Copyright (c) 2012 COGNITROM

I.4.4.Efectele secundare ale ADHD-ului şi opoziţionismului provocator

Modulul I. Sănătatea mintală la copii şi adolescenţi

1.1. Aspecte generale privind sănătatea mintală la copii

1.2. Importanţa depistării problemelor de sănătate mintală

1.3. Metode şi strategii de intervenţie în sănătatea mintală la copii

I.4. ADHD şi opoziţionism provocator în contextul şcolar

I.4.4.Efectele secundare ale ADHD-ului şi opoziţionismului provocator

I.4.5. ADHD, tulburarea opoziționismului provocator şi performanţa şcolară

Bibliografie

I.4.4.Efectele secundare ale ADHD-ului şi opoziţionismului provocator

Copilul cu comportament disruptiv, se distinge de restul clasei pentru că el sau ea prezintă multe dintre aceste probleme într-o
măsură mult mai mare decât restul clasei. De fapt, pentru acești copii manifestările sunt atât de cronice și persistente, încât
interferează cu viața lor de zi cu zi, și, de multe ori, cu viața celor din jurul lor într-un mod semnificativ.

Copiii cu ADHD și/sau comportament opozant ies în evidență față de ceilalţi copii, din cauza eşecului lor persistent în a se
conforma. Tulburarea este reflectată de eşecul repetat de a urma instrucţiuni pe care alţi copii de aceeaşi vârstă le îndeplinesc
cu uşurinţă.

Aceşti copii pot deveni o sursă de frustrare şi anxietate pentru colegi, pentru părinţi şi profesori. Ca o consecinţă a acestui fapt
ei pot fi respinşi sau ignoraţi de către colegi, şi uneori chiar şi de către părinţi sau cadre didactice. Oricare ar fi rezultatele,
adevărul este că aceşti copii pun o presiune enormă asupra persoanelor cu care interacţionează. Poate fi dificil să educi un copil
cu ADHD și sau comportament opozant sau chiar să fii prieten cu un astfel de copil. Aceasta poate avea o consecinţă
secundară asupra copiilor cu comportament disruptiv, care pot ajunge să se simtă nedoriţi, nebăgaţi în seamă sau greşit înţeleşi.
Aşa că adeseori, deoarece se consideră că problemele lor sunt determinate de efortul insuficient sau de lipsa motivaţiei,
eşecurile constante ale acestor copii pot să le afecteze stima de sine şi să îi facă astfel şi mai vulnerabili în faţa eşecurilor
viitoare.

În consecinţă, ADHD și/sau tulburarea opoziționismului provocator prezintă o serie de deficite primare, care afectează
funcţionarea socială şi cognitivă la clasă şi interferează cu activităţile celorlalţi. Există însă şi consecinţe secundare ale
tulburărilor, care derivă în mare parte din modul în care persoanele din anturajul copilului interacţionează cu acesta. Deoarece
elevii cu comportament disruptiv sunt adeseori greşit înţeleşi, şi consideraţi a fi necooperanţi în mod intenţionat, obraznici sau
sfidători, ei tind să fie respinşi într-un fel sau altul de către persoanele din anturajul lor, fapt ce poate determina probleme
emoţionale, sub forma unei stime de sine scăzute şi comportamente de retragere. De asemenea, atitudinile de respindere pot

1/2
 Copyright (c) 2012 COGNITROM

determina apariţia tulburărilor de conduită, ca un rezultat al resentimentelor copilului care este în mod constant blamat şi
pedepsit pentru comportamente asupra cărora el nu are control sau are un control redus.

« Previous | Next »

2/2

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)