Civilizatii Antice.

Imperiul Persan (Persii)

Imperiul Persan a fost un imperiu iranian ce a dominat Asia de
Sud si de Sud-Vest intre 550 i.e.n.., de la cucerirea mezilor de
catre Cirus cel Mare, pana în 330 i.e.n.., cand ultimul imparat
Ahemenid moare și imperiul este cucerit de Alexandru cel Mare.

La inceputul Epocii de Fier in podisul iranian s-a produs o patrundere graduala a triburilor de
indo-arieni si indo-iranieni, veniti din Asia Centrala.
Intre sec. XI si VIII i.e.n. populatia mezilor era stabilita deja in zona din jurul orasului Ecbatana,
astazi Hamadan, in timp ce persii, denumiti astfel de catre asirieni, ocupau tarmurile Lacului
Urmia, in partea de nord a regiunii.
In acel timp regaturile din Mesopotamia, toate marginindu-se cu viitorul teritoriu al Persiei, erau
inca puternice: Asirienii si Urartienii stapaneau in nord, Babilonienii in centru si Elamitii in sud.
Atacati si invinsi de Asirieni de cateva ori, in sec.VII i.e.n., Mezii au format o Confederatie. Prin
alianta cu Babilonienii, Confederatia a reusit sa invadeze teritoriul Asirian, distrugand orasele
Ashur si Ninive si punand, in acest fel, capat dominatiei Asiriene.
Dupa aceasta perioada, in sudul Muntilor Bakhtiari, s-a format un mic regat persan – regatul
Parsumash, fondat de un rege numit Achaemenes, care a fost intai vasalul Elamitilor si apoi al
Mezilor.
In anul 550 i.e.n., unul dintre descendentii acestui rege, CYRUS, va invinge pe ultimul rege al
mezilor, Astyages, si va fonda IMPERIUL PERSAN.

Internal
In anul 559 i.e.n., regele Persanilor si Mezilor, Cyrus ii, ridica propria sa capitala, la Pasargade –
in persana hagmatan = loc de intalnire. Cyrus, un mare strateg, a reusit sa incorporeze in regatul
sau, fara prea multa varsare de sange, populatia istovita si slabita a regiunilor vecine. in scurt
timp, Asiria, Urartu, Cilicia si estul Anatoliei au devenit state vasale.
Hotarat sa-si extinda imperiul catre vest, Cyrus cucereste prima tinta, Lydia, iar in anul 546 i.e.n.
armata sa invinge cavaleria regelui Croesus, celebru pentru imensa sa bogatie. Ocuparea capitalei
Sardis, ii permite lui Cyrus sa detina controlul aproape a tuturor oraselor din Asia Mica.

Dupa infrangere, Croesus alege sa se sinucida, iar Cyrus continua victoriile sale pana la Milet,
obtinand astfel un port la Mediterana.
Dupa fortificarea granitelor catre est, Cyrus se lanseaza intr-un atac decisiv asupra Babilonului.
Orasul cade in anul 537 i.e.n.. Regele persan este considerat un adevarat eliberator de catre evreii
care fusesera deportati la Babilon dupa distrugerea, cu cinzeci de ani mai inainte, a templului din
ierusalim, de catre Nabucodonosor. Cyrus a promis evreilor libertate religioasa si a permis ca 40
000 de evrei sa se intoarca la ierusalim ca sa reconstruiasca templul, fundat chiar de rege.
Ulterior, Cyrus ocupa Siria, Fenicia si Palestina si se pregateste pentru invazia Egiptului, invazie
care va ramane insa in seama mostenitorilor. Cyrus a murit in anul 529 i.e.n. intr-o expeditie
impotriva triburilor nomade si a fost ingropat la Pasargadae.
In anul 528 i.e.n., la un an de la urcarea sa pe tron, fiul lui Cyrus, Cambyses, a condus un mars
victorios prin Desertul Sinai catre Nil. Pentru prima data in istorie, Regatul faraonilor a fost
cucerit in intregime. Mai putin tolerant decat tatal sau, Cambyses detroneaza zeii Egiptului si ai
Babilonului, comitand o greseala politica grava.
Conflictele dinastice din Regatul Persan, au condus la o adevarata lovitura de stat, cu consecinte
dramatice – sinuciderea lui Cambyses si asasinarea uzurpatorului, Preotul Gaumata.
521-485 i.e.n.: Darius I, fondatorul Persepolis-ului

Internal
 Dupa moartea lui Cambyses, printul ahemenid Darius i, numit
ulterior cel Mare, ajunge la putere, in anul 521 i.e.n. El a fost comandatul armatei numita “Cei
Zece mii de Nemuritori”.
in afara de recunostiinta pentru loialitatea lor, imaginile membrilor acestei trupe de elita au fost
sculptate pe zidurile din Persepolis, capitala secreta, expresie a puterii ahemenide, pe care Darius
o intemeieaza in 520 i.e.n.
Darius a creat un mare imperiu centralizat, cu trei capitale: Susa era folosita ca rezidenta de
iarna, Ecbatana ca rezidenta de vara, iar Persepolis a devenit cel mai important centru
ceremonial.
Campaniile militare desfasurate pe o vasta scara, au transformat Persia intrun imperiu de
proportii colosale, intinzandu-se din india pana la insulele Grecesti si de la Nil la Dunare.
Dupa ce s-a ingrijit de politica interna, dand imperiului un nou cod administrativ si religios –
Zoroastrismul – si dupa ce a creat noi orase si o vasta retea de caravane, cu rute pornind din
Orientul indepartat pana la Mediterana, Darius isi indreapta atentia catre Greci, incepand cu
Miletul. Conflictul a fost unul teribil: Miletul a fost distrus, Tracia si Macedonia ocupate iar
Eretria pusa sub foc, in timp ce populatia a fost inrobita.
In anul 490 i.e.n., Darius a fost insa invins la Marathon, de catre fortele Athenei si Spartei.
Regelel Ahemenid s-a retras din Grecia si a murit in anul 485 i.e.n. A fost ingropat in mormantul
din stanca de la Naksh-i Rustam, nu departe de Persepolis.
485-465 i.e.n.: Xerxes
“Eu sunt Xerxes, cel mai mare suveran, regele regilor, conducatorul multor tari si popoare, regele
intregului univers, fiul marelui rege Darius, Ahemenidul. Eu, Xerxes, supremul rege, declar: tot
ceea ce am ridicat in acest loc si in altele, am construit prin gratia lui Ahura Mazda. Fie ca Ahura
Mazda si ceilalti zei sa protejeze regatul meu si tot ceea ce am construit”

Fiul lui Darius, Xerxes, care a fost vice-rege in Babilon, ajunge pe tronul Persiei in anul 485 i.e.n.,
fiind doritor sa guverneze in propria sa tara, intr-o splendida liniste, dedicandu-si energia artelor
si lucrarilor de amplificare a capitalei sacre – Persepolis.

Internal
Dar foarte curand, a fost fortat sa mearga pe urmele tatalui sau, care a lasat problema Greciei

nerezolvata. Formand o armata de soldati si mercenari

nehotarati, din 46 de tari, Xerxes a decis sa atace Grecia dinspre pamant, in anul 480 i.e.n. Dupa
ce Macedonia si Thesalia s-au predat fara lupta, Persanii castiga batalia de la Thermopylae si
invadeaza Attica si Athena, arzand templele si Acropola.
In acelasi an insa, Grecii infrang flota persana in insulele Salamis, astfel incat armata persana,
urmarita de Grecii aliati cu orasele ioniene din Anatolia, a fost fortata sa se retraga din Europa.
Xerxes, acum un “Rege al Regilor” slabit si micsorat, s-a retras la palatul din Persepolis, unde a si
fost asasinat in anul 465 i.e.n.
La moartea sa, Xerxes a lasat viitoarelor generatii de Ahemenizi, un imperiu imens si puternic,
care tocmai prin acestea era vulnerabil. incompetenta politica si lipsa incredintarii suficientei
forte militarilor, a provocat revolta multor satrapi si multe popoare si-au declarat propria
independenta.
In inima Persiei, totusi, pompa curtii continua nemicsorata. Prima capitala a Ahemenizilor,
Pasargade, a fost abandonata si in viitor folosita exclusiv doar pentru ceremoniile de incoronare.
Cel mai important oras in Persia era acum Persepolis, fondata de Darius si largita de Xerxes.
inchisa pentru straini, era resedinta preferata a Regelui Regilor. Susa, capitala de iarna, era locul
curtii si administratiei. Orasul a fost construit de Darius in 521 i.e.n., dupa modelul Persepolis-
ului, cu palate mari, o Apadana sustinuta de o padure de coloane cu forme animale si masive
inele de ziduri. Ecbatana, prima capitala luata de la Mezi de catre Cyrus cel mare in 559 i.e.n.,
servea ca centru politic si militar. Cand, in 336 i.e.n., ultimul Ahemenid, Darius iii Codomannus
urca pe tron, in Persepolis, tara intra sub umbra armatei macedoniene care avansa necrutator
prin Asia Mica.
465-334 i.e.n.: Sfarsitul Ahemenizilor
Perioada finala a imperiului Persan a fost una cu probleme. Fiul lui Xerxes, Artaxerxes i, si-a
inceput domnia in anul 465 i.e.n. prin uciderea tuturor fratilor sai si a potentialilor rivali. Puterea
sa a fost insa redusa si regele a fost obligat sa respecte Pactul de Ne-agresiune cu Grecia, pact
care in fapt interzicea Persanilor sa traverseze granitele din estul Anatoliei.

Internal
Succesorul sau, Darius II, s-a dovedit a fi un rege slab si nehotarat care a cautat sa exploateze
rivalitatea dintre Athena si Sparta dar a n-a reusit sa obtina nici un beneficiu pentru Persia.

Artaxerxes II, care ajunge pe tron in anul 405 i.e.n., a continuat cu incercarea de a corupe pe
Greci, implicand chiar Theba si cateva orase din ionia, care s-au supus legilor satrapiilor persane,
pentru avantaje economice. Fenicia, Siria, Egiptul si Cipru, si-au proclamat independenta, si
Artaxerxes ii, la moartea sa, a lasat tara dezordine.

Artaxerxes III, la mijlocul sec. al IV-lea i.e.n., recucereste Egiptul si, in 338 i.e.n., incearca sa
formeze o alianta cu Macedonia condusa de Philip, dar regele Persan a fost otravit in acelasi an.
Cum n-a lasat mostenitori, o ruda destul de indepartata a familiei Ahemenizilor, Darius iii
Codomannus, ajunge pe tron, si el este cel care va infrunta armata lui Alexandru cel Mare, cand,
in 334 i.e.n., acesta a traversat Hellespontul.

330 i.e.n.: Alexandru cel Mare cucereste Persia si arde Persepolis

In anul 334 i.e.n., un secol si jumatate dupa invadarea Greciei de catre Persani, Alexandru cel
Mare, traverseaza Hellespontul cu o armata de 40 000 de barbati, pentru a elibera orasele
ioniene din Asia Mica. O victorie usoara, la Granicus, ii permite lui Alexandru sa-si continue,
nederanjat, marsul prin restul Anatoliei.
Darius III, si-a adunat trupele la issus, in Siria, unde a avut loc batalia decisiva dintre cele doua
armate. in anul 338 i.e.n. Alexandru il invinge pe Darius, care fuge, respingand orice negociere de
pace. increzator in succes, Alexandru cucereste Fenicia, Palestina si Egiptul.
Darius a avut timp sa-si adune fortele pana in 331 i.e.n., cand Macedonienii si Persanii se
ciocnesc din nou, la Gaugamela, pe raul Tigru. inca o data, victoria revine lui Alexandru, care
intra in Babilon si in Susa, intr-un mare triumf, neintampinand nici o rezistenta.

Internal
Orasele erau jefuite de comorile lor si familia lui Darius a fost luata ostateca. Alexandru decide
sa-l urmareasca pe regele Ahemenid pana in inima imperiului Persan. iarna anului 331 i.e.n. il
gaseste pe Alexandru ajungand epuizat la Pasargadae, unde aduce un omagiu la mormantul lui
Cyrus cel Mare, dar apoi isi continua drumul catre misterioasa Persepolis, descrisa de
Macedonieni drept “cel mai odios oras din Asia”. Cand a ajuns la Persepolis, Alexandru i-a trecut
prin foc si sabie.
Dupa distrugerea orasului Persepolis, Alexandru reia urmarirea ultimului rege Ahemenid, Darius
III, tinut prizonier de catre satrapul din Bactria. Macedonianul il prinde pe Darius in Khorasan,
unde acesta era deja pe moarte, ca urmare a unei rani infectate produsa de un tradator de la
propria sa curte. Se spune ca Alexandru l-a acoperit pe rege cu propria sa mantie din purpura
regala si apoi i-a transportat trupul la mormantul stramosilor sai, de la Naksh-i Rustam.
Alexandru s-a casatorit cu fiica unui satrap persan, Roxana, si si-a continuat marsul sau catre
indus. Pe drumul de intoarcere in Macedonia, Alexandru a intarziat foarte mult in Persia,
adoptand obiceiurile si ceremoniile curtii orientale, fapt pentru care a fost criticat de majoritatea
suporterilor loiali. Ca un simbol de fuziune intre Est si Vest, Alexandru s-a casatorit de asemenea
si cu fiica lui Darius iii, celebrand o nunta de masa, intre 10 000 de fete Persane si luptatori
Greci, la Susa.
In anul 323 i.e.n., marele conducator moare la Babilon. Persia devine un tinut feudal, impartit
intre satrapi seleucizi.

323 – 100 i.e.n.: Satrapiile Seleucide

Elenizarea oraselor Persane a fost inceata si n-a patruns pana in adancime. Sub Seleucizi, iranul a
devenit o sursa de materii prime si produse agricole pentru Vest: caravanele transportau aur,
plumb, pietre pretioase, tesaturi, covoare, bumbac, cereale, fructe, mirodenii si condimente.

100 i.e.n. – 200 e.n.: Regatul Partilor

In sec. al III-lea i.e.n., Partii, un popor originar din zona Marii Caspice, au inceput ocuparea
Persiei.
In sec. al II-lea i.e.n., Mithradates I domnea de la indus pana in Babilon, impiedicand cresterea
puterii Romei prin traversarea Eufratului.
200 – 600 e.n.: Regatul Dinastiei Sassanide
In sec. al III-lea e.n., dinastia Sassanizilor elibereaza tara de sub domnia Partilor si fondeaza, sub
Ardashir i, un nou Regat Persan. Legat prin juramant ca dusman al Romanilor, le-a produs multe
infrangeri acestora.
Sassanizii reinvie multe traditii ahemenide – titlul de “Rege al Regilor”, ceremonialele de la curte,
religia Zoroastriana si arta reliefului – si au condus iranul cu o mana forte.
600 e.n.: Ruperea regatului, primele forme de raspandire ale islamului
La inceputul sec. al VII-lea e.n. religia islamica incepe sa se raspandeasca in Orient

Internal
RAZBOAIELE PERSANE
In anul 546 i.e.n., Cyrus l-a invins pe regele Croesus al Lidiei, la Sardis, in Anatolia, si din acel
moment, pentru 65 de ani, satrapiile Persane au guvernat asupra coloniilor ioniene din Asia
Mica.
Prima expeditie de pedepsire pornita de Persani impotriva Grecilor, in 449 i.e.n., a fost din cauza
revoltei oraselor Grecesti, condusa de Tiranul din Milet, Aristagoras. in anul 449 i.e.n., Miletul a
fost distrus, Oracolul lui Apollo ars si comoara zeului si statuia dusa in triumf, la Susa.
Conflictele Grecesti interne – rivalitatea dintre Sparta si Athena – au impiedicat desfasurarea
efectiva a trupele helene si Grecii au suferit o mare infrangere in batalia navala de la Lades, in
494 i.e.n.

Primul Razboi Persan (490 i.e.n.) a fost condus de Mardonius, ginerele lui Darius, care a fost
capabil sa inainteze, fara probleme, din Macedonia pana in Thesalia. Victoria Grecilor de
la Marathon, a pus capat primului razboi. A fost nevoie de 10 ani pentru ca armata
Macedoniana sa se reorganizeze. Al doilea Razboi Persan a inceput in 480 i.e.n., cand Xerxes a
trimis o forta de 10 000 de barbati si 1 000 de nave impotriva Grecilor. Persanii au coplesit
teritoriile Grecesti, au distrus Athena si au ars templele de pe Acropole.

Internal
Xerxes l-a invins pe generalul Grec Leonidas in batalia de la Thermopylae, dar a pierdut
razboiul in batalia navala de la Salamina. Se spune ca Xerxes a observat infrangerea flotei sale
nepuntincioase de pe tronul sau asezat pe un deal. Batuti la Plataea si la Mycale in 479 i.e.n.,
Persanii au fost fortati sa se retraga, cu toate ca influenta lor in politica si economica asupra
Greciei si Asiei Mici a mai continuat.

PERSANII
In ciuda marimii modeste a Regatului lui Parsumash, primul domnitor a adoptat titlul
“Shahinshah” – Rege al Regilor, care n-a avut un sens real pana la domniile lui Cyrus, Darius and
Xerxes. Persanii au avut ca obiectiv cucerirea lumii: Mesopotamia, Siria, Egipt, Asia Mica,
insulele Grecesti si mare parte a continentului, si o vasta zona din india si Transoxania, regiune
istorica a Asiei Centrale situata intre raurile Amu Darya si Syr Darya, astazi impartita intre
Tajikistan, Turkmenistan si Uzbekistan. Ahemenizii au urmarit politici diferite fata de acelea ale
altor imperii: legile ofereau o mare libertate si autonomie culturala, religioasa si sociala, celor
cuceriti, de multe ori civilizatii mai avansate decat Persanii.
Toleranta aratata de Cyrus si Darius, in extraordinar contrast cu implacabilele marsuri ale
cuceririlor lor militare, a condus la un dezechilibru politic si a deschis calea neintreruptelor
revolte si rascoale care au fost greu inabusite. “Pacea Persana” impusa triburilor n-a realizat
niciodata nivelul de control care a fost exercitat de catre Romani. Nu razboiul, ci pacea a fost
cauza declinului si caderii imperiului Persan, care era prea mare pentru a permite relativa
independenta pentru popoarele cucerite.

Internal
RELIGIA
Zoroastrismul, care era religia persana dominanta in timpul Ahemenzilor pana la sosirea
Arabilor, isi datoreaza numele de la profetul Zoroaster/Zoroastru sau Zarathustra, nascut undeva
in Media sau Afghanistan, inainte de sec. al Vii-lea i.e.n. Nucleul gandirii zoroastriene poate fi
rezumat in trei principii: gandul drept, vorbire dreapta, actiune dreapta.
Zarathustra a predicat victoria Zeului suprem Ahura Mazda asupra fortelor Raului, demonul
Ahriman, si a interzis sacrificarea animalelor pentru ca ele sunt creaturi care servesc omului.
Originala ideologie zoroastriana interzicea de asemenea folosirea focului in ritualuri, elementele
universului – plantele, apa, pamantul si focul – netrebuind sa fie contaminate de catre om. in
perioada Ahemenida, Religia Zoroastriana a primit modificari prin introducerea ceremoniei
Haoma, purificarea prin foc si sacrificiile animale.

Textele sacre ale invataturii lui Zarathustra, Cartea Avesta, s-au pierdut in timpul perioadei in
care Alexandru cel Mare a cucerit Persia dar au fost redescoperite si modificate in timpul
Sassanizilor, cand Zoroastrismul a devenit Religie de Stat.
Pana astazi, raspandite prin lume, un numar de minoritati au supravietuit si inca practica
Zoroastrismul. in vest, figura lui Zarathustra a fost facuta celebra prin doua lucrari (una muzicala
si una literara) -Opera Flautul Fermecat al lui Wolfgang Amadeus Mozart si cartea Asa vorbit-a
Zarathustra de Friedrich Nietzsche.
Vechea religie iraniana se bazeaza pe principiul dualitatii “Adevar” si “Minciuna”. Zeul adevarului
este Ahura Mazda, marele “Zeu Creator” si “Zeul intelept”, in timp ce fortele raului sunt
concentrate in figura demonului Ahriman. in inscrptiile ahemenide, numai un zeu este totdeauna

Internal
mentionat – Ahura Mazda – si aceasta sugereaza un mare grad de monoteism.
Totusi, in ajutorul Zeului Suprem, sunt alte zeitati, inclusiv entitatile binevoitoare ca Spenta
Mainyu (Spiritul sacru), Asha (Justitia), Vohu Manu (Gandul Bun) si Armati (Vamuitorul). De
asemenea erau venerate spiritele Lunii(Mah), Pamantului(Zam), Focului(Atar), Apei(Apam
Napat) si Vantului (Vahyu)
Sangele animalelor sacrificicate era oferit acestor zei si ritualurile, cu procesiuni si cantece, erau
celebrate de casta preotilor. in acest fel au aparut magii si prezicatorii, ghicitorii, pastrati la mare
cinste, si care urmau armata in razboi, primind a treia parte din toata prada.

ARTA
Arta Ahemenizilor, care avea un mare caracter de glorificare si comemorare, a fost dominata de
influente asiriene si babiloniene – este suficient sa ne gandim la ortostatii sculptati cu tauri
giganti cu capete de barbati si la ceramica glazurata. Dupa razboaiele de cucerire conduse de
Cambyses si Xerxes, in arta au fost introduse elemente egiptene si grecesti.

De-a lungul timpului, o autentica arta ahemenida s-a dezvoltat, gasindu-si cea mai inalta expresie
in arhitectura si in sculpura in relief. Materialele cele mai des folosite erau piatra, care era
sculptata, si lemnul, pictat in albastru, verde, rosu si galben. Coloanele aveau bazele in forma de
floare si erau terminate cu capiteluri in forme de cai, tauri si lei. imaginea zeului Ahura Mazda
era simbolizata printr-un Disc Solar inaripat. Nu se cunosc reprezentari ale altor zeitati.
Multi savanti au fost inclinati sa atribuie reliefurile palatelor ahemenide artistilor greci,
cumparate de la Athena unde ele erau lucrate pe Acropola. Nu exista nici o indoiala ca o multime
de artisti si mesteri din toate provinciile persane au contribuit la lucru. Acest fapt este consemnat
intr-o inscriptie a regelui Darius i, din perioada de constructie a orasului Susa, care vorbeste
despre “grinzi de lemn din Liban, aur din Sardis si Bactria, lapis lazuli si cornalina din Sogdiana,

Internal
turqoaz din Khorasan, argint, ebonit si marmura din Egipt, piatra si coloane din Elam, sculptori
si mesteri in lemn din ionia, caramizi din Babilon si lucratori in aur din Egipt si Mezia”

ORASELE
PERSEPOLIS
Fondatorul orasului, Darius, care a purtat titlul de “Shahinshah” – Rege al Regilor, a conceput
orasul pentru el insusi, pentru curtea si garda sa personala, cei “Zece Mii de Nemuritori”.
Orice fragment – chiar si cel mai spectacular – poate parea insignifiant cand este izolat din
contextul sau: aceasta este cazul particular la Persepolis-ului, grandiosul oras construit atat
pentru a uimi si intimida privitorii cat si pentru a afirma puterea nelimitata a regilor ahemenizi.
in afara de aceasta, existenta Persepolis-ului, localizat in sudul iranului de astazi, era de la
inceput gandita a ramane secreta.

Darius cel Mare a fondat orasul Persepolis in anul 520 i.e.n. Zona cuprinde o platforma artificiala
vasta, intre 8 m si 18 m in inaltime, extinzandu-se pe o lungime de 450 m si latime de 300 m.
Accesul la terase se face printr-un dublu sir de trepte intre paliere, fiecare scara avand 111 trepte,
conducand catre propilee, cu un atrium cu latura de 25 m avand o usa de 10 m inaltime. Patratul
Apadanei are latura de 60 m si sta pe o platforma de 2,60 m inaltime. Camera de Audienta are 36
de coloane aranjate in 6 randuri. Fiecare coloana are 20 m inaltime si este terminata cu un
capitel zoomorf. La podiumul centrului ceremonial folosit pentru Noul An Persan, se ajunge prin
trepte care poarta sculpturi ale demnitarilor, ale garzii personale a regelui, cunoscute sub numele
de ca “Cei Zece Mii de Nemuritori”, pentru ca de fiecare data cand un soldat murea, era imediat

Internal
inlocuit cu altul, si cu reprezentanti ai tuturor natiunilor supuse. Constructia complexului,
niciodata terminata, a durat 180 de ani.
In timpul imperiului Persan, strainilor le era interzis accesul in Persepolis. O data pe an, Regele
Ahemenid organiza o fastuoasa receptie la care emisarii de cel mai inalt rang ai natiunilor supuse
primeau privilegiul de a ingenunchea in fata tronului si de a oferi daruri si tributuri. Acest
eveniment este sculptat pe zidurile din Persepolis, ca o inregistrare pentru posteritate.
Alexandru cel Mare a fost primul strain care a intrat in Persepolis, dar cu intentii ostile: el a dat
foc orasului si l-a ars pana la pamant.
Dar Persepolis, la fel ca multe alte orase ale antichitatii, si-a mentinut infatisarea majestuoasa.
in ciuda cladirilor sale monumentale, Persepolis-ul este un oras care ramane invizibil de la
distanta: tot ceea ce poate fi vazut din Palatul orasului este uriasa masa a zidurilor care suporta
platforma artificiala, asezata langa versantii Muntelui Rahmat unde sunt localizate mormintele in
stanca a lui Artaxerxes II si Artaxerxes III.
O rampa larga conduce catre Propilea construita de Xerxes, asa numita “Poarta a tuturor
Natiunilor” strajuita si pazita de doi colosali tauri inaripati cu capete de barbati.

Pe ceallata parte a intinsului bulevard se intinde complexul Holurilor de Receptie si Palatele

Private ale regilor Ahemenizi. 30 dintre cele 36 de coloane din Apadana lui Darius sunt inca in
picioare, in timp ce numeroase capiteluri zoomorfice stau la pamant sau au fost ridicate. Langa
Apadana, este localizat Palatul lui Darius, cu pilonii masivi din porfir gri, asa de stralucitori incat
sala este cunoscuta ca “Holul Oglinzilor” si ruinele Palatului lui Xerxes, care inca mai poarta
urmele focului lui Alexandru. Un mic muzeu a fost organizat in zona spatiilor aferente reginelor
si concubinelor, pentru a expune o serie dintre obiectele gasite in sapaturi.

Internal
In fata Palatelor Regale, se afla Sala celor 100 de Coloane, Tryplon-ul (o sala cu 3 usi) Visteria si
Sala celor 99 de Coloane, o constructie care n-a fost terminata niciodata si din care au ramas doar
bazele coloanelor.
Orasul insusi, cu locuinte pentru 15 000 de functionari si un personal care sa asigure servirea
neintrerupta a palatelor, se intinde de jur imprejurul platformei, dar urmele modeste ale
zidurilor trebuie gasite inca.
Popoarele care onorau pe regele imperiului Persan si care erau reprezentati pe bazoreliefurile
marii scari ai Apadanei, sunt mentionati in vechile cronice, desi acestea adesea sunt in dezacord
privind numarul actual al tarilor: 23, 28 sau 32. Urmatorii au fost identificati ca purtatori ai
tributurilor: sogdiani, parti, elamiti, mezi, armeni, drangieni, bactrieni, egipteni, cilicieni,
babilonieni, ionieni, sciti, lidieni, capadocieni, fenicieni, gandarieni, arachosieni, etiopeni, libieni,
asirieni, arabi, locuitori ai Samarkand-ului si popoare cu palarii ascutite.

Darurile includeau: tesaturi, stofe, arme, piei de animale, pietre pretioase, bijuterii, barci, carete,
olarie, vesela, parfumuri, ustensile gospodaresti, animale precum asini, magari, camile, berbeci,
oi, lei, tauri, cai si gazele.
In timpul lui Now-Rouz – Noul An Persan, demnitarii, nobilii si reprezentantii natiunilor cucerite
de regii Ahemenizi, dupa ce treceau de Propilee, intrau in Apadana, unde regele primea oaspetii
care se prosternau in fata lui.

Internal
Din avantajosul punct de pe podium, regele si curtea urmarea procesiunea supusilor aducand
daruri, animale, carete, adunati in piata, pentru ca nu era posibil ca toti sa urce in Apadana. La
sfirsitul paradei, regele si suita sa veneau in Tryplon ca sa primeasca oaspetii deosebiti intr-o
audienta privata. Ceremoniile erau urmate de un somptuos banchet, desfasurat in Palatul lui
Darius si ulterior in cel al lui Xerxes, asa cum este evindentiat prin reliefurile de-a lungul scarilor
care arata figuri purtand vase, animale si hrana pentru festivitate. Dupa masa, regele se intorcea
in Tryplon cu cei mai inalti reprezentanti ai natiunilor. Pe masura ce ziua trecea, conducatorii
delegatiilor si purtatorii de daruri se miscau in procesiune, flancati de garda celor Zece Mii de
Nemuritori, catre Holul celor o Suta de Coloane, unde tributurile oferite Regelui Regilor erau
depuse la picoarele tronului. Aici, Regele ramanea singur pentru a privi darurile, in timp ce
oaspetii mergeau inapoi de-a lungul Caii Procesiunilor si paraseau locul prin monumentala
Propilee a lui Xerxes.
Cucerind Persepolis-ul, la sfarsitul anului 331 e.n., armata lui Alexandru transforma orasul in
cenusa si masacreaza locuitorii. Conform scriitorului latin Quintus Curtius Rufus, multe familii
au ales sa-si ia viata sarind de pe zidurile Apadanei, preferand sa moara decat sa cada in mainile
grecilor. Comorile acumulate de generatiile de Ahemenizi au fost jefuite – 120.000 talanti de aur,
piese de argint, pietre pretioase si vase de aur au fost incarcate pe 5.000 de catari si 3.000 de
camile si transferate la Susa. Noaptea, Alexandru a pus Persepolis-ul sub foc. A fost focul
accidental sau deliberat ? Autorii antici n-au ajuns la un acord. Focul a fost descris in detalii
intense – torte arzatoare, tavane trosnind sub flacari, dansuri frenetice, bautura si o mare zarva –
dar adevaratul motiv al acestui act, atat de necaracteristic pentru Alexandru, ramane obscur.
Devastat de focul lui Alexandru si apoi supus unor modeste reparatii in perioada post-
ahemenida, Persepolis-ul a fost in final abandonat, fiind evitat de catre toti, ca si cum un blestem
ar fi fost pus peste oras. Persepolis-ul a devenit un mit, o idee, o utopie.
In splendoare sau devastat, Persepolis-ul a ramas intotdeauna un loc secret, niciodata mentionat
de autorii clasici inainte de Alexandru cel Mare, chiar si in descrierile detaliate ale Persiei
transmise prin istoriile lui Herodot.

PASARGADAE
In anul 546 i.e.n., Cyrus a stabilit capitala la Pasargadae, “campulpersanilor”, care ramane
centrul politic si administrativ al Ahemenizilor chiar si dupa fondarea Persepolis-ului. O echipa
iraniana a inceput excavatiile asupra sitului in anul 1939. in afara zidurilor orasului se afla
mormantul megalitic al lui Cyrus. Locul era considerat magic de catre iranieni, care l-au denumit
“Tronul mamei lui Solomon”. in momentul in care arheologul Herzfeld a ajuns acolo, in 1923,
mormantul era incorporat intr-o moschee – mai tarziu demontata – unde femeile lasau de obicei
ofrandele votive, in fata stalpilor iar ciobanii isi conduceau de trei ori turma in jurul mormantului
si ungeau pietrele sale cu lapte. istoricul Strabo ne povesteste ca urmatoarele cuvinte erau
sculptate la baza mormantului:
“Trecatorule, Eu sunt Cyrus. Eu am dat Persanilor un imperiu si am condus peste

Internal
toata Asia. Sa nu ma invidiezi pentru acest motiv, totusi, caci acum sunt in acest
mormant”. stim ca totusi, in ciuda acestui indemn, Alexandru cel Mare a gasit mormantul deja
devastat.

Din toate Palatele de la Pasargadae, au ramas cateva urme ale apartamentelor regale, care erau
construite din piatra neagra si alba, alternata. Orasul poseda un templu al focului si o incinta
sacra in cadrul citadelei fortificate de pe deal. Existenta acestor cladiri sacre contrazice pretentia
lui Herodot precum ca persanii obisnuiau sa ridice orase si palate magnifice dar nu stiau nimic
despre constructia templelor.

SCRIEREA
In timpul Ahemenizilor, limbile si scrierea folosite de clasele educate, erau limbile antice –
persana, elamita, babiloniana; limba aramaica a fost adoptata ca limba populara.

Internal
Cele mai vechi inscriptii in persana antica, scrise cu caractere cuneiforme, au fost gasite la
Ecbatana si dateaza din timpul unuia dintre primii regi Ahemenizi, Aryaramnes (sec. VII i.e.n.).
Textul spune: “Regele spune ca aceasta este tara persanilor, pe care o posed, si este binecuvantata
cu cai buni si barbati buni si toate acestea le-am primit de la marele zeu Ahura Mazda. Eu sunt
regele acestei tari”.
inscriptiile regilor Ahemenizi, inainte de Darius i, erau scrise in 2 sau 3 limbi, pe cata vreme in
perioada Sassanizilor, greaca incepe sa se raspandeasca, asa cum este dovedit prin numeroase
inscriptii de pe reliefurile de pe stanci.
Analele, cronicile si proclamatiile ahemenizilor erau sculptate pe lespezi mari de piatra puse pe
varful muntilor, pe ziduri, in palate, in orase si pe morminte, astfel incat sa fie vazute de toti. La
Persepolis, pe tablite de aur si argint apartinand tezaurului Apadanei, s-au gasit urme cu scriere
persana
cuneiforma.

DESCOPERIREA CIVILIZATIEI PERSANE

In anul 1618, ambasadorul spaniol de la curtea dinastiei Safavide din ispahan, García Silva
Figueroa, a auzit de un zvon privind existenta unor ruine majestuoase, langa Shiraz, in regiunea
Fars. Calatorind pe un cal, Figueroa a fost primul vestic care a atins locul numit Takht-i Jamshid
– “Tronul regelui Jamshid”, pe care el l-a identificat ca locul orasului Persepolis, bazandu-se pe
descrierea scriitorului latin Quintus Curtius Rufus, autor al voluminoasei istorii a lui Alexandru.
intors in Europa, Figueroa a publicat impresiile sale despre Persepolis, desciind “frumusetea
coloanelor care se inalta catre cer”. Desenele sale constituie cea mai timpurie inregistrare a
basorelifurilor persane si a scrierii cuneiforme. Descoperirea sa a devenit o momeala, o nada
pentru multi exploratori, in zona Fars.

Internal
In 1621, scriitorul si calatorul italian Pietro della Valle, a stat la Persepolis si a studiat reliefurile si
inscriptiile. Prima imprimare a ruinelor continand un numar de picturi entuziaste ale regilor
persani si ale preotilor razboinici adoratori ai focului, au aparut in sec. XViii. in 1714, calatorul
olandez Cornelis Le Brun a stat la Persepolis pentru 3 luni si a copiat imagini si inscriptii care au
fost in mod gresit considerate ca simboluri misterioase. Totusi, in acei ani, cuvantul “cuneiform”
a fost inventat si la inceputul sec.XiX savantii au recunoscut ca “simbolurile” erau de fapt litere.
Unul dintre primele cuvinte descifrate a fost “Shahinshah” – Rege al Regilor.

Punctul de cotitura, nu numai pentru Persepolis dar si pentru intreaga arheologie din Persia, n-a
venit pana in sec. al XIX-lea, cu sosirea lui Henry C. Rawlinson la Persepolis. El a transcris cu
rabdare simbolurile cuneiforme gravate pe piatra platformei pe care statea palatul. Schitele
profesorului Grotefend and Niebuhr, din care se descifra numele regilor ahemenizi, l-au facut pe
Rawlinson sa fie convins ca poate reconstrui istoria Persepolis-ului si a regilor sai prin citirea
inscriptiilor de pe roca.
Catarandu-se chiar el pe o franghie, pe giganticul pisc Behis, intre Ecbatana si Persepolis, in
1839, Rawlinson a copiat inscriptiile cuneiforme gravate pe varful stancii de scribii lui Darius I.
Rawlinson a gasit “testamentul” regelui Ahemenid care a fondat Persepolis. Textul era o
proclamatie, un “dosar” scris in persana si babiloniana prin care Darius explica legitimitatea
ascensiunii la tron, dupa infrangerea cu curaj a dusmanilor dar si cu ajutorul zeului Ahura
Mazda. Rawlinson, in ciuda atacurilor lumii academice, a dat un credit moral istoriei
nedescoperite a Persepolis-ului si a regilor sai.

Englezul Henry C. Rawlinson (1810-1895), care a fost inrolat cadet in Compania Britanica india
de Est, de la o varsta frageda, a fost o figura diferita de imaginea traditionala a savantului.

Internal
Campion la polo, sportiv si om de lume, el a dus o viata tipica de gentleman englez din Colonii,
dar cu o diferenta: Rawlinson era ambitios si insetat de cunoastere. Neurmand niciodata o
universitate, el a studiat greaca, latina si persana in particular (mai tarziu va fi trimis la
inchisoare pentru furtul unor bani de care avea nevoie pentru a cumpara texte pentru studiu). in
1833, este trimis ca ofiter in Persia, pentru a organiza armata tarii. Se aseaza la Fars, unde primul
sau scop de studiu era Persepolis. Prin transcrierea si interpretarea stelei gravate cu cuneiforme
– scriere pe care a invatat-o la Baghdad – el se astepta sa reconstruiasca istoria regilor
Ahemenizi. in 1843, dupa ce a refuzat o promovare in favoarea reintoarcerii in Persia, el s-a
asezat la Baghdad. in 1845-46, a colaborat cu Societatea regala Asiatica. Nerecunoscut de catre
lumea stiintifica, Rawlinson a fost totusi tinta invidiei si, cand toate cartile sale au fost pierdute
pe mare, a fost obligat sa-si refaca notele din memorie. Munca sa a fost corectata si completata de
catre orientalisti in urmatorii ani. Rawlinson ramane “tatal” istoriei Persepolis-ului si a regilor
sai.

Dupa Rawlinson, a trecut circa un secol inainte ca misiunile arheologice stiintifice sa se apuce de
lucru: la inceputul sec. al XX-lea, antica Ecbatana se intindea linistita dedesubtul modernului
oras Hamadan, in timp ce o echipa franceza condusa de arheologul Jacques de Morgan lucra la
Susa (Shush in persana).
Orientalistul german Ernst Emil Herzfeld (1879-1948) a venit la Persepolis, unde supraveghea, in
anii treizeci, sapaturile orasului in folosul institutului Oriental al Universitatii din Chicago.
Lucrarile au continuat apoi sub conducerea arheologului Ernst Schmidt.
Herzfeld a fost confruntat cu o harababura a ruinelor, stele dezradacinate, ziduri cu urme de foc,
coloane sparte, capiteluri si reliefuri si straturi de sfaramaturi si nisip care acopereau structurile.
Prima sa preocupare a fost sa identifice diferitele cladiri si functiunile lor si sa puna sculpturile si
coloanele imprastiate la locul lor original. Astfel, planul terasei din Persepolis a fost recreat, cu
Apadana, Palatul lui Xerxes si a lui Darius, Holul celor 100 de Coloane, Visteria, camerele asezate
intr-o parte pentru femei, Propileele si Portile.
Herzfeld, urmarind cu scupulozitate cronologia si descierile textelor antice, a fost capabil sa
repuna la loc reliefurile Portii si sa identifice originea etnica a personajelor reprezentate pe
scarile Apadanei. Dupa gasirea unei mici bucati de pigment pe figura regelui si pe Discul Solar
inaripat (simbolul zeului Ahura Mazda) Herzfeld a facut o ipotetica reconstituire a culorilor,
folosind verde, albastru si rosu.
Persepolis-ul parea ca se ridica din cenusa si trebuia o buna organizare pentru pastarrea imensei
comori de arhitectura si arta – ceva extrem de rar in acei ani, cand sculpturile din orient si alte
lucuri gasite erau literar dezradacinate din tara lor de origine pentru a umple muzeele vestului.
Pentru o perioada de mai mult de 10 ani, incepand din 1964, guvernul iranian a inceput o
restaurare a Persepolis-ului prin colaborare cu institutul italian pentru Orientul Mijlociu si
indepartat. Lucrarile au fost in grija unei echipe conduse de arheologii Giuseppe si Ann Britt Tilia
si arhitectul Giuseppe Zander. La acel timp, capitala ascunsa a regilor ahemenizi nu arata cu

Internal
nimic mai mult decat ca un plan arheologic: monumentele trebuiau salvate si reansamblate si
orasul reconstruit din temelii, in masura in care resturile permiteau.
Lucrarile au inceput cu studiul materialelor – piatra, marmura, caramizi glazurate. si curatirea
coloanelor, capitelurilor si reliefurilor. Usile, peretii si stalpii erau ingropati in pamant, multe
reliefuri si capitele erau sparte in multe bucati si portilor le lipseu lintelurile. intreaga Platforma
trebuia consolidata. Restaurarea a necesitat un complex tehnic datorita uriaselor marimi ale
pietrelor.
De-a lungul timpului, lucrarile de investigare si timpul de restaurare au fost extinse spre a lua in
vedere intreaga zona din jurul Persepolis-ului. Incepand din anii 80, campaniile de sapaturi,
restaurari si conservari au fost conduse de arheologi iranieni.

Fata de numeroasele sapaturi incepute in ultimii ani, expertii iranieni se concentreaza asupra
conservarii si restaurarii imensului patrimoniu arheologic. Muzee mari si mici au fost renovate,
de la Muzeul National Arheologic din Teheran pana la Antiquarium-ul din Persepolis.

Reliefurile Apadanei din Persepolis au fos acoperite de o imensa panza care impiedica vederea lor
ca un intreg, dar care era necesara pentru protectia sitului fata de vremea rea. Mormintele lui
Artaxerxes ii si Artaxerxes iii din muntii de langa Persepolis au fos investigate si numeroase
sapaturi de proba au fost efectuate in afara zidurilor orasului in efortul de a gasi monumentele si
salasurile perioadei ahemenide. Un Laborator al Departamentului iranian de Arheologie a fost
deschis in castelul din Susa – folosit inainte de arheologii francezi. La Ecbatana, sapaturile
cladirilor din antica capitala a mezilor si ahemenizilor continua. Multe inscriptii ale regilor
persani au fost restaurate, asa cum ar fi cea de la Behistun, unde arheologii au lucrat la o inaltime
ametitoare pe un esafodaj prins de partea de stanca

Internal