Deasupra

Așa semunților
face că,șimicuțele
dealurilor
picături
zgribulite,
deveniră
într-un
cristale
nor mare
strălucitoare.
și pufos, Dar
picături
vântul
de
apătermină
nu mărunteaici.
se-adunară
Mai suflă
laolaltă,
o ultimădeadiere
frig sășise-adăpostească.
cristalele formauVântul
acum leunzâmbi
gingașșifulg
le de
promise că le va transforma în ceva frumos.
nea.
 — BineFulgul
ai venit,
își începu
fulg argintiu!
călătoria.Vântul
Vântulți-a
îl purta
creat pe
straie
brațele
minunate!
sale, iar zborul său
Acum,unnudans.
părea te-nspăimânta,
Se lăsă condus
căci ocălătoria
vreme, îți
iarva
apoi
fi ușoară.
își luă laTrage
revedere
aer înșipiept,
se așeză
fă-țipecuraj
și zboară!
vârful unui brad grandios.
 Odată, a văzut o familie de oameni, care se plimbau la marginea pădurii, a
De aici, fulgul de nea vedea întreaga pădure și chiar un oraș plin de luminițe.
căror ghete făceau zăpada să scârțâie. Se gândi la frații lui, fulgii de nea. Oare pe ce
Când se uita în sus, la nori, se gândea dacă va mai revedea vreodată norul din care a
meleaguri au ajuns?
plecat, să-i povestească și lui ce frumos era pe Pământ.

Soarele îi zâmbea în fiecare

dimineață, doar atingându-i cristalele și
făcându-le să strălucească în cel mai
frumos chip. Când simțea că
se-ncălzește, vântul îi trimitea
o îmbrățișare și-și recăpăta
iar forma înghețată.
 Avea un trup haios și ud acum. Nu-i părea rău, dar se gândea cu dor la
Ziua asculta animalele pădurii, care căutau frunze rămase pe sub stratul
brațele-i de cristal și la viața lui de fulg de nea.
de zăpadă, iar noaptea privea stelele minunate pe cerul senin. Până când, într-o zi,
soarele se arătă puternic, iar vântul era prins cu treburi în altă parte și nu mai veni
să-l viziteze. Corpul micuț îi alunecă ușor de pe creasta bradului și, cu o săritură
neașteptată, ajunse pe pământ, sub formă de apă.
 Totuși, aventura nu se
termină aici. Soarele blând
strălucea puternic, iar, curând,
căldura îl făcu să se simtă tare
ușor. Se uită în jur și își dădu
seama că se desprinse de
pământ și își luă zborul.
 — Ce veste minunată! Să fii din nou un
Zbură în văzduhul înaltfulgpână
dece îl întâlni din nou pe al său nor. Se așeză
nea!
pe brațele sale de vată și îi povesti cu încântare despre viața minunată a unui fulg de
nea. Norul îl sfătui să se odihnească, căci în curând își va putea relua călătoria.