PATRIARHIA BISERICI ORTODOXE ROMANE SFINTI ROMAN! | APARATOR Al Kell STRAMOSOSTI LUCRARE ALCATUITA DIN INCREDINTAREA SFINTULUI SINOD SUB DIRECTA PURTARE DE GRIJA A INALT PREA SFINJITULUI NESTOR ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI $I MITROPOLIT AL OLTENIEI TIPARITA CU BINECUVINTAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIiST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE, AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURESTI — 1987SFINTUL MUCENIC IOAN VALAHUL Multe finuturi ale lumii s-au invrednicit s4-i fact raiului belsug de suflete alese, care pururea se impart&sesc de neinse- rata lumina a lui Dumnezeu. Intru aceasta, nici hotarele nea- mului romanesc n-au fost mai s4race decit altele. Din duhul po- porului ron au izvorit suflete ce s-au suit in ceata dreptilor ; din singele lui s-au plam&dit trupuri care n-au suferit stric&ciu- nea morfii ; sub altarele lui s-au mucenicit madulare care, prin suferinta, au m&rturisit puternicia duhului intru Hristos ; prin munfii lui s-au mintuit sihastri in luminat& cuviosie, mistuin- du-se in rugticiune, post si priveghere ; si nu pe putine din scau- neJe vlddicesli s-au nevoit'ierarhi care, peste cununa de aur si nestemate a pretuirii celei de obste, si-au adaugat cununa cea nepieritoare a sfinteniei. Slava lui Dumnezeu pentru darurile Sale, cA nu ne-a ru- sinat in fata altor semin{ii lipsindu-ne de rugatori apropiati. Desi acestia, impreun& cu tofi sfintii, mijlocesc pentru noi in limba ingerilor, cea mai presus de orice limb&, ei cu osirdie ne pomenesc pe noi, purt&torii graiului in care, aci, L-au m&rtu- risit pe Hristos. Cu toate cé au chipuri duhovnicesti, mai pre- sus de orice chip al singelui si al carnii, ei sint acolo iconarii chipuriior noastre, ca unii ce s-au des&virsit in templele Duhu- lui Sfint. Si cu toate c& salasluiesc in cetatea luminii, cea mai presus de orice imp&ratie, ei cu osebire ne privegheaz%, ca niste jeri neadormiti ai cet&tii lor celei pamintesti. Prin sfintii lor, toate neamurile pamintului purced din Dumnezeu si se intregesc in Dumnezeu, asa cum culorile curcubeului purced din soare si se intregesc in soare. Si pre- cum roua pamintului rasfringe soarele si-i arcuieste lumina pe bolt%, desfatindu-ne, asa sfintii cerului il rasfring pe Dumne- zeu Cel nevazut si-I arcuiesc slava peste veacuri, mintuindu-ne cu puterea Lui. Slava lui Dumnezeu c& si pe pamintul tarii noastre a revarsai imbelsugat’ ploaie de har, din care s-a bro- bonit roua cea mintuitoare a sfintilor nostri.400 SFINTI ROMANI $1 APARATORI Al LEGII STRAMOSESTI Un asemenea strop de racoare duhovniceascd este si Sfin- tul Nou Mucenic Ioan Valahul. E] se cheam& «nou», pentru c& a p&timit dupa 1453, cind Constantinopolul a c&zut sub turci, si de asemenea se numeste «Valahul», pentru c& era de neam din Valahia, adic& din Tara Romaneasca. $tiut este ca, in vechi- me, popoarele strdine ii numeau pe romani vlahi sau valahi, adic& neam de obirsie latina, iar amintirea aceasta se pastreaz& pina ast&zi in numirea Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei. Binecuvintatul Mucenic Ioan si-a purtat vremelnica viata la jumitatea celui de al XVII-lea veac de Ja Hristos. In acel timp, nu mult dup& evlavioasa domnie a lui Matei Voda Basarab, la cirma Tarii RomAnesti a venit Mihnea Voievod, pe care paminte- nii lau poreclit «Turcitul». Acest Mihnea, cu toate c& se pre- tindea a fi roman, era fiul unui cAm&tar grec si, aratindu-se de mic atras de obiceiurile agarenilor, adica ale inchinatorilor lui Alah si cinstitorilor lui Mahomed, a fugit de la parintii lui. S-a dus apoi la Tarigrad si s-a curtenit lui Sinan Pasa, zicind ca este feciorul Radului Voda, si asa a petrecut la turci si in le- gea lor vreme de patruzeci de ani. Acolo se chema Gioan Bei si era intru totul robit de pofta slavei celei desarte. Deci, pla- tind sultanului multe pungi cu galbeni, a ajuns domn in Tara RomAaneasc& si a inceput a asupri poporul cu biruri. Tara i-a stat mereu impotriva, iar el nu s-a putut fine in scaun decit chemind, in citeva rinduri, pe tatari, care navaleau in hoarda, pustiau finuturile si duceau cu ci mulfime de robi. Dar mai pe urma, nemaiputind face fata lacomiei otomane si rivnind oare- care cistig $i pentru sinesi, a poftit si nu mai plateasca haraciul agarenilor din Tarigrad. Asadar, Mihnea s-a unit cu alti doi voievozi si, dupa ce a ucis pe multi din dreg&torii sai de Ja curte, a pornit rascoala impotriva turcilor, téindu-i pe unde-i gasea. Iar sultanul Meh- met, auzind de acestea, a trimis o hoarda de tatari in Moldova, o oaste de turci in Tara RomAneasci si o alta in Transilvania. TAtarii au iesit biruitori in Moldova si au facut cumplita pra- dare in laturile ei. In Tara Romaneasca s-a intimplat c& Mih- nea i-a batut pe protivnici, dar indaté dup& aceea, cuprins de frica, a fugit peste munti, unde si-a dat sfirsitul nemintuit. Iar cea de a treia oaste a sultanului a cistigat biruint& asupra voie- vodului transilvan, la Deva, si, intorcindu-se prin {inutul Oite- niei sau Vlahiei Mici — cum i se spunea atunci —, a trecutSFINTUL MUCENIC IOAN VALAHUL 401 muntii prin vaile Oltului si ale Jiului. Ea a facut mare pierza- nie in neamul crestinesc si a robit multime mare de barbati, femei si copii, prinzindu-i in arcane si tirindu-i, legati cu funii, jn urma cailor si carelor lor. Prapadul acesta s-a intimplat in anul 1659, in luna lui noiembrie sau decembrie. Printre cei robiti atunci a fost si tin’rul Ioan, vldstar de bun neam, na&scut si crescut aici, in Tara Romaneasc4, din pa- rinti cuprinsi in credinja, evlavie si chivernisire gospodareasca. Si Ioan, cind a fost robit, era in virsta de numai cincispre- zece ani. Cit de minunat insa se arat&é Dumnezeu cu alesii Lui! Cu toate ca era atit de tinar, Ioan ajunsese la m&sura virstei pli- nirii lui Hristos, cind cur&tia inimii de prunc se impleteste cu intelepciunea mintii de batrin. $i era Ioan frumos la chip, lu- minos in privire $i bine legat in trup. Tocmirea lui era plind de sanatate, tinereascA vlagi zburda in toata fiinta lui. $i m&car c& grumazul fi era incovoiat de robie, ochii ii straluceau de puterea credintei si de nadejdea mintuirii. Trupul minunat al tindrului era ca o biseric& in care fumega, plina de miresme, c&tuia sufletului sau curat si jertfelnic. Asa mergea el pe dru- mul anevoios al robiei, apropiindu-se de Dun&re si lAsindu-si in urma p&rintii, neamurile si tara lui frumoas&, fra s4 stie cd nu se va mai intoarce niciodat& si cA Dumnezeu ii pregatea o alt& patrie, cea mai presus de orice hotar, Imp&r&tia ceruri- lor. In aceasta imp&r&tie insA nu se intr’ decit pe poarta cea strimt& a nevointelor si dup& ce omul a trecut prin focul in- cercarilor de tot felul. Robii agarenilor erau socotiti ca un bun al sultanului, dar ei puteau fi cumparati de orice inchin&tor al lui Alah, pe bani buni, potrivit virstei si folosului fiecAruia. Asa se face c4, inci fiind pe drum, un p&agin din cei ce ii duceau pe romani in ro- bie s-a oprit asupra lui Ioan si, placindu-], la cumparat, cu gind urit. C4 n-a avut putere s& inteleaga frumusetea lui liun- tric&, ci s-a oprit cu nelegiuita cdutatura spre mindretea cea din afar&. Si a inceput a-l sili s4-si intineze trupul cu pacatul izvodit cindva in blestemata cetate a Sodomei, cea arsa de Dumnezeu cu foc $i pucioasd pentru nelegiuirea ei; pe care pacat il osindeste si dumnezeiescul Pavel, in Epistola céitre ro- mani, in cel de al douazeci si saptelea verset al intiiului capi-402 SFINTI ROMANI $1 APARATORI AI LEGII STRAMOSESTI tol. Dar Ioan s-a impotrivit p&catului si s-a implatogat cu ru- gaciunea si cu semnul crucii impotriva celui ce voia s&-l intineze. I-a zis agareanul, plin de minie : «— Intr-atit de semet esti inaintea mea $i uiti cA nu esti decit un biet rob ?». Jar Ioan i-a réspuns : «— Doar lui Hristos ii sint rob, dar cit de larg& imi este libertatea in Jduntrul dumnezeiestii mele robii !» S-a incruntat paginul : «— Eu sint st&pinul tau, pentru c& te-am cumpirat cu pret de aur ; fac cu tine ce vreau». La infruntat tindrul : «— Hristos imi e stapinul, ci El ma r&scump§rat cu pret de singe ; El face cu mine ce trebuie». Si cugetul sau se intarea intru puterea credintei. Atunci agareanul se pregatea sd-l lege de un copac, spre a-i face sila. Jar Ioan, cumplit scirbindu-se in inima sa $i nevrind s& fie ru- sinat inaintea lui Dumnezeu, s-a intrarmat cu amintirea tina- rului David, biruitorul lui Goliat, si cu a ostasului Nestor, cel ce surpase mindria lui Lie. $i, prinzind curaj, a pindit o clipa prielnicd si l-a ucis pe pagin. Nu mult dup& aceea, ceilalti agareni care-] duceau pe Ioan in robie au bagat de seama lipsa stapinului sau. Deci au prins a-l ispiti si, aflind adevarul, l-au legat in lant asa l-au pur- tat, indelungata vreme, pe drumul Tarigradului. Cine va putea spune chinul celui tirit printre robi ? Ca era vreme de iarna si gerul insulita cu foc inghetat trupul gol al tindrului. Dar el rab- da cu barbatie, gindindu-se c& mai bine este a-i arde trupul in v&paia iernii decit sufletul in vapaia gheenei. Dar foamea pin- tecului nehranit si singerarea picioarelor desculte si sfirseala madularelor ostenite, cine le va putea sti ? Pe drumul greu din trecitorile inz&pezite ale Balcanilor si Rodopilor, viscolul fi biciuia obrajii, ti inlacrima ochii si-i fncovoia spinarea. Dar duhul s&u raminea drept, cu toate c& banuia chinurile ce-l as- teptau la cap&tul drumului, stiind el cA uciderea unui turc nu putea ramine nepedepsita. Si astfel, legat, a ajuns la Tarigrad, unde iarna nu mai era jarna, dar robia era robie. lar cei ce-] p&zeau l-au dus la femeia celui ucis, povestindu-i toate cite se intimplasera. Pazind legea ei, sotia agareanului l-a infatisat pe Ioan vizirului, spre jude- cat’. Si Ioan a fost supus cercet&rii si a m&rturisit adevarul, cum c& el, omorindu-l pe pagin, nu a facut altceva decit sa-siSFINTUL MUCENIC IOAN VALAHUL 403 apere fiinta lui de crestin adevarat si curat. Iar vizirul l-a dat in puterea femeii celui mort, ca s& faci cu el ce va voi dinsa. Ascutite sint ispitele satanei impotriva m&rturisitorilor lui Hristos ! Jar Dumnezeu le ingaduie, pentru ca s4 urce puterea credintei. $i cu cit mai mari sint ispitele biruite, cu atit mai neve$tejité este cununa de slava a biruitorului. Ca i se daduse lui Ioan frumusete in trup si prin frumusetea trupului a fost ispitit. Acea tindra vaduva a fost indat& rapit’ de mindretea lui Toan si ]-a dus la locuinta ei cea scumpa, unde duhul desfrin&rii se rasfata pe covoare $i divanuri, nutrit cu minc&ruri alese si cu otravite miresme. Si ia zis femeia: «— Iat& esti in puterea mea! Fiindc& mi-ai ucis barbatul, ii vei lua locul si-mi vei fi barbat. Din rob te fac slobod, din s&rac, te ridic bogat. Dar, pentru ca s&-mi fi barbat, trebuie s& te faci de aceeasi lege cu mine. Nimic mai usor decit s& te lepezi de Hristos $i s& te faci inchinator al lui Alah si cinstitor al lui Mahomed, profetul sau. Priveste impre- jur aurul si argintul, m&t&surile, pietrele nestemate, priveste- ma pe mine, alaturi, care sint gata de insotire». Nu era usoarA ispita tinarului Ioan. S& schimbe lanturile de fier pe vesminte de matase ; sA imblinzeasc& n&pircile foamei prin satul meselor imbelsugate ; in loc de osteneala drumului, si-si ingaduie odilna mingiietoare ; in loc de biciuirile visco- lului, sA primeasca adierile zefirului ; in loc s& singereze prin stincile muntilor, s& lunece in caiac, pe undele Bosforului ! Toan ins& era plin de virtute si nu s-a plecat. Cu indraz- neala i-a raéspuns femeii: «— Cur&tia sufletului mi-o voi p&s- tra si la legea ta nu voi trece ; neintinarea trupului o voi pazi sinu ma voi insoti cu tine !». I-a zis femeia: «— A fost aici, in Tarigrad, un tinar din neamul vostru, pe nume Gioan Bei, a crescut in curtile seraiu- lui si s-a bucurat de farmecele sultanei si a ajuns bogat si domn in tara voastra. Eu nu zic ca si tu vei ajunge domn, dar Tari- gradul e r&ascrucea multor drumuri c&tre putere si slava». Nu trebuit mult&é vreme de gindire, cAci neprih&nitul tin’r ortodox a adaugat din bog&tia datinilor stramosesti: «— Nu $stiu ce s-a ales acum de domnul nostru, c& fugise peste munti de frica voastra, dar stiu c& poporul ii spune «Mihnea404 SFINTI ROMANI $I APARATORI AI LEGII STRAMOSESTI Turcitul» si cu acest nume de rusine o s4 rémina el in aminti- rea veacurilor. Eu nu vreau s& m& rusinez de numele meu». Si iar&si a ridicat Ioan rug&ciune la Hristos Mintuitorul si s-a intrarmat cu semnul crucii, pentru ca s fie pazit si intarit pina Ja urm&, neab&tut din credinta p&rintilor sai. Si si-a adus aminte de Iosif, fiul lui Iacov, care a infruntat ademenirile fe- meii lui Putifar, dregatorul din tara Egiptului. $i aceasta adu- cere-aminte l-a luminat si l-a intarit peste masura. Cite mestesuguri n-a incercat acea femeie pagina ca s&-l in- toarc& pe tindr de la Hristos si sa-l insoteasca cu ea! Ca era muncit&é de patim& si nu avea liniste. Toate aceste ispitiri au durat aproape doi ani si jum&tate, pe m&sur& ce si tindrul se implinea la trup. Dar Ioan nu s-a clintit din temelia cea tare a credintei lui ortodoxe. In cele din urm&, vazindu-se intr-atit infruntat&, agareanca si-a dezlantuit pagineasca furie si l-a dat pe Ioan eparhului, adic& mai-marelui cet&tii, care l-a aruncat in temnit&. $i acolo a fost supus mucenicul la atit de multe, de cumplite si de infri- cosatoare chinuri, incit cineva nu sa le patimeasc&, ci numai s& Je gindeasca s-ar ingrozi cu adevarat. Caznele au durat mai multe zile. Si nici in vremea aceea Ioan nu a fost lipsit de ispité. CAci femeia, neincetat impati- mita de frumusetea lui, mergea in fiecare zi in temnit& si cu lingusiri si fagdduinte il ademenea spre intinare si lepidare de credint&a. Dar tinarul, asemenea unui diamant, a ramas neclintit in credinta si in intelepciune, cdutind numai spre Domnul Hristos de la care primea putere si biruint& asupra vrdjmasi- Jor vazuti si nevazuti. Caci el, cu mintea lui virstnic’ salasluita in trup nevirstnic, luminat& de darul lui Dumnezeu, stia ci in- treaga trebuie pastrata cur&tia sia sufletului, si a trupului, ca pe o jertfa bineplacut& inaintea Cerului. Intru sfirsit, vazind toti ci in zadar se ostenesc cu chinu- rile si cA asupra lui Ioan nu au nici o izbind&, au cerut viziru- lui ingaduint& s&-] omoare. Iar vizirul a poruncit eparhului s& s&virseasc& aceasta. Deci, c&ldii, cei ce-] chinuiser&, ]-au luat pe binecuvintatul tin’r Ioan si lau dus in Parmac-Kapi, aproape de Bazestani, tot in Tarigrad, ca s&-1 ucid4 prin spinzuratoare. Jar el, inseninat de chinuri si straluminat de harul sfinteniei, mergea spre locul muceniciei sale, multumind lui Dumnezeu. $i ochii duhului s&u, adinciti undeva, dincolo de hotarele z&ri-SFINTUL MUCENIC IOAN VALAHUL 405 lor si ale veacului acestuia, in imp&ratia luminii celei pururea fiitoare, descoperind rasplata pentru lanturile robiei, pentru bicele crivatului, pentru nevointele trupului si caznele temnitei, vedeau straie mai scumpe decit m&tasurile Ras&ritului, simteau mingiieri mai dulci decit adierile Tarigradului si l4crimau de o fericire ce nu se poate imperechea cu bucuriile pamintului. Si astfel, in anul 1662, in a doudsprezecea zi a lunii mai, pururea-fericitul tinar Ioan a primit din mina Domnului cu- nuna biruintei. lar viata sfintului, impreun& cu p&timirea sa, a fost scrisA de Ioan Cariofil, un invatat grec din vremea lui, si apoi tiparita la Venetia de Sfintul Nicodim Aghioritul, dupa care s-a trecut in sinaxarele grecesti si apoi in cele romanesti. Asa s-a scris numele Sfintului Nou Mucenic Ioan Valahul in cartea vietii lui Dumnezeu, iar pomenirea lui se sAvirseste in inima neamului care l-a odraslit. Cu ale sale sfinte rugaciuni, Dumnezeu s4 ne invredni- ceasc4 si pe noi de bunatatile cele fara inselare si fara de sfirsit. Amin '. Athim. BARTOLOMEU V. ANANIA. |. Patimirea Stintului Ioan cel din Tara Romdneascd..., scrisé de Joan Cariofil, in vol. Slujba Cuviosului Pdrintelui nostra Dimitrie..., Bucuresti, 1801, p. 20 ¥. — 21 vj Vartolomeu Diacul, Sf. Mucenic loan Roménul, in «Biserica Ortodoxd Romana», LXXII (1954), nr. 5, p. 532—539; Pr. Conf. Al. I. Ciurea, Trei sule de ani de la moartea de muceni¢ a Sf. loan Valahul, ibid., EXXX (1962), nr. 5—6, p. 439-514, N. Russel, Neomartyrs of the Greek Calendar, in « Sobornost», nr. 1, 1983, p. 42—43.