Pronumele

1. Definiție:
a) Din punct de vedere morfologic: pronumele este partea de vorbire flexibilă în raport cu persoana, genul, numărul
și cazul, cu un inventar bogat de elemente, care include și conversiunea anumitor categorii (pronumele posesiv
devine adjectiv pronominal posesiv în prezența unui substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz; în aceeași
situație se mai află pronumele de întărire, pronumele demonstrativ, pronumele interogativ, pronumele relativ,
pronumele nehotărât și pronumele negativ)
b) Din punct de vedere semantic: pronumele substituie un substantiv și dă indicații privind apropierea sau
depărtarea, persoana vorbitorului, gradul de reverență/politețe, răspunsul așteptat la o întrebare etc.
2. Clasificare:
a) După flexiunea în funcție de persoană:
 pronumele personal,
 pronumele personal de politețe,
 pronumele reflexiv,
 pronumele de întărire,
 pronumele posesiv.
b) În funcție de capacitatea de a schimba categoria gramaticală (devenind adjectiv pronominal):
 pronumele de întărire adjectivul pronominal de întărire
 pronumele demonstrativ adjectivul pronominal demonstrativ
 pronumele posesiv adjectivul pronominal posesiv
 pronumele interogativ adjectivul pronominal interogativ
 pronumele relativ adjectivul pronominal relativ
 pronumele nehotărât adjectivul pronominal nehotărât
 pronumele negativ adjectivul pronominal negativ
1. Pronumele personal
1. 1. Definiție: pronumele personal substituie o persoană implicată în comunicare după cum urmează:
- persoana I – la singular - persoana care vorbește, iar la plural – un grup care integrează și persoana vorbitorului;
- persoana a II-a – la singular - persoana cu care se vorbește, iar la plural – un grup căruia îi aparține și
interlocutorul;
- persoana a III-a – la singular - persoana despre care se vorbește, iar la plural – un grup care poate include și
celelalte persoane ( ei=el+ea+voi) .
1. 2. Formele pronumelui personal: pronumele personal are forme accentuate și forme neaccentuate sau atone,
în funcție de realizarea cazuală.
Persoana I
Are doar forme pentru cazurile nominativ, acuzativ și dativ; nu are forme pentru genitiv și vocativ, conform
tabelului de mai jos:

Număr Singular Plural

Caz Accentuat Neaccentuat Accentuat Neaccentuat
Nominativ eu - noi -
Acuzativ (pe) mine mă, m- (pe) noi ne
Dativ mie îmi, mi nouă ne, ni

Persoana a II-a
Nu are forme pentru cazul genitiv, conform tabelului de mai jos:
 Număr Singular Plural
Caz Accentuat Neaccentuat Accentuat Neaccentuat
Nominativ tu - Voi -
Acuzativ (pe) tine Te (pe) voi vă, v-
Dativ ție îți, ți- Vouă vă, vi
Vocativ Tu! - Voi! -

Persoana a III-a
Nu are forme cazuale de vocativ, conform tabelului de mai jos:

Gen Feminin Masculin

Număr Singular Plural Singular Plural
Acc. Neacc. Acc. Neacc. Acc. Neacc. Acc. Neacc.
Caz
Nominativ Ea - ele - el - ei -
Acuzativ (pe) (pe) ele (pe) (pe)
ea o le el îl, l-, -l ei îi, i-, -i
Genitiv (a) ei - (a) lor - (a) lui - (a) lor -
Dativ Ei îi, i-, -i lor le, li lui îi, i-, -i lor le, li

1. 3. Folosirea formelor accentuate și neaccentuate ale pronumelui personal.

 Formele accentuate ale pronumelui personal pot apărea la cazurile acuzativ, genitiv și dativ însoțite de prepoziții
și locuțiuni prepoziționale:
- pe tine, pentru mine, la el, cu voi, fără ei, lângă ele etc. la acuzativ;
- contra lui, împotriva lor, în fața ei etc. la genitiv;
- datorită mie, conform lui, grație vouă, asemenea nouă etc. la dativ.
 Formele neaccentuate apar fie pentru a dubla formele accentuate (Pe tine te-am văzut aseară la film.), fie în
imediata vecinătate a verbelor sau a substantivelor pe care le determină (Arătându-i că a greșit, i-a explicat din
nou problema. sau Tablou-ți a uimit pe toată lumea.), situație în care se folosește cratima între verb/substantiv și
pronumele cu formă atonă.
 Formele neaccentuate ale pronumelui personal de acuzativ apar în structuri de limbă vorbită și în expresii: Le are
cu matematica. A luat-o la sănătoasa. A șters-o fără prea multe explicații. În aceste cazuri, pronumele subliniate
nu au funcție sintactică, fiind parte componentă a expresiei.
 Formele neaccentuate ale pronumelui personal de dativ apar cu valoare posesivă atunci când determină un
substantiv, având funcție sintactică de atribut pronominal (datival):

 Ți-am apreciat lucrarea.

 Părerea-mi nu interesa pe nimeni.

 Casa-i arăta minunat după renovare.

 Ne-a distrus averea.

 Vă exagerez meritele.

 Le lăudați munca.

 Formele neaccentuate ale pronumelui personal de dativ apar cu valoare neutră în construcții de tipul: Zi- i un
cântec de dor! și nu au funcție sintactică.
  Formele neaccentuate ale pronumelui personal de dativ apar în limba vorbită sau în variantă regională cu valoare
de dativ etic, ceea ce definește mai degrabă o componentă stilistică decât una gramaticală. Nici aceste construcții
nu au funcție sintactică și indică participarea afectivă a locutorului la acțiune: Mi ți-l luă și-mi dădu cu el de toți
pereții.
1. 4. Funcțiile sintactice ale pronumelui personal
 Subiect: Ele nu au respectat învoiala făcută. (nominativ)
 Subiect dublat (reluat sau anticipat): Te-o prinde ea vorba mea cât de curând. (nominativ)
 Nume predicativ:
 Ființa cea mai dragă îi era ea, prietena ei de demult. (nominativ)
 Cândva, și el va ajunge ca voi. Florile acelea sunt pentru tine. (acuzativ)
 Mașina a rămas în cele din urmă a ei. (genitiv)
 Noi vom deveni asemenea vouă. (dativ)
 Atribut pronominal:
 Invitația de la voi i-a făcut o reală plăcere. (acuzativ)
 Dorința lor era lege pentru părinți. (genitiv – atribut pronominal genitival)
 Mașina din fața lui părea foarte scumpă. (genitiv – atribut pronominal prepozițional)
 Am apreciat întotdeauna sinceritatea-ți. (atribut pronominal datival)
 Ne-a bucurat enorm reușita datorită lor. (dativ – atribut pronominal prepozițional)
 Ancăi, ei i-am povestit totul. (atribut pronominal apozițional – dativ)
 Complement direct: L-am văzut chiar aseară. Pe voi vă rog altceva.
 Complement indirect:
 Mă bazez doar pe ei în rezolvarea acestor probleme. Nu te mai gândi la ea! Amintește-ți de noi! (acuzativ)
 I-am oferit tot sprijinul meu. Vouă vă dăruiesc totul. (dativ)
 Complement de agent: Fusese trimis de ele la medic. Recomdarea era făcută de noi. (acuzativ)
 Complement circumstanțial de loc:
 M-am așezat lângă voi. De obicei stau la tine la țară în vacanță. Ia mâna de pe noi. (acuzativ)
 În fața lor se înălța peisajul montan. Înaintea lui se întindea marea. (genitiv)
 S-a trezit cu tine în față-i. În urmă-ți se înșirau toți copiii. (dativ)
 Complement circumstanțial de timp:
 Voi intra la examen după tine. (acuzativ)
 A răspuns la întrebare înaintea lui. (genitiv)
 Au ajuns acasă în urmă-ne. (dativ)
 Complement circumstanțial de mod:
 Scrie chiar mai urât decât tine. (acuzativ)
 Complement circumstanțial de cauză:
 Din pricina lui întârziem mereu. (genitiv)
 Greșiseră drumul din cauza-ți. (dativ)
 Complement circumstanțial de scop:
 Toți au sărit în sprijinul lui. (genitiv)
 Complement circumstanțial condițional:
 Fără voi, nimeni nu ar fi reușit la concurs. (acuzativ)
 Tu ai fi procedat altfel în locul ei. (genitiv)
 În locu-ți, eu aș fi ales rolele. (dativ)
 Complement circumstanțial concesiv:
 Chiar mai târziu, ei făceau totul în ciuda lui. (genitiv)

2. Pronumele personal de politețe

2.1. Definiție: acest pronume substituie un substantiv (persoană), dar redă persoana prin componenta
reverențioasă, politicoasă. Din punct de vedere semantic, politețea se manifestă prin grade diferite de reverență,
de la formele ceremonioase (Măria Sa) la cele populare (mata, tălică).
2.2. Forme: pronumele personal de politețe are doar doar persoane, a II-a și a III-a, corespunzând adresării directe
(persoana a II-a) și persoanei despre care se vorbește (persoana a III-a ).
La persoana a II-a, formele sunt:
- Dumneata (singular, nominativ-acuzativ); mata, mătălică
- Dumitale (singular, genitiv-dativ); matale
- Dumneavoastră (singular și plural, toate cazurile)

o Dumneavoastră nu obosiți niciodată, domnule?

o Dumneavoastră, doamnelor, purtați niște rochii deosebite.

La persoana a III-a, formele sunt:

- Dumnealui (singular, masculin, toate cazurile); dumneasa
- Dumneaei (singular, feminin, toate cazurile); dumneasa
- Dumisale (singular, ambele genuri, genitiv-dativ)
- Dumnealor (plural, ambele genuri, toate cazurile)
Pe lângă aceste forme, în limba română mai apar locuțiuni pronominale de politețe, precum Domnia
Sa/Ta/Voastră, Excelența Sa/Voastră, Înalt Prea Sfinția Voastră (I.P.S.), Maiestatea Sa/Voastră.
2.3. Funcții sintactice ale pronumelui personal de politețe:
 Subiect: Dumnealui s-a ținut de promisiune. (nominativ)
 Nume predicativ:
 Ființa cea mai apropiată rămăsese dumneaei, bunica. (nominativ)
 După multe discuții, casa a devenit a dumitale. (genitiv)
 Atribut pronominal:
 Mi-au plăcut florile de la dumneata. (acuzativ – atribut pronominal prepozițional)
 Întrebările dumnealor l-au pus în încurcătură. (genitiv – atribut pronominal genitival)
 Mașina din fața dumitale avea numere provizorii. (genitiv – atribut pronominal prepozițional)
 Ion era văr primar dumnealor. (dativ – atribut pronominal datival)
 Toți au recunoscut reușita datorită dumitale în această problemă. (dativ – atribut pronominal prepozițional)
 Nu i-a oferit niciun sprijin prietenului său, adică dumnealui. (atribut pronominal apozițional)
 Complement direct:
 Pe dumnealui nu l-am mai întâlnit de ceva vreme. (acuzativ)
 Complement indirect:
 Se tot gândea la dumneavoastră în ultima vreme. Nu a pus niciodată bază pe dumnealui. (acuzativ)
 I-a mai dat dumneaei și niște cărți. (dativ)
 Complement de agent:
 Andrei a fost trimis de dumneata la conducere. (acuzativ)
 Complement circumstanțial de loc:
 De obicei, mă așez lângă dumneata. Nu am primit de la dumnealui nicio veste. (acuzativ)
 Ia loc în fața dumisale! (genitiv)
 Complement circumstanțial de timp:
 După dumneata voi spune și eu câteva cuvinte. (acuzativ)
 Nu vreau să intru înaintea dumitale. (genitiv)
 Complement circumstanțial de mod:
 Scrie mai elegant decât dumneaei. (acuzativ)
 Nu exista nimeni pe măsura dumitale. (genitiv)
 Complement circumstanțial de cauză:
 Se bucură atât de mult datorită dumnealor. (dativ)
 Complement circumstanțial de scop:
 De aceea a revenit, după dumneata. (acuzativ)
 Complement circumstanțial condițional:
 În locul dumitale, ar fi procedat la fel. (genitiv)
  Complement circumstanțial concesiv:
 Chiar fără dumneavoastră, ei tot au dus proiectul la bun sfârșit. (acuzativ)
 În ciuda dumnealor, ei tot vor participa la concurs. (genitiv)

3. Pronumele reflexiv

3.1. Definiție: pronumele reflexiv exprimă identitatea dintre subiectul acțiunii și persoana asupra căreia se răsfrânge
acțiunea, substituind persoana asupra căreia se exrcită în mod direct sau indirect acțiunea verbului.

Vasile se teme de fulgere.

3.2. Forme: pronumele reflexiv are forme proprii doar pentru persoana a III-a și pentru cazurile acuzativ și dativ,
fără distincție de gen și de număr și prezintă atât forme accentuate, cât și forme neaccentuate. Formele
neaccentuate ale pronumelui reflexiv de acuzativ (se) și de dativ (și, își) pot fi folosite atât pentru singular, cât și
pentru plural. (El se gândește. – Ei se gândesc.; El își închipuie altceva. – Ei își închipuie altceva.)

Forme Accentuate Neaccentuate

Caz
Acuzativ (pe) sine se, -se, s-
Dativ sieși, sie își, și, și-, -și

Pentru celelalte persoane, pronumele reflexiv împrumută formele neaccentuate de acuzativ și de dativ de
persoanele I și a II-a de la pronumele personal, care devin astfel reflexive în contexte bine determinate.
Ion se gândește la vacanță.
Tu te gândești la vacanță. (te – pronume reflexiv, are aceeași persoană cu subiectul și cu verbul)
Dar: Nu te mai rog altceva. (te – pronume personal, nu are aceeași persoană nici cu subiectul, nici cu
verbul)
3.3. Întrebuințarea pronumelui reflexiv
Pronumele reflexiv este folosit, în general, ca marcă a diatezei reflexive la anumite verbe intranzitive sau ca
marcă a diatezei pasive cu sens reflexiv impersonal:

 Manuela se teme de furtună. În aceste exemple, pronumele

 Tu te uiți pe fereastră. subliniate sunt morfeme ale
 Eu mă bazez pe ajutorul vostru. diatezei reflexive.
Folosit cu această valoare, pronumele reflexiv nu are funcție sintactică.
Aici nu se fumează. În aceste exemple, pronumele
Se lucrează doar joia cu publicul. subliniate apar ca morfeme ale
Se pare că am greșit. verbelor la diateza reflexivă cu sens
impersonal.
Nici în aceste situații, pronumele reflexiv nu are funcție sintactică.
Se recomandă să aveți răbdare. În aceste exemple, pronumele
 Se presupune că ați înțeles. subliniate sunt mărci ale diatezei
 Se interzice folosirea telefonului mobil. pasive cu sens reflexiv.
Nici în aceste situații, pronumele reflexiv nu are funcție sintactică.
 Verificarea apartenenței unui pronume la categoria personal sau reflexiv se poate face prin substituirea
pronumelui cu altă formă pronominală, dar păstrând neschimbat cazul acestei forme, ca și persoana verbului,
respectiv a subiectului, acolo unde acesta este pronume.
Spre exemplu, în structura

Eu mă gândesc la plecare. pronumele mă nu poate fi înlocuit cu alt pronume

Eu te gândesc la plecare. În aceste construcții, enunțul este lipsit de sens,

Eu ne gândesc la plecare. iar combinația este imposibilă.

Pronumele mă este pronume reflexiv, marcă a diatezei reflexive, fără funcție sintactică.
Așadar, ori de câte ori pronumele are aceeași persoană cu subiectul și cu verbul și nu poate fi susbstituit
cu un alt pronume de același caz, pronumele este reflexiv și marcă a diatezei reflexiv.
3.4. Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv:
 Atribut pronominal:
 Mi-a plăcut mereu încrederea lui în sine. Lauda de sine nu miroase-a bine. (acuzativ – atribut pronominal
prepozițional)
 Cerul puterile-și arată. Oricine își poate învinge temerile. (dativ – atribut pronominal datival)
 Complement direct:
 Prea se laudă mult pe sine! S-a văzut pe sine în această ipostază. (acuzativ)
 Complement indirect:
 Se gândește mereu doar la sine. Se bazează pe sine în contextele cele mai delicate. Păstrează dulciurile pentru
sine. (acuzativ)
 Și-a promis sieși că va reuși. Își face sieși numai reproșuri. (dativ)
 Complement circumstanțial de loc:
 Vasile a pus pe sine haina de ploaie. (acuzativ)
 Adunase în juru-și prieteni de nădejde. (dativ)
 Complement circumstanțial de mod:
 Lucrurile se vor rezolva de la sine. (acuzativ)

4. Pronumele și adjectivul pronominal de întărire

4.1. Definiție: pronumele de întărire pune în evidență persoana la care se referă sau pe care o substituie.
Însuți ai hotărât preluarea acestei afaceri.

4.2. Formele pronumelui de întărire: acest pronume are flexiune în funcție de persoană, gen, număr și caz după
cum urmează:
Persoana I:
Singular, masculin, toate cazurile: însumi
Plural, masculin, toate cazurile: înșine
Singular, feminin, nominativ-acuzativ: însămi
Singular, feminin, genitiv-dativ: însemi
Plural, feminin, toate cazurile: însene
Persoana a II-a:
Singular, masculin, toate cazurile: însuți
Plural, masculin, toate cazurile: înșivă
Singular, feminin, nominativ-acuzativ: însăți
Singular, feminin, genitiv-dativ: înseți
Plural, feminin, toate cazurile: însevă.
 Persoana a III-a:
Singular, masculin, toate cazurile: însuși
Plural, masculin, toate cazurile: înșiși
Singular, feminin, nominativ-acuzativ: însăși
Singular, feminin, genitiv-dativ: înseși
Plural, feminin, toate cazurile: înseși, însele.

Întrebuințarea pronumelui de întărire nu mai este specifică limbii române contemporane, aparițiile sale
constituind arhaisme morfologice.

4.3. Adjectivul pronominal de întărire este rezultatul conversiunii (al schimbării valorii gramaticale) în situația în
care pronumele nu mai substituie un substantiv, ci îl însoțește și se acordă cu substantivul în gen, în număr și în
caz.
Adjectivul pronominal de întărire marchează semantic insistența asupra pronumelui pe care îl însoțește
(ea însăși) sau asupra substantivului pe care îl determină (oamenii înșiși). De aceea, el este sinonim cu unele
adjective (personal, singur), locuțiuni adjectivale (în persoană) sau adverbe (chiar). Orice folosire simultană a
adjectivului de întărire și a construcțiilor cu sens echivalent generează redundanța gramaticală și semantică
proprie pleonasmului.
Ex. Chiar tu însuți ai cerut analiza aceasta. – construcție greșită datorită sinonimiei chiar=însuți
Ex. Corect: Chiar tu ai cerut analiza aceasta.
Sau Tu însuți ai cerut analiza aceasta.
O observație importantă vizează necesitatea de a realiza acordul adjectivului pronominal de întărire cu
regentul său, de aceea se recomandă identificarea corectă a formelor, mai ales la feminin, la genitiv-dativ, acolo
unde adjectivul pronominal de întărire are forme diferite de cele de nominativ-acuzativ.

Ex. I-am cerut profesoarei înseși să ne ajute.

Fetelor, vouă însevă v-am promis o poveste!

4.4. Funcția sintactică a pronumelui de întărire:

Subiect (arhaic): Însuși mâna oastea în luptă. (nominativ)
4.5. Funcția sintactică a adjectivului pronominal de întărire:
Atribut adjectival: Ascultase povestea fetei înseși. (genitiv)

5. Pronumele și adjectivul pronominal posesiv

5.1. Definiție: pronumele posesiv substituie simultan atât obiectul posedat, prin articolul posesiv-genitival (a, al, ai,
ale), având rol de morfem al pronumelui posesiv, cât și persoana posesorului (meu, mea, tău, ta, său, sa, nostru,
noastră, vostru, voastră).

5.2. Formele pronumelui posesiv flexionează în funcție de persoană, de gen, de număr, de caz, dar și în funcție de
numărul posesorilor sau al obiectelor posedate.

Persoana I:
Nominativ-acuzativ:
Un posesor, un obiect posedat, masculin: al meu
feminin: a mea
Un posesor, mai multe obiecte posedate, masculin ai mei
feminin: ale mele
 Mai multe multe obiecte posedate, un posesor, masculin: al nostru
feminin: a noastră

Mai mulți posesori, mai multe obiecte posedate, masculin: ai noștri

feminin: ale noastre
Genitiv-dativ:
Forma a mele apare de obicei ca adjectiv pronominal posesiv pentru a realiza acordul cu un substantiv
feminin în genitiv sau în dativ.
Ex. Promisiunea acestei prietene a mele înseamnă mult pentru mine. (genitiv) = prietenei mele
Ex. I-am oferit unei verișoare a mele sprijinul solicitat. (dativ) = verisoarei mele
Formele sunt precedate de articolul posesiv-genitival alor și însoțește formele care substituie mai mulți
posesori: alor mei, alor mele, alor noștri, alor noastre.
Persoana a II-a
Nominativ-acuzativ:
Un posesor, un obiect posedat, masculin: al tău
feminin: a ta
Mai multe multe obiecte posedate, un posesor, masculin: al vostru
feminin: a voastră
Un posesor, mai multe obiecte posedate, masculin: ai tăi
feminin: ale tale
Mai mulți posesori, mai multe obiecte posedate, masculin: ai voștri
feminin: ale voastre
Genitiv-dativ:
Forma a tale apare de obicei ca adjectiv pronominal posesiv pentru a realiza acordul cu un substantiv
feminin în genitiv sau în dativ.
Ex. Promisiunea acestei prietene a tale înseamnă mult pentru mine. (genitiv)
Ex. I-am oferit unei verișoare a tale sprijinul solicitat. (dativ)
Formele sunt precedate de articolul posesiv-genitival alor și însoțește formele care substituie mai mulți
posesori: alor tăi, alor tale, alor voștri, alor voastre.
Persoana a III-a
Nominativ-acuzativ:
Un posesor, un obiect posedat, masculin: al său
feminin: a sa
Un posesor, mai multe obiecte posedate, masculin: ai săi
feminin : ale sale
Genitiv-dativ:
Forma a sale apare de obicei ca adjectiv pronominal posesiv pentru a realiza acordul cu un substantiv
feminin în genitiv sau în dativ.
Ex. Promisiunea acestei prietene a sale înseamnă mult pentru mine. (genitiv)
Ex. I-am oferit unei verișoare a sale sprijinul solicitat. (dativ)
Formele sunt precedate de articolul posesiv-genitival alor și însoțește formele care substituie mai mulți
posesori: alor săi, alor sale.
O observație importantă are în vedere faptul că paradigma pronumelui posesiv este incompletă la persoana
a III-a, plural, motiv pentru care pronumele posesiv împrumută forma lor de la pronumele personal, fără ca
aceasta să devină pronume posesiv (a lor, al lor, ai lor, ale lor). De asemenea, pronumele personale de persoana
a III-a apar uneori în raport de sinonimie cu cele posesive:
Ex. Ai săi sunt plecați la mare. = Ai ei sunt plecați la mare. = Ai lor sunt plecați la mare.
5.3. Adjectivul pronominal posesiv este rezultatul conversiunii atunci când pronumele însoțește un substantiv cu care
se acordă în gen, în număr și în caz. Din acest motiv, folosit ca adjectiv posesiv, are aceleași forme ca și
pronumele, iar articolul posesiv-genitival nu însoțește obligatoriu adjectivul pronominal posesiv.
Formele precedate de articolul posesiv-genitival apar de obicei atunci când adjectivul este antepus
substantivului (al meu stilou) sau atunci când între regentul substantival și adjectivul pronominal posesiv este
intercalat un alt adjectiv, propriu-zis sau pronominal (casa nouă a voastră; casa aceasta a voastră).
 Un caz particular de folosire a adjectivului pronominal posesiv este acela în care apare însoțit de
prepoziții și de locuțiuni prepoziționale cu regim cazual de genitiv: înaintea, în fața, împrejurul, în urma etc.
În această situație, adjectivul se va afla în cazul acuzativ și nu trebuie confundat cu pronumele posesiv:
Ex. În fața noastră se află o pădure seculară. = adjectiv pronominal posesiv, caz acuzativ
Dar În fața alor noștri se află o pădure seculară. = pronume posesiv, caz genitiv

Modele de analiză morfologică:

În fața sa În fața alor săi În fața lui În fața-i

Înaintea sa Înaintea alor săi Înaintea lui Înaintea-i
Împrejurul său Împrejurul alor săi Împrejurul lui Împrejuru-i
În urma sa În urma alor săi În urma lui În urma-i

Adjectiv pronominal Pronume posesiv, caz Pronume Pronume personal,

posesiv, genitiv personal, caz dativ, formă
caz acuzativ caz genitiv neaccentuată

În limba română există o sinonimie cu sens posesiv între construcții de tipul fata ei, fata-i, fata sa, fata
alor săi, care poate genera confuzii în analiză. Deși au același sens, din punct de vedere gramatical construcțiile
date se analizează diferit:

Fata ei Fata-i Fata sa Fata alor săi

Pronume personal, Pronume personal, Adjectiv pronominal Pronume
persoana a III-a, persoana a III-a, posesiv, posesiv,
feminin, singular, caz feminin, singular, caz feminin, singular, acordat masculin,
genitiv. dativ, formă în caz cu substantivul plural, caz
neaccentuată. fata, nominativ sau genitiv.
acuzativ.

5.4. Funcțiile sintactice ale pronumelui posesiv:

 Subiect: Ai tăi păreau supărați. (nominativ)
 Nume predicativ:
 Casa a rămas a noastră chiar și după proces. (nominativ)
 Tu vei ajunge ca ai mei la bătrânețe. (acuzativ)
 Pădurea aceea era a alor tăi. (genitiv)
 Atribut pronominal:
 Lucrurile de acolo erau de două feluri, ale mele și ale tale. (nominativ – atribut pronominal apozițional)
 Cartea de la ai mei, aceea mi-a plăcut cel mai mult. (acuzativ – atribut pronominal prepozițional)
 Îndoielile alor voștri cu privire la soarta excursiei s-au risipit. (genitiv – atribut pronominal genitival)
 Terenul din fața alor mei era tot al familiei. (genitiv – atribut pronominal prepozițional)
 Reușita datorită alor tăi a produs o bucurie generală. (dativ- atribut pronominal prepozițional)
 Complement direct: I-am cunoscut pe ai tăi astă vară. (acuzativ)
 Complement indirect:
 Anton se sprijinea doar pe ai săi. (acuzativ)
 Le-am propus alor mei un plan de renovare a locuinței. (dativ)
 Complement de agent:
 Excursia îi fusese recomandată de ai mei. (acuzativ)
 Complement circumstanțial de loc:
 Nu am mai ajuns deloc la ai tăi la țară. (acuzativ)
 S-a înfățișat în fața alor mei destul de vinovat. (genitiv)
 Complement circumstanțial de timp:
  Voi răspunde întrebărilor lui după ai săi. (acuzativ)
 Ajunsese cu ceva timp înaintea alor tăi. (genitiv)
 Complement circumstanțial de mod:
 Scrieți mai frumos decât ai mei. A procedat și el ca ai săi. (acuzativ)
 Ei acționaseră contra alor noștri. (genitiv)
 Am reușit mulțumită alor săi. (dativ)
 Complement circumstanțial de scop:
 Sărise și el în ajutorul alor mei. (genitiv)
 Complement circumstanțial concesiv:
 Cu ai mei, și tot a luat-o pe un drum greșit. (acuzativ)
 În ciuda alor tăi, el tot și-a cumpărat casa aceea. (genitiv)
 Complement circumstanțial de cauză:
 Datorită alor tăi, toate au ieșit foarte bine. (dativ)
 Complement circumstanțial condițional:
 În locul alor săi, el ar fi participat la proiect. (genitiv)

5.5. Funcțiile sintactice ale adjectivului pronominal posesiv

 Atribut adjectival:
 Nimeni nu accepta propunerile noastre. (acuzativ)
 Ne-a plăcut mult a voastră interpretare la vioară. (nominativ)
 Foile caietului aceluia al tău sunt îndoite. (genitiv)
 Copilului acestuia al său i-ai promis o vacanță deosebită. (dativ)
 Prietene drag al meu, ajută-mă! (vocativ)
 Nume predicativ: Toți au fost împotriva mea în momentele acelea. (acuzativ)
 Complement indirect: Vor lupta mereu contra ta. (acuzativ)
 Complement circumstanțial de loc: Atârnase tabloul chiar deasupra mea. (acuzativ)
 Complement circumstanțial de timp: Ați ajuns înaintea noastră la școală. (acuzativ)
 Complement circumstanțial de mod: Lăsaseră toate proiectele în baza noastră. (acuzativ)
 Complement circumstanțial condițional: În locul tău, eu nu aș fi venit. (acuzativ)
 Complement circumstanțial concesiv: Ion a făcut tot ce a vrut, în ciuda noastră. (acuzativ)

6. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ

6.1. Definiție: pronumele demonstrativ substituie un obiect, arătând apropierea sau depărtarea lui faţă de vorbitor sau
în raport cu timpul prezent (acesta, acela), identificându-l cu el însuşi (acelaşi), diferenţiindu-l de alte obiecte
(celălalt).

6.2. Clasificare:
6.2.1 Pronumele demonstrativ de apropiere și adjectivul pronominal de apropiere: substituie un obiect, aratând
apropierea de vorbitor și flexionează în funcție de gen (acesta, aceasta), de număr (acesta, aceștia) și de caz
(acesta – nominativ/acuzativ; acestuia – genitiv/dativ) sau însoțesc, în calitate de adjective, un substantiv cu care
se acordă în gen, în număr și în caz. Pronumele demonstrativ nu are categoria persoanei, dar ca subiect în relație
cu un verb la mod predicativ/personal impune acordul la persoana a III-a singular (Acesta a plecat foarte
repede.) sau la persoana a III-a plural (Aceștia au plecat foarte repede.)
Formele pronumelui demonstrativ de apropiere sunt:

Gen Masculin Feminin

Număr Singular Plural Singular Plural
Caz
Nominativ acesta aceștia aceasta acestea
Acuzativ
Genitiv acestuia acestora acesteia acestora
Dativ
 Pe lângă aceste forme, limba română folosește și o serie de forme neliterare, mai scurte, păstrând flexiunea
de gen, de număr și de caz: ăsta, asta, ăștia, astea, ăstuia, ăsteia, ăstora. Aceste forme intră în construcții cu
înțeles cauzal (de asta) sau final/ de scop (pentru asta).
Pronumele demonstrativ de apropiere se caracterizează prin particula de final –a, numită fie particulă
deictică, fie amplificator pronominal, care deosebește formele pronominale demonstrative de formele
adjectivului pronominal demonstrativ: acesta – acest om; aceasta – această fată, dacă adjectivul pronominal
demonstrativ este antepus substantivului. Dacă adjectivul pronominal demonstrativ este postpus substantivului,
păstrează particula –a. (omul acesta, fata aceasta).

6.2.2 Pronumele demonstrativ de depărtare și adjectivul pronominal demonstrativ de depărtare: substituie un obiect,
aratând depărtarea de vorbitor și flexionează în funcție de gen (acela, aceea), de număr (aceia, acelea) și de caz
(acela – nominativ/acuzativ; aceluia – genitiv/dativ) sau însoțesc, în calitate de adjective, un substantiv cu care se
acordă în gen, în număr și în caz. Pronumele demonstrativ nu are categoria persoanei, dar ca subiect în relație cu
un verb la mod predicativ/ personal impune acordul la persoana a III-a singular (Acela a plecat foarte repede.)
sau la persoana a III-a plural (Aceia au plecat foarte repede.)

Formele pronumelui demonstrativ de apropiere sunt:

Gen Masculin Feminin

Număr Singular Plural Singular Plural
Caz
Nominativ acela aceia aceea acelea
Acuzativ
Genitiv aceluia acelora aceleia acelora
Dativ

Pe lângă aceste forme, limba română folosește și o serie de forme neliterare, dar tolerate, mai scurte,
păstrând flexiunea de gen, de număr și de caz: ăla, aia, ăia, alea, ăluia, ăleia, ălora. Aceste forme intră în
construcții cu înțeles cauzal (de aia) sau final/ de scop (pentru aia). În limba vorbită, unele construcții
pronominale se substantivizează, introducând o nuanță afectivă în comunicare: Era o aia de necalificat. Un tip
foarte bine îmbrăcat intrase acolo, un ăla de doi bani.
Pronumele demonstrativ de depărtare se caracterizează prin particula de final –a, numită fie particulă
deictică, fie amplificator pronominal, care deosebește formele pronominale demonstrative de formele
adjectivului pronominal demonstrativ: acela – acel om; aceea – acea fată, dacă adjectivul pronominal
demonstrativ este antepus substantivului. Dacă adjectivul pronominal demonstrativ este postpus substantivului,
păstrează particula –a. (omul acela, fata aceea).

6.2.3 Pronumele demonstrativ de identitate și adjectivul pronominal de identitate: substituie un obiect, aratând
identitatea obiectelor și flexionează în funcție de gen (același, aceeași), de număr (aceiași, aceleași) și de caz
(același – nominativ/acuzativ; aceluiași – genitiv/dativ) sau însoțesc, în calitate de adjective, un substantiv cu
care se acordă în gen, în număr și în caz. Pronumele demonstrativ de identitate nu are categoria persoanei, dar ca
subiect în relație cu un verb la mod predicativ/personal impune acordul la persoana a III-a singular ( Același a
susținut punctul meu de vedere.) sau la persoana a III-a plural (Aceiași au susținut punctul meu de vedere.)
Formele pronumelui demonstrativ de identitate sunt:

Gen Masculin Feminin

Număr Singular Plural Singular Plural
Caz
Nominativ același aceiași aceeași aceleași
Acuzativ
Genitiv aceluiași acelorași aceleiași acelorași
Dativ
 Pronumele demonstrativ de identitate şi adjectivul pronominal demonstrativ de identitate au aceeaşi formă.
Adjectivul pronominal de identitate se află totdeauna înaintea substantivului determinat: Ne-am întors pe acelaşi
drum. Suntem de aceeaşi vârstă. Am sosit în seara aceleiaşi zile

6.2.4 Pronumele demonstrativ de diferențiere și adjectivul pronominal de diferențiere: substituie un obiect, aratând
diferențierea obiectelor și flexionează în funcție de gen (celălalt, cealaltă), de număr (celălalt, ceilalți) și de caz
(celălalt – nominativ/acuzativ; celuilat – genitiv/dativ) sau însoțesc, în calitate de adjective, un substantiv cu care
se acordă în gen, în număr și în caz.

Formele pronumelui demonstrativ de diferențiere sunt:

Gen Masculin Feminin

Număr Singular Plural Singular Plural
Caz
Nominativ celălalt ceilalți cealaltă celelalte
Acuzativ
Genitiv celuilalt celorlalți celeilalte celorlalte
Dativ

Pronumele demonstrativ de diferențiere şi adjectivul pronominal demonstrativ de diferențiere au aceeaşi

formă. Adjectivul pronominal de diferențiere se află fie înaintea substantivului determinat, fie postpus
substantivului: Ne-am întors pe celălalt drum/ pe drumul celălalt. Când este postpus substantivului, substantivul
este articulat.
Formele neliterare..........................

6.3. Funcțiile sintactice ale pronumelui demonstrativ:

 Subiect: Acesta s-a supărat. Ceilalți aleg varianta mai ușoară a drumului. (nominativ)
 Nume predicativ:
 După atâta timp, pădurea a rămas aceeași. (nominativ)
 La terminarea studiilor, va fi și el ca ceilalți. (acuzativ)
 Casa cea roșie a fost a acestora. (genitiv)
 Atribut pronominal:
 Cei doi frați, adică aceștia vor pleca primii în concurs. (nominativ – atribut pronominal apozițional)
 Tortul de la ceilalți avea un gust extraordinar. (acuzativ – atribut pronominal prepozițional)
 Am apreciat mereu sinceritatea aceluia. (genitiv – atribut pronominal genitival)
 S-au cam schimbat perspectivele asupra celorlalți după concurs. (genitiv – atribut pronominal prepozițional)
 Cornel era văr primar acestora. Acordarea de premii celorlalți a stârnit nemulțumiri. (dativ – atribut pronominal
datival)
 Nu prea ne-a mulțumit reușita datorită aceluia. (dativ – atribut pronominal prepozițional)
 Complement direct: L-a văzut chiat pe acela la munte. Îl veți întâlni pe celălalt la mare. (acuzativ)
 Complement indirect:
 A apelat la aceștia pentru renovarea apartamentului. Nu mă bizui pe ceilalți pentru a reuși. Cu aceiași voi pleca în
excursie. (acuzativ)
 Îi promisese acestuia tot suportul necesar. Nu vom mărturisi nimic celorlalți. (dativ)
 Complement de agent: Tratamentul i-a fost indicat de acela. (acuzativ)
 Complement circumstanțial de loc:
 De obicei, mă așez lângă acesta. (acuzativ)
 Nu vă opriți în fața aceluia! (genitiv)
 Complement circumstanțial de timp:
 După acela veți putea spune și dumneavoastră câteva cuvinte. (acuzativ)
 Ați sosit înaintea celorlalți. (genitiv)
 Complement circumstanțial de mod:
 Copil leneș ca acesta nu am mai văzut! A reacționat conform cu ceilalți. (acuzativ)
 Găsise un adversar potrivit pe măsura acestuia. (genitiv)
  Potrivit celorlalți, examenul a fost ușor. (dativ)
 Complement circumstanțial de cauză:
 S-au bucurat nespus datorită acestora. (dativ)
 Complement circumstanțial condițional:
 Chiar fără acesta ar fi avut niște rezultate deosebite. (acuzativ)
 Ar fi procedat poate mai bine în locul celorlalți. (genitiv)
 Complement circumstanțial concesiv:
 Chiar cu aceștia și tot nu a putut face o echipă bună. (acuzativ)
 A găsit o soluție excelentă, în pofida celorlalți. (genitiv)

6.4. Funcția sintactică a adjectivului demonstrativ

7. Pronumele și adjectivul pronominal interogativ

7.1. Definiție: Pronumele interogativ substituie anticipat obiectul, cuvântul sau grupul de cuvinte așteptat ca răspuns
la un enunț interogativ. Se caracterizează printr-o intonație specifică, de tip ascendent.

7.2. Formele pronumelui interogativ

Cine – nominativ; pe/la/de/cu/despre/spre cine – acuzativ; (a) cui genitiv-dativ

- totdeauna pronume, fără distincție de gen

Ce – nominativ; la/de/cu/pe/despre/spre ce – acuzativ

- pronume și adjectiv pronominal, nu cunoaște distincția de gen

- se referă la nume de neanimate

Care – nominativ; la/pe/cu/de/ despre/spre care – acuzativ; a cărui, a cărei, ale căror – genitiv; cărui, cărei, căror
– dativ

- pronume și adjectiv pronominal

Cât, câtă, câți, câte – cu flexiune completă de gen, de număr și de caz

- pronume și adjectiv pronominal

7.3. Formele adjectivului pronominal interogativ

Adjectivul pronominal interogativ este rezultatul conversiunii pronumelui interogativ atunci când însoțește
un substantiv, cu care se acordă în gen, număr și caz. Cu excepția adjectivului interogativ ce (la care acordul nu
se marchează prin schimbări de formă), toate celelalte forme realizează acordul cu regentul, după cum se vede în
exemplele de mai jos:

 Ce figură geometrică are trei laturi? – ce = adjectiv pronominal interogativ, nominativ, feminin, singular;

 Ce caiete ați cumpărat? – ce = adjectiv pronominal interogativ, acuzativ, neutru, plural;

 Ce elev a luat premiul întâi? – ce = adjectiv pronominal interogativ, nominativ, masculin, singular;

 Căror studenți le-ai mai dat nota zece? – căror = adjectiv pronominal interogativ, dativ, masculin, plural;
  Cărțile câtor fete s-au murdărit? – câtor = adjectiv pronominal interogativ, genitiv, feminin, plural.

7.4. Funcțiile sintactice ale pronumelui interogativ

 Subiect: Cine te-a speriat aseară? Ce s-a mai discutat la ședință? Care a vorbit neîntrebat? Câți au plecat în
concediu?

 Nume predicativ:

 Cine ești tu? Ce ați devenit voi? (nominativ)

 Al cui ești tu? (genitiv)

 Împotriva cui sunt ei? (genitiv prepozițional)

 De la cine sunt florile? (acuzativ prepozițional)

 Atribut pronominal:

 Florile de la cine le ții pe birou? (acuzativ prepozițional)

 A cui sugestie vi s-a părut mai interesantă? Ale căror copii sunt patinele? (genitiv)

 Acuzele contra cui au fost formulate atât de vehement? (genitiv prepozițional)

 Complement direct: Pe cine ai mai întâlnit la petrecere? Ce ai spus? Pe care dintre ei îl cunoști mai bine? Pe câte
dintre ele le-ai văzut?

 Complement indirect:

 La cine ai apelat pentru ajutor? La ce te gândești acum? Despre care ați vorbit mai devreme? (acuzativ)

 Contra cui manifestau ei? (genitiv prepozițional)

 Cui i-ați mai mărturisit? Cărora le-ai promis cărțile? Câtora dintre voi le mai propuneți astfel de exerciții? (dativ)

 Complement de agent: De cine a fost anunțată plecarea?

 Complement circumstanțial de loc:

 Către cine vă duceți? Spre ce se îndreaptă Anca? (acuzativ)

 În fața cărora dintre parcuri se clădise imobilul? (genitiv)

 Complement circumstanțial de timp:

 După care a plecat Ionuț de la școală? (acuzativ)

 Înaintea cui vei veni la noi? (genitiv)

 Complement circumstanțial de mod:

 A ce miroase? După ce îl evaluezi? Ca cine se poartă acum? (acuzativ)

  Complement circumstanțial de cauză:

 De ce te-ai speriat așa? (acuzativ)

 Datorită cui ați câștigat concursul? (dativ)

 Complement circumstanțial de scop:

 Pentru ce s-a pregătit astfel? La ce tot insiști? (acuzativ)

 Complement circumstanțial condițional:

 În locul cui te-ai fi descurcat altfel? (genitiv)

 Complement circumstanțial concesiv:

 În ciuda cui a făcut tot ce-a știut? (genitiv)

7.5. Funcția sintactică a adjectivului pronominal interogativ

 Atribut adjectival:
 Care elevi au fost premiați? (nominativ)
 Ce probleme aveți de rezolvat? Câți bani aveți de cheltuit? (acuzativ)
 Cărui copil îi place pianul? Câtor oameni le este frică de cutremure? (dativ)
 Îndoielile cărei prietene s-au lămurit acum? (genitiv)

7.6. Acordul pronumelui interogativ precedat de articolul posesiv-genitival este un acord încrucișat: articolul se
acordă cu substantivul aflat la distanță, în timp ce pronumele interogativ se acordă cu substantivul regent, aflat în
imediata vecinătate a pronumelui interogativ:

Al cărui elev este caietul? A cărui elev este cartea?

Al căror elevi este caietul? A căror elevi este cartea?

Ai cărui elev sunt banii? Ale cărui elev sunt caietele?

Ai căror elevi sunt banii? Ale căror elevi sunt caietele?

7.7. interogative directe și indirecte

8. Pronumele și adjectivul pronominal relativ

8.1. Definiție: pronumele relativ substituie un substantiv în propoziții subordonate și are practic dublu rol: introduce
o propoziție subordonată în calitate de liant între termenul regent și subordonata unde pronumele are funcție
sintactică. Relativul se poate referi la un substantiv (Nu am vorbit niciodată despre băiatul 1/ care luase premiul
întâi.2/), la un pronume (Știu tot 1/ce ți-a mărturisit.2/) sau la o propoziție (M-a dezamăgit profund limbajul său,
ceea ce era de mirare.) Mai rar, relativul poate să apară în absența unui referent exprimat: Cine se scoală de
dimineață1/ departe ajunge.2/
8.2. Formele pronumelui relativ sunt identice cu formele pronumelui interogativ și au același comportament
morfologic și același tip de flexiune:

Cine – nominativ; pe/la/de/cu/despre/spre cine – acuzativ; (a) cui genitiv-dativ-

- totdeauna pronume, fără distincție de gen

Ce – nominativ; la/de/cu/pe/despre/spre ce – acuzativ

- pronume și adjectiv pronominal, nu cunoaște distincția de gen

- se referă la nume de neanimate

Care – nominativ; la/pe/cu/de/ despre/spre care – acuzativ; a cărui, a cărei, ale căror

– genitiv; cărui, cărei, căror – dativ

- pronume și adjectiv pronominal

Cât, câtă, câți, câte – cu flexiune completă de gen, de număr și de caz

- pronume și adjectiv pronominal

Ceea ce – este un pronume relativ alcătuit dintr-un pronume demonstrativ și un pronume relativ. Forma compusă
poate fi luată în considerare ca pronume relativ doar atunci când este întrebuințată pentru a relua o propoziție
anterioară:

Ex.: Este cam neserios în ultima vreme,1/ ceea ce constituie o surpriză.2/ - propoziția 2 reia propoziția 1 prin
pronumele ceea ce.

În alte situații, este necesară segmentarea între demonstrativ și relativ, mai ales atunci când demonstrativul
apare precedat de prepoziții:

Ex.: Nu prea se gândea la ceea1/ ce au afirmat alții despre el. 2/ - pronumele demonstrativ substituie evident un
substantiv, având astfel autonomie față de forma relativului: Nu prea se gândea la cuvintele............ Ce rămâne
pronume relativ.

8.3. Întrebuințarea pronumelui relativ

Pronumele relativ introduce o propoziție subordonată de orice fel, dar funcția lui sintactică nu este
influențată de tipul subordonatei introduse:

Ex. Îl cunosc pe omul¹/ care a intrat.²/ - propoziția 2 este subordonată atributivă, iar relativul care este subiect în
propoziția 2.

Spre deosebire de pronumele interogativ, pronumele relative care și ce pot realiza acordul cu predicatul și
la plural sau preiau persoana substituită:

Ex. Oamenii2/ care au ales o zi la parcul acvatic1/ se distrează minunat.2/

 Noi,2/ care muncim corect1/ nu suntem mereu răsplătiți corespunzător.2/

Orele2/ ce se scurg până la examen1/ sunt de nesuportat2/.

O întrebuințare particulară a pronumelui relativ este aceea în care formele sale apar în contexte unde
actualizează un sens nehotărât: cine, ce, care. În astfel de contexte, se recomandă interpretarea lor ca pronume
nehotărâte.

Ex. Zice cine ce știe despre eveniment. – cine = oricine

Toți vorbesc aici, care mai bine, care mai puțin bine. – care = unii, alții

Se ascunde care pe unde poate. – care = fiecare

O atenție deosebită solicită acordul pronumelui relativ în genitiv, precedat de articolul posesiv-genitival: al
cărei, a cărui, ale căror, ai căror. Regula acordului este respectarea genului și a numărului substantivului
precedent pentru pronumele relativ și a genului și a numărului substantivului succedent pentru articolul posesiv,
după cum urmează:

 Aceasta este casa1/ ale cărei culori le-am admirat mereu2/.

 Acestea sunt casele1/ a căror culoare mi-a plăcut mereu.2/

 Nu l-a cunoscut pe copilul ai cărui părinți sunt atât de indulgenți.

 Nu i-a cunoscut pe copiii al căror părinte s-a dovedit indulgent.

8.3. Întrebuințarea adjectivului pronominal relativ

Adjectivul pronominal relativ respectă obligatoriu regula acordului în gen, în număr și în caz cu
substantivul pe lângă care se află.

Ex. A aflat târziu1/ cu ce tren ajungi în București.2/ - ce = adjectiv pronominal relativ, caz acuzativ.

Le va spune și lor 1/ care coleg va fi responsabilul de proiect. 2/ - care = adjectiv pronominal relativ, caz
nominativ.

Nu mai ținea minte1/ căror elevi le-a promis ajutorul.2/ - căror = adjectiv pronominal relativ, caz dativ.

8.4. Funcțiile sintactice ale pronumelui relativ

 Subiect: Acesta era omul1/ care ne-a promis tuturor schimbarea.2/

  Nume predicativ:

 Veți afla și voi1/ ce a devenit el după plecarea din țară.2/ (nominativ)

 Nu știu1/ al cui ești tu.2/ (genitiv)

 Atribut pronominal: Își cumpărase toate cărțile1/ al căror autor este soțul ei.2/ (genitiv)

 Complement direct: Îl interesează într-adevăr1/ ce spui tu acum.2/ (acuzativ)

 Complement indirect:

 Toată clasa a aflat1/ despre ce vorbeați.2/ Chiar el este omul1/ pe care toți ceilalți se bazează.2/
(acuzativ prepozițional)

 Nu prea se lămurise1/ cui să ceară ajutorul.2/ (dativ)

 Complement de agent: A aflat în cele din urmă1/ de cine a fost ajutat.2/ (acuzativ)

 Complement circumstanțial de loc:

 S-a aflat1/ lângă cine ai stat la examen.2/ (acuzativ)

 Blocul2/ în fața căruia mă așteaptă1/ are nouă etaje.2/ (genitiv)

 Complement circumstanțial de timp:

 Cel2/ după care intru la examen1/ este Vasile, vechea noastră cunoștință.2/ (acuzativ)

 Mi-a plăcut mult expoziția1/ înaintea căreia am mers la o cafea.2/ (genitiv)

 Complement circumstanțial de mod: Aceasta este toată teoria 1/ fără care nu putem rezolva problemele. 2/
(acuzativ)

 Complement circumstanțial de cauză: Iată1/ datorită cui am reușit!2/ (dativ)

 Complement circumstanțial de scop: Am văzut cu toții1/ la ce sunt necesare exercițiile.2/ (acuzativ|)

 Complement circumstanțial condițional: Oamenii2/ în locul cărora nu ai fi intervenit1/ ar fi lăsat treaba

neterminată.2/ (genitiv)

8.5. Funcția sintactică a adjectivului pronominal relativ

 Atribut adjectival: Habar nu avea1/ câte probleme mai erau de rezolvat.2/

9. Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât

9.1. Definiție: pronumele nehotărât substituie un substantiv fără să dea indicații despre acesta (ceva, unul) sau dă
indicații foarte vagi despre obiectul sau persoana pe care le înlocuiește (fiecare, cutare).

9.2. Clasificarea pronumelor nehotărâte

9.2.1. Pronume simple, cu structură neanalizabilă:

  Unul, una, unii, unele – pronume cu flexiune de gen, de număr, de caz

 Altul, alta, alții, altele - pronume cu flexiune de gen, de număr, de caz

 Atât, atâta, atâția, atâtea - pronume cu flexiune de gen, de număr, de caz

 Puțin, puțină, puțini, puține - pronume cu flexiune de gen, de număr, de caz

 Mult, multă, mulți, multe - pronume cu flexiune de gen, de număr, de caz

 Tot, toată, toți, toate - pronume cu flexiune de gen, de număr, de caz

 Alde – pronume invariabil

 Niscai – pronume invariabil

 Cutare – pronume variabil în funcție de gen și de caz.

9.2.2. Pronume compuse:

o Dintr-un pronume relativ și elementele: oare-, ori-, fie- și –va:

Oarecine, oricine, fiecine, cineva, oarecare, oricare, fiecare, careva, oarece, orice, fiece, ceva, oarecât,
oricât, fiecât, câtva, niscaiva cu variantele regionale oareșicare, oareșice, orișicare, orișice, fieștecare,
fitecine.

o Dintr-un pronume nehotărât simplu și vre-: vreunul, vreuna, vreunii, vreunele

o Dintr-un pronume nehotărât compus și adjectivul nehotărât alt: altceva, altcineva.

9.3. Pronumele nehotărât

Pronumele nehotărât poate apărea în construcții cu caracter livresc de tipul Pictura lui s-a dovedit una
inovatoare. Mesajul acesta este unul umanitar.

Pronumele nehotărât fiecare necesită atenție în realizarea acordului, dacă este subiect, impunând verbului
predicat acordul la persoana a III-a singular: Fiecare dintre voi își alege meseria potrivită. Acordul de tipul
Fiecare dintre voi vă alegeți meseria potrivită. este greșit, pentru că interpretează fals ca subiect pronumele de
persoana a II-a plural.

Pronumele nehotărât are rol de element de relație în contextele în care introduce o propoziție subordonată:

Ex. Oricine vrea1/ să ne ajute2/ are doar de câștigat.3/

Am povestit întâmplarea1/ oricui dorește2/ să mă asculte.3/

9.4. Adjectivul pronominal nehotărât

Unele adjective pronominale nehotărâte își schimbă forma atunci când trec din categoria pronumelui în cea a
adjectivului: unul devine un (Îl cunosc pe unul dintre prietenii tăi. /vs/ Îți cunosc un prieten dintre mulții
prieteni.), una devine o, (Una s-a supărat, alta nu. /vs/ O prietenă s-a supărat, alta nu.), vreunul, vreuna devin
vreun, vreo (Se va supăra vreunul în această situație. /vs/ Se va supăra vreun coleg în această situație.)
 Alte adjective pronominale, fără forme de plural pot fi folosite și alături de substantive la plural, precum
orice (Orice probleme ați ridicat, nu mă interesează.), ceva (Ai aflat ceva noutăți despre el?) sau fiecare, mai
ales însoțit de un adjectiv numeral (Veți lua medicamentul la fiecare opt ore.)

Adjectivele pronominale nehotărâte însoțesc în numeroase construcții pronume demonstrative (Toți ceilalți
au tăcut. – unde toți = adjectiv pronominal nehotărât, ceilalți = pronume demonstrativ; Acelea toate reprezintă
munca lui de o viață. – unde acelea = pronume demonstrativ, toate = adjectiv pronominal nehotărât.). Același
comportament grammatical îl are adjectivul pronominal nehotărât și în cazurile în care se combină cu
demonstrativul cel, cei, cele (Toate cele care s-au spus deja nu îl impresionează. – unde toate = adjectiv
pronominal nehotărât, iar cele = pronume demonstrativ) sau cu pronumele posesiv (Toți ai săi au plecat în
concediu. – unde toți = adjectiv pronominal nehotărât, iar ai săi = pronume posesiv.). Un caz similar se regăsește
și în structurile de tipul Atâția alții se luptă pentru ziua de mâine sau Le-am văzut și noi pe atâtea altele
profitând de context favorabile., unde ambii termeni aparțin clasei nehotărâtului. Primul termen, atâtea, atâția
este adjectiv pronominal nehotărât, iar al doilea termen este pronume nehotărât. Același model de interpretare
trebuie aplicat și pentru structurile: puțini alții, multe altele, mulți alții, în care primul termen este adjectiv
pronominal nehotărât, iar al doilea pronume nehotărât.

Într-un singur caz, nehotărâtul își păstrează statutul de pronume, atunci când este însoțit și determinat de un
numeral cu valoare adjectival: alte trei, alți patru. (alte, alți = pronume nehotărâte). De altfel, statutul pronominal
este valabil și pentru alte pronume în construcții similar: ceilalți trei, acestea patru.

Tot cu statut gramatical de pronume apare nehotărâtul și în combinația cu un pronume negativ: nimeni altul,
nimeni altcineva, nimic altceva, situație în care ambii termeni sunt pronume, primul este pronume negativ, al
doilea este pronume nehotărât. Această situație a pronumelor are consecințe sintactice: ambii termeni au aceeași
funcție sintactică pentru că semantic ei reprezintă o subliniere a fiecărui termen prin celălalt.

Ex.: Nu se baza pe nimic altceva decât pe propria experiență. – ambii termeni subliniați se află în cazul acuzativ,
complemente indirecte.

9.5. Funcțiile sintactice ale pronumelui nehotărât

 Subiect: Toți vor apela la ajutorul tău.

 Nume predicativ:

 Mircea este unul dintre voi. Alegerea lui înseamnă ceva. (nominativ)

 Cărțile acelea nu sunt pentru oricine. (acuzativ)

 Ideile mele au devenit ale tuturor. (genitiv)

 Atribut pronominal:

 Comportamentul tău față de alții nu este deloc exemplar. (acuzativ - atribut pronominal prepozițional)

 Grădinile acelea din fața altora au fost vândute. (genitiv – atribut pronominal prepozițional)

 Plecăm toți. (nominativ – atribut pronominal apozițional)

 I-am luat și pe ei, adică pe toți. (acuzativ – atribut pronominal apozițional)

 Recomandările unora erau foarte detaliate. (genitiv - atribut pronominal genitival)

 Complement direct: A adunat ceva de pe câmp. Mănâncă tot din farfurie. Caută pe altcineva. (acuzativ)
  Complement indirect:

 Se mai gândea și la altceva? Nu punea preț pe oricine. (acuzativ)

 Mărturisește tuturor adevărul! Ai mai povestit și altora întâmplarea? (dativ)

 Complement de agent: Greșeala fusese recunoscută de fiecare. (acuzativ)

 Complement circumstanțial de loc:

 Se îndrepta foarte hotărât spre alții. (acuzativ)

 Am vizitat multe castele: ne-am oprit în fața unuia mai interesant. (genitiv)

 Complement circumstanțial de timp:

 Venise cu destul timp înaintea altora. (genitiv)

 După alții îi va veni și lui rândul la ascultare. (acuzativ)

 Complement circumstanțial de mod:

 Miroase a ceva ce mi-este familiar. L-a recompensat cu multe după luarea examenului. (acuzativ)

 A acționat contrar multora. (dativ)

 Complement circumstanțial de cauză:

 S-a bucurat enorm datorită unora dintre prietenii săi. (dativ)

 Complement circumstanțial de scop:

 Prietenii noștri fac imposibilul pentru mulți dintre noi. (acuzativ)

 Complement circumstanțial condițional: În locul unora dintre voi, tu nu l-ai fi acceptat pe Ion. (genitiv)

 Complement circumstanțial concesiv:

 Chiar fără alții, el tot s-a descurcat. (acuzativ)

 Făcuse totuși numai ce-a vrut, în ciuda unora dintre rude. (genitiv)

9.6. Funcția sintactică a adjectivului pronominal nehotărât

 Atribut adjectival (acordat obligatoriu cu regentul său în gen, număr și caz, chiar dacă, în anumite situații,
nu se produc acorduri formale):

 S-au mai discutat alte subiecte? (nominativ)

 I-a luat ceva timp să-și revină. (acuzativ)

 Nimeni acordă credit ideilor altor persoane mai tinere. (genitiv)

 Promisese fiecărui elev câte un premiu. (dativ)



10. Pronumele și adjectivul negativ

10.1. Definiție: pronumele negativ substituie un substantiv într-un enunț negativ.

10.2. Formele pronumelui negativ:

o Forme simple: nimeni – întrebuințat pentru a substitui persoane (cu formele populare nimenea și nime) și nimic
– întrebuințat pentru a substitui obiecte (cu forma populară nimica).

o Forme compuse: niciunul, niciuna, forme care se pot adjectiviza, spre deosebire de formele simple: niciun,
nicio.

10.3. Folosirea pronumelui negativ

Pronumele negative nimic, nimeni își păstrează calitatea pronominală în toate contextele:

Ex. Nu mi-a mai arătat nimic din toate acestea.

Nimeni nu suflase o vorbă.

Pronumele negative niciunul, niciuna se ortografiază, conform DOOM 2, într-un singur cuvânt și nu
trebuie confundate cu structura compusă din adverbul nici + numeral sau pronume nehotărât, când se impune
ortografierea în două cuvinte.

Ex. Niciunul nu mințise în legătură cu notele. Pronume negative

Nu am vazut-o pe niciuna dintre prietenele tale la teatru.

Ex. Nu și-a cumpărat nici unul, nici două caiete. Adverb + numeral cardinal

Nici una, nici două colege n-au ajutat-o.

Ex. Nu răspunsese nici unul, nici altul. Adverb + pronume nehotărât

Nu se baza nici pe una, nici pe alta.

10.4. Funcțiile sintactice ale pronumelui negativ

 Subiect: Nu s-a mai auzit nimic despre propunerea ta. Nu a venit nimeni aseară.

 Nume predicativ:

 Tu ai devenit nimeni pentru ea după această întâmplare. (nominativ)

 Coletul venit aseară nu era pentru niciuna dintre ele. (acuzativ + prepoziție)

 Casa aceea părea a nimănui. (genitiv)

 Părerile exprimate deja nu era contra niciunuia dintre ei. (genitiv + prepoziție)
  Proiectul adoptat nu este contrar niciuneia dintre ideile generale ale protecției mediului. (dativ +
prepoziție)

 Atribut pronominal:

 Nici lui, nici ei, nimănui nu vei mărturisi acest adevăr. (atribut pronominal apozițional, dativ)

 Nu prea l-au impresionat propunerile de la niciunul dintre colaboratori. (acuzativ + prepoziție)

 Nu-i interesa mărturia niciunuia. (genitiv)

 Nu văzuse construcția din spatele nimănui. (genitiv + prepoziție, atribut pronominal prepozițional)

 Vasile nu era văr niciuneia dintre ele. (dativ, atribut pronominal datival)

 Complement direct: Eu nu am văzut nimic. Nu a rugat pe nimeni nimic.

 Complement indirect:

 Gelu nu se gândea la nimic. Nu mai contează pe nimeni pentru proiect. (acuzativ)

 De ce nu ați povestit nimănui incidentul? (dativ)

 Complement de agent: Casa lor nu a fost revendicată de nimeni. (acuzativ)

 Complement circumstanțial de loc:

 De obicei, nu stătea lângă niciunul dintre colegi. (acuzativ)

 Nu se așezase în spatele nimănui. (genitiv)

 Complement circumstanțial de timp:

 Nu va intra în sală după niciunul dintre cei cunoscuți. (acuzativ)

 Cezar nu vorbește înaintea nimănui. (genitiv)

 Complement circumstanțial de mod:

 Nu procedează ca nimeni din anturajul său. (acuzativ)

 Nu a acționat contrar nimănui de data aceasta. (dativ)

 Complement circumstanțial de scop:

 Nu mai luptă pentru nimic acum. (acuzativ)

 Complement circumstanțial condițional: Nu ar fi luat o astfel de hotărâre în locul nimănui. (genitiv)

 Complement circumstanțial concesiv: Nu a acționat totuși în ciuda nimănui. (genitiv)

11. Dificultăți în analiza pronumelor

11.1. Confuzia pronume personal – pronume reflexiv

 Acest tip de confuzie vizează identificarea corectă a tipului de pronume, mai ales în situațiile în care în
limba română există verbe care pot avea dublă apartenență, atât active, cât și reflexive: a uita/ a se uita, a purta/
a se purta, a duce/ a se duce etc. Proba reflexivității se poate face, pe de o parte, prin distincția semantică,
deoarece verbele au sensuri diferite, iar pe de altă parte, prin plasarea lor în contexte ajutătoare, care ar putea
valida aspectul activ sau reflexiv.

Ex. A uita – cu sensul a pierde din vedere, a ignora

Am uitat agenda acasă. Uită să te sune. Nu poate să te uite așa ușor.

În enunțul Nu poate să te uite așa ușor, pronumele te poate fi înlocuit cu orice altă formă a pronumelui
personal în acuzativ: Nu poate să mă/o/îl/ne/vă/le/îi uite așa ușor., iar enunțul își păstrează sensul și
corectitudinea gramaticală.

Ex. A se uita – cu sensul a privi

Se uită atent la tine. Ne uităm la acest tablou cu interes.

În ultimul exemplu, nu pot fi luate în considerare înlocuirile pronumelui reflexiv cu alte forme personale,
de tipul *Mă uită atent la tine./ *Vă uită atent la tine. sau *Îl uităm cu interes la acest tablou./ *Te uităm cu interes
la acest tablou. Din acest motiv, în ultimul exemplu, se și ne sunt pronume reflexive.

11.2. Confuzia pronume personal în dativ – pronume personal în genitiv – pronume posesiv – adjectiv pronominal
posesiv

Acest tip de confuzie se datorează sinonimiei gramaticale privind ideea de posesie: a se compara
construcțiile familia-i / familia ei / familia alor săi / familia sa.

Pentru a lămuri acest tip de confuzie trebuie recunoscute corect formele pronumelor subliniate:

 -i are formă neaccentuată, deci aparține cazului dativ, conform tabelului de la pronumele personal;

 ei este o formă accentuată, este cazul genitiv, conform aceluiași inventar de forme;

 alor săi este pronume posesiv, fapt evident și datorită prezenței articolului posesiv, marcă formală a
acestui pronume;

 sa este adjectiv posesiv, realizează acord formal în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină.

Un caz particular al acestei confuzii apare în situația în care pronumele și adjectivele pronominale
enumerate sunt precedate de prepoziții, deci lipsește substantivul regent: împotriva-i / împotriva ei /
împotriva alor săi / împotriva sa. Pentru evitarea confuziei, se aplică același raționament ca mai sus, adaptat
noului context, după cum urmează:

 împotriva-i - -i este pronume personal, cu formă neaccentuată, în dativ, chiar dacă este însoțit de o prepoziție
care se construiește de obicei cu genitivul;

 împotriva ei – ei este pronume personal, cu formă accentuată, în genitiv, precedat de prepoziție;

 împotriva alor săi – alor săi este pronume posesiv, în genitiv, precedat de prepoziție;

 împotriva sa – sa este adjectiv pronominal posesiv, în acuzativ, deoarece își adaptează forma în funcție de
prepoziție (vezi și: în spatele tău – formă de masculin, acuzativ; în fața mea – formă de feminin, acuzativ;
înaintea noastră – formă de feminin, acuzativ; în mijlocul vostru – formă de masculin, acuzativ etc.)
11.3. Confuzia pronume personal cu funcție de atribut pronominal datival – pronume personal cu funcție de
complement indirect în dativ

Acest tip de confuzie apare în construcții precum:

a)Ne-a pierdut cheile.

b)Ne-a povestit întâmplarea de două ori.

În cazul a), pronumele ne este echivalent semantic adjectivului pronominal posesiv (ne = noastre), este în
cazul dativ, formă neaccentuată, conform tabelului de forme ale pronumelui personal și determină un substantiv,
în această situație cheile. (A pierdut cheile noastre.). Dublarea pronumelui cu forma accentuată nu mai este
posibilă: *Nouă ne-a pierdut cheile noastre.

În cazul b), pronumele ne nu este echivalent semantic adjectivului pronominal posesiv, este în cazul dativ,
formă neaccentuată și poate fi dublat de forma accentuată nouă, fără modificarea sensului global al enunțului.
(Nouă ne-a povestit întâmplarea de două ori.)