Made in Moldova

”LITERATURA IN
INIMA NATURII”
 Ce toamna
frumoasa

Ce toamnă frumoasă
A venit pe meleagul meu.
E fermecătoare ca o doamnă,
E ca un curcubeu.

Ce frumoasa e frunza,
Care cade de pe ram
E ca raza de soare,
Care bate în al meu geam!

Dupa parerea mea anume culorile calde ale frunzelor

reda toamna in cel mai frumos mod.Ce este spus in
poezie.
 Posomorat...

... Posomorât cerul trimite ceață,

Să ne-nvăluie cu plapuma ei rece;
Să ne trezim din somn, e dimineață,
Mai vine o zi... c-apoi să plece.

Frunzele umede, ale toamnei urme,

Stau pecetluite-n dezordine pe
drum,
Răsfirate-n plecare turme,
Către transformare-n scrum.

Soarele azi s- arată mai târziu,

De după perdeaua umed-albicioasă,
E liniște pe străzi și e pustiu,
E toamnă târzie... puțin capricioasă.

Pașii nu fac zgomot, parcă pășesc

Consider ca aceasta poezie se potriveste mai mult acestei imagini
prin pene,
dupa atmosfera redata in ea.Anume atunci am simtit toamna pe Valurile ceții pictează figuri sinistre,
pielea mea. În picături-cristale s-adună ceața pe
gene;
Clipe ale toamnei, frumoase, dar și
triste
 Apus de soare

E ultima zi, e ultima noapte

Când îţi sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeiţa mea cu chip de floar
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Şi eu visez mai departe, că alături te mai am
Iată a trecut această zi şi această noapte
Şi tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Şi soarele meu a apus.

Fiecare poveste are un sfarsit,fiecare zi are un apus

de soare.
 Toamna-i ca o
simfonie

Toamna-i ca o simfonie
Când pică frunza ruginie
Și vântul adie ușor,
Leagănând frunza în zbor.

Ramurile ostenite,
Cu frunzele veștejite,
Se bucură că au dat
Omului, rodul bogat.
 Codrule,ce ai
patit
Codrule, ce ai păţit
Frunzele ți le-ai pierdut
Cred că tu ai ațipit
Ti-a rămas foșnetul mut

Codrule, îmbătrânești
Crengile îți putrezesc
Frunzele îți vestejești
Multe păsări te căiesc

Codrule, revino-ţi frate

Fă-te mare si frumos
Căci ai crengile lăsate
Şi devii prea duşmănos
Am ales această poza fiindca putem observa copacii ce-si
pierd frunzele si pasarile.
 Toamna

Miros de cafea... ce putredă toamnă...

Şi-un strigăt atât de amar.
Cu frunze pe vânt îmi cade în palmă
Octombrie din calendar.

Ce pas apăsat, ce graţie - doamnă...

Eşarfa îţi flutură-n vânt.
Ploaia aşterne molcuţ ca o pană
Demult însetatul pamânt.

Sub clape de pian ne-ai prins în capcană

Cu galbene salbe la piept.
Aceasta poza a fost facuta cand plecam de acasa.Am Eu ştiu c-o să pleci, eşti foarte vicleană
pus anume aceasta poezie deoarece toamna nu e Întoarce-te, eu te aştept!
vesnica si trebuie sa ne bucuram de ea cat inca mai
este.
 Toamna

Aud picaturile de ploaie

In frunzele dezordonate
Urmele cucului dispar in siroaie
Dispar si nucii-n ramurile-nclinate
Si rezista si trandafirul intro stare ne-aprin
Flamind dupa un soare, aplecase capul
De sus licari o noua lumina insa
Intelese ii venise timpul
Brumele saruta viile
Toamnei nu-i mila de nimic din cea lasat
Nici de tacere mare neatinsa si muta
In care vinturile sau revarsat
Rasuna din zorile grabite
Toamna incepe de la vreme posomorata,ploi si Un cint puternic de cocosi
frunze ce cad.La fel cum eu mi am inceput viata Glasurile sint slabite
din acest oras. DE toamna castanilor teposi
Vă mulțumesc mult pentru
atenție
