Testul 5 – eseu

Epoca istorică în care au fost redactate primele proiecte politice cu privire la organizarea unui stat
românesc poate fi identificată în secolul al XIX-lea, perioadă în care națiunile europene au fost martore
la valul de schimbări politice și sociale. În acest context, România a căutat să-și definească statutul și să
se consolideze ca o entitate națională distinctă.

Primele proiecte politice cu privire la organizarea unui stat românesc au fost elaborate în contextul
mișcărilor naționale de la începutul secolului al XIX-lea. Perioada marcată de Revoluțiile de la 1848 a fost
un moment crucial, când au fost exprimate aspirații puternice pentru autonomia și unitatea românilor.

În secolul al XIX-lea, două proiecte politice au jucat un rol esențial în organizarea statului român. Unul
dintre acestea a fost Unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza în 1859, care a
reprezentat un pas semnificativ către formarea unui stat unitar. Un alt proiect politic important a fost
adoptarea Constituției din 1866, care a instaurat un regim monarhic constituțional și a oferit bazele
organizării statului modern.

În secolul al XIX-lea, două fapte istorice notabile au contribuit la constituirea și consolidarea statului
român. Unul dintre acestea a fost participarea activă a României la Războiul de Independență din 1877-
1878, în care a obținut independența față de Imperiul Otoman. În urma acestui conflict, Tratatul de la
Berlin din 1878 a recunoscut independența României și a marcat un pas esențial în consolidarea statului.

Un alt moment crucial a fost realizarea Marii Uniri din 1918. În urma Primului Război Mondial și a
destrămării imperiilor, Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul s-au unit cu Regatul României.
Acest act a marcat formarea României Mari și a adus sub aceeași administrație majoritatea teritoriilor
locuite de români.

La finalul Primului Război Mondial, desăvârșirea unității naționale a românilor a fost realizată prin
semnarea Tratatului de la Trianon în 1920. Acest tratat a recunoscut formal unirea Transilvaniei,
Banatului și a altor regiuni cu Regatul României. Realizarea acestui obiectiv istoric a fost consolidată de
dorința ferventă a poporului român de a trăi într-un stat unitar.

În concluzie, de la primele proiecte politice din secolul al XIX-lea până la realizarea României Mari în
secolul al XX-lea, evoluția statului român a fost marcată de eforturi susținute pentru autonomie și
unitate națională. Faptele istorice și proiectele politice au contribuit la conturarea unei identități
naționale puternice și la consolidarea statului modern român. Desăvârșirea unității naționale la finalul
Primului Război Mondial a reflectat aspirațiile poporului român și a fost întărită de realizările istorice
semnificative din secolele anterioare.
Testul 11 – eseu
Statul român a avut o evoluție complexă, marcată de proiecte politice, acțiuni hotărâte și personalități
remarcabile care au contribuit la constituirea și consolidarea României Mari. Un moment crucial în acest
proces a fost apariția "Proclamației de la Islaz" în 9 mai 1848, un document semnat de către liderii
revoluției române din acel an, printre care se numără Ion C. Brătianu. Această proclamație a avut un
impact semnificativ, exprimând aspirațiile naționale ale românilor, dar și dorința de a construi un stat
modern și independent. Astfel, documentul prevedea organizarea unui stat național unitar, cu principii
democratice și egalitare.

În secolul al XIX-lea, două acțiuni notabile au contribuit la constituirea și consolidarea statului național
român. În primul rând, Mica Unire din 1859, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, a reprezentat un pas
semnificativ către unitatea statală. Prin unirea Principatelor Moldova și Țara Românească, s-a creat un
stat unitar sub denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. În al doilea rând,
Războiul de Independență din 1877-1878, condus de Carol I, a adus recunoașterea internațională a
statului român independent față de Imperiul Otoman.

Personalități de marcă au fost implicate în acest proces de constituire și consolidare a statului român.
Ion C. Brătianu, lider politic al Partidului Național Liberal, a fost un arhitect al statului modern român,
jucând un rol esențial în elaborarea și promovarea proiectelor politice. De asemenea, Carol I, primul
rege al României, a avut un aport semnificativ la consolidarea statului, prin conducerea Războiului de
Independență și stabilirea monarhiei ca formă de guvernământ.

Un moment de referință în secolul al XX-lea a fost Unirea de la 1918, care a dus la formarea României
Mari. Prin această unire, provinciile istorice ale României, precum Transilvania, Basarabia și Bucovina, s-
au unit cu Regatul României, marcând o expansiune teritorială și consolidare a statului național român.

Existența constantelor în proiectele politice de făurire a statului român modern poate fi observată în
aspirația comună către unitate, independență și democrație. De-a lungul secolelor, indiferent de
contextul istoric, liderii și societatea românească au avut ca ideal construirea unui stat puternic și unitar.
Această continuitate în obiectivele politice a fost alimentată de convingerea că o națiune puternică și
unită este esențială pentru dezvoltarea și prosperitatea poporului român. Astfel, proiectele politice au
fost ghidate de aceste constante, ceea ce a contribuit la evoluția și consolidarea statului român de-a
lungul timpului.