Copyright (c) 2012 COGNITROM

1.2. Importanţa depistării problemelor de sănătate mintală

Modulul I. Sănătatea mintală la copii şi adolescenţi

1.1. Aspecte generale privind sănătatea mintală la copii

1.2. Importanţa depistării problemelor de sănătate mintală

1.3. Metode şi strategii de intervenţie în sănătatea mintală la copii

I.4. ADHD şi opoziţionism provocator în contextul şcolar

I.4.4.Efectele secundare ale ADHD-ului şi opoziţionismului provocator

I.4.5. ADHD, tulburarea opoziționismului provocator şi performanţa şcolară

Bibliografie

1.2. Importanţa depistării problemelor de sănătate mintală

I.2.1 Date epidemiologice

Statistici realizate în SUA și în Europa sugerează că aproximativ unul din zece copii (de exemplu, 12-22% dintre cei sub 18
ani, conform National Institute of Health, USA, 1990) suferă de o problemă de sănătate mintală care îi perturbă în mod sever
funcţionarea, nepermiţându-i realizarea corespunzătoare a sarcinilor la şcoală, acasă, sau în relaţie cu alţii copii – nivel definit
de U.S. Government (1993) drept tulburare emoţională severă.

Operarea cu criteriile diagnostice DSM-IV- R sau ICD-10 indică faptul că unul din cinci copii din populaţia generală suferă de
o tulburare de ordin psihiatric (Brandenburg, Friedman şi Silver, 1990, Roberts, Attkinson, şi Rosenblatt, 1998, Costello şi
Angold, 2000), deşi adresabilitatea către serviciile de sănătate mintală este de doar 20% chiar şi în rândul acestora. Accentul pe
diagnosticul psihiatric ca şi criteriu exclusiv de selecţie a beneficiarilor aduce în atenţie riscul ca un diagnostic eronat să ducă
la intervenţii necorespunzătoare, cu impact major asupra individului aflat în dezvoltare. De asemenea, nu este de ignorat
stigmatizarea pe care o presupune diagnosticul unor tulburări precoce (Hinshaw şi Cicchetti, 2000), motiv suplimentar pentru
care părinţii evită accesul direct la serviciile clinice de sănătate mintală.

1/3
Copyright (c) 2012 COGNITROM

Pe de altă parte, se sugerează că un astfel de diagnostic exclude o mare parte dintre copiii care ar avea nevoie de servicii de
sănătate mintală. Din această perspectivă, este de reţinut faptul că un sfert până la o treime din copiii de vârstă şcolară nu
prezintă maturitate şcolară, în principal de natură socială şi emoţională. Un procent surprinzător de mare de copii din centrele
de educaţie timpurie (grădiniţe, creşe)– 32-42% - au probleme de comportament care fac imposibil managementul lor, familiile
fiind adesea obligate să îi retragă din aceste instituţii.

I.2.2. Sănătatea mintală a copiilor din România

În România datele din domeniile referitoare la drepturile şi sănătatea copilului, necesare pentru fundamentarea politicilor şi
strategiilor în domeniu, nu sunt sintetizate şi nu sunt disponibile în mod periodic. Mai mult, lipsa unui mecanism unitar şi
coerent de monitorizare a drepturilor şi sănătăţii copilului, inclusiv utilizarea unor concepte care nu au acelaşi înţeles pentru
toţi interlocutorii implicaţi, conduc la existenţa unor informaţii insuficiente şi uneori contradictorii.

Datele referitoare la sănătatea mintală a copilului şi adolescentului din România sunt obţinute prin estimarea tulburărilor de
sănătate mintală în România cu raportare la datele europene şi internaţionale (Child and Adolescent Mental Health Policies and
Plans, 2005).

Tabel.1 Estimarea numărului de copii cu tulburări de sănătate mintală din România

Număr total de copii în Datele internaţionale – valori medii Estimarea numărului de copii cu probleme de sănătate
România (Anuarul Statistic mintală din România
2006)

4.403.545 20 % dintre copii au probleme sau tulburări
de sănătate mintală care le afectează
funcţionarea
13% copii cu tulburări de anxietate (anx.
generalizată, anxietate socială, fobii,
anxietate de separare, atacuri de panică)
5% ADHD
4% consum de alcool şi substanţe
3.5% copii cu depresie clinică
2% copii cu tulburare de conduită
1% schizofrenie şi tulburări psihotice
1 din 500 (0.2%) copii cu autism şi tulburări
pervazive de dezvoltare
880.709 copii cu probleme şi tulburări de sănătate
mintală
572.461 copii cu tulburări de anxietate
220.177 copii cu ADHD
176.142 copii consumatori de alcool şi substanţe
154.124 copii cu depresie
88.070 copii cu tulburare de conduită
44.035 copii cu schizofrenie si tulburări psihotice
8.807 copii cu autism

2/3
 Copyright (c) 2012 COGNITROM

I.2.3. Costurile economice ale tulburărilor de sănătate mintală a copiilor şi adolescenţilor

Impactul economic al tulburărilor mintale este enorm şi de lungă durată. Aceste tulburări impun o mare paletă de costuri
individuale, asupra familiilor şi comunităţii. În SUA, costurile anuale totale legate de problemele de sănătate mintală au fost
raportate ca fiind aproximativ 147 miliarde dolari, mai mult decât costurile legate de cancer, boli respiratorii sau SIDA
(Institute of Medicine, 1989). Deşi în România costurile directe ale problemelor de sănătate mintală la copil şi adolescent nu
pot fi atât de mari (datorită slabei disponibilităţi a serviciilor de sănătate mintală, în special la nivelul populaţiei infantile),
costurile indirecte, care derivă din scăderile de productivitate ale părinţilor copiilor cu probleme de sănătate mintală şi din
scăderile de productivitate legate de slaba şcolarizare şi specializare profesională a copiilor cu probleme de sănătate mintală,
reprezintă un procent important din costurile totale (WHO, 2001). Mai mult, costurile scăzute legate de tratament (datorate
lipsei de intervenţii terapeutice) pot să crească costurile indirecte prin creşterea duratei tulburărilor netratate şi dizabilităţilor
asociate.

În concluzie, costurile economice asociate tulburărilor de sănătate mintală sunt enorme şi dificil de cuantificat. La costurile din
serviciile de sănătate şi sociale, se adaugă scăderile de productivitate ale părinţilor copiilor cu probleme de sănătate mintală,
scăderile de productivitate legate de slaba şcolarizare şi viitoare specializare profesională a copiilor cu probleme de sănătate
mintală, impactul economic asupra famiilor, nivelele de criminalitate, impactul negativ al mortalităţii premature, impactul
negativ al stigmatizării şi discriminării, oportunităţile pierdute pentru copii şi familii (WHO, 2001, 2004, Hosman şi
Jane-Llopis, 1999).

În prezent, în România politicile de protecţie a copilului sunt integrate în cadrul politicilor familiale şi de asistenţă socială,
astfel încât planul de servicii/planul individualizat de protecţie prevede atât serviciile necesare copilului şi familiei sale, cât şi
prestaţiile legale de care familia cu copii poate să beneficieze. Aceste politici, deşi insuficiente, sunt mecanisme importante în
promovarea sănătăţii mintale şi a prevenţiei tulburărilor psihice, prin scăderea factorilor de risc asociaţi problemelor de
sănătate mintală (familii destrămate, condiţii socio-economice defavorabile) şi promovarea unor familii sănătoase (favorizarea
relaţiilor de ataşament mamă-copil). Astfel, realizarea unor programe de prevenţie şi intervenţie la nivelul sănătăţii mintale la
copii şi adolescenţi se consideră a fi o necesitate care nu mai suportă amânare.

« Previous | Next »

3/3

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)