C o n f . u n i v. d r.

D A N B O T I C Ă
Universitatea Emanuel din Oradea

A existat un moment în care chemarea lui Dumnezeu la

slujire fulltime a devenit irezistibilă, până acolo încât nu am reușit
să îmi imaginez nimic altceva pentru viitorul meu. Am văzut în
UEO locul în care Dumnezeu a îmbinat cel mai evident talanții și
pregătirea academică prin care trecusem în ultimii 14 ani, cu
nevoile universității. A fost ușa pe care El a deschis-o la
momentul și timpul perfect. Contribuția mea la UEO poate avea
un impact în viața studenților în măsura în care studenții observă
în propria mea viață pasiunea pentru Dumnezeu îmbinată cu
pregătirea academică.
Sunt căsătorit de 28 de ani cu Carmen și împreună avem doi
băieți: Chris și Adrian. Pe lângă activitățile în care sunt implicat la
școală și biserică, îmi place să citesc și să cânt la chitară.
 E VA N G H E L I Z A R E
PERSONALĂ

„Căci noi nu putem să nu vorbim

d e s p re c e a m v ă z u t ş i a m a u z i t ! ”

Una din experienţele cele mai plăcute pentru un iubitor de artă antică este vizitarea muzeului de
istorie din Atena. Vizitatorul poate admira acolo unele din statuile pe care, probabil, le-a văzut şi
apostolul Pavel când a vizitat Areopagul din Atena (Fapte 17). Experiența apostolului însă diferă
radical de cea a vizitatorului modern. Unora ca noi, vizita ne-ar încâta ochii; lui Pavel însă statuile
idolatre i-au întărâtat sufletul. Și totuși, apostolul nu s-a retras plin de frustrăi, ci a insistat să se
amestece cu filozofii stoici şi epicurieni vorbindu-le despre Cristos. Putem învăţa din exemplul lui
Pavel, mai ales aceia dintre noi care trăim înconjuraţi de prieteni, colegi şi vecini nemântuiţi? În
Faptele Apostolilor 17, apostolul ne îndeamnă să facem următorii paşi:
Ia pulsul sufletului tău!

Deşi Atena excela în artă, apostolul nu s-a plimbat pe străzile polisului doar pentru a admira monumentele şi statuile
impunătoare, mai ales statuile zeilor. Duhul lui Pavel a fost mai mult întărâtat şi mai puţin încântat de frumuseţea
idolilor. Cu cât mai mult ne va seduce cultura în mijlocul căreia ne-a aşezat Dumnezeu, cu atât mai puţin vom simţi
durerile naşterii şi vom plânge pentru soarta veşnică a celor din jurul nostru care venerează idolii moderni!
Pe ucenici i-au încercat sentimente de admiraţie privind la coloanele şi aurul Templului din Ierusalim; pe Domnul Isus
l-au podidit lacrimile! Să ai gândul lui Hristos nu înseamnă să devii anarhist faţă de valorile culturii în care trăieşti. Nu
înseamnă să îţi distrugi laptopul, mobilul şi televizorul, nici să te separi de prietenii sau colegii care nu îl onorează pe
Cristos. Dar dacă cultura a ajuns să te încânte până într-acolo încât nu te lasă indiferent focul care va devora idolii săi
şi, împreună cu ei, pe cei care acum îi venerează, atunci fă primul pas: ia pulsul spiritual al sufletului tău, nu doar al
celor din jur!

A b o rd e a z ă o a m e n i i p e r s o n a l !

Apostolul i-a căutat personal, insistent şi consecvent pe oameni. A mers la Areopag

unde se întâlneau filozofii, şi în sinagogi pentru că acolo se închinau iudeii, chiar dacă
în final îndrăzneala i-a adus moartea. Ne obligă la vreun răspuns faptul că Isus Cristos
nu s-a lăsat căutat, ci a venit să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi? Nu a existat în
vremea Noului Testament un apostol despre care să știm că s-ar fi rugat mai intens
decât a făcut-o apostolul Pavel. Dar Pavel nu și-a liniștit cugetul doar cu experiența
rugăciunii în privat, măcar că fără rugăciune nu ar fi câștigat luptele pe care a fost
chemat să le poarte. Știind că ar fi fost „vai de el” dacă n-ar fi predicat Evanghelia,
Pavel i-a abordat personal pe oameni – inclusiv pe cei care aveau să contribuie mai
târziu la arestarea și condamnarea sa.
F i i re s p e c t u o s , n u c o n f l i c t u a l !
Primele cuvinte cu care Pavel i-a întâmpinat pe bărbaţii Atenieni au fost: „În toate privinţele, vă găsesc foarte
religioşi!” (vs. 22). Oratorii profesioniști de la Areopag l-au numit „palavragiu”. Ca răspuns, Pavel ar fi putut invoca
suficiente motive să atace religia idolatră, falsă şi erotică a grecilor, dar nu a făcut-o. A predica adevărul înseamnă să
confrunt întunericul, nu să sacrific respectul. Omul „mic” este nesigur şi va folosi conflictul pentru a domina pe cel de
care este intimidat. Omul sigur de mântuirea lui va folosi cu seninătate adevărul pentru a câştiga pe cel pentru care a
murit Cristos. Imită-l pe Pavel, care nu a început umilindu-i pe păgâni pentru ce nu ştiau, ci a căutat un numitor
comun între credinţa lor şi adevărul biblic. A afirmat partea de adevăr din falsul scrierilor lor: „Voi vă închinaţi unui
Dumnezeu necunoscut!” Sună radical, dar nu devin oare un snob complexat, când jubilez scoţând în evidenţă
neadevărul din spiritualitatea celor cu care vorbesc? Fii înţelept! Imită-l pe Cristos, care i-a spus cărturarului: „Tu nu
eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”!

F i i p re g ă t i t , n u d e l ă s ă t o r !
Când apostolul le-a spus grecilor: “Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” şi „suntem din neamul lui” (vs. 28), el a
citat din poeţii greci Epimenides (Imn pentru Zeus, cca. 600 î.Hr.) şi Aratus (Fainomena, cca. 300 î.Hr.). Deşi evreu,
Pavel a depus efortul să înveţe din viziunea şi gândirea grecilor. Greşesc afirmînd că suntem aroganţi pretinzînd
altora să ne îmbrăţişeze credinţa, fără să depunem nici cel mai mic efort să înţelegem cum gândesc? În era
globalismului informațional nu te considera mai mult decât un „vas de lut”, dar fă totul cu excelenţă „din toată
inima, ca pentru Domnul” (Coloseni 3:23)!
Confruntă întunericul cu lumina Evangheliei!

Pavel ar fi putut să se limiteze la a-i lăuda pe greci pentru „religiozitate”, sugerându-le

subliminal să continue să se închine unui „Dumnezeu necunoscut”. Totuşi, el a refuzat să
îndulcească otrava idolatriei şi, mai ales, să sacrifice adevărul Evangheliei. Sau să renunţe la
Mesaj invocând scuza că oricum oamenii sunt sătui de vorbărie şi că, în realitate, ei tânjesc
doar după faptele noastre bune. Pavel ne învaţă că trăirea frumoasă înaintea prietenilor
trebuie să întregească, nu să înlocuiască vestirea Evangheliei. Indiferent de înţelepciunea
lor, filozofii stoici şi epicurieni au auzit din gura apostolului cuvinte ca „pocăinţă, iertare şi
învierea din morţi”! La fel şi cei din jurul tău şi al meu!

F i i g a t a s ă s u f e r i p e n t r u c re d i n ţ a t a !

Unii dintre filozofi l-au numit pe Pavel „palavragiu” şi şi-au bătut joc de învierea din morţi.
Într-unul din numerele revistei Charlie Hebdo, desenatorul Renald Luzier (Luz) a caricaturizat
iubirea în Sfânta Treime într-o ipostază pornografică homosexuală. Dar Pavel a resimţit mai
mult decât înţepăturile ironizării sau abandonul din partea celor care ar fi trebuit să îl
încurajeze cu prezenţa lor. Pavel chiar a fost turnat ca o jertfă. Sau, în cuvintele lui Richard
Wurmbrand: „Gardienii ne-au interzis cu orice preţ să predicăm celorlalți prizonieri. Ştiam
că dacă ne descoperă, primeam o bătaie soră cu moartea. Unii dintre noi am hotărât să
plătim preţul privilegiului de a predica, aşa că am acceptat condiţiile impuse de comunişti.
Aveam o înţelegere: noi predicam, ei ne băteau. Noi eram fericiţi predicând, ei erau fericiţi
când ne băteau, aşa că toată lumea era fericită!” „Ferice va fi de voi când oamenii
vă vor prigoni din pricina Mea!”
 Acest articol a fost publicat anterior în cartea Plăcerea
Imperativului (Oradea: Editura Universității Emanuel, 2015).
str. Nufărului, nr. 87, Oradea, jud. Bihor, 410577
T: 0040 359 405 603, contact@emanuel.ro
www.emanuel.ro