STATUL ROMAN MODERN: DE LA PROIECT POLITIC

LA REALIZAREA ROMÂNIEI MARI

(SEC XVIII-XX)

Situația internațională la sfarsitul sec XVII si începutul sec XVIII

În 1683, I.Otoman a fost înfrânt sub zidurile Vienei și a început să decadă. Această
înfrângere a deschis problema orientală, adică problema împărțirii Imperiului ottoman. De
aceasta criză va profita Austria și Rusia, vor actiona pentru a ocupa teritorii aflate sub stăpanire
sau în zona de influență otomană.

Țările Române se află la începutul secolului al XVIII-lea, prinse în conflictele dintre

marile puteri vecine. Aflate sub control otoman acestea vor devenii teatru de război sau obiect
de dispută între marile puteri. Pe teritoriul acestora se vor desfasura 6 razboaie ruso-austro-
otomane soldate cu pierderi teritoriale: Oltenia (1718-1739), Bucovina (1775) - Imperiul
Habsburgic, Basarabia (1812) – Imperiul Țarist

PROIECTE POLITICE ÎN SEC XVIII ŞI PRIMA JUMĂTATE A SEC XIX

Înainte de a deveni o realitate instituţională, statul român modern a fost imaginat ca
proiect politic. Proiectul a prins contur în sec XVIII devenind realitate în sec XIX (1859 –
Unirea Principatelor).
Sec XVIII-XIX s-au caracterizat în plan european prin constituirea şi afirmarea
naţiunilor moderne. Condiţiile care au dus la naşterea României modeme sunt legate atât de
transformările suferite de societatea românească în sec XVIII şi prima jumătate a sec XIX, dar
şi de contextul internaţional („problema orientală”).

I. PROIECTE/REFORME/DOCUMENTE PROGRAMATICE ÎN SEC XVIII

Epoca fanariotă a început în 1711 în Moldova(Dimitrie Cantemir- ultimul domnitor

pământean) şi 1716 în Ţara Românească (Constantin Brâncoveanu) și se incheie în ambele
Principate, în 1821. Pentru a-si consolida controlul asupra Țărilor Romane, Poarta a recurs la
soluția domniilor fanariote. Acestea sunt considerate momentul de apogeu al dominatiei
otomane.
Caracteristici: domni numiti direct de sultan ( cartierul Fanar din Constantinopol ),
cumparea tronului, domnii scurte ( cca 3 ani ), grecizarea instituţiilor, restrângerea autonomiei,
exploatarea excesiva a resurselor in favoarea Portii; desfiinţarea armatei, redusă la o gardă
domnească, fiscalitatea excesivă, sporirea obligaţiilor faţă de Imperiul Otoman.
 1. Reformismul domnesc (Țara Românească și Moldova)/ imperial (Transilvania)

Proiectele elaborate au vizat atât reformarea cât şi modernizarea societăţii româneşti.

Politica reformatoare a domnilor fanarioţi apare ca varianta românească despotismului
luminat.

Constantin Mavrocordat (1730-1769) = 10 domnii (6 în Moldova, 4 în Țara

Românească);
 politica sa de reforme a fost conturată într-un proiect de constituție; 1746/1749 -
Reforma socială - a desfiinţat şerbia (dependenţa ţăranilor) dându-le ţăranilor libertate
personală. Pentru că ţăranii nu au primit pământ, au rămas să muncească pentru boieri.
Aceştia s-au numit ţărani clăcaşi(de la clacă, muncă gratuită)
• Reforma fiscală – a impus un impozit unic pe cap de locuitor
• Reforma administrativă
-a introdus leafa pentru dregători;
-județe conduse de ispravnici.
Maria Teresa (1740-1780) și Iosif al II-lea (1780-1790).
-au aplicat o politică de reforma la nivelul Imperiului Habsburgic, producând
efecte și în Transilvania( reforme în domeniul învățământului, în plan confesional).
În Transilvania, Iosif II, continuă politica reformistă a mamei sale Maria Tereza,
principala reformă fiind cea din domeniul social: după răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, a
desfiinţat oficial iobăgia în Transilvania (august 1785).
Alţi conducători reformatori:
 Alexandru Ipsilanti – „Pravilniceasca condică”- (primul cod de legi fanariot s-a
tipărit în 1780; s-a aplicat în Ţara Românească până în preajma revoluţiei lui T.
Vladimirescu, când a fost înlocuit cu legiuirea Caragea)
 Ioan Caragea - legiuirea Caragea (1818) în Ţara Românească.
 Scarlat Callimachi-Codul Callimachi (1817)-Moldova

2. Proiecte/memorii boiereşti.
Meritul elaborării unui proiect politic aparţine boierimii mari şi mijlocii care a reacţionat
prin redactarea unor memorii adresate marilor puteri. Programul politic nu s-a fixat într-un act
fundamental ci în totalitatea memoriilor şi proiectelor de reformă redactate în timpul războaielor
ruso-austro-turce (1711- 1812), printre alţii de Mihai Cantacuzino, Enăchiţă Văcărescu,
Dimitrie Sturdza.
Boierii români au reacţionat faţă de noul statut politico-juridic al Principatelor
prin redactarea de memorii adresate marilor puteri creştine.
S e conturarează treptat partida naționala - constituirea elitei boierești într-o
grupare receptivă la modelul occidental și contestatară a situației existente - căutare de soluții
prin memorii.
 1768-1830- au fost elaborate 209 proiecte reformă adresate Rusiei, Franței,
Austriei

Cereri: - domnii pământene, unire, independență, desființarea raialelor, neutralitate,

reformarea instituțiilor, noi forme de guvernământ, putere politică.
Proiecte/ memorii:
• 1772 - cu ocazia tratativelor de la Focșani (războiul ruso-austriac,1768-1774):
 domnii pământene;
 unirea Țării Romanești cu Moldova sub garanția Rusiei, Austriei,
 Prusiei.
• 1791 - tratativele de la Șiștov:
 desființarea raialelor;
 domn pământean;
 neutralitate și independență sub protectoratul Austriei, Rusiei.

Mișcarea de eliberare națională în Transilvania

• 1744 Supplex Libellus - Inochentie Micu Klein - initiatorul luptei politice a romanilor
transilvaneni
• 1791 Supplex Libellus Valachorum - drepturi națioanle pentru români
• Școala Ardeleană: Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu -
insistau asupra vechimii si contiunitatii
• Cărturarii munteni şi moldoveni : Ienăchiţă Văcărescu, Daniil, Philipide, Dionisie Fotino;
insistau asupra vechimii şi continuităţii poporului român.

Proiecte/reforme/documente programatice și constituționale din prima

jumătate a secolului al XIX-lea (Țara Românească și Moldova)

Programele boiereşti au prevăzut reforma instituţiilor şi a formei de guvernământ

(republică, monarhie constituţională):
 în 1769- Partida naţională condusă de mitropolitul Gavril Callimachi al Moldovei
propunea instaurarea unei republici condusă de 12 mari boieri.
 în 1802, Dumitrache Sturdza elabora Planul de oblăduire aristo-democrăticească, ce
propunea un proiect republican de nuanţă aristocratică. (oblăduire=conducere,
autoritate de stat).
 între 1817-1818- marele vistier Iordache Rosetti - Roznoveanu a scris opt proiecte de
reformă, propunând instaurarea unui regim politic în care domnia să fie un simplu
organ de supraveghere şi control, puterea reală trecând în mâinile unei Adunări
Obşteşti şi a unui divan controlat de boierime.

Tudor Vladimirescu si miscare revolutioanara de la 1821

Mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu, desfășurată în 1821 în Țara Romanească a

dat noi dimensiuni proiectului politic modern. În 1821 câţiva boieri din partida naţională din Ţara
Românească pun la cale înlăturarea domniilor fanariote printr-o revoltă populară. Ei îl aleg, pentru
a conduce revolta, pe Tudor Vladimirescu. Momentul prielnic pentru a începe revolta este găsit la
începutul anului 1821, când moare domnitorul Alexandru Şuţu, iar conducerea ţării, până la venirea
altui domnitor, este preluată de un organism alcătuit din boieri pământeni, numit Comitetul de
Oblăduire. Tudor își stabilește baza în Oltenia, apoi înaintează cu o armată formată din panduri,
țărani și alte categorii(negustori, mici boieri) și ocupă Bucureștiul. Tudor a colaborat cu societatea
secretă greacă Eteria, cu sediul la Odessa ce avea drept scop eliberarea grecilor de sub stăpânirea
Imperiului otoman. Conditiile internationale nefavorabile si conflictul cu Al. Ipsilante,
conducatorul Eteriei, au dus la înfrangerea mișcarii lui Tudor.
 Documentele revolutiei au fost Proclamatia de la Padeș și Cererile norodului
romanesc ( în aparență îndreptate împotriva fanarioților si nu a Porții ).
1821 – ”Cererile norodului românesc -reprezintă o sinteză a memoriilor boierești
precedente, un program politic cu caracter constituțional.
-prevederi:
-respectarea autonomiei Principatelor
-afirmarea principiului suveranității poporului - Adunarea no-
rodului (poporului);
-domn ales de țară;
-desființarea privilegiilor boierești și a veniturilor din slujbe;
-promovarea în funcții pe bază de merit;
-reforma fiscală - impozit unic plătit în 4 rate;
-desființarea vămilor interne
- înfiinţarea unei armate întreţinută de mănăstiri, formată din 4000 de
panduri şi 200 de arnăuţi

Urmarea revoluției: deși înfrantă revoluția condusa de Tudor Vladimirescu, în

1822 s-a revenit la domniile pământene:
Grigore IV Dimitrie Ghica în Țara Romanească
Ioniță Sandu Sturza în Moldova

În 1822 - mica boierime din Moldova îşi exprima punctul de vedere prin elaborarea
Constituţiei cărvunarilor, redactată de Ionică Tăutul şi înaintată domnitorului loniţă Sandu
Sturdza (cărvunari = denumire dată micii boierimi de marea boierime din Moldova; aluzie la
mişcarea carbonarilor din Italia).
Cerințe:
 domn pământean;
 adunare obștească;
 autonomie față de Poartă;
 drepturi și libertăți cetățenești (dreptul la proprietate).
Simion Marcovici a semnat „Aşezământul politicesc”prin care susţinea organizarea statului
prin separarea puterilor
Reformele propuse de Eufrosin Poteca:
 impozit pe venit;
 libertatea tiparului și a ocupării funcțiilor administrative.

În lucrarea „Însemnare a călătoriei mele”(1826), Dinicu Golescu susţinea unirea tuturor

provinciilor româneşti sub forma Daciei Mari.
Regulamentele Organice

În 1829 un nou război ruso-turc s-a încheiat cu victoria Rusiei. Prin Tratatul de pace
de la Adrianopol, Principatele Romane rămân sub suzeraniate otomană iar Rusia devenea
putere protectoare a Principatelor Române. Tot acest tratat a prevăzut şi libertatea comerţului
în Ţările Române, fără obligaţia de a aproviziona Imperiul otoman. Protectoratul rusesc a avut
în primă instanţă un rol modernizator pentru ca apoi să devină o piedică.

Rusia a convins Imperiul otoman să accepte adoptarea unor legi cu valoare

constituţională în Principatele Române. Aceste prime constituţii s-au numit Regulamente
organice. Ele au fost elaborate de boierii români împreună cu reprezentanţii Rusiei, ţinând cont
de tradiţia legislativă românească de până atunci, de memoriile boiereşti şi de alte proiecte de
constituţie.

Regulamentele Organice au contribuit la punerea în practică a unora dintre principiile

politice moderne: separarea puterilor în stat sau impozit unic (s-a introdus capitaţia - impozit
unic pe cap de locuitor sub formă de cotă fixă).
Elaborate în perioada ocupaţiei militare ruse (1828-1834), au fost primele documente cu
rol constituţional pentru ţările române. Au fost impuse de Rusia în calitate de putere protectoare,
după tratatul de la Adrianopol (1829) şi după consultarea adunării boierilor, prezidată de contele
rus Kisseleff.
Textul dezbătut la Petersburg, aprobat de Adunările Obşteşti, ratificat de Poartă a fost
redactat de două comisii boiereşti conduse de generalul Minciaki.
Existau şi limite - menţinerea privilegiilor boiereşti.
Au intrat în vigoare în 1831 în Ţara Românească şi 1832 în Moldova.
Pot fi considerate un „act de naştere al parlamentarismului în România”, fiind
primele legiuri care instituie adunări formate pe bază de sufragiu, care, prin participare la
activitatea legislativă, limitau puterea şefului statului.
Domnul (puterea executivă), ales pe viaţă de o Adunare obştească extraordinară, este
organul central al întregii structuri statale. El singur are drept de iniţiativă legislativă, numeşte
miniştrii, poate refuza publicarea legilor votate în Adunare, fără a fi obligat să dea explicaţii,
are dreptul de a dizolva Adunările.
Adunările obşteşti (putere legislativă), dezbateau şi adoptau proiectele de lege trimise
de domn, dar legile intrau în vigoare numai după sancţionarea lor de domn.
Sfatul domnesc era înlocuit cu Sfatul administrativ, alcătuit din miniştri, şefi ai
departamentelor nou înfiinţate.
Erau reorganizate justiţia şi administraţia şi se iniţiau o serie de măsuri importante în
domeniile edilitar, penitenciar, al pensiilor şi ajutoarelor sociale, al instrucţiunii publice.
Puterea judecătorească aparţinea înaltului Divan Domnesc şi tribunalelor.
Alte măsuri:
 Impozit unic - capitație
 A fost instituit bugetul
 A fost reînființată armata
 Boierimea era privilegiată
 Obligațiile în munca ale țăranilor clacași au crescut(se introduce nartul-norma de lucru
 pe o zi)
 Erau reorganizate justiţia şi administraţia şi se iniţiau o serie de măsuri importante în
domeniile edilitar, penitenciar, al pensiilor şi ajutoarelor sociale, al instrucţiunii
publice
Cu toate aceste elemente de modernitate, Regulamentul Organic menţinea privilegiile
boiereşti şi nu prevedea drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, ceea ce l-a făcut repede contestat de
societate. De asemenea, el era un simbol al protecţiei ruseşti şi al suzeranităţii otomane.

În 1834 au fost numiţi şi nu aleşi aşa cum prevedeau Regulamentele, Alexandru Ghica
(înlocuit în 1842 cu Gh. Bibescu, singurul domn ales în conformitate cu prevederile
Regulamentului) în Ţara Românească şi Mihail Sturdza în Moldova (s-au mai numit și
domni regulamentari)
Deşi ei au făcut unele reforme administrative şi culturale, au avut conflicte cu Adunarea
obştească și cu boierii datorită guvernării lor autoritare.

 În 1838 gruparea naţională din Ţara Românească din jurul lui Ion Câmpineanu a
elaborat două documente referitoare la organizarea Ţării Româneşti:
 „Act de unire și independență" și „Osăbitul act de numire a
suveranilor românilor”:
-înlăturarea suzeranității otomane și a protecționismului rusesc (1829);
- unirea într-un regat al Daciei;
- alegerea unui domn ereditar;
- egalitatea tuturor în faţa legii,
- libertatea presei,

 1843 a luat fiinţă societatea secretă de tip masonic „Frăţia”, condusă de Nicolae
Bălcescu, Ion Ghica şi Christian Tell. Membrii ei şi-au propus înlăturarea regimului
regulamentar prin revoluţie, unirea românilor şi instaurarea unei republici
democratice, emanciparea clăcașilor, egalitatea cetățenilor în fața legii.
Ideile ei liberale au fost răspândite prin publicaţii ca: ,,Propăşirea”, „Arhiva istorică”,
„Magazin istoric pentru Dacia” şi „Dacia literară”.

Revoluția de la 1848-1849

Proiectele reformatoare elaborate în ţările române de la începutul sec al XlX-lea,

au atins momentul culminant prin revoluţia deda 1848-1849.
Astfel, putem afirma că proiectul politic care a dus la realizarea României Mari a
cuprins şi revoluţia română de la 1 8 4 8 - 1 8 4 9 .
Revoluţia română de la 1848 a fost parte componentă a revoluţiei europene (reprezintă
continuarea ideilor revoluţionare de la 1789: principiile iberale, democratice).
Revoluţia europeană a fost „ocazia şi nu cauza revoluţiei române” după cum afirma
Nicolae Bălcescu.
Revoluţia română a fost generată de cauze proprii:
 cauze naționale:
- stăpânirea otomană şi protectoratul rus- Ţara Românească şi Moldova
- stăpânirea habsburgică-Transilvania
- lipsa drepturilor naţionale ale românilor din Transilvania
 cauze politice:
- existenţa regimului regulamentar în Ţara Românească şi Moldova
- lipsa drepturilor şi libertăţilor politice
 cauze economice şi sociale (problema ţărănească), nevoia transformărilor de tip
capitalist.
Rolul conducător l-a jucat boierimea mică, intelectualitatea.

S-a acţionat pe două planuri:

 plan tradiţional, ţărănesc: satisfacerea revendicărilor ţăranilor
 plan burghez, liberal-democrat: reforme burgheze.
La început s-a menţinut tradiţia legalistă, petiţionară (satisfacerea revendicărilor pe
cale legală), apoi s-a trecut la Adunări populare cu caracter plebiscitar.
Proiectul politic paşoptist a fost în primul rând opera intelectualilor liberali care i-au definit
obiectivele şi au condus revoluţia de la 1848.
Obiectivele proiectului erau:
 autonomia şi independenţa
 unirea românilor într-un singur stat
 reforma agrară
 drepturi şi libertăţi politice
 modernizarea instituţiilor
 o nouă organizare a puterilor în stat.
Pregătit îndelung prin efortul Partidei naţionale, anul 1848 s-a centrat pe ideile de
libertate, naţiune şi modernizarea a structurilor statale.
Ideea de unitate a fost formulată diferit de la o provincie la alta, în funcţie de contextul
intern şi extern. Ea a apărut cu claritate în gazetele „Pruncul român” (C.A. Rosetti publica la
11 iunie 1848 articolul „Către fraţii noştri din Moldova” în care făcea apel la unire) şi „Poporul
suveran” de la Bucureşti, în documentele redactate de revoluţionarii moldoveni refugiaţi la
Braşov, (mai 1848) şi Cernăuţi (august 1848, redactat de Mihail Kogălniceanu), precum şi în
cadrul Marii Adunări Naționale de la Blaj din 3-5 mai 1848, unde s-a strigat „Noi vrem să ne
unim cu ţara”. Pentru a nu irita imperiile vecine, această idee nu a fost inclusă în programele
revoluţionare adoptate la Iaşi, Islaz sau Blaj.
Problema agrară a fost principala problemă socială a revoluţiei. Soluţiile propuse au
fost diferite, de la o soluţie moderată în programul de la Iaşi „Petiţia Proclamaţie”, pană la
soluţia radicală în programul emigraţiei moldovene de la Braşov- „Prinţipiile noastre pentru
reformarea patriei”. În Ţara Românească s-a constituit o Comisie a proprietăţii care avea în
vedere reglementarea raporturilor dintre proprietari şi ţărani.
Programul politic paşoptist a fost pus în aplicare în timpul domniei lui Cuza.

Revoluția în Moldova:
 27 martie 1848- Iaşi- adunarea de la hotelul Petersburg –aproape 1000 de
persoane
 se adoptă programul „Petiţia Proclamaţie”, redactat de V. Alecsandri.
Programul a avut caracter moderat. Pentru a evita intervenţia Rusiei, încă de
la început prevedea „Sfânta păzire a Regulamentului Organic”. Alte
prevederi: grabnică îmbunătăţire a stării locuitorilor săteni, desfiinţarea
cenzurii, funcţii acordate pe merit, reforma şcolilor, siguranţa personală, etc.
  documentul a fost înaintat domnitorului Mihail Sturdza care l-a respins şi a
trecut la arestarea
revoluţionarilor.

Unii au reuşit să scape şi au continuat activitatea din exil, astfel au fost adoptate două
programe:
 „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”- Braşov- mai 1848 (Vasile
Alecsandri, Costache Negri); cel mai radical program
 „Dorinţele programei naţionale în Moldova”- Cernăuţi-august 1848, Mihail
Kogălniceanu.

Revoluția în Ţara Românească:

 pregătirea revoluţiei s-a făcut de un Comitet revoluţionar numit „Frăţia”
 9 iunie 1848- Islaz- izbucnirea revoluţiei
 documentul programatic: „Proclamaţia de la Islaz” (Ion Heliade Rădulescu); rol de
Constituţie. Prevedea: -independenţa administrativă şi legislativă a ţării,
-egalitatea drepturilor politice,
-domn responsabil ales pe cinci ani şi căutat în toate stările societăţii,
- emanciparea clăcașilor prin despăgubire
 11 iunie 1848-izbucnirea revoluţiei la Bucureşti
 13 iunie- Gheorghe Bibescu fuge, iar puterea este preluată de un guvern revoluţionar,
condus de mitropolitul Neofit, membrii: Nicolae Bâlcescu, Ch. Tell, Ion Brătianu, C.A.
Rosetti, Ion Ghica, Ștefan Golescu, Nicolae Golescu.
 Sunt luate măsuri: desfiinţarea rangurilor boiereşti, introducerea drapelului
tricolor, înfiinţarea Comisiei proprietăţii pentru rezolvarea problemei agrare.
 Se realizează o guvernare revoluţionară pentru două luni pe baza Proclamaţiei de la Islaz
 guvernul este înlocuit cu o conducere provizorie: o locotenenţă domnească (Ion Heliade
Rădulescu, N. Golescu, Ch. Tell), apoi un caimacam.
 13 septembrie 1848- înfrângerea revoluţiei ca urmare a confruntării din Dealul Spirii
dintre o companie de pompieri condusă de Pavel Zăgănescu şi trupele otomane.
 Se instaurează ocupaţia militară ruso-otomană şi este reintrodus Regulamentul Organic.

Revoluția în Transilvania:
 evenimentele au fost complicate de izbucnirea revoluţiei ungare care avea în program
anexarea Transilvaniei la Ungaria.
 3-5 mai 1848 - Marea Adunare de la Blaj
 s-a adoptat programul: „Petiţia Naţională” ( Simion Bărnuţiu). Prevederi:
egalitatea în drepturi a naţiunii române cu cea maghiară, desfiinţarea iobăgiei
fără nicio despăgubire, etc
 acţiunile românilor îndreptate împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria au eşuat; la
18/30 mai 1848 Dieta din Cluj a votat anexarea Transilvaniei la Ungaria.
 adunarea din septembrie 1848 de la Blaj a însemnat începutul insurecţiei.
 s-au format gărzi militare româneşti conduse de Avram Iancu şi Axente Sever.
 armata română urma să lupte pe două fronturi: împotriva habsburgilor şi a revoluţiei
maghiare
 în aprilie-iulie 1849 Nicolae Bălcescu încearcă să medieze o înţelegere untre maghiari
(Lajos Kossuth) şi români (Avram Iancu) pentru a salva revoluţia naţională .
 s-a încheiat „Proiectul de pacificaţie de la Seghedin” în iulie 1849 (dar era prea
 târziu pentru că în august 1849 forţele austriece şi ruseşti au înfrânt armata maghiară la
Şiria (lângă Arad), iar la scurt timp a fost înfrântă şi cea română.

Revoluția în Bucovina: -„Petiţia Ţării”, Eudoxiu Hurmuzaki, Cernăuţi, 20

mai 1848
Revoluția în Banat: - „Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat”,
-Eftimie Murgu, Lugoj-15 iunie 1848

Deşi înfrântă prin intervenţia militară a imperiilor vecine, revoluţia din 1848-1849 a
reuşit să stabilească direcţiile principale de acţiune pentru făurirea României moderne,
încurajând lupta de eliberare naţională.
Revoluţia de la 1848 a demonstrat că pentru reforma societăţii nu era de ajuns unitatea
de acţiune a românilor sau conştiinţa naţională. Fără unitatea statală nu se putea trece la
modernizarea internă a statului, după cum nu se putea obţine nici independenţa.