spectaculos fără a depune un efort enorm. Știu
că am depus efort. Știu că tot ceea ce fac zilnic este rezultatul seriozității și al hotărârii. nu sunt talentat.
Sunt muncitor. Nu sunt dotat. Sunt determinat. Nu sunt norocos. sunt persistent.
Douăzeci de meserii
Prietenul meu, Dr David Paul, mi-a oferit un exercițiu, care în esență este conceput pentru a consolida procesul
de tranzacționare. Este pe cât de simplu, pe atât de dificil. Sarcina ta este de a executa 20 de tranzacții, pe măsură
ce apar semnalele.
Rând pe rând, luați fiecare semnal comercial așa cum vine. Scopul exercițiului nu este de fapt de a face bani.
Probabil vei ajunge la pragul de rentabilitate, și asta e în regulă. Scopul exercițiului este de a -ți elimina conflictele
interne și emoțiile nerezolvate.
Are la bază ideea că, dacă poți executa 20 de tranzacții fără niciun fel de conflict, faci tranzacții dintr-o stare de
spirit fără griji și neînfricat. Aceasta înseamnă că tranzacționați din perspectiva că:
1. Se poate întâmpla orice – și ești detașat emoțional de rezultat.
2. Fiecare moment este unic – și nu mai faci asocieri între acestea

moment și încă un moment. Ești fără durere.
3. Există o distribuție aleatorie a câștigurilor și a pierderilor – accepti rezultatul ca și cum ar fi un

exercițiu de răsturnare a monedelor.
4. Nu trebuie să știi ce se va întâmpla în continuare pentru a câștiga bani – așa că ai încredere în proces
și te concentrezi pe controlul singurei variabile pe care o poți controla cu adevărat, adică cât de mult vrei
să riști pe această tranzacție.
Scopul exercițiului este de a adăuga energie credințelor tale. Până când nu veți putea face asta fără conflicte și
gânduri nerezolvate și probleme energetice conflictuale, sarcina negativă nu se va disipa.
De unde știi când ai succes? Când poți tranzacționa fără gânduri conflictuale sau concurente. Rezultatele nu sunt
importante în timpul exercițiului. Acesta este un exercițiu de proces.
S-ar putea să trebuiască să repeți cele 20 de tranzacții din nou și din nou până când ajungi într-un punct în care
descoperi că declanșezi tranzacții fără teamă, fără ezitare, fără a conecta acest moment cu un moment trecut și
accepti rezultatul fără pasiune. Când ajungi acolo, chiar ai ajuns!
DEZASOCIAREA
A sunat un prieten. Ea a postat o postare pe o rețea de socializare, iar postarea ei era foarte bolnavă
primit. Ea a îndurat un torent de abuzuri pentru ceea ce a fost o postare bine intenționată. M-a chemat pentru
ajutor. Am citit postarea ei și o mulțime de comentarii abuzive. Pentru mine, însă, erau doar cuvinte.
Erau cuvinte fără energie.
Am citit cu pasiune postările, apoi i-am explicat ce trebuie să facă. În calitate de comercianți, trebuie să ne străduim
să fim la fel de lipsiți de pasiune față de tranzacționarea noastră precum am fost cu postarea ei pe rețelele
sociale. Cu cât lucrăm mai mult la asta, cu atât mai bine vom tranzacționa. Unii vor argumenta împotriva mea.
Amintiți-vă, scriu asta din perspectiva a ceea ce funcționează pentru mine.
Cum faci comerțul fără pasiune? Cum te disociezi de a simți ceva atunci când faci tranzacții? Ei bine, de asta se
ocupă exercițiile mele. Dacă vrei să poți primi informații de pe piață, fără să te simți amenințat, nu se va
întâmpla de la sine. Cred că lucrul la ceea ce credeți și modul în care răspundeți și evaluați răspunsurile dvs.
vă va îmbunătăți tranzacționarea cu măsurile pe care v-ați chinui să le apreciați chiar acum.
Odată am accelerat pe autostradă făcând 186 de mile pe oră. Da, a fost nesăbuit. În timp ce o făceam, nu mă
întrebam dacă era lapte în frigider sau dacă mi-am amintit să-mi folosesc ața dentară în această dimineață. Am
fost în momentul de față. Concentrat. Asta vreau să aduc la tranzacționarea mea în fiecare zi.
Fiecare moment este unic. Asta nu înseamnă că trebuie să ne comportăm ca o pată fără formă, fără amintire a
trecutului. Va exista întotdeauna un anumit grad de corespondență. Totuși, doar pentru că am fost respinsă de o
fată prima dată când am invitat-o la un dans nu înseamnă că voi fi respins data viitoare. Dar mintea mea ar putea
crede așa, așa că s-ar putea să am o ceartă cu gândirea mea conștientă și convingerile mele subconștiente.
Mintea mea rațională ar putea spune: „Următoarea fată va spune da la un dans”. Subconștientul meu, fără să-mi
știe, ar putea spune: „În nici un caz, amigo, renunță, ea nu va dansa niciodată cu tine”. Dacă ai un moment de
îndoială înainte de a te aventura să o întrebi pe norocoasa doamnă, știi că nu ești aliniat. Când experimentez asta
în tranzacționarea mea, voi cere ajutor sau voi folosi imagini pentru a rezolva orice se întâmplă în capul meu.
BUCLA MINTE
Antrenamentul meu presupune să accept durerea și să o fac parte din existența mea prin obicei și repetare, astfel
încât gradul meu de toleranță la durere să fie extins. De asemenea, trebuie să-mi antrenez mintea cu privire la
așteptări și la cum să fac față așteptărilor nerealizate.
Acest lucru necesită un efort tenace, prin jurnal, imagini mentale și cerând ajutor. S-ar putea să întrebați pe bună
dreptate: „Funcționează?” Cred că da. Mi-a revoluționat tranzacționarea. Pe măsură ce scriu
aceste cuvinte, în martie 2022, nu am avut nicio zi de pierdere din septembrie 2021. Adică aproape șapte luni fără o
singură zi de pierdere.
Nu cred că asta ar trebui sărbătorit. Nu scriu asta ca să mă arăt sub nicio formă sau formă.
Intenția este de a vă inspira să luați partea mentală a tranzacționării aproape la fel de în serios ca și partea
tehnică. Dacă ar fi să descriu convingerile care stau la baza tranzacționării mele, ele ar semăna cu o diagramă, una în
care întregul ecosistem mental formează o buclă.
Încrederea mea (în piețe și în mine) îmi susține răbdarea. Răbdarea mea (că o configurație se va materializa)
îmi alimentează încrederea. Încrederea mea (că voi câștiga) îmi dictează dialogul interior.
Dialogul meu interior (ceea ce îmi spun în timp ce tranzacționez) îmi susține mentalitatea orientată spre proces.
Procesul îmi permite să rămân concentrat în acest moment. Susțin această buclă cu exercițiile mele mentale. Ele
hrănesc, hrănesc și susțin bucla.
Sunt un comerciant orientat spre proces. Nu cred în stabilirea obiectivelor. Nu există note post-it pe monitorul meu
care să-mi amintească cât de mult vreau să câștig astăzi, luna sau anul acesta. Nu am obiective monetare sau obiective
pip/punct. Voi lua ce îmi va da piața. Nu fac niciodată comerț cu ținte.
Fiind total concentrat pe proces, în loc să fiu orientat spre rezultate, mă asigur că rămân prezent. Când ești prezent,
nu conectezi momentele trecute cu acest moment sau cu momentele viitoare. Ești chiar aici, chiar acum.
A fi prezent este ceea ce unii ar numi mindfulness. Eu o numesc concentrare. Eu o numesc concentrare. Îi spun că știi
ce vreau. Vreau sa castig. Acesta este motivul meu primordial pentru tranzacționare - să câștig. Vreau să câștig, dar
nu mă deranjează să pierd.
Cu toate acestea, știu că dacă uit totul despre câștig și mă concentrez pe proces, voi câștiga. Este o enigmă
idiosincratică la care pentru o lungă perioadă de timp pur și simplu nu am putut să cred și la care nu am putut să
cedez. Cum pot câștiga dacă nu sunt mereu concentrat pe obiectiv?
Mi-a luat aproape un deceniu să-mi dau seama că procesul este totul. Nu vă concentrați asupra obiectivului. Sigur,
știi care este scopul, dar concentrează-te pe proces. Aveți încredere în proces. Mi-am construit viața de comerț
în jurul acestei bucle mintale. Cum arată bucla?
Am incredere. Cercetarea susține încrederea. Încrederea susține răbdarea. Răbdarea este susținută de exercițiile
mentale și îmi hrănește încrederea. Dialogul meu intern este condus de o mentalitate orientată spre proces,
alimentată de încrederea mea. Mă concentrez pe ceea ce pot controla – mentalitatea mea, abordarea riscului – și las
piața să facă ceea ce vrea. Orice ar face, nu alimentează partea înfricoșată a minții mele. Asta a fost antrenat
departe. Nu mi-e frică de piață. Singurul lucru de care mă tem este că fac o prostie în piață. Cum am încredere în
mine, acest lucru nu se întâmplă.
Am încredere că am abilitățile de a face bani și am încredere că piața îmi va oferi oportunități de a face
bani. Această încredere a fost alimentată și întărită de studiul meu intens al graficelor pieței pentru perioada
de timp în care doresc să tranzacționez. Încrederea este întărită și mai mult prin dedicarea continuă față
de setul meu de competențe profesionale.
Răbdarea mea decurge din încrederea mea în piață și în mine. Am construit o legătură emoțională între
încredere și răbdare. Am încredere că setările vor veni, dacă am răbdare. Dacă am răbdare, voi câștiga. A
câștiga înseamnă mai mult decât orice altceva pentru mine. Dacă nu am răbdare, nu voi câștiga. Voi face
orice pentru a câștiga. Prin urmare, încrederea trece peste orice nerăbdare emoțională care mi-ar putea
apărea în minte, pentru că am încredere că dacă ratez acest semnal, va veni altul.
Încrederea mea vine din lucrul continuu la jocul meu. Nu învăț analiză tehnică o dată. Învăț tot timpul. Unele
piețe se mișcă. Unele piețe sunt moarte. Unele piețe necesită opriri mai mari. Unii vă cer să tranzacționați
cu ordine, deoarece acestea se mișcă atât de repede. Piețele se schimbă mereu, iar eu mă schimb odată cu
ele.
Dialogul meu interior provine din încredere și răbdare și încredere. Desigur, a ta are cu adevărat zile proaste
de tranzacționare. Doar că nu las să mă deranjeze. Sunt întemeiat în acest moment. Mă concentrez pe proces.
Asta este tot ce pot face. Nu pot dicta pieței ce trebuie să facă. Trebuie să fiu ca apa și să curg. Trebuie să curg
cu piața. Nu mă lupt cu piața. Eu curg cu piata.
„Doar curge”, îmi spun.
Acesta este ceea ce se află în spatele procesului. Nu mă aștept niciodată să fiu confortabil când fac tranzacții.
Dacă mă simt confortabil, știu că nu depășesc limitele de care sunt capabil. Știu că, pentru a obține tot ce
este mai bun din mine, trebuie să fiu puțin inconfortabil. Vă voi da un exemplu.
Am vândut scurt Dow Index pe canalul meu Telegram (marcat temporal pentru autenticitate și verificare). Mi-
am marcat punctul de intrare în Figura 28. Inițial, piața se mișcă împotriva mea.
Apoi se întoarce și tendințele mai scăzute. Pe măsură ce are tendința mai scăzută, îmi amintesc că mintea
mea spune: „Faceți profit”. Vocea aceea era mult mai tare. Acum sunt atât de concentrat pe proces încât vocea
nu se mai aude. Mă concentrez pe proces, nu pe rezultat.
Figura 28
Cu toate acestea, la un moment dat am 200 de puncte în profit și piața se află la un nivel vechi. Trebuie să accept că
există o posibilitate reală ca piața să revină de acolo și o mare parte din profitul meu de 200 de puncte va dispărea. Asta
înseamnă a fi inconfortabil. Accept și decid să las poziția să călătorească.
Știi de ce l-am lăsat să călătorească? Pentru că mă cunosc suficient de bine încât să accept că dacă aș obține profit, iar
piața ar continua să scadă, m-aș simți îngrozitor. Durerea de a vedea o piață care îți oferă și mai mult profit
atunci când nu ești la bord este mult mai mare decât durerea de a vedea o parte din profitul tău de hârtie dispărând –
cel puțin pentru mine!
De data asta a funcționat. Mâine s-ar putea să nu funcționeze. Trebuie să am încredere că procesul mă va susține pe
termen lung și să fiu mai puțin preocupat de rezultatul unui singur eveniment. Amintiți-vă, există o aleatorie completă
în rezultatul unui eveniment, dar peste sute de observații nu există aleatoriu.
O viață de tranzacționare nu este definită de ceea ce facem din când în când, ci de ceea ce facem iar și iar. Nu veți
putea tranzacționa niciodată fără a avea tranzacții cu pierderi. Întregul scop pentru a da acestei cărți titlul pe care îl
are, Cel mai bun ratat câștigă, este de a ilustra acest punct chiar de la început. Cel mai capabil să piardă va câștiga jocul
de tranzacționare.
Sondajul a 25.000 de comercianți care execută 43 de milioane de tranzacții valutare pe o perioadă de 15 luni ilustrează
perfect acest punct. În general, au avut mai multe tranzacții câștigătoare decât tranzacții pierdute. Din cele 43 de
milioane de tranzacții, până la 61% dintre ele au fost câștigătoare, în funcție de ce pereche valutară au tranzacționat.
Ce îți spune asta?
Vă spune că acei 25.000 de comercianți au o bună înțelegere a piețelor și unde să își plaseze tranzacțiile. Vă
spune că, dacă ar fi capabili să opereze cumva cu un raport risc-recompensă de 1:1, ar câștiga 61 din 100 și ar pierde 39
din 100. Aceasta este o formulă câștigătoare. Asta creează o plasă
flux comercial pozitiv de 22. Acesta este un model de afaceri care are o bază integrală.
Problema este că sondajul arată că atunci când câștigă, câștigă în medie 43 de pips. Când pierd, ei pierd
în medie 83 de sâmburi. Cu alte cuvinte, ei pierd de două ori mai mult (aproape) din tranzacțiile lor pierdute
decât câștigă cu tranzacțiile câștigătoare.
Să presupunem că sunt executate 100 de tranzacții.
61 de câștigători la 43 de sâmburi = 2.623 de sâmburi
39 pipi la 83 pips = 3.237 pips
Ce îți spune asta?
Îți spune că sunt buni la alegerea câștigătorilor, dar atunci când se confruntă cu o tranzacție care pierde,
nu au disciplina mentală pentru a reduce pierderea.
Ce îți spune asta ?
Îți spune că trebuie să lucreze la jocul lor mental, astfel încât să fie mai bine echipați să facă față
pierderilor. Mințile lor sunt cel mai probabil conectate pentru a asocia durerea cu pierderea. Mintea are în
esență un mandat de a vă proteja împotriva durerii - durere fizică și mentală, durere percepută și durere
reală.
CUVINTE FINALE
Calea ta spre a deveni un comerciant profitabil nu constă în a înțelege mai bine piețele, ci în a-ți
înțelege mai bine mintea. Mintea ta și modul în care o operezi vor dicta nivelul de succes pe care îl ai ca
comerciant.
Am de gând să ies pe un membru și să-ți spun ceva despre tine. Oamenii care citesc această carte s-ar fi
putut încadra în una din două categorii, dar mă îndoiesc. Mă îndoiesc că noii comercianți, care nu au
făcut tranzacții până acum, vor gravita vreodată către o carte ca a mea.
Este mai probabil să cumpere cărți care au titluri precum Mastering Trading sau Trade Your Way to Financial
Independence. Acest tip de carte va avea 300 de pagini de analiză tehnică și cel mai probabil nu va conține
o singură mențiune despre pierderea tranzacțiilor. Va conține, pagină după pagină, exemple de diagrame
perfecte.
Această carte, speculez, va fi citită de cei care au cumpărat anterior acest tip de carte
menționate mai sus, dar și-au dat seama că decalajul dintre locul în care se află acum și locul în care știu că pot fi poate fi
acoperit doar de o mentalitate mai bună.
Avantajul pe care îl am când scriu această carte este că nu trebuie să-mi stabilesc acreditările. Am un istoric public de patru ani,
marcat de timp și ușor disponibil pentru citirea oricui. Îmi postez tranzacțiile cu broker în format Excel pe site-ul meu și pe
canalul meu Telegram zilnic. Există o mulțime de tranzacții proaste în acel palmares, vă asigur, dar cumva reușesc totuși să
câștig bani în general, și destul de semnificativ.
Prin urmare, acum trebuie să se concentreze pe pașii pe care i-am făcut – și pe care încă îi fac – pentru a mă asigura că rămân
în vârful jocului meu. Acolo te îndrepți acum.
Vreau să termin cartea pe o notă care este importantă pentru mine. Am descris un proces care funcționează pentru mine. Se
bazează pe convingerile mele specifice. Aceste convingeri sunt rezultatul circumstanțelor mele particulare de viață.
Cred că convingerile sunt definite de propriile dorințe și nevoi. Ca urmare a dorinței mele de a fi un comerciant profitabil și
a nevoii mele de a crea stabilitate financiară în viața mea, am dobândit convingeri care sunt în concordanță cu acest obiectiv.
Acestea fiind spuse, accept că drumul meu nu este singurul. Nu descriu calea . îmi descriu felul.
Orice ai decide că este potrivit pentru tine, este potrivit pentru tine. Ai încredere.
Sufar periodic de diaree verbala la aspectul mental al tranzactiilor. Îmi postez gândurile pe ambele www.BestLoserWins.com
precum și pe site-ul meu www.TraderTom.com
Să aveți o călătorie minunată.
Cu dragoste.
Tom Hougaard
DESPRE AUTOR
TOM HOUGAARD a studiat economie și finanțe la două universități din Regatul Unit,
apoi a lucrat pentru JPMorgan Chase înainte de a petrece următorii zece ani în City of
London, ca strateg șef de piață pentru un broker CFD. A oferit mii de interviuri TV și
radio despre starea pieței și a educat zeci de mii de clienți cu privire la strategiile de
tranzacționare. Din 2009 a făcut schimb pentru el însuși.
Tom a auto-publicat mai multe lucrări despre psihologia tranzacționării, acțiunea prețurilor și cunoașterea
produsului.
Puteți urmări tranzacțiile lui Tom prin Telegram și YouTube. Puteți vedea rezultatele tranzacționării sale
la www.tradertom.com

Best Loser Wins

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Best Loser Wins

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

CEL MAI BUN

CEL MAI BUN

De ce Gândirea Normală Niciodată

HARRIMAN HOUSE LTD

Tel: +44 (0)1730 233870

E-mail: enquiries@harriman-house.com Site:

Prima dată publicată în 2022.

Paperback ISBN: 978-0-85719-822-8 eBook

British Library Cataloging in Publication Data O înregistrare

Fata de la terminalul Bloomberg

Toată lumea este expertă în diagrame

Combaterea umanității mele

Tranzacționarea printr-o criză

Cel mai bun ratat Câștigă

Și am făcut. Cel mai bun învins câștigă.

adâncă este acea propoziție.

ele - și toată lumea pierde, cu excepția celui de 1%.

Ce fac cei 1% și cei 99% nu fac?

Ce fac, permițându-mi să am succesul în tranzacționare pe care îl am, ceea ce ceilalți nu fac?

Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de complex. Sunt un învins remarcabil.

Cel mai bun învins câștigă.

a stimula sentimente de resentimente sau dorință de a mă echilibra.

Unde sunt azi?

— Crezi că Marconi este ieftin? a întrebat un farmacist din Luton.

de la 100 GBP per punct la 3.500 GBP per punct.

DOAR O ALTA CARTA DE TRADING?

CEI CARE POT, FAC

pentru adepții lor, înainte de a închide contul.

este să înveți analiză tehnică.

Mi-aș dori să fie atât de ușor, dar nu este.

DACA NU ANALIZA TEHNICA, ATUNCI CE?

dezvăluie ce procent din clienții lor pierd bani.

decât cu trei luni mai devreme.

toți participanții săi. Am căutat rata implicită.

Mai mult de 80%!

decât doar analiză tehnică.

rata în rândul stomatologilor.

MILIONUL DE VIZIUNI DISCUȚIE YOUTUBE

Normal nu face bani

singură mențiune despre tehnicile de tranzacționare în acea carte.

Această carte descrie cum să joci jocul de tranzacționare.

oferi o înțelegere profundă a cine ești și ce poți face pentru a te îmbunătăți.

PRIMUL MEU COMERCIAL MARE

guvernatorul Băncii Angliei. .

prim-ministrului John Major că achiziția lor de lire sterline nu dă rezultate.

nu își va respecta promisiunea.

aproximativ 9 coroane în liră.

„Unchiul George” mi-a eliberat datorii pentru studiile universitare.

investiții. A pregătit terenul pentru o creștere economică în Regatul Unit.

PREȚUL UNUI HOTDOG ÎN PARIS

Tranzacționarea de succes nu înseamnă doar câștigarea banilor și păstrarea ei, de asemenea?

TEORIA ECONOMICA SI ECONOMICA

PANICA OMULUI BOGAT

Am ajuns la platforma de tranzacționare a Spreadurilor financiare cu o atitudine foarte diferită față de

FĂRĂ MEMORIE A MARILOR COMERȚĂTORI

Tom: Erau comercianți buni?

Tom: Cum face un broker CFD să câștige bani din asta?

4. Adăugarea la câștiguri sau la pierderea tranzacțiilor.

CONDIȚII ACUM 20 DE ANI

puțin pe costurile de tranzacție.

plătesc un spread de 0,9 puncte în DAX.

în Dow pentru produsul intraday.