Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un elev:
Ne mai ţineam de mîna mamei încă,
Ne era teamă ? Nici acum nu ştim!
Ne îndreptam spre prima noastră muncă:
Să învăţăm, să scriem, să citim.
Un elev:
A fost odată ca-n poveşti
O toamnă preafrumoasă,
Când noi cu paşi împărăteşti
Am poposit în clasă.
Acolo-n bănci ne-am aşezat
Cu bucurie mare
Şi munca noastră a ghidat-o
Doamna învăţătoare.
Un elev:
Prima zi de şcoală-mi vine-n minte,
A trecut de-atunci aproare-un an.
Eu eram fetiţa cea sfioasă
Cu codiţe lungi şi cu ghiozdan?
Mă ţineam de mama cu-ndârjire,
Nu voiam să mă despart de ea.
Şcoala cu ferestrele înalte
Şi grilaj de fier mă speria.
Un elev:
A ieşit în prag învăţătoarea
Şi mi-a zis cu glas îmbietor
-Hai,fetiţo, să intrăm în clasă.
Şi-am urmat-o ca pe-o zână bună
Răsărind din cartea cu poveşti.
Datorită ei sunt azi mai înţeleaptă,
Ştiu acum să scriu şi să citesc.
Un elev: .Eu ştiu bine că în viaţă
Îndrumaţi de o povaţă,
Voi găsi –nvăţînd comoara ,
Chiar aici la noi în şcoală.
Ciugulind vom aduna
Cunoştinţe şi deprinderi
Şi treptat vom învăţa
Chiar probleme-a rezolva.
Un elev:
Când la şcoală am venit
Am primit în dar
Un ABECEDAR.
Fiecare filă a lui
E o bucurie.
El ne-a învăţat pe toţi
A citi şi –a scrie.
Un elev:
L-am găsit pe bancă-n dar
La-nceput de an școlar.
Și-avea litere mărunte
Mici și necunoscute.
Mă- ntrebam puțin cam speriată
Oare o să ajung să le citesc pe toate?
Un elev:
Mai întâi am învățat
Cu greu scrisul ordonat.
Încă de la început liniuțe am făcut,
Bastonașe aplecate, nodulețe ne-nodate
Cifre uneori greșite
Litere îngrămădite.
Un elev:
Azi ,dragi colegi,ne-am adunat
Cuvinte de bine să-i spunem
Acelui ce oră de oră a stat
În clasă cu noi împreună
Şi zi de zi să muncim ne-a învăţat.
Un elev:
El câte-o literă ne-a arătat
Şi-acum noi pe toate le ştim:
Deci, Abecedarului,
Ce ne-a-ndrumat,
Cu toţii din inimă,
Toţi : Îi mulţumim!
Un elev:
Literele în cuvinte
Le scriem cu luare aminte
Pe spaţii le aşezăm,
Fără să le încurcăm.
Data, titlul neapărat,
Şi apoi alineat.
Un elev:
Acum pot citi şi scrie Ele poartă chiar un nume,
La prieteni şi bunici. Un şirag de chei anume,
Ferice de cine ştie Le numim scurt:
Azi semnele mari şi mici ( toţi ) ALFABETUL.
Bine scrise pe hîrtie!
Un elev :
Doar acum , numai acum
Vom porni uşor la drum
Căci încetul cu încetul
Învăţatam alfabetul.
Un elev:
Știm de-acum să facem scheme,
Rezolvăm chiar și probleme.
Despre fiecare tip aparte
Știm de toate deci se poate.
Un elev:
Descăzut și scăzător
Numărăm și crescător,
Dragi părinți, nu e o glumă
Adunare, termen, sumă.
Să știți lupta cea mai grea
E cu matematica.
Un elev:
Voi nu ştiţi, n-aveţi habar, -Toată ziua să înveţi!
Tare-i greu să fii şcolar ! -Să nu scoţi nasul din cărţi!
Şi vă dau cuvântul meu, -Vezi să nu mai scrii cu pete!
Că elev în clasa –ntâi -Să nu rupi foi din caiete!
Nu-i uşor de loc să fii ! -Să te scoli devreme mâine!
Dar nu şcoala mă apasă , -Poezia să înveţi,
Ci profesorii de acasă, -Şi pe X să-l mai repeţi!
Că-mi pândesc orice mişcare: Lor le pare că e bine
Mama, tata, mama-mare. Dar uitaţi-vă la mine!
Mama-mi spune să mănânc , O propunere-aş avea:
Tata-mi spune să mă culc. Nu se poate-nfiinţa
-Fără zece să nu vii! O şcoală de părinţi
-Primu-n clasă vreau să fii! Să se facă mai cuminţi.
Un elev:
Suntem harnici, buni și arătoși
Uneori cam năzbâtioși.
Dar sincer să vă spun
Și acesta-i lucru bun.
În clasa I ce cu toți învățăm
O deviză noi avem:
Toți: Vrem să fim cei mai deștepți
Harnici și cei mai isteți.
O elevă:
Doar acel care învață
Om deștept devine-n viașă
Omul care-i învățat
E ca pomul cel rotat.
Un elev:
Roada face pomul pom
Școala face omul om.
Toți: Școala.
Învățătoarea:
- E calea spre viitor..
Toți: Școala.
- E calea cunoștințelor...
- Școala.
- E a cărții împărăție...
- Școala.
Un elev:
Școala este cea de-a doua casă
Ce ne-nvață cartea să o prețuim.
Cu succese mari să reușim în viață
Și frumos ca să trăim.
Un elev:
Școala ne- nvață ,să fim buni în viață,
Harnici, silitori, de părinți ascultători,
Ca un izvor de apă vie e școala noastră și-o iubim
Aici din frageda copilărie, atâtea taine deslușim.
Cântecul ,, Școala”
Apare învățătoarea cu 2 pălării și o traistă zicând:
-Știți voi ,cine oare intră-n sală chiar acum?
- E Păcală și Tândală.
Păcală: Bună ziua, măi voinici!
Tândală: A, aici erai?
Păcală: Eram , dar nu mai sunt! ( Se pornește)
Tândală : Stai! Un- te duci cu pasul mare fecioras de-al lui Pacală ?
- Un -se duce fiecare când i-i tare dor de şcoală.(Păcală)
- Bre! N-o face pe deşteptul! Şcoala doar e-n altă parte! (povestitor)
- Dar eu ştiu un drum de-a dreptul ce-nconjoară 7 sate! (Păcală)
Se închină și pleacă.
Un elev:
În ultimele luni de zile, vremurile pe aici
Au fost cam agitate, un pic stresante.
Dar în final s-au dovedit a fi interesante.
Fiți atenți și ascultați
De doriți aplaudați.
Un elev:
Astăzi suntem încă mici
Vă spunem sincer, dragi părinți!
C-avem nevoie de iubire
Pace-n lume și fericire.
Când deja un pic vom crește
Mai mult ca să gândim nimic nu ne oprește.
Uniți și fericiți să fim.
Alt elev:
Mă-nchin părinte-n fața ta
Mă rog de sănătate.
Mă-nchin măicuță-n fața ta
Și-ți mulțumesc de toate.
Îți mulțumesc că mai crescut
Și mai pornit de-acasă
Cu tot ce ai avut mai bun
Cu vorba cea aleasă.
Învățătoarea:
Să știți că pentru orice mamă din lume
Copilul ei e un copil minune,
În ochii fiecărui tătic
Există o admirație față de pruncul mic.
Chiar și năzbâtiile și poznele gălăgioase
Părintelui uneori le par frumoase.
Și chiar dacă uneori vă ceartă, vă pedepsesc
Să știi , copile, părinții te iubesc.